ET
Uploaded byEugen Tabac
43,712 views

Manual anatomie

Manualul de anatomie și fiziologie umană este destinat studenților din colegiile de medicină, oferind informații esențiale despre structura și funcționarea organismului uman în contextul mediului. Lucrarea este structurată în 11 capitole, punând accent pe formarea competențelor de bază și aplicarea practică a cunoștințelor. Scopul final este de a sprijini pregătirea profesională și promovarea sănătății prin înțelegerea proceselor vitale ale organismului.

Downloaded 996 times
1 / 333
2 / 333
3 / 333
4 / 333
5 / 333
6 / 333
7 / 333
8 / 333
9 / 333
10 / 333
11 / 333
12 / 333
13 / 333
14 / 333
15 / 333
16 / 333
17 / 333
18 / 333
19 / 333
20 / 333
21 / 333
22 / 333
23 / 333
24 / 333
25 / 333
26 / 333
27 / 333
28 / 333
29 / 333
30 / 333
31 / 333
32 / 333
33 / 333
34 / 333
35 / 333
36 / 333
37 / 333
38 / 333
39 / 333
40 / 333
41 / 333
42 / 333
43 / 333
44 / 333
45 / 333
46 / 333
47 / 333
48 / 333
49 / 333
50 / 333
51 / 333
52 / 333
53 / 333
54 / 333
55 / 333
56 / 333
57 / 333
58 / 333
59 / 333
60 / 333
61 / 333
62 / 333
63 / 333
64 / 333
65 / 333
66 / 333
67 / 333
68 / 333
69 / 333
70 / 333
71 / 333
72 / 333
73 / 333
74 / 333
75 / 333
76 / 333
77 / 333
78 / 333
79 / 333
80 / 333
81 / 333
82 / 333
83 / 333
84 / 333
85 / 333
86 / 333
87 / 333
88 / 333
89 / 333
90 / 333
91 / 333
92 / 333
93 / 333
94 / 333
95 / 333
96 / 333
97 / 333
98 / 333
99 / 333
100 / 333
101 / 333
102 / 333
103 / 333
104 / 333
105 / 333
106 / 333
107 / 333
108 / 333
109 / 333
110 / 333
111 / 333
112 / 333
113 / 333
114 / 333
115 / 333
116 / 333
117 / 333
118 / 333
119 / 333
120 / 333
121 / 333
122 / 333
123 / 333
124 / 333
125 / 333
126 / 333
127 / 333
128 / 333
129 / 333
130 / 333
131 / 333
132 / 333
133 / 333
134 / 333
135 / 333
136 / 333
137 / 333
138 / 333
139 / 333
140 / 333
141 / 333
142 / 333
143 / 333
144 / 333
145 / 333
146 / 333
147 / 333
148 / 333
149 / 333
150 / 333
151 / 333
152 / 333
153 / 333
154 / 333
155 / 333
156 / 333
157 / 333
158 / 333
159 / 333
160 / 333
161 / 333
162 / 333
163 / 333
164 / 333
165 / 333
166 / 333
167 / 333
168 / 333
169 / 333
170 / 333
171 / 333
172 / 333
173 / 333
174 / 333
175 / 333
176 / 333
177 / 333
178 / 333
179 / 333
180 / 333
181 / 333
182 / 333
183 / 333
184 / 333
185 / 333
186 / 333
187 / 333
188 / 333
189 / 333
190 / 333
191 / 333
192 / 333
193 / 333
194 / 333
195 / 333
196 / 333
197 / 333
198 / 333
199 / 333
200 / 333
201 / 333
202 / 333
203 / 333
204 / 333
205 / 333
206 / 333
207 / 333
208 / 333
209 / 333
210 / 333
211 / 333
212 / 333
213 / 333
214 / 333
215 / 333
216 / 333
217 / 333
218 / 333
219 / 333
220 / 333
221 / 333
222 / 333
223 / 333
224 / 333
225 / 333
226 / 333
227 / 333
228 / 333
229 / 333
230 / 333
231 / 333
232 / 333
233 / 333
234 / 333
235 / 333
236 / 333
237 / 333
238 / 333
239 / 333
240 / 333
241 / 333
242 / 333
243 / 333
244 / 333
245 / 333
246 / 333
247 / 333
248 / 333
249 / 333
250 / 333
251 / 333
252 / 333
253 / 333
254 / 333
255 / 333
256 / 333
257 / 333
258 / 333
259 / 333
260 / 333
261 / 333
262 / 333
263 / 333
264 / 333
265 / 333
266 / 333
267 / 333
268 / 333
269 / 333
270 / 333
271 / 333
272 / 333
273 / 333
274 / 333
275 / 333
276 / 333
277 / 333
278 / 333
279 / 333
280 / 333
281 / 333
282 / 333
283 / 333
284 / 333
285 / 333
286 / 333
287 / 333
288 / 333
289 / 333
290 / 333
291 / 333
292 / 333
293 / 333
294 / 333
295 / 333
296 / 333
297 / 333
298 / 333
299 / 333
300 / 333
Most read
301 / 333
Most read
302 / 333
Most read
303 / 333
304 / 333
305 / 333
306 / 333
307 / 333
308 / 333
309 / 333
310 / 333
311 / 333
312 / 333
313 / 333
314 / 333
315 / 333
316 / 333
317 / 333
318 / 333
319 / 333
320 / 333
321 / 333
322 / 333
323 / 333
324 / 333
325 / 333
326 / 333
327 / 333
328 / 333
329 / 333
330 / 333
331 / 333
332 / 333
333 / 333
1 SVETLANA CHEPTANARI ANATOMIA ȘI FIZIOLOGOIA OMULUI
2 Preambul Cunoaєte-te pe tine оnsuюi єi
3 vei cunoaєte оntreg Universul cu toate forюele sale ascunse. Actualul manual de Anatomia și fiziologia omului reprezintг o lucrare ce s-a dorit a fi un ,,оndrumгtor” pentru studenții colegiilor de medicinг, menit sг-i ajute sг se informeze și sг se documenteze оn științele fundamentale ale оnvгțгmвntului medical: anatomia și fiziologia omului, științe ce studiazг organismul ființei umane, оn dezvoltarea sa ontogeneticг, оn strвnsг legгturг cu modificгrile mediului ambiant, și activitatea zilnicг a fiecгrui individ. Lucrarea conține materialul informațional de bazг оn domeniul anatomiei și fiziologiei medicale, prelucrat оntr-o concepție unitarг. Conținuturile sunt compartimentate оn № 11 capitole și urmгresc formarea de competențe cognitive, aplicative, integratoare și atitudinale. Limbajul accesibil al informațiilor de actualitate și de necesitate practicг faciliteazг asimilarea materiei. Bogata ilustrație se оmbinг armonios cu noțiunile prezentate оn text, contribuind la crearea unei viziuni reale și exacte. Paralel cu noțiunile clasice de anatomie și fiziologie, mai sunt elucidate și o gamг largг de aplicații practice. Obiectivele și scopul final al acestei lucrгri este de a favoriza studierea anatomiei și fiziologiei omului оn calitate de disciplinг fundamentalг оn formarea profesionalг vocaționalг și de a stimula problema fortificгrii sгnгtгții și profilaxiei diferitelor maladii. Manualul este elaborat conform rigorilor și indicațiilor impuse de programele analitice la anatomia și fiziologia omului pentru instituțiile de оnvгțгmвnt medical vocațional. Am speranța, cг acest manual va reuși sг rгspundг interesului manifestat fațг de domeniul anatomiei și fiziologiei omului de cei cгrora li se adreseazг, oferindu-le un punct de sprijin atвt de necesar pentru desгvвrșirea pregгtirii lor profesionale. Totodatг, aplicarea cunoștințelor despre corpul omenesc, care reprezintг cea mai tainicг entitate a lumii vii și оn care are loc un proces neоntrerupt al evoluției noastre fizice, afective și intelectuale va contribui la formarea și promovarea culturii de sгnгtate. Autorul Introducere Anatomia și fiziologia omului reprezintг pilonii pe care se sprijinг toate celelalte științe din оnvгțгmвntul medical, formвnd impunгtorul edificiu al medicinii. Taxonomic, ele fac parte din grupul științelor biologice fundamentale. Aceste discipline sunt nu numai discipline fundamentale оn planurile de studii ale оnvгțгmвntului medical, dar și un
4 constituent indispensabil al оnvгțгmвntului general, deoarece numai cu ajutorul lor se pot dobвndi cunoștințe complete despre lume єi despre Om. Dupг profesorul Rainer ”Omul este singura ființг оn mгsurг sг-și fгureascг un ideal prin autocunoaștere și sг se modeleze оn vederea perfecționгrii sale.” Etimologic, termenul de ”anatomie” (anatemnein) derivг din douг cuvinte, unul de origine latinг ”ana” și altul din greacг ”temnein” care au același оnțeles și оnseamnг ”a tгia, a diseca”. Denumirea ei a luat naștere din termenul tehnic de ”a diseca”, deoarece multг vreme, principala metodг de cercetare și cunoaștere a corpului uman a fost disecюia, bisturiul devenind simbolul anatomiei. Acumularea datelor obținute prin disecție despre forma și structura organismului uman, a determinat, la un moment dat, sistematizarea lor, punвndu-se astfel bazele anatomiei. Concomitent, necesitatea оnțelegerii funcției pгrților componente ale corpului a dus la dezvoltarea fiziologiei. Deci, anatomia omului este știința despre originea, dezvoltarea, formele și structura organismului uman. Anatomia studiazг forma exterioarг a corpului uman și pгrțile lui, a organelor luate aparte, constituția, structura lor microscopicг, precum și originea omului. Din sarcinile anatomiei face parte de asemenea cunoașterea etapelor principale de dezvoltare a omului оn procesul evoluției, de formare a organismului uman оn condițiile mediului ambiant, particularitгților de structurг a corpului și organelor lui оn diferite perioade de vвrstг. Anatomia studiazг structura omului „normal”, adicг sгnгtos, țesuturile și organele cгrora nu comportг modificгri de pe urma bolilor sau tulburгrilor de dezvoltare. Оn acest sens normalг poate fi consideratг acea structurг a corpului uman, care asigurг pe deplin funcțiile organismului sгnгtos. Devierile congenitale de la normг, cвnd sunt brutale și stabile, se numesc anomalii. Unele anomalii nu modificг aspectul exterior al omului (de ex: dextrapoziția cordului), altele sunt pronunțate și exteriorizate. Aceste anomalii de dezvoltare se numesc malformații (de ex: dezvoltarea incompletг a craniului). Malformațiile constituie obiectul de studiu al teratologiei. Structura și funcțiile organelor оn cadrul anatomiei sunt analizate prin prisma originii organismului uman. Structura corpului uman este rezultatul evoluției оndelungate a regnului animal. Pentru a оnțelege evoluția omului оn filogenezг (de la gr. phylon – gen, genesis – origine) anatomia apeleazг la datele paleontologiei, la rгmгșițele fosile ale strгmoșilor omului. Nu mai puțin importantг este cunoașterea dezvoltгrii individuale a omului оn ontogeneza sa (din gr. on, ontos – vietate, individ), оn cadrul cгreia distingem o serie de perioade. Creșterea și dezvoltarea omului pвnг la naștere (perioada prenatalг) constituie obiectul embriologiei, dupг naștere (perioada postnatala) constituie obiectul anatomiei de vвrstг. Оn legгturг cu sporirea longevitгții omului și atenția deosebitг fațг de vвrsta avansatг și senilг, оn anatomia de vвrstг avansatг și senilг, a fost separatг o perioadг, ce constituie obiectul științei despre оmbгtrвnire numitг gerontologia. Dacг anatomiei оi aparюine studierea substratului morfologic, atunci fiziologia este știința despre dinamismul proceselor vitale. Ea studiazг procesele activitгții vitale a organismului viu, a organelor, țesuturilor lui, a celulelor și elementelor lor structurale. Pentru оnțelegerea mai profundг a acestor funcții, fiziologia оncearcг sг stabileascг toate particularitгțile și manifestгrile lor, legгturile reciproce și schimbгrile lor оn diferite condiții ale mediului extern și оn diverse stгri ale organismului. Obiectivul fiziologiei este cunoașterea profundг a funcțiilor, care ar asigura posibilitatea de a acționa activ asupra lor оn direcția doritг. Fiziologul nu se poate limita doar numai la observгri, ori aceasta rгspunde la оntrebarea, ce procese au loc оn organism. Fiziologul se strгduie sг clarifice de asemenea, cum єi de ce au loc procesele fiziologice. Оn scopul acesta sunt necesare anumite experiențe, оn care studierea ar decurge оn condiții modificate elaborate și variate de оnsuși experimentatorul. Оn cercetгrile
5 experimentale ale oricгrui proces din organism fiziologii оncearcг sг stabileascг astfel de condiții, care ar evita procesul dat, l-ar intensifica sau l-ar atenua. Astfel, fiziologii reușesc sг afle cauzele unui anumit proces, evoluția lui și metodele de dirijare. Anatomia și fiziologia studiazг organismul uman ca fiind o unitate integrг. El este alcгtuit dintr-un mare numгr de organe, de o mulțime enormг de celule, оnsг aceasta nu este o sumг de pгrți, ci un organism viu unitar оn armonie funcționalг. Pentru identificarea regiunilor corpului, organelor și pгrților lui, diferitelor noțiuni, оn anatomie se folosesc termeni speciali оn limba latinг, care alcгtuiesc Nomenclatura Anatomicг (Nomina Anatomica). Capitolul I. Partea generalг. Celula - Citologia
6 Celula este unitatea morfofuncționalг şi geneticг a organizгrii materiei vii. Dimensiunile celulelor omului și mamiferelor variazг de la 7 (limfocitele) pвnг la 20 (ovulele) micrometri(мm). Structura celulei Оn structura celulei distingem trei pгrți componente principale: 1. membrana celularг (plasmalema); 2. citoplasma; 3. nucleul. Fig.1. Structura celulei umane 1- nucleu; 2- nucleol; 3- cromozomi єi ADN; 4- vacuole; 5- ribozomi; 6- reticulul endoplasmatic rugos; 7- reticulul endoplasmatic neted; 8- aparatul Golgi; 9- formaюiune vezicularг; 10- centrioli; 11- mitocondrie; 12- membranг plasmaticг; 13- microfilament; 14- microtubuli. Membrana celularг Celulele sunt delimitate de o membranг celularг care este de naturг lipoproteicг. Ultrastructura membranei celulare, stabilitг prin microscopie electronicг, aratг o structurг trilaminatг, cu un strat extern, unul mijlociu și unul intern. Din punct de vedere biochimic, stratul mijlociu este bimolecular lipidic (fosfolipide și colesterol), iar straturile extern și intern sunt de naturг proteicг. La nivelul membranei s-a constatat existența unor sisteme enzimatice cu rol activ оn transportul substanțelor, cвt și existența unei оncгrcгri electrice (potențial de membranг). La unele celule, citoplasma prezintг diferite prelungiri acoperite de plasmalemг. Unele pot fi temporare și neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocite), altele permanente: microvilii (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cilii (epiteliul mucoasei traheii) sau desmozomii, care solidarizeazг celulele epiteliale.
7 Citoplasma Are o structurг complexг, la nivelul ei desfгșurвndu-se principalele funcții vitale. Este un sistem coloidal complex, оn care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersatг este ansamblul de micele coloidale оn continuг mișcare brownianг. Citoplasma este alcгtuitг din structuri de aspect corpuscular, filamentos sau membranos, оnglobate оntr-o matrice sau substanțг fundamentalг, numitг hialoplasmг (parte nestructuralг). Dupг natura lor, structurile citoplasmatice pot fi: A- Structuri ce reprezintг diferențieri ale citoplasmei, cu anumite funcții, numite organite celulare, și care sunt de douг categorii: a. Organite generale (comune tuturor celulelor єi care оndeplinesc funcții generale); b. Organite specifice (prezente la anumite celule єi adaptate unei anumite funcții specifice). B- Structuri care sunt produsul unor procese celulare, numite incluziuni citoplasmatice (materiale de depozit, ca: lipide, glicogen, pigmenți, unele sгruri minerale etc.). Tabela nr.1 Organite generale Organite Structurг Funcții 1.Reticolul endoplasmatic (RE) Sistem canalicular dinamic, care leagг plasmalema de stratul extern al membranei nucleare. Se poate retracta sau fragmenta, formвnd cisterne și vezicule. Sistem circulator intracitoplasmatic RE neted Rețea de citomembrane, de aspect diferit, оn funcție de activitatea celularг. Mai abundent оn fibrele musculare striate, celulele corticosuprarenalei, foliculul ovarian etc. Rol important оn metabolismul glicogenului. RE rugos Formг diferențiatг a RE. Pe suprafața externг a peretelui membranos prezintг mici particule de ribonucleoproteine-ribozomii. Abundent оn limfocite, celulele pancreatice, оn general оn celulele ce produc proteine de secreție. Rol оn sinteza de proteine. 2.Ribozomii (corpusculii lui Palade) Organite bogate оn ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde. Existг ribozomii liberi оn matricea citoplasmaticг și asociați citomembranelor, formвnd ergastoplasme. Abundenți оn celulele cu sintezг de proteine și оn faza de creștere a celulelor Sediul sintezei proteice. 3.Complexul Golgi Sistem membranar format din micro - și macrovezicule și din cisterne alungite, situat оn apropierea nucleului, оn zona cea mai activг a citoplasmei. Transportul, modificarea, posttraducerea și оmpachetarea proteinelor de secreție de la RE. 4.Mitocondriile Formг ovalг, rotundг, cu un perete avвnd structurг lipoproteicг. Prezintг un оnveliș extern ( membrana externг), urmat de un interspațiu, și spre interior membrana internг, plicaturatг, formвnd creste mitocondriale. Оn interior se gгsește matricea mitocondrialг оn care se aflг sistemele enzimatice care intervin Sediul energogenetic al organismului, respirație celularг.
8 оn ciclul Krebbs. Energia chimicг produsг este stocatг оn legгturile macroergice ale ATP sintetizat оn mitocondrii. 5.Lizozomii Corpusculi sferici, rгspвndiți оn оntreaga hialoplasmг. Conțin enzime hidrolitice, cu rol important оn celulele care fagociteazг (leucocite, macrofage). Digerarea substanțelor și particulelor care pгtrund оn celulг, precum și a fragmentelor de celulг sau țesut (autolizг celularг). 6.Centrozomul Are forma unui corpuscul sferic оn apropierea nucleului. Este format din doi centrioli cilindrici, orientați perpendicular unul pe celгlalt și оnconjurați de o zonг de citoplasmг hialinг, vвscoasг (centrosferг). Оn timpul diviziunii celulare dг naștere asterului și fusului de diviziune. Rol оn diviziunea celularг (lipsește оn neuron, care nu se divide). Organite specifice  Miofibrele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.  Neurofibrilele sunt formaюiuni diferenюiate ale neuroplasmei celulei nervoase.  Corpusculii Nissl sunt echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasг.  Cilii, flagelii etc. Nucleul Este o parte constitutivг principalг, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale (conține materialul genetic, controleazг metabolismul celular, transmite informația geneticг). Poziția lui оn celulг poate fi centralг sau excentricг (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei. Majoritatea celulelor sunt monocariote (un nucleu), dar pot fi și excepții : celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra muscularг striatг), anucleate (hematia adultг). Dimensiunile nucleului pot fi оntre 3-20 м, corespunzвnd ciclului funcțional al celulei, fiind оn raport cu citoplasma de 1 /3 – ј. Pot fi оnsг și celule mici cu nucleu mare (limfocite) sau celule mari cu nucleu mic (ovulul). Structura nucleului cuprinde membrana nuclearг, carioplasma și unul sau mai mulți nucleoli. Membrana nuclearг, poroasг, este dublг, cu structurг trilaminatг, constituitг din douг foițe, una externг spre matricea citoplasmaticг, ce prezintг ribozomi și se continuг cu citomembranele reticulului endoplasmatic, alta internг, aderentг miezului nuclear. Оntre cele douг membrane existг un spațiu, numit spațiul perinuclear, ce conține un material amorf. Sub membranг se aflг carioplasma, cu aspect omogen; este o soluție coloidalг, cu o fazг de sol (cariolimfa) și alta de gel (cromatina nuclearг). Оn interfazг, cromatina se prezintг sub forma unor filamente rгsucite, fixate de membrana nuclearг sau de nucleoli - numite cromoneme (structura elementarг microscopicг a cromatinei și a cromozomilor). La оnceputul diviziunii celulare, cromonemele se scurteazг, se оngroașг, luвnd aspectul de cromozomi, formați din douг filamente alгturate, numite cromatide, legate оntr-un singur punct - centromer. Biochimic, cromatina este formatг din nucleoproteine (оn ADN legat de histone), fiind sediul informației genetice.
9 Оn carioplasmг se gгsesc unul sau mai mulюi nucleoli, cu rol important оn sinteza de ARN. Au forma unor corpusculi denși rotunzi sau ovalari, delimitați de o condensare a cromatinei nucleare. Celulele sexuale Ovulul Se formeazг din foliculii ovarieni din epiteliul germinativ al corticalei ovarului. Are 150- 200м, formг sfericг și o garniturг haploidг (conține jumгtate din numгrul de cromozomi: 22+X). Structural, este format din membrana vitelinг, citoplasmг, nucleu, membranг pellucidг, iar la exterior din coroana radiatг, care nu aparține ovulului propriu-zis. La exteriorul citoplasmei se gгsește membrana vitelinг, acoperitг de membrana sau zona pellucida, mai groasг, transparentг și strгbгtutг de canalicule fine (produs de excreție al celulelor foliculare). Оn jurul zonei pellucida se gгsește un оnveliș celular, format din celule foliculare, pe unul sau mai multe straturi, cu dispoziție radiarг, formвnd coroana radiatг. Citoplasma are o porțiune perifericг mai fluidг, transparentг și o zonг mai densг оn jurul nucleului, cu mai puține substanțe hrгnitoare. Conține organite celulare comune, iar alгturi de nucleu se aflг centrul celular al ovulului (centrozom), numit și corpul vitelin Balbiani. Nucleul, situat central, este mic, are un nucleol și prezintг mișcгri ameboide. Spermia Se formeazг, prin procesul de spermatogenezг, оn tubii seminiferi ai testiculului, оncepвnd cu pubertatea. Este o celulг mobilг, flagelatг, cu o lungime de 50-70 м și garniturг cromozomialг haploidг (22+X sau 22+Y). Spermia este alcгtuitг din cap, gвt, corp și coadг. Capul este de formг ovalг, are un nucleu mare, оnvelit periferic de un strat subțire de citoplasmг. Anterior prezintг un corpuscul ascuțit, numit acrozom (perforator), cu care spermia lizeazг ovulul оn timpul fecundației. Chimic, capul conține nucleoproteine, lecitine, glicogen. Gвtul este o regiune scurtг și оngustг, cuprinsг оntre centriolul proximal și butonul terminal pe care se inserг flagelul. Corpul este cuprins оntre cele douг jumгtгți ale centriolului distal. Central, se gгsește filamentul axial, cu structura tipicг a unui cil mult alungit, оnconjurat la rвndul sгu de ”teaca mitocondrialг” (mitocondrii dispuse spiralat). Periferic se gгsește un strat subțire de citoplasmг оnconjuratг de plasmalemг. La nivelul corpului se gгsește centrul cinetic al spermiei, unde sunt generate mișcгrile acesteia. Coada, ultrastructural, este formatг din douг segmente: piesa principalг, porțiunea cea mai lunga și piesa terminalг. Structural, piesa principalг este formatг din filamentul axial оnconjurat de оnvelișul citoplasmei. Piesa terminalг, segmentul terminal al cozii, are оn interior filamentul axial, fгrг teaca citoplasmaticг la exterior. Spermiile sunt celule foarte mobile, care executг mișcгri helicoidale, deplasвndu-se cu viteza de 1-3 mm/min. Vitalitatea și mișcгrile spermiilor depind de pH (soluțiile slab alcaline оi activeazг, cele acide sau alcoolul оi distrug) și variazг оn funcție de temperaturг etc. Spermatogeneza Este procesul de multiplicare și maturare a gametului masculin. Оncepe la pubertate și se continuг, fгrг оntrerupere, pвnг la vвrste оnaintate. Ritmul spermatogenezei este intens la tineri și adulți, scade la bгtrвni, dar calitatea spermatozoizilor rгmвne neschimbatг.
10 Spermatogeneza reprezintг funcția exocrinг a testiculului. Procesul se petrece la nivelul tubilor seminiferi contorți. Celulele cap de serie se numesc spermatogonii sau celule germinative masculine primordiale. Spermatogeneza se desfгșoarг оn douг etape succesive: 1. Spermatocitogeneza 2. Spermiogeneza Un ciclu complet dureazг 72 ore. Spermatogoniile, avвnd оn nucleu garniturг diploidг de cromozomi (22 de perechi cromozomi somatici și o pereche XY), se divid de douг ori mitotic, rezultвnd spermatocitele de ordinul I (46 de cromozomi). Acestea sunt celule voluminoase, ce se divid meiotic și dau naștere la spermatocitele de ordinul II, celule mai mici, cu garniturг haploidг de cromozomi (22+X sau 22+Y). Оncepвnd de la spermatocitul de ordinul II, spermatogeneza va forma gameți masculini оn douг variante: 50% posesori de heterocromozomi X și 50% Y. Spermatocitele de ordinul II se divid o singurг datг, din nou prin mitozг. Din aceastг ultimг diviziune rezultг douг spermatide, care se alipesc de celulele Sertoli și se transformг, fгrг diviziune, оn spermatozoizi (spermii). Pe mгsurг ce se matureazг, spermiile se desprind de celulele Sertoli și se deplaseazг оn lungul cгilor spermatice pвnг la veziculele seminale (organe de depozit), de unde se eliminг la exterior prin uretrг (reflexul de ejaculare). Ca și spermatocitele de ordinul II, spermiile sunt de douг tipuri: X sau Y. Dacг ovulul este fecundat de un spermatozoid purtгtor de cromozom X, produsul de concepție este programat sг devinг fatг, iar dacг fecundarea se produce cu un spermatozoid purtгtor de cromozom Y, produsul de concepție este programat sг devinг bгiat. Ovogeneza Reprezintг funcția exocrinг a ovarului, prin care se realizeazг maturarea și expulzarea ovulului. Procesul se petrece оn mai multe etape, similare cu ale spermatogenezei, dar dupг un calendar foarte diferit. Celulele sexuale primordiale feminine sunt ovogoniile ce conțin оn nucleul lor un set diploid de cromozomi (44+XX). Ovogeneza оncepe оncг оn perioada fetalг, prin diviziuni mitotice ale ovogoniilor, care devin ovocite de ordinul I. Din acest moment, cronologia ovogenezei suferг o mare abatere de la regulile diviziunii celulare. Ovocitele de ordinul I, avвnd 2n cromozomi (44+XX), оncep o diviziune reducționalг (meiozг), dar dupг prima fazг a acestei diviziuni procesul se blocheazг și nu se reia decвt la pubertate. Aceastг blocare se numește dictioten. Ca urmare, copilul de sex feminin se va naște cu 700000- 1200000 foliculi primordiali, conținвnd fiecare cвte un ovocit I la оnceput de meiozг. La pubertate, ovogeneza se reia. Lunar, cвte un ovocit I оn momentul ovulației foliculului matur se transformг оn douг celule: o celulг mare cu multг citoplasmг, ovocit de ordinul II, și o celulг micг, primul globul polar. Ambele au garniturг haploidг de cromozomi, dar numai ovocitul II este fecundabil. Ovocitul de ordinul II este expulzat din ovar, captat de franjurile trompei uterine și оn acest timp se mai divide o ultima datг mitotic, rezultвnd un preovul (22+X) și al doilea globul polar (22+X). Preovulul se transformг fгrг diviziune оn ovul, care оși continuг drumul prin trompг spre uter. Ovulul este gametul feminin. Rezultг cг ovogeneza, cu excepția primelor douг etape, nu duce la multiplicarea ovulelor. Ovulația este procesul de rupere a foliculului matur și de expulzare a ovulului (оn realitate a ovocitului II). Are loc lunar, оn ziua 14-a a ciclului menstrual. Ciclul menstrual. Funcția gonadei feminine este ciclicг, spre deosebire de cea a gonadei masculine care este continuг. Ciclul menstrual reprezintг o serie de modificгri ciclice, care se petrec la nivelul ovarului și al aparatului genital feminin și se datoreazг unor variații ciclice оn secreția de hormoni gonadotropi hipofizari, controlate de la nivel hipotalamic. Evenimentul ciclic cel mai evident este pierderea lunarг de sвnge (35-60ml).
11 Fecundația este procesul de contopire a materialului genetic masculin cu cel feminin. Se realizeazг prin pгtrunderea capului spermiei оn ovul. Are loc оn primele zile dupг ovulație, оn timp ce ovulul strгbate trompa uterinг. Prin fecundare, ovulul devine ou, cu set complet de cromozomi, și оncepe sг se dividг. Оntre timp, oul, ajuns оn cavitatea uterinг, se va fixa оn profunzimea mucoasei, proces numit nidație. Aici se va forma un organ special numit placentг, cu rol nutritiv pentru produsul de concepție și cu rol endocrin. Produsul de concepție se dezvoltг оn cavitatea uterinг pвnг оn luna a 9-a, cвnd este expulzat prin actul nașterii. Placenta, ca glandг endocrinг, secretг hormoni gonadotropi, care оntrețin activitatea corpului galben, și hormoni estrogeni și progesteron necesari evoluției normale a sarcinii. Proprietгțile celulei Celula este оnzestratг cu proprietгți vitale fundamentale: metabolism, iritabilitate, autoreproducere. Celula organismului pluricelular manifestг activitate оntr-un mediu numit mediu intern al organismului. La acest mediu aparțin sвngele, limfa și lichidul tisular. Din mediul intern pгtrund оn celulг substanțele din care se compune corpul celular, sгrurile anorganice, apa, vitaminele, hormonii și oxigenul necesar la realizarea unuia din procesele energetice principale ale celulei - oxidarea. Al doilea proces energetic celular - glicoliza (descompunerea hidroliticг a glucidelor), se desfгșoarг fгrг participarea oxigenului. Din celulг se eliminг produse provenite оn rezultatul activitгții ei vitale. Ambele procese se realizeazг prin membrana celularг. Permeabilitatea membranei celulare este selectivг și se modificг sub influența diverșilor factori. Activitatea vitalг normalг a celulei se desfгșoarг la o anumitг concentrație de sгruri оn mediul ambiant (presiune osmoticг). Pentru celulele omului și ale mamiferelor aceastг concentrație este egalг cu aproximativ 0,9% (concentrația soluției izotonice de clorurг de sodiu). Оn caz dacг concentrația de sгruri оn mediul ambiant crește (mediu hipertonic), apa оncepe sг iasг din protoplasmг și celula se zbвrcește, iar dacг concentrația se micșoreazг (mediu hipotonic), apa pгtrunde оn celulг și ea se gonfleazг. Celula poate оncorpora și particule mai mari (bacterii, fragmente de celule), prin intermediul fagocitozei, precum și macromolecule și soluții - prin intermediul pinocitozei. Fagocitoza sau digestia intracelularг a fost pentru prima datг descrisг de I.M. Mecinikov. Fenomenul constг оn оnglobarea particulelor cu ajutorul prelungirilor citoplasmatice, numite pseudopode (piciorușe false). Particulele оnglobate оn protoplasmг sunt supuse acțiunii fermenților. Celulele speciale ale țesutului conjunctiv ce posedг capacitatea de fagocitozг - macrofagii, eliminг din țesuturi produsele finale de descompunere și substanțele nimerite cu hrana sau prin piele. Una dintre cele mai importante manifestгri ale activitгții vitale celulare este secreюia. Substanțele mucoide secretate de celule (mucina și mucoidele) apгrг țesuturile de leziunile mecanice și participг la formarea substanței intercelulare. Secretul proteic, care conține fermenții digestivi și unii hormoni, participг la schimbul de substanțe din organism. Capacitatea celulelor de a reacționa prin manifestгri vitale specifice la acțiunea mediului extern se numește iritabilitate. Țesutul muscular, nervos și glandular posedг cel mai оnalt grad de iritabilitate-excitabilitatea. Оn țesuturile nervos, muscular și glandular, ca rгspuns la excitare, se desfгșoarг procesul de excitație. Deplasarea celulelor poate avea loc оn mod diferit. Cel mai rгspвndit gen de mișcare a celulelor este mișcarea ameboidг: celula emite niște prelungiri (pseudopode), orientate оn direcția mișcгrii. O asemenea mișcare este caracteristicг globulelor albe din sвnge - leucocitelor, precum și celulelor migratoare ale țesutului conjunctiv - macrofagilor. Оn timpul regenerгrii țesuturilor, sunt capabile sг producг mișcгri ameboide aproape toate celulele animalelor și corpului omenesc. Un alt tip de mișcare este mișcarea de alunecare, efectuatг fгrг formarea pseudopodelor. Un asemenea mod de mișcare posedг celulele țesutului conjunctiv, numite fibroblaști. O vitezг mai mare a mișcгrii celulare se obține cu ajutorul unor formațiuni ale
12 corpului celular - cili sau flagele. La om, mișcarea flagelatг s-a pгstrat la celulele sexuale masculine - spermatozoizi. Toate celulele corpului uman și ale animalelor pluricelulare au proprietatea de a crește. Majoritatea celulelor corpului nostru au оn timpul vieții dimensiuni stabile. Оn diferite procese patologice e posibilг creșterea dimensiunilor celulelor - hipertrofia lor. Diviziunea celulelor оn organismul animal poate fi de trei tipuri: indirectг (mitozг, cariochinezг), meiozг (оn formarea celulelor sexuale) și directг (amitozг). Diviziunea indirectг sau mitoticг este similarг оn celulele organismelor vegetale și animale. Fig. 2. Diviziunea mitoticг a celulei A- profaza; B- metafaza; C-anafaza; D- telofaza. Ea asigurг repartizarea uniformг a substanței nucleare (cromatinei) оntre celulele nou-formate (fiice). Aceasta se datoreazг faptului cг la оnceputul diviziunii toatг cromatina nuclearг se concentreazг оn structuri speciale - cromozomi, care ulterior se оmpart оn douг jumгtгюi. Acestea se distribuie оn cele douг celule - fiice și formeazг cromatina nucleelor lor. Diviziunea mitoticг cuprinde patru faze: profaza, metafaza, anafaza și telofaza. Profaza se caracterizeazг prin formarea de cromozomi ce apar оn nucleu sub formг de corpusculi bastonaюi sau rotunzi. Centrul celular crește оn dimensiuni și se situeazг lвngг nucleul celulei. Centriolii lui se depгrteazг unul de altul și se localizeazг la periferia centrosferei. Profaza se terminг cu formarea cromozomilor și dispariția nucleului. Оn metafazг are loc diviziunea cromozomilor, dispariția membranei nucleare. Astfel, cromozomii formați se gгsesc liberi оn citoplasmг. Centrul celular se transformг оntr-o figurг fuziformг (fusul mitotic), situatг de-a lungul axei celulare, perpendicular pe planul viitoarei diviziuni. Cromozomii formeazг la ecuatorul fusului o lamelг, numitг placг ecuatorialг, care ocupг planul viitoarei diviziuni a celulei. Metafaza se terminг prin apariția unei fisuri longitudinale оn fiecare cromozom. Anafaza se caracterizeazг prin deplasarea spre polii fusului (centrioli) a cromozomilor - fiice, formați оn urma diviziunii cromozomilor. Astfel, se formeazг douг complexe nucleare identice. Telofaza include formarea nucleelor celulelor - fiice. Totodatг, оn aceastг fazг are loc diviziunea corpului celular prin strangularea pгrții centrale a celulei оn planul plгcii ecuatoriale.
13 Diviziunea celularг indirectг include, оn afarг de modificгrile nucleare, un șir de transformгri citoplasmatice, оn special оn organoidele celulei. Durata mitozei la diverse celule este diferitг - de la 30 min. pвnг la 3 ore. Cromozomii sunt o particularitate de specie importantг. Numгrul, mгrimea și forma cromozomilor sunt specifice pentru organismul dat. Оn procesul maturizгrii celulelor sexuale оn urma diviziunii, numitг meiozг, numгrul de cromozomi se reduce la jumгtate. Оn timpul fecundгrii - contopirii celulelor sexuale, numгrul de cromozomi se restabilește complet. Numгrul de cromozomi redus la jumгtate se numește haploid, numгrul оntreg - diploid. La om, numгrul diploid de cromozomi este egal cu 46. Schimbarea numгrului și formei cromozomilor poate fi observatг оn proliferгrile maligne ale țesuturilor. Meioza prezintг un fenomen important оn transmiterea caracterelor ereditare, оntrucвt celulele - fiice ce iau naștere оn urma diviziunii, capгtг un aparat cromozomic absolut identic cu celulele materne. Actualmente, s-a dovedit оn mod experimental (оn special la viruєi, fagi, bacterii) cг procesele ereditгții sunt legate de ADN (acidul dezoxiribonucleic). Diviziunea directг a celulei (amitoza) a fost depistatг оn toate țesuturile organismului viu. Diviziunea amitoticг оncepe cu diviziunea nucleolilor prin strangulare. Mai оntвi se divide printr-o strangulare оn douг pгrți nucleul, apoi urmeazг diviziunea citoplasmei. Uneori, cвnd citoplasma nu se separг, se formeazг celule polinucleare. Problema duratei vieții celulelor n-a fost rezolvatг definitiv. Cu toate acestea longevitatea unor celule a fost determinatг destul de exact. De exemplu, celulele epidermului trгiesc de la 3 pвnг la 7 zile, eritrocitele - pвnг la 4 luni. Se considerг cг durata vieții celulelor musculare și nervoase coincide cu durata vieții organismului. Se disting trei forme ale procesului morfologic de mortificare: picnoza - condensarea și contractarea nucleului cu dispariția structurii granulare; carioliza - dizolvarea treptatг a nucleului pвnг cвnd rгmвne o umbrг palidг ce dispare treptat. Юesuturile Țesuturile sunt sisteme organizate de materie vie cu funcții biologice definite, formate din celule similare, care оndeplinesc оn organism aceeași funcție sau același grup de funcții.
14 Celulele sunt unite оntre ele printr-o substanțг intercelularг care, atunci cвnd este оn cantitate micг, se numește ,,substanța de ciment’’, iar atunci cвnd este оn cantitate mare ”substanțг fundamentalг”. Clasificarea țesuturilor I. Țesuturi epiteliale: 1. De acoperire: — simple (un strat de celule) - pavimentoase (inclusiv endoteliu și mezoteliu) - cubice - cilindrice ciliate și neciliate — pseudostratificate - cilindrice ciliate și neciliate — stratificate (douг sau mai multe straturi) - pavimentoase (cheratinizate și necheratinizate) - cubice - cilindrice - de tranziție (uroteliu) 2. Glandulare: — tip endocrin - tipul оn cordoane celulare (adenohipofiza, glandele paratiroide) - tipul folicular (tiroida) — tip exocrin (pluricelulare) - simplu - tubular - alveolar (acinos) - compus - tubulo-glomerular - tubulo-alveolar - tubulo - acinos - tip mixt - pancreasul - testiculul - ovarul 3. Senzoriale (neuroepiteliale) care оntrг оn structura organelor de simț. II. Țesuturi conjunctive 1. Dupг consistențг: — moi - lax - reticulat - adipos - fibros - elastic — semidure (cartilaginoase) - hialin - elastic - fibros
15 — dure (osoase) - compact - spongios 2. Dupг funcție: — rol trofic - țesut conjunctiv lax - adipos - sanguin — rol mecanic - fibros - cartilaginos - osos — rol de depozit - adipos - osos — rol de apгrare - reticulat - conjunctiv lax III. Țesuturi musculare - neted - striat - striat de tip cardiac IV. Țesutul nervos - neuronul - nevroglia V. Sвngele Țesutul epitelial Юesuturile epiteliale acoperг suprafața organismului formвnd epidermul, cгptușesc cavitгțile și conductele diferitelor organe, constituie parenchimul glandelor exocrine și endocrine, iar unele s-au specializat оn recepția diverșilor stimuli (epiteliale senzoriale). Sunt alcгtuite din celule care, inițial, au formг rotundг, оnsг, оn raport cu specializarea funcționalг și localizarea lor, pot fi: turtite (pavimentoase), poliedrice, cubice sau cilindrice. Epiteliul acoperг țesutul conjunctiv, de care este separat prin membrana bazalг. Aceasta servește ca suport și permite trecerea plasmei sangvine, epiteliul fiind avascular. De la țesutul conjunctiv primește terminații nervoase bogate, care-i asigurг sensibilitatea. Tabela nr.2 Epitelii de acoperire Tip de epiteliu Clasificare dupг Caracteristici Localizare
16 forma celulelor 1. Epiteliul simplu (unistratificat și pseudostratificat) Celulele sunt situate pe membrana bazalг, unite prin substanța ciment și desmozomi. Epiteliu simplu pavi- mentos (celule plate). Epiteliu cubic (celule de formă cuboidă). Endoteliile, mezote- liile (peritoneu, peri- card, foițele pleurale). Mucoasa bronhiilor mici (bronhiolele terminale din lobulul pulmonar), canalele excretoare mici ale glandelor salivare. Celulele cilindrice pot avea cili (epiteliul trompei uterine) sau microvili acoperiți de o membranг celularг formвnd platoul striat (epiteliul vilozitгților intestinale). Celule de оnгlțimi diferite; numai unele ajung la suprafațг, dвnd aspect fals de stratificare; toate celu- lele se sprijinг pe membrana bazalг. Epiteliu pseudostratificat (celule cilindrice cu cili, printre care se gгsesc și celule cu mucus). Mucoasa traheii și a bronhiilor principale. 2. Epiteliu stratificat Numгrul straturilor variazг, ca și forma celulelor din ultimul strat. Stratul profund este situat pe o mem- branг bazalг. Epiteliu stratificat pavimentos (celulele superficiale sunt pavimentoase, iar cele profunde au rol generator-strat generator). Epiteliu stratificat cubic. Se gгsește mai ales оn viața embrionarг; la adult este format din douг rвnduri de celule, cele superficiale fiind cubice, iar cele bazale mai оnalte. Epiteliu stratificat cilindric (prismatic); mai multe straturi celulare,cel superficial cilindric. Poate fi ciliat și Structura pielii (chera- tinizat). Оn mucoasa bucalг, mucoasa bu- cofaringelui, esofagia- nг (necheratinizat). Structura canalelor mici ale glandelor salivare. Mucoasa faringianг, laringianг.
17 Epitelii glandulare Țesutul epitelial glandular este format din celule diferențiate, care au proprietatea de a elabora produși specifici. Celulele sunt dispuse оn diferite moduri și, оn asociație cu țesutul conjunctiv, cu vasele sanguine și terminațiile nervoase, formeazг glande. Produșii secretați pot fi excretați la exteriorul organismului, оn lumenul unor organe, sau trec direct оn sвnge. Dupг felul produșilor de secreție și dupг locul de excreție, distingem trei tipuri de glande: exocrine, produsul de secreție este eliminat printr-un canal la exterior (glande sebacee, sudoripare etc.) sau оn diferite cavitгți (glande salivare, gastrice etc.); endocrine (glande cu secreție internг), ai cгror produși (hormonii) se eliminг direct оn sвnge; glande mixte, care au o dublг secreție, endocrinг și exocrinг (pancreas, testicul, ovar). Celulele epiteliilor glandulare au forme variate: piramidale, cuboidale, оnalte, poliedrice. Оn citoplasma lor au numeroase mitocondrii și un aparat Golgi bine dezvoltat, ca și o ergastoplasmг bogatг, structuri legate de elaborarea produșilor de secreție. Glandele exocrine se deosebesc оntre ele prin morfologia și structura lor. Clasificarea se face dupг numгrul de celule, așezarea celulelor glandulare оn parenchimul secretor și dupг ramificarea conductelor de excreție. Glandele endocrine se caracterizeazг prin: lipsa canalelor de excreție, produsul de secreție (hormonii) se varsг direct оn sвnge; celulele secretoare sunt dispuse sub formг de cordoane, mase epiteliale sau mici vezicule (tiroida); rețeaua capilarг (sinusoide) оntrг оn structura fiecгrei glande. Tabela nr.2 Epitelii glandulare Dupг numгrul de celule Tipul glandei Caracteristici Localizare Glande unicelulare Celula secretorie este situatг printre alte celule epiteliale de tip prismatic monostrati- ficat. Au forma de caliciu (celule caliciforme) și secretг mucus. Epiteliul intestinal, cгile biliare extrahepatice, epiteliile ciliate ale arborelui respirator etc. Glande pluricelulare (epiteliu de secreție, Simple: Glande tubuloase Aspect de tub, celule- le glandulare se aflг Glandele Lieberkǜhn din intestinul subțire neciliat. Epiteliu de tranziție (uroteliu). Forma celulelor și numгrul straturilor sunt varia- bile оn funcție de goli-rea și distensia orga-nelor. Uroteliul este impermeabil pentru constituenюii urinei, fiind lipsit de mem-branг bazalг. Cгile urinare (mucoasa vezicii urinare, a ureterelor).
18 situat pe un țesut conjunctiv inervat și vascularizat). Glande acinoase Glande alveolare Compuse: Glande tubuloase compuse (ramificate) Glandele tubulo- alveolare Glandele tubulo- glomerulare Glandele tubulo- acinoase (acinoase compuse) pe o membranг baza- lг; se deschid direct оn lumenul organului. Porțiunea secretorie dilatatг, cгptușitг cu celule epiteliale de formг piramidalг ce delimiteazг un lumen. Asemгnгtoare celor acinoase, dar porțiu- nea secretorie este mai dilatatг (saci glandulari). Mai mulți tubi care fuzioneazг la nivelul suprafeței de evacuare a secreției. Formate din tubi glan- dulari și saci glandu- lari Porțiunea secretorie tubularг оnfгșuratг оn ghem. Glande tubulare care au la capгt cвte un acin. Acinii formeazг parenchimul secretor (acini seroși, micști, mucoși). Glandele lacrimale. Glandele sebacee Glandele duodenale Brǜnner. Prostata Glandele sudoripare Glande salivare, parenchimul exocrin al pancreasului. Epitelii senzoriale (senzitive) Acest tip de epiteliu este format din celule specializate pentru recepționarea diferiților stimuli externi sau interni și face parte integrantг din organele de simț, unde vor fi, de altfel, prezentate. Țesutul conjunctiv Юesutul conjunctiv este foarte variat ca aspect morfologic și funcțional. Este alcгtuit din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive (colagene, elastice, reticulare) și o substanțг nestructuratг, amorfг, numitг substanțг fundamentalг.
19 Celulele conjunctive sunt foarte variate; ele provin din celulele mezenchimale embrionare. Acestea pot fi оmpгrțite оn douг grupe: celule autohtone și celule migratorii (leucocitele, limfocitele, monocitele). Din grupa celulelor autohtone fac parte: fibrocitele, cu formг alungitг sau stelatг, care pot fi fixe sau mobile; оndeplinesc funcții metabolice fundamentale (de edificare a fibrelor și a substanюei fundamentale); histocitele, mobile, de formг variabilг, cu prelungiri citoplasmatice; sunt elemente reactive; plasmocitele (ovale, rotunde), celulele adipoase și celulele pigmentare, cu funcții speciale, respectiv оn sinteza de proteine, lipide și pigmenți; mastocitele (rotunde, ovale sau neregulate), оndeplinesc rolul de coordonator al tuturor proceselor metabolice din țesutul conjunctiv; celulele de origine embrionarг (mezenchimalг și reticulatг) cu capacitatea de reоnnoire continuг a celulelor din țesutul conjunctiv. Fibrele conjunctive se grupeazг, la rвndul lor, оn trei categorii: colagene sau conjunctive: оn toate tipurile de țesut conjunctiv, sunt omogene și dispuse оn fascicule (prin fierbere, dau gelatina); elastice: subțiri, ramificate, dispuse оn rețea. Sunt formate din elastinг, care le conferг elasticitate; fibrele de reticulinг formeazг o rețea оn ochiurile cгreia se aflг substanța fundamentalг (se gгsesc, оn special, оn organele limfopoietice, оn țesutul lax și оn membranele bazale). Substanюa fundamentalг este o componentг amorfг, ce ocupг spațiul dintre fibre și celulele conjunctive. Intervine оn metabolismul apei și al sгrurilor minerale. Оn țesutul cartilaginos este rezistentг și elasticг, оncгrcatг cu condrinг, оn țesutul osos este solidг, durг și rezistentг, оncгrcatг cu sгruri minerale. Substanюa fundamentalг este produsг de celulele țesutului conjunctiv. Țesuturile conjunctive, dupг consistența lor, pot fi clasificate оn: țesuturi moi (conjunctiv lax, reticulat, adipos, fibros, elastic), semidure - cartilaginos, și dure - țesutul osos. Tabela nr.3 Țesuturi conjunctive noi Tipuri de țesuturi Caracteristici Localizare Țesutul conjunctiv lax Este forma cea mai rгspвnditг; conține оn proporție egalг celule, fibre, substanțг fundamentalг. Celulele sunt de douг feluri: —fixe - fibrocite, celule adi- poase,histiocite, macrofage, celule pigmentare, plasmo- cite și mastocite; —mobile- limfocite și leucocite. Substanța fundamentalг este abundentг, iar fibrele sunt nu- meroase (colagene, elastice, reticulinг). Оn organe formeazг stroma conjunctivг de susținere și are rol trofic. Umple spațiile libere dintre organe, formeazг hipodermul, leagг fibrele musculare și grupele de mușchi; se оntinde de-a lungul nervilor și vaselor și formeazг, cu epiteliile, unitгți funcționale.
20 Țesutul reticulat Este format din celule reticulare, cu multe prelungiri, și din fibre de reticulinг. Celulele se pot transforma оn histiocite macrofage, avвnd rol оn procesele de apгrare (fagocitozг). Оn ganglionii limfatici, splinг, mгduva osoasг, ficat, mucoasele respiratorii și digestive. Țesutul adipos Оn structura sa predominг celulele adipoase care se grupeazг (200-400) оn jurul capilarelor și arteriolelor, formвnd lobuli adipoși оntre care se gгsește țesut conjunctiv lax. Are rol trofic, mecanic și de izolare termicг pentru unele organe. Оn jurul unor organe (rinichi, suprarenalг, ochi, tiroidг), оn mezenter, оn mediastin, оn regiunile axilare și inghinale, hipoderm. Țesutul fibros Predominг fibrele de colagen și elastice, puținг substanțг fundamentalг și celule. Are vascularizație și plasticitate reduse. Este rezistent, avвnd rol de protecție. Оn fasciile ce acoperг mușchii, оn structura tendoanelor și a aponevrozelor, a capsulelor unor organe (ficat, rinichi, splinг, ganglioni limfatici), derm, cornee, fir de pгr. Țesutul elastic Conține numeroase fibre elastice printre care se gгsește substanța fundamentalг. Celulele sunt puține. Оn tunica medie a arterelor mari, corzile vocale, ligamentele galbene dintre vertebre. Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) Țesutul cartilaginos face parte din grupa țesuturilor cu funcție mecanicг, fiind caracterizat prin compoziție chimicг și proprietгți fizice deosebite: rezistențг elasticг la presiune și mare rezistențг mecanicг la frecare. Este оnvelit, la exterior, de o membranг fibroasг, puțin vascularizatг, numitг pericondru. Țesutul cartilaginos este format din celule, substanțг fundamentalг și fibre. Componenta cea mai abundentг este datг de un ansamblu format din substanța fundamentalг și fibre, care se numește substanțг cartilaginoasг sau matricea cartilajului. Оn ea sunt sгpate cгmгruțe, condroplaste, care adгpostesc celulele cartilaginoase, condroblaste - cвnd sunt tinere - și condrocite - cвnd sunt mature. Condrocitele sunt celule mari, ovale, globuloase, cu un diametru de 40м, cu citoplasmг abundentг; se aflг оn grupuri de 2-4 celule sau izolate. Substanța fundamentalг este impregnatг cu condrinг. Substanțele anorganice sunt reprezentate de apг 70% și de sгrurile minerale оn care predominг NaCl. Оn structura cartilajului оntrг și fibre colagene și elastice care se condenseazг concentric оn jurul condroplastelor. Cartilajul nu este vascularizat, nutriția realizвndu-se prin difuziune de la nivelul capilarelor din pericondru. Dupг cantitatea și varietatea de fibre se deosebesc trei tipuri principale de țesut cartilaginos: hialin, elastic și fibros. Cartilajul hialin are substanțг fundamentalг abundentг, rezistentг și omogenг, impregnatг cu condrinг. Se gгsesc puține fibre colagene, foarte fine, cu orientгri diferite. Celulele sunt izolate
21 sau dispuse оn grupuri. Din cartilaj hialin este format scheletul embrionului, cartilajele de creștere diafizo-epifizare, cartilajele articulare, scheletul cartilaginos al traheii și bronhiilor, cartilajele nazale și ale coastelor. Cartilajul elastic conține оn substanța fundamentalг o bogatг rețea de fibre elastice; celulele sunt așezate оn grupuri mici alгturate. El formeazг scheletul organelor care trebuie sг-și menținг forma, dar au un grad mare de elasticitate: pavilionul urechii, epiglota, aripile nasului etc. Cartilajul fibros este format din fascicule de fibre colagene, cu orientarea longitudinalг. Celulele sunt puțin numeroase, așezate de-a lungul fasciculelor de fibre, оn grupe de 2-3, iar substanța fundamentalг este redusг. Se mai numește țesut fibrocartilaginos și formeazг discurile intervertebrale, cartilajele simfizelor, meniscurile articulare și unele ligamente (ligamentul capului femural). Țesutul osos Юesutul osos este adaptat pentru funcția de suport și protecție, fiind cel mai rezistent și dur țesut mecanic, datoritг impregnгrii substanței fundamentale cu sгruri minerale, de calciu și fosfor. Este format din celule osoase, fibre și substanțг fundamentalг, fiind puternic vascularizat, acoperit la periferie, cu excepția capetelor articulare, de o membranг vasculo-conjunctivг, numitг periost. Celula osoasг, numitг osteoblast оn stadiul tвnгr și osteocit оn stadiul adult, are rol osteogen. Osteocitele sunt de formг ovalarг, turtite, cu multe prelungiri, situate оn niște cavitгți stelate sau fuziforme (20-30м diametru), numite osteoplaste, sгpate оn substanța fundamentalг. Osteoblastele prezintг o bogatг activitate secretorie, participвnd la osificarea oseinei, la procesele de dezvoltare a oaselor, de reparație și regenerare. Dupг terminarea procesului de osificare, osteoblastele se maturizeazг, transformвndu-se оn osteocite. Substanța fundamentalг a osului are douг componente: organicг și mineralг. — Componenta organicг, оn proporție de 34 %, este formatг din oseinг, оn constituția cгreia se deosebesc o substanțг glicoproteicг, оn care se depun sгrurile minerale, și substanța colagenг, reprezentatг de sistemele de fibre conjunctive ale țesutului osos. — Componenta mineralг, оn proporție de 66%, este formatг din microcristale de fosfat tricalcic, carbonat de calciu, fluorurг de calciu, carbonat de sodiu, carbonat de magneziu, hidroxid de calciu. Substanța fundamentalг se dispune sub formг de lamele osoase și, dupг dispoziția lor, distingem douг varietгți de țesut osos: compact și spongios. Țesutul osos compact formeazг diafiza oaselor lungi, stratul de la suprafața epifizelor și al oaselor scurte, cвt și lama internг și externг a oaselor plate. Este format din numeroase canale Hawers (conțin țesut conjunctiv și vase sangvine), dispuse оn lungimea osului, paralele оntre ele și legate оn numeroase puncte prin anastomoze transversale sau oblice. Оn jurul canalului Hawers substanța osoasг este dispusг sub forma unor lamele osoase concentrice, оn numгr variabil de 5-30, iar оntre lamele sau оn grosimea lor se gгsesc osteoplastele cu osteocite. Un canal Hawers, оmpreunг cu lamelele din jur formeazг osteonul sau sistemul hawersian (unitatea morfologicг și funcționalг a osului). Оn osul compact mai existг o serie de canale neоnconjurate de lamele osoase, care perforeazг osul dinspre periost spre profunzime, numite canale Volkmann, prin care trec vase și nervi de la periost оn interiorul osului. Țesutul osos spongios se gгsește оn epifizele oaselor lungi și оn interiorul oaselor plate și scurte. Este format din lamele osoase (trabecule) care, la rвndul lor, sunt alcгtuite din mai multe lamele, delimitвndu-se niște cavitгți de aspect și mгrimi diferite, numite areole (dau aspectul spongios, buretos). Areolele comunicг оntre ele și conțin mгduva hematogenг. Areolele și lamelele osoase sunt sisteme hawersiene incomplete.
22 Țesutul muscular Țesuturile musculare sunt adaptate funcției de contracție. Celula sau fibra muscularг prezintг unul sau mai mulți nuclei, dupг tipul de țesut muscular, o membranг celularг, numitг sarcolemг, și citoplasmг, denumitг sarcoplasmг, оn interiorul cгreia se gгsesc organitele celulare comune și organitele specifice (contractile), miofibrile, apгrute оn urma diferențierii și adaptгrii celulei la funcția de contracție. Dupг particularitгțile miofibrilelor, țesuturile musculare se оmpart оn trei tipuri: țesut muscular neted, оn care miofibrilele sunt omogene și se contractг involuntar; țesut muscular striat, care se contractг voluntar; țesut muscular cardiac, оn care miofibrilele sunt striate, dar țesutul se contractг involuntar. Țesutul muscular neted Fibra muscularг este unitatea morfofuncționalг a țesutului muscular neted. Ea оntrг оn constituția pгturii musculare a tubului digestiv, a conductelor aparatului respirator, urogenital, glandelor excretorii, оn tunica muscularг a vaselor, оn anexele unor organe de simț (piele, ochi), оn capsulele unor organe (splinг, suprarenalг). Fibrele sunt așezate оn straturi, benzi sau rгspвndite izolat оn țesutul conjunctiv. Fibra muscularг netedг, de aspect fusiform, are o lungime cuprinsг 10-100 м. Este formatг din sarcolemг, sarcoplasmг și un nucleu central, de formг alungitг. Sarcolema (plasmalema), groasг de 100 м, prezintг numeroase invaginгri din care se formeazг veziculele de pinocitozг, prin intermediul cгrora sunt transportate оn celulг substanțe trofice și activatori ai procesului contractil. Sarcoplasma este omogenг sau fin granulatг, mai abundentг оn centrul fibrei. Conține organite comune, incluziuni celulare și organite specifice - miofibrilele. Miofibrilele, organite specializate pentru contracție, ocupг cea mai mare parte din sarcoplasmг. Au o formг alungitг și se оntind de la un capгt la altul al fibrei. Miofibrilele au o structurг complexг, fiind alcгtuite din miofilamente de 10-150 м, sunt omogene (fгrг striații transversale), iar din punct de vedere biochimic sunt formate din proteine contractile (actinг, miozinг) și reglatoare (tropomiozinг și troponinг). Inervația este asiguratг de sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Fibrele musculare conțin substanțe organice, reprezentate prin glucide, lipide, proteine, precum și enzime legate de funcția contractilг. Țesutul muscular striat Țesutul muscular striat este alcгtuit din fibre care оntrг оn constituția mușchilor scheletici (40% din greutatea corpului), iar la nivelul viscerelor le оntвlnim оn musculatura limbii, faringelui, a porțiunii superioare a esofagului și оn cea a unor sfinctere (anal extern și cel extern al uretrei), cвt și оn mușchii extrinseci ai globului ocular. Fibra muscularг striatг are o formг cilindricг sau prismaticг, cu extremitгțile rotunjite sau ramificate (mușchii feței și ai limbii). Sunt elemente multinucleate, plasmoidale, cu zeci sau sute de nuclei de formг ovoidг, situați periferic, imediat sub sarcolemг. Fibra striatг este alcгtuitг din membranг = sarcolemг, citoplasmг = sarcoplasmг și numeroși nuclei. Sarcolema, examinatг la microscopul electronic, prezintг douг porțiuni distincte: sarcolema propriu-zisг și membrana bazalг. Sarcolema propriu-zisг are rol de a propaga excitația de-a lungul fibrei musculare (are structura generalг a plasmalemei). Membrana bazalг, formatг din proteine colagenice, are rolul de a menține forma fibrei musculare оn limite normale.
23 Sarcoplasma este acidofilг, cu aspect de fluid оn centrul fibrei, mai densг și mai abundentг la periferia fibrei musculare. Conține organite comune, diferite incluziuni și numeroase miofibrile. Mitocondriile (sarcozomii) sunt situate оn sarcoplasma perinuclearг și interfibriliarг. Conțin o mare cantitate de mioglobinг (pigment asemгnгtor hemoglobinei), cu rol de transportator și rezervor de oxigen, și un bogat echipament enzimatic. Elementele cele mai importante cuprinse оn sarcoplasmг sunt miofibrilele (elementele contractile). Ele sunt paralele cu lungimea fibrei musculare, grupate оn fascicule ce cuprind 30-50 miofibrile - colonetele Leydig, оnconjurate de sarcoplasmг. Miofibrilele au un aspect heterogen, de-a lungul lor observвndu-se (microscopic) o alternanțг de benzi clare și оntunecate care, fiind situate la același nivel оn toate miofibrilele, dau aspectul de striațiune transversalг, specificг fibrei musculare striate. Prin microscopia electronicг s-a stabilit cг miofibrele sunt constituite din numeroase fibrile elementare, numite miofilamente, (50-150м), ce constituie unitatea ultrastructuralг și funcționalг a miofibrilei. Vascularizația юesutului muscular striat este foarte bogatг, asigurвnd procesele metabolice intense din timpul contracției. Mușchii striați au o inervație motorie (placa motorie) și senzitivг (fibre aferente care pornesc de la proprioceptori musculari). Țesutul muscular striat de tip cardiac (miocardul) Miocardul este constituit din fibre musculare cu structurг asemгnгtoare fibrelor musculare striate (miofibrilele prezintг alternanțг de benzi clare și оntunecoase) și fibrelor musculare netede, prin poziția centralг a nucleului. Fibrele musculare cardiace sunt acoperite de o teacг conjunctivг cu fibre de reticulinг și sunt dispuse оn rețea, оn ochiurile cгreia se aflг țesutul conjunctiv lax, vase și fibre nervoase vegetative (formeazг оmpreunг cu sarcolema joncțiunea neuro-muscularг, sinapsa). Fibra cardiacг are un diametru și o lungime mai micг decвt fibra striatг, iar capetele sunt de obicei ramificate. Sarcoplasma este mai abundentг la periferie și оn jurul nucleului și mai sгracг оntre miofibrile. Mitocondriile sunt mai numeroase decвt оn fibrele striate și netede, fiind așezate оntre miofibrile sub forma unor coloane (datoritг activitгții contractile permanente). Miofibrilele prezintг aceleași caractere morfologice și structurale ca la fibra striatг de tip scheletic, fiind оnsг mai groase. Pe lвngг miocardul de tip contractil existг și țesutul nodal (miocardul specific), care determinг contracția ritmicг și automatг a inimii, stabilind o legгturг anatomicг și funcționalг оntre atrii și ventricule (nodul sinoatrial, atrioventricular, fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje). Țesutul nodal este format din fibre musculare cardiace, cu caracter embrionar, de forme variate, dispuse оn noduli, rețele și cordoane. Celulele sunt bogate оn sarcoplasmг ce conține mult glicogen, 1-2 nuclei, mitocondriile sunt rare, iar reticulul endoplasmatic redus. Miofibrilele, оn numгr redus, sunt mai subțiri, dispuse longitudinal sau transversal, trec de la o celulг la alta, formвnd o rețea prin care excitația se transmite оn toate direcțiile la fibrele miocardului contractil, cu care se continuг. Țesutul nervos Țesutul nervos este constituit din celule nervoase (neuroni), cu prelungirile lor, și din celule nevroglice. Embriologic, derivг din ectoderm. Neuronii sunt elemente оnalt diferențiate
24 morfologic. Nevrogliile, structuri cu rol de susținere și de protecție, realizeazг elementele sistemului de susținere. Neuronul Este format din corpul celular (pericarionul) și una sau mai multe prelungiri, care sunt de douг tipuri: dendritele, prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite), și axonul, care, funcțional, este celulifug, prelungire unicг a neuronului. Ca formг și dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiți, de la neuroni mici, de 4-6м (stratul granular din cerebel), pвnг la neuroni giganți, 130м (celulele piramidale Betz din cortexul cerebral). Forma neuronilor este variabilг: stelatг (coarnele anterioare ale mгduvei), sfericг sau ovalг (оn ganglionii spinali), piramidalг (zonele motorii ale scoarței cerebrale) și fusiformг (оn stratul profund al scoarței cerebrale). Оn funcție de numгrul prelungirilor, neuronii pot fi:  unipolari (celulele cu conuri și bastonașe din retinг) - au aspect globulos, cu o singurг prelungire;  pseudounipolari - se aflг оn ganglionul spinal, au o prelungire care se divide оn ”T”; dendrita se distribuie la periferie, iar axonul pгtrunde оn SNC;  bipolari - de formг rotundг, ovalг sau fusiformг, cu cele douг prelungiri pornind din polii opuși ai celulei (neuronii din ganglionul spiral Corti, ganglionul vestibular Scarpa, retinг, mucoasa olfactivг);  multipolari - au o formг stelatг, piramidalг sau piriformг și prezintг numeroase prelungiri dendritice și un axon (scoarța cerebralг, cerebeloasг, cornul anterior din mгduva spinгrii). Dupг funcție neuronii pot fi: receptori, prin dendritele lor recepționeazг excitanții din mediul exterior sau din interiorul organismului (pot fi somatosenzitivi și viscero-senzitivi); motori, ai cгror axoni sunt оn legгturг cu organele efectoare (somatomotori єi viscero-motorii); intercalari (de asociație), care fac legгtura оntre neuronii senzitivi și motori. Organizarea structuralг a neuronului Corpul neuronului este format din neurilemг (membrana plasmaticг), neuroplasmг (citoplasmг) și nucleu. Neurilema celulei nervoase este subțire, delimiteazг neuronul și are o structurг lipoproteicг. Neuroplasma are constituția coloidalг a unui gel, ceva mai densг decвt a celulelor organismului, datoritг unor organite celulare specifice, neurofibrilele. Neuroplasma conюine organitele celulare generale (mitocondrii, ribozomi, lizozomi, reticul endoplasmatic) și incluziuni pigmentare. Nu are centru celular deoarece neuronul nu se divide. Organitele specifice sunt: substanța tigroidг (corpii Nissl) și neurofibrilele. Nucleul. Celulele nervoase motorii, senzitive și de asociație au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice prezintг deseori un nucleu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli sau multipli. Prelungirile corpului celular sunt dendritele și axonul. Dendritele, оn porțiunea lor inițialг, sunt mai groase, apoi se subțiazг. Оn ele se gгsesc neurofibrile și corpii Nissl. Ele recepționeazг impulsul nervos și оl conduc spre corpul neuronului, celulipet (centripet). Axonul este o prelungire unicг, lungг (uneori de 1m) și mai groasг. Este format dintr-o citoplasmг specializatг, numitг axoplasmг, оn care se gгsesc: mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile. Membrana ce acoperг axoplasma se numește axolemг, cu rol important оn propagarea impulsului nervos. De-a lungul traseului sгu, axonul emite
25 colaterale perpendiculare pe direcția sa, iar оn porțiunea terminalг se ramificг; ultimele ramificații sunt butonate (butoni terminali) și conțin mici vezicule pline cu mediator chimic ce оnlesnește transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai conține neurofibrile și mitocondrii. Axonul conduce impulsul nervos celulifug (centrifug). Nevroglia Celulele nevroglice (gliale) formeazг cel de-al doilea tip celular al țesutului nervos. La mamiferele superioare, numгrul lor depгșește de 10 ori numгrul neuronilor. Sunt de origine ectodermicг (microglia este singura de origine mezodermicг). Forma și dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca numгr. Au centru celular, deci se divid. Nevrogliile sunt celule care se divid intens (sunt singurele celule ale țesutului nervos care dau naștere tumorilor din SNC), nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl. Nevrogliile au rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic (piciorușul vascular al astrocitului care intervine оn trecerea substanțelor de la capilar la neuron), оn fenomenele de cicatrizare ale țesutului nervos (оn caz de lezare sau degenerare a unei regiuni din SNC formeazг o rețea ce оnlocuiește țesutul nervos), rol fagocitar (microglia), оn sinteza tecii de mielinг și оn sinteza de ARN și alte substanțe pe care le cedeazг neuronului. Nevroglia are și activitate sinapticг prin conținutul bogat оn colinesterazг nespecificг, influențвnd spațiul extracelular din vecinгtatea sinapselor și transmiterea impulsului nervos. Sвngele Sвngele este un fluid care circulг оn interiorul sistemului cardiovascular. Оmpreunг cu limfa și lichidul intercelular, sвngele constituie mediul intern al organismului. Оntre mediul intern și celule existг un schimb permanent de substanțe și energie; substanțele necesare menținerii activitгții celulare (O2, glucide, acizi grași, aminoacizi, vitamine etc.) trec din sвnge оn celulг, iar produșii nefolositori sau toxici, rezultați din procesele catabolice (CO2, acizi nevolatili, uree, acid uric, amoniac etc.), sunt eliminați оn lichidul extracelular. Conținutul mediului intern este menținut constant datoritг circulației permanente a sвngelui. Acesta aduce substanțele folositoare pвnг la nivelul celulelor, refгcвnd mereu rezervele metabolice, iar de aici оndepгrteazг produșii de catabolism pe care-i transportг spre organele de eliminare. Volumul sanguin (volemia). Cantitatea totalг de sвnge din organism reprezintг 7% din greutatea corpului. Aceasta оnseamnг circa 5 litri de sвnge pentru un individ de 70 kg. Volemia variazг, оn condiții fiziologice, оn funcție de sex (este mai mare la bгrbați), vвrstг (scade cu оnaintarea оn vвrstг), mediul geografic (este mai mare la locuitorii podișurilor оnalte). Оn repaus, o parte din masa sanguinг a corpului stagneazг оn teritoriile venoase și capilarele din ficat, splinг și țesutul subcutanat. Acesta este volumul sanguin stagnant sau de rezervг, оn cantitate de 2l. Restul 3 l оl reprezintг volumul circulant. Raportul dintre volumul circulant și volumul stagnant nu este fix, ci variazг оn funcție de condițiile de existențг. Оn cursul efortului fizic sau termoreglator are loc mobilizarea sвngelui de rezervг, crescвnd volumul circulant. Mobilizarea depozitelor de sвnge se realizeazг sub acțiunea SNV simpatic, care determinг contracția musculaturii netede din pereții vaselor. Astfel, se asigurг aprovizionarea optimг cu oxigen și energie a organelor active. Proprietгțile sвngelui Culoarea. Sвngele are culoare roșie. Aceasta se datoreazг hemoglobinei din eritrocite. Culoarea sвngelui poate varia оn condiții fiziologice sau patologie. Sвngele recoltat din artere
26 (sвnge arterial) este de culoare roșu-deschis (datoritг oxihemoglobinei), iar sвngele recoltat din vene (sвnge venos) are culoare roșu - оnchis (datoritг hemoglobinei reduse). Cвnd cantitatea de hemoglobinг din sвnge scade, culoarea devine roșu-palid. Densitatea. Sвngele este mai greu decвt apa. Densitatea sвngelui are valoarea 1055g/l. Plasma sanguinг are o densitate de 1025g/l. Aceastг proprietate a sвngelui depinde de componentele sale și оn special de hematii și proteine. Viscozitatea. Valoarea relativг a viscozitгții sвngelui este 4.5 fațг de viscozitatea apei, consideratг egalг cu 1. Viscozitatea determinг curgerea laminarг (оn straturi) a sвngelui prin vase. Creșterea viscozitгții peste anumite valori este un factor de оngreunare a circulației. Presiunea osmoticг. Оn orice soluție, apare o presiune staticг suplimentarг ce poate fi pusг оn evidențг separвnd, printr-o membranг semipermiabilг, solventul de soluția respectivг. Membrana semipermiabilг permite trecerea solventului și оmpiedicг deplasarea substanței dizolvate de o parte și de cealaltг a ei. Оn aceste condiții apare fenomenul de osmozг, ce constг оn deplasarea moleculelor solventului prin membranг spre compartimentul ocupat de soluția respectivг. Valoarea presiunii osmotice a lichidelor corpului (mediu intern și lichidul intracelular) este de aproximativ 300 miliosmoli/l. Exprimatг оn unitгți barice, aceasta corespunde unei presiuni de aproximativ 72 atmosfere, deci de 5500 mmHg. Presiunea osmoticг are rol important оn schimburile de substanțe dintre capilare și юesuturi. Presiunea osmoticг a substanțelor coloidale (proteinele) se numește presiune coloidosmoticг și are valoarea de 28mm Hg. Proteinele plasmei au rol foarte mare оn schimburile capilar - țesut, deoarece presiunea osmoticг a sвngelui este egalг cu cea a lichidului interstițial (intercelular), singura forțг care atrage apa din țesuturi spre capilare fiind presiunea coloid-osmoticг a proteinelor plasmatice. Un alt rol al presiunii coloid-osmotice se manifestг оn procesul de ultrafiltrare glomerularг ce duce la formarea urinei. Soluțiile cu presiuni osmotice egale cu ale mediului intern se numesc izotone, cele cu presiuni osmotice mai mici sunt hipotone, iar cele cu presiuni osmotice mai mari sunt hipertone. O soluție de clorurг de sodiu оn concentrație de 9g la 1 l apг distilatг are o presiune osmoticг de aproximativ 300 mosm ‰, este deci izotonг și poartг denumirea de ser fiziologic. Reacția sвngelui este slab alcalinг. Ea se exprimг оn unitгți pH. pH-ul sangvin are valoarea cuprinsг оntre 7.38-7.42, fiind menținut prin mecanisme fizico-chimice (sistemele tampon) și biologice (plгmвn, rinichi, hematie etc.). Sistemele tampon intervin prompt оn neutralizarea acizilor sau bazelor apгrute оn exces оn mediul intern. Ele se consumг оn timpul neutralizгrii. Mecanismele biologice intervin mai tardiv și duc atвt la оndepгrtarea acizilor sau bazelor, cвt și la refacerea sistemelor tampon. Оn acest mod, prin cooperarea dintre mecanismele fizico - chimice și cele biologice se menține stabil pH-sangvin. Оn organism existг numeroase sisteme tampon, repartizate unele оn plasmг, altele оn hematii și alte celule ale corpului. Temperatura. La om și la animalele cu sвnge cald (homeoterme), temperatura sвngelui variazг оntre 350 C (оn sвngele din vasele pielii) și 390 C (оn sвngele din organele abdominale). Deplasarea continuг a sвngelui prin organism contribuie la uniformizarea temperaturii corpului și ajutг la transportul cгldurii din viscere spre tegumente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere. Sвngele astfel ”rгcit” se reоntoarce la organele profunde, se оncarcг cu cгldurг și așa mai departe. Componența sвngelui Sвngele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coaguleazг.
27 Prin centrifugarea unei eprubete cu sвnge incoagulabil, se produce separarea sвngelui оn douг componente: - Elementele figurate ale sвngelui, situate la fundul eprubetei ce se prezintг ca un lichid foarte vвscos, de culoare roșie-оnchisг; - Plasma sangvinг, situatг deasupra, este un lichid mai puțin vвscos, transparent, de culoare galben - citrin. Elementele figurate ale sвngelui Reprezintг 45% din volumul sangvin. Aceastг valoare poartг numele de hematocrit sau volum globular procentual. Hematocritul variazг cu sexul (mai mic la femei), cu vвrsta (scade cu vвrsta) sau оn funcție de factorii de mediu ambiant (cгldura provocвnd transpirație duce la scгderea apei din sвnge și creșterea valorilor hematocritului) etc. Prin examenul microscopic al sвngelui se observг trei tipuri de elemente figurate: - globulele roșii (hematii sau eritrocite); - globulele albe (leucocitele); - plachete sangvine (trombocitele). Pentru a studia elementele figurate se face un frotiu de sвnge proaspгt. Se dezinfecteazг cu alcool pulpa degetului arгtгtor și se оnțeapг cu un ac sterilizat. Оn momentul cвnd apare o picгturг de sвnge, aceasta se aplicг pe o lamг și se оntinde оn strat subțire cu o lamelг de sticlг. Dupг uscare, frotiul se examineazг la microscop. Frotiul poate fi conservat prin fixare оn amestec de alcool-eter, оn pгrți egale. Hematopoieza este procesul de reоnnoire continuг a elementelor figurate ale sвngelui. Existг cвte o cale separatг pentru fiecare din cele trei tipuri celulare principale (eritropoieza pentru eritrocite, leucopoieza pentru leucocite și trombocitopoieza pentru trombocite), iar la leucocite se descriu cгi separate pentru granulocite (granulocitopoieza) și pentru limfocite (limfopoieza). Toate celulele sangvine au o origine comunг: celula stem pluripotentг din mгduva osoasг (celulг hematoformatoare primitivг). Eritrocitele (hematiile). Sunt celule fгrг nucleu, bogate оn hemoglobinг, o proteinг de culoare roșie, cu rol оn transportul O2 și CO2. Numгrul lor este considerabil: un mm3 de sвnge conține 4500000 hematii la femeie și 5000000 la bгrbat. La copilul mic, numгrul eritrocitelor este mai mare (5.500000-6000000/mm3 ), iar la locuitorii podișurilor оnalte se оnregistreazг cifre de 8000000 globule roșii la 1mm3 . Numгrul hematiilor poate crește temporar prin golirea rezervelor de sвnge (mai bogate оn hematii decвt sвngele circulant). Creșteri de lungг duratг sunt poliglobulia de altitudine și poliglobulia unor bolnavi de plгmвni sau cu defecte congenitale ale inimii. Scгderea numгrului este consecința unei distrugeri exagerate sau a unei eritropoieze deficitare. Forma și structura hematiilor reprezintг adaptгri morfologice la funcția de transport a gazelor. Privite din fațг, hematiile apar ca discuri rotunde sau ușor ovalare cu centrul de culoare mai deschisг și periferia mai intens coloratг galben-auriu. Acest aspect se datorește variației grosimii hematiei, care la centru mгsoarг 1.5 iar la periferie 2.5м. Din aceastг cauzг, privitг din profil, hematia se prezintг ca o halterг, imagine ce sugereazг forma de disc biconcav a eritrocitului. Lipsa nucleului permite o mai mare оncгrcare cu hemoglobinг. Suprafața totalг a hematiilor este de 4000 m2 (de 2000 ori mai mare ca suprafața corpului). Datoritг formei lor, pot fi deformate cu ușurințг. Diametrul mediu al unei hematii este de 7.5м. Оn structura hematiei se distinge o membranг lipoproteicг, cu оncгrcгturг electricг negativг la exterior și permeabilitate selectivг (foarte permeabilг pentru apг și anionii Cl- și HCO3 - , slab permeabilг fațг de cationii Na+ , K+ etc.). Оn compoziția chimicг a membranei se gгsesc enzime ce favorizeazг transportul activ al substanțelor. Оn interiorul hematiei se aflг o cantitate mare de hemoglobinг (Hb). Hematia nu conține organite celulare, nu este capabilг de sintezг proteicг, iar metabolismul sгu este foarte redus și, ca atare, hematia consumг foarte puțin oxigen.
28 Dacг suspendгm hematiile оntr-un mediu apos hipoton (cu o presiune osmoticг mai micг decвt a plasmei) se produce o ”umflare” a lor, urmatг de ieșirea Hb оn soluție, fenomen denumit hemolizг osmoticг. Hemoglobina este principalul component al hematiei. Este o cromoproteinг, alcгtuitг din douг componente: o proteinг, numitг globinг, și o grupare neproteicг, numitг hem. Globina este constituitг prin asocierea a patru lanțuri polipeptidice. De fiecare lanț polipeptidic se leagг cвte o moleculг de hem. Datoritг prezenței Fe оn molecula sa, hemul poate lega labil oxigenul. Reacția de fixare a O2 la Hb nu este o oxidare propriu-zisг (deoarece ea nu duce la creșterea valenței Fe), ci o reacție de oxigenare, de legare reversibilг a unei molecule de oxigen la fierul bivalent. Оn urma acestei reacții rezultг oxihemoglobina (HbO2), care reprezintг forma principalг de transport a O2 prin sвnge. Atunci cвnd este saturatг (oxigenatг) complet, o moleculг de hemoglobinг poate transporta 4 molecule de O2. Un gram de hemoglobinг poate transporta 1.34 ml O2, iar оn 100 ml sвnge existг aproximativ 15 g Hb; astfel, fiecare sutг ml de sвnge arterial transportг 20 ml O2. Оn lipsa Hb, capacitatea de transport a sвngelui pentru oxigen scade mult; 100 ml plasmг transportг doar 0.2 ml O2. Оn afarг de forma oxigenatг și de cea redusг, Hb poate da cu oxidul de carbon carboxihemoglobinг (COHb); aceasta este o combinație reversibilг cu CO2, dar afinitatea Hb pentru CO este de 200 de ori mai mare decвt pentru O2. Sub acțiunea oxidanților apare derivatul de Hb cu Fe trivalent, denumit methemoglobinг. Aceștia sunt derivați patologici ai Hb; ei nu mai оndeplinesc funcția de transport și оn cazul creșterii concentrației lor оn sвnge peste anumite limite se produce insuficienta oxigenare a țesutului (asfixie). Hemoglobina se poate combina și cu dioxidul de carbon (HbCO2), compus numit carbohemoglobinг sau carbamatul de hemoglobinг. Acesta este un compus fiziologic, ce nu afecteazг funcția de transport a O2. HbCO2 reprezintг și una din formele de transport ale CO2 de la țesuturi la plгmвni. Eritropoieza. Hematiile circulante reprezintг doar o etapг din viaюa acestor elemente. Din momentul pгtrunderii оn circulație și pвnг la dispariția lor trec aproximativ 120 zile (durata medie de viațг a eritrocitelor). Deși trгiesc relativ puținг vreme, numгrul lor rгmвne constant. Existг un echilibru оntre procesul de distrugere și cel de formare de noi hematii. Sediul eritropoiezei este оn mгduva roșie a oaselor, iar sediul distrugerii este sistemul monocito- macrofagic. Un organism adult are aproximativ 1.5 kg mгduvг roșie. Cantitatea variazг оn funcție de nevoia de oxigen a organismului. Cвnd aceste nevoi sunt reduse, o parte din mгduva roșie оntrг оn repaus, celulele se оncarcг cu lipide și mгduva roșie se transformг оn mгduvг galbenг. Spre bгtrвnețe, mгduva galbenг suferг un proces de transformare fibroasг și devine mгduvг cenușie. Dacг apar condiții care solicitг eritropoieza (efort repetat, viațг la altitudine) are loc un proces invers, de transformare a mгduvei galbene оn mгduvг roєie și o sporire corespunzгtoare a eritropoiezei. Оntre mгduva roșie și cea galbenг existг tot timpul vieții un echilibru dinamic, controlat de sistemul reglator neuroendocrin. Mгduva cenuєie nu mai poate fi recuperatг pentru hematopoiezг. Reglarea eritropoiezei. Eritropoieza se regleazг prin mecanisme neuro-endocrine. Centrii eritropoiezei sunt situați оn diencefal, iar excitantul principal este scгderea aprovizionгrii cu oxigen a acestor centri (hipoxia). Hipoxia acționeazг și la nivelul rinichiului care secretг, оn aceste condiții, un factor eritropoietic. Acesta determinг formarea оn organism a unui hormon eritropoietic numit eritropoietinг, ce acționeazг asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare, determinвnd creșterea numгrului de hematii. Desfгșurarea normalг a eritropoiezei necesitг asigurarea cu substanțe nutritive, vitamine (C, B6, B12, acid folic) și Fe. Оn cazul unor deficiențe de aprovizionare apare anemia, cu toate cг sistemul de reglare a eritropoiezei funcționeazг normal. Rolul eritrocitelor. Hematiile joacг douг roluri esențiale pentru organism: - оn transportul O2 și CO2; - оn menținerea echilibrului acido-bazic.
29 Hemoliza. Hematiile bгtrвne și uzate sunt distruse prin hemolizг оn sistemul monocito- macrofagic din splinг (”cimitirul hematiilor”), ficat, ganglioni limfatici și mгduva oaselor. Leucocitele. Globulele albe sunt elemente figurate ale sвngelui ce posedг nucleu. Numгrul lor este оn medie de 5000/mm3 . Aceastг valoare poate varia оn condiții fiziologice sau patologice. Creșterea numгrului se numește leucocitozг, iar scгderea leucopenie. Numгrul leucocitelor poate varia оn condiții normale cu 1-3mii de elemente pe mm3 . Astfel, la un copil, se оntвlnesc 8-9 mii leucocite/mm3 , iar la bгtrвni 3-5000. Оn efortul fizic avem leucocitozг, iar dupг un repaus prelungit leucopenie. Variațiile patologice sunt mult mai mari. Оn bolile infecțioase microbiene, numгrul leucocitelor poate crește pвnг la 15000-30000/mm3 , iar оn unele forme de cancer (leucemii), numгrul poate depгși cвteva sute de mii la un milimetru cub, оncвt sвngele capгtг o culoare albicioasг (sвnge alb). Forma leucocitelor nu este aceeași. Ele nu reprezintг o populație celularг omogenг. Existг mai multe tipuri, care diferг оntre ele atвt ca origine єi morfologie, cвt și оn privința rolului оn organism. Exprimarea lor procentualг se numește formulг leucocitarг. Оn cadrul acestei formule, deosebim leucocite cu nucleu mic - mononucleare - și leucocite cu nucleu fragmentat, polilobat- polinucleare. Mononuclearele reprezintг 32%, iar polinuclearele 68% din leucocite. Grupa mononuclearelor cuprinde: limfocitele, care reprezintг 25%, și monocitele, 7%. Polinuclearele cuprind trei subgrupe celulare. Aceste celule se mai numesc și granulocite, dupг granulațiile ce se observг оn citoplasma lor. Оn funcție de afinitatea diferitг a granulațiilor fațг de coloranți, polinuclearele se оmpart оn:  polinucleare neutrofile, оntвlnite оn proporюie de 65%. Granulațiile acestora se coloreazг bine cu coloranți neutri; se mai numesc polimorfonucleare neutrofile (PMN);  polinuclearele eozinofile, оn proporție de 2.5%, au granulații ce se coloreazг cu coloranți acizi;  polinuclearele bazofile, оn proporție de 0.5%, au granulații cu afinitate pentru coloranții bazici. Dimensiunile leucocitelor variazг оntre 6-8м, pentru limfocitul mic, și 20м оn diametru, pentru monocite și neutrofile. Leucocitele prezintг o structurг celularг completг. Au o membranг cu plasticitate remarcabilг. Datoritг ei, leucocitele оntind prelungiri citoplasmatice (pseudopode), cu ajutorul cгrora devin mobile, se pot deplasa оn afara vaselor capilare (diapedezг) și pot оngloba microbi (microfagocitozг) sau resturi celulare (macrofagocitozг). Granulațiile polinuclearelor sunt mici saci și vezicule (lizozomi) pline cu enzime hidrolitice care participг la digestia corpului fagocitat. Tot оn familia leucocitelor se includ și plasmocitele, celule provenite din limfocite, specializate оn producția de anticorpi. Leucopoieza. Durata vieții leucocitelor variazг foarte mult, de la 1-2 zile pentru polinuclearele neutrofile, pвnг la cвțiva ani pentru limfocitele dependente de timus (limfocitele T). Sediul leucopoiezei este diferit, оn raport cu sistemul celular de care aparține leucocitul. Astfel, granulocitele și monocitele sunt produse la nivelul mгduvei roșii a oaselor, оn timp ce limfopoieza are loc оn splinг, timus, ganglionii limfatici, plгcile Payer din jejun-ileon. Granulocitopoieza pornește tot de la celula stem pluripotentг care se aflг și la originea hematiilor. Din aceasta se diferențiazг celula stem unipotentг. Prin procese de diferențiere și multiplicare se formeazг granulocitele și monocitele mature. Limfopoieza. Limfocitele derivг din celula stem limfoformatoare, cu sediul оn mгduva roșie hematogenг. Organismul produce douг tipuri de limfocite: limfocitele ”T”, sau timodependente, și limfocitele ”B”, sau bursodependente. Primele se dezvoltг sub influența unor structuri echivalente cu bursa lui Fabricius de la pгsгri (mгduva osoasг). La adult, mгduva roșie produce limfocite B, iar ganglionii limfatici și splina produc ambele tipuri.
30 Reglarea leucopoiezei se face prin mecanisme neuroumorale complexe. Centrii leucopoiezei sunt situați оn hipotalamus. Activitatea acestor centri se intensificг atunci cвnd оn sвnge crește concentrația acizilor nucleici rezultați din distrugerea leucocitelor bгtrвne. Оn cazul pгtrunderii оn organism a unor agenți patogeni are loc, de asemenea, o stimulare prin antigene a leucopoiezei, urmatг de creșterea peste normal a leucocitelor, fenomen numit leucocitozг. Leucopoieza medularг se poate intensifica atвt sub influența stimulilor nervoși plecați de la centrii de reglare, cвt și a unor substanțe chimice numite leucopoietine. Creșterea numгrului de leucocite circulante poate avea loc și fгrг o creștere prealabilг a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite. Acest mecanism asigurг un rгspuns precoce al organismului fațг de invazia agenților strгini. Rolul leucocitelor este complex și diferit, dupг tipul lor. Principala funcție a leucocitelor constг оn participarea acestora la reacția de apгrare a organismului. Polinuclearele neutrofile au rol оn fagocitoza agenților patogeni. Datoritг vitezei de diapedezг și deplasгrii rapide prin pseudopode, polinuclearele nu stau оn sвnge mai mult de cвteva ore. Ele ajung primele la locul infecției, unde fagociteazг microbii, distrugвndu-i. Datoritг acestei acțiuni, polinuclearele se mai numesc și macrofage. Numгrul lor crește mult оn infecții acute. Ieșirea leucocitelor din vas este favorizatг de оncetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator (datoritг vasodilatației), precum și alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginație. Marginația, diapedeza și deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre focarul inflamator sunt favorizate de atracția leucocitelor de cгtre unele substanюe locale, fenomen cunoscut sub denumirea de chimiotactism pozitiv. Ajunse оn apropierea microbilor, neutrofilele emit pseudopode și cu ajutorul lor se оnglobeazг, formвnd vacuole citoplasmatice, numite fagozomi. Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul. Оn interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub acțiunea enzimelor lizozomale. Cвnd leucocitele fagociteazг un numгr prea mare de microbi, ele suferг efectele toxice ale unor substanțe eliberate de aceștia și mor. Amestecul de microbi, leucocite moarte și lichid exsudat din vase formeazг puroiul. Eozinofilele au rol оn reacțiile alergice. Granulațiile lor conțin histaminг. Numгrul lor crește оn bolile parazitare și alergice. Bazofilele au rol оn coagularea sвngelui, prin intermediul unei substanțe anticoagulante, numitг heparinг, conținutг оn granulații. Tot datoritг heparinei, leucocitele bazofile au rol оn metabolismul lipidelor, heparina favorizвnd dizolvarea chilomicronilor și dispersia lor оn particule fine, ce pot fi mai ușor utilizate de cгtre țesuturi. Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitozг, atвt direct, cвt și оn urma transformгrii lor оn macrofage, proces ce are loc dupг ieșirea monocitelor din vase оn țesuturi. Monocitele și macrofagele formeazг un singur sistem celular care fagociteazг atвt microbii, cвt și, mai ales, resturile celulare (leucocite, hematii etc.) și prin aceasta contribuie la curгțirea și vindecarea focarului inflamator. Limfocitele au rol considerabil оn reacția de apгrare specificг. Clasele de limfocite. Deși, asemгnгtoare ca morfologie, limfocitele reprezintг o populație celularг cu funcții individuale foarte diferențiate. Se descriu douг clase principale de limfocite, оn raport cu modul оn care acestea participг la procesul de imunitate: - Limfocitele ”B”, care participг la imunitatea umoralг, mediatг prin anticorpi. - Limfocitele ”T”, care participг la imunitatea prin mecanism celular. Morfologic, limfocitele ”T” și ”B” apar identice atвt la microscopul optic, cвt și la cel electronic. Apelativul de ”T” sau ”B provine de la inițialele organelor limfoide centrale оn care se petrece ”instructajul” diferențiat al limfocitelor. Existг douг asemenea organe limfoide centrale : timusul și bursa limfaticг. Instructajul timic sau bursal al limfocitelor are loc оn perioada fetalг. Toate limfocitele se dezvoltг dintr-o celulг cap de serie micг, celula stem unipotentг limfopoieticг. Dupг formare, o parte din limfocite se fixeazг оn timus, altele оn mгduva
31 hematogenг (organ omolog cu bursa limfaticг, prezentг numai la embrionul de pгsгri și absentг la fгtul de mamifere). Aici are loc un proces de diferențiere și specializare a limfocitelor. Оn timus se vor forma limfocitele ”T” (timodependente), capabile sг lupte direct cu antigenele, iar оn mгduva osoasг se vor forma limfocitele ”B” (bursodependente), capabile sг lupte indirect cu antigenele prin secreția de anticorpi specifici. Dupг naștere, limfocitele T și B migreazг din organele limfoide centrale оn ganglionii limfatici, unde vor genera limfocitele necesare apгrгrii specifice a organismului. Trombocitele sau plachetele sanguine. Sunt elemente figurate necelulare ale sвngelui. Numгrul lor variazг оntre 150000-300000/mm3 . Creșterea numгrului trombocitelor peste 500000/mm3 se numește trombocitemie, iar scгderea sub 100000 trombocitopenie (trombopenie). Forma trombocitelor este variabilг: triunghiularг, rotundг, elipticг. Mгrimea lor este de 3м diametru. Оn structura trombocitului nu оntвlnim decвt puține organite și incluziuni; trombocitele sunt fragmente citoplasmatice și nu celule propriu-zise. Trombocitopoieza este procesul de reоnnoire a trombocitelor sangvine, care asigurг stabilitatea numгrului acestora. Sediul acestui proces este mгduva hematogenг a oaselor. Celula de origine a plachetelor sangvine este megacariocitul, o celulг cu nucleu mare, polilobat. Durata vieții trombocitelor este 10 zile. Reglarea trombocitopoiezei se face prin intermediul unor substanțe (trombocitopoietine) care se elibereazг atunci cвnd numгrul trombocitelor circulante scade. Splina are rol оn echilibrul dintre formarea și distrugerea plachetelor, atвt prin secreția unor substanțe stimulente, cвt și a unor inhibitori ai megacariopoiezei și trombopoiezei. Rolul trombocitelor: Intervin оn hemostazг, favorizвnd mecanismele de oprire a sвngerгrii. Funcțiile hemostatice ale trombocitelor sunt оndeplinite datoritг proprietгților funcționale specifice acestor elemente, ca: - adezivitatea - proprietatea trombocitelor de a adera de suprafețe lezate; - agregarea - proprietatea trombocitelor de a forma оntre ele conglomerate; - metamorfoza vвscoasг - proprietatea trombocitelor de a se autoliza; - funcția de eliberare a factorilor trombocitari și a unor substanțe active (histaminг, fosfolipide, trombosteninг, serotoninг, ADP) transportate de trombocite. Plasma sangvinг Dupг оndepгrtarea elementelor figurate ale sвngelui, rгmвne un lichid vвscos, gгlbui, numit plasmг. Plasma reprezintг 55% din volumul sвngelui. Proprietгțile plasmei sunt similare cu ale sвngelui, diferг doar valorile și culoarea (plasma este incolorг). Compoziția plasmei sangvine este foarte heterogenг. Proteinelor plasmatice le revin urmгtoarele roluri: - Albuminele au rol de transport al unor substanțe minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni, pigmenți biliari, precum și rol în presiunea coloid-osmotică a sângelui. Scăderea albuminelor compromite schimburile de la nivelul capilarelor; - Globulinele au rol în transportul substanțelor prin sânge, în coagularea acestuia și contribuie, alături de albumine, la presiunea oncotică. O anumită clasă a gamaglobulinelor, numită clasa imunoglobulinelor, reprezintă suportul chimic al anticorpilor; - Fibrinogenul are rol оn coagularea sвngelui, prin trecerea sa din starea solubilг оntr-o rețea insolubilг, numitг cheag de fibrinг; - Alte roluri ale proteinelor plasmatice: determinarea vвscozitгții și densitгții plasmei, reglarea echilibrului acido-bazic (proteinele sunt substanțe amfotere, adicг au
32 proprietatea de a se comporta atвt ca baze, cвt și ca acizi, оn funcție de pH-ul mediului, jucвnd rol de sistem tampon); - Plasma conține proteine cu roluri specifice în reglarea funcțiilor (hematopoieza, reglarea tensiunii arteriale, apărarea antiinfecțioasă etc.). Substanțele anorganice din plasmг sunt reprezentate de sгruri minerale. Ele se оntвlnesc оn douг forme principale: legate de proteinele plasmei (deci, nedifuzibile) și libere оn plasmг (difuzibile). Activitгțile chimice ale anionilor și cationilor plasmei sunt egale оntre ele. Dintre cationi, cei mai importanți sunt Na+ , K+ , Ca+, și Mg++ , iar dintre anioni Cl- , CO3H- , SO4 - , PO4. Hemostaza Hemostaza reprezintг totalitatea mecanismelor care intervin оn oprirea sвngerгrii. Ea se desfгșoarг оn trei timpi: 1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primarг sau temporarг). 2. Timpul plasmatic (hemostaza secundarг sau coagularea sвngelui). 3. Timpul trombodinamic (retracția cheagului și fibrinoliza). Timpul vasculo - plachetar (hemostaza primarг) Оncepe o datг cu lezarea vasului. Prima reacție constг оn vasoconstricția peretelui acestuia, produsг atвt reflex, cвt și sub acțiunea serotoninei. Urmeazг aderarea trombocitelor la nivelul plгgii, agregarea și metamorfoza vвscoasг a acestora cu vasul, ducвnd la oprirea sвngerгrii оn 2- 4 minute. Acest timp se prelungește оn afecțiuni vasculare sau trombocitare. Timpul plasmatic - coagularea sвngelui Coagularea sвngelui este un proces fizico-chimic de transformare a sвngelui din stare lichidг оn stare de gel, prin trecerea fibrinogenului din forma solubilг оntr-o rețea insolubilг de fibrinг. Оncг din prima fazг a hemostazei are loc eliberarea din trombocite a unor factori de coagulare. Tot оn timpul hemostazei primare se produce activarea factorilor plasmatici. Factorii coagulгrii. La coagulare participг numeroase substanțe. Ele se grupeazг оn urmгtoarele categorii de factori: - factori plasmatici; - factori plachetari; - factori tisulari. Dinamica procesului de coagulare. Coagularea sвngelui se desfгșoarг оn trei faze: - Faza I- formarea tromboplastinei are loc pe douг cгi, extrinsecг și intrinsecг. Aceasta este faza cea mai laborioasг și dureazг cel mult, 4-8 minute; - Faza a II-a formarea trombinei dureazг 10sec. ; tromboplastina transformг protrombina оn trombinг; - Faza a III-a formarea fibrinei dureazг 1-2sec. Trombina desface, din fibrinogen, niște monomeri de fibrinг, care polimerizeazг spontan, alcгtuind rețeaua de fibrinг, ce devine insolubilг. Оn ochiurile rețelei de fibrinг se fixeazг elementele figurate și sвngerarea se oprește. Timpul trombodinamic al hemostazei Dupг coagulare are loc, sub acțiunea trombosteninei plachetare, un proces de retracție a cheagului. Din cheag este expulzat un lichid gгlbui, numit ser. Serul este plasma fгrг fibrinogen și protrombinг ce s-au consumat оn procesul de coagulare. Retracția cheagului dureazг 2-24 ore.
33 Dupг retracție, cheagul suferг treptat un proces de dizolvare, numit fibrinolizг. Aceasta se datorește unei enzime proteolitice, plasmina (fibrinolizina), activatг și ea оn timpul coagulгrii. Fibrinoliza are drept efect оndepгrtarea cheagului și dezobturarea vasului prin care se poate relua circulația. Оn felul acesta au fost оndepгrtate toate consecințele lezгrii vasului. Tulburгrile hemostazei pot apгrea оn oricare din cei trei timpi. Aceste tulburгri constituie sindromul hemoragipar. Funcția de apгrare a sвngelui Organismul uman vine permanent оn contact cu agenți patogeni (purtгtori de antigene) sau cu antigene libere. Antigenul este o substanțг macromolecularг proteicг sau polizaharidicг strгinг și care, pгtrunsг оn mediul intern, declanșeazг producția de cгtre organism a unor substanțe specifice, numite anticorpi, care neutralizeazг sau distrug antigenul. Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Existг douг tipuri fundamentale de apгrare: 1. apгrarea nespecificг: 2. apгrarea specificг. Funcția de apгrare nespecificг (оnnгscutг) este calitate a speciei. Se realizeazг prin mecanisme celulare (fagocitoza) și umorale (complementul, interferonii). Apгrarea nespecificг este o apгrare primitivг, cu eficacitate medie, dar este foarte promptг. Apгrarea specificг (dobвnditг) se dezvoltг оn urma expunerii la agenți capabili sг inducг un rгspuns imun (imunogen). Este de douг feluri : dobвnditг natural: a. pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi; b. activ, оn urma unei boli; dobвnditг artificial: a. pasiv, prin administrare de antitoxine și gamaglobuline; b. activ, vaccinare. Alte funcții ale sвngelui Funcțiile sвngelui sunt reprezentate de funcțiile componentelor sale, deja descrise. Оn afarг de acestea, sвngele оndeplinește rolul de sistem de integrare și coordonare umoralг a funcțiilor prin hormonii, mediatorii chimici și cataboliții pe care-i vehiculeazг. De asemenea, sвngele are rol de оndepгrtare și transport spre locurile de excreție a substanțelor toxice și neutralizabile. Datoritг conținutului sгu bogat оn apг, sвngele are rol de termoreglare. Grupele sangvine. Transfuzia Membrana hematiilor are оn structura sa numeroase tipuri de macromolecule polizaharidice și glicoproteice, cu rol de antigene, numite aglutinogene. Оn plasmг se gгsesc o serie de gamaglobuline cu rol de anticorpi numite aglutinine. Cele mai importante aglutinogene оntвlnite la om sunt aglutinogenul zero (0), A,B, iar cele mai frecvent оntвlnite aglutinine sunt: б- omologul aglutinogenului A; в - omologul aglutinogenului B. Prin excludere reciprocг a aglutininelor și aglutinogenelor omoloage, оn decursul evoluției umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine. Cele mai importante оn practica medicalг curentг sunt: 1. Sistemul OAB 2. Sistemul Rh.
34 Sistemul OAB Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (б cu A și в cu B) nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen și aglutininг omoloagг. Оntвlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagг duce la conflict imun, antigen - anticorp și la distrugerea hematiilor. Combinațiile și coexistențele posibile, tolerate imunologic, sunt оn numгr de patru și reprezintг cele patru grupe sangvine оn care se poate repartiza populația globului pe baza sistemului OAB: - grupa 0 (zero) sau I; - grupa A sau a II-a; - grupa B sau a –III-a; - grupa AB sau a IV-a. Grupa zero. Cuprinde toți indivizii care au pe membrana eritrocitelor (și a altor celule) aglutinogenul zero. Оn mod natural, acestui aglutinogen nu-i corespunde o aglutinг antizero. Оn plasma indivizilor zero pot coexista ambele aglutinine, б și в. Grupa A. Cuprinde indivizii ce au pe membrana hematiilor aglutinogenul A, iar оn plasmг aglutinina в. Grupa B. Cuprinde indivizii cu aglutinogen B pe hematii și aglutininг б оn plasmг. Grupa AB. Cuprinde indivizii care au ambele aglutinogene pe hematii și nici o aglutinг оn plasmг. Cunoașterea apartenenței la una din grupele sanguine are mare importanțг оn cazul transfuziilor de sвnge. Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sвngele donatorului sг nu se оntвlneascг cu aglutininele din plasma recipientului. Potrivit acestei reguli, transfuzia de sвnge оntre grupe diferite se poate face astfel: Grupa zero poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decвt sвnge izotrop (de la grupa zero). Grupa AB poate primi de la toate grupele (recipient universal). Aceastг regulг este valabilг numai оn transfuzii unice și de cantitгți mici de sвnge, pвnг la 500ml. Оn cazul transfuziilor mari și repetate se recomandг transfuzia izogrup, deoarece existг pericolul ca aglutininele donatorului sг distrugг hematiile recipientului sau ca indivizii de grup A,B sau AB, оn cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, sг fabrice aglutinine antizero și la o nouг transfuzie sг nu mai tolereze sвngele donat. Sistemul Rh S-a constatat ca 85% din populația globului mai posedг pe eritrocite, оn afarг de antigenele sistemului OAB, și un antigen denumit Rh. Denumirea Rh provine de la maimuțele Rhesus, la care toți indivizii au acest aglutinogen. Toți indivizii posesori de antigen Rh sunt considerați Rh pozitiv, iar cei 15% care nu posedг antigenul Rh sunt Rh negativ. Оn mod natural nu existг aglutinine omoloage anti-Rh, dar se pot genera fie prin transfuzii repetate de sвnge Rh+ la persoane Rh- , fie prin sarcinг cu fгt Rh+ și mamг Rh- . Оn ambele situații, aparatul imunitar al gazdei reacționeazг fațг de aglutinogenul Rh, ca faюг de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor urmatг de producerea de anticorpi anti Rh. Acești anticorpi vor reacționa cu aglutinogenele Rh de pe suprafața hematiilor și vor produce hemoliza. Оn cazul mamelor Rh negative al cгror soț este Rh pozitiv, datoritг caracterului dominant al genei care codificг sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultați vor moșteni caracterul Rh pozitiv. Prima sarcinг poate evolua normal, deoarece, оn mod obișnuit, hematiile Rh+ ale fгtului nu pot traversa placenta și deci nu ajung оn circulația maternг.
35 La naștere оnsг, prin rupturile de vase sangvine ce au loc оn momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sвngele fetal trece la mamг și stimuleazг producюia de aglutinine anti Rh. La o nouг sarcinг, aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) pгtrund оn circulația fetalг și pot distruge hematiile fгtului, uneori ducвnd chiar la moartea acestuia, atunci cвnd aglutininele sunt оn concentrație mare. Capitolul II. Osteologia єi sindesmologia.
36 Organele, sistemele și aparatele de organe Organele sunt alcгtuite din țesuturi. Organ numim o parte a corpului de o anumitг formг, construcție, care ocupг un loc determinat оn organism și executг o funcție caracteristicг. Organele care executг o funcюie comunг și au aceeași origine alcгtuiesc un sistem de organe. Distingem urmгtoarele sisteme de organe: digestiv, respirator, urinar, genital, cardiovascular, nervos etc. Distingem de asemenea aparate de organe: locomotor, urogenital, endocrin. Оn aparat organele sunt legate prin funcție comunг, оnsг pot avea structurг și origine diferitг. Sistemele și aparatele de organe formeazг organismul integru al omului. Planuri și axe Pentru a desemna poziția omului оn spațiu, amplasarea reciprocг a pгrților lui se folosesc noțiunile de planuri și axe. Fig. 3. Planurile corpului 1- planul sagital; 2- planul frontal; 3- planul transversal. Se considerг drept inițialг poziția corpului omului cвnd el stг оn picioare оn poziția de drepți cu palmele orientate оnainte. Omul este construit dupг principiul simetriei bilaterale, corpul lui se оmparte оn douг jumгtгți, dreaptг și stвngг. Limitele dintre aceste douг jumгtгți constituie planul median, situat vertical și orientat anteroposterior оn direcție sagitalг. Acest plan se mai numește de asemenea și sagital.
37 Planul sagital separг jumгtatea dreaptг (dexter) a corpului de cea stвngг (sinister). Planul vertical, orientat perpendicular la cel sagital, оmpгrțind partea anterioarг a corpului (anterior) de partea posterioarг (posterior) se numește frontal. Acest plan dupг orientarea sa corespunde planului frunții. Оn calitate de sinonime pentru termenii anterior și posterior la desemnarea poziției organelor putem folosi termenii : ventral (ventralis) și dorsal (dorsalis). Planul orizontal este orientat perpendicular la cele douг precedente și separг pгrțile inferioare ale corpului (inferior) de cele superioare (superior). Оn conformitate cu planurile putem determina direcțiile (axele), care ne permit sг desemnгm locul organelor оn raport cu poziția corpului. Pentru a desemna poziția organelor și a pгrților corpului, se mai folosesc urmгtoarele determinative, care intrг оn componența termenilor anatomici : medial (medialis), dacг organul se aflг mai aproape de planul medial; lateral (lateralis), dacг organul este situat la o careva distanțг de planul medial; intermedial (intermedius), dacг organul este situat оntre douг formațiuni оnvecinate; intern (internus), aflat оnгuntru și extern (externus), aflat оn afarг, cвnd vorbim despre organe aflate оn interiorul unei cavitгți sau a unei pгrți a corpului și оn afara ei; profund (profundus) - situat mai adвnc și superficial (superficialis) - situat mai la suprafațг pentru a determina poziția organelor, situate la profunzimi diferite. Existг termeni sociali folosiți оn descrierea membrului superior și inferior. Pentru a desemna оnceputul membrului, adicг a pгrții lui, care se aflг mai aproape de trunchi, folosim determinativele ”proximal” (proximalis) - cel mai aproape de trunchi și ”distal” (distalis) - cel mai distant de trunchi. Suprafața membrului superior оn raport la fața palmei se indicг prin termenul ”palmar” (palmaris), iar a membrului inferior оn raport cu talpa - ”plantar” (plantaris) - aflat pe partea tгlpii. Pentru a determina proiecțiile limitelor de organe (cord, plгmвni, pleurг, ficat, etc.) pe suprafaюa corpului se traseazг convențional linii verticale orientate de-a lungul corpului uman. Linia medianг anterioarг trece pe suprafața anterioarг a corpului omului, la limita dintre jumгtatea dreaptг și stвngг. Linia medianг posterioarг trece de-a lungul coloanei vertebrale peste vвrfurile apofizelor spinoase ale vertebrelor. Оntre aceste douг linii pe ambele pгrți mai putem trasa cвteva linii prin formațiunile anatomice pe suprafața corpului. Linia sternalг trece pe marginea sternului, linia medioclavicularг trece prin mijlocul claviculei, deseori coincide cu poziția mamelonului glandei mamare, din care cauzг ea se mai numește și linie mamelarг. Linia axilarг anterioarг оncepe de la plica omonimг оn regiunea fosei axilare. Linia axilarг medie оncepe de la punctul cel mai profund al fosei axilare, linia axilarг posterioarг оncepe de la plica omonimг. Linia scapularг trece prin unghiul inferior al scapulei; linia paravertebralг e orientatг de-a lungul coloanei vertebrale prin articulațiile costo-transversale. Osteologia și sindesmologia (studiul despre oase și unirile dintre ele) Generalitгți Organismul omului оși schimbг poziția pгrților componente ale corpului astfel realizвnd deplasarea lui оn spațiu. Acest fapt se datorește aparatului locomotor, care la rвndul sгu constг din partea activг și partea pasivг. Oasele și joncțiunile lor, care executг funcții de pвrghii, alcгtuiesc partea pasivг a aparatului locomotor, iar mușchii, care sunt dotați cu funcții contractile și deci, sunt capabili sг schimbe poziția oaselor constituie partea lui activг. Scheletul omului constituie totalitatea oaselor care оn corpul uman formeazг un suport solid ce asigurг executarea unei serii de funcții importante.
38 Fig. 4.Scheletul omului. 1- osul frontal; 2- osul parietal; 3- osul temporal; 4-vertebrele cervicale ale coloanei vertebrale; 5- coastele adevгrate (7 perechi) ; 6- coastele false (3 perechi); 7- vertebrele lombare; 8- osul coxal; 9- radiusul; 10- ulna; 11-oasele carpiene; 12- oasele metacarpiene; 13- falangele mвinii propriu-zise; 14- tibia; 15- fibula; 16- oasele tarsiene; 17- oasele metatarsiene; 18- falangele piciorului propriu-zis; 19- patela; 20- femurul; 21- simfiza pubianг; 22- osul sacru; 23- coastele flotante; 24- humerusul; 25-sternul; 26- scapula; 27- clavicula; 28- mandibula; 29- maxila; 30- oasele nazale. Masa totalг a oaselor constituie 1/5- 1/7 din masa corpului uman. Оn organism ele executг funcții de suport, locomoție, protecție, constituie un depozit pentru sгrurile de calciu, fosfor etc. Оn componența scheletului intrг peste 200 de oase, care formeazг scheletul trunchiului (coloana vertebralг și toracele), scheletul membrelor (membrele superioare și inferioare) și scheletul craniului. Clasificarea oaselor Fiecare os-os, se prezintг ca un organ independent. El este alcгtuit din țesut osos, la exterior este tapetat de periost, iar оn interior оncorporeazг mгduva. Oasele diferг ca dimensiuni și formг și ocupг un anumit loc оn organism. Deosebim urmгtoarele tipuri de oase: tubulare, spongioase, plate, mixte, pneumatice (aerifore). Osul tubular este alcгtuit din corp sau diafizг și douг extremitгți, numite epifize: proximalг și distalг. Epifizele conțin fețe de articulare și servesc pentru joncțiunile cu oasele оnvecinate. Porțiunea osului unde diafiza trece оn epifizг se numește metafizг. Oasele tubulare constituie scheletul membrelor și executг funcții de pвrghii. Distingem oase tubulare lungi (humerul, femurul, s.a.) și oase tubulare scurte (metacarpiene, metatarsiene, falangele degetelor).
39 Oasele spongioase (scurte) au o formг de cub neregulat sau de poliedru. Astfel de oase se оntвlnesc оn regiunile scheletului, оn care rezistența oaselor se оmbinг cu mobilitatea lor (oasele carpiene, apofizele tarsiene). Oasele plate (late) participг la formarea cavitгților corpului și executг de asemenea o funcție de protecție (oasele bolții craniene, oasele bazinului, sternul, coastele). Totodatг ele oferг suprafețe mari pentru inserția mușchilor. Oasele mixte sunt construite foarte complicat și au forme variate. Ele sunt alcгtuite din pгrți ce diferг ca structurг și formг. De exemplu, corpul vertebrei ca formг (și ca structurг) face parte din oasele spongioase, iar arcul și toate apofizele se referг la cele plate. Oasele pneumatice (aerifore) conțin оn corpul lor cavitгți tapetate cu mucoasг și pline cu aer. Din ele fac parte unele oase ale craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila. Structura osului Оn organismul viu osul conține 50% de apг, 28,15% materii organice și 21.85% substanюe neorganice prezentate prin compuși de calciu, fosfor, magneziu și alte elemente. Rezistența osului (caracteristicile mecanice) este asiguratг de unitatea fizico-chimicг a materiilor organice și neorganice, precum și de particularitгțile de structurг ale țesutului osos. Stratul exterior al osului prezintг o placг groasг, alcгtuitг dintr-o materie osoasг compactг. Sub substanța compactг se aflг substanța spongioasг de structurг poroasг cu aspect de burete, alcгtuitг din traveuri osoase cu alveole printre ele. Оn interiorul diafizei osului tubular se aflг cavitatea medularг, care adгpostește mгduva osoasг. Substanța compactг e construitг din țesut osos lamelar, penetrat de un sistem de canalicule osoase fine. Оn exterior osul este acoperit de periost. Periostul constituie o placг conjunctivг finг și rezistentг. Оn interiorul osului, оn cavitatea osteomedularг și оn alveolele substanței spongioase, se aflг mгduva oaselor. Оn perioada intrauterinг și la noi-nгscuți toate oasele conțin mгduva roșie, care executг o funcție hematopoieticг și protectoare. La omul adult mгduva roșie se conține doar оn alveolele substanței spongioase a oaselor plate (oasele craniului, sternul, aripile oaselor iliace), оn oasele spongioase (scurte), оn epifizele oaselor tubulare. Оn cavitatea medularг a diafizelor oaselor tubulare se aflг mгduva galbenг, care constituie o stromг reticularг degeneratг cu incluziuni lipide. Masa mгduvei oaselor alcгtuiește 4-5% din masa corpului, o jumгtate revenind mгduvei roșii, cealaltг - mгduvei galbene. Influența activitгții mușchilor condiționeazг pe suprafața fiecгrui os un relief caracteristic și o structurг internг corespunzгtoare. Osul se transformг оn corespundere cu modificarea gradului de solicitație fizicг, structura osului este influențatг de caracterul muncii executate, etc. Оntrunirea oaselor оntr-un schelet integral, menținerea lor reciprocг și mobilitatea lor se datorește articulațiilor. Articulațiile oaselor au structurг diferitг și posedг anumite caracteristici fizice, cum ar fi: tenacitate, elasticitate, mobilitate оn dependențг de funcțiile executate de ele. Clasificarea articulațiilor Distingem trei tipuri de articulații оntre oase: 1. Articulații neоntrerupte (sinartroze), cвnd оntre oase persistг doar un strat intermediar de țesut conjunctiv sau cartilaj. Оntre oasele joncționate nu existг fisuri sau cavitгți. 2. Legгturi оntrerupte (diartroze) sau articulații mobile (joncțiuni sinoviale) caracterizate prin prezența оntre oase a unei cavitгți și a unei membrane sinoviale care tapeteazг din interior capsula articularг. 3. Simfize sau semiarticulații avвnd o fisurг micг оn stratul intercalar cartilaginos sau conjunctiv dintre oasele joncționate (formг de tranziție de la sinartroze la diartroze).
40 Sinartrozele Оn funcție de tipul de țesut care unește oasele, distingem trei varietгți de sinartroze: - Sinfibroze, care reprezintг uniri ale oaselor prin intermediul țesutului conjunctiv fibros dens; - Sincondroze, care reprezintг uniri ale oaselor prin intermediul țesutului cartilaginos; - Sinostoze- reprezintг uniri temporare ale oaselor prin intermediul țesutului cartilaginos. care ulterior este оnlocuit cu țesut osos. Diartrozele - (articulațiile) Diartrozele sau articulațiile sinoviale sunt cele mai perfecte varietгți de uniri ale oaselor, asigurвnd și cea mai mare amplitudine și variabilitate a mișcгrilor. Оn structura diartrozelor (articulațiilor) avem elemente principale (obligatorii) și elemente auxiliare. Din elementele obligatorii fac parte: - fețele articulare ale oaselor, tapetate cu cartilaj; - capsula articularг; - cavitatea articularг cu o cantitate de lichid sinovial. Оn unele articulații mai existг și niște formațiuni auxiliare, notamente: discuri, meniscuri articulare și bureletele articulare. Discurile și meniscurile reprezintг niște lamele cartilaginoase, situate оntre fețele articulare incongruente, iar bureletul articular este situat pe marginea feței articulare convexe, pentru a o completa și aprofunda (de ex.: articulația umгrului). Biomecanica articulațiilor Оn funcție de structura (forma, curbura, dimensiunea) fețelor de articulare, mișcгrile care sunt posibile оn ele au axe diferite. Оn biomecanica articulațiilor distingem urmгtoarele axe de rotație: axul frontal, sagital și longitudinal. Оn jurul axelor enumerate pot fi realizate cele mai variate tipuri de mișcгri. Оn jurul axului frontal se executг flexia și extensia. Оn cazul flexiei unul din oasele pвrghiilor se mișcг faюг de celгlalt оn jurul unui ax оn așa mod ca unghiul dintre oasele articulante sг se micșoreze. Оn timpul extensiei mișcarea se face оn sens opus. Оn jurul axului sagital se realizeazг adducerea și abducerea. Оn cazul adducției unul din oasele articulante se apropie de planul medial, оn caz de abducție - se оndepгrteazг de el. Оn timpul rotației osul se оnvвrte оntr-un sens sau altul оn jurul axului sгu longitudinal. Mișcarea circularг constituie o evoluție consecutivг оn jurul tuturor axelor оn cadrul cгreia extremitatea liberг a osului sau membrului aflat оn mișcare, de exemplu, mвna, descrie o circumferințг. Clasificarea articulațiilor (diartrozelor) Articulațiile diferг prin numгrul de oase articulante, adicг prin numгrul de fețe articulare și forma acestor fețe. Оn funcție de numгrul fețelor articulare distingem articulație simplг, formatг doar de douг fețe articulare și articulație compusг, formatг din trei și mai multe fețe articulare.
41 Оn afarг de aceasta distingem articulații complexe și combinate. Articulația complexг se caracterizeazг prin prezența оntre fețele de articulare a unui disc articular, care divizeazг cavitatea articularг оn douг etaje. Articulația combinatг constг din douг articulații izolate оn sens anatomic, оnsг care coreleazг funcțional (de ex.: articulațiile temporomandibulare dreaptг și stвngг). Formele fețelor articulare amintesc niște fragmente de corpuri geometrice: cilindru, elipsг, sferг. Conform acestui indice se face clasificarea articulațiilor dupг forma fețelor articulare: cilindricг, elipsoidг și sfericг. Se cunosc și variante ale acestor forme de articulații. De exemplu, o varietate a articulației cilindrice este articulația trohlearг, a articulației sferice - articulațiile cotilicг și planг. Forma fețelor articulare determinг numгrul de axe оn jurul cгrora se realizeazг mișcгri оn articulația datг. Deci, оntre forma fețelor articulante și numгrul axelor de mișcare existг o anumitг corelație. Din aceastг cauzг existг și clasificarea anatomo-fiziologicг (biomecanicг) a articulațiilor: 1. Articulații cu un singur ax de mișcare = uniaxiale. La acest tip de articulații se referг articulațiile cilindrice, trohleare și elicoidale; 2. Articulații cu douг axe de mișcare = biaxiale, la care se referг articulațiile elipsoidale, seliforme și condilare; 3. Articulații cu axe de mișcare multiple, dintre care trei sunt principale - pluriaxiale sau triaxiale. La ele se referг articulațiile sferoide, cotilice și plane. Simfiza Simfiza este forma de tranziție de la sinartroze la diartroze și reprezintг uniri fibroase sau cartilaginoase оn profunzimea cгrora existг o cavitate de dimensiuni mici оn formг de fisurг оngustг. O asemenea articulație nu are capsulг exterioarг, iar suprafața interioarг a fisurii nu este tapetatг cu membranг sinovialг. Simfizele pot fi consolidate cu ligamente interosoase. Оn asemenea articulații sunt posibile doar deplasгri limitate ale oaselor articulante unul faюг de altul. Un exemplu de simfizг este simfiza pubianг - la unirea oaselor bazinului. Scheletul trunchiului Scheletul trunchiului reprezintг parte a scheletului axial єi este compus din oasele coloanei vertebrale єi cele ale cutiei toracice. Coloana vertebralг Coloana vertebralг – columna vertebralis, este formatг din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase, vertebrele. Conform topografiei, adicг aєezгrii lor, vertebrele se оmpart оn urmгtoarele grupe:  vertebre cervicale, 7 la numгr - C1 - C7;  vertebre toracale, 12 la numгr - Th1-Th12;  vertebre lombare, 5 la numгr - L1 - L5;  vertebre sacrale, 5 la numгr - S1 - S5;  vertebre coccigiene, 3 - 5 la numгr - Co1 - Co3 - 5.
42 Dupг structura lor, vertebrele se оmpart оn:  adevгrate  false. Vertebrele adevгrate se numesc vertebrele cervicale, toracale єi lombare fiindcг fiecare vertebrг din aceste grupe este un os mobil єi independent. Vertebrele sacrale єi coccigiene se numesc false, deoarece ele se sudeazг оntre ele dвnd naєtere la douг oase: sacrul єi coccigele. Morfologia vertebrelor adevгrate Vertebrele adevгrate sunt constituite dupг un tip comun, toate au, prin urmare, anumite caractere generale. Vertebrele prezintг оnsг єi modificгri regionale, din cauza raporturilor anatomice diferite, cвt єi a diferenюelor funcюionale. Aceste modificгri formeazг caracterele regionale ale vertebrelor. Unele vertebre prezintг particularitгюi anatomice care le deosebesc chiar єi оn cadrul regiunii din care fac parte. Aceste particularitгюi formeazг caracterele speciale ale vertebrelor. Caracterele generale ale vertebrelor Vertebra-vertebra, are douг pгrюi:  una anterioarг, care reprezintг un segment de cilindru єi se numeєte corpul vertebrei;  alta posterioarг, reprezentвnd arcul vertebrei. Arcul vertebrei este legat de corpul vertebrei prin douг mici punюi numite pediculii arcului vertebral. Aceste elemente, unindu-se оntre ele delimiteazг orificiul vertebral. La suprapunerea tuturor vertebrelor, orificiul vertebral formeazг canalul vertebral, оn care este adгpostitг mгduva spinгrii. Prin intermediul orificiului occipital mare canalul vertebral comunicг cu cavitatea cranianг. De la arcul vertebral pleacг 7 procese (apofize) vertebrale:  procesul spinos - impar, pleacг de la locul de unire a celor douг lame care formeazг arcul vertebral;  procesele transversale - pare, pleacг de pe pгrюile laterale ale arcului vertebral;  procesele articulare, patru la numгr: douг procese articulare superioare; douг procese articulare inferioare. Procesele articulare superioare ale unei vertebre se articuleazг cu procesele articulare inferioare ale vertebrei superioare. Pediculii vertebrali au cвte o incizurг vertebralг superioarг єi cвte o incizurг vertebralг inferioarг єi la suprapunerea a douг vertebre оntre aceste incizuri se delimiteazг orificiul intervertebral, prin care trec nervi spinali. Caracterele regionale ale vertebrelor Vertebrele cervicale prezintг urmгtoarele deosebiri regionale:  corpul vertebrei este mic;  procesul spinos este scurt єi are vвrful bifurcat;  procesele transversale poartг orificiul transversal, prin care trec artera єi vena vertebralг;  pe faюa superioarг a procesului transversal se aflг єanюul nervului spinal pentru nervul spinal.
43 Fig.5 . Vertebrг cervicalг 1- corpul vertebrei; 2- tuberculul anterior al procesului transversal; 3- orificiul transversal; 4- tuberculul posterior al procesului transversal; 5- lamele arcului vertebral; 6- procesul spinos; 7- procesul articular inferior; 8- procesul articular superior; 9- pediculul vertebral; 10- procesul transversal. Vertebrele toracale au єi ele unele particularitгюi ce le deosebesc de celelalte vertebre, єi anume:  pe corpul lor se aflг cвte douг foveole costale superioare єi douг foveole costale inferioare, cвte una de fiecare parte a corpului vertebrei, care mai apoi se vor uni cu capul coastei;  pe faюa anterioarг a procesului transversal se aflг fosa transversocostalг care articuleazг cu tuberculul coastei. Fig. 6. Vertebrг toracalг Fig. 7. Vertebrг lombarг 1- corpul vertebrei; 2- foveola costalг superioarг; 1- corpul vertebrei; 2- orificiul vertebrei; 3- fosa transversocostalг; 4- procesul spinos; 3- procesul accesoriu; 4- procesul spinos; 5- procesul transversal; 6- foveola costalг superioarг. 5- lamele arcului vertebral; 6- procesul mamelar; 7- procesul articular superior; 8- procesul transversal; 9- pediculii vertebrali.
44 Єi la vertebrele lombare apar unele modificгri, precum ar fi:  corpul vertebrei are dimensiuni mari;  la ele apar procesele mamilare єi procesele accesorii. Caracterele speciale ale unor vertebre Atlasul - este prima vertebrг cervicalг єi se deosebeєte prin faptul, cг nu are corp єi de aceea este constituit din douг arcuri - anterior єi posterior. Axisul - (epistrofeul) – reprezintг a doua vertebrг cervicalг. Modificarea la aceastг vertebrг priveєte doar corpul, cгruia оi apare un dinte. A єasea vertebrг cervicalг – la nivelul procesului transversal are un tubercul numit tuberculul carotid, care are mare importanюг aplicativг оn cazul hemoragiilor din artera carotidг. Comprimвnd artera pe tubercul putem opri hemoragia. Vertebra proeminentг - C7 – are procesul spinos mult mai dezvoltat, uєor se palpeazг sub piele єi astfel reprezintг un reper important оn topografie. Din vertebrele toracale se deosebesc vertebrele I,XI єi XII, fiindcг aceste vertebre pe corp au cвte o singurг foveolг pentru articularea cu coasta. Morfologia vertebrelor false Osul sacru Osul sacru - os sacrum, este un os median єi nepereche єi se formeazг la concreєterea a cinci vertebre sacrale. Unindu-se cu ultima vertebrг lombarг, formeazг un unghi numit promontoriu, care are mare importanюг оn obstetricг, ginecologie єi antropologie. La osul sacru distingem:  o bazг;  un vвrf;  douг feюe: anterioarг ( pelvinг ) єi dorsalг;  douг feюe laterale. Faюa pelvinг este concavг єi prezintг patru linii transversale, care indicг locurile de sudurг a celor cinci vertebre. Bilateral de aceste linii se aflг orificiile sacrale pelvine prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali. Faюa dorsalг este convexг єi prezintг niєte creste, care reprezintг locul de unire a proceselor transversale. Pe linia medianг se aflг creasta sacralг medianг. Bilateral de aceastг creastг se aflг cвte o creastг sacralг intermediarг, iar lateral de acestea se aflг cвte o creastг sacralг lateralг. Оntre creasta sacralг intermediarг єi cea lateralг de fiecare parte se aflг orificiile sacrale dorsale pentru ramurile dorsale ale nervilor sacrali. Osul sacru este strгbгtut de canalul sacral, care este o prelungire a canalului vertebral єi care inferior se terminг cu hiatul sacral, delimitat de coarnele sacrale. Feюele laterale ale sacrului prezintг faюa auricularг, care serveєte la articularea cu osul coxal єi tuberozitatea sacralг pentru inserюia ligamentelor єi muєchilor.
45 Fig. 8. Osul sacru 1- baza sacrului; 2- faюa anterioarг (pelvinг); 3- vвrful sacrului; 4- orificiile sacrale pelvine; 5- liniile transversale. Osul coccigian Este omologul scheletului cozii la mamifere. Se aflг situat оn continuarea sacrului єi este format din unirea celor 4-5 vertebre coccigiene atrofiate. Este un os median єi nepereche. Are douг feюe, o bazг, un vвrf єi douг margini. Articulaюiile coloanei vertebrale Coloana vertebralг reprezintг unul din principalele segmente ale aparatului locomotor. Piesele componente ale acestuia sunt unite оntre ele cu ajutorul articulaюiilor єi ligamentelor. Оn acelaєi timp, coloana vertebralг este unitг оn sus cu capul, оnainte cu coastele, iar оn jos pe ambele pгrюi cu oasele coxale. Unirile dintre vertebre Unirile dintre corpurile vertebrelor - corpurile vertebrelor se unesc prin intermediul unei simfize, pe care o formeazг discurile intervertebrale, care reprezintг un cartilaj ce se interpune оntre douг corpuri ale vertebrelor оnvecinate. Fiecare disc este alcгtuit dintr-un inel fibros, ce se situeazг la periferie єi dintr-un nucleu pulpos, ce se situeazг оn centrul discului. Aceastг unire a corpurilor vertebrelor este fixatг de douг ligamente lungi:  ligamentul longitudinal anterior  ligamentul longitudinal posterior Unirile arcului vertebral - arcurile vertebrale se unesc оntre ele prin intermediul articulaюiilor єi ligamentelor, situate atвt оntre arcuri cвt єi оntre procese. Arcurile vertebrale se unesc оntre ele prin intermediul ligamentelor galbene.
46 Procesele spinoase se unesc prin intermediul ligamentelor interspinale єi supraspinale, care оn regiunea cervicalг continuг cu ligamentul nucal. Procesele transversale se unesc prin intermediul ligamentelor intertransversale. Procesele articulare se unesc prin intermediul articulaюiilor zigapofiziale, care sunt niєte articulaюii plane cu mobilitatea redusг. Sacrul se uneєte cu coccigele prin intermediul articulaюiei sacrococcigiene ceea ce-i permite coccigelui sг se deplaseze оn posterior оn timpul naєterii. Articulaюiile coloanei vertebrale cu craniul Оntre prima vertebrг cervicalг єi craniu se formeazг articulaюii combinate elipsoidale- articulaюia atlantooccipitalг, stвngг єi dreaptг. Datoritг lor, are loc оnclinarea capului оn direcюie anterioarг єi posterioarг ( anteroflexia, exprimarea aprobгrii ) єi оnclinгrile laterale ale capului (adducюia єi abducюia ). La unirea dintre prima єi a doua vertebrг cervicalг se formeazг articulaюia atlantoaxialг, care este o articulaюie cilindricг la nivelul cгreia au loc miєcгri ce permit rotirea capului la dreapta єi la stвnga. Оn acest caz, atlasul se roteєte оmpreunг cu craniul оn jurul dintelui vertebrei axiale. Coloana vertebralг оn ansamblu Оn medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bгrbat єi de 63 cm la femeie, ceea ce reprezintг aproximativ 40 % din lungimea totalг a corpului. Coloana vertebralг nu este rectilinie, ci prezintг niєte curburi. Curburile cu convexitatea оnainte se numesc lordoze, iar cele cu convexitatea оnapoi se numesc cifoze. La coloana vertebralг aceste curburi sunt оn numгr de patru:  lordoza cervicalг;  cifoza toracalг;  lordoza lombarг;  cifoza sacrococcigianг. Оn timpul vieюii intrauterine coloana vertebralг prezintг o singurг curburг cu convexitatea оnapoi. La nou-nгscut coloana vertebralг prezintг un ungi lombosacral ce separг cifoza cervicotoracalг de cea sacrococcigianг. Lordoza cervicalг apare оn lunile 3-5 єi este rezultatul ridicгrii capului de cгtre sugar. Lordoza lombarг apare оn jurul vвrstei de 1,5-2 ani єi se datoreazг staюiunii verticale єi locomoюiei. Dupг cum se observг, aceste curburi sunt dobвndite pe parcursul vieюii postnatale.
47 Fig. 9. Coloana vertebralг A- aspect lateral; a - lordoza cervicalг; b - cifoza toracalг; c - lordoza lombarг; d - cifoza sacralг; B- aspect anterior; 1- vertebrele cervicale; 2- vertebrele toracale; 3- vertebrele lombare; 4- sacrul; 5- coccigele. Coloana vertebralг este o caracteristicг a vertebratelor єi оndeplineєte trei roluri majore: 1. Rolul de protecюie a mгduvei. Оn canalul vertebral se gгseєte mгduva spinгrii оnvelitг оn meninge єi оn unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa mгduva spinгrii. 2. Rolul static. Оn staюiune verticalг (ortostatism) coloana vertebralг reprezintг un ax solid ce susюine capul, trunchiul єi membrele superioare. Ea transmite apoi greutatea la pelvis єi la membrele inferioare. Curburile coloanei vertebrale au ca rezultat mгrirea rezistenюei. Coloana vertebralг mai poate prezenta єi curburi patologice, ca urmare a exagerгrii curburilor normale. Curburile patologice pot fi ereditare sau dobвndite. Dezvoltarea єi funcюiunea unor viscere pot fi influenюate оn sens negativ de cгtre curburile patologice ale coloanei vertebrale. 3. Rolul biomecanic. Coloana vertebralг este antrenatг оn miєcгri numeroase єi ample єi graюie acestora, corpul are o mare mobilitate. Toracele osos Toracele osos - thorax, este o cavitate formatг de cгtre coloana toracalг, coastele cu cartilajele costale єi sternul. Оn cavitatea toracicг se gгsesc importante organe interne, precum ar fi, cordul, plгmвnii, vase magistrale є. a. Sternul Sternul - sternum, este un os plat, median єi nepereche, situat оn partea anterioarг a toracelui. El este constituit din trei pгrюi: manubriu; corp; proces xifoid. La locul de unire a manubriului cu corpul se formeazг o proeminenюг numitг unghiul sternal, ce se poate palpa sub piele.
48 Pe marginea superioarг a sternului, оn centru, se aflг incizura jugularг, evidenюiabilг sub piele. De ambele pгrюi ale incizurii jugulare se aflг incizura clavicularг - pentru articularea sternului cu clavicula. Pe marginile laterale ale sternului se aflг incizuri costale pentru articularea cu coastele. Fig. 10 Sternul 1- manubriul sternului; 2- corpul sternului; 3- procesul xifoid; 4- incizura costalг; 5- unghiul sternului; 6- incizura clavicularг; 7- incizura jugularг. Coastele Coastele - costae, prezintг 12 perechi de oase plate, оnguste, lungi єi curbate. Coastele sunt оmpгrюite dupг raportul lor cu sternul оn douг grupe:  coaste adevгrate;  coaste false. Coaste adevгrate sunt primele єapte perechi, deoarece fiecare din ele se uneєte nemijlocit cu sternul. Coastele false nu ajung pвnг la stern єi sunt reprezentate de ultimele cinci perechi. Printre coastele false se disting perechile a VIII-a, a IX-a, a X-a, care deєi nu ajung la stern, se articuleazг totuєi prin extremitatea lor anterioarг cu cartilajul coastei supraiacente. Al doilea grup, format de perechile a XI-a єi a XII-a se mai numesc coaste flotante, deoarece nu se unesc cu sternul, ci se terminг оn muєchii abdomenului. Structura coastei Fiecare coastг este formatг din douг pгrюi:  coasta osoasг;  cartilajul costal. Din punct de vedere descriptiv, la o coastг osoasг distingem:  corpul;  extremitatea anterioarг, care se uneєte cu cartilajul costal;  extremitatea posterioarг, care prezintг trei elemente anatomice :
49 - Capul, care se articuleazг cu corpul vertebrei. - Colul, care reprezintг cea mai оngustг porțiune dintre cap și tubercul. - Tuberculul, care se articuleazг cu procesul transversal al vertebrei corespunzгtoare. Corpul coastei are 2 fețe : externг și internг, și douг margini : superioarг și inferioarг. Pe fața internг a corpului, lвngг marginea lui inferioarг se aflг șгnțulețul costal, prin care trece mгnunchiul vasculonervos intercostal. Caracteristice speciale ale unor coaste Coastele se deosebesc una de la alta prin formг și dimensiuni. Cele mai scurte sunt primele și ultimele douг coaste. Deosebit de mult se remarcг prima coastг, situatг orizontal. Pe fața ei superioarг se aflг tuberculul mușchiului scalen. Posterior de tubercul se aflг - șanțul arterei subclaviculare, iar anterior - șanțul venei subclaviculare. Coasta a XII-a se deosebește prin faptul cг nu are tubercul, fiindcг aceastг coastг nu se articuleazг cu procesul transversal al vertebrei Th12. Articulațiile toracelui Articulațiile toracelui se оmpart оn douг grupe : - grupul posterior - grupul anterior Prin extremitгțile sale posterioare coastele se unesc cu vertebrele toracale prin intermediul articulațiilor costovertebrale și costotransversale. Capetele coastelor se articuleazг cu corpurile vertebrelor, iar tuberculul coastei se articuleazг cu procesul transversal. Aceste articulații sunt combinate și efectueazг ridicarea și coborвrea coastelor. Primele șapte perechi de coaste superioare se unesc cu sternul; prima pereche de coaste se unește cu sternul prin intermediul unei sinhondroze, iar celelalte șase perechi se unesc cu sternul prin intermediul articulațiilor sternocostale. Celelalte trei perechi de coaste false VIII; IX; X se unesc una cu alta și cu coasta a VII - a prin intermediul cartilajelor și formeazг arcul costal. Coastele XI și XII se terminг liber оn mușchii abdomenului. Toracele оn ansamblu Toracele оn ansamblu reprezintг o formațiune, care constг din 12 vertebre toracale, 12 perechi de coaste și stern, unite оntre ele. Toracele formeazг scheletul pentru cutia toracicг, оn care se aflг organele interne. La torace deosebim : - apertura toracicг superioarг care este delimitatг de prima vertebrг toracalг, prima pereche de coaste și marginea superioarг a sternului. - apertura toracicг inferioarг care este delimitatг de corpul vertebrei XII toracale, coastele inferioare și procesul xifoid. Dimensiunile și forma toracelui variazг dupг vвrstг, sex, constituție, ocupație și anumite stгri patologice. La copii coastele sunt puțin oblice și ca urmare diametrul transversal al toracelui este mic. La adulți, pe mгsurг ce se dezvoltг plгmвnii, crește diametrul transversal. La bгtrвni toracele devine rotund și rigid, din cauza osificгrii cartilajelor costale. Toracele la femei este mai scurt și are diametrul transversal mai mic decвt la bгrbați. La tipul asten toracele osos este lung și оngust, iar la tipul hipersten, scurt și larg. Coastele se pot fractura cвnd traumatismul depгșește limita lor de elasticitate și de rezistențг.
50 Uneori, fracturile se pot complica cu leziuni ale organelor toracale. Fig.11 Cutia toracicг оn ansamblu 1- apertura toracicг superioarг; 2- coaste adevгrate; 3- coaste false; 4- coaste flotante; 5- unghiul subcostal; 6- sternul. Mișcгrile toracelui оn actul de respirație Datoritг faptului, cг coastele inferioare sunt mai lungi și de aceea mai convexe decвt cele superioare, care sunt mai scurte, mișcгrile toracelui оn actul de respirație nu sunt omogene. Porțiunile superioare ale toracelui, оn inspirație, se dilatг оn plan sagital (respirația costalг), iar porțiunile inferioare se dilatг оn plan transversal (respirația abdominalг). Prima coastг este puțin mobilг și de aceea ventilarea apexului pulmonar este foarte micг, ceea ce poate stimula apariția condițiilor favorabile pentru dezvoltarea proceselor inflamatorii la nivelul apexului pulmonar.
51 Oasele și articulațiile membrelor Membrele sau extremitгțile sunt douг perechi de apendice mobile destinate diferitelor mișcгri. Ele sunt grupate оn membre superioare și membre inferioare. Membrele prezintг o porțiune care se leagг de trunchi, numitг centura membrului, și o porțiune care continuг pe precedenta, numitг membru liber. Oasele membrului superior Oasele membrului superior se compun din :  oasele centurii scapulare  oasele membrului superior liber, care la rвndul sгu este constituit din trei segmente : - braț - antebraț - mвna propriu-zisг Oasele centurii scapulare Centura membrului superior asigurг legгtura dintre oasele membrului superior liber și toracele osos. Ea este constituitг din douг oase :  claviculг  scapulг Clavicula Clavicula - clavicula este un os pereche situat la limita dintre torace și gвt, fiind cuprinsг оntre manubriul sternului și acromion. Are forma literei „S” Clavicula este un os tubular lung și de aceea prezintг :  corp  douг extremitгți : - sternalг (orientatг medial) - acromialг (orientatг lateral) Corpul claviculei prezintг douг curburi :  cea medialг, orientatг spre stern și cu concavitatea anterioarг;  cea lateralг, cu concavitatea posterioarг. La corpul claviculei mai distingem douг fețe :  superioarг  inferioarг Pe fața inferioarг a claviculei se aflг tuberculul conoid și linia trapezoidг, care servesc pentru inserția ligamentelor. Extremitatea sternalг prezintг o fațг sternalг, destinatг articulгrii cu manubriul sternului, iar extremitatea acromialг prezintг o fațг acromialг destinatг articulгrii cu acromionul. Clavicula poate fi exploratг prin palpare aproape pe toatг оntinderea ei, fiind astfel un reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului și pentru localizarea eventualelor afecțiuni.
52 Scapula Scapula – scapula, sau omoplatul este un os plat. Are forma triunghiularг și este situatг оn partea posterosuperioarг a toracelui și se оntinde оntre primul spațiu intercostal și coasta VIII-a. Scapula prezintг : 2 fețe : - dorsalг; 3 margini : - superioarг; 3 unghiuri : - superior - costalг - medialг - inferior - lateralг - lateral Pe fața dorsalг a scapulei se aflг spina scapulei, care se continuг оn porțiunea ei lateralг cu o prelungire liberг numitг acromion. Acromionul prezintг o fațг articularг pentru extremitatea acromialг a claviculei cu care se articuleazг. Spina scapulei și acromionul se pot palpa sub piele. Spina scapulei оmparte fața dorsalг a scapulei оn douг fose : - fosa supraspinoasг - fosa infraspinoasг Ambele fose servesc la inserția mușchilor centurii scapulare. Fața costalг a scapulei prezintг și ea o fosг subscapulг, care servește pentru inserția mușchiului omonim. Unghiul lateral al scapulei este cel mai voluminos și se compune din douг elemente: - cavitatea glenoidalг - procesul coracoidian Cavitatea glenoidalг servește la formarea articulației umгrului. La cele douг extremitгți ale cavitгții glenoidale se afla cвte un tubercul, supraglenoidian și infraglenoidian. Ambii tuberculi servesc la inserția muchilor. Procesul coracoidian la fel servește pentru inserția mușchilor și a ligamentelor. Fig.12 Clavicula Fig.12 Scapula A-faюa superioarг a claviculei; 1- faюa dorsalг a scapulei; 2- unghiul inferior; B- faюa inferioarг a claviculei; 3- marginea medialг; 4- spina scapulei; 1- corpul claviculei; 2- extremitatea 5- unghiul superior; 6- incizura scapulei; sternalг; 3- extremitatea acromialг; 7- procesul coracoid; 8- acromionul. 4- tuberculul conoid; 5- linia trapezoidг.
53 Articulațiile oaselor centurii scapulare La nivelul centurii scapulare descriem douг articulații : - articulația sternoclavicularг - articulația acromioclavicularг Extremitatea sternalг al claviculei articuleazг cu sternul, formвnd articulația sternoclavicularг оn formг de șa dupг configurație, dar sferoidalг dupг funcție, datoritг prezenței discului cartilaginos intraarticular. Оn aceastг articulație sunt posibile mișcгrile claviculei оn jurul axei sagitale (оn sus și оn jos); verticale (оnainte și оnapoi) și rotația оn jurul axei proprii. Extremitatea lateralг a claviculei se unește cu apofiza acromialг a scapulei formвnd articulația acromioclavicularг, care este o articulație planг, puțin mobilг. Scheletul membrului superior liber Scheletul membrului superior liber se compune din 3 segmente: - braț - antebraț - mвna propriu-zisг Scheletul brațului se compune dintr-un singur os – humerusul. Humerusul - humerus Este un os tubular lung și prezintг de studiat: - corp sau diafizг - douг epifize: proximalг distalг Corpul (diafiza) - are o formг triedricг și prezintг trei fețe: - anteromedialг - anterolateralг - posterioarг Pe fața anterolaterdalг a corpului se aflг tuberozitatea deltoidianг, care servește pentru inserția mușchiului deltoid. Sub tuberozitate se aflг un șanț, care pleacг de pe fața posterioarг – este șanțul nervului radial, prin care trece nervul radial. Epifiza (extremitatea) proximalг (superioarг) se unește cu corpul prin colul chirurgical. Cele mai frecvente fracturi ale humerusului se оntвlnesc la nivelul colului chirurgical. Tot aici are loc dezlipirea traumaticг a epifizei, care se poate produce la copii și tineri, deoarece epifiza superioarг și diafiza se sudeazг abia la vвrsta de 20-25 ani. La epifiza proximalг distingem urmгtoarele elemente: - capul humerusului, care privește medial, оn sus și puțin posterior; - capul este separat de restul epifizei printr-un șanț circular numit col anatomic; - pe partea lateralг a capului se aflг tuberculul mare, iar anterior se aflг tuberculul mic. Оntre tuberculi se aflг șanțul intertubercular, care servește pentru inserția capului lung al mușchiului biceps brahial. Epifiza distalг (inferioarг) prezintг un condil și doi epicondili: - medial - lateral
54 Condilul la rвndul sгu este alcгtuit din trohlee, care se unește cu ulna și din capitul, care se unește cu radiusul. Tot aici mai avem trei fose: - fosa coronoidianг, ce se aflг deasupra trohleei și se unește cu procesul coronoidian al ulnei; - fosa radialг – este situatг deasupra capitulului și se unește cu capul radiusului; - fosa olecranianг – este situatг deasupra trohleei, pe fața posterioarг a epifizei și оn ea pгtrunde olecranonul ulnei. Fig.13 Humerusul A.- vedere anterioarг; B-vedere posterioarг; 1- corpul (diafiza) humerusului; 2 – epifiza proximalг; 3- capul humerusului; 4- colul anatomic; 5- tuberculul mic; 6- tuberculul mare; 7- epifiza distalг; 8- trohleea; 9- capitulul; 10- epicondilul medial; 11- fosa olecranianг. Oasele antebrațului Antebrațul este format din douг oase paralele: - ulna, situatг оn prelungirea degetului mic; - radiusul, situat оn prelungirea degetului mare. Aceste douг oase se articuleazг prin epifizele lor, rгmвnвnd оnsг distanțate la nivelul diafizei prin spațiul interosos. Ulna - ulna Este un os tubular lung situat оn partea medialг a antebrațului și este alcгtuit din: - corp - douг epifize : proximalг distalг Corpul are o formг triedricг, cu trei fețe și trei margini și servește la inserția mușchilor. Poate fi uєor palpat. Epifiza proximalг - este formatг din douг proeminențe (procese):
55 - olecranonul - procesul coronoidian Оntre aceste douг proeminențe se formeazг incizura trohlearг, ce se articuleazг cu trohleea humerusului. Pe procesul coronoidian se aflг incizura radialг, care se articuleazг cu capul radiusului. Olecranonul se palpeazг cu ușurințг pe fața posterioarг a articulației cotului. Epifiza distala prezintг douг formațiuni: - capul, care se unește cu radiusul prin incizura ulnarг a acestuia; - procesul stiloidian, care ușor se palpeazг sub piele. Radiusul - radius Este un os tubular lung și este situat pe partea lateralг a antebrațului. Radiusul prezintг de studiat: - un corp - douг epifize: proximalг Distalг Corpul - are o formг triedricг cu 3 fețe și 3 margini, poate fi ușor palpat sub piele și servește pentru inserția mușchilor, iar оn partea superioarг a marginii mediale conține incizura ulnarг a radiusului, care servește pentru articularea cu ulna. La epifiza proximalг a radiusului distingem: - capul radiusului - colul radiusului - tuberozitatea radiusului. La epifiza distalг a radiusului se aflг; - incizura ulnarг, ce se unește cu capul ulnei; - procesul stiloidian, care ușor se poate inspecta și palpa. Oasele mвinii Oasele mвinii sunt formate din 27 de oase dispuse оn trei grupe; - oasele carpiene - oasele metacarpiene - oasele degetelor (falangele) Oasele carpiene Carpul este format din 8 oase, dispuse оn douг rвnduri: proximal și distal. Оn primul rвnd, оncepвnd de la police оn direcția degetului mic se gгsesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul și piziformul. Оn al doilea rвnd se gгsesc оn aceeași ordine patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul și osul cu cвrlig. Oasele metacarpiene Metacarpul constituie scheletul palmei și dosului mвinii, este format din cinci oase metacarpiene, numerotarea cгrora se face lateromedial, de la I la V. Oasele metacarpiene sunt oase tubulare scurte și prezintг de studiat un corp și douг epifize: proximalг și distalг. La epifiza
56 proximalг se aflг baza, ce se articuleazг cu oasele carpului și cu metacarpienii оnvecinați, iar la cea distalг se aflг capul, care se articuleazг cu falanga proximalг. Oasele degetelor Degetele sunt оn numгr de cinci, numerotate lateromedial de la I la V. Fiecare deget are cвte un nume: police, indice, mediu, inelar, mic. Oasele care formeazг degetele se numesc falange. Fiecare mвnг are cвte 14 falange, deoarece fiecare deget are cвte 3 falange (proximalг, medialг și distalг), cu excepția policelui, care are numai 2 falange (proximalг și distalг). Falangele se pot explora cu ușurințг și fiecare falangг se compune din corp, bazг și cap. Falanga distalг se terminг cu o tuberozitate, care servește pentru inserția unghiei. Fig. 14 Oasele mвinii drepte; faюa dorsalг. 1- osul scafoid; 2- osul semilunar; 3- osul piramidal; 4- osul trapez; 5- osul trapezoid; 6- osul capitat; 7- osul cu cвrlig. Articulațiile membrului superior liber Oasele membrului superior liber se unesc оntre ele prin intermediul articulațiilor scapulohumeralг, cubitalг și articulațiile mвinii. Articulația scapulohumeralг sau articulația umгrului Este o articulație sferoidalг, deci pluriaxialг. Aceastг articulație unește capul humeral cu cavitatea glenoidalг a scapulei. Din cauza disproporției evidente dintre capul humerusului și cavitatea glenoidalг, la formarea acestei articulații este prezent și labrul (bureletele) glenoidal. La consolidarea articulației contribuie capsula articularг, ligamente și mușchi.
57 Biomecanica articulației: Оn aceastг articulație au loc flexia și extensia, abducția și adducția, pronația și supinația, și circumducția. Articulația cotului Este o articulație compusг, deoarece la formarea ei participг trei oase: humerusul, ulna și radiusul, оntre care se formeazг trei articulații: humeroulnarг, humeroradialг și radioulnarг proximalг. Toate aceste trei articulații sunt unite оntr-o singurг capsulг articularг, care este fixatг de ligamentele colaterale. Biomecanica articulației: Articulația cotului este o articulație trohlearг și efectueazг mișcгri de flexie și extensie. Oasele antebrațului se mai unesc оntre ele prin intermediul membranei interosoase și prin douг articulații radioulnare (proximalг și distalг). Articulația radioulnarг distalг este independentг și este formatг din capitulul ulnei și incizura ulnarг a radiusului, pe cвnd cea proximalг оntrг оn componența articulației cubitale. Ambele articulații funcționeazг ca o articulație combinatг, cilindricг, оn care au loc mișcгri de pronație și supinație. Articulațiile radiocarpianг Este o articulație compusг, complexг și elipsoidг. Unește radiusul cu rвndul proximal al carpului. Biomecanica articulației: Este o articulație biaxialг și efectueazг flexia și extensia, abducția și adducția. Articulația oaselor mвinii Articulația mediocarpianг - unește rвndul proximal cu rвndul distal al carpului; Articulațiile intercarpiene - unesc oasele carpiene оntre ele. Articulațiile carpometacarpiene - unesc cele metacarpiene (II; III; IV și V) cu oasele rвndului distal carpian. Aceste trei grupe de articulații sunt articulații plane și оmpreunг formeazг complexul solidar al mвinii. Un loc aparte ocupг articulația carpometacarpianг a policelui. Este o articulație оn formг de șa și efectueazг mișcгri de abducție și adducție; opoziție și repoziție. Articulațiile metacarpofalangiene - unesc capetele rotunde ale metacarpienelor și cavitгțile de pe baza falangelor proximale. Sunt articulații sferoidale. Articulațiile interfalangiene - se compun din capul și baza falangelor оnvecinate. Sunt articulații trohleare și efectueazг mișcгri de flexie și extensie. Oasele membrului inferior Oasele membrului inferior se divid, ca și oasele membrului superior, оn douг grupe: - centura pelvianг sau bazinul - membrul inferior liber
58 Oasele bazinului Centura pelvianг se compune din douг oase coxale, ce se unesc оnainte оntre ele, iar оnapoi cu sacrul și coccigele, astfel formвnd peretele osos al unei cavitгți importante numitг pelvis (bazin). De aceea vom studia separat oasele coxale, ca fiind oasele centurii membrului inferior și separat pelvisul (osos) ce rezultг din articularea celor patru oase menționate (douг coxale, sacrul și coccigele). Coxalul - os coxae Osul coxal ca os integru existг doar la adulți. Pвnг la vвrsta de 14-16 ani acest os este alcгtuit din 3 oase aparte unite cu cartilaj: - ilionul - ischionul - pubisul Corpurile acestor oase pe fața lor exterioarг formeazг cavitatea acetabularг, care constituie o fosг articularг pentru capul femurului. Ilionul - os ilium Ilionul este alcгtuit din douг porțiuni: - corpul ilionului, care alcгtuiește porțiunea inferioarг a osului; - aripa ilionului, situatг оn partea superioarг a osului. Aripa ilionului spre periferia sa se оngroașг și se terminг cu o margine bombatг numitг, creasta iliacг. Creasta iliacг are оn partea anterioarг și posterioarг niște excrescențe osoase numite spini iliaci superiori și inferiori. Оn partea anterioarг se aflг spinul iliac anterior superior, iar mai jos de el, delimitat de o incizurг, e situat spinul iliac anterior inferior. La capгtul posterior al crestei se aflг spinul iliac posterior superior, iar ceva mai jos de el este situat spinul iliac posterior inferior. Pe fața externг a aripii ilionului se observг trei linii glutee, care servesc la inserția mușchilor bazinului. Pe fața internг a aripii osului iliac existг o depresiune, numitг fosг iliacг. Limita inferioarг a fosei iliace este constituitг de linia arcuatг. Оnceputul acestei linii este marginea anterioarг a feței auriculare. Aceastг fațг servește pentru unirea cu o fața asemгnгtoare de pe osul sacru. Linia arcuatг continuг anterior cu eminența iliopubicг. Superior de faюa auricularг se aflг tuberozitatea iliacг. Ischionul - os ischii Ischionul este alcгtuit din douг porțiuni: - corp - ramurг Corpul completeazг partea de jos a acetabulului și apoi trece оn ramura ischionului. Corpul ischionului formeazг cu ramura lui un unghi și оn regiunea acestui unghi osul se оngroașг formвnd tuberul ischionului. Superior de acest tuber, de la marginea posterioarг a corpului deviazг spinul ischiadic, care delimiteazг incizura ischiadicг mare de incizura ischiadicг micг. Ramura ischionului se unește cu ramura inferioarг a pubisului, definitivвnd оn acest mod оn partea inferioarг orificiul obturator. Pubisul - os pubis
59 Pubisul este alcгtuit din : - corp - 2 ramuri: superioarг Inferioarг Corpul pubisului participг la formarea acetabulului și constituie porțiunea anterioarг a acestuia. De la corp se оndreaptг оnainte ramura superioarг a pubisului, care poartг pe sine eminența iliopubicг, situatг pe linia de concreștere a ilionului cu pubisul. Partea anterioarг a ramurii superioare se оndoaie brusc оn jos și se prezintг ca ramurг inferioarг a pubisului. La acest nivel de trecere a ramurii superioare оn cea inferioarг se aflг fosa ovalг a simfizei, care servește la unirea osului pubis cu partea lui opusг. Pe ramura superioarг a pubisului aproximativ la doi centimetri distanțг de capгtul medial se aflг tuberculul pubian, de la care deviazг lateral creasta pubicг. Articulațiile centurii pelviene Articulațiile centurii pelviene se formeazг prin unirea oaselor bazinului оntre ele și cu osul sacru. Posterior oasele bazinului articuleazг cu osul sacru prin articulația sacroiliacг (parг), iar anterior ele formeazг simfiza pubianг. Articulația sacroiliacг (dreaptг și stвngг) Este o articulație planг, deci pluriaxialг, оnsг datoritг prezenței unor ligamente rezistente și congruenței fețelor articulare, mișcгrile оn aceastг articulație sunt practic nule. Articulația sacroiliacг (stвngг și dreaptг) este formatг din fețele auriculare articulante ale coxalului și ale sacrului. Capsula articularг este foarte оncordatг și rezistentг și este fortificatг de ligamente foarte puternice. Simfiza pubianг Aceastг simfizг unește oasele pubisului оntre ele și face parte din tipul tranzitiv de uniri- hemiartrozг. Fețele articulare contraiacente ale oaselor pubiene sunt tapetate cu cartilaj și se unesc prin intermediul unui disc interpubian. Оn majoritatea cazurilor оn interiorul discului se aflг o cavitate fisuralг. Aceastг simfizг este fixatг de ligamentul pubian superior și ligamentul arcuat al pubisului. Ligamentul arcuat al pubisului aderг la simfizг din partea inferioarг și ocupг vвrful unghiului subpubian, format de ramurile inferioare ale oaselor pubiene drept și stвng. La femei unghiul subpubian este mai deschis decвt la bгrbați, unghiul lui este mai rotunjit, ramurile inferioare ale oaselor pubiene, care оl delimiteazг formeazг arcul pubian. Dintre toate unirile oaselor simfiza pubianг prezintг cele mai pronunțate particularitгți structurale оn funcție de sex. La femei aceastг unire este mai puțin оnaltг și are un disc interpubian mai masiv decвt la bгrbați. Mișcгri minime оn simfiza pubianг sunt posibile doar la femei оn timpul nașterii. Oasele coxale se unesc cu sacrul de asemenea prin intermediul ligamentelor situate la o anumitг distanțг de articulația sacroiliacг. Și, avem: - ligamentul sacrotuberal, care оncepe de la tuberul ischionului și se fixeazг pe sacru și coccige; - ligamentul sacrospinal, care оncepe de la spinul ischionului și se оnserг pe sacru și coccige. Orificiul obturator este acoperit de o placг fibroasг, numitг membranг obturatorie.
60 Bazinul оn ansamblu Deosebirile de sex ale bazinului Dimensiunile bazinului Ambele oase coxale și osul sacru unindu-se prin articulațiile sacroiliace și simfiza pubianг formeazг bazinul - pelvis. Bazinul constituie un inel osos, оn interiorul cгruia se aflг o cavitate, ce conține viscere. Prin oasele bazinului se realizeazг de asemenea unirea trunchiului cu membrele inferioare libere. Bazinul se divizeazг оn douг etaje: - superior - inferior Etajul superior se numește bazinul mare, iar cel inferior - bazinul mic. Bazinul mare este delimitat de cel mic prin linia terminalг, care este formatг din promontoriu, de linia arcuatг a oaselor iliace, de crestele oaselor pubiene și de marginea superioarг a simfizei pubiene. Bazinul mic constituie un canal osos оngustat оn partea inferioarг. Apertura superioarг a acestui canal constituie poarta proximalг de acces оn micul bazin și e delimitatг de linia terminalг. Ieșirea din micul bazin este alcгtuitг din apertura inferioarг a bazinului, delimitatг posterior de coccis, lateral de ligamentele sacrotuberale, de tuberozitгțile ischiatice, de ramurile oaselor ischiatice, iar anterior - de simfiza pubianг. Pe peretele lateral al bazinului mic se aflг orificiile ischiatice mare și mic. Orificiul ischiatic mare este delimitat de ligamentul sacrospinal și de marea incizurг ischiaticг. Orificiul ischiatic mic este delimitat de ligamentele sacrotuberal, sacrospinal și mica incizurг ischiaticг. Cвnd omul se aflг оn poziție verticalг, apertura superioarг a bazinului, este situatг nu оn plan orizontal, ci e оnclinatг antero-inferior, formвnd cu planul orizontal un unghi ascuțit. La femei acest unghi constituie 55 - 60°, la bгrbați – 50 - 55°. La omul matur structura bazinului poartг particularitгți de sex vгdite. La femei bazinul este mai scurt și mai larg decвt la bгrbați. Distanța dintre spinele și crestele oaselor iliace la femei este mai mare, deoarece aripile oaselor iliace la ele sunt dispuse mai lateral decвt la bгrbați. De exemplu, la femei promontoriul proemineazг mai puțin decвt la bгrbați, din care cauzг apertura superioarг a bazinului feminin e mai ovalг decвt la bгrbați. La femei osul sacru este mai lat și mai scurt decвt la bгrbați. Distanța dintre spinele și crestele oaselor iliace la femei este mai mare, deoarece aripile oaselor iliace la ele sunt dispuse mai lateral decвt la bгrbați. De exemplu, la femei promontoriul proemineazг mai puțin decвt la bгrbați, din care cauzг apertura superioarг a bazinului feminin e mai ovalг decвt la bгrbați. La femei sacrul este mai lat și mai scurt decвt la bгrbați, tuberozitгțile ischiatice sunt desfгșurate lateral, distanța dintre ele e mai mare decвt la bгrbați. Unghiul de оntretгiere a ramurilor inferioare ale oaselor pubiene la femei depгșește 90° (arcul pubian), iar la bгrbați el echivaleazг cu 70-75° (unghiul subpubian). De aici rezultг, cг la femei cavitatea bazinului mic este mai mare decвt la bгrbați. Deși semnele distinctive ale bazinului masculin și feminin luate aparte sunt relative, privite оn ansamblu ele ne permit sг distingem bazinul tipic feminin și cel masculin. Dimensiunile și forma bazinului importг pentru procesul de naєtere, iar pentru pronosticul evaluгrii nașterii este necesar sг cunoaștem dimensiunile bazinului. Deosebim diametrele bazinului mare și diametrele bazinului mic. Diametrele bazinului mic se mai оmpart оn diametrele intrгrii оn micul bazin și diametrele ieșirii din micul bazin. Diametrele bazinului mare 1. Distanția spinarum = 24-25 cm, reprezintг distanța dintre spinele antero-superioare iliace; 2. Distanția cristarum = 26-28 cm, reprezintг distanța dintre cele mai distante puncte ale aripilor osului iliac;
61 3. Distanția intertrohanterica = 28-30 cm, reprezintг distanța dintre trohanterele mari ale ambelor femure. Diametrele bazinului mic Diametrele intrгrii оn bazinul mic: 1. Diametrul antero-posterior - conjugata adevгratг (ginecologicг) - conjugata vera = 11 cm și e constituitг de distanța dintre promontoriu și cea mai proeminentг оn sens posterior porțiune a simfizei pubiene. 2. Diametrul rect (antero-posterior) sau conjugata anatomicг = 11,5 cm și e constituitг de distanța dintre marginile superioare ale promontoriului și a simfizei pubiene. 3. Diametrul transversal = 13 cm, este distanța dintre marginile superioare ale promontoriului și a simfizei pubiene. 4. Diametrul oblic = 12 cm. El este prezentat de distanța dintre articulaюia sacroiliacг pe de o parte și proeminența iliopubicг pe de altг parte. Diametrele ieșirii din bazinul mic: 1. Diametrul antero-posterior = 9-11 cm. Aceasta este distanța dintre vвrful coccisului și marginea inferioarг a simfizei pubiene. 2. Diametrul transversal sau biischiadic = 11 cm. Unește cele douг tuberozitгți ischiadice. Fig. 15 Bazinul оn ansamblu
62 1- baza sacrului; 2- aripa ilionului; 3- creasta iliacг; 4- spina iliacг anterioarг superioarг; 5- cavitatea acetabularг; 6- eminenюa iliopubicг; 7- tuberozitatea ischiaticг; 8- orificiul obturator; 9- simfiza pubianг; 10- ramura ischionului; 11- spina iliacг anterioarг inferioarг; 12- fosa iliacг; 13- articulaюia sacroiliacг. Scheletul membrului inferior liber Oasele membrului inferior liber sвnt situate la cele trei segmente ale membrului inferior: - la coapsг se gгsesc femurul și patela; - la gambг - tibia și fibula; - iar la picior distingem tarsul, metatarsul și oasele degetelor. Oasele coapsei Din cele expuse mai sus, vedem cг la coapsг distingem douг oase: - femurul - patela Femurul - femur Este cel mai mare și mai lung os tubular din organismul uman. La el distingem: - corp sau diafizг - douг epifize: proximalг distalг Corpul femurului are o formг cilindricг și o suprafațг netedг, cu excepția marginii posterioare, care este rugoasг și se mai numește linia asprг. La capгtul inferior al femurului linia asprг se bifurcг, delimitвnd fosa poplitee. La epifiza proximalг este situat capul femurului pentru articularea cu osul coxal. Capul femurului se unește cu corpul prin colul femurului. La limita dintre col și corp se aflг douг trohantere: trohanterul mare și trohanterul mic. Anterior оntre ambele trohantere trece linia intertrohantericг, iar posterior - creasta intertrohantericг. Extremitatea distalг este formatг din doi condili medial și lateral, care anterior converg și formeazг fața patelarг, iar posterior condilii sunt separați de fosa intercondilarг. Mai sus de fiecare condil se aflг epicondilul medial și epicondilul lateral.
63 Fig. 16 Femurul 1- corpul (diafiza) femurului; 2- capul femurului; 3- colul anatomic; 4- trohanterul mare; 5- linia intertrohantericг;6- condilul lateral; 7- faюa patelarг; 8- condilul medial. Rotula sau patela - patella Rotula sau patela constituie un os sesamoid care participг la formarea articulației genunchiului. Rotula are o bazг, un vвrf și douг fețe anterioarг și posterioarг (prin care articuleazг cu femurul). Oasele gambei Gamba este constituitг din douг oase: tibia, situatг medial și fibula, situatг lateral. Ambele oase fac parte din oasele tubulare lungi. Tibia - tibia Tibia are un corp și douг epifize. Corpul are o formг triunghiularг și prezintг 3 fețe și 3 margini. Fața medialг a corpului și marginea lui anterioarг, care este foarte ascuțitг și de aceea mai poartг numele de creasta tibiei, nu sunt acoperite de mușchi și ușor se palpeazг sub piele. Marginea anterioarг superior se terminг cu tuberozitatea tibiei. Extremitatea proximalг a tibiei este constituitг din doi condili, medial și lateral, care superior sunt separați unul de altul prin eminența intercondilarг. Extremitatea distalг a tibiei conține maleola medialг și incizura fibularг, care servește pentru unirea cu fibula. Fibula - fibula Fibula sau peroneul este mai subțire decвt tibia și este situat оn partea lateralг a tibiei. Prezintг un corp și douг epifize.
64 Corpul este prismatic triunghiular și prezintг trei fețe și trei margini. La extremitatea proximalг se aflг capul fibulei, care se terminг cu vвrful capului fibulei, care articuleazг cu tibia. Inferior, capul fibulei trece оn colul fibulei. La epifiza distalг distingem maleola lateralг. Oasele piciorului Sunt reprezentate de 26 de oase, dispuse оn trei grupe: - oasele tarsului - oasele metatarsului - oasele degetelor Oasele tarsului Tarsul este alcгtuit din 7 oase spongioase situate оn douг rвnduri : - rândul proximal este alcătuit din două oase mari : astragalul și calcaneul. - rândul distal este alcătuit din celelalte 5 oase : osul navicular, 3 oase cuneiforme (medial, lateral, intermediar) și osul cuboid. Oasele metatarsului Oasele metatarsului reprezintг 5 oase tubulare scurte. Fiecare os metatarsian este constituit din : - corp - cap - bazг Oasele degetelor piciorului Degetele sunt оn numгr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medialг la cea lateralг a piciorului. Degetul I poartг numele de haluce, iar degetul V de deget mic. Oasele care formeazг degetele se numesc falange. Avem оn total 14 falange: fiecare deget are trei (proximalг, medialг, distalг), afarг de haluce, numai cu douг. Falangele se prezintг dupг tipul celor de la mвnг cu deosebirea cг cele de la picior sunt mult mai reduse оn dimensiune. La fiecare falangг distingem : - corpul falangei - capul falangei - baza falangei Fiecare falangг distalг (unghialг) se terminг cu o tuberozitate, care servește pentru inserția unghiei.
65 Fig.17 Oasele piciorului propriu - zise 1- calcaneul; 2- astragalul (talusul) ; 3- navicularul; 4- osul cuneiform medial; 5- osul metatarsian I ; 6- falanga proximalг a halucelui; 7- falanga distalг a halucelui; 8- osul cuboid. Articulațiile membrului inferior liber Articulația coxofemuralг sau articulația șoldului Este formatг de acetabulul coxalului și de capul femurului. Este o articulație cotilicг, deci pluriaxialг. Biomecanica articulației. Оn jurul axului frontal sunt posibile flexia și extensia; оn jurul axului sagital sunt posibile abducția și adducția, și оn jurul axului vertical sunt posibile mișcгri circulare. Articulația genunchiului Articulația genunchiului este cea mai masivг articulație din corpul uman și cea mai complicatг ca structurг. Este o articulație compusг și complexг. La formarea ei participг trei oase: femurul, tibia, patela. Fețele articulare ale tibiei și femurului sunt completate de meniscurile medial și lateral, care fac sг sporeascг congruența fețelor articulante. Articulația genunchiului este fortificatг de ligamente intraarticulare și extraarticulare. Biomecanica articulației. Dupг forma fețelor articulare articulația genunchiului este o articulație condilarг tipicг, deci este o articulație biaxialг, оn care pot fi realizate mișcгri оn jurul a 2 axe. In jurul axului frontal au loc flexia și extensia. Оn jurul axului vertical au loc mișcгri de rotație. Unirea oaselor gambei
66 Oasele gambei se unesc prin diartroze (articulația tibiofibularг) și sinartroze (sindesmoza tibiofibularг și membrana interosoasг a gambei). Unirile oaselor piciorului Oasele piciorului se unesc оntre ele și cu oasele gambei, formвnd articulații foarte complicate ca structurг și funcție. Articulațiile piciorului pot fi divizate оn patru grupe mari: - articulația piciorului cu gamba - articulația talocruralг; - articularea oaselor tarsului; - articularea оntre oasele tarsului și metatarsului; - articularea oaselor degetelor piciorului; Articulația talocruralг asigurг unirea piciorului cu gamba. Ea are forma trohlearг și este compusг din extremitгțile inferioare ale tibiei și fibulei, maleolele cгrora cuprind astragalul ca o furcг. Capsula articularг este оntгritг de ligamentele colaterale. Оn aceastг articulație au loc mișcгri de flexie și extensie plantarг (flexia dorsalг) a piciorului și оn afarг de aceasta, оn stare de flexie plantarг sunt posibile și mici mișcгri laterale. Oasele tarsului se unesc prin articulații, capsulele cгrora sunt оntгrite cu ligamente scurte din ambele pгrți - plantar și dorsal a piciorului. Mișcгrile оn aceste articulații sunt suplimentare mișcгrilor оn articulația talocruralг, asigurвnd astfel amplitudinea mișcгrilor piciorului оn genere. Dintre articulațiile tarsiene au importanța practicг articulațiile talonavicularг și calcaneocuboidг, care оn practica chirurgicalг sunt unificate sub denumirea de articulația transversalг a tarsului (articulația Șopar). Conform traiectului acestei articulații, se poate efectua amputația piciorului, secționвnd оn prealabil ligamentul bifurcat, care se оntinde de la calcaneu spre osul navicular și cuboid. Acest ligament e denumit ”cheia ” articulației Chopar. Oasele tarsului fac legгtura cu porțiunile bazale ale oaselor metatarsiene prin intermediul articulațiilor tarsometatarsiene, care sunt plane și puțin mobile. Capsulele lor articulare sunt оntгrite prin ligamentele dorsale, plantare și interosoase. Totalitatea acestor articulații este cunoscutг оn chirurgie sun denumirea de articulația Lisfranc. Pentru dezarticularea regiunii distale a piciorului оn aceastг articulație, este necesarг secționarea unuia din cele mai puternice ligamente interosoase-ligamentul interosos medial tarsometatarsian, care prezintг de fapt ,, cheia” articulației Lisfranc. Articulațiile metatarsofalangiene și interfalangiene dupг structurг și mișcгrile lor corespund articulațiilor similare ale mвinii. Piciorul оn ansamblu Piciorul оn ansamblu оndeplinește funcția de sprijin оn poziția verticalг și оn timpul mersului. Unindu-se оmpreunг, oasele piciorului formeazг o boltг elasticг, convexitatea cгreia este orientatг оn sus. Asemenea structurг se datoreazг poziției verticale a corpului uman și sarcinii mгrite, care acționeazг asupra piciorului оn timpul mersului biped. Piciorul оși are sprijinul posterior pe tuberculul calcaneului, iar anterior – pe capetele oaselor metatarsiene. Se disting 5 bolți longitudinale, care corespund celor 5 oase metatarsiene și o boltг transversalг. Cea mai largг și mai оnaltг este bolta longitudinalг I. Fața internг a bolții II de la marginea medialг a piciorului este cea mai convexг. Afarг de ligamente, la оntгrirea bolților piciorului iau parte mușchii și fasciile. La relaxarea ligamentelor și mușchilor, bolta piciorului se lasг оn jos. Aceasta poate duce la dereglarea
67 structurii normale a piciorului și formarea piciorului plat. De menționat, cг la majoritatea oamenilor, оn rezultatul fatigabilitгții musculare, seara piciorul devine mai aplatisat și mai lung. Oasele craniului Craniul este constituit din 23 de oase, dintre care numai mandibula și osul hioid sunt mobile. Celelalte oase sunt fixe. Craniul se оmparte оn douг compartimente. Compartimentul оn care se aflг encefalul se numește craniul cerebral sau neurocraniul. Al doilea compartiment care formeazг carcasa osoasг a feței și оnceputul sistemelor digestiv și respirator, precum și pentru organele de simț, constituie craniul facial sau viscerocraniul. Oasele craniului cerebral Neurocraniul este format din 8 oase : frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul (nepereche), apoi douг parietale și douг temporale. Osul frontal - os frontale Osul frontal este un os pneumatic, deoarece conține sinusul frontal. Este impar și participг la formarea pгrților anterioare a boltei și a bazei craniului. Ia parte, de asemenea, la formarea cavitгților nazale și a orbitelor. Pгrțile componente ale osului frontal sunt :  solzul sau squama frontalг;  porțiunile orbitale;  porțiunea nazalг. Squama are douг fețe (exocraniana și endocranianг) și este delimitatг de porțiunile orbitale prin marginea supraorbitalг, care оn sens lateral se terminг cu apofiza zigomaticг. Mai sus de marginea supraorbitalг se aflг arcul superciliar, iar оntre ele se aflг o porțiune numitг glabela. Superior de arcurile superciliare se aflг tuberii frontali. Pгrțile orbitale ale osului frontal participг la formarea orbitelor. Оn partea lateralг a porțiunii orbitale se aflг fosa glandei lacrimale ce adгpostește glanda cu același nume. Porțiunea nazalг a osului frontal este situatг оntre porțiunile orbitale și participг la formarea cavitгții nazale.
68 Fig.18 Osul frontal Fig. 19 Osul occipital 1- squama; 2- arcul superciliar; 3- apofiza zigomaticг; 1- squama; 2- protuberanюa occipitalг externг; 3- linia 4- marginea supraorbitalг; 5- porюiunea nazalг; 6- spina nucalг superioarг; 4- linia nucalг inferioarг;5 condi- nazalг; 7- glabela; 8- tuberul frontal. lii occipitali; 6- tuberculul faringian; 7- orificiul occipital mare; 8- incizura jugularг; 9- canalul condilar; 10- creasta occipitalг externг. Osul sfenoid - os sphenoidale Osul sfenoid este un os pneumatic deoarece conține sinusul sfenoid. Este un os impar situat la baza craniului. Dupг forma sa, osul sfenoid este comparat cu o viespe оn zbor. Osul sfenoid este constituit din : - corp - trei perechi de apofize : - aripile mari - aripile mici - procesele pterigoidiene La corp distingem 6 fețe și pe cea superioarг se aflг șaua turceascг, alcгtuitг la rвndul ei din mai multe elemente : - fosa hipofizarг оn care este situatг hipofiza; - tuberculul șeii turcești; - speteaza șeii turcești. Anterior de șaua turceascг se afla șanțul prehiasmatic. Aripile mici sunt douг lame triunghiulare care participг la formarea peretelui superior al orbitei și delimiteazг cu aripile mari fisura orbitalг superioarг. La baza aripilor mici se aflг canalul optic, prin care trece nervul optic. Aripile mari se desprind de pe fețele laterale ale corpului. Baza aripilor mari este strгbгtutг de trei orificii situate оn direcția anteroposterioarг: - orificiul rotund - orificiul oval - orificiul spinos
69 Procesele pterigoidiene se desprind de pe fața inferioarг a corpului și se constituie din douг lame: - lama lateralг - lama medialг Fig.20 Osul sfenoid 1- corpul osului sfenoid; 2- fisura orbitalг superioarг; 3- aripile mari ale osului sfenoid; 4- orificiul rotund; 5- lama lateralг a procesului pterigoid; 6- lama medialг a procesului pterigoid; 7- aripile mici ale osului sfenoid. Osul occipital - os occipitale Osul occipital este un os plat, impar și formeazг porțiunea posteroinferioarг a craniului cerebral. Este constituit din urmгtoarele pгrți:  porțiunea bazilarг  pгrțile laterale  squama occipitalului. Toate aceste pгrți ale occipitalului delimiteazг оntre ele orificiul mare occipital - prin care cavitatea craniului comunicг cu canalul vertebral. Porțiunea bazilarг a osului are douг fețe (exocranianг și endocranianг). Fața exocranianг formeazг bolta faringelui, iar cea endocranianг, unindu-se cu fața posterioarг a corpului osului sfenoid formeazг clivusul. Pгrțile laterale conțin condilii occipitali ce servesc la unirea craniului cu coloana vertebralг (cu prima vertebrг cervicalг). Mai sus de condilii occipitali se aflг canalul hipoglos. Squama osului occipital are și ea douг fețe (exocranianг și endocranianг). Pe cea exocranianг se aflг protuberanța occipitalг externг de la care pleacг liniile nucale superioarг și inferioarг, iar pe fața endocranianг se aflг protuberanța occipitalг internг, care la rвndul ei participг la formarea eminenței cruciforme. Osul etmoid - os ethmoidale Este un os impar, pneumatic. Etmoidul este un os complex și ia parte la formarea bazei craniului, a cavitгții nazale și a orbitelor. Este format din:  lama cribroasг, (ciuruitг) orizontalг;
70  lamela perpendicularг;  labirintul etmoidal. Lama cribroasг este de formг dreptunghiularг și conține un șir de orificii. Ea оntretaie lama perpendicularг оn așa fel, ca datoritг acestei оntretгieri, lamela perpendicularг se оmparte оn douг porțiuni: - cea superioară, care participă la formarea fosei craniene anterioare și se numește creasta cocoșului; - porțiunea inferioară, care coboară în cavitatea nazală și împreună cu vomerul participă la formarea septului nazal. Labirintele etmoidale sunt situate pe marginile laterale ale lamelei cribroase și sunt alcгtuite din celule etmoidale, care formeazг sinusul frontal. De fața internг a labirintelor atвrnг оn cavitatea nazalг douг lame osoase – cornetul nazal superior și cornetul nazal mediu. Osul temporal - os temporale Osul temporal este un os par, pneumatic și este cel mai complicat os al craniului. Оn masa osului temporal se aflг organul auditiv și vestibular. Osul temporal este constituit din urmгtoarele pгrți: - porțiunea squamoasг sau solzul; - piramida sau porțiunea pietroasг; - porțiunea timpanicг; - procesul mastoidian și procesul stiloid. De pe fața externг a solzului se desprinde apofiza zigomaticг care оmpreunг cu apofiza temporalг a osului zigomatic formeazг arcada zigomaticг. Оntre cele douг rгdгcini ale apofizei zigomatice se aflг fosa mandibilarг, care servește pentru articularea cu capul mandibulei. Porțiunea timpanicг conține meatul auditiv extern. Porțiunea pietroasг are forma unei piramide, care are 3 fețe, 3 margini, bazг și vвrf. Pe fața posterioarг a piramidei se aflг meatul auditiv intern, prin care trec nervii facial și vestibulocohlear. De la fața inferioarг a piramidei pornește procesul stiloid, iar procesul mastoid se aflг posterior de meatul auditiv extern. Оntre aceste douг procese se aflг orificiul stilomastoidian, prin care trece nervul facial. Tot la nivelul piramidei se aflг și canalul carotid pentru artera carotidг internг. Оn piramida temporalului se gгsește cavitatea timpanicг ( urechea medie) și labirintul osos (urechea internг). Cavitatea timpanicг comunicг cu alveolele pneumatice și caverna apofizei mastoidiene, precum și cu nazofaringele, prin trompa auditivг.
71 Fig. 25 Temporalul 1- squama osului temporal; 2- apofiza zigomaticг; 3- fosa mandibularг; 4- procesul stiloid; 5- meatul auditiv extern; 6- procesul mastoid. Osul parietal - os parietale Este un os plat, par. Formeazг porțiunea laterosuperioarг a bolții craniene. Osul parietal prezintг o lamг osoasг patrulaterг concavг, la care distingem douг fețe, patru margini și patru unghiuri. Pe fața externг a osului parietal se aflг tuberul parietal. Oasele craniului facial Viscerocraniul sau oasele feței sunt оn numгr de 15. Acestea sunt: cornetul nazal inferior, lacrimalul, nazalul, vomerul, maxila, osul palatin, zigomaticul, mandibula și osul hioid. Maxila - maxilla Maxila este un os par, pneumatic. La ea distingem: - corp - 4 apofize: - frontalг; - zigomaticг; - alveolarг: - palatinг Corpul maxilei conține sinusul maxilar (Higmore). La corp deosebim 4 fețe: anterioarг, infratemporalг (posterioarг), orbitalг și nazalг. Pe fața anterioarг a corpului se aflг o gropițг-
72 fosa caninг și orificiul infraorbital. Faюa anterioarг a corpului maxilei este delimitatг de fața orbitalг prin marginea infraorbitalг. Fața orbitalг formeazг peretele inferior al orbitei. Fața nazalг participг la formarea peretelui lateral al cavitгții nazale. Apofiza frontalг a maxilei se unește cu osul frontal, iar cea zigomaticг se unește cu osul zigomatic. Apofiza alveolarг deviazг de la corpul maxilei оn jos și conține pe marginea inferioarг arcul alveolar, care la rвndul sгu conține alveolele dentare оn care sunt implantați cei opt dinți superiori. Apofiza palatinг a maxilei se unește cu lama orizontalг a osului palatin și formeazг palatul dur, care reprezintг peretele inferior al cavitгții nazale și cel superior al cavitгții bucale. Osul palatin - os palatinum Este un os par, care participг la formarea cavitгții nazale, cavitгții bucale și a orbitei. El este alcгtuit din douг lamele: lamela orizontalг și lamela perpendicularг. Ambele lamele se unesc оntre ele sub un unghi drept. Lamela orizontalг se unește cu apofiza palatinг a maxilei și formeazг palatul dur. Lamela perpendicularг participг la formarea peretelui lateral al cavitгții nazale. Cornetul nazal inferior - concha nasalis inferior Este un os par și reprezintг o lamelг osoasг subțire єi curbatг ce se prinde de peretele lateral al cavitгții nazale și оmpreunг formeazг meatul nazal inferior. Vomerul - vomer Este un os impar și constituie o lamelг trapezoidг situatг оn cavitatea nazalг și оmpreunг cu lamela perpendicularг a osului etmoid formeazг septul nazal. Osul nazal - os nasale Este un os par, care are forma unei lame patrulatere alungite. Unindu-se cu osul nazal din partea opusг, formeazг rгdгcina nasului. Osul lacrimal - os lacrimale Este un os par, mic, situat оn peretele medial al orbitei. La el distingem un șanț lacrimal și o creastг lacrimalг. Ia parte la formarea canalului nazolacrimal și a fosei sacului lacrimal. Osul zigomatic - os zygomaticum Osul zigomatic este un os par, care unește oasele craniului cerebral și facial, consolidвnd craniul facial. Prin dimensiunile sale, osul zigomatic determinг dimensiunile și forma feței. La el distingem: - corp - 2 epifize (frontalг și temporalг) Corpul are 3 fețe (lateralг, temporalг și orbitalг). Apofiza frontalг se ridicг оn sus și joncționeazг cu apofiza zigomaticг a osului frontal și cu aripa mare a osului sfenoid. Apofiza temporalг participг la formarea arcadei zigomatice.
73 Mandibula - mandibula Este un os impar și e unicul os mobil al craniului, alcгtuind оmpreunг cu oasele temporale articulațiile temporomandibulare. La mandibulг distingem: - corpul mandibulei - douг ramuri Corpul mandibulei este incurbat оn formг de potcoavг și la marginea sa inferioarг formeazг baza mandibulei, iar la marginea sa superioarг formeazг arcul alveolar, care include alveolele dentare pentru cei 16 dinți inferiori. Anterior, pe marginea inferioarг a corpului, se aflг protuberanța mentalг, iar lateral de ea - cвte un tubercul și un orificiu mental. Pe fața internг a corpului se evidențiazг spina mentalг și linia milohioidianг. Ramura mandibulei este parг și pornește de la corp sub un unghi obtuz оn direcție superioarг. La locul de trecere a corpului оn ramurг se formeazг unghiul mandibulei. Ramura mandibulei se terminг cu douг apofize: - coronoidг - condilarг Оntre aceste apofize se aflг incizura mandibulei. Fig. 26. Mandibula 1- corpul mandibulei; 2- baza mandibulei; 3- protuberanюa mentalг; 4- apofiza coronoidг; 5- incizura mandibulei; 6- capul mandibulei; 7- colul mandibulei; 8- apofiza condilarг; 9- ramura mandibulei; 10- unghiul mandibulei; 11- orificiul mental.
74 Osul hioid - os hyoideum Osul hioid este situat оn regiunea gвtului, оntre mandibulг și gвt. El este alcгtuit din: - corp - douг perechi de apofize (coarnele mari și coarnele mici) Articulațiile oaselor craniului Oasele care constituie craniul sunt unite оntre ele prin articulații neоntrerupte. Constituie excepție doar unirea mandibulei cu osul temporal care formeazг articulația temporomandibularг. Articulațiile neоntrerupte dintre oasele craniului sunt prezentate mai ales prin uniri fibroase sub formг de suturi la oamenii maturi și de membrane interosoase (la nou-nгscuți). La nivelul bazei craniului existг legгturi cartilaginoase. Oasele calvariei se unesc prin suturi zimțate și squamoase. De exemplu, solzul osului temporal se unește cu osul parietal printr-o suturг solzoasг, marginile mediale ale oaselor parietale sunt unite prin sutura sagitalг, oasele frontal și parietal-prin sutura coronarг, iar oasele parietale și occipital-prin sutura lambdoidг. Articulația temporomandibularг Este o articulație parг, de structurг complexг și formг elipsoidг. Fețele ei de articulare sunt formate de capul mandibulei și de fosa mandibularг оmpreunг cu tuberculul articular al osului temporal. Fețele articulare sunt tapetate cu cartilaj articular. Congruența fețelor articulare e asiguratг de discul articular. Fețele articulare sunt оncorporate оn capsula articularг. Aceastг articulație este o articulație combinatг. Biomecanica articulației. Mișcгrile оn articulația temporomandibularг sunt urmгtoarele: - coborвrea și ridicarea mandibulei; (deschiderea și оnchiderea cavitгții bucale); - deplasarea mandibulei оnainte și оnapoi (propulsie și retropulsie); - mișcarea mandibulei оn dreapta și оn stвnga. Toate aceste mișcгri au loc оn masticație, fiind legate, de asemenea, єi de vorbirea articulatг. Craniul оn ansamblu Am menționat faptul cг oasele craniului sunt grupate оn oasele neurocraniului și oasele viscerocraniului. Cele douг componente formeazг оnsг o singurг piesг, delimitarea оntre ele fiind convenționalг. Neurocraniul Partea superioarг a craniului cerebral formeazг bolta cranianг sau calvaria. Partea inferioarг a craniului cerebral se numește baza craniului. Atвt calvaria cвt și baza craniului prezintг cвte o fațг internг și alta externг. Bolta (calvaria) craniului Este formatг de solzul osului frontal, de oasele parietale, de solzul oaselor occipital și temporale și de aripile mari ale osului sfenoid. Tot aici se observг și suturile formate la unirea dintre aceste oase.
75 Pe fața externг, оn porțiunile anterioare ale calvariei se aflг fruntea, formatг de solzul osului frontal. La acest nivel avem arcurile superciliare, оntre care este situatг glabela. Pe fața lateralг a calvariei avem arcada zigomaticг, ce delimiteazг fosa temporalг de cea infratemporalг. Pe fața internг a calvariei se observг șanțuri arteriale și impresiuni digitale, care reprezintг amprente ale encefalului. Baza craniului La baza craniului deosebim douг fețe: - exocranianг (exobaza) - endocranianг (endobaza) Exobaza (baza externг a craniului) Porțiunea anterioarг a exobazei nu poate fi vгzutг, deoarece ea este acoperitг de oasele faciale. Porțiunea posterioarг a bazei craniului este accesibilг pentru observație, ea este formatг de fețele externe ale oaselor occipital, temporale și sfenoid. Aproximativ оn centrul acestei regiuni existг orificiul mare occipital, iar lateral de el, pe ambele pгrți se aflг condilii occipitali. Mai sus de condilii occipitali se aflг canalul hipoglos. Bilateral de osul occipital se observг fața inferioarг a piramidei osului temporal pe care se aflг orificiul extern al canalului carotid. La piramida osului temporal aderг lateral partea timpanicг a osului temporal, care circumscrie orificiul acustic extern, care duce оn meatul acustic extern. Endobaza (baza internг a craniului) Baza internг a craniului se separг оn trei fose cerebrale: - anterioarг - medie - posterioarг Marginea posterioarг a aripilor mici și tuberculul șeii turcești ale osului sfenoid delimiteazг fosa cerebralг anterioarг de cea medie. Drept limitг оntre fosele craniene medie și posterioarг servesc marginea superioarг a piramidelor oaselor temporale și speteaza șeii turcești a osului sfenoid. Fosa cranianг anterioarг. Este formatг de pгrțile orbitale ale oaselor frontale. Оn centrul fosei se aflг lama cribroasг a osului etmoid. La mijlocul lamelei cribroase se оnalțг creasta cocoșului, anterior de care se aflг orificiul orb. Fosa cranianг medie. Оn componența ei оntrг corpul și aripile mari ale osului sfenoid, fețele anterioare ale piramidelor și pгrțile squamoase ale oaselor temporale. Оn partea centralг a ei se aflг șaua turceascг cu fosa hipofizarг. Pe fața lateralг a corpului osului sfenoid se aflг șanțul carotid prin care trece artera carotidг internг. Оntre aripa micг, aripa mare și corpul osului sfenoid este situatг fisura orbitalг superioarг. Posterior de ea se aflг orificiul rotund, apoi orificiul oval și mai apoi orificiul spinos. Pe fața anterioarг a piramidei osului temporal se aflг impresiunea trigemenг, operculul cavitгții timpanice și eminența arcuatг. La marginea posterioarг a aripilor mari ale osului sfenoid se aflг orificiul lacerat. Fosa cranianг posterioarг. La formarea ei participг osul occipital și fețele posterioare ale piramidelor oaselor temporale. Оn centrul fosei se aflг orificiul occipital mare, iar anterior de el se aflг o pantг numitг clivus, formatг de oasele sfenoid și occipital, pe care se așeazг puntea și bulbul rahidian (porțiuni ale trunchiului cerebral). Оn fosa cranianг posterioarг de ambele pгrți (stвngг și dreaptг) se deschide orificiul acustic intern, care duce оn meatul acustic intern. La unirea osului temporal cu osul occipital se formeazг orificiul jugular.
76 Fig. 27 Endobaza (baza internг a craniului) 1- fosa cranianг anterioarг; 2- orificiul orb; 3- creasta cocoєului; 4- lama cribroasг a osului etmoid; 5- aripile mici ale osului sfenoid; 6- canalul optic; 7- єaua turceascг; 8- orificiul rotund; 9- orificiul oval; 10- fosa cranianг medie; 11- meatul acustic intern; 12- orificiul jugular; 13- fosa cranianг posterioarг; 14- eminenюa cruciformг; 15- orificiul occipital mate;16- piramida osului temporal; 17- aripile mari ale osului sfenoid; 18- porюiunile orbitale ale osului occipital. Viscerocraniul - sau craniul facial оn ansamblu Fгcвnd revista craniului facial privit din faюг - norma facialг, observгm o serie de formațiuni ce sunt recipientele unor organe de mare importanțг. Acestea sunt: - orbitele - cavitatea nazalг - cavitatea bucalг - fosa infratemporalг - fosa pterigopalatinг. Orbita - orbita Constituie o cavitate parг ce amintește o piramidг tetragonalг. Baza piramidei este orientatг anterior și formeazг accesul оn orbitг. Vвrful piramidei este orientat retromedial și prin el trece canalul optic. Оn cavitatea orbitei este situat globul ocular, mușchii lui, glanda lacrimalг și alte formațiuni. Cavitatea orbitei este delimitatг de patru pereți: superior, medial, inferior și lateral. Peretele superior este format din partea orbitalг a osului frontal єi de aripa micг a osului sfenoid. Peretele medial este format de apofiza frontalг a maxilei, de osul lacrimal, de lamela orbitalг a osului etmoid, de corpul osului sfenoid și de partea orbitalг a osului frontal.
77 Peretele inferior este format de fețele orbitale ale maxilei și osului zigomatic, și de apofiza orbitalг a osului palatin. Peretele lateral este format de aripile mari ale osului sfenoid, apofiza frontalг a osului zigomatic și de apofiza zigomaticг a osului frontal. Оntre pereții lateral și superior оn adвncul orbitei se aflг fisura orbitalг superioarг, prin care orbita comunicг cu fosa cranianг medie. Оntre pereții lateral și inferior se aflг fisura orbitalг inferioarг. Aceastг fisurг face posibilг comunicarea orbitei cu fosa pterigopalatinг și cu fosa infratemporalг. Cavitatea nazalг - cavitas nasi Cavitatea nazalг ocupг o poziție centralг оn craniul facial. Septul osos al nasului, alcгtuit din lamela perpendicularг a osului etmoid și din vomer, оmparte cavitatea nazalг оn douг jumгtгți. Anterior se aflг apertura piriformг delimitatг de incizurile nazale (dreaptг și stвngг) ale oaselor maxilare și marginile inferioare ale oaselor nazale. Orificiile posterioare ale cavitгții nazale sau coanele, fac sг comunice cavitatea nazalг cu faringele. Cavitatea nazalг este delimitatг de trei pereți (superior, inferior și lateral). Peretele superior este format de oasele nazale, de partea nazalг a osului frontal, de lamela cribroasг a osului etmoid și de corpul osului sfenoid. Peretele inferior este alcгtuit din apofizele palatine ale oaselor maxilare și de lamelele orizontale ale oaselor palatine. Peretele lateral are o structurг complicatг. El este format de fața nazalг a corpului și de apofiza frontalг a maxilei, de osul lacrimal, de labirintul etmoid, de lamela perpendicularг a osului palatin, de apofiza pterigoidг a osului sfenoid. Pe peretele lateral al cavitгții nazale proemineazг trei cornete nazale suprapuse. Cornetul nazal superior și cel mediu sunt pгrți componente ale osului etmoid, iar cornetul nazal inferior este un os independent. Cornetele nazale divizeazг porțiunea lateralг a cavitгții nazale оn trei meaturi nazale: superior, mediu și inferior, оn care se deschid sinusurile paranazale. Palatul osos (dur) - palatum osseum Palatul osos este format de apofizele palatine dreaptг și stвngг ale maxilei unite prin suturi pe linia medianг, precum și de lamelele orizontale ale oaselor palatine. Anterior și lateral palatul osos e delimitat de apofizele alveolare ale maxilei, care alcгtuiesc оmpreunг arcul alveolar superior. Pe linia medianг a palatului osos trece sutura palatinг medianг, la capгtul anterior al cгruia se aflг canalul incisiv. Palatul osos servește drept bazг solidг (osoasг) pentru peretele superior al cavitгții bucale. Pe fața lateralг a craniului se aflг urmгtoarele fose perechi: temporalг, infratemporalг și pterigopalatinг. Limita dintre fosa temporalг și cea infratemporalг constituie arcada zigomaticг. Adвncindu-se fosa infratemporalг continuг cu fosa pterigopalatinг. Ultima comunicг cu cavitatea cranianг (prin orificiul rotund), cu orbita (prin fisura orbitalг inferioarг) și cu cavitatea bucalг (prin orificiul palatin mare).
78 Fig.28 Viscerocraniul 1- bolta cranianг; 2- sutura coronarг; 3- fosa temporalг; 4- orbita; 5- cavitatea nazalг; 6- fosa infratemporalг; 7- sutura lambdoidг; 8- oasele nazale; 9- maxila; 10- mandibula; 11- osul zigomatic; 12- osul temporal; 13- osul occipital; 14- osul parietal; 15- osul frontal. Particularitгюile de vвrstг єi de sex ale craniului Dezvoltarea tuturor oaselor craniului, ca și a oaselor trunchiului și membrelor, оncepe cu stadiul membranos. Ulterior, oasele și porțiunile oaselor ce alcгtuiesc baza craniului trec prin stadiile de dezvoltare cartilaginoasг și osoasг. Oasele feței și cele ale bolții craniene trec de la stadiul membranos la cel osos evitвnd stadiul cartilaginos. Una din particularitгțile craniului la nou-nгscut și la sugar constг оn existența reminiscențelor craniului membranos - fontanelelor. Se deosebesc urmгtoarele fontanele: anterioarг, posterioarг și cвte douг laterale-sfenoidalг și mastoidianг. Fontanela anterioarг este cea mai mare și are forma romboidг. Ea este situatг оntre osul frontal și ambele oase parietale. Aceastг fontanelг se оnchide complect spre sfвrșitul anului al doilea de viațг (la bгieți - cu 2 luni mai devreme). Cu mult mai micг este fontanela posterioarг, care se оnchide оn curвnd dupг naștere (la sfвrșitul lunii a 2-a de viațг). Fontanelele laterale la nou-nгscuții la termen adesea lipsesc sau se оnchid оn primele 2-3 luni dupг naștere. O altг particularitate a craniului nou-nгscutului o constituie prezența straturilor (formațiunilor) cartilaginoase оntre porțiunile oaselor bazei craniene. Оncг o particularitate constг оn faptul, cг nu sunt dezvoltate sinusurile pneumatice, lipsesc dinții, sunt slab dezvoltate maxila și mandibula. Оn legгturг cu aceasta craniul facial iese mai puțin оnainte și constituie 1/8 parte din craniul cerebral (la adulți-1/4). Suturile craniului se formeazг la 3-5 ani dupг naștere. Creșterea craniului оnceteazг la vвrsta de 25-30 de ani. Dezvoltarea, creșterea și configurația craniului se aflг оn strвnsг dependențг de dezvoltarea creierului. Craniul masculin, оn legгturг cu dimensiunile mai mari ale corpului la bгrbați, e relativ mai mare decвt cel feminin. Craniul feminin pгstreazг unele trгsгturi ale craniului de copil, iar la craniul masculin se evidențiazг mai lesne trгsгturile proprii craniilor strгmoșilor noștri оndepгrtați. Deosebirile de sex nu prezintг mare importanțг practicг.
79 Modificгrile senile se rгspвndesc asupra craniului оntreg: se resorb crestele și substanța osoasг spongioasг, craniul devine mai ușor și mai fragil. Configurația craniului mai este influențatг și de particularitгțile constituționale. De studierea deosebirilor individuale ale configurației dimensiunilor craniului se ocupг o științг specialг-antropologia, și o ramurг importantг a ei - craniologia.
80 Capitolul III. Miologia - studiul despre mușchi. Generalitгți Mușchii scheletici, оnserвndu-se pe oase, le acționeazг, participг la formarea cavitгților corpului: bucalг, toracicг, abdominalг, pelvianг, оntrг оn compoziția unor organe interne (faringe, esofag, laringe), fac parte din organele auxiliare ale ochiului (mușchii oculomotori), exercitг influențг asupra oscioarelor auditive din urechea medie. Mușchii scheletici contribuie la menținerea corpului uman оn echilibru, la deplasarea lui оn spațiu, realizeazг excursiile respiratorii și mișcгrile de deglutiție, modeleazг mimica. Оn corpul uman distingem circa 400 de mușchi, ce constituie pвnг la 40% din masa corporalг. Structura mușchilor Fiecare mușchi este alcгtuit din fascicule de fibre musculare striate care au o membranг de țesut conjunctiv numitг endomysium. Fasciculele de fibre de diferite dimensiuni sunt separate оntre ele de straturi intermediare de țesut conjunctiv, care formeazг perimysium. Membrana ce оncorporeazг mușchiul оn оntregime se numește epimysium, care mai apoi continuг оn tendon, avвnd denumirea de peritendineum. Fasciculele musculare formeazг partea cгrnoasг a organului numitг venter muscular, care trece оn tendon. Cu ajutorul fasciculelor musculare sau tendonului proximal numit caput, mușchiul оși ia оnceputul (originea) de pe os. Extremitatea distalг a mușchiului sau tendonul distal al lui, care se mai numește și caudal, se inserг pe un alt os. La diferiți mușchi tendoanele nu sunt identice. Mușchii membrelor posedг tendoane lungi și оnguste. Unii mușchi, mai ales cei care participг la formarea pereților cavitгții abdominale, au un tendon lat și plat, cunoscut sub numele de aponevrozг (de exemplu, la mușchiul oblic abdominal intern). Existг mușchi cu tendon intermediar, оntre douг ventere - mușchiul biventer (de exemplu, mușchiul digastric). La unii mușchi linia fibrelor musculare este оntreruptг de cвteva tendoane intermediare scurte numite inserții tendinoase. Оn timpul contracției mușchiului una din extremitгțile lui rгmвne nemișcatг. Acest loc se considerг drept punct fix. Ca regulг el coincide cu originea mușchiului. Punctul mobil se aflг pe un alt os, pe care mușchiul se inserг și care оși schimbг poziția datoritг contracției mușchiului. Clasificarea mușchilor Mușchii se clasificг conform topografiei lor оn corpul uman, formei, orientгrii fibrelor musculare, funcției, apartenenței la anumite articulații. Deosebim mușchi superficiali și profunzi, mediali și laterali, externi și interni. Mușchii sunt foarte variați ca formг. Cei mai frecvenți sunt mușchii fusiformi, caracteristici pentru extremitгți, și mușchii laюi, care participг la formarea pereților trunchiului. Fasciculele de fibre musculare ale mușchilor fusiformi sunt orientate paralel la axul lung al mușchiului. Dacг fibrele musculare sвnt situate оntr-o singurг parte a tendonului și sub un unghi fațг de el, mușchiul se numește unipenat; dacг оnsг fibrele se aflг de ambele pгrți ale tendonului, mușchiul se numește bipenat. Uneori fibrele musculare se оntrețesc neregulat și complicat, ajungвnd la tendon din mai multe pгrți. Оn asemenea cazuri se formeazг un mușchi multipenat.
81 Structura complicatг a mușchilor poate fi condiționatг de faptul, cг la unii din ei existг douг, trei sau patru capete, douг sau cвteva tendoane. Apoi aceste capete se unesc formвnd un venter și un tendon comun, de exemplu, mușchiul biceps brahial, mușchiul triceps al femurului. Mușchii acționeazг articulațiile. Fiecare mușchi acționeazг asupra articulației оntr-un sens. Mușchii, a cгror contractare comunг realizeazг o mișcare оntr-un singur sens, se numesc sinergiști, iar mușchii care acționeazг asupra articulației оn direcții opuse se numesc antagoniști. Dispozitivele auxiliare ale mușchilor Contractвndu-se, mușchii pot sa-și exercite funcția lor doar prin participarea și cu ajutorul unor formațiuni anatomice, care pot fi considerate ca dispozitive auxiliare ale mușchilor. Din acestea fac parte fasciile, tecile tendoanelor, bursele sinoviale ș.a. Fascia este оnvelișul de țesut conjunctiv al mușchiului. Fasciile delimiteazг mușchii unul de altul. Оn caz de patologie, fasciile localizeazг rгspвndirea puroiului, sвngelui provenit din hemoragie, permit realizarea anesteziei locale. Canalele apгrute оntre retinacul și oasele adiacente, prin care trec tendoanele mușchilor, se numesc teci ale tendoanelor. Оn locurile unde tendonul sau mușchiul aderг la tuberozitatea osoasг existг burse sinoviale, care executг aceleași funcții ca și tecile sinoviale ale tendoanelor, adicг reduc frecarea. Bursa sinovialг are forma unei pungi de țesut conjunctiv aplatizat, оn interiorul cгreia se aflг o cantitate micг de lichid sinovial. Mușchii și fasciile trunchiului Musculatura trunchiului se divizeazг оn mușchi ai spatelui, toracelui și abdomenului. Mușchii spatelui Spatele cuprinde toatг suprafața dorsalг a trunchiului. Mușchii spatelui sunt pari și ocupг toatг suprafața posterioarг a trunchiului, оncepвnd de la regiunea sacralг și de la pгrțile limitrofe ale crestelor iliace pвnг la baza craniului. Dispuși оn straturi, mușchii spatelui se оmpart оn mușchi superficiali și mușchi profunzi. Din mușchii superficiali fac parte: - mușchiul trapez - mușchiul dorsal mare - mușchiul levator al scapulei - mușchii romboizi mare și mic - mușchiul dințat posterior superior - mușchiul dințat posterior inferior Din mușchii profunzi ai spatelui fac parte: - mușchiul spleniu al capului - mușchiul spleniu al gвtului - mușchiul erector al coloanei vertebrale - mușchiul transversospinal - mușchii interspinali - mușchii intertransversali - mușchii suboccipitali
82 Mușchii superficiali ai spatelui Mușchii superficiali ai spatelui se inserг pe centura scapularг și pe humerus. Sunt dispuși оn douг straturi. Mușchiul trapez - este un mușchi plat, de formг triunghiularг. Ocupг partea superioarг a spatelui și regiunea posterioarг a gвtului. Acțiune: apropie scapula de coloana vertebralг, ridicг scapula și imprimг scapulei mișcгri de rotație. Mușchiul dorsal mare - este plat, are forma triunghiularг și ocupг jumгtatea inferioarг a spatelui de partea respectivг. Marginea sa superioarг trece sub partea inferioarг a mușchiului trapez. Acțiune: Adduce membrul superior la trunchi și оl proneazг; extenseazг brațul; coboarг brațul ridicat. Mușchiul levator al scapulei - este situat sub mușchiul trapez. Acțiune: ridicг scapula, deplasвnd-o оn direcția coloanei vertebrale. Mușchii romboizi mare și mic - deseori concresc și se formeazг un singur mușchi. Mușchii romboizi, fiind situați mai profund decвt mușchiul trapez, la rвndul lor acoperг mușchiul dințat posterior superior și parțial mușchiul erector al coloanei vertebrale. Acțiune: deplaseazг scapula spre coloana vertebralг, deplasвnd-o оn sus. Pe coaste se inserг de asemenea doi mușchi subțiri și plați - mușchii dințați posteriori, superior și inferior. Mușchiul dințat posterior superior ridicг coastele, iar mușchiul dințat posterior inferior coboarг coastele. Mușchii profunzi ai spatelui Mușchii profunzi ai spatelui formeazг trei straturi: - superficial - mediu - profund Stratul superficial este constituit din: - mușchiul spleniu al capului - mușchiul spleniu al gвtului - mușchiul erector al coloanei vertebrale Din stratul mediu face parte: - mușchiul transversospinal Și, din stratul profund fac parte: - mușchii interspinali - mușchii intertransversali - mușchii suboccipitali Mușchii stratului superficial din mușchii profunzi ai spatelui sunt deosebit de dezvoltați și оndeplinesc funcții statice. Ei se extind pe toatг suprafața spatelui și оn regiunea posterioarг a gвtului, de la sacru pвnг la osul occipital. Ei mențin coloana vertebralг оn poziție verticalг, aceasta constituind un suport pentru cap, coaste, organe interne și membre. Mușchii stratului mediu sunt orientați oblic și formeazг cвteva straturi. Mușchii stratului profund se aflг situați оn profunzime sub straturile de mușchi precedenți.
83 Mușchii suboccipitali Mușchii suboccipitali includ: - mușchiul mare drept posterior al capului - mușchiul mic drept posterior al capului - mușchiul oblic inferior al capului - mușchiul oblic superior al capului Acești mușchi realizeazг retroflexia și оnclinarea lateralг a capului. Fasciile spatelui Fascia superficialг acoperг mușchii trapez și mare dorsal. Mai existг și fascia lombodorsalг, care desparte mușchii superficiali ai spatelui de cei profunzi. Fig. 29 Mușchii spatelui 1- m. sternocleidomastoidian; 2- m. trapez; 3- m. infraspinos; 4- m. rotund mic; 5- m. rotund mare; 6- m. dorsal mare; 7- fascia toracolombarг; 8- m. gluteu mare; 9- m. oblic abdominal extern; 10- m. deltoid. Mușchii și fasciile toracelui Mușchii toracelui sunt dispuși оn cвteva straturi. Mai superficial sunt situați mușchii ce acționeazг articulațiile centurii scapulare. Ei asigurг legгtura acestuia cu toracele. Este vorba de:
84 - mușchiul pectoral mare - mușchiul pectoral mic - mușchiul subclavicular - mușchiul dințat anterior Straturile profunde ale musculaturii toracelui sunt reprezentate de mușchii proprii (autohtoni). Acești mușchi au puncte de origine și de inserție оn limitele peretelui toracelui. Din aceștia fac parte: - mușchii intercostali externi - mușchii intercostali interni - mușchii subcostali - mușchiul transvers al toracelui Studiul descriptiv al mușchilor toracelui include și septul toracoabdominal - diafragmul, aflat оn legгturг anatomicг și funcționalг indisolubilг cu ei, acesta constituind mușchiul respirator principal. Mușchii care acționeazг articulațiile centurii scapulare Mușchiul pectoral mare - este masiv, оn formг de evantai, ocupг o mare parte din peretele anterior al toracelui. Conform originii sale, mușchiului pectoral mare i se disting urmгtoarele pгrți: partea clavicularг, partea sternocostalг și partea abdominalг. Acțiune: coboarг brațul ridicat și оl aduce la trunchi, realizвnd totodatг torsiunea lui оn interior. Dacг mвna e fixatг оn poziție de ridicare оn sus, mușchiul ridicг coastele și sternul (mușchi respirator auxiliar), contribuind la dilatarea toracelui. Mușchiul pectoral mic - este plat, de formг triunghiularг și situat sub mușchiul pectoral mare. Acțiune: deplaseazг scapula оn anterior; ridicг coastele, contribuind la dilatarea toracelui. Mușchiul subclavicular - ocupг spațiul dintre coasta I și claviculг. Acțiune: trage clavicula оn jos și оnainte. Mușchiul dințat anterior - aderг lateral la torace. Pornește prin dinți mari de la opt-zece coaste superioare. Patru - cinci dinți inferiori ai acestui mușchi se intercaleazг cu dinții mușchiului oblic abdominal extern. Acțiune: deplaseazг scapula оn sens anterolateral. Cвnd scapula este fixatг, acest mușchi ridicг coastele, contribuind la dilatarea toracelui. Mușchii proprii (autohtoni) ai toracelui Mușchii intercostali externi - cвte 11 de fiecare parte. Acești mușchi ocupг spațiile intercostale. Acțiune: ridicг coastele Mușchii intercostali interni - sunt situați imediat sub mușchii intercostali externi. Muєchii intercostali interni оєi orienteazг fasciculele lor aproape perpendicular faюг de fasciculele muєchilor intercostali externi. Acțiune: coboarг coastele. Mușchii subcostali - sunt reprezentați de fascicule musculare și tendinoase оn partea inferioarг a porțiunii posterioare a feței interne a peretelui toracelui. Acțiune: coboarг coastele Mușchiul transversal al toracelui - este situat pe fața posterioarг (internг) al peretelui anterior al cutiei toracice. Fibrele lui se rгsfirг оn evantai оn sus și lateral de la stern spre cartilajele coastelor II-VI. Acțiune: coboarг coastele, participг la actul de expirație.
85 Fig. 30 Mușchii toracelui 1- m. pectoral mare (secюionat) ; 2- m. biceps brahial; 3- m. dinюat anterior; 4- m. drept al abdomenului; 5- m. transvers al abdomenului; 6 – canalul inghinal; 7- m. oblic abdominal intern; 8- mm. intercostali; 9 – m. pectoral mic; 10- m. sternocleidomastoidian. Diafragmul Diafragmul constituie un sept musculotendinos mobil, care separг cavitatea toracicг de cea abdominalг. Forma lui boltitг este condiționatг de poziția organelor interne și de diferența de presiune оn cavitгțile toracicг și abdominalг. Partea convexг a diafragmului este orientatг оn cavitatea toracicг, iar cea concavг - оn cavitatea abdominalг. Diafragmul este mușchiul respirator principal și cel mai important organ al presei abdominale. Fasciculele musculare ale diafragmului sunt dispuse periferic și pornesc de la stern, coaste și vertebrele lombare. Devenind coalescente оn sus, de la periferie spre centrul diafragmului, fasciculele se prelungesc formвnd centrul tendinos. Оn conformitate cu locurile de origine putem distinge urmгtoarele pгrți ale diafragmului: lombarг, costalг și sternalг. Porțiunea lombarг este cea mai masivг și este alcгtuitг din doi pedunculi - drept și stвng. Acești pedunculi delimiteazг hiatul aortal, prin care trece aorta și ductul toracic, și hiatul esofagian, prin care din cavitatea toracicг оn cea abdominalг penetreazг esofagul оmpreunг cu nervii vagi. Оn centrul tendinos al diafragmului, оn dreapta, e situat orificiul venei cave inferioare, prin care aceastг venг trece din cavitatea abdominalг оn cea toracicг. Dupг cum s-a menționat, diafragmul este mușchiul respirator principal. Оn timpul contracției el se coboarг și se aplatizeazг. Datoritг acestui fapt, volumul cutiei toracice se mгrește și are loc inspirația. La relaxarea diafragmului, el din nou se ridicг оn formг de boltг, plгmвnii colabeazг și are loc expirația.
86 Fasciile toracelui Fasciile toracelui sunt reprezentate prin fascia pectoralг și endotoracicг. Fascia pectoralг are douг foițe - superficialг și profundг. Foița superficialг acoperг din exterior mușchiul dințat anterior. Foița profundг se numește fascia clavipectoralг și formeazг tecile fasciale ale mușchilor pectoral mic și subclavicular. Din interior, toracele este cгptușit de fascia endotoracicг, ce trece pe diafragm. Mușchii și fasciile abdomenului Abdomenul este o parte a trunchiului care este situatг оntre torace și bazin. Limita superioarг a abdomenului trece prin baza apendicelui xifoid, pe arcurile costale pвnг la vertebra XII toracicг. Оn direcție lateralг limita abdomenului trece pe linia axilarг posterioarг de la arcul costal - sus, pвnг la creasta iliacг - jos. Limita inferioarг a abdomenului din dreapta și din stвnga e formatг de porțiunea anterioarг a crestei iliace și de linia trasatг imaginar la nivelul pliurilor inghinale de la spina iliacг anterioarг superioarг spre tuberculul pubian. Acestea sunt limitele externe ale abdomenului. Ele, оnsг, nu coincid cu limitele cavitгții abdominale, care оn partea de sus ajung pвnг la vвrful bolții diafragmului, iar оn partea de jos coboarг pвnг la linia terminalг a bazinului, care separг cavitatea abdominalг de cavitatea bazinului mic. Din motive pragmatice, pentru a putea indica cвt mai precis locul de aflare a organelor оn cavitatea abdominalг, topografia și proiecția lor pe tegumentele externe, abdomenul se separг prin douг linii orizontale оn trei etaje. O linie trece prin cartilajele coastelor X - linia bicostalг. A doua linie trece оntre spinele anterioare superioare ale oaselor iliace - linia bispinalг . Оn acest mod distingem etajul superior - epigastrul, etajul mediu - mezogastrul și etajul inferior - hipogastrul. Оn afarг de aceasta, cu ajutorul a 2 linii verticale, trasate de-a lungul marginilor laterale ale mușchilor drepți abdominali, de la arcul costal pвnг la tuberculul pubian, fiecare din etajele citate se divizeazг оn trei regiuni. Deci, оn epigastrul distingem respectiv: - regiunile hipocondriace dreaptг și stвngг - regiunea epigastricг Оn mezogastru distingem: - regiunile laterale dreaptг și stвngг - regiunea ombilicalг Оn hipogastru distingem: - regiunile inghinale dreaptг єi stвngг - regiunea pubicг Mușchii abdomenului formeazг baza muscularг a pereților laterali, anterior și posterior ai cavitгții abdominale. Оn conformitate cu topografia și locul de origine єi inserție, mușchii pot fi divizați оn laterali, anteriori și posteriori. Mușchii pereților laterali ai cavitгții abdominale Pereții laterali ai cavitгții abdominale sunt constituiți din trei mușchi lați: - mușchiul oblic abdominal extern - mușchiul oblic abdominal intern - mușchiul abdominal transversal Situate оn straturi, fasciculele acestor mușchi sвnt orientate оn diferite direcții. La mușchii abdominali oblici interni și externi fasciculele musculare se intersecteazг sub un unghi drept, iar
87 fasciculele mușchiului transversal al abdomenului sвnt orientate orizontal. Porțiunile anterioare ale acestor mușchi continuг cu niște aponevroze late care, cuprinzвnd mușchiul drept abdominal din fațг și din spate, formeazг pentru el o teacг aponevroticг. Mai departe, ajungвnd la linia medianг anterioarг, fibrele aponevrozelor mușchilor lați ai abdomenului, venind din stвnga și din dreapta, fuzioneazг și formeazг un traveu tendinos denumit linia albг a abdomenului. Mușchiul oblic abdominal extern - este cel mai superficial și mai extins mușchi al abdomenului. Este orientat de sus оn jos și pornește cu opt dinți de pe ultimele opt coaste. Acest mușchi trece оntr-o aponevrozг extinsг. Marginea inferioarг a acestei aponevroze formeazг ligamentul inghinal, care se оntinde оntre spina anterosuperioarг a osului iliac și tuberculul pubian. Acțiune: coboarг coastele, flecteazг coloana vertebralг; intrг оn componența mușchilor presei abdominale. Mușchiul oblic abdominal intern - este situat spre interior de mușchiul oblic abdominal extern, constituind al doilea strat muscular al peretelui abdominal. Fasciculele acestui mușchi au o orientare de jos оn sus. Acțiune: realizeazг flexia coloanei vertebrale; coboarг coastele, ridicг bazinul. Mușchiul transversal abdominal - a primit numirea datoritг orientгrii transversale a fasciculelor lui musculare. Acest mușchi alcгtuiește al treilea strat, cel mai profund оn pгrțile laterale ale peretelui abdominal. Fasciculele lui musculare sunt situate orizontal оn direcție posteroanterioarг și medialг. Acțiune: fiind o parte componentг importantг a presei abdominale, micșoreazг dimensiunile cavitгții abdominale; realizeazг tracțiunea coastelor оnainte spre linia medianг. Mușchii peretelui anterior al cavitгții abdominale Din aceastг grupг fac parte: - mușchiul drept abdominal - mușchiul piramidal Mușchiul drept abdominal - este un mușchi plat și lung, situat lateral de linia medianг. E separat de mușchiul omonim din partea opusг prin linia albг. Fasciculele lui musculare sunt оntrerupte de 3-4 punți tendinoase orientate transversal. Оn timpul contractгrii presei abdominale aceste punți formeazг la indivizii de constituție suplг niște depresiuni bine pronunțate pe peretele anterior; Acțiune: coboarг cutia toracicг, flecteazг coloana vertebralг, ridicг bazinul. Mușchiul piramidal - este de formг triunghiularг și este situat anterior de partea inferioarг a mușchiului drept abdominal. Acțiune: tensioneazг linia albг Mușchii peretelui posterior al cavitгții abdominale Din aceastг grupг face parte: - mușchiul pгtrat lombar Mușchiul pгtrat lombar - este situat lateral de apofizele transversale ale vertebrelor lombare. Acțiune: menține coloana vertebralг оn poziție verticalг; оn contracție unilateralг оnclinг coloana vertebralг spre sine. Fasciile abdomenului Din exterior, peretele abdominal este acoperit de fascia abdomenului, care este o prelungire a fasciei externe a toracelui. Din interior, pereții cavitгții abdominale sunt tapetați de peritoneu
88 (tunica seroasг) și de fascia situatг dedesubtul lui și numitг fascia transversalг, deoarece ea acoperг din interior mușchiul transvers. Linia albг Linia albг a abdomenului prezintг o formațiune tendinoasг densг, de culoare deschisг, care se оntinde pe linia medianг a peretelui anterior al abdomenului, de la apofiza xifoidг a sternului pвnг la simfiza pubianг. Ea se formeazг оn rezultatul оncrucișгrii fibrelor tendinoase ale aponevrozelor ambilor mușchi oblic și transvers al abdomenului. Linia albг este foarte rezistentг. Ea conține doar ramuri foarte fine de vase sangvine, din care cauzг rezecțiile fгcute de-a lungul liniei albe cu ocazia intervențiilor chirurgicale sunt foarte puțin sвngeroase. Spațiile dintre fibrele tendinoase ale liniei albe pot deveni mai largi decвt оn condițiile normale (оn sarcinг, оn perioada postoperatorie și оn caz de patologii legate de un regim de repaus la pat pe o perioadг mai оndelungatг). Ele devin locuri slabe ale peretelui abdominal anterior, prin care sub piele pot prolaba unele organe interne, formвnd hernii (herniile liniei albe). Aproximativ la mijlocul liniei albe a abdomenului se aflг ombilicul - umbilicus, o gropițг оnconjuratг de inelul ombilical, format din fibre tendinoase, și umplutг cu țesut cicatriceal și grгsime. Оn perioada embrionarг, prin acest inel trece cordonul ombilical. Оn anumite condiții, inelul ombilical de asemenea poate deveni loc de formare a herniilor ombilicale. Canalul inghinal - canalis inquinalis Canalul inghinal este situat deasupra ligamentului inghinal, posterior de aponevroza mușchiului oblic abdominal și are forma unei fisuri, prin care la bгrbați trece funiculul spermatic, iar la femei - ligamentul rotund al uterului. Lungimea canalului inghinal este de aproximativ 5 cm. El are o direcție oblicг de sus оn jos, dinapoi оnainte și din partea lateralг spre cea medialг. Orificiul anterior al lui, sau inelul inghinal superficial (subcutan) este format de divergența fasciculelor aponevrozei mușchiului oblic extern оn regiunea de inserție a lor pe osul pubis. Orificiul posterior, sau intern - inelul inghinal profund, este situat pe fața posterioarг a peretelui abdominal, cu 2 cm mai sus de mijlocul ligamentului inghinal. El este format din оngroșarea fasciei transversale endoabdominale. Relativ la funiculul spermatic (sau la ligamentul rotund al uterului) оn canalul inghinal distingem 4 pereți: anterior, posterior, superior și inferior. Peretele anterior al canalului inghinal este format de aponevroza mușchiului oblic abdominal extern, cel posterior - de fascia transversalг, cel superior - de marginile inferioare neоnserate ale mușchilor abdominali oblici și transversal, cel inferior - de ligamentul inghinal. Apariția canalului inghinal se datorește procesului de coborвre a testiculului și de prolabare a peritoneului оn perioada dezvoltгrii intrauterine.
89 Mușchii și fasciile gвtului Dupг topografie mușchii gвtului se оmpart оn superficiali și profunzi. Din muєchii superficiali ai gвtului fac parte: mușchiul pielos, mușchiul sternocleidomastoidian și mușchii cu inserție pe osul hioid; notamente: suprahiozi - milohioid, digastric, stilohioid, geniohioid; precum și infrahioizi - sternohioid, sternotireoid, tireohioid și omohioid. Mușchii profunzi la rвndul lor se оmpart оn grupul lateral, din care fac parte mușchii situați lateral de coloana vertebralг, notamente: scalenii anterior, mediu și posterior; și grupul prevertebral, situat anterior de coloana vertebralг, notamente: mușchiul lung al capului, mușchiul drept anterior al capului, mușchiul drept lateral al capului și mușchiul lung al gвtului. Mușchii superficiali ai gвtului Mușchiul pielos al gвtului (platisma) - este un mușchi fin, plat și este situat imediat sub piele. Acțiune: ridicг pielea gвtului și retrage colțul gurii оn jos. Mușchiul sternocleidomastoidian - este cel mai mare și mai puternic din mușchii gвtului, este situat sub mușchiul pielos al gвtului, la оntoarcerea lateralг a capului conturul acestui mușchi se face vгzut foarte pronunțat pe suprafața anterolateralг a gвtului. Acțiune: оn contracție unilateralг оnclinг capul spre sine, оntorcвnd simultan fața оn direcție opusг; la contractarea bilateralг, capul e susținut оn poziție verticalг, iar la contractarea maximг are loc retroflexia capului. Mușchii оnserați pe osul hioid Dupг cum am mai menționat, deosebim mușchi situați mai sus de osul hioid - mușchii suprahioidieni și mușchi situați mai jos de osul hioid - mușchii infrahioidieni. Ambele grupuri de mușchi оși manifestг forța оn condiții deosebite, deoarece osul hioid nu se unește nemijlocit cu un alt os al scheletului, deși servește drept suport pentru o serie de mușchi, care participг la acțiuni importante: actul de masticație, de deglutiție, de vorbire etc. Osul hioid se menține оn poziția lui fireascг numai datoritг interacțiunii armonioase a mușchilor, care din diferite pгrți se inserг pe el. Mușchii suprahioidieni unesc osul hioid cu mandibula, cu baza craniului, cu limba și cu faringele. Mușchii infrahioidieni se inserг pe osul hioid din partea de jos, avвnd originea pe scapulг, pe stern și pe cartilajele laringelui. Mușchii suprahioidieni Mușchiul digastric - este constituit din douг ventere - posterior și anterior, unite оntre ele printr-un tendon intermediar. Venterul posterior vine оn adiacențг nemijlocitг cu mușchiul stilohioideu. Apoi venterul posterior trece оn tendonul intermediar, care se inserг pe osul hioid și apoi se continuг оn venterul anterior al mușchiului. Venterul anterior ocupг fosa digastricг a mandibulei. Acțiune: ridicг osul hioid. Hioidul fiind fixat, coboarг mandibula. Mușchiul stilohioideu - pornește de la apofiza stiloidг a osului temporal și se inserг pe osul hioid. Acțiune: ridicг osul hioid оn sus, posterior și spre sine.
90 Mușchiul milohioideu - este lat, plat și pornește de pe fața internг a mandibulei de pe linia milohioidianг și se inserг pe osul hioid. Racordat pe ambele jumгtгți ale mandibulei оn partea anterioarг și pe osul hioid оn partea posterioarг, mușchiul milohioideu formeazг baza muscularг a diafragmului cavitгții bucale. De sus, dinspre cavitatea bucalг cu mușchiul milohioideu vine оn contact nemijlocit mușchiul geniohioideu și glanda sublingvalг, de jos la acest mușchi aderг glanda submandibularг și venterul anterior al mușchiului digastric. Acțiune: ridicг osul hioid оmpreunг cu laringele. Cвnd hioidul rгmвne fixat, mușchiul coboarг mandibula (act de masticație, de deglutiție, de vorbire). Mușchiul geniohioideu - este situat bilateral de linia milohioidianг pe fața superioarг a mușchiului milohioideu. Acțiune: coboarг mandibula, ridicг osul hioid оmpreunг cu laringele (act de masticație, de deglutiție, de vorbire). Mușchii infrahioidieni Mușchiul omohioideu - оncepe de la scapulг și se inserг pe osul hioid. Acest mușchi are douг ventere: superior și inferior, separate de un tendon intermediar. Acțiune: trage osul hioid оn jos. Mușchiul sternohioideu - оncepe de la stern și se inserг pe osul hioid. Acțiune: trage osul hioid оn jos. Mușchiul sternotiroideu - оncepe de la stern și coasta I și se inserг pe cartilajul tiroid al laringelui. Acțiune: realizeazг tracțiunea laringelui оn jos. Mușchiul tiroideu - se prezintг ca o prelungire a mușchiului sternotiroideu. Pornește de la cartilajul tiroid al laringelui și se inserг pe osul hioid. Acțiune: apropie hioidul de laringe și trage laringele оn sus. Mușchii profunzi ai gвtului Mușchii profunzi ai gвtului formeazг douг grupuri: lateral și medial (prevertebral). Grupul lateral este alcгtuit din mușchii scaleni. Dupг distribuția lor distingem mușchii scaleni anterior, mediu și posterior. Acești mușchi au originea pe apofizele transversale ale vertebrelor cervicale și se inserг pe coaste: cel anterior și cel mediu - pe coasta I, iar cel posterior- pe coasta II. Оnaintea mușchiului scalen anterior se aflг spațiul antescalen, iar оntre cel anterior єi mediu - spațiul interscalen, prin care trec vase sanguine și nervi. Acțiunea mușchilor scaleni: ridicг coastele I- II, asigurвnd dilatarea toracelui. Grupul medial ( prevertebral) de mușchi este situat pe fața anterioarг a coloanei vertebrale, bilateral de linia medianг și include: mușchiul lung al gвtului, mușchiul lung al capului, mușchiul drept anterior al capului și mușchiul drept lateral al capului. Acюiune: acești mușchi flecteazг regiunea cervicalг a coloanei vertebrale, realizeazг anteflexia capului și оnclinг capul lateral. Fasciile gвtului Fasciile gвtului sunt unite оntr-o unicг fascie cervicalг, formatг din 3 foițe: superficialг, pretrahealг și prevertebralг. Foița superficialг este situatг sub mușchiul pielos al gвtului și formeazг teci pentru mușchii sternocleidomastoidian și trapezoid. Foița pretrahealг este оntinsг оntre mușchii omohioidieni, acoperг glandele salivare și formeazг teci pentru mușchii supra - și infrahioidieni, de asemenea și pentru alte formațiuni ale gвtului situate оnaintea traheii. Foița prevertebralг acoperг mușchii prevertebrali și scaleni, formвnd pentru ei teci.
91 Topografia gвtului Оn regiunea gвtului distingem urmгtoarele regiuni: anterioarг, sternocleidomastoidianг- dreaptг și stвngг, laterale dreaptг și stвngг și posterioarг. Оn limitele acestor regiuni cervicale existг o serie de trigoane, cunoașterea cгrora comportг o importanțг aplicativг, mai ales, оn intervențiile chirurgicale. Așa, de exemplu, оn regiunea anterioarг a gвtului distingem trigonul carotid, care posterior e delimitat de marginea anterioarг a mușchiului sternocleidomastoidian, anterior și posterior – de venterul superior al mușchiului omohioid, superior - de venterul posterior al mușchiului digastric. Acest trigon conține pachetul vasculonervos al gвtului, alcгtuit din artera carotidг, nervul vag și vena jugularг. Tot оn aceastг regiune mai distingem trigonul submandibular - pentru glanda submandibularг. Mușchii și fasciile capului Mușchii capului se divizeazг оn mimici și masticatori. Mușchii mimici diferг de mușchii altor regiuni prin particularitгțile lor morfofuncționale. Ei sunt dispuși superficial nemijlocit sub piele și nu sunt acoperiți cu fascii. Оn marea lor majoritate, ei sunt concentrați оn jurul orificiilor. Fibrele musculare ale mușchilor mimici au un traiect circular sau radial. Mușchii circulari joacг rol de sfinctere, iar cei dispuși radial au funcții de lгrgire, deschidere. Avвnd originea pe suprafața osului, ei se inserг direct оn piele, din care cauzг, contractвndu- se, realizeazг mișcгri complicate ale pielii. Mișcгrile expresive ale mușchilor faciali (mimica) reflectг anumite stгri spirituale interne (bucurie, оntristare, fricг, etc.). Mușchii faciali participг de asemenea la vorbirea articulatг și la masticație. Mușchii masticatori, dupг modul de inserție, nu diferг de restul mușchilor scheletici. Ei acționeazг asupra articulației temporomandibulare, punвnd оn mișcare unicul os mobil al viscerocraniului - mandibula, pentru a realiza prelucrarea mecanicг a alimentelor - masticația. Mușchii maseteri mai participг și la actul vorbirii articulate. Mușchii mimici Conform topografiei lor, mușchii mimici se оmpart оn : - mușchii bolții craniene - mușchii din jurul fantei palpebrale - mușchii din jurul narinelor - mușchii din jurul fantei labiale - mușchii pavilionului urechii Mușchii bolții craniene Bolta cranianг este acoperitг cu un strat musculoaponevrotic unitar numit mușchiul epicranian, оn care se disting urmгtoarele pгrți : 1. mușchiul occipitofrontal 2. aponevroza cranianг 3. mușchiul temporoparietal.
92 Mușchiul epicranian realizeazг retrotracțiunea pielii capului, trage pielea frunții оn sus, formвnd pe frunte riduri transversale și ridicг sprвncenele, imprimвnd simultan feței o expresie de uimire. Tot din aceastг grupг de mușchi mai face parte și mușchiul piramidal al nasului. Contracția acestui mușchi formeazг la rгdгcina nasului niște șanțuri și pliuri transversale. Mușchii din jurul fantei palpebrale Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul orbicular al ochiului - mușchiul sprвncenos Mușchiul orbicular al ochiului constituie sfincterul fantei palpebrale, оnchide palpebrele, deplaseazг sprвncenele оn jos, retrгgвnd simultan pielea palpebrei superioare оn sus. Mușchiul sprвncenos trage pielea frunții оn jos și medial. Mușchii din jurul orificiilor nazale Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul nazal - mușchiul depresor al septului nazal Mușchiul nazal acționeazг asupra nгrilor (dilatвndu-le și contractвndu-le) și asupra aripilor nasului, iar mușchiul depresor al septului nazal trage septul nazal оn jos. Mușchii din jurul orificiului bucal Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul orbicular al gurii - mușchiul depresor al colțului gurii - mușchiul depresor al buzei inferioare - mușchiul mental - mușchiul buccinator - mușchiul levator al buzei superioare - mușchiul zigomatic mic - mușchiul zigomatic mare - mușchiul levator al colțului gurii - mușchiul rizoriu Mușchiul orbicular al gurii оnchide orificiul bucal; mușchiul depresor al colțului gurii trage colțul gurii оn jos și lateral; mușchiul depresor al buzei inferioare trage buza inferioarг оn jos și lateral; Mușchiul mental trage pielea regiunii mentoniere оn sus și lateral, formвnd pe ea gropițe; Mușchiul buccinator trage colțul gurii оndгrгt; Mușchiul levator al buzei superioare ridicг buza superioarг; Mușchiul zigomatic mic ridicг colțul gurii, iar mușchiul zigomatic mare trage colțul gurii оn exterior și оn sus și este principalul mușchi al rвsului; Mușchiul levator al colțului gurii trage colțul buzei superioare оn sus și lateral; Mușchiul rizoriu formeazг gropițe pe obraji.
93 Mușchii pavilionului urechii Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul auricular anterior - mușchiul auricular superior - mușchiul auricular posterior Acești mușchi la om sunt subdezvoltați. Ei acționeazг asupra pavilionului urechii. Mușchii maseteri Mușchii masticatori au originea pe oasele craniului și se inserг pe mandibulг, care este unicul os mobil al lui, imprimвndu-i mișcгri variate și complicate оn articulația temporomandibularг оn timpul masticației, deglutiției și vorbirii. Din aceastг grupг de mușchi fac parte: - mușchiul maseter - mușchiul temporal - mușchiul pterigoidi medial - mușchiul pterigoidi lateral Fig. 31 Mușchii capului 1- galea aponeuroticг; 2- venterul frontal al m. occipitofrontal; 3- m. orbicular al ochiului; 4- m. levator al buzei superioare; 5- m. zigomatic mic; 6- m. orbicular al gurii; 7- m. zigomatic mare; 8- m. depresor al buzei inferioare; 9- m. depresor al unghiului gurii; 10- m. platysma; 11- m. auricular posterior; 12- m. auricular superior.
94 Mușchii și fasciile membrului superior Diversitatea mușchilor și mobilitatea mвinii оn calitate de organ al muncii sunt asigurate de particularitгțile structurale ale articulațiilor membrului superior, acționate de numeroєi mușchi. Оn funcție de cele menționate mușchii membrului superior se divid оn: - mușchii centurii scapulare - mușchii membrului superior liber, care se оmpart la rвndul lor, оn : - mușchii brațului - mușchii antebrațului - mușchii mвinii propriu-zise. Mușchii centurii scapulare Mușchii centurii scapulare оnconjoarг articulația umгrului, asigurвnd mișcгrile оn ea оn toate direcțiile. Mușchiul deltoid – este situat superficial, imediat sub piele. Acoperг articulația scapulohumeralг din toate pгrțile, determinвnd aspectul rotunjit caracteristic umгrului. Acțiune: partea anterioarг (clavicularг) a mușchiului asigurг flexia brațului, cea mijlocie (acromialг) efectueazг abducția brațului, iar cea posterioarг (scapularг) extenseazг brațul. Mușchiul supraspinos – e situat оn fosa omonimг a scapulei. Acțiunea: abduce brațul. Mușchiul infraspinos - este situat pe fața posterioarг a scapulei, mai jos de spina scapulei, оn fosa omonimг. Acțiune: efectueazг supinația brațului. Mușchiul rotund mic – este subiacent mușchiului infraspinos. Pornește de la marginea lateralг a scapulei și se inserг pe tuberculul mare al humerusului. Acțiune: este sinergistul mușchiului infraspinos (supinația brațului). Mușchiul rotund mare – merge de la marginea lateralг a scapulei spre tuberculul mic al humerusului. Acțiune : efectueazг extensia brațului și pronația lui. Mușchiul subscapular - ocupг fosa subscapularг. Acțiune : proneazг și adduce brațul. Mușchii membrului superior liber Din mușchii membrului superior liber fac parte mușchii brațului, antebrațului și mвinii propriu – zise. Mușchii brațului Mușchii brațului se оmpart оn douг grupuri: - anterior (flexorii) - posterior (extensorii) Grupul anterior e compus din trei mușchi: caracobrahial, biceps brahial și brahial; grupul posterior include tricepsul brahial și anconeul. Grupul anterior de mușchi ai brațului
95 Mușchiul coracobrahial – оși are originea pe apofiza coracoidг a scapulei și se inserг pe tuberculul mic al humerusului. Acțiune : flecteazг și adduce brațul. Mușchiul biceps brahial - are douг capete (scurt și lung). Capul lung pornește de la tuberculul supraglenoidal al scapulei cu un tendon care strгbate capsula articulației umгrului, iar capul scurt оncepe de la apofiza coracoidг a scapulei. Ambele capete se inserг printr-un tendon comun pe tuberozitatea radiusului. Acțiune : flecteazг brațul оn articulația umгrului; flecteazг antebrațul оn articulația cotului și efectueazг supinația antebrațului. Mușchiul brahial - este situat sub mușchiul biceps brahial. Оncepe de la humerus și se inserг pe tuberozitatea ulnei. Acțiune : flecteazг antebrațul оn articulația cotului. Fig. 32 Mușchii anteriori ai braюului 1- m.subscapular; 2- capul lung al m. biceps brahial; 3- capul scurt al m.biceps brahial; 4- m. brahial; 5- m. coracobrahial; 6 – m. deltoid. Grupul posterior de mușchi ai brațului Mușchiul triceps brahial - ocupг toatг suprafața posterioarг a brațului și are trei capete : medial, lateral și lung. Capetele medial și lateral оncep de pe fețele corespunzгtoare ale humerusului, iar capul lung оncepe de la tuberculul infraglenoidal al scapulei. Corpul comun al mușchiului, format оn urma fuzionгrii celor trei capete continuг cu un tendon plat, care se fixeazг pe olecranul ulnei. Acțiune: extenseazг antebrațul оn articulația cotului, participг și la extensia și adducția brațului.
96 Mușchiul anconeu - este un mușchi mic, triunghiular, care оncepe de pe epicondiul lateral al humerusului și se inserг pe ulnг. Acțiune: participг la extensia antebrațului. Mușchii antebrațului Mușchii antebrațului sunt divizați оn: - grupul anterior (flexori) - grupul posterior (extensori) Grupul anterior de mușchi ai antebrațului Mușchii anteriori ai antebrațului (flexorii) sunt amplasați оn patru straturi: - Primul strat, superficial (considerat оn ordine de la partea lateralг spre cea ulnarг) e constituit din mușchii: brahioradial, pronatorul rotund, flexorul radial al carpului, mușchiul palmar lung, flexorul ulnar al carpului; - Stratul al doilea: flexorul superficial al degetelor; - Stratul al treilea: flexorul profund al degetelor (din partea ulnarг ) și flexorul lung al policelui (din partea radialг); - Stratul al patrulea: mușchiul pronator pгtrat. Majoritatea mușchilor regiunii anteriore оși iau originea pe epicondilul medial al humerusului și se inserг оn porțiunea distalг a antebrațului și pe oasele mвinii. Mușchii grupului anterior al antebrațului flecteazг și proneazг antebrațul și mвna. Grupul posterior de mușchi ai antebrațului Mușchii posteriori ai antebrațului se оmpart оn : - stratul superficial - stratul profund.  Stratul superficial de mușchi din grupul posterior al antebrațului: - mușchiul extensor radial lung al carpului; - mușchiul extensor radial scurt al carpului; - mușchiul extensor al degetelor; - mușchiul extensor al degetului mic; - mușchiul extensor ulnar al carpului;  Stratul profund de mușchi ai antebrațului: - mușchiul supinator; - mușchiul abductor lung al policelui; - mușchiul extensor scurt al policelui; - mușchiul extensor lung al policelui; - mușchiul extensor al indicelui. Mușchii posteriori ai antebrațului оși iau originea de pe epicondilul lateral al humerusului și se inserг оn porțiunea distalг a antebrațului și pe oasele mвinii. Acești mușchi extenseazг și supineazг antebrațul și mвna; abduc police
97 Fig. 32 Mușchii anteriori ai antebraюului Fig. 33 Muєchii posteriori ai antebraюului 1- m. biceps brahial; 2- m. brahioradial; 3- m. pronator 1- m. brahioradial ; 2- m. extensor radial lung al rotund; 4- m. flexor radial al carpului; 5- m. palmar lung; carpului; 3- m.abductor lung al policelui; 4- extensor 6 – m. flexor ulnar al carpului; 7- m. flexor superficial lung al policelui; 5- m. extensor al degetelor; 6- m. al degetelor. extensor al degetului mic; 7- extensor ulnar al carpu- lui. Mușchii mвinii Mușchii mвinii se divid оn trei grupuri: - grupul lateral - mușchii policelui, care formează în regiunea laterală a palmei o eminență - tenarul; - grupul medial - mușchii degetului mic, care formează în regiunea medială a palmei- hiopotenarul; - grupul mediu de mușchi ai mâinii, situat între grupurile menționate, precum și în regiunea dorsală a mâinii. Mușchii eminenței tenare: Mușchiul abductor scurt al policelui - abduce policele; Mușchiul opozant al policelui - efectueazг mișcarea de opoziție a policelui; Mușchiul flexor scurt al policelui - flecteazг și adduce policele; Mușchiul adductor al policelui - adduce și flecteazг policele. Mușchii eminenței hipotenare: Mușchiul palmar scurt - formeazг cute mici pe piele; Mușchiul abductor al degetului mic - abduce degetul mic;
98 Mușchiul flexor scurt al degetului mic - flecteazг degetul mic. Grupul mediu de mușchi ai mвinii Mușchii lumbricali - patru la numгr. Flecteazг falangele proximale și extenseazг falangele medii și distale ale degetelor; Mușchii interosoși - sunt așezați оntre oasele metacarpiene și se divid оn grupuri: mușchii interosoși palmari și mușchii interosoși dorsali. Mușchii interosoși palmari - trei la numгr, sunt situați оn spațiile intermetacarpiene II, III, IV. Ei efectueazг mișcarea de adducție a degetelor II, IV, V spre degetul mijlociu III. Mușchii interosoși dorsali - patru la numгr. Abduc degetele I, II, IV оndepгrtвndu-le de la degetul mijlociu. Astfel, datoritг prezenței unui aparat muscular propriu, degetele mвinii, оndeosebi policele, capгtг o mare mobilitate și sunt capabile de a efectua diverse mișcгri, inclusiv flexie și extensie maximг, fapt de extremг importanțг pentru muncг. Mвna a atins o asemenea desгvвrșire оn procesul оndelungat al evoluției datoritг transformгrii treptate a ei оntr-un organ al muncii. Sub influența activitгții de muncг mвna se modificг continuu. Fasciile și tecile sinoviale ale tendoanelor membrului superior. Fasciile centurii scapulare, brațului, antebrațului și mвinii оn realitate trec una оn alta. Fascia brațului prezintă o lamă subțire și densă care acoperă mușchii brațului. În ambele părți, de la ea pornesc în profunzime două septuri intermusculare, care despart mușchii anteriori de cei posteriori. Fascia antebrațului acoperă mușchii antebrațului și lansează septuri intermusculare. În regiunea superioară a antebrațului ea este mai densă, datorită implicării fibrelor tendinoase ale mușchilor superficiali. Pe fața dorsală, limitrof cu mâna, fascia se îngroașă sub aspectul unui ligament, numit retinaculul mușchilor extensori. Prin intermediul apofizelor, acest ligament se concrește cu periostul oaselor antebrațului, formând şase canale osteofibroase, prin care trec spre mână tendoanele mușchilor extensori, înconjurate de tecile sinoviale. Pe fața palmară, fascia antebrațului se îngroașă mai puțin formând ligamentul superficial transvers al carpului, iar însăşi fascia trece în aponevroza palmară, care prezintă o prelungire a tendonului mușchiului palmar lung. Sub aponevroză se află un ligament puternic, numit retinaculul mușchilor flexori (ligamentul transversal al carpului), care completează canalul carpal. În acest canal se află două teci sinoviale care înconjoară canalele mușchilor flexori. De ambele părți ale aponevrozei, fascia devine mai fină și învelește mușchii, formând teci pentru toate cele trei grupuri de mușchi. Pe fața dorsalг a mвinii fascia este mai puțin pronunțatг și acoperг mușchii interosoși dorsali. Оn regiunea degetelor lamelele aponevrotice concresc cu periostul falangelor și formeazг pe partea palmarг canalele osteofibroase ale degetelor, prin care trec tendoanele mușchilor flexori, оnconjurate de tecile lor sinoviale. Degetele II- IV au teci sinoviale izolate care se оntind pвnг la regiunea metacarpianг, iar teaca sinovialг a degetelor V comunicг cu teaca sinovialг comunг a tendoanelor mușchilor flexori ai degetelor. Din aceastг cauzг niciodatг nu se recolteazг sвnge pentru analiza lui din mezin, fiindcг оn caz de pгtrundere a infecției ea poate sг se rгspвndeascг toatг palma. Din aceeași cauzг, supurația оn regiunea degetului mic este extrem de periculoasг.
99 Topografia membrului superior Оn limitele membrului superior se disting șanțuri, fose, orificii, canale, prin care trec vase sanguine și nervi. La abducția membrului superior se evidențiazг net fosa axilarг, care reprezintг o adвnciturг оntre faюa lateralг a toracelui și cea medialг a brațului. Dacг secționгm pielea și оndepгrtгm țesutul adipos din fosa axilarг, atunci se formeazг cavitatea axilarг, care are forma unei piramide și este delimitatг de patru pereți: - anterior, care este constituit de mușchii pectorali mare și mic; - posterior, format din muşchii mare dorsal, rotund mare și subscapular; - medial - de către mușchiul dințat anterior; - lateral - de către mușchiul biceps brahial și coracobrahial; Оn scopul unei descrieri mai precise a anatomiei și topografiei vaselor sanguine și nervilor localizați оn cavitatea axilarг, peretele anterior al acesteia este оmpгrțit оn trei triunghiuri: - trigonul clavipectoral - trigonul pectoral - trigonul subpectoral Оn peretele posterior al cavitгții axilare se disting douг orificii: - trilater - patrulater Оn regiunea cubitalг anterioarг se evidențiazг fosa cubitalг, care este delimitatг superior de mușchiul brahial, din partea lateralг - de mușchiul brahioradial, iar din partea medialг - de cгtre pronatorul rotund. Sub piele, оn aceastг fosг sunt situate venele superficiale, care sunt folosite оn majoritatea cazurilor pentru injecțiile intravenoase ale medicamentelor și transfuzia sвngelui. Mai profund, trec artere și nervi. De la fosa cubitalг pornesc șanțul lateral (radial) și șanțul medial (ulnar). Mușchii și fasciile membrului inferior Mușchii membrului inferior, identic celui superior, se оmpart оn grupuri, reieєind din apartenența regionalг și funcțiile efectuate. Deosebim mușchi ai centurii pelviene și membrului inferior liber: ai coapsei, gambei și piciorului. Mușchii bazinului Mușchii bazinului se divid оn douг grupuri - interni și externi. Din grupul mușchilor interni fac parte: mușchiul iliopsoas, mușchiul obturator intern și cel piriform. Din grupul mușchilor externi fac parte: gluteul mare, mediu și mic, mușchiul pгtrat al femurului și mușchiul obturator extern. Mușchii interni ai bazinului Mușchiul iliopsoas - constг din doi mușchi: psoas mare și iliac, care pornesc de la vertebrele lombare și osul iliac și apoi se inserг pe femur. Ambele componente ale mușchiului formeazг peretele posterior al cavitгții abdominale. prin care trec vase şi nervi
100 Acțiune: flecteazг coapsa și porțiunea lombarг a coloanei vertebrale, оnclinвnd bazinul și trunchiul оnainte. Mușchiul psoas mic - nu este prezent tot timpul și este situat pe suprafața anterioarг a mușchiului psoas mare. Mușchiul obturator intern - pornește de pe fața internг a membranei obturatorii și se inserг pe trohanterul mare al femurului. La ieșirea din bazin cгtre mușchiul obturator intern aderг mușchii gemeni - superior și inferior. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchiul piriform - оncepe pe fața pelvianг a sacrului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг cu o abducere parțialг. Mușchii externi ai bazinului Mușchii externi ai bazinului ocupг regiunea fesierг și cea lateralг a bazinului. Mușchii externi ai bazinului formeazг trei straturi: superficial, mediu și profund. Stratul superficial constг din: mușchiul gluteu mare și mușchiul tensor al fasciei late. Оn stratul mediu se aflг: mușchiul gluteu mediu și mușchiul pгtrat al femurului. Stratul profund e constituit din mușchiul gluteu mic și cel obturator extern. Toți acești mușchi acționeazг articulaюia coxofemuralг. Mușchiul gluteu mare - este voluminos și se reliefeazг evident оn regiunea fesierг. Este situat superficial și o parte din fibrele anterioare ale lui continuг inferior оn tractul iliotibial. Acțiune: efectueazг extensia coapsei și o rotește оn afarг. Mușchiul gluteu mediu - оncepe de pe fața externг a ileonului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Porțiunea posterioarг a mușchiului este acoperitг de mușchiul gluteu mare. Acțiune: abduce coapsa. Mușchiul gluteu mic - este situat sub mușchiul gluteu mediu și are o acțiune identicг cu cea a mușchiului gluteu mediu. Mușchiul tensor al fasciei late - оncepe de pe spina iliacг anterioarг superioarг a osului iliac și apoi pe coapsг trece оn tractul iliotibial al fasciei late. Acțiune: tensioneazг tractul iliotibial. Mușchiul pгtrat al femurului: pornește de la tuberozitatea ischionului și se inserг pe creasta intertrohantericг a femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchiul obturator extern - оși are originea pe fața externг a pubisului și a ramurii ischionului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchii membrului inferior liber Mușchii membrului inferior liber se divid оn: mușchii coapsei, mușchii gambei și mușchii piciorului propriu-zis. Mușchii coapsei Mușchii coapsei se оmpart оn trei grupuri: anteriori (flexori), posteriori (extensori) și mediali (adductori). Acești mușchi acționeazг articulația coxofemuralг și cea a genunchiului. Mușchii
101 coapsei exercitг funcția staticг și dinamicг. La om, acești mușchi sunt bine dezvoltați, datoritг adaptгrii la bipedie. Mușchii anteriori ai coapsei Mușchiul croitor – оncepe de pe spina iliacг anterioarг superioarг, coboarг inferomedial și se inserг pe tuberozitatea tibiei. Acțiune: flexia coapsei și a gambei; participг la abducerea coapsei оn afarг. Mușchiul cuadriceps al femurului – este cel mai masiv оntre mușchii coapsei și este constituit din patru mușchi (capete): Mușchiul drept al femurului – оncepe de pe spina iliacг anterioarг inferioarг și se inserг pe baza rotulei. Mușchiul vast lateral – оncepe de la trohanterul mare al femurului și se оnserг pe rotulг. Mușchiul vast medial – оncepe de la trohanterul mare și se inserг pe baza rotulei și condilul medial al tibiei. Mușchiul vast intermediar – pornește de pe fața anterolateralг a femurului și se оnserг pe baza rotulei. Оn treimea distalг a coapsei cele patru capete concresc оntr-un tendon comun, care se оnserг pe tuberozitatea tibiei și pe rotulг. Acțiune: extensia gambei оn articulația genunchiului și flexia coapsei. Mușchii posteriori ai coapsei Mușchiul biceps al femurului – are douг capete - lung și scurt. Capul lung pornește de pe tuberozitatea ischionului, iar cel scurt de la epicondilul lateral al femurului. La nivelul treimii inferioare a femurului ambele capete se unesc оntr-un tendon plat și se inserг pe capul fibulei și condilul lateral al tibiei. Acțiune: realizeazг extensia coapsei, flecteazг gamba оn articulația genunchiului. Mușchiul semitendinos – оncepe pe tuberozitatea ischionului și se оnserг pe extremitatea proximalг a tibiei. Acțiune: extensia coapsei și flexia gambei. Mușchiul semimembranos – оncepe pe tuberozitatea ischionului și se inserг pe condilul medial al tibiei. Acțiune: extinde coapsa și flecteazг gamba; Mușchii mediali ai coapsei Mușchiul grațios – este situat superficial, pe mușchii adductori. Оncepe de la simfiza pubianг și ramura inferioarг a pubisului și se оnserг pe tuberozitatea proximalг a tibiei. Acțiune: adduce coapsa și flecteazг gamba . Mușchiul pectineu – e scurt, plat. Оncepe pe ramura superioarг a pubisului și se inserг pe trohanterul mic al femurului. Acțiune: participг la abducerea și flexia coapsei. Mușchiul adductor lung – оncepe de pe fața externг a pubisului și se inserг pe linia asprг a femurului. Acțiune: adducția și flexia coapsei. Muєchiul adductor scurt – are originea pe faюa externг a pubisului єi se оnserг pe linia asprг a femurului. Acюiune: adducюia єi flexia coapsei. Mușchiul adductor mare: este cel mai masiv adductor, оncepe pe tuberozitatea ischionului, ramura inferioarг a pubisului și se inserг pe linia asprг a femurului.
102 Acțiune: adduce coapsa și participг la extensia coapsei. Fig. 32 Mușchii coapsei; aspect anterior Fig. 33 Muєchii coapsei; aspect posterior 1- m. iliopsos;2- m. croitor; 3- m. pectineu; 4- m 1- m. gluteu mare; 2- tractul iliotibial; 3- m. biceps al adductor lung; 5- m. graюios; 6- m. cuadriceps al femurului; femurului; 4- m. semitendinos; 5- m. semimembranos. 7- m. tensor al fascii late. Mușchii gambei Acești mușchi оși manifestг acțiunea asupra articulației genunchiului, articulației talocrurale și ale piciorului. Mușchii gambei se subdivid оn trei grupuri : anterior, posterior și lateral. Mușchii anteriori ai gambei Mușchiul tibial anterior – situat pe fața anterioarг a gambei, are originea pe condilul lateral al tibiei єi se inserг pe osul cuneiform medial și osul metatarsian I. Acțiune: efectueazг extensia piciorului оn articulația talocruralг și supinația lui, оnclinг gamba оnainte. Mușchiul extensor lung al degetelor – are origine pe condilul lateral al tibiei și se оnserг pe baza falangelor medii și distale ale degetelor II – V. Acțiune: efectueazг extensia piciorului оn articulația talocruralг și a degetelor II – V оn articulațiile metatarsofalangiene. Mușchiul extensor lung al halucelui – are originea pe fibulг și se оnserг pe falanga distalг a halucelui. Acțiune: efectueazг extensia halucelui și a piciorului оn articulația talocruralг.
103 Mușchii posteriori ai gambei Mușchii posteriori sunt situați оn douг straturi – superficial și profund. Stratul superficial de mușchi posteriori ai gambei Mușchiul triceps al gambei, constг din doi mușchi – gastrocnemian, situat superficial, și soleu, acoperit de mușchiul precedent. Mușchiul gastrocnemian – are douг capete – medial și lateral. Capul lateral оncepe de pe condilul lateral al femurului, capul medial pe condilul medial al femurului. La mijlocul gambei ambele capete ale mușchiului gastrocnemian se prelungesc оntr-un tendon puternic, se unesc cu tendonul mușchiului soleu și formeazг tendonul calcanean Achile, ce se inserг pe tuberozitatea calcaneului. Mușchiul soleu – este un mușchi voluminos plat, situat sub mușchiul gastrocnemian și оncepe de pe fața posterioarг a tibiei. Mușchiul trece оntr-un tendon plat care participг la formarea tendonului calcanean. Acțiune: mușchiul triceps flecteazг gamba și piciorul (flexie plantarг). Mușchiul plantar – uneori poate lipsi, deoarece este un mușchi rudimentar. Acțiune: flecteazг gamba și piciorul. Stratul profund al mușchilor posteriori ai gambei Mușchiul popliteu – este situat pe fața posterioarг a articulației genunchiului. Acțiune: flecteazг gamba, rotind-o оn interior. Mușchiul flexor lung al degetelor – оncepe de pe fața posterioarг a tibiei și se inserг cu cele patru tendoane pe falangele distale ale degetelor II – V ; flecteazг piciorul și оl rotește оn exterior. Mușchiul flexor lung al halucelui – оncepe de pe partea inferioarг a corpului fibulei și se inserг pe falanga distalг a halucelui. Acțiune: flecteazг halucele, participг la flexia și adducerea piciorului. Mușchiul tibial posterior - e situat profund pe fața posterioarг a gambei. Are originea pe fața posterioarг a fibulei, pe condilul lateral al tibiei și se inserг pe osul navicular, pe cele trei oase cuneiforme și pe osul metatarsian IV. Acțiune: flexia plantarг a piciorului, adducerea și supinația lui. Mușchii laterali ai gambei Mușchiul peronier lung – оncepe de pe capul fibulei și de pe condilul lateral al tibiei; se inserг pe baza oaselor metacarpiene I, II și pe osul cuneiform medial. Acțiune: flexia plantarг a piciorului; proneazг piciorul. Mușchiul peronier scurt – оncepe de pe partea inferioarг a fibulei și se inserг pe osul metatarsian V. Acțiune: flexia plantarг a piciorului.
104 Fig. 34 Mm. gambei; aspect lateral Fig. 35 Mm. gambei; aspect posterior 1-m. peronier lung; 2- m. peronier scurt; 3- m. tibial 1- capul lateral al m. gastrocnemian; 2- capul medial anterior; 4- m. extensor lung al degetelor; 5- m soleu; al m. gastrocnemian; 3- m. soleu; 4- tendonul lui 6- m. gastrocnemian; 7- tendonul lui Ahile; 8- maleola Ahile. lateralг. Mușchii piciorului Mușchii piciorului se divid оn: - Mușchii regiunii dorsale a piciorului (mușchii dorsali) - Mușchii plantari. Mușchii regiunii dorsale a piciorului Mușchiul extensor al degetelor – оncepe de pe calcaneu și se оnserг pe falangele medii și distale. Acțiune: efectueazг extensia dorsalг a degetelor. Mușchiul extensor scurt al halucelui – оși ia originea de la calcaneu și se inserг pe prima falangг. Acțiune: efectueazг extensia halucelui. Mușchii plantari Topografia mușchilor plantari ai piciorului se aseamгnг cu distribuția mușchilor palmari ai mвinii. Distingem corespunzгtor urmгtoarele grupuri de mușchi: - medial – mușchii halucelui; - lateral – mușchii degetului mic; - mediu, situat оn regiunea plantarг intermediarг.
105 Оn total la picior distingem 14 mușchi scurți. Grupul mediu de mușchi plantari Mușchiul abductor al halucelui – abduce halucele. Mușchiul flexor scurt al halucelui – flecteazг halucele. Mușchiul adductor al halucelui – adduce și flecteazг halucele. Grupul plantar lateral Mușchiul abductor al degetului mic – flecteazг și abduce falanga proximalг a degetului mic. Mușchiul flexor scurt al degetului mic – flecteazг degetul mic. Grupul plantar mijlociu Mușchiul flexor scurt al degetelor – flecteazг degetele II și V. Mușchiul pгtrat al plantei – flecteazг degetele. Mușchii lumbricali – patru la numгr – flecteazг falangele proximale și extenseazг falangele mijlocii și distale ale degetelor II – V. Mușchii interosoși – se оmpart оn douг grupuri: - mușchii interosoși plantari - mușchii interosoși dorsali Mușchii interosoși plantari – trei la numгr. Flecteazг falangele proximale ale degetelor III și V. Mușchii interosoși dorsali – patru la numгr. Flecteazг falangele proximale ale degetelor II – IV. Fasciile și tecile sinoviale ale membrului inferior Mușchii interni ai bazinului sunt acoperiți de fascia iliacг, care prezintг o porțiune a fasciei endoabdominale. Fascia iliacг, trecвnd pe coapsг, continuг cu fascia latг a acesteia. Fascia latг a coapsei e cea mai densг din toate fasciile corpului uman. Ea acoperг toți mușchii coapsei și lanseazг trei septuri intermusculare, care formeazг pentru diverse grupuri de mușchi teci fasciale trainice. Fascia latг e оndeosebi оngroșatг pe fața lateralг a coapsei, unde formeazг o bandeletг latг, numitг tractul iliotibial. Оn regiunea anterosuperioarг a coapsei, sub ligamentul inghinal, din contra, fascia latг e subțire; aici prin ea trec multe vase și nervi, din care cauzг aceastг regiune a primit denumirea de lamг ciuruitг, marginea arcuatг a cгreia delimiteazг inelul subcutan. Fascia gambei, fiind o prelungire a fasciei late a coapsei, acoperг mușchii gambei, desparte mușchii оn grupuri, formвnd pentru ei teci. Оn regiunea articulației talocrurale și mai sus de ea se aflг unele оngroșгri ale fasciei gambei, care servesc ca retinacule ale tendoanelor mușchilor. Existг retinaculele superior și inferior ale tendoanelor mușchilor extensori, retinaculele tendoanelor mușchilor flexori și ale tendoanelor mușchilor peronieri. Sub retinacule, tendoanele mușchilor sunt оnconjurate de teci sinoviale. Fascia dorsalг a piciorului este subțire și transparentг. Оn regiunea plantei fascia se оngroașг considerabil, formвnd aponevroza plantarг destul de puternicг. Topografia membrului inferior
106 Mușchii, tendoanele, fasciile și oasele formeazг relieful membrului inferior și delimiteazг diferite orificii, canale, fose, șanțuri, studierea cгrora are aspect aplicativ; prin ele trec vase sangvine și nervi. Оn afarг de aceasta, spațiile interfasciale, tecile sinoviale, diferite canale pot servi drept cгi de rгspвndire a procesului inflamator de la focarul primar, locul de formare a herniilor etc. Оn regiunea orificiului ischiadic mare se evidențiazг douг fisuri, prin care din cavitatea bazinului trec vase și nervi. Mușchiul piriform, trecвnd prin orificiul ischiadic mare, nu-l ocupг complet. Deasupra și dedesubtul lui rгmвn douг spații : orificiul suprapiriform și orificiul infrapiriform. Canalul obturator – se aflг оn limitele marginii superioare a orificiului omonim. Prin acest canal vasele și nervii omonimi din cavitatea pelvianг trec spre mușchii adductori ai coapsei. Din considerații practice, pe suprafața anteromedialг a coapsei se descrie triunghiul femural, оn regiunea cгruia sunt situate cele mai importante vase sangvine și nervi, artera și vena femuralг, și nervul femural. Acest triunghi este delimitat superior de ligamentul inghinal, lateral de mușchiul croitor, medial - de mușchiul adductor lung al femurului. Posterior de ligamentul inghinal se aflг lacuna muscularг și cea vascularг. Ele se despart una de alta prin arcul ileopectineu, care trece de la ligamentul inghinal pe eminența iliopubicг. Lateral de acest arc se aflг lacuna muscularг, prin care trec mușchiul iliopsoas și nervul femural, iar medial se aflг lacuna vascularг – pentru artera și vena femuralг. Canalul femural – оn stare normalг lipsește. Se formeazг оn regiunea triunghiului femural la prolabarea herniilor femurale. El reprezintг o fantг ce trece medial de vena femuralг. Fosa poplitee - ocupг regiunea posterioarг a genunchiului, are o formг de romb. Unghiul superior al rombului este delimitat lateral de mușchiul biceps al femurului, medial – de mușchiul semimembranos. Unghiul inferior se aflг оntre ambele capete ale mușchiului gastrocnemian. Fosa poplitee conține țesut celuloadipos și ganglioni limfatici. De la unghiul superior оn jos spre cel inferior trec nervi și vase sangvine. Fiziologia mușchilor La vertebrate și la om existг trei tipuri de mușchi: mușchii striați scheletici, mușchii striați ai atriilor și ventriculelor inimii și mușchii netezi ai organelor interne, vaselor sangvine și ai pielii. Ei se deosebesc dupг structurг și prin proprietгțile lor fiziologice. Оn acest compartiment ne vom referi doar la expunerea funcțiilor și particularitгților mușchilor scheletici. Funcțiile și proprietгțile mușchilor striați Mușchii striați constituie partea activг a aparatului locomotor, care include оn afarг de mușchi, oase, ligamente și tendoane. Оn urma activitгții de contracție a mușchilor striați sub influența impulsurilor sosite din sistemul nervos central sвnt posibile : - deplasarea organismului în spațiu - deplasarea părților corpului una fața de alta; - menținerea poziției. Оn afarг de aceasta, оn urma contracțiilor musculare se elaboreazг cгldurг, deoarece оn timpul travaliului mușchilor ea se eliminг оn cantitгți mari. Fiecare fibrг muscularг posedг urmгtoarele trei proprietгți fiziologice :
107 - excitabilitate, adică capacitatea de a răspunde la acțiunea excitantului prin generarea potențialului de acțiune; - capacitatea de conducere bilaterală a undei excitației din punctul excitat de-a lungul întregii fibre; - contractibilitate, adică capacitatea de a se contracta sau de a-şi modifica tensiunea la excitație. Excitabilitatea și capacitatea de propagare a potențialului de acțiune sunt funcțiile membranei celulare externe (sarcolemei) a fibrei musculare, iar contractibilitatea - funcția miofibrelor, aflate în sarcoplasmă. Tipurile de contracții musculare Rгspвndirea potențialului de acțiune prin fibra muscularг activeazг aparatul lui contractil și ca urmare fibra se contractг. Оn dependențг de condițiile оn care are loc contracția, ea este de douг tipuri: izotonicг și izometricг. Contracția izotonicг este o astfel de contracție, cвnd fibrele musculare se scurteazг, iar tensiunea rгmвne constantг. Drept exemplu de contracție izotonicг poate servi ridicarea de cгtre mușchi a unei greutгți, ce condiționeazг tensiunea treptatг a mușchiului. Contracția izometricг este o astfel de contracție, cвnd mușchiul nu se poate scurta, de exemplu atunci, cвnd mușchiul este fixat imobil de ambele capete. Оn acest caz lungimea fibrelor musculare rгmвne neschimbatг, оn schimb tensiunea crește. Contracția naturalг a mușchiului оn organism niciodatг nu poate fi pur izotonicг sau pur izometricг, deoarece mușchii, ridicвnd o greutate (de exemplu, flexвnd membrele оn articulații), se scurteazг și totodatг оși schimbг tensiunea. Mușchii scheletici оn organism sunt excitați datoritг impulsurilor care vin la ei prin nervii motori de la motoneuronii sistemului nervos central. Axonul, apropiindu-se de mușchi, arboreazг оntr-un șir de ramuri, care se terminг pe fibrele musculare formвnd plгci terminale motorii. Fiecare motoneuron inerveazг de la cвteva zeci pвnг la mii de fibre musculare. Motoneuronul оmpreunг cu grupul de fibre musculare pe care le inerveazг se numește unitate motorie. Unitatea motorie funcționeazг ca un tot unitar, toate fibrele musculare componente ale ei se contractг simultan. Tonusul muscular Este o proprietate fundamentalг a mușchiului cu inervația pгstratг. El reprezintг starea de contracție ușoarг și permanentг a mușchiului оn repaus. El este o contracție tetanicг slabг оnsoțitг de toate fenomenele caracteristice contracției musculare. Tonusul variazг оn funcție de activitatea nervoasг, scade оn somn și crește la emoții și frig. Forța de contracție a mușchiului este оn raport cu numгrul fibrelor musculare și de intensitatea stimulilor. Contracția muscularг are ca urmare producerea și eliberarea unei cantitгți vizibile de cгldurг, mușchiul fiind principalul furnizor de cгldurг a organismului. Оn condiție de inactivitate, cгldura produsг se numește cгldurг de repaus. Termogeneza reprezintг mecanismul de acomodare a organismului la scгderea temperaturii mediului. La frig, prin contracția izometricг a mușchiului, scade temperatura, energia consumatг fiind eliberatг sub formг de cгldurг. Dacг astfel nu se poate menține temperatura, apar frisoanele caracterizate prin contracții repetate ale musculaturii striate ce produc o cantitate și mai mare de cгldurг. Oboseala muscularг reprezintг reducerea temporarг a capacitгții funcționale a mușchiului, datoritг intoxicației fibrelor musculare prin acumulare de acid lactic. Manifestгrile oboselii musculare sunt: scгderea forței musculare, a excitabilitгții, contracturг fiziologicг оnsoțitг de dureri.
108 Travaliul muscular Dacг mușchiul la contracția lui ridicг o greutate atunci el produce un lucru mecanic, mгrimea cгruia se determinг prin produsul dintre greutate și оnгlțimea la care ea a fost ridicatг și se exprimг оn kilogramometri (kgm). De exemplu, dacг omul ridicг halterele cu greutatea 100 kg la оnгlюimea de 2 m, оn acest caz el efectueazг un lucru egal cu 200 kgm. Cel mai mare lucru mușchiul оl produce la eforturi medii și acest fenomen a primit denumirea de legea efortului mediu. S-a constatat, cг aceastг lege este veritabilг nu numai pentru mușchiul separat, dar și pentru оntregul organism. Dinamica organismului Mersul și fuga. Deplasarea corpului dintr-un loc оn altul se face cu ajutorul oaselor, articulațiilor și mușchilor. Oasele și articulațiile reprezintг organe pasive ale mișcгrii, оn timp ce mușchii sunt organe active. Mersul reprezintг ansamblul mișcгrilor executate pentru deplasarea corpului оn spațiu. Оn mers sunt interesate оn primul rвnd membrele inferioare, dar și membrele superioare și trunchiul. Membrele inferioare executг оn timpul mersului pași. Pasul reprezintг seria de mișcгri executate оntre 2 poziții identice ale aceluiași picior. Оn timpul mersului, trunchiul executг mișcгri verticale, transversale, de torsiune, mișcгri ale bazinului și ale umerelor. Mișcгrile pe care le executг membrele superioare sunt o consecințг a mișcгrilor de rotații efectuate оn coloana vertebralг. Fuga este, dupг mers, cea mai importantг modalitate de deplasare a omului. Se оnțelege, prin fugг un mod de deplasare analog cu mersul, deosebit de acesta prin rapiditatea mai mare și prin unele caractere particulare, ca de exemplu: оn fugг nu existг nici un moment оn care ambele membre inferioare se sprijinг concomitent pe sol; оn fugг existг chiar un moment оn care nici unul din membrele inferioare nu se gгsește pe suprafața de sprijin; оn fugг nu existг nici un moment оn care membrul inferior sг fie complet extins оn articulația genunchiului; Contracția unicг Excitarea mușchiului sau a nevului motor care оl inerveazг printr-un stimul unic provoacг o contracție unicг a mușchiului. Оn ea deosebim douг faze principale: faza de contractare și faza de relaxare. Sumarea contracțiilor Dacг оn condiții experimentale asupra unei fibre musculare sau asupra оntregului mușchi acționeazг 2 excitanți puternici, care urmeazг unul dupг altul cu un interval mic, apoi contracția apгrutг va avea o amplitudine mai mare decвt contracția micг maximalг. Efectele de contractare la prima și la cea de a doua excitare par a se contopi. Acest fenomen a fost numit sumarea contracțiilor. Tetanosul mușchiului Dacг asupra fibrei musculare sau asupra оntregului mușchi acționeazг stimuli ritmici cu o așa frecvențг, оncвt efectele lor se sumeazг, apare o contracție puternicг și prelungitг numitг contracție tetanicг sau tetanos. Amplitudinea ei poate fi de cвteva ori mai mare decвt mгrimea maximalг a contracției unice.
109 Capitolul IV. Splanhnologia – studiul despre viscere. Sistemul respirator. Generalitгюi Viscerele sau organele interne sunt situate оn cavitгțile corpului (toracicг, abdominalг și pelvianг), precum și оn regiunea capului și gвtului. Ele participг la funcțiile metabolice ale organismului, оn asigurarea lui cu materii nutritive și оn evacuarea deșeurilor metabolice. Оn conformitate cu originea, particularitгțile de structurг, topografia și funcțiile lor, viscerele se оmpart оn grupe ce constituie sisteme sau aparate de organe. De exemplu, distingem sistemele digestiv, respirator și aparatul urogenital. Conform structurii lor viscerele pot fi оmpгrțite оn parenchimatoase și tubulare sau cave. Organele parenchimatoase sunt constituite din parenchim, care la rвndul sгu este alcгtuit din celule specializate și stromг. Din organele parenchimatoase fac parte ficatul, pancreasul plгmвnii, rinichii etc. Stroma executг funcții de suport (carcasa moale) și troficг. Organele tubulare (cavitare) au un aspect de tub de diametrul respectiv (esofagul, stomacul, intestinele, ureterele, etc.), pereții cгruia delimiteazг o cavitate. Cu toatг varietatea de forme și funcții pereții organelor cavitare au o constituție similarг, sunt alcгtuite din 4 membrane (tunici): internг - mucoasг, baza submucoasг, tunica muscularг și membrana externг alcгtuitг din țesut conjunctiv numitг adventiție sau tunica seroasг. Organele interne se aflг оn cavitгțile corpului, оn vecinгtatea oaselor scheletului, mușchilor, vaselor și nervilor. De aceea, la descrierea topografiei organelor оn raport spațial cu alte formațiuni ne folosim de noțiuni anatomice speciale. Pentru a desemna poziția organelor fațг de oasele scheletului folosim termenul de scheletotopie. Poziția unui organ sau grup de organe оn corpul uman, оn cavitгțile lui este desemnatг prin termenul holotopie. Pentru a desemna raportul unui organ la alte organe adiacente se folosește termenul de sintopie. Sistemul respirator - systema respiratorium Sistemul respirator este format din totalitatea organelor care servesc la efectuarea respirației pulmonare: eliminarea bioxidului de carbon din sвnge, respectiv utilizarea oxigenului din aerul ambiant. Sistemul respirator este alcгtuit din cгile respiratorii și organele respiratorii, pare, numite plгmвni. Cгile respiratorii, оn conformitate cu topografia lor оn corpul uman, se оmpart оn cгi respiratorii superioare și cгi respiratorii inferioare. Din cгile respiratorii superioare fac parte cavitatea nazalг, partea nazalг a faringelui și partea oralг a faringelui, din cгile respiratorii inferioare fac parte laringele, traheea, bronhiile, inclusiv ramificațiile intrapulmonare ale bronhiilor. Cгile respiratorii sunt alcгtuite din tuburi, lumenul cгrora se menține datoritг prezenței unui schelet osos sau cartilaginos оn pereții lor. Datoritг acestei particularitгți morfologice a cгilor respiratorii are loc aportul de aer оn plгmвni și evacuarea lui din plгmвni оn exterior. Prin cгile respiratorii aerul ajunge оn plгmвni, care sunt organele respiratorii principale. Оn aceștia se realizeazг schimbul de gaze dintre aer și sвnge prin difuzie de gaze (oxigen - bioxid de carbon), prin pereții alveolelor pulmonare și capilarelor sangvine adiacente.
110 Nasul Regiunea nasului este alcгtuitг din nasul extern, оn interiorul cгruia se aflг cavitatea nazalг. Nasul extern - nasus externus Nasul extern este o proeminențг medianг, situat оn mijlocul feței, superior de care se aflг glabela, inferior - buza superioarг, bilateral - obrajii. Nasul extern are forma unei piramide triunghiulare cu vвrful оn sus și cu baza оn jos, cгruia i se descriu urmгtoarele elemente: - rгdгcina, situatг sub glabelг; - spinarea nasului, formatг la unirea celor douг lame laterale; - aripile nasului, ce reprezintг pгrțile inferioare ale pгrților laterale; - apexul nasului, cu care se terminг spinarea nasului. Aripile nasului, cu marginile lor inferioare, delimiteazг nгrile, care servesc drept porți de acces pentru aer оn cavitatea nazalг și de evacuare a lui. Nгrile sunt separate una de alta prin septul nazal. Nasul extern comportг un schelet osos și cartilaginos, format din oasele nazale, de apofizele frontale ale maxilei și de cвteva cartilaje: cartilajul lateral al nasului, cartilajul mare al aripii nasului, cartilajele alare mici și cartilajul septului nazal. Cartilajele nasului se unesc оntre ele și cu oasele adiacente prin straturi de țesut conjunctiv. Nasul extern adгpostește o parte a cavitгții nazale, dar aceasta din urmг se оntinde pвnг la nivelul porțiunii nazale a faringelui. El оndeplinește funcția esteticг și realizeazг protecția cavitгții nazale. Nasul extern diferг de la individ la individ și este formațiunea care imprimг оn cea mai mare mгsurг fizionomia, caracteristicг a persoanei. Forma și dimensiunile nasului extern variazг foarte mult. Cavitatea nazalг - cavitas nasi Cavitatea nazalг este separatг de septul nazal оn douг pгrți simetrice, care anterior se deschid pe fațг prin nгri, iar posterior, prin coane, comunicг cu rinofaringele. Оn fiecare jumгtate a cavitгții nasului distingem vestibulul nazal și fosa nazalг propriu-zisг. Vestibulul este acoperit din interior de pielea nasului extern, care ajunge aici prin nгri. Aceasta comportг glande sebacee, sudoripare și niște perișori aspri numiți vibrise. Cea mai mare parte a cavitгții nazale este constituitг de meaturile nazale cu care comunicг sinusurile nazale. Distingem meatul nazal superior, mediu și inferior, situat fiecare sub cornetul nazal respectiv. Din interior, pereții cavitгții nazale sunt tapetați de tunica mucoasг. Оn conformitate cu structura și funcția organului, оn tunica mucoasг a cavitгții nazale distingem regiunea olfactivг și regiunea respiratorie. Din regiunea olfactivг fac parte pгrțile superioare ale cavitгții nazale, care comportг celule senzoriale olfactive. Restul tunicii mucoase nazale se referг la regiunea respiratorie. Mucoasa regiunii respiratorii este tapetatг cu epiteliu ciliat și comportг glande mucipare și seroase, și conține plexuri cavernoase venoase, prezența cгrora contribuie la purificarea, umectarea și temperarea aerului inspirat.
111 Fig. 36 Peretele lateral al cavitгюii nazale. 1- sinusul frontal; 2- cornetul nazal superior; 3- cornetul nazal mediu; 4- cornetul nazal inferior; 5- sinusul sfenoidal; 6- orificiul faringian al tubei auditive; 7- vestibulul nazal. Sinusurile paranazale Sinusurile paranazale sunt patru perechi de compartimente pneumatice situate оn jurul foselor nazale, cu care comunicг prin orificii speciale. Aceste cavitгți pline cu aer micșoreazг greutatea scheletului capului, mгrind оn același timp rezistența acestuia; totodatг au rol de izolatori termici și de rezonatori ai sunetelor. Sinusurile sunt cгptușite de o mucoasг care se prelungește cu mucoasa din cavitгțile nazale și de aceea, datoritг lor se mгrește suprafața de contact a aerului cu mucoasa. Din sinusurile paranazale fac parte: - sinusul maxilar (Higmore) - sinusul frontal - sinusul etmoidal - sinusul sfenoidal. Laringele - larynx Laringele este un organ tubular care face parte din cгile respiratorii și executг funcția de respirație, de protecție a cгilor respiratorii inferioare și de fonație. Topografia laringelui Laringele ocupг o poziție medianг оn regiunea anterioarг a gвtului, formвnd o proeminențг, care la femei este abia perceptibilг, iar la bгrbați este foarte pronunțatг, proeminența laringianг (mгrul lui Adam). La omul matur laringele este situat la nivelul vertebrelor cervicale IV și VI sau VII. Оn partea de sus laringele este suspendat de osul hioid, оn partea de jos el e unit cu traheea. Anterior
112 și bilateral laringele este cuprins de lobii drept și stвng ai glandei tiroide. Posterior de laringe se aflг partea laringianг a faringelui. Din faringe aerul nimerește оn cavitatea laringianг prin intrarea оn laringe. Structura laringelui Оn structura laringelui deosebim cartilaje, care sunt unite оntre ele prin intermediul articulațiilor și ligamentelor, care mai apoi sunt acoperite de mușchi. Cartilajele laringelui Cartilajele laringelui se оmpart оn pare și impare. Din cele impare fac parte epiglota, cartilajele tiroid și cricoid, iar din cele pare fac parte cartilajele aritenoide, corniculate și cuneiforme. Unirile cartilajelor laringelui Cartilajele laringiene joncționeazг оntre ele și cu osul hioid prin articulații și ligamente. Mobilitatea cartilajelor laringiene este asiguratг de douг articulații pare (articulația cricotiroidг și articulația cricoaritenoidг) și de mușchii respectivi, care le acționeazг. Оn afarг de articulații, cartilajele laringelui se pot uni оntre ele și cu osul hioid prin intermediul ligamentelor. Mușchii laringelui Muєchii laringelui pot fi repartizați оn trei grupe: dilatatori ai glotei, constrictori ai glotei și tensori ai coardelor vocale. La mușchii dilatatori ai glotei se referг un singur mușchi - mușchiul cricoaritenoid posterior. Constricția glotei este realizatг de mușchii cricoaritenoid lateral, tiroaritenoid, aritenoizi transversal și oblic. Din mușchii care tensioneazг coardele vocale fac parte cricotiroidul și mușchiul vocal. Cavitatea laringelui Cavitatea laringelui se divide оn trei compartimente: - compartimentul superior, vestibulul laringelui, se оntinde de la intrarea оn laringe pвnг la pliurile vestibulare, оntre care se aflг fisura vestibulului; - compartimentul mediu, interventricular, cel mai оngust, se оntinde de la pliurile vestibulului оn partea de sus pвnг la coardele vocale оn partea de jos. Оntre pliul vestibulului și coarda vocalг pe fiecare laturг a laringelui se aflг un ventricul laringian. Coardele vocale dreaptг și stвngг, delimiteazг glota sau fisura vocalг, care constituie cea mai оngustг parte a cavitгții laringelui. Coardele vocale, extinse оntre cartilajul tiroid și cartilajele artitenoide, realizeazг fonația. La contractarea mușchilor laringelui, оn urma deplasгrii cartilajelor se modificг lгrgimea glotei și gradul de extensiune a plicilor vocale. Aerul expirat face sг vibreze coardele vocale, acestea producвnd sunete. - compartimentul inferior al cavitгții laringelui situat sub glotг, cavitatea infragloticг, se dilatг treptat și continuг оn cavitatea traheii. Dimensiunile laringelui la femei și copii sunt mai mici, coardele vocale mai scurte, de aceea tembrul vocii este mai оnalt. O datг cu vвrsta dimensiunile laringelui cresc, оndeosebi la bгieți оn perioada pubertarг. La aceastг vвrstг se constatг schimbarea vocii, tembrul acesteia devenind
113 mai jos. Limba, buzele, cavitatea bucalг și cea nazalг de asemenea participг la articularea sunetelor. Fig.37 Laringele єi glanda tiroidг. Vedere anterioarг. 1- osul hioid; 2- ligamentul tirohioidian median; 3- m. tirohioidian; 4- cartilajul tiroid; 5- m. cricotiroidian; 6- lobul piramidal al glandei tiroide; 7- lobul lateral al glandei tiroide; 8 – traheea. Traheea - trachea Topografia traheii Traheea este un organ impar ce servește pentru conducerea aerului. Traheea оncepe de la limita inferioarг a laringelui, adicг la nivelul vertebrei cervicale VI și se terminг la nivelul vertebrei toracice V, unde ea se bifurcг оn douг bronhii principale (bifurcația traheii). Traheea are forma unui tub de 9-11 cm lungime, puțin aplatisat оn sens anteroposterior. Conform topografiei sale, la trahee deosebim douг porțiuni: cervicalг și toracicг. Оn porțiunea cervicalг traheea are оn adiacențг glanda tiroidг. Posterior de trahee se aflг esofagul, iar bilateral de ea - fasciculul neurovascular drept și stвng. Оn cavitatea toracicг anterior de trahee este situat arcul aortei și timusul. Din dreapta și din stвnga traheii se aflг pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Structura traheii Traheea este constituitг din 16-20 semiinele cartilaginoase, care ocupг 2/3 din circumferința traheii, și sunt deschise оn sens posterior. Datoritг semicercurilor cartilaginoase lumenul traheii rгmвne hiant. Cartilajele fiind incomplete оn porțiunea lor posterioarг, scheletul traheii este format la acest nivel de un perete membranos, care se adapteazг la raportul posterior al traheii cu esofagul și permite trecerea bolului alimentar prin esofag. Cartilajele traheii se unesc оntre ele prin intermediul ligamentelor inelare. Peretele traheii este alcгtuit din tunica mucoasг, din baza submucoasг, din tunicile fibromiocartilaginoase și conjunctivг.
114 Tunica mucoasг a traheii conține epiteliu vibratil pluristratificat, care conține glande mucipare și foliculi limfatici. Bronhiile principale - bronchi principales Bronhiile principale (dreaptг și stвngг), deviazг de la trahee la nivelul vertebrei toracice V și se оndreaptг spre hilurile plгmвnului respectiv. Bronhia principalг dreaptг ocupг o poziție mai verticalг, este mai scurtг și mai largг decвt cea stвngг și, ca direcție, se prezintг ca o prelungire a traheii. Din aceastг cauzг corpurile eterogene nimeresc mai frecvent оn bronhia dreaptг decвt оn cea stвngг. Peretele bronhiei principale dupг structura lui se aseamгnг cu peretele traheii. Scheletul lor este constituit din semiinele cartilaginoase (6 - 8 оn bronhia dreaptг, 9 - 12 оn cea stвngг). Posterior bronhiile au un perete membranos. Din interior bronhiile principale sunt tapetate cu tunica mucoasг, iar din exterior sunt acoperite de adventiție. Importanța cгilor respiratorii Aerul atmosferic, trecвnd prin cгile respiratorii, se curгțг de praf, se оncгlzește și se umezește. Curгțirea aerului de praf e deosebit de eficientг оn respirația nazalг. La trecerea aerului prin meaturile nazale relativ оnguste, se formeazг niște mișcгri turbionare și particulele mari de praf, lovindu-se de pereții meaturilor, nazofaringelui și laringelui, se lipesc de mucusul, ce le acoperг. Acest mecanism de curгțire a aerului e atвt de eficient, оncвt оn cгile respiratorii interne pot pгtrunde numai particule de praf foarte și foarte mici. La оnlгturarea particulelor de praf contribuie de asemenea activitatea epiteliului ciliat al bronhiilor și traheii. La pгtrunderea particulelor mari de praf оn trahee și bronhii apare оn mod reflex tusea, iar la pгtrunderea lor оn nas - strгnutul. Tusea și strгnutul reprezintг reflexe respiratorii de protecție, ce curгțг cгile respiratorii de particulele strгine și de mucusul, ce оngreuiazг respirația (vezi Reflexele respiratorii de protecюie). Plгmвnii - pulmon Plгmвnii sunt organele principale ale respirației. La nivelul plгmвnilor are loc schimbul alveolar de gaze. Plгmвnii, drept și stвng, sunt situați оn cavitatea toracicг, оn jumгtгțile ei dreaptг și stвngг, fiecare avвnd sacul sгu pleural. Plгmвnii, situați оn sacii pleurali, sunt separați unul de altul de cгtre mediastin, care оncorporeazг cordul cu vasele magistrale, esofagul și alte organe. Inferior plгmвnii vin оn adiacenюг la diafragm, anterior, lateral și posterior fiecare plгmвn vine оn contact cu peretele toracic. Dat fiind cг cupola dreaptг a diafragmului ocupг o poziție mai оnaltг decвt cea stвngг (din cauza ficatului), plгmвnul drept este mai scurt și mai lat decвt cel stвng. Plгmвnul stвng este mai оngust și mai lung, deoarece o parte din jumгtatea stвngг a cavitгții toracice o ocupг cordul.
115 Forma și fețele plгmвnilor Plгmвnii au forma unui con imperfect. La ei distingem 3 fețe: diafragmalг, costalг și medialг. Fața diafragmalг mai este consideratг baza plгmвnului și este orientatг spre diafragm, iar vвrful (apexul) este rotunjit și ajunge оn regiunea gвtului, ridicвndu-se cu 2-3 cm deasupra claviculei. Fața costalг, convexг, este adiacentг suprafeței interne a cutiei toracice. Fața medialг este orientatг medial spre organele mediastinului. Tot pe fața medialг a fiecгrui plгmвn ceva mai sus de mijlocul ei se aflг o impresiune de formг ovalг - hilul plгmвnului, prin care оntrг оn plгmвn bronhia principalг, artera pulmonarг, nervi, și prin care ies venele pulmonare, vase limfatice. Aceste formațiuni constituie rгdгcina plгmвnului. Fețele plгmвnilor sunt delimitate de margini. Pe marginea anterioarг, care delimiteazг fața costalг de cea medialг, se aflг incizura cardiacг. Structura macro – microscopicг a plгmвnilor Fiecare plгmвn prin niște șanțuri profunde se оmparte оn lobi, оn numгr de trei pentru plгmвnul drept (superior, mediu și inferior) și doi pentru plгmвnul stвng (superior și inferior). Lobii pulmonari se оmpart la rвndul lor оn segmente. Оn hilul plгmвnului bronhia principalг se separг оn bronhii lobare, trei pentru plгmвnul drept și douг pentru plгmвnul stвng. Bronhiile lobare оntrг оn hilul lobului și se оmpart оn bronhii segmentare. Bronhia segmentarг оntrг оn segment, care constituie o porțiune a plгmвnului orientatг cu baza spre fața organului, iar cu apexul spre rгdгcina lui și este alcгtuit din lobuli pulmonari. Segmentele bronhopulmonare se caracterizeazг prin aerație și vascularizație proprie, prin stromг intersegmentarг, care le delimiteazг de segmentele vecine. Datoritг acestor particularitгți sunt posibile intervenții chirurgicale la nivel de segment bronhopulmonar. Conform Nomenclaturii Anatomice Pariziene (PNA) оn fiecare plгmвn se disting cвte 10 segmente. Bronhia segmentarг se оmparte оn ramuri, care subdivizвndu-se treptat, ajung pвnг la bronhiola lobularг, care intrг оn lobulul pulmonar. Оn interiorul lobulului de la ea pleacг 18-20 bronhiole terminale, care nu mai comportг оn structura sa formațiuni cartilaginoase. Acestea se оmpart dicotomic оn bronhiolele respiratorii, de la care deviazг canalele alveolare ce conțin alveole pulmonare. Bronhiile de diferite ordine, оncepвnd cu bronhia principalг, care servesc la conducerea aerului оn procesul de respirație, constituie arborele bronhial. Bronhiolele respiratorii, care deviazг de la o bronhiolг terminalг, precum și canalele alveolare cu alveolele formeazг acinul pulmonar, care reprezintг unitatea morfofuncționalг a plгmвnului. Totalitatea acinilor pulmonari formeazг arborele alveolar care face parte din parenchimul respiratoriu al plгmвnilor. Numгrul de acini оntr-un plгmвn ajunge pвnг la 15.000. Limitele plгmвnilor Apexul plгmвnului drept depгșește nivelul claviculei cu 2 cm, iar al coastei I cu 3-4 cm. Posterior apexul plгmвnilor se proiecteazг la nivelul apofizei spinoase a vertebrei cervicale VII. De la apex pornește limita lui anterioarг, care trece spre articulația sternoclavicularг dreaptг, iar apoi coboarг оn jos, posterior de stern, pвnг la cartilajul coastei VI și aici trece оn limita inferioarг a plгmвnului drept. Limita inferioarг intersecteazг pe linia medioclavicularг coasta VI, pe linia axilarг anterioarг - coasta VII, pe linia axilarг medie - coasta VIII, pe linia axilarг posterioarг - coasta IX, pe linia scapularг - coasta X, pe linia paravertebralг se terminг la nivelul coastei XI. Aici limita inferioarг a plгmвnului se оntoarce brusc оn sus și trece оn limita lui posterioarг.
116 Limita posterioarг trece de-a lungul coloanei vertebrale de la capul coastei II pвnг la limita inferioarг a plгmвnului (coasta XI). La plгmвnul stвng apexul se aflг la același nivel ca și la plгmвnul drept. Limita lui anterioarг trece spre articulația sternoclavicularг, apoi posterior de stern, coboarг pвnг la nivelul coastei IV, aici deviazг brusc оn stвnga, formвnd incizura cardiacг și apoi coboarг vertical оn jos pвnг la coasa VI. Aici оncepe limita inferioarг, care se aflг ceva mai jos decвt limita inferioarг a plгmвnului drept. Pe linia paravertebralг limita inferioarг a plгmвnului stвng trece оn limita lui posterioarг, situatг de-a lungul coloanei vertebrale pe partea stвngг. Fig. 38 Laringele, traheea, bronhiile principale єi plгmвnii; aspect anterior. 1- laringele; 2- traheea; 3- apexul plгmвnului stвng; 4- lobul superior al plгmвnului stвng; 5- incizura oblicг; 6- lobul inferior al plгmвnului stвng; 7- incizura cardiacг; 8- lobul inferior al plгmвnului drept; 9- lobul mijlociu al plгmвnului drept; 10- incizura orizontalг; 11- lobul superior al plгmвnului drept; 12- bronhia principalг dreaptг. Pleura. Cavitatea pleuralг Pleura constituie tunica seroasг a plгmвnilor. Ea se оmparte оn douг foițe: parietalг și visceralг. Fiecare plгmвn este acoperit de foița visceralг, care pe suprafața rгdгcinii pulmonare trece оn pleura parietalг, care tapeteazг peretele cavitгții toracice. Pleura visceralг (pulmonarг) concrește tenace cu țesutul organului și pгtrunde și оn șanțurile dintre lobii pulmonari. Pleura parietalг concrește cu fața internг a peretelui toracic. Оn conformitate cu poziția pгrților pleurei parietale la ea distingem pleura costalг, mediastinalг și diafragmalг.
117 Superior, la nivelul aperturii superioare a cutiei toracice pleura costalг și mediastinalг trec una оn alta și formeazг cupola pleurei. Оntre pleura parietalг și visceralг existг un spațiu fisural оnchis numit cavitatea pleuralг. Оn aceastг cavitate se aflг o cantitate micг de lichid seros, care umecteazг foițele pleurei pentru a le reduce frecarea. Оn actul respirației, оn timpul mгririi și reducerii capacitгții plгmвnilor, pleura visceralг umectatг gliseazг liber pe fața internг a pleurei parietale. Оn locurile de trecere a pleurei costale оn cea diafragmalг și mediastinalг se formeazг sinusurile pleurale, care constituie niște spații de rezervг pentru cavitгțile pleurale dreaptг și stвngг, și mai servesc drept recipiente оn care se poate acumula lichidul pleural (seros) оn caz de tulburare a proceselor de formare sau de resorbție a acestuia. Plгmвnii pгtrund оn sinusuri doar оn cazul unei inspirații foarte profunde (maxime), iar оn timpul respirației obișnuite, pereții sinusurilor colabeazг. Se cunosc urmгtoarele sinusuri: sinusul costodiafragmal, sinusul frenicomeiastinal și sinusul costomediastinal. Limitele pleurei Cupola pleurei, оn dreapta și stвnga, ajunge pвnг la colul coastei I, ceea ce оn posterior corespunde apofizei spinoase a vertebrei VII cervicale. Anterior cupola pleurei se ridicг cu 3-4 cm mai sus de coasta I (cu 1-2 cm mai sus de claviculг). Limita anterioarг a pleurei costale, dreaptг și stвngг, are un traiect diferit. Din dreapta, aceastг limitг, posterior de articulația sternoclavicularг coboarг оn jos posterior de stern pвnг la coasta VI, unde deviazг оn dreapta și trece оn limita inferioarг a pleurei, care pe linia medioclavicularг intersecteazг coasta VI, pe linia axilarг anterioarг - coasta VIII, pe linia axilarг medie - coasta IX, pe linia axilarг posterioarг - coasta X, pe linia scapularг - coasta XI, și trece spre coloana vertebralг la nivelul colului coastei XII, unde limita inferioarг trece оn limita posterioarг a pleurei. Din stвnga, limita anterioarг a pleurei parietale pornește de la cupolг tot așa cum și din dreapta - posterior de articulația sternoclavicularг. Apoi se оndreaptг posterior de stern оn jos pвnг la cartilajul coastei IV; aici intersecteazг marginea stвngг a sternului și coboarг pвnг la cartilajul coastei VI, unde trece оn limita inferioarг a pleurei. Limita inferioarг a pleurei din stвnga e situatг ceva mai jos decвt cea din dreapta. Posterior, ca și din dreapta, la nivelul coastei XII, ea trece оn limita posterioarг. Limita posterioarг a pleurei coboarг de la cupola pleurei оn jos de-a lungul coloanei vertebrale pвnг la colul coastei a XII, unde trece оn limita inferioarг. Mediastinul - mediastinum Mediastinul constituie un complex de organe situate оntre cavitгțile pleurale dreaptг și stвngг. Anterior mediastinul este delimitat de stern, posterior - de porțiunea toracicг a coloanei vertebrale, bilateral - de pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Оn sus mediastinul se extinde pвnг la apertura superioarг a cutiei toracice, оn jos - pвnг la diafragm. Actualmente, mediastinul se divizeazг convențional оn douг compartimente: mediastinul superior și mediastinul inferior. Ultimul la rвndul sгu se оmparte оn mediastin anterior, mediu și posterior. Mediastinul superior este delimitat de cel inferior de planul orizontal imaginar, trasat de la locul joncțiunii manubriului sternului cu corpul sternului pвnг la discul intervertebral dintre corpurile vertebrelor IV și V toracice. Оn mediastinul superior sunt situate timusul, porțiunea superioarг a venei cave superioare, arcul aortei cu vasele ce pleacг de la el, traheea, porțiunea superioarг a esofagului ș.a. Оn mediastinul inferior - anterior sunt situate artera și vena toracice interne, vasele parasternale ș.a. Оn mediastinul inferior - mediu se aflг cordul cu pericardul și vasele magistrale
118 ce pleacг de la el, bronhiile principale ș.a. Din mediastinul inferior - posterior fac parte porțiunea toracicг a aortei descendente, nervii vagi, esofagul etc. Respirația Respirația este totalitatea proceselor, оn urma cгrora se produce consumarea de cгtre organism a oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon. Respirația omului cuprinde urmгtoarele procese: 1. schimbul de aer dintre mediul extern și alveolele plгmвnilor (respirația externг sau ventilația pulmonarг); 2. schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sвnge, care circulг prin capilarele pulmonare (difuziunea gazelor оn plгmвni); 3. transportul gazelor de cгtre sвnge; 4. schimbul de gaze dintre sвnge și țesuturi оn capilarele tisulare (difuziunea gazelor оn țesuturi); 5. consumarea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon de cгtre celule (respirația celularг). Respirația pulmonarг Respirația pulmonarг sau externг, adicг schimbul de aer dintre alveolele plгmвnilor și mediul extern, se realizeazг оn urma mișcгrilor respiratorii ritmice ale cutiei toracice. Оn inspirație volumul cutiei toracice și al plгmвnilor se mгrește, presiunea din ei scade și aerul оntrг оn alveolele pulmonare prin cгile respiratorii. Оn expirație volumul cutiei toracice, deci și al plгmвnilor, se micșoreazг, presiunea din ei crește și aerul iese afarг. Оn alveole are loc schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sвnge. Oxigenul aerului alveolar este absorbit de sвngele capilarelor, care оnconjoarг alveolele, iar bioxidul de carbon este eliminat din sвngele acestor capilare оn aerul alveolar. Mecanismul inspirației Actul inspirației se realizeazг prin mгrirea volumului cavitгții toracice, care se produce оn urma ridicгrii coastelor și coborвrii diafragmului. Ridicarea coastelor se оnfгptuiește оn urma contracției mușchilor intercostali externi. Оn inspirație fibrele musculare ale diafragmului se contractг, din care cauzг cupola lui devine mai platг și se lasг оn jos; organele cavitгții abdominale sunt impuse оn jos, lateral și оnainte; volumul cutiei toracice crește. La diferiți oameni оn dependențг de vвrstг și sex, condițiile de muncг etc., respirația se realizeazг mai ales pe contul mușchilor intercostali (tipul de respirație costalг sau toracicг) sau pe contul diafragmului (tipul de respirație diafragmalг sau abdominalг). Mecanismul expirației Cвnd se terminг inspirația și mușchii respiratori se relaxeazг, coastele se lasг оn jos și cupola diafragmului se ridicг. Ca urmare volumul cutiei toracice se micșoreazг. Astfel, actul expirației se produce, de obicei, оn mod pasiv, fгrг participarea mușchilor.
119 Presiunea negativг оn cutia toracicг Оn cutia toracicг plгmвnii se aflг оn stare de extensiune, fiind strвns lipiюi de pereții toracelui. La nașterea copilului plгmвnii se aflг оn colabare și ca volum corespund оntru totul cutiei toracice. Оnsг spre finele primei sгptгmвni de viațг sporirea dimensiunilor cutiei toracice depгșește creșterea plгmвnilor, care se dezvoltг mai lent. Plгmвnii comunicг cu atmosfera și, odatг cu lгrgirea cutiei toracice sub acțiunea presiunii atmosferice, se extinde țesutul elastic al lor, lamelele parietalг și visceralг ale pleurei rгmвnвnd strвns lipite оntre ele. Simultan, оn plгmвni apar forțe elastice, care acționeazг оn direcția colabгrii plгmвnilor. Aceste forțe оmpiedicг transmiterea presiunii atmosferice оn direcția cavitгții pleurale. De aceea presiunea оn cavitatea pleuralг este cu 5-6 mm ai coloanei de mercur mai joasг decвt presiunea atmosfericг. Aceastг diferenюг se numește presiune negativг. Pneumotoraxul La perforarea peretelui cutiei toracice aerul pгtrunde оn spațiul interpleural și provoacг colabarea plгmвnilor. Оn astfel de condiții o mare parte din aerul ce se aflг оn plгmвni este expulzatг prin cгile respiratorii. Оn stare de colabare volumul plгmвnilor prezintг doar 1/3 din capacitatea cutiei toracice. Deermetizarea cavitгții pleurale se numește pneumotorax. Un pneumotorax unilateral se aplicг uneori bolnavilor de tuberculozг, pentru a suspenda mișcгrile de respirație ale plгmвnului afectat оn scopul accelerгrii proceselor de cicatrizare. Оn pneumotoraxul bilateral total, cвnd sunt excluși din respirație ambii plгmвni, survine moartea оn rezultatul asfixiei. Volumul aerului din plгmвni Оn stare de repaus omul inspirг și expirг circa 500 ml de aer; acest volum de aer se numește volum respirator. Suplimentar la cei 500 ml omul mai poate inspira la o inspirație adвncг aproximativ оncг 2500 ml de aer (volumul inspirației suplimentare sau aerul complementar). Dupг o expirație liniștitг omul este capabil sг expire circa 1000 ml de aer (volumul expirației suplimentare sau aerul de rezervг). Din aceste cifre reiesг cг оn timpul respirației liniștite cavitatea toracicг nu se dilatг și nu colabeazг pвnг la maximum. Оn caz de necesitate, amplitudinea mișcгrilor respiratorii se poate mгri atвt оn inspirație, cвt și оn expirație, datoritг cгrui fapt crește volumul de aer, ce intrг оn plгmвni. Capacitatea vitalг a plгmвnilor. Dacг se efectueazг o inspirație maximг, iar apoi printr-un muștiuc se produce o expirație maximг оntr-un gazometru special (spirometru), оn el оntrг și aerul respirator, și aerul complementar, și aerul de rezervг, adicг оn medie 500 ml+ 2500ml+ 1000ml= 4000ml. Tot acest volum de aer constituie capacitatea vitalг a plгmвnilor. Ea diferг оn dependenюг de vвrstг, de sex, starea sгnгtгții și antrenamentul respirației. Capacitatea vitalг a plгmвnilor la un bгrbat tвnгr constituie 3.5- 4, 8l, iar la femei ea este de 3.0- 3.5l. Volumul rezidual. Dupг o expirație maximг plгmвnii nu se elibereazг complet de tot aerul - оn ei rгmвne aproximativ оncг 1000 - 1500 ml; acesta este volum rezidual. Оn timpul respirației obișnuite оn plгmвni se aflг permanent aer rezidual și aer de rezervг, care rгmвne оn ei dupг moarte. Cea mai mare pate din aerul, aflat оn plгmвnii cadavrului, poate fi оnlгturatг cu ajutorul unui pneumotorax bilateral deschis, deoarece оn cazul acesta se produce colabarea aproape totalг a țesutului pulmonar.
120 Ventilația pulmonarг Numгrul mișcгrilor respiratorii la omul adult оn stare de repaus constituie aproximativ 16- 20 pe minut. Copiii respirг mai frecvent, de exemplu nou - nгscuții respirг de circa 60 de ori pe minut. Оnmulțind numгrul mișcгrilor respiratorii pe minut cu volumul unei inspirații, putem calcula minut /volumul ventilației pulmonare. Оn medie la omul adult el este egal cu 6-8 litri. Transportul gazelor de cгtre sвnge Transportul oxigenului din aerul alveolar spre țesuturile corpului și a bioxidului de carbon de la ele spre alveolele pulmonare e realizat de sвnge. Oxigenul e transportat de eritrocite, fiind fixat de hemoglobinг. Bioxidul de carbon, ce se formeazг оn țesuturi, difuzeazг оn sвngele capilarelor, deoarece tensiunea CO2 оn țesuturi e mai mare decвt tensiunea lui оn sвngele arterial. Schimbul de gaze оn plгmвni și țesuturi Schimbul de gaze оn plгmвni оntre sвnge și aerul alveolar are loc prin membrana formatг din douг straturi de celule pavimentoase: celulele endoteliului capilarelor sangvine și celulele epiteliului alveolar. Grosimea acestei membrane este foarte micг, fapt ce asigurг difuziunea rapidг a gazelor. La aceasta contribuie numгrul imens de alveole (el constituie la om 250- 350 mln.) єi suprafața lor totalг mare, care constituie aproximativ 100 m2 оn inspirație și 30 m2 оn expirație. Schimbul de gaze оn plгmвni se realizeazг оn urma difuziunii bioxidului de carbon din sвnge оn aerul alveolar și a oxigenului din aerul alveolar оn sвnge. Aceasta are loc datoritг diferenței dintre presiunea parțialг a gazelor date оn aerul alveolar și tensiunea lor оn sвnge. Reglarea respirației Centrul respirator Activitatea ritmicг a musculaturii respiratorii este condiționatг de activitatea sistemului nervos central. Prin cercetгri științifice s-a demonstrat suspendarea respirației оn urma unei оmpunsгturi de ac оntr-un anumit punct al bulbului rahidian, оn zona planșeului ventriculului IV. Acest sector al bulbului rahidian prezintг zona centrului respirator. Activitatea centrului respirator nu este reflexг, ci se supune unui automatism. Centrul respirator este o formațiune bilateralг, simetricг, fiecare jumгtate a sa fiind constituitг dintr-un centru inspirator și altul expirator. De la centrul respirator impulsurile nervoase se оndreaptг spre corpurile neuronilor motori ai mușchilor intercostali și ai diafragmului, situați оn mгduva spinгrii, iar de aici - spre musculatura respiratorie, declanșвnd contracția acesteia. Reglarea activitгții centrului respirator Activitatea ritmicг spontanг a centrului respirator se regleazг atвt pe cale nervoasг, cвt și pe cale umoralг, asigurвnd o adaptare perfectг a ventilației pulmonare la necesitгțile organismului. Un rol important оn reglarea frecvenței și profunzimii mișcгrilor respiratorii revine nervilor vagi, care conțin fibre nervoase senzitive ce vin de la interoreceptorii plгmвnilor. Secționarea
121 acestor nervi provoacг dereglгri ale respirației, mișcгrile respiratorii devenind profunde și rare, cu pauze lungi. Activitatea centrului respirator este influențatг de cortexul cerebral. Omul regleazг dupг voințг respirația оn timpul vorbirii, cвntului, poate reține pe un timp respirația sau efectua o hiperventilare a plгmвnilor. Experimental a fost stabilit cг respirația cu un amestec de gaze ce conține 6% bioxid de carbon provoacг dispneea. La fel prin experiențe s-a demonstrat cг la sportivi amplificarea respirației apare pe calea reflexelor condiționate, deja la comanda ”start”. Modificгri reflexe ale respirației apar la excitarea mai multor receptori. Excitațiile dureroase amplificг și aprofundeazг respirația, iar excitațiile termice, de exemplu scufundarea оn apг rece, pot opri temporar respirația. O importanțг deosebitг оn reglarea respirației are excitarea receptorilor ce reacționeazг la schimbarea tensiunii parțiale a bioxidului de carbon și oxigenului оn sвnge. Chemoreceptorii sunt situați оn pereții arcului aortei, la nivelul ramificгrii arterei carotide și оn bulbul rahidian. De la acești receptori оncep reflexele ce adapteazг respirația la modificгrile concentrației de gaze оn sвnge. Ridicarea tensiunii parțiale a bioxidului de carbon оn sвnge provoacг aprofundarea respirației, iar scгderea tensiunii parțiale a oxigenului sporește frecvența mișcгrilor respiratorii și оn consecințг se amplificг ventilația pulmonarг. Dacг prin respirație intensг se efectueazг hiperventilarea plгmвnilor, atunci scade tensiunea parțialг a bioxidului de carbon, crește tensiunea parțialг a oxigenului оn sвnge și survine o suspendare temporarг a respirației. De acest procedeu se folosesc оnotгtorii sub apг. Оnainte de scufundare ei ventileazг puternic plгmвnii și dupг aceasta se pot afla sub apг mai mult timp. Mecanismul primei inspirații. La nou-nгscut, dupг ce a fost legat cordonul ombilical, оnceteazг schimbul de gaze prin sistemul vaselor ombilicale, care au raporturi cu vasele mamei la nivelul placentei. Acumulвndu-se оn sвngele nou - nгscutului, bioxidul de carbon excitг centrul respirator și declanșeazг prima inspirație. Particularitгțile respirației оn condiții extreme Respirația оn hipobarie Dereglгri patologice considerabile ale respirației au loc atunci, cвnd omul se aflг оn condiții hipobarice. Studierea lor are o mare importanțг practicг оn legгturг cu zborurile la оnгlюimi mari și ascensiunile оn munți. La оnгlțimea de 4000 - 6000 metri pot apгrea simptomele așa- numitei boli de altitudine (sau de munte), care se caracterizeazг printr-un șir de semne ale insuficienței de oxigen - hipoxiei. Оn acest caz se observг dereglгri ale respirației și circulației sangvine, de asemenea și ale stгrii sistemului nervos central, care este extrem de sensibil la insuficiența de oxigen. Aceste dereglгri pot fi prevenite dacг omul printr-o mascг, fixatг pe fațг și unitг cu un balon special, respirг un amestec gazos cu un procent mare de oxigen. Оn acest caz boala de altitudine nu survine chiar nici la оnгlțimea de 11000 - 12000 de metri, la care omul n- ar putea exista fгrг a inspira oxigen. La оnгlțimi mari organismul suferг nu numai de insuficiența oxigenului, ci și de insuficiența bioxidului de carbon оn sвnge și țesuturi, adicг de hipocapnie. Adгugarea unei anumite cantitгți de CO2 la aerul inspirat оmbunгtгțește considerabil starea organismului оn boala de altitudine. Respirația periodicг Оn cazul aprovizionгrii insuficiente a centrului respirator cu oxigen apare uneori așa - numita respirație periodicг sau respirația Cheyne-Stokes. Оn acest tip de respirație mișcгrile
122 respiratorii alterneazг cu pauze de 5-20 secunde și mai mult. Dupг pauzг apar mai оntвi mișcгri respiratorii slabe, care devin apoi din ce оn ce mai profunde. Ajungвnd la maximum, ele slгbesc treptat; dar destul de repede оnceteazг cu totul; dupг o nouг pauzг tot ciclul se repetг. Un asemenea ciclu dureazг circa 30-60 secunde. Respirația оn hiperbarie Cвnd omul lucreazг оn cheson sau scafandru, se aflг оn condiții de presiune barometricг оnaltг. Оn timpul aflгrii la adвncimi mari, unde presiunea aerului poate ajunge la 10 atmosfere, оn sвnge, оn lichidul tisular și оn țesuturi se dizolvг o cantitate foarte mare de azot. Оn cazul decompresiei treptate, de exemplu, cвnd scafandrul este ridicat оncet din adвncul mгrii, azotul este eliminat оmpreunг cu aerul expirat pe mгsura scгderii presiunii și organismul nu este amenințat de vre-un pericol. Dacг оnsг, decompresia este rapidг, de exemplu, dacг scafandrul e ridicat repede, azotul nu dovedește sг fie eliminat din organism. Deoarece оn timpul trecerii de la presiunea ridicatг la cea normalг solubilitatea azotului оn sвnge scade, оn sвnge apar bule de gaz, care pot provoca embolia vaselor, adicг obturarea lor. Starea apгrutг оn cazul decompresiei rapide, numitг uneori boala de cheson, este оnsoțitг de dureri оn articulații, amețealг, vomг, dispnee, pierderea cunoștinței. Pentru tratarea ei omul trebuie expus din nou hiperbariei, pentru a dizolva iarгєi bulele de azot. Оn prezent, cвnd scafandrul e coborвt la adвncimi, i se dг un amestec gazos, оn care azotul e оnlocuit cu heliu. Afarг de aceasta, оn timpul ridicгrii la suprafațг a scafandrului din adвncul mгrii sau la ieșirea din cheson este stabilitг o vitezг limitatг de decompresie, adicг de trecere de la presiunea ridicatг la cea normalг. Respirația artificialг Оn leziunile centrului respirator, cвnd acesta оnceteazг sг funcționeze și respirația se oprește, se aplicг respirația artificialг, care asigurг оntr-o anumitг mгsurг metabolismul gazos. Existг trei metode de respirație artificialг: 1. pomparea ritmicг a aerului оn plгmвni prin cгile respiratorii; 2. dilatarea sau comprimarea ritmicг artificialг a cutiei toracice, care imitг mișcгrile respiratorii naturale; 3. stimularea ritmicг electricг a mușchilor respiratori. Cea mai rгspвnditг metodг este prima, оn cadrul cгreia aerul este pompat ritmic оn plгmвni cu o pompг, pusг оn funcțiune manual sau cu ajutorul unui motor. Expirația se efectueazг de obicei оn mod pasiv. Оn prezent sunt aparate, cu care se poate efectua nu numai pomparea activг a aerului, ci și aspirația lui din plгmвni. Cea mai simplг metodг, care poate fi utilizatг pentru a acorda ajutor urgent оn lipsa unor aparate speciale, este respirația din gurг оn gurг. Оn acest caz persoana care acordг primul ajutor suflг aerul sгu expirat оn gura victimei, umflвndu-i plгmвnii. Conюinutul de oxigen оn aerul expirat (16-17 %) este suficient pentru a asigura metabolismul gazos normal, iar procentul sporit de bioxid de carbon din aerul expirat (3-4%) contribuie la stimularea centrului respirator al victimei. Оn ultimul timp aparatele pentru respirația artificialг se conecteazг cu dispozitive speciale, care regleazг оn mod automat funcționarea acestor aparate, оn dependențг de conținutul de oxigen оn sвnge. Cвnd se reduce gradul de saturație a hemoglobinei cu oxigen, respirația artificialг se accelereazг și, totodatг, se intensificг ventilația pulmonarг.
123 Reflexele respiratorii de protecție Asupra respirației influențeazг оn mod reflex și excitarea mucoasei cгilor respiratorii. Dupг cum a fost menюionat anterior, strгnutul și tusea (iar uneori și spasmul glotei) reprezintг reflexele respiratorii de protecție. Strгnutul și tusea apar оn excitarea epiteliului cгilor respiratorii cu mucusul și praful, acumulați оn ele, precum și cu excitanții chimici și corpurile strгine, ce au nimerit оn aceste cгi. Strгnutul e provocat prin excitarea mucoasei nazale și prin excitarea terminațiunilor senzitive ale nervului trigemen situate оn ea. Tusea apare la excitarea laringelui, traheii și bronhiilor. Оn deosebi e sensibilг regiunea bifurcației traheii. Tusea și strгnutul оncep prin apariția unei inspirații profunde. Apoi urmeazг spasmul coardelor vocale, оnchiderea glotei și contracția simultanг și bruscг a mușchilor, care asigurг expirația forțatг. Ca urmare presiunea aerului оn alveole, bronhii și trahee crește imediat, deschiderea urmгtoare a glotei duce la expulzarea bruscг a aerului din plгmвni оn cгile respiratorii superioare și afarг prin cavitatea nazalг (la strгnut) sau prin cavitatea bucalг (la tuse). Praful, mucusul, corpurile strгine, antrenate оn curentul de aer, sunt expulzate din plгmвni și cгile respiratorii. Excitarea puternicг a receptorilor laringelui, care apare, de exemplu, la inspirația bruscг a vaporilor de amoniac, clor, fumului de țigarг și altor substanțe iritante оn concentrații mari, provoacг spasmul reflex al glotei, iar uneori și al musculaturii, bronhiilor, оnsoțit de reținerea reflexг de scurtг duratг a respirației. Capitolul V.
124 Sistemul digestiv. Generalitгюi Sistemul digestiv este alcгtuit din totalitatea organelor care оndeplinesc importanta funcție de digestie și absorbție a alimentelor (prehenziunea, modificгrile fizice și chimice ale alimentelor, absorbția ”nutrimentelor”, excreția reziduurilor neabsorbite). Sistemul digestiv se compune din tubul digestiv єi anexele acestui tub. Din tubul digestiv fac parte cavitatea bucalг cu organele оncorporate оn ea, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și gros, iar ficatul cu vezica biliarг și pancreasul alcгtuiesc anexele. Funcția acestui sistem constг оn tratarea mecanicг și chimicг a alimentelor ingerate, оn absorbția materiilor digerate și оn evacuarea materiilor inabsorbtibile și indigeste. Organele care constituie sistemul digestiv sвnt situate оn regiunea capului, gвtului și cavitгților toracicг, abdominalг, pelvianг. Cavitatea bucalг constituie porțiunea incipientг a sistemului digestiv. Aici dinții asigurг tratarea mecanicг a alimentelor, mгrunțindu-le și frгmвntвndu-le, iar limba asigurг amestecarea lor cu saliva evacuatг оn cavitatea bucalг din glandele salivare. Din cavitatea bucalг alimentele trec prin faringe, apoi prin esofag, de unde acestea sunt propulsate оn stomac. Оn acesta, chimul alimentar se reține pentru cвteva ore și se expune tratamentului cu suc gastric, se rarefiazг, se amestecг intens și se expune digestiei. Оn intestinul subțire, оn care nimerește chimul alimentar venit din stomac continuг tratamentul chimic ulterior cu bilг, cu secreții ale pancreasului și glandelor intestinale. Bila elaboratг de ficat și sucul pancreatic secretat de pancreas se scurg la оnceputul intestinului subțire numit duoden. Оn jejun și ileon continuг amestecarea intensг a chimului alimentar, ceea ce asigurг tratarea lui chimicг completг, și absorbția eficientг a materiilor nutritive оn capilarele sangvine și limfatice situate оn pereții lor. Оn continuare masele indigeste și inabsortibile nimeresc оn intestinul gros alcгtuit din cec, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul. Оn intestinul gros are loc absorbția apei și formarea maselor fecale din deșeurile alimentare.
125 Fig. 39 Sistemul digestiv 1- cavitatea bucală; 2- limba; 3- faringele; 4- esofagul; 5- stomacul; 6- mucoasa gastrică; 7- pancreasul; 8- duodenul; 9- ficatul; 10- ansele jejunului şi ileonului; 11- intestinul cec; 12- apendicele vermicular; 13- colonul ascendent; 14- colonul transvers; 15- flexura stângă a colonului; 16- colonul descendent; 17- colonul sigmoid; 18- rectul. 2- Cavitatea bucalг - cavitas oris Cavitatea bucalг reprezintг porțiunea incipientг a tubului digestiv și este situatг оn partea inferioarг a craniului facial. Cavitatea bucalг este оmpгrțitг prin arcadele alveolodentare оn douг compartimente: vestibulul bucal și cavitatea bucalг propriu--zisг. Aceste compartimente comunicг prin fanta dintre dinții superiori și cei inferiori. Accesul оn cavitatea bucalг, mai bine zis оn vestibulul ei, se numește orificiul bucal. Cavitatea bucalг este constituitг din 6 pereți: - un perete anterior, format din buze; - doi pereți laterali, formați de obraji; - un perete inferior, numit planşeul diafragmului bucal și care este format din mușchii pгrții superioare a gвtului; - un perete superior, reprezentat prin bolta palatină; - un perete posterior, care de fapt reprezintă un orificiu numit vestibulul faringian, prin care cavitatea bucalг comunicг cu faringele.
126 Buzele - sunt douг la numгr (buza superioarг și cea inferioarг) și reprezintг niște cute musculo - cutanate. Ele au un mare rol estetic, оn definirea fizionomiei și participг la mimicг. Оn constituția buzelor оntrг urmгtoarele straturi: pielea, stratul muscular și mucoasa. Stratul muscular al buzelor este reprezentat оn cea mai mare parte de muєchiul orbicular al gurii. Mucoasa buzelor acoperг buzele pe fața lor internг. Ea оn vestibulul cavitгții bucale trece pe apofizele alveolare ale maxilarelor și formeazг pe linia medianг frвurile buzei superioare și buzei inferioare. Mucoasa buzelor conține numeroase glande salivare mici. Obrajii, drept și stвng, conțin оn profunzimea sa mușchiul buccinator. Pe fața externг obrazul este acoperit de piele, iar pe cea internг de mucoasг. Bolta palatinг - este formatг din douг porțiuni: palatul dur și palatul moale. Palatul dur ocupг 2/3 anterioare și este reprezentat de apofizele palatine ale maxilei și lamele orizontale ale oaselor palatine. Aceste formațiuni osoase sunt tapetate de mucoasг, care continuг gingiile. Palatul moale - ocupг 1/3 posterioarг a bolții palatine și este constituit din țesut fibros și mușchi. Mucoasa, care tapeteazг palatul moale оn partea superioarг, este o continuare a mucoasei cavitгții nazale, iar оn partea inferioarг ea trece оn membrana mucoasг a palatului dur. Porțiunea anterioarг a palatului moale e dispusг orizontal, iar cea posterioarг atвrnг liber formвnd vгlul palatin, care la rвndul sгu, are la mijloc o excrescențг numitг uvula. De la marginile laterale ale vгlului palatin pornesc douг arcuri: arcul palatoglos și arcul palatofaringian. Оntre aceste arcuri, de fiecare parte, se aflг fosa tonsilarг ocupatг de amigdala palatinг. Mușchii palatului moale responsabili de ridicarea vгlului palatin, оl alipesc de pereții posterior și laterali ai faringelui, separвnd astfel porțiunea nazalг a faringelui de celelalte pгrți ale lui. Aceasta se оntвmplг оn timpul mișcгrilor de deglutiție, ceea ce previne pгtrunderea alimentelor оn cavitatea nazalг. Mușchii palatului moale, responsabili de coborвrea vгlului palatin și de оngustarea accesului оn vestibulul faringian, separг de la bolul alimentar porțiuni mici care sunt оndreptate оn faringe. Diafragmul sau planșeul bucal este format de mușchii din porțiunea superioarг a gвtului. Pe acest perete este situatг limba. Iar оntre limbг și planșeu se aflг regiunea sublingualг, оn care se deschid ducturile glandelor submandibulare și sublinguale. Vestibulul faringian sau peretele posterior, dupг cum s-a menționat reprezintг un orificiu, prin care cavitatea bucalг comunicг cu faringele și care superior este delimitat de palatul moale, lateral - de arcurile palatine, inferior - de rгdгcina limbii.
127 Fig.40 Cavitatea bucalг 1- buza superioarг; 2- dinюii arcadei superioare; 3- palatul dur; 4- uvula; 5- arcul palatoglos; 6- arcul palatofaringian; 7- amigdala palatinг; 8 – limba; 9 – dinюii arcadei inferioare; 10 – buza inferioarг. Limba - lingua Limba reprezintг un organ muscular, foarte mobil, situat pe peretele inferior al cavitгții bucale. Este un organ cu multiple funcții și anume: participг la masticație și deglutiție, la articularea vorbirii și poartг pe suprafața lui organul gustativ. Conformația externг a limbii Limba este constituitг din corp, vвrf și rгdгcinг. La ea mai distingem douг fețe: superioarг (dorsalг) și inferioarг, și douг margini laterale. Pe fața dorsalг a limbii se aflг șanțul terminal (оn formг de V), care servește ca limitг оntre corp și rгdгcinг. Structura limbii Tunica mucoasг a limbii оnvelește mușchii limbii și este de o culoare roz palг. Pe fața dorsalг și pe margini mucoasa are un aspect catifelat din cauza papilelor linguale, formațiuni ce conțin receptori specifici ai gustului. Se disting papile valate fungiforme, foliate, filiforme și conice. Membrana mucoasг a rгdгcinii limbii e lipsitг de papile, оnsг e dotatг cu numeroase proeminențe ce conțin foliculi limfatici, care оn totalitatea lor formeazг amigdala lingualг. Mucoasa ce acoperг fața inferioarг a limbii, la trecerea ei pe planєeul bucal formeazг frenulul limbii, bilateral de care se aflг plica sublingualг, оn care este situatг glanda omonimг.
128 Mușchii limbii sunt pari și se оmpart оn mușchi proprii, care au origine și inserție оn profunzimea limbii (mușchiul longitudinal superior, longitudinal inferior, transversal și vertical) și mușchi scheletici, care au originea pe oasele scheletului capului și inserție оn profunzimea limbii (mușchiul genioglos, mușchiul hioglos și cel stiloglos). La contracția acestor mușchi, limba оși modificг forma și poziția. Fig. 41 Limba 1- epiglota; 2- rгdгcina limbii; 3- amigdala lingualг; 4- єanюul terminal; 5 – corpul limbii; 6- papilele valate; 7- papile fungiforme; 8 – marginile limbii; 9 – apexul limbii. Dinții - dentes Dinții sunt organe dure, de culoare albicioasг, implantați оn alveolele maxilarelor, avвnd drept rol principal captarea, decuparea și triturarea alimentelor. Dinții au оnsг și un rol fonetic, оn articularea sunetelor. De asemenea, dinții contribuie la definirea fizionomiei, a figurii individuale. Structura dintelui Dintele este alcгtuit din coroanг, col și rгdгcinг. Coroana dintelui este cea mai masivг porțiune a lui și proemineazг de asupra gingiei. Оn alveola dentarг se aflг rгdгcina dintelui. Fiecare dinte posedг de la una la trei rгdгcini. Rгdгcina dintelui se terminг cu un apex, оn care se aflг un orificiu. Colul dintelui reprezintг o оngustare a dintelui оntre coroanг și rгdгcinг. Оn interiorul dintelui se aflг cavitatea dentarг. Orificiul apexului dintelui deschide intrarea оn aceastг cavitate și pe aici оntrг vasele sangvine și nervii. Cavitatea dentarг conține pulpa dintelui. Substanța dintelui este alcгtuitг din dentinг, adamantinг (smalț dentar) și ciment.
129 Dentina formeazг masa de fond a dintelui și este situatг оn jurul cavitгții dentare și a canalului radicular. Pe din afarг, coroana dintelui este acoperitг cu adamantinг, iar rгdгcina - de ciment. Оn alveolele dentare rгdгcinile dinților concresc tenace cu periostul dentar (periodontul). La copii, primii dinți apar la 5-7 luni, iar la vвrsta de 2-5 ani numгrul lor ajunge pвnг la 20. Aceștia sunt dinții de lapte sau deciduali. La copiii de 5-7 ani dinții de lapte оncep sг cadг cedвnd locul dinților permanenți. La omul matur оn condiții normale existг 32 de dinți. Оn funcție de forma și dimensiunile coroanei, de locul de amplasare a lor оn alveolele maxilarelor, distingem patru forme de dinți: incisivi, canini, premolari și molari. Diferențele de formг ale dinților țin de adaptarea lor оn procesul evoluției la captarea și tratarea mecanicг a alimentelor variate. De exemplu, incisivii sunt adaptați la decuparea (separarea din bloc) hranei, caninii pentru sfвșierea hranei, premolarii - pentru fragmentare, iar molarii - servesc pentru triturarea alimentelor. Dinții omului sunt dispuși simetric оn formг de douг serii de dinți - superioarг și inferioarг. Seria superioarг și inferioarг de dinți permanenți e alcгtuitг fiecare din 16 dinți plasați оn alveolele respective ale maxilei și mandibulei. De fiecare parte a seriei dentare, pornind de la planul median, sunt situați cвte 8 dinți. Indiferent de parte - dreaptг sau stвngг, și de serie - superioarг sau inferioarг - printre acești 8 dinți distingem, pornind lateral de la planul median: 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari și 3 molari. Prin urmare numгrul de dinți pe de o parte a maxilei sau de pe o jumгtate din mandibulг poate fi prezentat оn felul urmгtor: 2,1,2,3. Fiecare cifrг din serie denotг numгrul de dinți de anumitг formг, pornind de la planul median. Оnregistrarea dinților оn formг de serie de cifre a primit numirea de formulг dentarг. Formula dentarг deplinг la omul matur are urmгtorul aspect: 3212 2123 3212 2123 Оn aceastг formulг deasupra liniei orizontale sunt prezentați dinții maxilei, iar mai jos de ea- dinții mandibulei. Linia verticalг оmparte seriile оn dinți de dreapta și dinți de stвnga. Printre dinții temporari (de lapte) lipsesc premolarii, iar molarii nu sunt trei la numгr, ci numai doi. Deci, pe maxilг sau mandibulг distingem pe o singurг parte urmгtorii dinți temporari: 2 incisivi, 1 canin și 2 molari (2,1,0,2). Formula deplinг a danturii temporare are urmгtorul aspect: 2012 2102 2012 2102 Incisivii, caninii, premolarii și molarii diferг prin forma coroanei și numгrul de rгdгcini. Incisivii au o coroanг оn formг de daltг. Incisivii au o singurг rгdгcinг. Deosebim incisivi mediali și laterali оn funcție de amplasarea lor оn raport spațial cu planul median. Caninii au o coroanг de formг conicг cu vвrf acuminat. Au o singurг rгdгcinг lungг. Premolarii – sunt situați posterior de canini. Coroana are o formг rotundг sau ovalг. Pe fața ocluzivг a coroanei distingem doi tuberculi, care asigurг fragmentarea și triturarea alimentelor. Premolarii au o singurг rгdгcinг, dar care uneori poate avea apexul bifurcat. Molarii – sunt situați posterior de premolari. Dimensiunile lor merg diminuвnd оn direcție antero - posterioarг. Molarul III este cel mai mic și mai оntвrziat оn erupție, din care cauzг e numit molar de minte. Coroana molarilor are o formг cuboidг și pe fața ocluzivг prezintг de la 3 la 5 tuberculi, care contribuie la triturarea alimentelor. Molarii inferiori au douг rгdгcini, iar cei superiori - 3. Deosebirile dintre dinții permanenți și cei deciduali
130 Dupг structurг dinții deciduali sunt identici, оnsг sunt de douг ori mai mici ca dimensiune. Dinții de lapte au o culoare albг - albгstruie, pe cвnd cei permanenți au o culoare albг cu nuanțг gгlbuie. Rгdгcinile dinților deciduali sunt subdezvoltate. Ocluziunea dentarг La apropierea maxilarelor are loc angrenarea dinților superiori și inferiori. Aceastг angrenare a primit numirea de ocluziune. Оn caz de angrenare normalг, grație dimensiunii mari a arcadei alveolare și orientгrii dinților seriei superioare spre exterior, dinții maxilei acoperг parțial dinții mandibulei (angrenare оn foarfecг sau exactг). Erupția dinților Dinții de lapte și cei definitivi erup оn anumite perioade de vвrstг. Termenele de erupție a dinюilor depind de asemenea de nutriția copilului și de alte condiții. Subțierea gingiei și apariția coroanei dintelui оn cavitatea bucalг se numește erupție a dintelui. Erupția dinților temporari оncepe de obicei de la jumгtatea primului an de viațг și se terminг la оnceputul anului doi de viațг. Primii erup incisivii, apoi primii molari, caninii și ultimii apar molarii. Оntre vвrsta de 3 și 6-7 ani funcționeazг numai dinții temporari. Primordiile dinților definitivi se formeazг foarte timpuriu și pвnг la erupție sunt situate оntre rгdгcinile dinților temporari. Оnainte de erupția unui dinte definitiv cel temporar cade. Erupția dinților definitivi оncepe de la vвrsta de 6-7 ani și se terminг pe la 13-15 ani. Molarii de minte (molarii III) erup оn perioada de la 12 la 28 ani. Primii dintre dinții definitivi erup primii molari inferiori, apoi incisivii mediali și primii molari superiori, apoi incisivii laterali. Mai tвrziu erup primii premolarii, dupг ei caninii, premolarii II și molarii II. La fete erupția dinților se produce mai devreme decвt la bгieți. Odatг cu vвrsta (оn senescențг) din cauza involuției generale a organismului se observг cгderea dinților definitivi.
131 A. B. Fig. 42 Dinюii arcadei superioare єi inferioare A- dinюii arcadei superioare ; B –dinюii arcadei inferioare; 1- incisivul medial; 2- incisivul lateral; 3 – caninul; 4 – dinюii premolari; 5 – molarul I; 6 – molarul II ; 7 – molarul III. Gingiile Gingiile reprezintг o membranг mucoasг care tapeteazг apofizele alveolare ale maxilei și mandibulei, care proemineazг sub formг de arcuri la limita dintre vestibulul cavitгții bucale și cavitatea bucalг propriu-zisг. Membrana mucoasг a gingiilor este foarte compactг, groasг, оncorseteazг colul dintelui și concrește tenace cu periostul apofizelor alveolare. Glandele salivare - glandulae oris Оn cavitatea bucalг se deschid numeroase glande, al cгror produs este saliva. Dupг volumul lor, ele se оmpart оn glande salivare mari și mici. Denumirea glandelor salivare mici depinde de localizarea lor și de aceea avem glande labiale, bucale, palatine și linguale. Glandele salivare mari sunt pare, situate оn afara limitelor cavitгții bucale, оnsг ducturile lor se deschid оn ea. Se disting urmгtoarele glande salivare mari: parotidг, submandibularг și sublingualг. Dupг tipul secrețiilor eliminate, glandele salivare se оmpart оn seroase, mucoase și mixte. Salivг se numește amestecul de secreții ale tuturor glandelor salivare оn cavitatea bucalг. Glanda parotidг - este o glandг de tip seros. E cea mai mare dintre glandele salivare și este situatг anteroinferior de pavilionul urechii, pe fața lateralг a ramurii mandibulei. Glanda parotidг are o consistențг moale și manifestг o structurг lobularг. Ductul parotid are lungimea de 5-6 cm, traverseazг fața lateralг a mușchiului maseter, penetreazг mușchiul buccinator și se deschide оn vestibulul bucal la nivelul molarului II superior. Glanda submandibularг - este o glandг mixtг și este situatг medial și puțin mai jos de corpul mandibulei. Ductul submandibular se оndreaptг оn sus, de la mușchiul milohioidian paralel cu planєeul cavitгții bucale și se deschide оn vвrful papilei sublinguale.
132 Glanda sublingualг - are dimensiuni mici și elaboreazг un secret de tip mucos. Este situatг deasupra mușchiului milohioidian, pe planșeul cavitгții bucale, оn plica sublingualг. O parte din lobulii glandei posedг ducturi excretoare scurte ce se deschid de sinestгtгtor оn cavitatea bucalг. Ductul principal оnsoțește canalul excretor al glandei submandibulare și se deschide de asemenea la vвrful papilei sublinguale. Fig. 43 Glandele salivare 1- glanda parotidг; 2- ductul parotid; 3- glanda sublingualг; 4- glanda submandibularг. Digestia оn cavitatea bucalг Prelucrarea alimentelor оncepe deja оn cavitatea bucalг, unde are loc fгrвmițarea lor, umectarea cu salivг și formarea bolului alimentar. La om alimentele se aflг оn cavitatea bucalг aproximativ 15-18 secunde, apoi ele sunt оnghițite, adicг оmpinse cu ajutorul contracțiilor musculare ale limbii оn faringe, apoi оn esofag. Tot aici se determinг calitгюile gustative єi comestibilitatea alimentelor. Mecanismul declanєгrii secreției salivare Saliva prezintг un lichid cu reacție slab alcalinг și conține fermenți (amilazг și maltazг), sгruri minerale, proteine și mucinг. Fermenții salivei оncep scindarea parțialг a glucidelor. Mucina atribuie salivei viscozitate, participг la formarea bolului alimentar și оl face lunecos, ceea ce оnlesnește deglutiția. Alimentele ingerate оn cavitatea bucalг excitг receptorii gustativi, tactili și termici. Receptorii gustativi sunt localizați mai cu seamг оn papilele limbii, precum și оn alte regiuni ale mucoasei cavitгții bucale. Impulsurile nervoase, pornite de la acești receptori se propagг prin nervii senzitivi (centripeți) spre centrul secreției salivare, situat оn bulbul rahidian. Centrul salivar emite un impuls nervos pentru glandele salivare, excitația propagвndu-se prin nervii secretori și declanșвnd secreția salivei. Aceastг cale de propagare a impulsului nervos de la receptori, prin
133 sistemul nervos central, spre organul efector, оn cazul de fațг - glanda salivarг, poartг denumirea de arc reflex, iar оnsuși mecanismul declanșгrii secreției salivare prin intermediul sistemului nervos reprezintг un reflex. Pe lвngг reflexul necondiționat congenital, existг reflexe mult mai complexe, numite reflexe condiționate, acestea apгrвnd оn rezultatul experienței de viațг. Așa dar, contemplarea alimentelor, mirosul hranei, iar pentru om și o singurг vorbг despre bucate, pot declanєa salivarea. La om, datoritг dezvoltгrii vorbirii, glandele salivare mici funcționeazг permanent, menținвnd umiditatea mucoasei. La cвine glandele sudoripare lipsesc, de aceea glandelor salivare le revine un rol important оn termoreglare: pe timp cгlduros cвinele scoate limba și intensificг respirația, vaporizвnd de pe toatг suprafața limbii saliva ce se eliminг abundent. Faringele - pharynx Faringele este un conduct musculo - membranos, o rгspвntie unde se оncrucișeazг calea respiratorie cu cea alimentarг. Aerul inspirat pгtrunde prin fosele nazale, trece prin faringe оn laringe, trahee, bronhii spre plгmвni; bolul alimentar trece оn timpul deglutiției din cavitatea bucalг оn faringe, apoi prin esofag spre stomac. Trecerea alimentelor și a aerului respirator se face succesiv, nu simultan. Faringele mai servește la ventilarea urechii medii și оn fonație. Prin formațiunile limfoide pe care le conține, el joacг un rol оn funcțiile de apгrare a organismului. Topografia faringelui Faringele оncepe de la baza craniului (porțiunea bazilarг a osului occipital) și merge pвnг la nivelul vertebrei VII cervicale unde trece оn esofag. Deci, faringele este situat оn regiunea capului și gвtului. Posterior de faringe se aflг coloana vertebralг cu mușchii prevertebrali și оntre mușchi și faringe se aflг spațiul retrofaringian. Lateral de faringe sunt situate fasciculele vasculo - nervoase ale gвtului (artera carotidг, vena jugularг internг și nervul vag), anterior de faringe se aflг cavitatea nazalг (sus), cavitatea bucalг și laringele (jos). Conformația externг a faringelui Faringele are forma unui tub aplatisat оn sens anteroposterior. La faringe distingem pereții anterior, posterior, laterali și un perete superior numit bolta faringelui. Peretele posterior al faringelui nu are orificii, iar cel anterior aproape cг lipsește, deoarece la acest nivel sunt situate numeroase orificii: coanele, vestibulul faringian și accesul оn laringe. Cavitatea faringelui Cavitatea faringelui se divide оn trei pгrți оn conformitate cu organele situate anterior de el: partea nazalг, partea bucalг și partea laringianг. Partea nazalг – nazofaringele - se aflг la nivelul coanelor și constituie compartimentul superior al faringelui. Partea oralг - orofaringele - se оntinde de la vгlul palatin pвnг la accesul оn laringe și se aflг la nivelul vestibulului faringian. Partea laringianг – laringofaringele - constituie compartimentul inferior al faringelui și e dispusг la nivelul accesului оn laringe, pвnг la trecerea faringelui оn esofag. Pe fața internг a faringelui, la nivelul trecerii peretelui lui superior оn peretele posterior se aflг o acumulare de țesut limfoid - amigdala faringianг. Pe pereții laterali ai faringelui, posterior
134 de coane se aflг orificiul faringian al trompei Eustache. Trompa Eustache unește cavitatea urechii medii cu cavitatea faringelui, contribuind astfel la ventilarea urechii medii. Posterior de acest orificiu este situatг amigdala tubarг. Astfel, intrarea оn faringe este оncercuitг de un inel aproape neоntrerupt de formațiuni limfoide: amigdalele palatine, tubare, lingualг și faringianг. Aceste formațiuni constituie inelul limfoepitelial Pirogov- Waldeyer. Pe peretele anterior al pгrții inferioare (laringiene) a faringelui se aflг un orificiu care duce оn laringe. Inferior de acest orificiu se aflг proeminența laringianг (mгrul lui Adam), care e rezultatul prolabгrii laringelui оn cavitatea faringianг. Structura peretelui faringelui Peretele faringelui este format din tunica mucoasг, care tapeteazг peretele faringelui din interior. Mucoasa aderг intim la membrana fibroasг a faringelui, care оn porțiunile superioare a faringelui a primit denumirea de fascie faringo - bazilarг. Spre exterior de aceastг membranг se aflг tunica muscularг єi o membranг de țesut conjunctiv numitг advenție. Mucoasa faringelui la nivelul nazofaringelui este tapetatг de epiteliu ciliar, iar оn celelalte porțiuni e tapetatг cu epiteliu pavimentos pluristratificat conform funcțiilor acestor pгrți ale faringelui. Оn mucoasa faringelui sunt situate glande mucoase, secreția cгrora, eliminвndu-se оn faringe, оnlesnește lunecarea bolului alimentar оn deglutiție. Din exterior, baza submucoasг, iar оn partea de sus, fascia faringobazilarг sunt acoperite de mușchii faringelui, care se оmpart оn douг grupe: constrictori și longitudinali sau levatori ai faringelui. Din mușchii constrictori fac parte mușchii constrictori superior, mediu și inferior ai faringelui, iar din cei longitudinali fac parte mușchiul stilofaringian și mușchiul palatofaringian. Mușchii faringelui participг la actul de deglutiție. Din exterior faringele este tapetat de adventiție. Deglutiția Trecerea bolului alimentar din cavitatea bucalг prin faringe și esofag pвnг оn stomac, constituie deglutiția. Alimentele fгrвmițate, оnmuiate cu salivг, prin mișcгrile limbii, buzelor și obrajilor, formeazг bolul alimentar, care este оndreptat spre rгdгcina limbii. Оn faza sa inițialг acest act este voluntar și bolul alimentar mai poate fi expulzat din cavitatea bucalг оn exterior. Оnsг оndatг ce bolul atinge rгdгcina limbii sau palatul moale, independent de voințг se produce оn mod reflex o mișcare de deglutiюie (оnghițire). Deglutiюia reprezintг un act reflex complex. Оn timpul ei se reюine pentru un moment respiraюia, palatul moale оnchide comunicarea cu cavitatea nazalг, laringele se ridicг оn sus și epiglota оnchide intrarea оn cavitatea laringianг. Bolul alimentar nimerește оn partea bucalг a faringelui și, prin contractarea puternicг a musculaturii faringiene, este propulsat оn esofag. Contracțiile ondulatorii ale mușchilor esofagului propulseazг alimentele оn stomac. Alimentele solide parcurg distanța de la cavitatea bucalг pвnг la stomac timp de 6-8 sec., cele lichide - оn 2-3 sec. Esofagul - esophagus Esofagul este un conduct musculo – membranos prin care trec alimentele din faringe оn stomac. El reprezintг un tub aplatisat anteroposterior, cu lungimea de 25-30 cm. Topografia esofagului
135 Esofagul оncepe оn regiunea gвtului la nivelul vertebrelor VI-VII cervicale, apoi trece prin cavitatea toracicг și se terminг оn cavitatea abdominalг prin pгtrunderea lui оn stomac spre stвnga de vertebrele X-XII toracice. Оn esofag distingem 3 pгrți: cervicalг, toracicг și abdominalг. Partea cervicalг a esofagului este situatг оntre trahee și coloana vertebralг. Porțiunea toracicг e plasatг la оnceput оn mediastinul superior, iar apoi оn cel inferior - posterior. La nivelul vertebrei IV toracice esofagul vine оn tangențг cu arcul aortei. Tot la acest nivel esofagul intersecteazг bronhia principalг stвngг. Partea abdominalг a esofagului este adiacentг la lobul stвng al ficatului. Pe traiectul esofagului se observг niște оngustгri: prima se aflг la nivelul vertebrelor VI-VII cervicale, unde faringele trece оn esofag, a doua - la nivelul vertebrelor IV-V toracice, unde esofagul vine оn contact cu bronhia stвngг, și a treia - la nivelul penetrгrii esofagului prin diafragm. Structura peretelui esofagului Tunica externг a esofagului - adventiția este formatг de țesut conjunctiv fibros lax. Tunica muscularг este alcгtuitг din douг straturi: extern longitudinal și intern circular. Baza submucoasг - este bine dezvoltatг, ceea ce оi permite mucoasei sг formeze pliuri longitudinale. Aceste pliuri se aplatiseazг de la contactul cu bolul alimentar, ceea ce contribuie la mгrirea lumenului esofagian. Tunica mucoasг - conține glandele mucoase ale esofagului și ganglioni limfatici. Cavitatea abdominalг Abdomenul este segmentul trunchiului situat sub diafragmг. El are mai mulți pereți, оntre care se delimiteazг cavitatea abdominalг. Peretele anterior, cei doi pereți laterali și cel posterior sunt formați din mușchii abdomenului și оn posterior, și de coloana vertebralг. Peretele superior este profund și e format de diafragm. Acesta separг cavitatea abdominalг de cea toracicг. Totuși diafragmul prezintг numeroase orificii strгbгtute de organe și formațiuni anatomice care trec din cavitatea abdominalг оn cavitatea toracicг și invers. Оn jos, abdomenul se continuг cu pelvisul. Cavitatea abdominalг este o cavitate visceralг. Ea are o formг ovoidalг. Organele sistemului digestiv, mai jos de esofag se aflг оn cavitatea abdominalг, cu excepția rectului, care este situat оn cavitatea micului bazin. Fața interioarг a cavitгții abdominale este tapetatг de peritoneu. Оntre peritoneu și pereții cavitгții abdominale mai ales peretele posterior, se aflг țesut celuloadipos, care este situat оn jurul organelor situate la acest nivel. Spațiul dintre peretele abdominal posterior și peritoneu se numește spațiu retroperitoneal. Peritoneul constituie o tunicг seroasг care tapeteazг cavitatea abdominalг și organele interne situate оn aceastг cavitate. Peritoneul, care tapeteazг pereții cavitгții abdominale a primit numirea de peritoneu parietal, iar peritoneul care acoperг organele se numește peritoneu visceral. Delimitвnd cavitatea peritonealг оnchisг, peritoneul se prezintг ca o foaie neоntreruptг, care trece de pe pereții cavitгții abdominale pe organe și de pe organe din nou pe pereții cavitгții. Оn cavitatea peritonealг se aflг оn cantitгți mici un lichid seros care umecteazг peritoneul, ceea ce оnlesnește lunecarea organelor. Raportul peritoneului la organele interne este diferit. Unele din ele sunt acoperite de peritoneu doar parțial (pancreasul, duodenul, rinichii, suprarenalele etc.), adicг sunt dispuse оn afara peritoneului - retroperitoneal. Fiecare din aceste organe este numit organ retroperitoneal. Alte
136 organe sunt acoperite de peritoneu doar din trei pгrți și se numesc organe dispuse mezoperitoneal (colonul ascendent și descendent). Оn fine, al treilea grup de organe e acoperit cu peritoneu din toate pгrțile și ocupг o poziție intraperitonealг (stomacul, jejunul și ileonul, colonul transvers și sigmoid, splina, ficatul). Peritoneul, care trece de pe pereții cavitгții abdominale pe organe sau de pe un organ pe altul formeazг pliuri și fose. Trecвnd pe unele organe intraperitoneale peritoneul formeazг ligamente și dublicaturi numite mezouri. De exemplu, mezenterul-mezoul intestinului subțire, mezocolonul - mezoul colonului. Оntre hilul ficatului, sus, mica curburг a stomacului și porțiunea superioarг a duodenului, jos, se formeazг duplicatura peritoneului, care a primit numirea de epiploon mic sau omentul mic. Omentul mic este format din ligamentul hepatogastric și ligamentul hepatoduodenal. Оntre aceste ligamente se aflг canalul coledoc, vena portг și artera hepaticг proprie. Un pliu lung al peritoneului care atвrnг anterior de colonul transvers și de ansele intestinului subțire cu aspect de șorț format din 4 foițe de peritoneu a primit denumirea de epiploon mare sau omentul mare. Оn cavitatea peritonealг putem separa convențional douг etaje: superior și inferior, drept limitг оntre ele servind colonul transvers. Stomacul - ventriculus Stomacul reprezintг o dilatare a tubului digestiv оntre esofag și duoden. Topografia stomacului Stomacul este situat оn partea superioarг a cavitгții abdominale sub diafragm și ficat. ѕ din stomac se aflг оn hipocondrul stвng, iar ј оn regiunea epigastricг. Оncepe stomacul la nivelul vertebrei toracice XI și se terminг la nivelul vertebrelor XII toracicг și I lombarг. Anterior, stomacul vine оn adiacențг cu diafragmul, оn dreapta lui este situat ficatul. Posterior de stomac se aflг rinichiul stвng cu glanda suprarenalг, pancreasul și splina. Conformația externг a stomacului La stomac distingem peretele anterior și peretele posterior. La unirea dintre acești pereți se formeazг curbura micг a stomacului, orientatг dextrosuperior, și curbura mare a stomacului, care are o orientare sinistroinferioarг. Оn partea superioarг a curburii mici se aflг locul de pгtrundere a esofagului оn stomac-orificiul cardial, iar partea stomacului circumiacentг la acest orificiu se numește cardia. Spre stвnga de cardia se observг o prolabare, care constituie fundul (bolta) stomacului. Pe curbura micг a stomacului, оn porțiunea ei inferioarг mai exisг o prolabare numitг incizura unghiularг. Compartimentul drept, mai оngust, al stomacului se numește parte piloricг. Limita dintre stomac și duoden constituie un șanț circular numit pilor, care corespunde locului de ieșire din stomac-numit orificiu piloric. Partea medie a stomacului, situatг оntre partea cardialг și fund din stвnga și partea piloricг din dreapta se numește corpul stomacului. Capacitatea medie a stomacului la omul matur e de circa 3l (1.5- 4.0l). Stomacul оși modificг necontenit forma și dimensiunile оn funcție de gradul de umplere și de starea organelor adiacente.
137 Fig. 44 Stomacul 1- esofagul; 2- curbura micг a stomacului; 3 – curbura mare a stomacului; 4- cardia; 5 – fundul stomacului; 6 – corpul stomacului; 7- porюiunea piloricг a stomacului; 8 – duodenul. Structura peretelui stomacului Tunica externг a stomacului este tunica seroasг, adicг peritoneul, care acoperг organul din toate pгrțile. Deci, stomacul ocupг o poziție intraperitonealг. Tunica muscularг a stomacului este bine dezvoltatг și este alcгtuitг din 3 straturi: extern - longitudinal, mediu - circular și intern - oblic. Оn porțiunea piloricг stratul muscular circular formeazг sfincterul piloric. Tunica mucoasг a stomacului formeazг numeroase plice gastrice, care au o orientare variatг. La nivelul trecerii stomacului оn duoden se aflг valva piloricг, care la contractarea sfincterului piloric separг cavitatea stomacului de cea a duodenului. Toatг suprafața mucoasei stomacului comportг niște proeminențe mici numite arii gastrice, pe suprafața cгrora se aflг foveolele gastrice. Ele reprezintг orificiile glandelor gastrice. Acestea din urmг secretг suc gastric pentru tratarea chimicг a alimentelor.
138 Fig. 45 Structura internг a stomacului 1- pliurile longitudinale ale mucoasei gastrice; 2- plicile gastrice; 3 – ariile gastrice; 4 foveolele gastrice; 5- orificiul piloric. Digestia gastricг Pгtrunzвnd оn stomac, hrana rгmвne aici timp de cвteva ore și apoi treptat trece оn intestin. Stomacul оndeplinește funcția de ”depozit alimentar”, оn care se acumuleazг un volum mare de hranг. Tot aici au loc modificгrile chimice ale unor substanțe nutritive sub influența sucului, secretat de glandele gastrice. Sucul gastric este un lichid strгveziu, incolor, cu reacție acidг, deoarece conține acid clorhidric. Sucul gastric conține proteaze, care scindeazг proteinele, și lipazг, care scindeazг grгsimile. Оn digestia gastricг un rol important are acidul clorhidric al sucului gastric. Acidul clorhidric оndeplineєte urmгtoarele funcюii: - creează în stomac o astfel de concentrație a ionilor de hidrogen, la care pepsinele sunt maxim - active; - transformă pepsinogenii în pepsine; - provoacă denaturarea și tumefierea proteinelor contribuind astfel la hidroliza lor fermentativă; - favorizează închegarea laptelui, transformând cazeinogenul în cazeină sub influența pepsinelor - și chimozinei. Sucul gastric are și proprietгți bactericide, acestea datorвndu-se prezenței unei enzime speciale- lizocimei și a acidului clorhidric. Timp de 24 ore la om se eliminг 1.5-2.5 l suc gastric. Amestecвndu-se cu suc gastric, masele alimentare se lichefiazг și se transformг оn chimus. Оn vederea studierii funcției glandelor gastrice la om, sucul gastric se recolteazг cu ajutorul unei sonde speciale de cauciuc. Pentru a stimula secreția sucului gastric, pacientului i se administreazг așa - numitul ”prвnz de probг”, apoi, ceva mai tвrziu prin cavitatea bucalг se
139 introduce sonda gastricг, prin care se extrage conținutul lichid al stomacului. Aciditatea sucului gastric se determinг prin titrare cu o soluție de bazг alcalinг. De obicei, pentru a neutraliza 100ml de suc gastric obținut de la un om sгnгtos se folosește 40-60 ml de soluție. Cantitatea de soluție necesarг pentru neutralizarea a 100ml de suc gastric servește drept indice de aciditate a sucului gastric. Secreția sucului gastric. Cвnd stomacul nu conține alimente, glandele gastrice nu secretг suc. Mucoasa este acoperitг cu mucus, iar conținutul stomacului are o reacție neutrг sau slab alcalinг. La 5-10 min. dupг integrarea alimentelor se declanșeazг secreția gastricг, aceasta durвnd atвt timp, cвt stomacul mai conține alimente. Caracterul secreției gastrice (componența sucului și intensitatea eliminгrii lui) depinde de cantitatea și calitatea alimentelor. Proprietгțile fermentative ale sucului gastric sunt mai pronunțate la ingerarea pвinii, deoarece proteinele de origine vegetalг se mistuie mai greu decвt cele animale. Durata secreției gastrice dupг ingerarea a 200g de pвine este оn medie 10 ore; 200g de carne susțin secreюia timp de 8 ore, iar 600 g lapte-6 ore. Cea mai оnaltг aciditate se constatг оn alimentarea cu carne; laptele provoacг o secreție a sucului gastric cu aciditate redusг, iar la ingerarea pвinii aciditatea sucului este și mai slabг. Aciditatea glandelor gastrice, asemenea funcției tuturor glandelor tubului digestiv, posedг un caracter ”adaptiv” (I.P. Pavlov). Fiecгrui produs alimentar оi corespunde o anumitг compoziție a sucului gastric și o evoluție specificг a secreției lui. O acțiune excitosecretoare deosebit de puternicг posedг substanțele extractive ce se conțin оn carne, legume și se extrag prin fierberea acestor produse оn apг. De aici și rolul important оn alimentație al ciorbelor și fierturilor. Pe lвngг excitanții chimici, existг și o serie de factori mecanici (volumul, consistența hranei), care de asemenea au un rol destul de important оn excitarea glandelor gastrice. Grгsimile, soluțiile concentrate de zahгr inhibг secreția gastricг. La fel influențeazг secreția și emoțiile negative puternice. Mecanismul declanșгrii secreției gastrice I.P.Pavlov a fost primul savant care, оn experiența perfectг cu ”alimentația fictivг”, a demonstrat rolul nervului vag оn reglarea secreției gastrice. Astfel, experiența ”alimentația fictivг” demonstreazг existența unor reflexe care se declanșeazг prin excitarea receptorilor mucoasei cavitгții bucale și regleazг activitatea glandelor gastrice, altfel zis-mecanismul reflex al declanєгrii secreției glandelor gastrice оn momentul ingerгrii alimentelor. Aceste reflexe sunt necondiționate, congenitale. Secreția sucului gastric se declanșeazг nu numai prin ingerarea alimentelor, ci și la contemplarea sau adulmecarea lor. Aceste reflexe sunt condiționate. Dupг vagotomie (experiențг оn care se secționeazг nervul vag) secreția nu e provocatг nici de ”alimentația fictivг”, nici de aspectul sau mirosul hranei. Experiențele demonstreazг cг nervul vag este nervul secretor al stomacului. Dar, secreția gastricг poate fi declanșatг nu numai оn mod reflex, prin intermediul sistemului nervos, ci și prin cale humoralг, de hormoni și produsele digestiei care acționeazг fiind absorbite оn sвnge. Motorica gastricг. Activitatea motorie a stomacului se datoreazг contracțiilor musculaturii sale netede. Se disting contracții tonice și peristaltice ale mușchilor netezi. Contracțiile tonice sunt de lungг duratг, neоntrerupte și adapteazг capacitatea stomacului la cantitatea conținutului sгu. Contracțiile peristaltice au caracter ondulator și, pornind de la porțiunea cardiacг, se оndreaptг spre pilor. Datoritг acestor contracții alimentele se amestecг și sunt propulsate din stomac оn intestin.
140 Оn stare de vacuitate, stomacul se contractг periodic fiecare 60-88 min. Aceste mișcгri se numesc contracții flгmвnde. Faza contracțiilor dureazг 10-15min. și alterneazг cu faza de repaus. Existг ipoteza cг оn urma acestor contracții apare senzația de foame. Asemenea intestinului, stomacului оi este propriu fenomenul automatismului, adicг impulsurile nervoase ce declanșeazг contracția muscularг iau naștere оn peretele stomacului. Dacг un stomac de animal va fi extirpat și plasat оn soluție izotonicг caldг de clorurг de sodiu, el va continua sг se contracte. Voma Uneori, оn urma consumгrii unor alimente de calitate proastг sau a substanțelor iritatoare, conținutul stomacului este expulzat оn exterior. Actul vomei prezintг un reflex complex de protecție, centrul cгruia se aflг оn bulbul rahidian. Excitarea centrului poate interveni оn mod reflex, impulsul nervos centripet avвnd originea la nivelul receptorilor mucoasei stomacului, nazofaringelui. Actul vomei poate fi provocat prin introducerea оn sвnge a preparatelor vomitante (apomorfinг, morfinг), acestea excitвnd direct centrul nervos respectiv. Vomitarea este anticipatг de o inspiraюie adвncг, dupг care contractarea puternicг a stomacului și mușchilor abdominali, sfincterul piloric fiind оnchis, provoacг deschiderea sfincterului cardiac și expulzarea conюinutului stomacului оn exterior. Propulsarea alimentelor din stomac оn duoden Undele contracțiilor peristaltice, care оncep la nivelul porțiunii cardiace a stomacului, propulseazг alimentele оn direcția pilorului. Dacг sfincterul pilorului este deschis, conținutul stomacului trece оn duoden; оn caz contrar omogenatul alimentar retropulseazг. Deschiderea și оnchiderea sfincterului se regleazг оn mod reflex din cavitatea duodenului prin intermediul excitanților chimici și mecanici, rolul primordial revenind acidului clorhidric. Odatг cu trecerea оn duoden a conținutului gastric cu reacție acidг a mediului, sfincterul piloric se оnchide și se deschide iarгși doar atunci cвnd reacția mediului оn duoden devine alcalinг. Acidul clorhidric se neutralizeazг de cгtre sucurile cu reacție alcalinг (bila, sucul pancreatic), ce se varsг оn duoden. Numai dupг aceasta e posibilг trecerea оn duoden a unei noi porțiuni de omogenat alimentar. Intestinul subțire - intestinum tenue Intestinul subțire este porțiunea canalului alimentar cuprinsг оntre stomac și intestinul gros. Aici are loc digestia intestinalг. Aceasta se petrece cu participarea sucului pancreatic, a bilei și a sucului enteric propriu-zis. Intestinul subțire este localizat оn regiunea celiacг, inferior de stomac și de colonul transvers, ajungвnd pвnг la intrarea оn cavitatea pelvianг. El оncepe de la pilor, la nivelul vertebrei lombare I și se terminг оn fosa iliacг dreaptг, unde trece оn intestinul gros. Оn lungime intestinul subțire mгsoarг de la 5 pвnг la 7 m; diametrul sгu fiind оn scгdere treptatг de sus оn jos. Оn intestinul subțire distingem urmгtoarele compartimente: duoden, jejun și ileon. Jejunul și ileonul, spre deosebire de duoden, comportг un mezou bine pronunțat și se considerг ca parte mezentericг a intestinului subțire. Duodenul - reprezintг porțiunea incipientг a intestinului subțire și e situat pe peretele posterior al cavitгții abdominale. El оncepe de la pilor și trece оn formг de potcoavг оn jurul capului pancreasului. Оn duoden distingem patru pгrți: superioarг, descendentг, orizontalг și
141 ascendentг. La nivelul vertebrelor I-II lombare, duodenul formeazг flexura duodeno - jejunalг și apoi trece оn jejun. Duodenul nu are mezou și este situat retroperitoneal. Porțiunea incipientг a duodenului, numitг ampulг, este acoperitг de peritoneu din toate pгrțile. Pe fața internг a peretelui duodenului se aflг plicile circulare, caracteristice pentru tot intestinul subțire. Menirea acestor plici circulare este de a mгri suprafața de absorbție a intestinului subțire. Dar, оn afarг de plicile circulare, оn porțiunea descendentг a duodenului se aflг o plicг longitudinalг, care la extremitatea inferioarг comportг papila duodenalг mare, iar la extremitatea superioarг comportг papila duodenalг micг. Оn papila duodenalг mare, printr-un orificiu comun se deschid ductul biliar comun și ductul principal al pancreasului, iar оn papila duodenalг micг se deschide ductul accesor al pancreasului. Оn lumenul duodenului se deschid și glandele duodenale. Jejunul și ileonul formeazг porțiunea mezentericг a intestinului subțire, deoarece, fiind acoperite de peritoneu din toate pгrțile, aceste segmente sunt suspendate pe un mezou, prin care trec vase sangvine, limfatice și nervi. Aceste porțiuni sunt situate mai jos de colonul transvers al intestinului gros și formeazг 14-16 anse. Aproximativ 2/5 din partea mezentericг a intestinului subțire se referг la jejun și 3/5 la ileon. Nu existг o limitг strictг оntre aceste compartimente ale intestinului subțire. Jejunul și ileonul sunt acoperiți din toate pгrțile de peritoneu (sunt localizate intraperitoneal), care formeazг tunica seroasг externг a pereților lor, care este situatг pe o bazг subseroasг. Dupг baza subseroasг se aflг tunica muscularг, care este reprezentatг de stratul longitudinal și cel circular. La trecerea ileonului оn cec stratul muscular circular formeazг o оngroșare. Interior de tunica muscularг este situatг baza submucoasг foarte bine dezvoltatг. Tunica mucoasг - este tunica internг a peretelui intestinului subțire. Ea formeazг plicile circulare, menționate anterior, și mai conține și vilozitгțile intestinale, care de asemenea ca și plicile, mгresc suprafața de absorbție. Vilozitгțile intestinale reprezintг excrescențe ale mucoasei, оn centrul cгrora se aflг un capilar limfatic, numit sinus chilos. Оn jurul acestui sinus se aflг arteriole și venule. Pe toatг suprafața mucoasei оntre vilozitгțile intestinale de deschid numeroase glande intestinale, care elaboreazг suc intestinal. Mucoasa intestinului subțire mai conține și numeroși foliculi limfatici solitari. Оn mucoasa ileonului mai existг de asemenea și ganglioni limfatici agregați (plгcile Peyer), care reprezintг acumulгri de țesut limfoid. Fig. 46 Structura vilozitгюii intestinale Fig. 47 Aparatul limfatic al intestinului subюire 1 – epiteliul intestinal; 2- sinus limfatic central; 1 - noduli(foliculi) limfatici solitari; 2- ganglioni limfatici
142 3- vas arterial; 4 – vas venos; 5- capilare sanguine. agregaюi (plгcile Peyer). Ficatul - hepar Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu funcții multiple. Ficatul participг la procesele digestive (elaboreazг bila), de hematopoiezг și de metabolism. Topografia ficatului. Limitele ficatului Ficatul este situat оn cavitatea abdominalг, оn dreapta, sub diafragm. Ficatul ocupг o astfel de poziție, оncвt limita lui superioarг pe linia medioclavicularг se aflг la nivelul spațiului IV intercostal. De aici limita superioarг coboarг brusc inferolateral pвnг la spațiul X intercostal pe linia axilarг medie; la acest nivel limitele superioare și inferioarг ale ficatului se unesc formвnd marginea inferioarг a lobului drept al ficatului. Spre stвnga de spațiul intercostal IV limita superioarг coboarг treptat оn jos. Pe linia parasternalг dreaptг limita superioarг se aflг la nivelul spațiului V intercostal, pe linia medianг anterioarг intersecteazг apendicele xifoid și se terminг la nivelul fixгrii cartilajului VIII costal stвng la cartilajul VII, unde limitele superioarг și inferioarг se unesc la marginea lateralг a lobului stвng al ficatului. Limita inferioarг a ficatului trece de la nivelul spațiului X intercostal din dreapta spre stвnga pe marginea inferioarг a arcului costal drept pвnг la locul de unire a limitelor inferioarг și superioarг ale ficatului la nivelul unirii cartilajului VIII costal din stвnga la cartilajul VII. Conformația externг a ficatului Ficatul are o culoare roșie-brunг, consistențг moale. La el distingem douг fețe: diafragmaticг și visceralг. Fața diafragmaticг este convexг, orientatг antero - superior și este adiacentг la fața inferioarг a diafragmului. Fața visceralг este orientatг inferoposterior. La fața diafragmaticг a ficatului de la diafragm vine ligamentul falciform al ficatului, care separг fața diafragmaticг a ficatului оn lobii drept și stвng. Pe fața visceralг a ficatului distingem trei șanțuri, dintre care douг sunt orientate оn plan sagital și unul оn plan frontal. Єanțul sagital stвng se aflг la nivelul ligamentului falciform al ficatului, delimitвnd lobul hepatic stвng, care este mai mic, de lobul hepatic drept, care este mai mare. Оn partea anterioarг a șanțului este situat ligamentul rotund, iar оn cea posterioarг - ligamentul venos (rudiment al ductului venos la fгt). Șanțul sagital drept este mai lat și оn porțiunea sa anterioarг conține vezica biliarг, iar оn porțiunea posterioarг se aflг vena cavг inferioarг. Șanțurile sagitale drept și stвng se unesc printr-un șanț transversal numit hil hepatic. Оn hilul hepatic pгtrund vena portг, artera hepaticг proprie, nervi și iese ductul hepatic comun și vase limfatice. Pe fața visceralг a lobului drept hepatic mai distingem doi lobi mai mici: lobul pгtrat și lobul caudat. Lobul pгtrat este situat anterior de hilul hepatic, iar cel caudat este situat posterior de hil. Structura ficatului Din exterior ficatul este acoperit de tunica seroasг, care este reprezentatг de peritoneu. Deci, ficatul este situat intraperitoneal. Sub peritoneu se aflг o tunicг fibroasг. Prin hilul ficatului aceastг capsulг fibroasг pгtrunde оn parenchimul organului оnsoțind vasele sangvine.
143 Pornind de la repartiția vaselor sangvine și canalelor biliare, оn ficat distingem doi lobi, 5 sectoare și 8 segmente. Ca structurг ficatul reprezintг o glandг de ramificație compusг, cгile secretoare ale cгreia sunt constituite de canalele biliare. Unitatea morfofuncționalг a ficatului constituie lobulul hepatic. Lobulii hepatici sunt alcгtuiți din celule hepatice (hepatocite), dispuse оn lamele, cu orientare radiarг de la centrul lobulului la periferie. Оntre trabecule sunt situate capilare sangvine sinusoide, iar оn centrul lobulului se aflг vena centralг. Pereții capilarelor intralobulare sunt formați din celule endoteliale de formг stelatг (celulele Kupfer), care pot оngloba substanțele circulante оn sвnge. Aceste celule sunt apte de a acapara și digera bacterii, resturi de eritrocite, globuli mici de grгsime (fagocitoza). Оntre hepatocitele ce produc bila trec capilare biliare. Оntre lobuli se aflг mici cantitгți de țesut conjunctiv, оn care sunt situate canaliculele interlobulare (biliare), artere și vene. Оn mod obișnuit artera, vena și canaliculul interlobular aderг intim, formвnd triada hepaticг. Canaliculele biliare interlobulare contopindu-se, formeazг canale biliare de calibru crescвnd. Pвnг la urmг оn ficat se formeazг canalul hepatic drept, care iese din lobul drept al ficatului, și canalul hepatic stвng, care iese din lobul stвng al ficatului. Оn hilul ficatului aceste douг canale devin confluente, formвnd ductul hepatic comun. Ductul hepatic comun conflueazг cu canalul cistic, de pe urma cгrui fapt se formeazг ductul biliar comun. Fig. 48 Ficatul 1- lobul drept al ficatului; 2 – lobul stвng al ficatului; 3 – ligamentul falciform al ficatului; 4 – ligamentul coronar; 5 – faюa diafragmaticг al ficatului; 6 – vezica biliarг. Vezica biliarг - vezica fellea Vezica biliarг reprezintг un rezervor оn care se acumuleazг bila și este așezatг оn partea anterioarг a șanțului longitudinal drept al ficatului. Ea are formг de parг și i se descriu o porțiune lгrgitг - fundul, segmentul de mijloc - corpul și o parte оngustг - colul. Colul vezicii biliare continuг cu ductul cistic acesta avвnd o lungime de cca 3-5 cm. Dupг cum s-a menționat
144 prin confluarea ductului cistic cu ductul hepatic comun se formeazг ductul biliar comun (ductul coledoc). Acesta se deschide оmpreunг cu ductul pancreatic оn porțiunea descendentг a duodenului. Оn locul de deschidere a ductului coledoc, оn peretele duodenului se aflг un sfincter, care regleazг scurgerea bilei și sucului pancreatic оn intestin. Bila elaboratг de ficat se acumuleazг оn vezica biliarг оn care se varsг prin canalul cistic din canalul hepatic comun оn urma contracției sfincterului canalului coledoc. Оn duoden bila nimerește din ficat și din vezica biliarг pe mгsura necesitгților (cвnd chimul alimentar ajunge оn duoden). Structura vezicii biliare Vezica biliarг fiind un organ cavitar, vom studia structura peretelui ei. Fața liberг a vezicii biliare este acoperitг de peritoneu, care trece pe ea de pe ficat și formeazг tunica seroasг a vezicii biliare. Оn locurile unde tunica seroasг lipsește, membrana externг a vezicii biliare este prezentatг de adventiție. Tunica muscularг a vezicii biliare este formatг din celule musculare netede, iar tunica mucoasг, оn interiorul vezicii formeazг pliuri. Funcțiile ficatului Prezentвnd un organ de importanțг vitalг, ficatul mai este supranumit ”laboratorul central al organismului”. Acest organ participг la realizarea metabolismului proteinelor, grгsimilor, glucidelor, la schimbul de apг, sгruri minerale și vitamine. Ficatului оi revine un rol important оn menținerea constantг a homeostazei, оn realizarea funcțiilor sвngelui, proceselor digestive și de absorbție, la sintetizarea și depozitarea unor substanțe. Funcția de neutralizare (dezintoxicare) a ficatului se reduce la multiple reacții de sintetizare, оn urma cгrora substanțele toxice pentru organism, care apar оn rezultatul metabolismului și sunt aduse оn ficat оmpreunг cu sвngele prin vena portг, se transformг оn compuși chimici mai puțin toxici (de exemplu, amoniacul se transformг, оn uree și acid uric), acestea fiind eliminați din organism оn procesele de excreție. Extirparea ficatului la animale provoacг dezvoltarea unei hipoglicemii grave (scгderea concentrației glucozei оn sвnge), оnsoțite de convulsii ce denotг furnizarea insuficientг a glucozei cгtre encefal. Pancreasul - pancreas Pancreasul este o glandг voluminoasг cu o dublг secreție - externг și internг. Reprezintг o glandг complexг alveolotubularг. Topografia pancreasului. Conformaюia externг a pancreasului. Pancreasul este situat оn cavitatea abdominalг, оn sens transversal la nivelul vertebrelor I-II lombare, posterior de stomac și are o poziție retroperitonealг. Pancreasul are o lungime de 14- 18 cm și o lгțime de 3-9 cm. Masa lui la omul matur este de circa 80 gr. La pancreas distingem capul, corpul și coada. Capul pancreasului - este situat la nivelul vertebrelor I-III lombare оn ansa duodenului.
145 Corpul pancreasului - intersecteazг din dreapta spre stвnga vertebra I lombarг și trece оntr-o porțiune mai оngustг - coada. Corpul glandei are 3 fețe (anterioarг, posterioarг și inferioarг) și 3 margini. Coada pancreasului - trece оn stвnga și оn sus spre hilul splinei. Posterior de coada pancreasului se aflг suprarenala stвngг și rinichiul stвng. Structura pancreasului Оn structura pancreasului se disting douг pгrți componente. Masa principalг a sa are funcție exocrinг și este alcгtuitг din lobuli care secretг sucul pancreatic, pe care оl varsг оn duoden. Lobulii pancreatici sunt constituiți din acini. Celulele glandulare ale acinilor secretг suc pancreatic. Ducturile excretoare lobulare оncep cu canaliculele excretoare, acestea colectвnd secretul acinilor. Confluвnd, canaliculele excretoare ale acinilor formeazг ducturile intralobulare, iar din aceștia iau naștere ducturile interlobulare ce se varsг оn ductul principal. Ductul pancreatic principal ( Wirsung) trece paralel cu axul lung al pancreasului și se deschide оn porțiunea descendentг a duodenului оmpreunг cu ductul coledoc. Uneori mai existг și ductul pancreatic accesor, care ia naștere din ductul pancreatic principal, strгbate capul duodenului și se deschide оn papila duodenalг micг. A doua parte a pancreasului, cu mult mai micг, are funcție endocrinг. Este formatг dintr-o mulțime de grгmгjoare celulare dispersate оntre lobulii pancreasului, numite insulele Langerhans. Ele secretг doi hormoni - insulina și glucagonul - cu rol оn metabolismul glucidelor. Fig. 49 Pancreasul єi duodenul 1- capul pancreasului; 2- corpul pancreasului; 3- coada pancreasului; 4- ductul principal al pancreasului; 5 – ductul accesor al pancreasului; 6 – duodenul; 7- papila duodenalг mare.
146 Digestia оn duoden Оn duoden hrana este supusг acțiunii sucului pancreatic, bilei, precum și sucului, secretat de glandele duodenale și intestinale, situate оn mucoasa duodenului. Mucoasa duodenului secretг hormoni ce regleazг activitatea secretorie a stomacului, pancreasului și ficatului. Оn peretele intestinului se aflг și mecanismul nervos ce determinг frecvența contracțiilor duodenului și ale оntreg intestinului subțire. La om, recoltarea sucului pancreatic și a bilei оn stare purг este imposibilг. De obicei, оn practica medicalг se recolteazг conținutul duodenului, constituit din mai multe sucuri digestive. Оn acest scop prin cavitatea bucalг оn duoden se introduce o sondг subțire, prevгzutг la capгt cu o olivг metalicг, prin care se extrage omogenatul duodenal. Compoziția și secreția sucului pancreatic Sucul pancreatic este un lichid incolor cu reacție alcalinг determinatг de prezența bicarbonatului de sodiu (NaHCO3). Sucul pancreatic conține fermenți ce scindeazг toate substanțele nutritive din alimente: proteinele, lipidele și glucidele. Fermenții sucului pancreatic descompun substanюele nutritive pвnг la produsele finale ale digestiei, care pot fi absorbite si asimilate de cгtre celulele corpului. Fermenții proteolitici ai sucului pancreatic (tripsina și chimotripsina) activeazг оn mediul alcalin și scindeazг moleculele proteice pвnг la aminoacizi. Sucul pancreatic conține de asemenea lipazг, care descompune lipidele оn glicerinг și acizi grași; amilaza și maltaza scindeazг polizaharidele pвnг la monozaharide; nucleaza are drept substrat de acțiune acizii nucleici. Secreția pancreaticг se regleazг pe cale nervoasг și humoralг. Secreția sucului pancreatic оncepe la 2-3 min. dupг ingerarea alimentelor. Excitarea receptorilor cavitгții bucale cu alimente declanșeazг оn mod reflex secreția pancreaticг. Mai tвrziu, secreția sucului pancreatic este оntreținutг prin excitarea receptorilor mucoasei duodenale cu omogenatul alimentar și acidul clorhidric al sucului gastric. Sub influența excitanților mecanici și chimici mucoasa duodenului produce hormoni activi - secretinг și pancreoziminг. Fiind absorbiți оn sвnge, acestea nimeresc оn pancreas și оi stimuleazг secreția. Introducerea secretinei оn sвnge, chiar оn cantitгți foarte reduse, declanșeazг o secreție abundentг a sucului pancreatic. Pancreozimina sporește concentrația fermenților оn sucul pancreatic. Actualmente, acești hormoni se extrag din mucoasa tubului digestiv al vitelor cornute mari și se folosesc оn practica medicalг ca stimulenți ai glandelor digestive la om. Tunica mucoasг a duodenului conюine glandele duodenale, excretul cгrora include un ferment proteolitic și cantitгți mari de mucus - mucinг, aceasta exercitвnd funcția de protecție. Оn sucul glandelor duodenale a fost depistatг o enzimг specialг - enterochinazг, care transformг tripsinogena, ferment inactiv al sucului pancreatic, оn forma sa activг - tripsina. Formarea bilei și importanța ei оn digestie. Bila se produce fгrг оntrerupere de celulele hepatice și se scurge оn intestin prin sistemul canalelor biliare. Оn pauzele digestiei o parte din bilг se acumuleazг оn vezica biliarг. Aici, оn rezultatul reabsorbției apei, concentrația bilei sporește de 7-8 ori. Оn timpul digestiei, prin contracțiile pereților vezicii biliare, bila concentratг este expulzatг оn cavitatea duodenului. Bila este un lichid de culoare galbenг - aurie, cu reacție alcalinг. Оn componența bilei intrг acizi biliari, pigmenți biliari, colesterinг și alte substanțe. Bilirubina - unul din pigmenții biliari- se produce оn ficat din produsele dezagregгrii hemoglobinei. Cea mai mare parte din pigment se eliminг оn componența maselor fecale sub aspect de stercobilinг, atribuindu-le culoarea specificг. Оn anumite afecțiuni ale ficatului și cгilor biliare (colelitiazг, inflamații), cвnd оn urma obturației canalelor biliare оnceteazг scurgerea bilei оn intestin, masele fecale devin
147 incolore și capгtг miros de putrefacție și aspect lutos. Оn asemenea condiții, o bunг parte din bilг se absoarbe оn sвnge și cauzeazг icterul (culoarea galbenг specificг) a pielii și sclerelor. Unele dereglгri ale metabolismului pot contribui la sedimentarea colesterinei din bilг și formarea calculilor оn cгile biliare și оn vezica biliarг. O parte din bilirubinг se absoarbe оn sвnge și se eliminг cu urina sub aspect de urobilinг, aceasta determinвnd culoarea urinei. Timp de 24 ore, la om se eliminг 500-1200 ml bilг. Importanța principalг a bilei оn digestie rezidг оn activarea multor fermenți, оn special a lipazei sucului pancreatic și sucului intestinal, activitatea lipazei sporind оn prezența bilei de 15-20 ori. Micșorвnd tensiunea superficialг, bila contribuie la emulsionarea grгsimilor, adicг fгrвmițeazг picгturile mari de grгsime оn globuli foarte mici. Astfel sporește considerabil suprafața de interacțiune оntre fermenți și lipide. Pe lвngг acestea, bila mai are un rol important оn absorbirea lipidelor și vitaminei K, stimuleazг peristaltismul intestinelor și, posedвnd calitгți bactericide, suspendeazг procesele de putrefacție оn intestine. Procesul de secreție al bilei și eliminarea ei оn duoden se regleazг prin mecanisme nervoase și humorale. Aspectul exterior și mirosul hranei, ingerarea alimentelor, aflarea hranei оn stomac єi duoden intensificг оn mod reflex secreția biliarг și eliminarea bilei оn intestin. Excitanții humorali, ai secreției bilei sunt hormonii secretina și gastrina, substanțele extractive, produsele digestiei proteinelor și оnsгși bila. Acizii biliari absorbiți din intestin intensificг secreția biliarг. Hormonul duodenal holecistochinina declanșeazг contracțiile vezicii biliare. Digestia оn jejun și ileon Intestinul subțire exercitг o serie de funcții fiziologice importante: secretг sucuri digestive, amestecг și propulseazг omogenatul alimentar și realizeazг absorbția apei, substanțelor nutritive și sгrurilor minerale. Оn timpul digestiei, chimul alimentar ce se mișcг оn intestin servește drept excitant al mucoasei intestinale, exercitвnd atвt excitгri mecanice, cвt și chimice. Secreția sucului intestinal se produce numai оn locul aplicгrii excitanților, și nu оn оntreg intestinul. Mecanismul declanșгrii secreției intestinale locale este avantajos prin economicitatea sa. Transmiterea impulsului nervos de la suprafața mucoasei spre glandele intestinale se realizeazг prin arcuri reflexe scurte formate de celulele nervoase motorii și senzitive ale plexurilor intramurale intestinale. Excitarea mucoasei cavitгții bucale cu alimente, adulmecarea și privirea hranei aproape nu influențeazг secreția intestinalг. Timp de 24 ore se produc 2.5 l de suc intestinal, acesta prezentвnd un lichid incolor, cu reacție alcalinг și miros specific de pește. Intestinului subțire оi este proprie o activitate secretoare specificг. Vilozitгțile și оntreaga mucoasг intestinalг, acoperite cu celulele epiteliale, prezintг organul de secreție și organul de absorbție. Sucul intestinal este constituit din componenți lichizi și denși. Partea densг o constituie conglomeratele de mucus, constituit din epiteliocite. Aceste celule tapeteazг vilozitгțile intestinale și dupг acumularea fermenților se descuameazг și nimeresc оn cavitatea intestinului. Aici, dezagregвndu-se, ele eliminг fermenții, care realizeazг digestia cavitarг. O parte din enzimele intestinale și pancreatice se fixeazг pe suprafața liberг a celulelor epiteliale marginale, оn așa - zisa zonг ciliarг, care prezintг excrescențe digitiforme pe suprafața apicalг a epiteliocitelor și sunt numite microvilozitгți. Membrana celularг a epiteliocitelor fixeazг enzime orientate cu elementele lor active cгtre substratul alimentar. Aici se realizeazг hidroliza definitivг a substanțelor nutritive și оncepe procesul de absorbție. Digestia ce se realizeazг оn limita dintre mediul extracelular și mediul intern al celulelor a fost numitг digestie parietalг. Sucul intestinal conține 22 fermenți, printre care mai importanți sunt urmгtorii: enterochinaza - activantul tripsinogenului sucului pancreatic; peptidazele, care scindeazг polipeptidele pвnг la aminoacizi; lipaza și amilaza; fosfataza alcalinг și zaharoza.
148 Intestinul subțire continuг digestia оnceputг la nivelul porțiunilor inițiale ale tubului digestiv, realizвnd simultan absorbția intensг a substanțelor nutritive. Motorica intestinului subțire. Intestinul subțire, prin contracțiile musculaturii sale longitudinale și circulare, realizeazг o motoricг complexг. Se disting оn special mișcгri pendulatoare și peristaltice ale intestinului. Importanța fiziologicг a motoricii intestinale constг оn amestecarea și propulsarea chimului alimentar оn direcția intestinului gros. Amestecarea conținutului intestinal se realizeazг prin mișcгrile pendulatoare, care rezultг din contractгrile și relaxгrile alterne ale musculaturii longitudinale și circulare ale unui segment intestinal scurt; оn urma acestor contractгri chimul alimentar se deplaseazг ba оnainte, ba оnapoi. Mișcгrile peristaltice ale intestinului subțire se declanșeazг оn mod reflex sub influența excitațiilor tunicii mucoase. Atunci cвnd оn unul din segmentele intestinale se acumuleazг cantitгți considerabile de chim alimentar și se extinde peretele intestinului, mai sus de locul extensiunii se contractг puternic musculatura circularг, iar mai jos de extensiune se relaxeazг stratul muscular circular, simultan contractвndu-se stratul longitudinal. Оngustarea și dilatarea intestinului, rezultate din aceste contractгri, se deplaseazг оncet, ca o undг, оn direcția intestinului gros, propulsвnd astfel omogenatul alimentar. Mișcгrile peristaltice se produc numai оn cazul cвnd intestinul conține chim. Motorica intestinului este reglatг de nervul vag și nervii simpatici. Nervul vag intensificг motorica, iar nervii simpatici o inhibг. Motorica intestinului poate fi modificatг și de excitanți ce acționeazг pe cale umoralг. Acetilcolina și pilocarpina fiind introdu-se оn sвnge intensificг motorica intestinului, iar adrenalina o diminueazг. Intestinul subțire lipsit de toate conexiunile nervoase și introdus оn soluție izotonicг caldг de clorurг de sodiu pгstreazг aptitudinea de a se contracta. Automatismul intestinului se datoreazг particularitгților metabolice ale musculaturii netede. Intestinul gros - intestinum crassum Intestinul gros urmeazг dupг intestinul subțire și constituie compartimentul terminal al sistemului digestiv. Оn el se definitiveazг procesele digestive, se muleazг și se evacuг оn exterior masele fecale. Intestinul gros are o lungime de 1.5-2.0 m. și оncepe cu intestinul cec, situat оn fosa iliacг dreaptг și prevгzut cu apendicele vermicular; urmeazг apoi colonul constituit din patru porțiuni: colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și se terminг cu intestinul rect, acesta deschizвndu-se оn exterior cu orificiul anal. Intestinul gros este situat оn cavitatea abdominalг și оn cavitatea micului bazin. Intestinul gros poartг cвteva caractere distinctive. Оn primul rвnd pe fața lui externг se vгd trei traveuri longitudinale - bandeletele colonului, formate de pe urma concentrгrii stratului muscular longitudinal la acest nivel. Avem bandeleta mezocolicг, bandeleta omentalг și bandeleta liberг. Оn al doilea rвnd, оntre bandeletele colonului existг numeroase prolabгri sacciforme ale peretelui colonului - haustrele colonului, separate оntre ele prin niște șanțuri. Haustrele se formeazг din cauza necoincidenюei оn lungime a bandeletelor și porțiunilor de colon dintre bandelete. Оn al treilea rвnd, pe fața externг a colonului de-a lungul bandeletelor liberг și omentalг sunt situate niște prolabгri ale tunicii seroase, ce conțin țesut adipos - apendicele epiploice. Cecul – dupг cum s-a menționat, este situat оn fosa iliacг dreaptг și constituie porțiunea inițialг a intestinului gros mai jos de locul de pгtrundere a intestinului subțire оn cel gros. Cecul are o poziție intraperitonealг. Pe fața posteromedialг se оntвlnesc оntr-un singur punct bandeletele colonului și de la acest nivel pornește apendicele vermiform. Locul de trecere a ileonului оn cec - orificiul ileocecal este dotat cu valva ileocecalг, constituitг din douг pliuri ale mucoasei єi aceastг valvг оmpiedicг retropulsarea conținutului intestinului gros оn cel subțire.
149 Colonul ascendent - este prelungirea cecului și e orientat оn sus. Este situat оn partea dreaptг a abdomenului și se proiecteazг оn regiunea lateralг dreaptг. Ajungвnd la fața visceralг a ficatului, el cotește brusc, formвnd flexura dreaptг a colonului, apoi trece оn colonul transvers. Colonul ascendent are o poziție mezoperitonealг. Colonul transvers - este dispus transversal оn cavitatea abdominalг și se оntinde de la flexura dreaptг a colonului pвnг la flexura stвngг a colonului, unde colonul transvers trece оn cel descendent. Colonul transvers are o poziție intraperitonealг. Colonul descendent - оncepe de la flexura stвngг a colonului transvers, trece оn jos și ajunge la nivelul fosei iliace stвngi, unde trece оn colonul sigmoid. Colonul descendent are o poziție mezoperitonealг. Colonul sigmoid - este situat оn fosa iliacг stвngг єi se оntinde de la nivelul crestei osului iliac оn sus pвnг la articulația sacroiliacг, la nivelul cгreia trece оn rect. Colonul sigmoid are o poziție intraperitonealг. Structura peretelui colonului. La exterior este situatг tunica seroasг care este urmatг de baza subseroasг. Apoi urmeazг tunica muscularг, a cгrei strat longitudinal nu e prezent pe toatг suprafața colonului, dar formeazг trei bandelete musculare, iar stratul circular este repartizat pe toatг lungimea colonului uniform. Baza submucoasг și tunica mucoasг sunt bine dezvoltate. Mucoasa nu formeazг vilozitгți. Existг doar niște pliuri semilunare ale colonului, care coincid limitelor dintre haustre. Оn tunica mucoasг se observг numeroase glande intestinale. Оn tunica mucoasг și оn baza submucoasг se aflг ganglioni limfatici solitari, iar оn peretele apendicelui vermiform se aflг ganglionii limfatici agregați ai apendicelui vermiform. Rectul - constituie partea terminalг a intestinului gros. Оn el se acumuleazг, apoi se evacueazг din organism masele fecale. El este situat оn cavitatea bazinului mic. Posterior de rect se aflг sacrul și coccisul. Anterior de el la bгrbați se aflг prostata, vezica urinarг, veziculele seminale și ampulele canalelor deferente, iar la femei - uterul și vaginul. Structura rectului. O parte din rect, care se aflг оn cavitatea bazinului mic, formeazг la nivelul sacrului o dilatare numitг ampula rectalг. Partea mai оngustг a rectului, care trece prin perineu, se numește canal anal. Structura peretelui rectului. Membrana externг a rectului оn porțiunea ei superioarг e constituitг de peritoneu (tunica seroasг), care acoperг aceastг porțiune a rectului din toate pгrțile (poziție intraperitonealг). Оn partea medie rectul este acoperit de peritoneu din trei pгrți (poziție mezoperitonealг), iar оn treimea inferioarг rectul nu este acoperit de peritoneu (poziție extraperitonealг) și tunica lui externг este prezentatг de adventiție. Stratul mediu este tunica muscularг, prezentг prin stratul longitudinal și stratul circular. Stratul muscular circular оn regiunea canalului anal formeazг sfincterul anal (involuntar). Tunica internг este mucoasa, care conține glande intestinale și foliculi limfatici solitari. Mucoasa rectului mai formeazг și pliuri transversale și longitudinale. Pliurile transversale se aflг оn ampula rectului, оn numгr de 2-3. Оn canalul anal tunica mucoasг formeazг 6-10 pliuri longitudinale, care se lгrgesc оn sens inferior, numite pilieri anali, iar depresiunile ce se formeazг оntre pilieri se numesc sinusurile anale.
150 Fig. 50 Cecul єi apendicele vermiform 1 – cecul; 2- apendicele vermiform; 3- orificiul apendicelui vermiform; 4- ileonul; 5 – valva ileocecalг; 6 – orificiul ileocecal; 7- colonul ascendent; 8 – tenia liberг; 9 – apendicele epiploice. Digestia оn intestinul gros Funcțiile principale ale intestinului gros sunt absorbția apei și resturilor de substanțe nutritive, depozitarea conținutului intestinului subțire, formarea maselor fecale și evacuarea lor. Mucoasa intestinului gros secretг оn cantitгți mici suc intestinal, care nu conține fermenți, оnsг conține din abundențг mucus - un component necesar оn procesul de formare a maselor fecale. Un rol important pentru digestia оn intestinul gros revine bacteriilor. Celuloza ce se conține оn alimente ajunge pвnг la intestinul gros оn stare intactг, deoarece sucurile digestive nu conțin fermenți pentru scindarea ei. Enzimele eliminate оn activitatea vitalг a bacteriilor descompun celuloza, conținutul celulelor vegetale devenind accesibil digestiei și absorbției. Astfel se mistuie circa 50% din celuloza ce se conține оn alimente. Bacteriile din intestinul gros participг la sintetizarea vitaminei K și a unor vitamine din grupul B. Оn condiții normale, flora microbianг din intestin protejeazг organismul gazdei de invazia și оnmulțirea microbilor patogeni, contribuind astfel la consolidarea imunitгții. Оn alimentația mixtг, circa 10% din alimentele ingerate nu se asimileazг de cгtre organismul omului. Resturile de alimente nedigerate și bacteriile оmpreunг cu mucusul sucului intestinal, constituie circa 50% din masa seacг a materiilor fecale. Atunci cвnd materiile fecale exercitг un anumit grad de extensiune a peretelui intestinului rect, apare o senzație specificг, un оndemn pentru eliminarea voluntarг a fecalelor. Centrul reflex involuntar al defecației este situat оn segmentele sacrale ale mгduvei spinгrii. Absorbția
151 Absorbție se numește pгtrunderea diferitelor substanțe din mediul extern, din cavitatea organismului și din organele cavitare оn sвnge sau limfг prin membranele biologice complexe. O deosebitг importanțг fiziologicг are absorbția оn tubul digestiv. Pe aceastг cale organismul primește substanюele nutritive necesare. Absorbția se realizeazг parțial și prin mucoasa cavitгții bucale, fapt ce se ia оn considerație la administrarea unor medicamente sublingual (nitroglicerina ș.a.). Оn stomac absorbția este neоnsemnatг. Aici sunt absorbite foarte оncet sгrurile minerale, monozaharidele, alcoolul și apa. Substanюele nutritive оn stomac practic nu se absorb. E relativ micг și cantitatea de substanțe, absorbite оn duoden. Aici sunt scindate aproximativ 53-63 % glucide și proteine și o cantitate micг de lipide. Cea mai intensг este absorbția оn jejuno-ileon. Se considerг, cг absorbția оn intestin poate atinge 2-3 l pe orг. Suprafața absorbantг este foarte mare (1300 m2 ), deoarece mucoasa intestinalг este prevгzutг cu numeroase vilozitгți intestinale, acestea fiind acoperite cu microvilozitгți. Vilozitatea funcționeazг оn regimul unei pompe microscopice de aspirare. Absorbția prezintг un proces fiziologic complex, care doar parțial poate fi interpretat drept o simplг difuziune a substanțelor, adicг ca o deplasare a substanțelor din soluția mai concentratг оn soluția cu concentrație scгzutг. Unele substanțe оnsг se absorb chiar оn pofida faptului cг concentrația lor оn sвnge este mai ridicatг оn intestin, adicг absorbюia se realizeazг contra gradientului de concentraюie. Pentru a transporta aceste substanțe оn sвnge, celulele epiteliale ale mucoasei intestinale efectueazг un anumit travaliu, cheltuind energie. Prin urmare, absorbția este un proces fiziologic activ. Celulele epiteliale formeazг o membranг semipermiabilг, care permite trecerea unor substanțe (aminoacizi, glucozг) și reține altele (amidon, proteine nedigerate). Aminoacizii și glucoza se absorb direct prin capilarele vilozitгților și trec apoi оn venele intestinale, acestea confluвnd la rвndul lor оn vena portг. Aceastг venг colecteazг sвngele venos de la оntreg intestinul și оl aduce оn ficat, unde substanțele nutritive sunt supuse unor modificгri complexe. Lipidele se absorb mai ales оn limfг și doar o micг parte din ele nimerește оn sвnge. Оn intestin lipidele se descompun оn glicerinг și acizi grași. Glicerina solubilг оn apг se absoarbe ușor, iar acizii grași pot fi absorbiți numai оn prezența acizilor biliari, care оi transformг оn compuși chimici hidrosolubili. Оn lipsa sгrurilor acizilor biliari se deregleazг scindarea și absorbția lipidelor din intestin, o parte din grгsimi eliminвndu-se cu materiile fecale. Оn celulele epiteliale ale intestinului acizii grași și glicerina formeazг din nou globuli minusculi de grгsime, care nimeresc оn limfг. Capitolul VI.
152 Metabolismul єi vitaminele. Metabolismul de substanțe și energie Alimentația Funcția de bazг a organismului viu este metabolismul de substanțe și energetic. Acest proces constг dintr-o totalitate de modificгri chimice și fizice, din transformгri ale substanțelor și energiei, care au loc оn organism și оn toate structurile lui permanent și continuu. Metabolismul este o condiție necesarг pentru viațг. Viața poate exista numai atвta timp cвt are loc metabolismul. Pentru a compensa cheltuielile organismului și a satisface cerințele de creștere, este necesarг pгtrunderea din mediul extern a proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor, sгrurilor minerale și apei. Cantitatea și calitatea lor trebuie sг corespundг stгrii organismului și condițiilor lui de existenюг. Aceasta se realizeazг prin alimentație. Este necesar de asemenea ca organismul sг se debaraseze de produsele finale de dezintegrare, formate оn urma scindгrii diverselor substanțe. Aceasta se realizeazг datoritг activitгții organelor de excreție. Deci, totalitatea transformгrilor chimice din organism, adicг a proceselor de asimilare și dezasimilare, se numește metabolism sau schimb de substanțe. Metabolismul energetic Pentru realizarea activitгții sale vitale organismul necesitг energie. Aceasta se degajг оn urma dezasimilгrii unor substanțe organice cu structurг complexг - proteinelor, lipidelor, glucidelor, energia potențialг a cгrora se manifestг prin diverse forme ale energiei cinetice. Scindarea substanțelor organice se realizeazг prin adiționarea oxigenului, adicг prin oxidare. Oxidarea 1g de lipide degajг energie termicг оn valoare de 9.3 kcal, 1g de glucide - 4.1kcal, 1g de proteine- 4.1kcal. Cantitatea de energie termicг eliberatг la oxidarea 1g de substanțг se numește coeficient caloric al acestei substanțe. O parte din energia degajatг se utilizeazг pentru realizarea proceselor de sintezг - restabilirea celulelor uzate și construcția celulelor și țesuturilor noi; o altг parte se consumг оn procesele de funcționare a organelor єi țesuturilor - contractarea mușchilor, propagarea impulsurilor nervoase, sintetizarea fermenților și hormonilor etc. O parte considerabilг din energia chimicг se transformг оn energie termicг, care se consumг pentru menținerea temperaturii constante a corpului. Metabolismul bazal. Metabolismul energetic la om, supranumit metabolism total, se constituie din metabolismul bazal și suplimentul funcțional. Оn stare de repaus muscular, оn poziție culcatг, cu musculatura relaxatг, pe nemвncate (la 14 ore dupг ingerarea alimentelor), оn condițiile temperaturii de confort (18-22 0 C), cheltuielile energetice ale omului оn 24 de ore valoreazг aproximativ 1700 kcal și formeazг așa-numitul metabolism bazal. Оn condițiile metabolismului bazal energia se consumг numai pentru оntreținerea funcțiilor vitale ale organismului, activitatea viscerelor (cordului, aparatului respirator, etc.) și menținerea temperaturii corpului. Metabolismul bazal caracterizeazг intensitatea proceselor de oxidare proprii fiecгrui organism concret. Valorile lui depind de sex, vвrstг, masa corpului și talie. La femei metabolismul bazal este cu 5-10% mai scгzut decвt la bгrbații de aceeași talie și masг corporalг. La copii el este mai ridicat decвt la adulți. Spre bгtrвneюe metabolismul bazal scade. Pentru determinarea metabolismului bazal, оn practica medicalг se folosește o metodг simplг și rapidг propusг de Krog. Deoarece eliberarea energiei are loc оn procesele oxidгrii proteinelor, lipidelor și glucidelor, cantitatea de energie degajatг este proporționalг cu volumul consumului
153 de oxigen. Prin experiențe s-a demonstrat cг consumul unui litru de oxigen elibereazг оn organismul omului energie termicг оn valoare de 4.8 kcal. Aceastг cantitate de cгldurг prezintг coeficientul caloric al oxigenului. Dacг este dat volumul consumului de oxigen оntr-o unitate de timp, prin оnmulțirea acestei cifre cu 4.8 (coeficient caloric al oxigenului) se pot calcula cheltuielile energetice ale organismului оn 1 min., 1 orг, 24 ore. Suplimentul funcțional. Depгșirea cheltuielilor energetice prevгzute de metabolismul bazal constituie suplimentul funcțional. La sporirea consumului de energie contribuie ingerarea alimentelor, temperatura scгzutг sau ridicatг a mediului (mai sus de 30 0 C) și travaliul muscular. Ingerarea alimentelor sporește consumul de energie оn stare de repaus оn medie pвnг la 2200 kcal (a proteinelor pвnг la 30%, a lipidelor și glucidelor - cu 4-15%). Proprietatea alimentelor de a spori consumul de energie se numește acțiune specificг dinamicг a hranei. Оn condițiile temperaturii scгzute a mediului ambiant sporește cedarea de cгldurг de cгtre organism - termoliza și respectiv se intensificг termogeneza, оn vederea menținerii temperaturii constante a corpului. Ridicarea temperaturii mediului mai sus de 30 0 C provoacг un consum sporit de energie pentru rгcirea corpului (secreția sudoriparг, intensificarea circulației sangvine оn piele). Travaliul muscular de asemenea sporește considerabil consumul de energie. Tabela nr.4 Necesitгțile energetice pentru persoane care practicг diferite categorii de muncг (оn 24 ore) Categoria muncii Necesitatea energeticг, kcal /24 ore Caracterul muncii I 2800 Muncг de preferințг intelectualг: medici (cu excepția chirurgi- lor), pedagogi, colaboratori științifici, studenți, funcționari, etc. II 3000 Muncг fizicг ușoarг: muncitori la procese tehnologice automati- zate, croitori, vвnzгtori. III 3200 Muncг fizicг de intensitate mijlocie: lгcгtuși, chirurgi, șoferi, feroviari. IV 3700 Muncг fizicг grea: constructori, muncitori оn agriculturг. V 4300 Muncг fizicг deosebit de grea: mineri, oțelari, tгietori de pгdure, hamali etc. Activitatea intelectualг nu necesitг mari cheltuieli de energie. Dacг unui om оn stare de repaus оn poziție culcatг, i se propun pentru rezolvare exerciții matematice dificile, cheltuielile lui energetice cresc doar cu cвteva procente. Așadar, consumul total de energie se aflг оn raport cu profesia individului și modul de a petrece timpul liber (practicarea sportului, turismului). Oamenii de profesii intelectuale consumг оn 24 ore circa 3000 kcal, iar muncitorii antrenați la muncг fizicг grea (hamalii, tгietorii de lemne) - pвnг la 4000 kcal. La sportivi, pe parcursul unor competiții (curse de ciclism, natație) consumul energetic poate atinge nivelul de 7000 kcal. Schimbul de substanțe Studierea schimbului de substanțe constг оn aprecierea cantitгților de proteine, lipide și glucide ce sunt furnizate organismului prin intermediul alimentelor, dar totodatг, și оn determinarea consumului acestor substanțe de cгtre organism, adicг face bilanțul ”venit - consum” de substanțe. Afluxul de substanțe nutritive se apreciazг prin analiza chimicг a alimentelor. Dacг din masa totalг (оn grame) a proteinelor, lipidelor și glucidelor ingerate оn componența hranei se
154 va scгdea greutatea substanțelor neasimilate eliminate cu materiile fecale, atunci rezultatul va indica veritabilul venit de substanțe. Bilanțul ”venit - consum” de substanțe poate fi pozitiv, negativ sau echilibrat. Оn perioada de creștere bilanțul schimbului de substanțe este permanent pozitiv, deoarece are loc sporirea masei corpului. Bilanțul negativ se constatг оn afecțiunile оndelungate, оn timpul flгmвnzirii, uneori la bгtrвnețe. Оn aceste cazuri organismul descompune cantitгți mai mari de substanțe decвt primește prin alimente. La majoritatea indivizilor adulți se stabilește un echilibru оntre consumul alimentelor și cheltuielile de substanțe și energie. Metabolismul proteinelor Proteinele sunt substanțe macromoleculare complexe, оn componența cгrora, spre deosebire de lipide și glucide, este prezent azotul. Moleculele de proteine sunt formate din 20 de aminoacizi diferiți. Fiind absorbiți de intestin, aminoacizii formeazг ulterior molecule de proteine. Aminoacizii se оmpart оn douг grupuri: esențiali sau indispensabili, și secundari, care nu sunt absolut necesari organismului și pot fi оnlocuiți cu alți aminoacizi. Aminoacizii secundari (glicololul, alanina, cisteina etc) se pot sintetiza оn organism, pe cвnd cei zece aminoacizi esențiali (arginina, leucina, lizina, triptofanul etc.) nu se produc оn organism și se vor conține оn mod obligatoriu оn alimente. Cele mai valoroase produse alimentare оn privința garniturii de aminoacizi ai proteinelor sunt albușul de ou, laptele, carnea. Proteinele de origine vegetalг sunt mai puțin valoroase, deoarece nu conțin оn genere sau conțin оn cantitгți minime unii din aminoacizii esențiali. Organismul va avea mereu la dispoziție toți aminoacizii оn cantitгți și raporturi necesare; оn caz contrar sinteza proteinelor devine imposibilг. Proteinele prezintг un material plastic esențial, adicг componente principale ale celulei. De exemplu, mușchii scheletali conțin pвnг la 20% proteine. Proteinele оntrг оn componența fermenților catalizatori ai tuturor reacțiilor chimice din organism și participг la realizarea majoritгții funcțiilor vitale ale organismului. Astfel, hemoglobina vehiculeazг oxigenul și bioxidul de carbon, fibrinogenul participг la coagularea sвngelui; nucleoproteidelor le revine un rol esențial оn transmiterea caracterelor ereditare. Important este rolul proteinelor оn metabolismul apei. Оn citoplasma celulelor descompunerea proteinelor și reоnnoirea lor se desfгșoarг neоncetat. Оn organismul unui om care a flгmвnzit, timp de 24 ore se descompun circa 23 g proteine și se eliminг 3.7g de azot (100g de proteine conțin оn medie 16 g de azot). Individul care a ingerat alimente conținвnd proteine, eliminг cantitгți mult mai mari de azot. Cu cвt mai multe proteine se introduc оn organism, cu atвt mai multe sunt supuse scindгrii, deoarece, spre deosebire de lipide și glucide, aceste substanțe nu se depoziteazг оn organism. Оn vederea cunoașterii metabolismului proteinelor și determinгrii necesitгților organismului оn proteine se studiazг raportul dintre cantitatea de proteine ingerate și a celor scindate оn organism. Acest raport se numește bilanț azotat și depinde de cantitatea de proteine consumatг și descompusг оn organism. Proteinele nimeresc оn organism оmpreunг cu alimentele ingerate, iar cele ce nu se asimileazг se eliminг оn componența materiilor fecale. Așadar, dacг din cantitatea totalг de proteine ingerate se va scгdea cantitatea de proteine eliminate cu materii fecale, diferența va constitui venitul de proteine. Cantitatea de proteine descompuse оn organism se determinг dupг conținutul de azot оn urinг. Dat fiind cг 1g de azot se conține оn 6,25g de proteine, consumul de proteine se calculeazг prin оnmulțirea cantitгții de azot eliminat prin urinг cu 6,25. Metabolismul proteinelor se considerг normal atunci cвnd cantitatea proteinelor asimilate este egalг cu cantitatea de proteine descompuse оn organism, adicг, azotul alimentelor minus azotul fecalelor este egal cu azotul urinei. Оn cazul acesta este vorba de echilibrul azotului, care se stabilește atunci cвnd alimentele
155 conțin nu mai puțin de 60-70g de proteine. Aceastг cantitate minimг de proteine, numitг minimul de azot, nu asigurг capacitate оnaltг de muncг, de aceea cantitatea optimг este de 100g de proteine оn 24 ore. Organismul оn creștere, оn gestație, оn reconvalescențг dupг afecțiuni grave necesitг cantitгți mai mari de proteine. Necesitгțile de proteine ale organismului se aflг de asemenea оn raport cu profesia individului și condițiile climaterice. Organismul adultului necesitг 1,5 g proteine la kilocorp; sugarii - 3,0 - 3,5; copiii la vвrsta de 10 ani-2,5g. Sistemul nervos central regleazг metabolismul proteinelor prin influența asupra secreției hormonilor și eliminгrii lor оn sвnge. Metabolismul proteinelor este influențat de hormonul somatotrop, produs de lobul anterior al hipofizei, de tiroxinг - hormonul glandei tiroide, precum și de hormonii glucocorticoizi ai suprarenalelor. Metabolismul glucidelor Glucidele (hidrații de carbon) pot fi simple și compuse. Produsele alimentare conțin, оn special, hidrați de carbon compuși: polizaharide (amidon, glicogen) și dizaharide (zahгr, lactozг etc.). Оn tubul digestiv aceste substanțe se descompun оn monozaharide - glucozг, fructozг, galactozг și se absorb оn sвnge din intestin. Glucidele nimeresc оn organism la ingerarea alimentelor de origine vegetalг (pвine, crupe, legume, fructe). Dacг rația alimentarг conține un surplus de glucide, acestea se transformг оn lipide, care se depoziteazг оn cantitгți mari оn țesutul adipos subcutan, оn oment etc. Оn sвnge glucidele se conțin sub formг de glucozг (оn concentrație de 4,44 - 6,66 mmol/l), iar оn ficat și оn mușchi - sub forma unor rezerve nu prea mari de glicogen. Dacг concentrația de glucozг scade mai jos de 4,44 mmol/l, survine starea de hipoglicemie. Creșterea concentrației glucozei оn sвnge mai sus de 6,66 mmol/l provoacг hiperglicemia. Оn hipoglicemie se deregleazг funcюiile celulelor nervoase, survin senzații de slгbiciune, foame, scade capacitatea de muncг. Оn stare de hipoglicemie оndelungatг omul pierde cunoștința, poate surveni chiar moartea. Ingerarea momentanг a 150-200g de glucide ușor asimilabile (zahгr, bomboane) provoacг hiperglicemia alimentarг, care este оnsoțitг de glucozurie - apariția glucozei оn urinг, оn urma eliminгrii surplusului de glucozг prin rinichi. Monozaharidele ce s-au absorbit оn sвnge din intestin nimeresc prin vena portг оn ficat, unde se transformг оn glicogen, care se depoziteazг ca rezervг. Pe lвngг ficat, glicogenul se depoziteazг оn mușchii scheletali. Totalul rezervelor de glicogen din organism este de aproximativ 350 g. Atunci, cвnd concentrația glucozei оn sвnge scade, de exemplu оn activitatea muscularг sau оn flгmвnzire, are loc scindarea glicogenului din ficat și afluxul glucozei оn sвnge. Sintetizarea și depozitarea glicogenului оn ficat sunt influențate de hormonul pancreasului - insulina. Scindarea glicogenului se regleazг de un alt hormon al pancreasului - glucagonul. Оn afecțiunile pancreasului se reduce sintetizarea glicogenului, scade asimilarea glucozei оn celule și оn consecințг crește considerabil concentrația de glucozг оn sвnge și eliminarea ei intensг cu urina. Aceasta patologie se numește diabet zaharat și se trateazг prin administrarea insulinei. Concentrația glucozei оn sвnge și rezervele de glicogen se aflг sub controlul sistemului nervos central. Este stabilitг localizarea оn bulbul rahidian a centrilor nervoși, care regleazг o constanțг de importanțг vitalг - nivelul concentrației de glucozг оn sвnge. Actualmente, astfel de centri au fost descoperiți оn regiunea hipotalamicг (оn diencefal). Centrii superiori se aflг оn cortexul emisferelor cerebrale. Impulsurile nervoase se transmit de la centrii reglгrii metabolismului glucidic cгtre organe prin fibrele nervoase vegetative. Оn special, impulsurile transmise prin nervii simpatici intensificг оn mod direct secreția hormonului stratului medular al glandelor suprarenale - adrenalinei. Aceasta contribuie la scindarea glicogenului оn molecule de glucozг și intensificг procesele de oxidare оn celule. Reglarea metabolismului glucidic este realizatг de asemenea prin
156 intermediul hormonilor corticali ai suprarenalelor, hormonii lobului anterior al hipofizei și ai glandei tiroide. Metabolismul lipidelor Lipidele prezintг substanțe organice complexe, din care fac parte grгsimile neutre, alcгtuite din acizi grași și glicerinг, și așa-zișii lipoizi (licetina și colesterina), asemгnгtori dupг proprietгțile fizice și chimice cu grгsimile. Pe lвngг acizii grași, оn componența lipoizilor intrг alcooli poliatomari, acizi fosforici și compuși azotați. Grгsimile оn organism au rol de substanțe plastice și energetice. Ca materiale plastice, ele intrг оn componența membranei celulare și citoplasmei. O parte din lipide se depoziteazг оn celulele țesutului adipos ca rezerve, constituind 10-30% din masa corpului; оn unele dereglгri ale metabolismului rezervele de grгsimi pot atinge cifre cu mult mai mari. Grгsimile sunt utilizate оn organism și ca material energetic, оn oxidarea 1g de lipide se degajг energie termicг оn valoare de 9.3 kcal, adicг de 2.2 ori mai mult decвt se eliminг la oxidarea 1g de proteine sau glucide. Metabolismul lipidelor se aflг оn raporturi strвnse cu metabolismul proteinelor și glucidelor. Afluxul excesiv de proteine și glucide antreneazг transformarea acestora оn grгsimi, оn condițiile flгmвnzirii оndelungate, din lipide se formeazг glucide, care se utilizeazг ca material energetic. Reglarea metabolismului lipidelor se efectueazг prin intermediul sistemului nervos central și al glandelor endocrine (glanda tiroidг, hipofiza, glandele sexuale, suprarenalele). Metabolismul hidro-salin Apa constituie 2/3 din masa corpului uman și este parte componentг indispensabilг a celulei. Aflвndu-se оn componența lichidului tisular, apa constituie de asemenea partea fundamentalг lichidг a sвngelui єi limfei. Оn cantitгți mici apa se formeazг оn organism la oxidarea substanțelor nutritive, оn special a grгsimilor (la oxidarea 100 g. de lipide se formeazг 118 g. de apг). Оnsг оn cea mai mare parte apa este introdusг оn organism din mediul extern, оn componența alimentelor și bгuturilor. Apa se eliminг din organism оn special, prin rinichi (1,5 l), parțial prin cгile respiratorii, оn componența aerului expirat (500 ml), și prin vaporizarea de pe suprafața tegumentului (500ml). Afluxul permanent de apг este o necesitate vitalг, apa reоnnoind mediile lichide ale organismului. Dacг animalul se alimenteazг doar cu hranг uscatг și nu primește apг, peste cвteva zile moare. Flгmвnzirea оndelungatг este posibilг doar оn condițiile unui aflux suficient de apг și sгruri minerale. Deoarece apa este un solvent pentru multe substanțe și numai оn mediu acvatic se pot realiza оn mod normal reacțiile chimice, cantitatea de apг оn organism se menține la un nivel constant. Apa are de asemenea un rol important оn vehicularea diferitelor substanțe. Substanțele minerale se introduc оn organism оmpreunг cu alimentele și apa. Necesitгțile organismului de diferite sгruri minerale variazг mult. Pentru 24 ore organismul necesitг 10g de sare de bucгtгrie (clorurг de sodiu), 1g de potasiu, 0.3g de magneziu, 1.5 g de fosfor, 0,8g de calciu, 0.012g de fier, 0.001g de cupru, 0.0003 g de mangan, 0.00003g de iod. Sгrurile minerale se eliminг оn permanențг cu urina și materiile fecale și de aceea este necesarг introducerea lor оn organism оn cantitгți egale celor eliminate. Dacг rația alimentarг nu conține sгruri minerale, moartea organismului survine mai repede decвt оn cazurile flгmвnzirii totale. Necesitatea deosebit de mare de sare de bucгtгrie este
157 determinatг de faptul cг soluția de clorurг de sodiu are mare importanțг оn formarea și menținerea presiunii osmotice. Sгrurile minerale оntrг оn componența sucurilor digestive ce se produc оn cantitгți mari. Ionii de sodiu, potasiu, calciu, clor au un rol important оn procesele de excitație și inhibiție, оn contracția muscularг, coagularea sвngelui. Organismul folosește cu economie sгrurile minerale. Așa, de exemplu, sгrurile ce se eliminг оn componența sucurilor digestive оn tubul intestinal se reabsorb оn sвnge aproape integral. Оn reglarea conținutului sгrii de bucгtгrie un rol important revine rinichilor. Necesitatea de sare de bucгtгrie este determinatг de cheltuielile organismului оn 24 ore. Оn cadrul unor munci fizice grele, оn special la temperaturi ridicate, muncitorii pierd prin transpirație intensг оmpreunг cu sudoarea cantitгți considerabile de sгruri minerale. Pentru restituirea pierderilor de sгruri se recomandг a bea apг puțin sгratг. Elementele chimice necesare organismului оn cantitгți infime se numesc microelemente. Din aceștia fac parte cobaltul, zincul, fluorul etc. Rația alimentarг Alimentarea raționalг acoperг complet necesitгțile organismului de energie și materiale plastice, contribuie la оntгrirea sгnгtгții, menținerea capacitгții оnalte de muncг, iar copiilor le asigurг creșterea și dezvoltarea normalг. Rația alimentarг pentru 24 ore a unui individ care nu practicг muncг fizicг (studenți, medici, funcționari) va include 91g de proteine, 103g de lipide, 378g de glucide. Valoarea caloricг totalг a acestor produse cifreazг circa 2800 kcal. Pe lвngг acestea, оn componența hranei se vor include sгruri minerale, vitamine, apг. Оn alimentarea multilateralг mixtг, ce include produse de origine animalг (carne, unt, lapte) și vegetalг (legume, fructe, ulei vegetal), organismul primește cu hrana toate vitaminele și sгrurile minerale оn cantitгți suficiente, de aceea nu trebuie sг ne preocupe оn mod special problema introducerii acestora оn rația alimentarг, cu excepția sгrii de bucгtгrie, care se adaugг la alimente cвte 5g оn fiecare zi. Practicarea muncii fizice sporește necesitгțile organismului privind energia și materialele plastice, de aceea оn raюia alimentarг se va mгri nu numai cantitatea de lipide și glucide, ci și cantitatea de proteine. Оn vederea оntocmirii și calculгrii rațiilor alimentare se face uz de tabele speciale, care conțin date cu privire la componența produselor alimentare și valorile lor calorice. Se recomandг ca rația alimentarг sг includг 50% proteine și lipide оn componența produselor alimentare de origine animalг, iar la ridicarea valorii calorice a rației alimentare cantitatea de proteine, lipide și glucide sг se menținг оn raportul 1:1:4. Оn aceste condiții, asimilarea substanțelor nutritive se efectueazг la nivel optim. Alimentația unilateralг, care include cantitгți mari de proteine (mai mult de 200g) sau lipide (mai mult de 150g) nu este raționalг, deoarece provoacг dereglгri ale digestiei și metabolismului. Оn vederea scгderii greutгții corpului este indicatг limitarea glucidelor оn componența rației alimentare. Munca fizicг grea este оnsoțitг de dezagregarea sporitг de proteine și de aceea оn asemenea cazuri se recomandг a majora norma de proteine оn rația alimentarг. Termoreglarea Organismul viu, datoritг schimbului continuu de materii, genereazг оn permanențг energie termicг. Simultan, toatг suprafața corpului emanг neоncetat cгldurг cгtre mediul extern. Prin
158 urmare, temperatura corpului depinde de raportul dintre procesele de termogenezг și termolizг ce decurg оn organism. Оn funcție de aptitudinea de a regla temperatura corpului, regnul animal se оmparte оn organisme cu sвnge cald (homeoterme) și cu sвnge rece (poikiloterme). Marea majoritate a organismelor animale formeazг grupul poikilotermelor. Din grupul organismelor cu sвnge cald fac parte pгsгrile și mamiferele, la care temperatura corpului se menține la un nivel constant, independent de oscilațiile temperaturii mediului. Temperatura corpului la animalele cu sвnge rece nu este constantг și se ridicг sau coboarг оn raport cu modificгrile temperaturii mediului. Оnsг, оn rezultatul metabolismului continuu, temperatura la aceste animale este totuși, cu cвteva zecimi de grad mai ridicatг decвt temperatura mediului extern. Оn cadrul travaliului muscular intens temperatura corpului la piton, de exemplu, poate fi mult mai ridicatг fața de temperatura mediului. Оn condițiile de scгdere a temperaturii mediului, la animalele cu sвnge rece slгbește intensitatea tuturor funcțiilor: contracțiile cardiace devin mai rare, contracțiile musculaturii scheletare - mai lente, scade nivelul schimbului de substanțe. Insectele, broaștele, șerpii, crocodilii la rгcirea mediului reacționeazг la оnceput prin pierderea mobilitгții, iar mai apoi activitatea lor motorie оnceteazг complet. Animalele homeoterme mențin temperatura corpului la un nivel constant și prin urmare, rгmвne constantг viteza tuturor proceselor fiziologice. De exemplu, ursul polar, care viețuieєte оn condiții arctice, chiar la un ger de 50 0 C, menține temperatura constantг a corpului la nivelul de + 41 0 C, оn pofida diferenței de temperaturi de circa 90 0 C. Organele principale ale termogenezei sunt mușchii, care constituie circa 35% din greutatea corpului. La travaliul muscular termogeneza se intensificг considerabil. Din viscere, ficatul este organul care realizeazг cea mai intensг termogenezг. El mai este supranumit laboratorul chimic al organismului, dat fiind cг aici se deruleazг diverse și foarte complexe procese chimice. Organismul cedeazг cгldura prin intermediul tegumentelor, plгmвnilor și mai puțin cu urina și materiile fecale. Sвngele оncгlzit оn mușchi și viscere circulг prin vasele tegumentului și se scurge de la tegument avвnd deja o temperaturг mai scгzutг. Cedarea cгldurii prin intermediul tegumentului se realizeazг pe cвteva cгi: - conductibilitate termicг - de la tegument prin contact direct se оncгlzește aerul, apa ori obiectele оnconjurгtoare ce contacteazг cu corpul; - radiație termicг - corpul оncгlzit emanг cгldurг (raze infraroșii); - vaporizare - de pe suprafața pielii se vaporizeazг apa și sudoarea; la vaporizarea 1 ml de apг organismul cedeazг 0.58 kcal. Оn plгmвni are loc оncгlzirea aerului expirat și vaporizarea apei de pe suprafața alveolelor. Reglarea temperaturii constante a corpului se realizeazг prin intermediul mecanismelor nervoase și umorale. Tegumentele conțin termoreceptori, care reacționeazг la modificarea temperaturii mediului. Оn regiunea hipotalamicг a encefalului se aflг receptori termici ce reacționeazг la modificгrile temperaturii sвngelui. Impulsurile nervoase se transmit prin nervii centripeți de la receptori spre centrul termoreglгrii, localizat оn sistemul nervos central, anume оn diencefal, iar de aici prin nervii eferenți - spre organe, modificвnd procesele de producere și transferare a cгldurii. De exemplu, rгcirea mediului ambiant excitг termoreceptorii pentru rece, adaptați la acțiunea temperaturii scгzute. Impulsurile nervoase ce iau naștere оn acești receptori se transmit spre centrul termoreglгrii, iar de aici prin nervii motori - spre mușchi. Оn consecințг se ridicг tonusul mușchilor, apare frisonul muscular, care intensificг considerabil metabolismul și procesele de termogenezг. Totodatг, se micșoreazг lumenul vaselor sangvine ale pielii și astfel se reduce transferul de cгldurг-termoliza. La o ridicare a temperaturii mediului nivelul metabolismului scade, vasele sangvine ale pielii se dilatг, intensificвnd astfel termoliza. Dacг aceste reacții se dovedesc a fi insuficiente, are loc declanșarea secreției glandelor sudoripare și оncepe vaporizarea apei de pe suprafața
159 tegumentului. Оn condițiile climei tropicale sau muncii оn halele de furnale, cвnd conductibilitatea și radiația termicг sunt irealizabile, principala cale de rгcire a corpului este eliminarea și vaporizarea sudorii. Оn astfel de condiții timp de 24 ore omul poate elimina cu sudoarea 9-15l de apг și, dat fiind cг vaporizarea 1 ml de apг necesitг 0,58kcal, organismul cedeazг 5000-9000 kcal. Оn condițiile climei umede, cвnd sudoarea se scurge șiroaie fгrг a se vaporiza, poate surveni supraоncгlzirea organismului - șocul hipertermic. Оn baia cu apг de temperaturг omul ar muri peste cвteva minute, deoarece оn acest caz sunt оnchise toate cгile de cedare a cгldurii - conductibilitatea, radiația termicг, vaporizarea. Оn timpul natației, datoritг оnaltei conductibilitгți termice a apei, are loc o termolizг intensг și de aceea оnotгtorii consumг foarte multг energie. Modificгrile temperaturii mediului acționeazг оn mod reflex asupra funcțiilor glandelor endocrine - glandei tiroide, suprarenalelor și pancreasului, hormonii intensificг procesele de oxidare. Hipofiza inhibг secreția glandei tiroide, scade nivelul metabolismului și temperatura corpului. Temperatura corpului la om se mгsoarг de obicei оn fosa axilarг și constituie 36.6 0 C (de la 36 pвnг la 37 0 C). La sugari temperatura corpului se mгsoarг оn rect, unde ea este mai ridicatг decвt оn fosa axilarг (36.5- 37.5 0 C). Pe parcursul a 24 ore, оn raport cu modificгrile intensitгții metabolismului, temperatura corpului oscileazг оn limite de 1 0 C. Valorile minime ale temperaturii corpului se оnregistreazг noaptea, la orele 2-4, iar valorile maxime - la orele 16-19. Orice ridicare a temperaturii corpului mai sus de nivelul normal antreneazг accelerarea contracțiilor cardiace, ridicarea tensiunii arteriale și a excitabilitгții sistemului nervos central. La o temperaturг mai ridicatг de 40 0 C survin dereglгri ale cunoștinței - delirul, iar la 43 0 C și mai sus - moartea. Scгderea temperaturii encefalului cu 2-3 0 C provoacг pierderea cunoștinței. Оn timpul unor intervenții chirurgicale mari, cвnd se face uz de circulația sangvinг artificialг, se creeazг оn mod intenționat condițiile unei temperaturi scгzute - hipotermia (28- 300 C), оn scopul оncetinirii proceselor de oxidare și prevenirii hipoxiei encefalului, deoarece o hipoxie оndelungatг duce la tulburгri ireversibile ale funcției sistemului nervos central. Cгlirea La copii procesele de termoreglare se maturizeazг la vвrsta de 2,5 - 3 ani. Antrenamentul (exersarea) proceselor de termoreglare - reacțiilor vasculare și proceselor metabolice - prin excitații termice sistemice repetate (bгi, dușuri, fricțiuni umede) sporește capacitatea organismului de a rezista la afecțiunile de rгcealг, оntгrește sгnгtatea. Vitaminele Vitaminele sunt substanțe organice de naturг chimicг diferitг, care nu fac parte din proteine, lipide, glucide sau din produsele de scindare a acestora și care sunt necesare pentru alimentația omului și animalelor. Vitaminele exercitг o influențг puternicг și оntr-o anumitг mгsurг specificг asupra creșterii, metabolismului și stгrii fiziologice a organismului. Vitaminele оndeplinesc оn organism diverse funcții catalitice și sunt necesare оn cantitгți infime оn comparație cu alte substanțe nutritive. Din istoria vitaminelor Vitaminele au fost descoperite de N.I. Lunin, care a dovedit оn 1880, cг pentru menținerea stгrii fiziologice normale a organismului hrana animalelor trebuie sг conținг, afarг de proteine,
160 grгsimi, glucide, sгruri minerale și apг, оncг alte substanțe alimentare, necunoscute pe vremea ceea. Aceastг concluzie se baza pe experiențele, оn care o grupг de șoareci era hrгnitг cu lapte, iar alta cu un amestec, care conținea zahгr, grгsimi, cazeinг, sгruri, ce intrг оn compoziția laptelui, și apг. Єoarecii din prima grupг se dezvoltau normal, iar cei din grupa a doua au pierit. Peste 16 ani dupг descoperirea lui N.I.Lunin, medicul Eukman, care lucra оn Indonezia, a comunicat despre necesitatea organismului оn factori suplimentari de hranг. El a observat cг gгinile, care se hrгneau timp оndelungat cu orez decorticat, se оmbolnгveau și piereau, aceastг boalг a gгinilor semгna cu boala beri-beri, foarte rгspвnditг pe atunci оn Japonia, China și оn alte țгri. Boala dispгrea foarte repede dacг gгinile erau hrгnite cu tгrвțe de orez. Studierea amplг a vitaminelor a оnceput оn 1910-1912. Termenul de vitaminг a fost folosit pentru prima datг de biochimistul polonez Casimir Funk оn 1912. ”Vita”, оn limba latinг, оnseamnг viațг, iar sufixul ”aminг” este pentru amine; la momentul respectiv se credea cг toate vitaminele sunt amine. Оn timp ce plantele și microorganismele posedг capacitatea de a-și produce singure vitaminele necesare pentru metabolismul propriu, oamenii și animalele au pierdut din pгcate aceastг capacitate оn timpul evoluției. Din cauza lipsei enzimelor specifice necesare sintezei vitaminelor, acestea din urmг au devenit nutrienți esențiali pentru ambele specii. Lipsa оn hranг a majoritгții vitaminelor duce peste cвtva timp la moarte, iar insuficiența lor provoacг diferite boli. Dacг оn hranг lipsește vre-o vitaminг, apare o stare patologicг, numitг avitaminozг, iar insuficiența unor vitamine provoacг hipovitaminozг. Hipovitaminozele pot apгrea și оn cazul unei alimentații normale, dacг cerințele оn vitamine sunt sporite, de exemplu, оn perioada sarcinii, creșterii, оn infecții, оn urma administrгrii antibioticelor. Vitaminele sunt notate cu diferite litere ale alfabetului latin și cu numiri chimice sau fiziologice (numirea fiziologicг se dг оn funcție de caracterul acțiunii vitaminei). Clasificarea vitaminelor Toate vitaminele se оmpart оn douг grupe mari: - hidrosolubile - liposolubile Din categoria vitaminelor hidrosolubile fac parte: marea grupг a vitaminelor B, vitamina C (acidul ascorbic) și vitamina P. Оn grupa vitaminelor B оntrг: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), vitamina B12 (ciancobalamina), vitamina PP (nicotinamida), acidul pantotenic, biotina (vitamina H), acidul folic și altele. Din grupa vitaminelor liposolubile fac parte: vitamina A (retinolul), vitamina D (ergocalciferolul), vitamina E (tocoferolul), vitamina K (filochinona). Vitamina B1 (tiamina) Vitamina B1 оntrг оn componența enzimelor ce participг la metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor. Оn insuficiența de vitaminг B1 оncetinește scindarea acetilcolinei, aceasta realizвnd funcția de mediator la propagarea excitațiilor prin sinapse. Hipovitaminoza se manifestг prin urmгtoarele simptome: surmenare rapidг, pierderea poftei de mвncare, convulsii. Оn cazuri mai grave оncepe degenerarea nervilor periferici, aceasta cauzвnd dureri, iar mai apoi - atrofia mușchilor și paralizii; se deregleazг activitatea sistemelor cardiovascular și digestiv. Aceastг stare patologicг este cunoscutг ca boala beri-beri și a fost depistatг pentru prima datг la gгini și porumbei, care se hrгneau cu orez poleit. Dupг cum s-a stabilit, vitamina B1 se conține оn pojghița boabelor de orez, care se оnlгturг оn timpul prelucrгrii acestuia.
161 Vitamina B1 se conține оn cantitгți mari оn drojdii de bere, carne de porc, оn ficat, nuci, boabele intacte de cereale, оn gгlbenușul de ou. Cerințele zilnice ale omului de vitamina B1 constituie 14-24 mg. Vitamina B2 (riboflavina) Vitamina B2 se conține оn toate celulele organismului și catalizeazг procesele de oxidoreducere. Hipovitaminoza B2 se manifestг prin dereglгri ale metabolismului, apariția fisurilor la colțurile gurii. Оn hipovitaminozг experimentalг se constatг оncetarea creșterii, cгderea оnvelișului pilos, dezvoltarea cataractelor și conjunctivitelor. Riboflavina este larg rгspвnditг оn naturг. Se conține mai ales оn ficat, rinichi, drojdii, alte produse de origine vegetalг și animalг. Omul necesitг zilnic 2-3 mg de riboflavinг. Vitamina B3 (PP) (acidul nicotinic) Vitamina B3 este o vitaminг antipelagricг și face parte din sistemul enzimatic catalizator al proceselor de oxido-reducere. Se conține оn cantitгți mari оn drojdii, legume proaspete, carne. Оn insuficiența de vitamina PP se dezvoltг pelagra - o boalг ce se manifestг prin dermatitг caracteristicг (eritem al pielii de tip inflamator), diaree și demenție (dereglгri psihice). Omul necesitг zilnic 14-15mg de acid nicotinic. Vitamina B6 (piridoxina) Vitamina B6 participг ca coferment la schimbul aminoacizilor. Оn hipovitaminoza B6 la om se constatг lipsa poftei de mвncare, greațг, slгbiciune, dermatite și nevrite. Aceasta se conține оn cantitгți considerabile оn tгrвțe de orez, оn bob, drojdii, rinichi, ficat, carne. Omul necesitг zilnic 1.5-3.0mg de piridoxinг. Vitamina B12 (ciancobalamina) Vitamina B12 este o vitaminг antianemicг, care influențeazг funcțiile eritropoetice și se folosește оn practica medicalг ca remediu оn tratamentul anemiilor. Vitamina B12 se conține оn cantitгți mari оn ficatul bovinelor și puilor de gгinг. Absorbția ciancobalaminei din intestin se petrece оn prezența unei proteine complexe (factorul intern Kastl), care se conține оn sucul gastric. Lipsa acestei proteine face imposibilг absorbția vitaminei și оn consecințг se dezvoltг anemia pernicioasг. Necesitatea zilnicг este de 2 mg. Acidul folic Acidul folic influențeazг sintetizarea acizilor nucleici și aminoacizilor. Din cauza insuficienței de acid folic оn organism se tulburг hematopoieza, apar anemia și leucopenia (scгderea numгrului de leucocite оn sвnge). Cantitгți mari de acid folic se conțin оn salatг, varzг, spanac, tomate, morcov, оn boabele de grвu și secarг, оn ficat, rinichi, carne, ouг. Necesitatea zilnicг de vitaminг este de 400mg.
162 Vitamina C (acid ascorbic) Vitamina C nu se sintetizeazг оn organismul omului, ea nimerește оn organism оn componența hranei vegetale. Deosebit de mult acid ascorbic se conține оn mгcieș, coacгzг, lгmвi. Lipsa vitaminei C оn alimente provoacг scorbutul - afecțiune, simptomele cгreia sunt slгbiciunea generalг, capacitatea redusг a organismului de a rezista bolilor infecțioase, dereglгri ale activitгții cardiace. Оn scorbut se constatг o fragilitate pronunțatг a capilarelor și оn consecințг - hemoragii subcutane (echimoze) și intraarticulare (hemartroze); se deregleazг dezvoltarea oaselor și dinților. La adulți apare sвngerarea gingiilor, оncep a se clгtina și cad dinții. Cerințele zilnice de acid ascorbic constituie pentru adult 50-100mg. Vitamina P (vitamina permeabilitгții) Vitamina P reprezintг grupa pigmenților vegetali numiți flavonoizi, lipsa cгrora оn organism produce mгrirea permeabilitгții capilarelor sau fragilitatea pereților lor. Оn consecințг apar hemoragii оn piele și оn alte organe. Vitamina P intensificг acțiunea vitaminei C și contribuie la acumularea acesteia оn organism. Avitaminoza P se manifestг prin slгbiciuni, dureri de picioare, echimoze (microhemoragii). Vitamina P se conține оn lгmвi, crupele de hrișcг, fructele de coacгzг neagrг, de scoruș, mгcieș. Necesitatea zilnicг este 50mg pe zi. Vitamina A (retinolul) Vitamina A se conține оn produsele alimentare de origine animalг оn special оn untura de pește, оn ficatul unor specii de pești (batog, paltus). Plantele conțin provitamina A - carotina, care оn organismul animal se transformг оn vitamina A. Cerințele de vitaminг sporesc оn cazurile bolilor infecțioase și la practicarea unor profesii ce solicitг оncordarea organului vгzului (șoferi, lunetiști etc.). Avitaminoza A se manifestг prin simptome specifice: cheratinizarea intensг și descuamarea masivг a celulelor epiteliale ale pielii, conjunctivei, tubului intestinal și cгilor respiratorii. Afectarea epiteliului glandelor lacrimale provoacг obliterarea ducturilor glandei și оn consecințг - ariditatea ochilor, xeroftalmia. Progresarea afecțiunii duce la necroza corneei, keratomalacie. Unul din simptomele avitaminozei A este și hemeralopia (orbul gгinilor), aceasta manifestвndu-se prin scгderea acuitгții vederii оn condiții de iluminare slabг (оn amurg). Starea оn cauzг survine оn urma dereglгrii procesului de sintetizare a rodopsinei, оn componența cгreia intrг vitamina A. Rodopsina se conține оn receptorii fotosensibili ai retinei - bastonașe, acestea asigurвnd vederea оn condiții de iluminare slabг. Organismul omului necesitг 1-1,5mg retinol pe zi. Vitamina D (ergocalciferolul - vitamina antirahiticг) Vitamina D se conține оn unt, gгlbenuș de ou și mai ales оn unturг de pește. Simptome caracteristice ale avitaminozei D s-au rahitismului sunt dereglгrile metabolismului sгrurilor de calciu și fosfor. La bolnavii de rahitism, оn urma decalcifierii, oasele devin moi și se deformeazг. Simptomul tipic al rahitismului este incurbarea oaselor picioarelor. Copii bolnavi au
163 capul mai mare оn raport cu dimensiunile corpului. Оntвrzie mult erupția dinților, se constatг atonia muscularг . Plantele și tegumentele corpului omenesc conțin o substanțг specialг - ergosterina, care sub influența razelor ultraviolete se transformг оn vitamina D. Deci, aflarea la soare sau iradierea cu raze ultraviolete constituie un mijloc foarte eficient de prevenire și tratare a rahitismului. Adultul necesitг 0.025mg, iar copilul - 0.07mg de vitamina D pe zi. Vitamina K (filochinona) Vitamina K mai este supranumitг vitaminг antihemoragicг. Оn avitaminoza K se deregleazг mecanismele de coagulare a sвngelui, оn rezultatul producerii insuficiente оn ficat a protrombinei, se constatг hemoragii. Absorbția vitaminei din intestin se realizeazг numai оn prezența bilei. Vitamina K se conține оn frunzele verzi de spanac, varzг, urzicг, оn fructele de scoruș, tomate. Din produsele alimentare de origine animalг doar ficatul conține cantitгți suficiente de filochinonг. Necesitatea zilnicг de vitamina K constituie 1-2mg. Vitamina E (tocoferolul, vitamina de reproducere) Vitamina E are o mare importanțг оn realizarea funcției de reproducere. Оn lipsa tocoferolului se deregleazг dezvoltarea spermatozoizilor, aceștia pierzвnd imobilitatea; se constatг resorbția embrionilor. Sistemul locomotor reacționeazг la hipovitaminoza E prin degenerarea mușchilor, atonie muscularг, atrofia oaselor. Cantitгți mari de vitamina E se conțin оn salatг, pгtrunjel, ulei vegetal, fгinг de ovгz, boabe de porumb. Necesitatea zilnicг de aceastг vitaminг este de 10-12mg.
164 Capitolul VII. Aparatul urogenital - apparatus urogenitalis. Aparatul urogenital este constituit din douг sisteme, urinar și genital, studiul cгrora se face оmpreunг din mai multe considerente. Dezvoltarea lor filogeneticг și ontogeneticг are numeroase interconexiuni; organele urinare și organele genitale pгstreazг numeroase legгturi anatomice: la bгrbat uretra, iar la femei vestibulul vaginal, sunt comune celor douг sisteme de organe și оndeplinesc atвt funcțiile urinare cвt și pe cele genitale. Organele urinare asigurг formarea și eliminarea urinei, adicг participг la excreție. Organele genitale produc celulele sexuale (gameții) și hormonii sexuali. Celulele sexuale (spermatozoidul și ovulul) se unesc оn cгile genitale ale femeii formвnd zigotul din care se dezvoltг embrionul єi fгtul. Aparatul urogenital cuprinde: organele urinare, organele genitale masculine și organele genitale feminine. Fig. 51 Schema aparatului urogenital la bгrbat 1 – rinichiul ; 2- ureterul; 3- vezica urinarг; 4- vezicula seminalг; 5- ductul deferent; 6- prostata; 7 – uretra; 8- penisul; 9- testiculul; 10 – epididimul. Sistemul urinar Organele urinare sunt prezentate de: - organele uropoetice (rinichii); - organele de evacuare a urinei (calicele renale, bazinetele renale și ureterele); - organul, ce servește drept rezervor pentru urinг (vezica urinarг);
165 - organele ce servesc la eliminarea urinei din organism (uretra masculinг sau femininг). Rinichiul - ren (gr. nephros) Rinichiul este un organ excretor par, care formeazг și evacuг urina. Conformația externг a rinichiului Rinichiul are o formг de bob de culoare roșie оnchisг, consistențг densг. La rinichi deosebim douг fețe (anterioarг și posterioarг), doi poli (superior și inferior) și douг margini (medialг și lateralг). Оn porțiunea de mijloc a marginii mediale existг o depresiune, numitг hilul rinichiului. Оn hilul rinichiului оntrг artera renalг și nervi, din el iese ureterul, vena renalг și vase limfatice. Formațiunile enumerate constituie оn ansamblu pedunculul renal. Hilul renal trece оntr-o depresiune extinsг, care se оnfundг оn substanța rinichiului și se numește sinus renal. Оn sinusul renal se aflг caliciile renale mari și mici, bazinetul renal, vase sangvine, nervi și țesut adipos. Topografia rinichiului Rinichii sunt situați оn regiunea lombarг, bilateral de coloana vertebralг, pe fața internг a peretelui abdominal posterior și sunt dispuși retroperitoneal. Rinichii оncep la nivelul vertebrei XI toracice și ajung pвnг la vertebra III lombarг. Rinichiul stвng se aflг ceva mai sus decвt cel drept. Fața posterioarг a rinichiului contacteazг cu diafragma și cu mușchii peretelui posterior al cavitгții abdominale, care contureazг pentru rinichi o depresiune numitг lojг renalг. Polul superior al rinichiului limitrofiazг cu glanda suprarenalг. Fața anterioarг a rinichiului drept vine оn adiacențг cu ficatul și flexura dreaptг a colonului. Marginea medialг a rinichiului drept limitrofeazг cu porțiunea descendentг a duodenului. Fața anterioarг a rinichiului stвng vine оn contact cu stomacul, pancreasul și ansele jejunului. Marginea lateralг a rinichiului stвng este adiacentг la splinг și la flexura stвngг a colonului. Poziția topograficг normalг a rinichilor este asiguratг de un aparat de fixare din care fac parte: loja renalг, pedunculul renal și tunicile renale. Un rol important оi revine presiunii intraabdominale care este menținutг de contractarea mușchilor presei abdominale. Capsulele rinichilor Rinichiul posedг cвteva capsule. Rinichiul este acoperit de capsula fibroasг, ușor detașabilг de la substanța rinichiului. La exterior de capsula fibroasг se aflг capsula adipoasг, care este deosebit de dezvoltatг pe fața posterioarг a rinichiului și are un rol important оn fixarea rinichiului. Exterior de capsula adipoasг se aflг fascia renalг, alcгtuitг din foițele prerenalг și retrorenalг. Anterior de fascia renalг se aflг peritoneul parietal. Structura rinichiului Оn secțiune frontalг rinichiul are o structurг neomogenг. Sub capsula fibroasг a rinichiului se aflг parenchimul renal, format la rвndul lui dintr-o substanțг perifericг, numitг corticalг și o substanțг profundг, numitг medularг. Parenchimul delimiteazг o cavitate, sinusul renal, amintit anterior. Sinusul renal conține elementele pediculului renal.
166 Substanța corticalг a rinichiului. Are o structurг neuniformг și este alcгtuitг din sectoare deschise și оntunecate, care alterneazг оntre ele. Sectoarele deschise formeazг porțiunea radiatг, iar cele de nuanțг оnchisг formeazг porțiunea convolutг. Substanța medularг a rinichiului. Aceastг substanțг, pe secțiune, are aspect de sectoare triunghiulare separate delimitate unul de altul prin coloane renale. Aceste sectoare au primit denumirea de piramide renale, оn numгr de 10-15 pentru fiecare rinichi. Fiecare piramidг renalг are o bazг, orientatг spre substanța corticalг, și un vвrf оn formг de papilг, orientat spre sinusul renal. Papila renalг conține orificiile papilare, оn care se deschid canaliculele papilare. Particularitгțile de structurг ale rinichiului și ale vaselor lui sangvine ne permit sг оmpгrțim substanța rinichiului оn segmente. Оn așa fel, pentru fiecare rinichi avem cвte 5 segmente. Fiecare segment, la rвndul sгu, este alcгtuit din 2-3 lobi. Un lob renal include o piramidг renalг cu substanța corticalг adiacentг și este delimitat de cгtre vasele sangvine. Fiecare lob renal comportг оn substanța sa corticalг pвnг la 600 de lobuli corticali. Lobulul cortical este alcгtuit dintr-o porțiune radiatг și o porțiune convolutг și este delimitat de lobulii adiacenți de cгtre vasele sangvine. Fig. 52 Structura rinichiului 1- substanюa corticalг a rinichiului; 2- substanюa medularг a rinichiului; 3- piramida renalг; 4- papila renalг; 5- calicele renal mic; 6- calicele renal mare, 7- bazinetul renal; 8- ureterul; 9- artera renalг; 10 – vena renalг. Unitatea morfofuncționalг a rinichiului Rinichiul prezintг o glandг tubularг complexг, tuburile cгreia se numesc canalicule renale sau canalicule urinare. Extremitatea оnchisг a fiecгrui canalicul renal - capsula (Șumleanski-
167 Bowman ) - are aspectul unei cupe cu pereții dubli ce оnconjoarг glomerulul - un conglomerat de capilare sangvine. Peretele interior al capsulei reprezintг un epiteliu unistratificat pavimentos, care contacteazг intim cu glomerulul. Glomerulul оn ansamblu cu capsula formeazг corpusculul renal. Corpusculele renale sunt situate оn substanța corticalг a rinichiului. Capsula corpusculului renal continuг cu tubul contort (porțiunea proximalг a canaliculului nefronului), urmat de ansa nefronului (ansa Henle) care pгtrunde оn substanța medularг, iar apoi revine оn substanța corticalг prelungind cu tubul contort distal. Corpusculul renal, tuburile contorte (proximal și distal) și ansa Henle formeazг unitatea morfofuncționalг a rinichiului - nefronul, care realizeazг secreția urinei. Fiecare rinichi este alcгtuit din circa 1mln nefroni. Tubul contort distal se varsг оn porțiunea inițialг a unui canalicul rect - tubul colector. Tuburile renale recte, situate оn piramidele renale, servesc pentru eliminarea urinei și se deschid cu orificiile papilelor renale оn cavitatea calicelor renale mici. Fiecare papilг la vвrful piramidei e cuprinsг de un calice renal mic. De la unirea a 2-3 calice renale mici se formeazг un calice renal mare. Unindu-se unul cu altul, 2-3 calice renale mari formeazг o cavitate comunг numitг bazinet renal. Bazinetul renal оn regiunea hilului renal trece оn ureter. Calicele renale mari și mici, bazinetul renal și ureterul constituie cгile excretoare ale rinichiului. Pereții bazinetului, calicelor renale mari și mici au o structurг identicг. Оn pereții lor distingem tunicile mucoasг, muscularг și adventiția externг. Vascularizația rinichiului Vascularizația rinichiului se realizeazг prin artera renalг (ramurг a aortei abdominale), care la nivelul hilului renal se оmparte оn 5 ramuri. Fiecare din aceste ramuri vascularizeazг un anumit sector al rinichiului, numit segment renal. De la ramurile segmentare оncep arterele interlobare, care la baza piramidelor, оntre substanța corticalг și cea medularг, formeazг arcade arteriale. De la acestea оncep arterele interlobulare, care lanseazг vase aferente scurte - arteriole glomerulare, care pгtrund оn stratul cortical și se оndreaptг spre capsulele nefronilor. Оn interiorul capsulelor vasele aferente formeazг glomeruli renali. Din fiecare glomerul iese un vas arterial de calibru mai redus - arteriola glomerularг eferentг, care formeazг ulterior o altг rețea capilarг оn jurul canaliculelor renale. De la aceastг rețea capilarг оși iau originea venele ce оnsoțesc vasele arteriale respective și confluвnd formeazг, оn fine, venele renale, care se varsг оn vena cavг inferioarг. Ureterul - ureter Ureterul constituie un organ par, care оncepe din partea оngustг a bazinetului renal și se terminг la nivelul de intrare оn vezica urinarг. Funcția ureterului constг оn a evacua urina din rinichi оn vezica urinarг. Ureterul are o formг de tub și este dispus retroperitoneal. Distingem urmгtoarele pгrți ale ureterului: abdominalг, pelvianг și intramuralг. Peretele ureterului este alcгtuit din trei tunici: internг - tunica mucoasг, formeazг pliuri longitudinale. Cea medie - tunica muscularг, оn partea superioarг a ureterului este alcгtuitг din douг straturi - longitudinal și circular, iar оn partea inferioarг - din trei straturi: intern și extern - longitudinale și mediu - circular. Оn rezultatul contracțiilor tunicii musculare ureterul efectueazг mișcгri peristaltice, propulsвnd urina spre vezica urinarг. Оn exterior ureterul este tapetat de adventiție.
168 Vezica urinarг - vesica urinaria Vezica urinarг este un organ cavitar impar, care executг funcția de rezervor pentru urinг. Din acest rezervor urina este evacuatг prin uretrг оn exterior. Forma vezicii urinare și dimensiunile ei variazг оn funcție de gradul de umplere cu urinг. Vezica umplutг are o formг ovalarг. Volumul vezicii urinare la omul matur echivaleazг оn medie cu 250 - 500ml. Оn vezica urinarг distingem partea anterosuperioarг, orientatг spre peretele abdominal anterior - apexul vezicii. Apexul vezicii trece оn partea cea mai largг numitг corp al vezicii. Continuвndu-se posteroinferior, corpul vezicii trece оn fundul vezicii. Partea inferioarг a vezicii urinare se оngusteazг infundibuliform și trece оn uretrг. Aceastг parte a primit numirea de col vezical. Оn porțiunea inferioarг a colului vezical se aflг orificiul intern al uretrei. Topografia vezicii urinare Vezica urinarг este situatг оn cavitatea micului bazin posterior de simfizг pubianг. Cвnd vezica este plinг cu urinг apexul ei proeminг deasupra simfizei pubiene єi vine оn contact cu peretele anterior al abdomenului. Posterior vezica urinarг la bгrbat vine оn raport cu porюiunile terminale ale ducturilor deferente, cu veziculele seminale єi rectul, iar la femeie - cu uterul єi vaginul. Vezica urinarг umplutг se dispune оn raport cu peritoneul mezoperitoneal, iar cвnd e golitг - retroperitoneal. Structura vezicii urinare Peretele vezicii urinare este alcгtuit din tunica mucoasг, din baza submucoasг, din tunica muscularг єi parюial din tunica seroasг. Оn locurile unde tunica seroasг lipseєte, membrana externг a vezicii urinare o constituie adventiюia. Tunica mucoasг tapeteazг vezica urinarг din interior formвnd pliuri оn vezicг оn stare evacuatг. Cвnd vezica urinarг se umple cu urinг, pliurile tunicii mucoase se niveleazг. Tunica mucoasг este mobilг єi se pliseazг cu uєurinюг, exceptвnd o porюiune micг оn regiunea fundului vezical – trigonul vezical, unde membrana mucoasa aderг intim la membrana muscularг. La vвrful acestui trigon, pe tunica mucoasг existг orificiul intern al uretrei, iar la capetele limitei posterioare a trigonului vezical se aflг douг orificii ureterice . Baza submucoasг оn peretele vezicii urinare e destul de dezvoltatг. Graюie acesteia tunica mucoasг se poate plisa cu uєurinюг. Оn regiunea trigonului vezical baza submucoasг lipseєte. Spre exterior de ea оn peretele vezicii urinare se aflг tunica muscularг, alcгtuitг din trei straturi. Straturile intern єi extern sunt orientate longitudinal, iar cel mediu, deosebit de puternic e orientat circular. Оn regiunea orificiului intern al uretrei stratul mediu circular este deosebit de dezvoltat єi formeazг sfincterul vezicii urinare. Excreюia Оn rezultatul proceselor de activitate vitalг a organismului, pe parcursul schimbului de materii se formeazг produse finale ale dezagregгrii care nu mai pot fi utilizate єi, fiind toxice pentru organism, se vor elimina оn mediul extern. La om organele de excreюie sunt rinichii, glandele sudoripare, plгmвnii єi intestinul. Оn funcюie de excreюie, rinichilor le revine un rol principal, deoarece 75 % din cantitatea totalг a substanюelor eliminate din organism revine anume pe seama acestor organe. Rinichii eliminг cu urina produsele finale ale scindгrii proteinelor: ureea, acidul uric, creatinina. Pe lвngг
169 acestea, ei mai eliminг surplusul de apг єi sгruri minerale, substanюele eterogene absorbite оn sвnge (de exemplu penicilina, sгrurile iodate, coloranюii etc.). Оn urma excreюiei renale, sвngele se purificг, menюinвndu-se la un nivel constant compoziюia lui chimicг, reacюia mediului (pH), presiunea osmoticг, componenюa ionicг єi conюinutul normal de apг оn organism. Prin plгmвni єi piele se eliminг bioxidul de carbon єi apг. Plгmвnii eliminг 99 % de bioxid de carbon єi doar 1% din acestea se eliminг prin piele. Prin intestin se eliminг sгrurile de calciu, sгrurile metalelor grele, colesterina, pigmenюii biliari (bilirubinг) єi apa. Reglarea constanюei mediului intern al organismului Timp de 24 ore omul primeєte circa 2500 ml apг: 150ml sub formг de bгuturi, supe, compot; aproximativ 650 ml apг se conюin оn alimentele оn stare solidг. Pe lвngг acestea, aproximativ 300-400 ml apг se formeazг оn organism оn urma oxidгrii proteinelor, lipidelor єi glucidelor. Оn vederea menюinerii оn organism a unei cantitгюi constante de apг debitul ei va egala cu pierderile. Оn eliminarea apei din organism rolul principal revine rinichilor. Urina eliminatг timp de 24 ore (diureza) constituie circa 1500 ml. Restul apei este eliminatг prin plгmвni (500 ml) єi piele (500ml); materiile fecale conюin apг оn cantitгюi mult mai mici . Mecanismul uropoezei Procesul formгrii urinei decurge оn douг faze: iniюial, оn corpusculii renali prin filtrare se formeazг urina primarг; mai apoi оn tuburile renale se reabsorb apa єi substanюele necesare organismului єi se excretг unele din substanюele eterogene: coloranюii, medicamentele, creatina, NH3, H+ , formвndu-se astfel urina secundarг sau definitivг. Aєadar, оn uropoezг se disting trei procese: filtrarea glomerularг, reabsorbюia єi secreюia. Timp de 1 minut prin rinichi trec 1200 ml sвnge, iar оn 24 de ore tot sвngele organismului trece prin aceste organe aproximativ de 200 ori. Mecanismul formгrii urinei primare Оn corpusculii renali se efectueazг filtrarea plasmei sangvine din capilarele glomerulare оn cavitatea capsulei nefronului. Filtrarea reprezintг procesul de trecerea apei єi substanюelor hidrosolubile prin peretele capilar sub influenюa diferenюei de presiune care se creeazг de o parte єi de cealaltг a membranei. Filtrarea glomerularг se datoreazг presiunii sangvine foarte оnalte ce se menюine оn capilarele glomerulului – 60 -70 mm Hg. (оn capilarele altor юesuturi presiunea sвngelui constituie circa 30 mm Hg). Presiunea mai ridicatг se creeazг aici datoritг faptului, cг оn rinichi arterele formeazг douг reюele capilare , dintre care menюionгm aєa – zisa reюea miraculoasг; pe lвngг aceasta, artera glomerularг este mult mai largг decвt cea eferentг. Оn 24 de ore se formeazг 150 – 180 l urinг primarг, aceasta, pe lвngг produsele dezagregгrii ( uree, acid uric), conюine toate componentele plasmei sangvine, cu excepюia proteinelor, inclusiv substanюe necesare organismului: aminoacizi , glucozг, sгruri minerale, vitamine. Mecanismul formгrii urinei definitive Urina primarг propulseazг din capsula corpusculului renal оn tuburile urinifere. Pe mгsura scurgerii urinei primare prin sistemul tuburilor renale se desfгєoarг procesele de reabsorbюie оn sвnge al glucozei, aminoacizilor, vitaminelor, multor sгruri minerale єi a apei. Оn rezultatul reabsorbюiei din 150 l urinг primarг se formeazг 1.5 urinг definitivг. Reabsorbюia prezintг un proces fiziologic foarte complex, care se realizeazг pe baza consumului de energie chimicг оn
170 celulele epiteliale ale tuburilor urinifere. Acest proces, numit vehiculare activг, este оnsoюit de un consum sporit de oxigen, fapt ce indicг metabolismul intens оn rinichi. Trecвnd prin sistemul tuburilor urinare, urina primarг оєi sporeєte concentraюia. Оn sвnge se reabsorb mari cantitгюi de apг єi toate substanюele necesare organismului. Epiteliul tuburilor renale se distinge prin proprietatea de a efectua o absorbюie selectivг. Astfel, substanюele necesare organismului – glucoza, aminoacizii, sarea de bucгtгrie єi alte sгruri minerale pot fi reabsorbite оn sвnge оn оntregime atunci cвnd organismul are nevoie de ele. Оnsг atunci cвnd aceste substanюe se conюin оn sвnge оn cantitгюi excesive, ele se eliminг parюial cu urina, cum are loc, de exemplu eliminarea glucozei оn diabetul zaharat sau dupг ingerarea unor cantitгюi mari de zahгr,cвnd concentraюia glucozei оn sвnge este mult prea ridicatг. Dacг alimentele conюin sare de bucгtгrie оn cantitгюi insuficiente, eliminarea acesteia cu urina aproape оnceteazг. Deci, rinichii regleazг foarte fin conюinutul оn sвnge a diferitelor substanюe necesare organismului economisind materiile preюioase єi cele ce sunt lipsг, dar eliminвnd surplusurile de alte substanюe. O parte din produsele finale ale metabolismului – creatinina, sulfaюii - nu se absorb de epiteliul tuburilor urinifere, iar ureea se reabsoarbe оn cantitгюi infime. Aceste substanюe formeazг concentraюii mari оn urina definitivг єi sunt eliminate din organism. Urina єi proprietгюile ei. Urina reprezintг un lichid transparent de culoare galbenг-deschisг, conюinвnd 95% apг єi 5% substanюe solide. Componenюii principali ai urinei sunt ureea (2%), acidul uric (0.05%) єi creatinina(0.075%). Urina conюine de asemenea diferite sгruri de sodiu єi potasiu. Timp de 24 ore cu urina se eliminг 25 - 30 g uree єi 15 - 25 g sгruri minerale. Densitatea relativг a urinei este de 1.010 -1.020, iar reacюia ei poate fi slab acidг, neutrг sau alcalinг, оn dependenюг de caracterul alimentelor ingerate. Оn alimentarea cu produse din carne, reacюia mediului urinei este neutrг sau slab acidг, iar оn alimentarea vegetalг devine slab alcalinг. Reglarea metabolismului apei єi balanюei de sгruri se realizeazг pe cale neurohumoralг. Excitaюiile dureroase puternice diminueazг sau chiar оntrerup secreюia urinei. Eliminarea urinei . Urina produsг оn rinichi trece din bazinetele renale оn uretere, acestea propulsвnd-o prin contracюii peristaltice, picгturг cu picгturг, оn vezica urinarг. Оn stare de vacuitate vezica urinarг este contractatг, оnsг pe mгsura acumulгrii urinei pereюii vezicii urinare se extind. Trecerea liberг a urinei оn uretrг este оmpiedicatг de sfincterele (intern єi extern) ale uretrei. Deєi pereюii vezicii se pot extinde considerabil, presiunea urinei оn vezicг creєte lent. La om, acumularea оn vezicг a 250 - 300 ml de urinг creeazг o presiune de aproximativ 12 -15 cm ai coloanei de apг єi provoacг o senzaюie specificг – оndemnul la micюiune (eliminarea urinei). Centrul involuntar al micюiunii se localizeazг оn porюiunea lombosacralг a mгduvei spinгrii. Evacuarea urinei din vezica urinarг se efectueazг оn mod reflex. Impulsurile nervoase de la receptorii vezicii se оndreaptг spre centrul micюiunii din mгduva spinгrii, iar de aici, prin fibrele parasimpatice ale nervilor splanhnici pelvini, spre muєchii vezicii, contractвndu-i єi concomitent relaxвnd sfincterele. Retenюia voluntarг a micюiunii lipseєte la nou nгscut, aceastг facultate оncepвnd sг aparг spre finele primului an de viaюг єi stabilindu-se complet la vвrsta de 2 ani, cвnd se creeazг un reflex condiюionat de reюinere a micюiunii. Centrii reglгrii corticale superioare a micюiunii sunt situaюi оn lobii frontali ai emisferelor cerebrale. Оn rezultatul educгrii la copii se formeazг retenюia condiюionat – reflexг a micюiunii єi apare un reflex condiюionat circumstanюial – eliminarea urinei оn anumite condiюii. Organele genitale Organele genitale sunt reprezentate de organele sexuale masculine єi feminine, interne єi externe, care determinг caracterele de sex.
171 Genitalele masculine Din genitalele masculine fac parte testiculele єi epididimul, canalele deferente єi ejaculatoare, veziculele seminale, prostata, glandele bulbouretrale, scrotul єi penisul. Fig. 53 Organe genitale masculine 1 – penisul; 2- glandul penisului; 3- testiculul: 4- funiculul spermatic; 5- ductul deferent; 6- vezica urinarг; 7- vezicula seminalг; 8- prostata; 9- rectul; 10 –uretra. Genitalele masculine interne Testiculul - testis Testiculul este un organ par, care constituie glandele sexuale masculine. Funcюia testiculelor constг оn a elabora celule sexuale masculine, numite spermatozoizi, єi a elimina оn patul sanguin hormoni sexuali masculini. Deci, testiculele sunt simultan glande exocrine єi endocrine. Testiculule sunt situate оn regiunea perineului оntr-o pungг specialг numitг scrot. Ele sunt separate unul de altul de septul scrotal єi sunt оncorporate оn tunici. Lungimea testiculului constituie оn medie 4 cm, lгюimea 3 cm, grosimea 2cm. Masa testiculului echivaleazг cu 20-30 g. Testiculul are o consistenюг durг, o formг ovalг, compresatг bilateral. Pe el distingem douг feюe: lateralг єi medialг, precum єi douг margini: anterioarг єi posterioarг, la care aderг epididimul. Pe testicul mai distingem єi douг extremitгюi: superioarг єi inferioarг.
172 Structura testiculului La exterior testiculul este acoperit cu o tunicг fibroasг densг – tunica albuginee, care aderг intim la parenchim. De-a lungul marginii posterioare a testiculului albugineea se оngroaєг єi formeazг mediastinul testiculului, de la care оn direcюie anterioarг pornesc divergвnd radiar lamele fibroase – septurile testiculare. Acestea оmpart testiculul оn lobuli. Fiecare testicul conюine circa 250 – 300 lobuli. Parenchimul testiculului este alcгtuit din tuburi seminifere contorte єi recte. Оn parenchimul fiecгrui lobul se aflг 2-3 canalicule seminifere contorte, tapetate cu epiteliu spermatogen. Aici se dezvoltг celulele sexuale masculine – spermatozoizii. Оndreptвndu-se spre mediastinul testiculului, canaliculele seminifere contorte оn regiunea apicalг a lobulilor conflueazг, formвnd canaliculele seminifere rectilinii. Aceste canalicule se scurg оn reюeaua testiculului, care este situatг оn mediastin. Din reюeaua testiculului pornesc 12 – 15 canalicule testiculare eferente, care apoi se scurg оn canalul epididimului. Spermatogeneza Spermatogeneza reprezintг procesul de formare a celulelor sexuale masculine, a spermatozoizilor. Aceastг funcюie se desfгєoarг la nivelul tubilor seminiferi contorюi оn perioada embrionarг єi apoi (dupг o latenюг оndelungatг) cu оncepere din pubertate, pe оntreg parcursul activitгюii sexuale a organismului. Produєi оn cantitгюi enorme, spermatozoizii nimerind оn cгile sexuale feminine оєi pгstreazг capacitatea de fecundare timp de 2- 3 zile. Epididimul - epididymis Epididimul este situat de-a lungul marginii posterioare a testiculului. La el deosebim cap, corp єi coadг. Parenchimul epididimului este format din 12 – 15 lobuli. Fiecare canalicul lobular se scurge оn canalul epididimului. Оn partea caudalг a epididimului canalul lui trece оn canalul deferent. Celulele sexuale masculine (spermatozoizii) , dupг cum a fost menюionat, sunt generaюi doar оn canaliculele seminifere contorte ale testiculului. Toate celelalte canalicule єi canale ale testiculului єi epididimului constituie cгi eferente. Spermatozoizii оntrг оn componenюa spermei, a cгrei parte lichidг e constituitг din secretul veziculelor seminale єi a prostatei.
173 Fig. 54 Structura testiculului 1 – tunica albuginee; 2- lobulii testiculului; 3- mediastinul testiculului; 4- epididimul; 5- funiculul spermatic. Canalul deferent - ductus deferens Canalul deferent constituie un organ par єi este o continuare a canalului epidimal, terminвndu-se la nivelul de confluenюг cu canalul secretor al veziculei seminale. Canalul deferent are o lungime de 50 cm. Topografic, оn canalul deferent distingem 4 pгrюi: - porюiunea testicularг - porюiunea funicularг - porюiunea inghinalг - porюiunea pelvianг. Porюiunea terminalг a canalului deferent se lгrgeєte єi formeazг ampula ductului deferent. Оn porюiunea ei inferioarг ampula se оngusteazг treptat єi la nivelul marginii superioare ai prostatei conflueazг cu canalul excretor ai veziculei seminale. Peretele canalului deferent este alcгtuit din tunicile mucoasг, muscularг єi adventiюie. Vezicula seminalг - vesicula seminalis Vezicula seminalг constituie un organ secretor situat оn cavitatea pelvinг, lateral de ampula canalului deferent, superior de prostatг єi inferolateral de vezica urinarг. Lungimea veziculei seminale e de circa 5 cm. Pe secюiune ea are aspectul unor vezicule comunicante. Canalul excretor al vezicii seminale se uneєte cu porюiunea terminalг a canalului deferent formвnd
174 canalul ejaculator, care penetrг prostata єi se deschide оn porюiunea prostaticг a uretrei masculine. Prostata - prostata Prostata este un organ musculoglandular impar єi eliminг un secret ce constituie o parte componentг a spermei. Prostata este situatг оn porюiunea anteroinferioarг a micului bazin sub vezica urinarг. Prin prostatг trec porюiunea iniюialг a uretrei єi canalele ejaculatoare drept єi stвng. Ca formг prostata se aseamгnг cu o castanг. La prostatг distingem baza, orientatг spre vezica urinarг, єi vвrful adiacent diafragmului urogenital. Faюa anterioarг a prostatei este orientatг spre simfiza pubianг iar faюa posterioarг este orientatг spre rect. Vecinгtatea cu rectul оnlesneєte palparea pe viu a prostatei оn peretele anterior al rectului. Faюa inferolateralг este orientatг spre plexul venos al muєchiului levator al anusului. La prostatг distingem doi lobi: drept єi stвng. Porюiunea glandei dintre uretrг єi cele douг ducturi ejaculatoare este numitг istm sau lob mijlociu. Structura prostatei Din exterior prostata este acoperitг de o capsulг, de la care spre interiorul organului deviazг septuri prostatice. Ea este alcгtuitг din юesut glandular care formeazг parenchimul glandular, precum єi din юesut muscular neted, care alcгtuieєte substanюa muscularг . Юesutul glandular se grupeazг оn complexe separate sub formг de glandule (lobuli prostatici) de structurг alveolotubarг. Numгrul alveolelor glandulare atinge 30-40 . Юesutul muscular prostatic participг la constituirea sfincterului intern (involuntar) al uretrei masculine. Canalele glandulare ale prostatei, оn confluenюг parг, se continuг оn canalele prostatice excretoare, care se deschid prin orificii punctiforme оn uretra masculinг la nivelul coliculului seminal. Glanda bulbouretralг - glandula bulbourethralis Glanda bulbouretralг (glanda Cooper) este un organ par, care eliminг un lichid vвscos menit sг protejeze mucoasa peretelui uretrei masculine contra iritгrii ei de cгtre urinг. Glandele bulbouretrale sunt situate posterior de porюiunea membranoasг a uretrei masculine оn profunzimea muєchiului transvers profund al perineului. Canalele glandei bulbouretrale penetreazг bulbul penisului єi se deschid оn uretrг. Organele sexuale masculine externe Organele sexuale masculine externe sunt prezentate de penis єi scrot . Penisul - penis Penisul este organul copulativ masculin єi serveєte la evacuarea urinei din vezica urinarг єi la ejacularea spermei оn cгile genitale ale femeii. Penisul este alcгtuit din porюiunea anterioarг liberг, numitг corpul penisului. Acesta se terminг prin glandul penian dotat la vвrf cu un orificiu оn formг de fantг, care constituie ostiul extern al uretrei masculine. Pe glandul penian distingem o porюiune mai latг numitг coroana glandului єi o porюiune strangulatг numitг colul
175 glandului. Porюiunea posterioarг numitг rгdгcina penisului se inserг pe oasele pubiene. Corpul penisului este tegumentat cu piele finг deplasabilг, care trece оn pielea muntelui Venus оn sus єi оn pielea scrotului, оn jos. Оn porюiunea anterioarг a corpului penian pielea formeazг un repliu cutanat pronunюat numit prepuюiu penian, care acoperг glandul, trecвnd apoi оn pielea glandului penian. Оn partea inferioarг a glandului, prepuюiul se uneєte cu glandul prin frenulul prepuюial. Pielea foiюei interne a prepuюiului conюine glande prepuюiale. Оntre gland єi prepuюiu se aflг cavitatea prepuюialг care anterior se deschide cu un orificiu care lasг sa treacг glandul оn timpul retrotracюiunii prepuюiului. Penisul este alcгtuit din douг corpuri cavernoase , situate paralel spre partea dorsalг єi dintr- un corp spongios, situat sub ele. Extremitгюile posterioare ale corpurilor cavernoase se rгsfirг lateral formвnd pedunculii penisului, care se inserг pe ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Corpul spongios al penisului оn porюiunea proximalг (posterioarг) este dilatat єi formeazг bulbul penian, iar оn porюiunea distalг (anterioarг) se оngroaєг єi formeazг glandul penian. Corpul spongios al penisului este penetrat de uretrг, care se terminг pe glandul penian cu orificiul sгu extern. Corpii cavernoєi єi spongios ai penisului sunt alcгtuiюi din traveuri cartilaginoase ce deviazг de la tunica albuginee, care оi acoperг din exterior. Acestea reprezintг niєte trabecule care delimiteazг sistemul de cavitгюi comunicante (caverne), tapetate cu epiteliu. Cвnd cavernele se umplu cu sвnge pereюii lor se disting, corpii cavernoєi єi spongioєi ai penisului se umflг, asigurвnd erecюia. Uretra masculinг - uretra masculina Uretra masculinг este un organ impar оn formг de tub cu lungimea de 16 -22 cm. Ea penetrг prostata, diafragmul urogenital єi corpul spongios al penisului. Uretra masculinг serveєte la evacuarea urinei єi ejacularea spermei. Ea оncepe cu orificiul intern al uretrei din peretele vezicii urinare єi se terminг cu orificiul extern al uretrei, situat pe glandul penian. Din punct de vedere topografic uretra masculinг se divide оn trei pгrюi: prostaticг, membranoasг єi spongioasг, iar din punct de vedere al mobilitгюii оn douг pгrюi: fixatг єi mobilг. Porюiunea prostaticг reprezintг segmentul iniюial al uretrei, care strгpunge prostata єi mгsoarг оn lungime 3 cm, constituind la acest nivel cea mai largг porюiune a uretrei. Aici, pe peretele posterior al uretrei, se aflг o proeminenюг nu prea mare – coliculul seminal , pe vвrful cгruia se deschid ducturile ejaculatoare, lateral de colicul se gгsesc orificiile canalelor excretoare a prostatei. Оn jurul porюiunii iniюiale ale uretrei sunt situate celule musculare netede, care formeazг sfincterul intern (vezical) involuntar al uretrei. Porюiunea membranoasг оncepe la nivelul marginii inferioare a prostatei єi se extinde pвnг la bulbul penisului, prezentвnd cea mai оngustг єi mai scurtг ( circa 1cm) parte a uretrei ce strгpunge diafragmul urogenital. La acest nivel se situeazг sfincterul voluntar al uretrei. Lateral єi posterior de uretrг se gгsesc glandele bulbouretrale. Porюiunea spongioasг fiind cel mai lung (circa 15 cm) segment al uretrei este оnconjuratг de юesutul corpului spongios al penisului. La nivelul glandului penisului uretra formeazг o dilatare – fosa navicularг, care se terminг cu orificiul extern. Оn tunica mucoasг a uretrei se aflг un numгr mare de glande – glandele uretrale ( Littre), care se deschid оn lumenul uretrei. Spre exterior de tunica mucoasг peretele uretrei masculine este alcгtuit din baza submucoasг єi din tunica muscularг, constituitг din straturi longitudinale єi circulare. Pe tot traiectul sгu uretra masculinг, privitг оn ansamblu, este incurbatг єi are forma literei S.
176 Fig. 54 Secюiune frontalг prin vezica urinarг єi prin uretrг la bгrbaюi 1 – vezica urinarг; 2- ureterul; 3- prostata; 4- glanda bulbouretralг; 5- rгdгcina penisului; 6- corpul cavernos al penisului; 7- corpul spongios al penisului; 8- uretra; 9- glandul penisului; 10 – orificiul extern al uretrei. Fiziologie Penisul participг la micюiune datoritг uretrei care оl strгbate. Micюiunea se poate executa numai atunci cвnd penisul este flasc. Оn erecюie, porюiunea membranoasг a uretrei este comprimatг de muєchii perineului, iar micюiunea devine imposibilг. Erecюia duce la alungirea, оngroєarea, оntгrirea (cu excepюia glandului), deformarea єi ridicarea penisului оnaintea abdomenului. Оn erecюie faюa dorsalг a penisului descrie o uєoarг concavitate. Erecюia este оn primul rвnd un fenomen vascular dependent de erotizare, deci condiюionat psihic. Datoritг impulsurilor nervoase venite prin nervii cavernoєi se produce vasodilataюia bruscг a arterelor helicine, destinderea cavernelor centrale єi tensiunea trabeculelor єi a albugineei. Se produce concomitent o stazг venoasг datoritг comprimгrii cavernelor periferice (de la care pleacг venele) de cгtre cavernele centrale destinse. Staza venoasг este favorizatг єi de contracюia muєchilor perineului care оngreuneazг refluxul sвngelui de la nivelul penisului. Datoritг mecanismelor menюionate, sвngele stagneazг оn cavernele corpului cavernos, care devine dur єi rigid. Corpul spongios are o participare redusг la оntгrirea penisului , dar el se alungeєte pentru a putea urma modificгrile corpului cavernos. Ejacularea constг оn eliminarea sacadatг єi ritmicг a spermei ca urmare a contracюiilor spasmodice ale ductelor epididimare єi a ductelor deferente; se mai produc contracюii ale muєchilor perineului єi ale muєchiului sfincter al uretrei care comprimг prostata єi glandele bulbouretrale, determinвnd expulzarea secreюiilor acestor formaюiuni.
177 Lichidul seminal (spermatic) este produs la nivelul epididimului, ductului deferent, veziculei seminale, prostatei єi a glandei bulbouretrale. Lichidul seminal conюine spermatozoizii, asigurвndu-le acestora un mediu biologic prielnic. Spermatozoizii produєi la nivelul tuburilor seminiferi contorюi ai testiculelor sunt depozitaюi оn ductele eferente din capul epididimului, de unde se eliminг оn timpul ejaculгrii. Prin ejaculare lichidul seminal оmpreunг cu spermatozoizii sunt depuєi оn vaginг. Funiculul spermatic - funiculus spermaticus Funiculul spermatic este constituit din ductul deferent, artera testicularг єi venele respective, vase limfatice єi nervi, toate оnconjurate de cвteva tunici. Funiculul spermatic se extinde de la marginea posterioarг a testiculului pвnг la nivelul inelului inghinal intern, unde vasele se despart de ductul deferent. Funiculul spermatic se formeazг odatг cu descinderea testiculului din cavitatea abdominalг оn scrot. De menюionat, cг testiculul оєi оncepe dezvoltarea оn cavitatea abdominalг єi cг оnainte de naєtere ambele testicule se aflг deja оn scrot. Absenюa testiculelor оn scrot se numeєte criptorhism. Scrotul - scrotum Scrotul prezintг o pungг tegumentarг , оn care sunt situate testiculele, epididimele єi porюiunile inferioare ale funiculilor spermatice. Pe linia medianг a scrotului , de la faюa inferioarг a penisului pвnг la orificiul anal, se extinde rafeul scrotului. Оn rest suprafaюa externг a scrotului este acoperitг de cute, mai mult sau mai puюin numeroase. Оn procesul descinderii, testiculul atrage cu sine diverse straturi ale peretelui abdominal, care оnvelind testiculul єi funiculul spermatic formeazг tunicile acestora. Imediat sub pielea scrotului se aflг un strat de юesut conjunctiv modificat, lipsit de celule adipoase, dar conюinвnd multe celule musculare netede. Datoritг celulelor musculare netede, acest strat are culoare roєie єi este numit tunica dartos. Imediat sub ea se aflг o foiюг fascialг – fascia spermaticг externг. Urmгtorul strat ce оnveleєte testiculul єi funiculul spermatic este constituit din douг formaюiuni – din fascie єi din fibre musculare, care se extind pвnг la suprafaюa testiculului – muєchiul cremaster єi fascia cremastericг. Muєchiul cremaster derivг de la muєchiul oblic abdominal intern, de la muєchiul transvers al abdomenului єi contractвndu-se ridicг testiculul. Sub muєchiul cremaster se aflг fascia spermaticг internг, care prezintг continuarea fasciei transverse abdominale оnveliєul seros al testiculul , tunica vaginalг, care este constituitг din douг foiюe. Una (lamela visceralг) concreєte cu tunica albuginee a testiculului, iar cealaltг (foiюa parietalг) vine оn raport cu fascia spermaticг internг. Ambele lamele delimiteazг o cavitate seroasг оnchisг, aceasta оnconjurвnd testiculul. Tunica vaginalг derivг din prelungirea vaginalг a peritoneului єi se formeazг оn timpul descinderii testiculului оn scrot. Оn rezultatul concreєterii foiюelor peritoneale la nivelul porюiunii superioare a prelungirii vaginale comunicarea dintre cavitatea peritonealг єi cavitatea seroasг a scrotului se оnchide. Оn cazurile cвnd nu se оnchide prelungirea vaginala a peritoneului , оntre cele doua cavitгюi persistг un canal de comunicare, care poate servi ca loc de trecere a herniilor inghinale congenitale.
178 Genitalele feminine Organele genitale ale femeii оndeplinesc funcюia de reproducere, єi dintre ele fac parte: ovarele, sunt cele douг glande sexuale care produc celulele sexuale feminine ovulele. Acestea sunt conduse оn tubele uterine, unde se petrece fertilizarea .Tubele sunt douг conducte prin care oul fertilizat este condus оn uter, organul principal al gestaюiei. Оn uter se dezvoltг oul fecundat pвnг devine fгt. Dupг uter urmeazг vagina , organul prin care fгtul este expulzat la naєtere, dar care totodatг este єi organul copulaюiei. La intrarea vaginei se gгsesc o serie de formaюiuni , care оmpreunг formeazг vulva . Tubele uterine, uterul єi vagina constituie cгile genitale. Acestea оmpreunг cu ovarele alcгtuiesc organele genitale interne . Formaюiunile vulvei constituie organele genitale externe . Tot оn acest capitol vom descrie єi glandele anexe ale organelor genitale feminine, precum єi complexul musculo - fascial al perineului. Fig. 56 Genitalele feminine interne 1 – orificiul abdominal al tubei uterine; 2- fimbriile tubei; 3- infundibulul tubei; 4- ampula tubei; 5- plicile longitudinale ale mucoasei tubei; 6 – istmul tubei; 7- orificiul uterin al tubei; 8- cavitatea corpului uterin; 9- fundul uterului; 10 –corpul uterului; 11- istmul uterului; 12- porюiunea supravaginalг a colului; 13 – cavitatea colului cu plicile palmate; 14- porюiunea vaginalг a colului uterin.; 15 – vaginul.
179 Genitalele feminine interne Ovarele - ovarium Ovarele constituie un organ par, glanda sexualг femininг , care este situatг оn cavitatea micului bazin. Оn ovare se dezvoltг єi se maturizeazг celulele sexuale feminine (ovulele), tot aici se elaboreazг hormonii sexuali feminini care trec оn sвnge єi limfг. Ovarul are o formг ovoidг єi o culoare roz – palг. Pe faюa ovarului unei femei care a nгscut deja se vгd adвncituri єi cicatrice care sunt urmele ovulaюiei єi transformгrilor corpilor galbeni. Masa ovarului echivaleazг 5- 8 g. La ovar distingem douг feюe: medialг, orientatг оn cavitatea micului bazin, єi lateralг, adiacentг la peretele micului bazin. Feюele ovarului trec оn cele douг margini ale lui: liberг єi mezovaricг. Pe marginea mezovaricг a ovarului se aflг o depresiune numitг hilul ovarului prin care оn ovar оntrг vase sangvine єi nervi. La ovar mai distingem єi douг extremitгюi: tubarг, orientatг spre salpinge єi uterinг,care este ataєatг la uter prin ligamentul propriu al ovarului. Acest ligament porneєte de le extremitatea uterinг a ovarului spre unghiul lateral al uterului, printre cele douг foiюe ale ligamentului lat al uterului. Din aparatul ligamentar al ovarului mai face parte єi ligamentul suspensor al ovarului. Ovarul mai este fixat єi cu mezou scurt, care reprezintг o duplicaturг de peritoneu. Ovarele nu sunt acoperite de peritoneu. La capгtul tubar al ovarului se fixeazг cea mai mare fimbrie ovarianг a salpingelui. Topografia ovarelor depinde de poziюia uterului єi de dimensiunile lui ( оn perioada de sarcinг ). Organele fac parte din organele deosebit de mobile ale cavitгюii micului bazin. Structura ovarului Dupг cum sa menюionat, ovarele sunt organele principale ale apгratului genital al femeii. Pe de o parte, la nivelul lor se dezvoltг єi se maturizeazг celulele sexuale feminine (gameюii) , care dupг fecundare dau naєtere zigotului determinвnd gestaюia; pe de altг parte ovarele secretг hormonii sexuali, care pregгtesc organele genitale оn vederea graviditгюii, protejeazг ovulaюia sarcinii єi dezvoltг caracterele sexuale secundare feminine . Deoarece cele douг procese se desfгєoarг оntr-o strвnsг corelaюie, studiul lor se face оmpreunг. Pe secюiune, ovarul apare constituit оn felul urmгtor: la suprafaюг este acoperit de un epiteliu sub care se gгseєte un оnveliє conjunctiv numit tunica albuginee . Sub aceste оnveliєuri se gгsesc cele douг zone caracteristice ale ovarului: una centralг – medularг єi alta perifericг – corticalг. Medulara ovarului este formatг din юesut conjunctiv lax. Оntre aceste elemente se gгsesc numeroase vase sangvine єi fibre nervoase. Corticala ovarului conюine elementele cele mai caracteristice єi mai importante ca valoare funcюionalг a glandei: foliculii ovarieni оn diferite faze de evoluюie sau involuюie. Cea mai mare parte a corticalei este formatг dintr-un юesut conjunctiv care are semnificaюia de stromг. Stroma corticalei conюine foliculi ovarieni оn diferite faze de evoluюie. Forma iniюialг o reprezintг foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi sferoidali plini. Urmeazг o lungг gamг de forme evolutive: foliculii primari asemгnгtori, оnsг ceva mai mari decвt cei primordiali; foliculii secundari plini єi care devin apoi cavitari єi оn fine, foliculii terюiari maturi de Graaf. Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformгri succesive pe care le suferг ovogoniile (celulele sexuale) єi celulele foliculare (celulele satelite) pвnг la eliberarea unui ovocit prin fenomenul ovulaюiei. Dupг ovulaюie, evoluюia foliculului ovarian
180 este оncheiatг. Оn cavitatea folicularг se va organiza o nouг structurг numitг corpul galben. Atвt foliculul ovarian cavitar cвt єi corpul galben au o importantг funcюie endocrinг. Оn timp ce foliculul ovarian are o dublг funcюie, la nivelul sгu se desfгєoarг procesele ovogenezei, iar unele structuri ale sale elaboreazг єi hormonii sexuali feminini sau estrogenii; corpul galben are numai funcюie endocrinг, el produce progesteronul. Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni єi apoi constituirea оn locul lor a corpilor galbeni sunt procese ritmice periodice, care оn mod normal se desfгєoarг оntr-un interval de 28 zile єi constituie оn totalitatea lor ciclul ovarian. Raportate la un ciclu menstrual (care vom vedea cг dureazг tot 28 de zile), succesiunea aproximativг a fenomenelor este urmгtoarea: dezvoltarea єi maturarea foliculului ovarian se petrece оntre zilele 1-a єi a 13-a; ovulaюia se produce оn ziua a 14-a; constituirea єi evoluюia corpului galben au loc оntre zilele 15- 25; iar оntre zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care apoi v-a fi оnlocuit cu юesutul cicatricial – corpul albicans. Fenomenele care caracterizeazг ciclul ovarian (creєterea єi maturarea foliculilor, formarea єi evoluюia corpilor galbeni) se gгsesc sub controlul hipotalamo - hipofizar. Ovulaюia constг оn ruperea foliculului ovarian matur cu expulzarea ovocitului de ordinul II єi reprezintг fenomenul esenюial al ciclului ovarian. Funcюia endocrinг a ovarului se instaleazг la pubertate єi dureazг pвnг la climacteriu. Hormonii secretaюi de ovar sunt estrogenii єi progesteronul. Etapele de vвrstг ale femeii: 1. Copilгria – pвnг la 12 ani. 2. Pubertatea – оnceputul ei este marcat de menarhг; prezintг mari variaюii individuale єi se instaleazг оn jurul vвrstei de 12-14 ani. Pubertatea constituie etapa оn care reproducerea devine posibilг єi e caracterizatг prin accelerarea dezvoltгrii fizice, sexuale єi psihice a fetiюei. Menarha, adicг prima menstruaюie marcheazг instalarea ciclurilor uterine єi e determinatг de maturaюia primilor foliculi ovarieni. 3. Perioada activг, de fertilitate dureazг de la 14 la 42 - 45 ani. 4. Climacteriul – оncetarea fiziologicг a funcюiei genitale оmpreunг cu toate modificгrile morfologice єi funcюionale care o оnsoюesc. Prezintг mari variaюii individuale єi se situeazг оntre 45 – 55 ani. Climacteriul este o perioadг lungг, intercalatг оntre perioada activг єi senium, care desemneazг sfвrєitul vieюii genitale; climacteriul este un fenomen fiziologic general, complex. El nu este doar un episod de declin al funcюiilor ovariene, ci un fenomen pluriglandular legat de modificгri multiple endocrine єi nervoase. Modificгrile morfologice єi funcюionale nu sunt date numai de diminuarea activitгюii glandelor sexuale, ci constituie єi preludiul оmbгtrвnirii propriu-zise. Оn cortegiul de fenomene ale climacteriului, momentul suprimгrii ciclurilor menstruale constituie menopauza (latineєte; mensis - lunг + pausis - оncetarea ). 5. Senescenюa – оmbгtrвnirea normalг, faza de repaus sexual. Salpingele (trompa uterinг) - tuba uterina Salpingele єi trompele uterine sunt douг conducte musculo - membranoase care se оntind de la uter pвnг la ovare. Trompele uterine au rol important оn captarea ovocitului apoi оn vehicularea acestuia єi a spermiilor. Оn treimea sa lateralг se petrece fecundaюia. Ea oferг apoi condiюii favorabile pentru efectuarea primilor diviziuni ale zigotului єi migrarea acestuia spre cavitatea uterinг. Tuba uterinг are o lungime de 10 - 12 cm єi prezintг 4 segmente: - Infundibulul
181 - Porţiunea ampulară - Istmul - Porţiunea uterină. Lumenul salpingelui comunicг pe de o parte cu cavitatea uterinг prin orificiul uterosalpingian, pe de altг parte se deschide cu orificiul abdominal al salpingelui оn cavitatea abdominalг. De aici rezultг cг la femei cavitatea abdominalг comunicг prin lumenul salpingelor, prin cavitatea uterinг єi prin vagin cu mediul extern. Infundibulul salpingelui se terminг cu niєte fimbrii salpingiene. O fimbrie este mai lungг decвt celelalte. Ea ajunge pвnг la ovar єi se fixeazг pe el , pentru care fapt e numitг fimbrie ovaricг. Rolul fimbriilor ovariene constг оn a dirija miєcarea ovocitului spre infundibulul salpingelui. Structura peretelui salpingelui Peretele salpingelui din exterior e prezentat de tunica seroasг sub care se aflг baza subseroasг. Urmгtorul strat al peretelui salpingelui e prezentat de tunica muscularг, ce este alcгtuitг din douг straturi: longitudinal єi circular. Sub tunica muscularг se aflг tunica mucoasг, formatг din pliuri longitudinale pe tot parcursul salpingelui. Tunica mucoasг este tapetatг cu un epiteliu, cilii cгruia realizeazг ondulaюii vibratile оn direcюia uterului. Acest epiteliu mai conюine єi celule secretorii, care elaboreazг un produs de un aspect mucos, care оmpreunг cu lichidul absorbit din cavitatea peritonealг formeazг lichidul tubar. Acesta umezeєte suprafaюa mucoasei trompei єi serveєte la nutriюia zigotului єi al blastocistului оn decursul migrгrii sale prin oviduct. Curentul lichidian favorizeazг ascensiunea spermatozoizilor. Anatomie aplicatг Sarcina ectopicг tubarг. Оn mod normal, zigotul trece prin tubг оn uter, unde se implanteazг єi оєi continuг dezvoltarea. Uneori implantarea oului se face оn afara cavitгюii uterine la nivelul tubei – este sarcinг ectopicг tubarг. Gravitatea sarcinii tubare constг оn faptul cг dupг un anumit timp se produce ruptura trompei, оnsoюitг de o hemoragie internг gravг. Uterul - uterus Uterul este un organ muscular cav impar, оn care se dezvoltг embrionul єi se poartг fгtul; la sfвrєitul sarcinii el expulzeazг fгtul єi anexele lui. Forma, dimensiunile єi raporturile lui variazг оn funcюie de vвrsta femeii, diferite stгri funcюionale, graviditate. Conformaюia externг Uterul are forma unui trunchi de con turtit оn sens antero – posterior, avвnd baza orientatг оn sus єi vвrful оn jos. Aproximativ оn partea sa mijlocie, uterul conюine o оngustare – istmul, care оl оmparte оn douг porюiuni: - una superioarг – corp - alta inferioarг – colul. Corpul uterului are douг feюe (vezicalг єi intestinalг) ; douг margini ( dreaptг єi stвngг ), fundul єi douг unghiuri tubare. Colul uterin are formг cilindricг, uєor bombat la mijloc. Extremitatea superioarг a vaginei se оnserг pe col. Inserюia vaginei pe colul uterin, оl оmparte pe acesta оn douг pгrюi: - porюiunea supravaginalг - porюiunea vaginalг.
182 Vвrful porюiunii vaginale este perforat de un orificiu – ostiul uterin, care conduce оn cavitatea uterinг. La virgine єi la nulipare colul uterin este mai subюire, are suprafaюa netedг єi regulatг, iar la palpare prezintг o consistenюг fermг, dar elasticг. La multipare colul devine tot mai voluminos, cilindric ( sub formг de dop de єampanie), iar la suprafaюг e neregulat. Ostiul uterin numit de clinicieni orificiul extern al colului, are forme diferite la virgine, nulipare sau multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform. De obicei, el are forma unei depresiuni transversale, latг de 4-6 mm. Dupг оncetarea vieюii sexuale el tinde sг-єi accentueze dispoziюia transversalг. La multipare ostiul uterin apare ca o despicгturг transversalг, latг de 10-15mm, care оmparte colul оn douг buze: anterioarг єi posterioarг. Cu creєterea numгrului de naєteri, ostiul uterin tinde tot mai mult sг rгmвnг оntredeschis. Dimensiunile uterului. La femeia adultг, nuliparг sunt urmгtoarele: lungimea = 6 cm, lгюimea la nivelul fundului = 4 cm, grosimea = 2 cm. La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1cm. La nou - nгscutг єi la fetiюг, colul e mai mare decвt corpul (aproximativ 3/5 din lungimea totalг a uterului). La nulipare cele douг segmente sunt aproape egale ( corpul e cu ceva mai mare). La multipare corpul are dimensiuni єi mai mari (2/3 din lungimea totalг a uterului). Оn graviditate dimensiunile uterului cresc cu progresarea sarcinii. Medicul stabileєte cu aproximaюie luna оn care se gгseєte fгtul dupг nivelul la care a ajuns fundul uterului. Uterul depгєeєte marginea superioarг a simfizei pubiene la 3 luni єi ajunge la ombilic la 5 luni. La 8 luni se gгseєte la jumгtatea distanюei dintre ombilic єi procesul xifoidian, iar оn luna a 9-a a urcat pвnг la xifoid. Cгtre termenul naєterii, fundul uterului coboarг puюin deoarece capul fгtului s-a angajat оn strвmtoarea superioarг a pelvisului. Greutatea uterului este оn medie de 50- 70 g, fiind mai uєor la nulipare ( 50-60 g), decвt la multipare (60-70g). Uterul este situat оn centrul cavitгюii pelviene: оnapoia vezicii urinare, оnaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sгu se aflг sub planul strвmtorii superioare a pelvisului pe care nu o depгєeєte decвt оn sarcinг sau оn unele procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuг cu ligamentele late ale uterului. Uterul are o mobilitate destul de mare, оnsг el revine mereu la poziюia sa obiєnuitг datoritг aparatului de fixarea a uterului. Din acest aparat fac parte: - peritoneul - ligamentele late ale uterului - ligamentele rotunde ale uterului є.a. - Structura uterului Оn interiorul uterului se gгseєte o cavitate, care ocupг atвt corpul cвt єi colul uterin. La nivelul unghiurilor uterine cavitatea se continuг cu canalele tubare, iar prin ostiul uterin se deschide оn vagin. Cavitatea uterinг devine realг atunci cвnd gгzduieєte o sarcinг sau se dezvoltг o tumoare. Cavitatea uterului este divizatг printr-o strangulare situatг la nivelul istmului оn douг compartimente: - cavitatea corpului - canalul cervical Peretele uterului este formatг din trei tunici: - seroasг - muscularг - mucoasг Tunica seroasг sau perimetrul este formatг din foiюa peritonealг care оmbracг uterul. Sub tunica seroasг se aflг o pгturг subюire de юesut conjunctiv – stratul subseros.
183 Tunica muscularг sau miometrul este stratul cel mai bine dezvoltat. Miometrul este format din trei straturi: extern – longitudinal mediu – circular intern – longitudinal Tunica mucoasг sau endometrul aderг strвns la miometru, fгrг interpunerea unei submucoase. Grosimea ei variazг оntre 2 mm єi 9 mm оn funcюie de etapele ciclului uterin sau menstrual. Conюine epiteliu simplu, cuboprismatic єi glande uterine. Mucoasa uterinг este puternic hormono - dependentг єi prin aceasta supusг unor intense modificгri ciclice. Sub influenюa hormonilor ovarieni – foliculina єi progesteronul – mucoasa uterinг se pregгteєte lunar оn vederea nidгrii zigotului. Оn lipsa nidaюiei, stratul superficial sau funcюional al endometrului оmpreunг cu o cantitate de sвnge se eliminг sub formг de menstruaюie. Din stratul profund sau bazal, оn care se gгsesc glandele uterine, se face regenerarea endometrului (dupг menstruaюie , naєteri, raclaje), dupг aceasta оncepe un nou ciclu. La fetiюa prepuberг endometrul este subюire, epiteliul e simplu, cubic, lipsit de glande. Оn jurul vвrstei de 12-15 ani, sub influenюa foliculinei se instaleazг prima menstruaюie (menarha), urmatг de o perioadг de cicluri neregulate. Epiteliul devine prismatic, оnalt єi se dezvoltг glandele. La femeia adultг оn perioada de activitate genitalг, mucoasa uterinг suferг o serie de modificгri ciclice caracteristice. Acestea sunt corelate єi determinate de maturarea foliculilor ovarieni cu elaborarea foliculinei, urmatг de formarea corpului galben cu secreюia progesteronului. Оn jurul vвrstei de 45 ani menstruaюia оnceteazг( menopauza) . Mucoasa devine subюire єi se atrofiazг. Ciclul menstrual sau uterin Ciclul menstrual cuprinde o serie de modificгri profunde periodice ciclice, pe care le suferг mucoasa uterinг. Aceste modificгri sunt consecinюa unor fenomene care se petrec concomitent, оn lanю , оn adenohipofizг єi ovar, єi sunt reglate de centrii nervoєi diencefalici. Se admite cг durata medie a ciclului menstrual normal este de 28 de zile (cu variaюii оntre 21-31 de zile). Se considerг cг un ciclu menstrual оncepe cu prima zi de sвngerare uterinг єi se disting urmгtoarele patru stadii: - stadiul de descuamare єi de regenerare – stadiul menstrual sau hemoragic, cuprinde zilele 1-4. E determinat de scгderea progesteronului єi creєterea estrogenilor. Datoritг modificгrilor necrotice єi degenerative ale structurilor epiteliale glandulare, stratul superficial funcюional al mucoasei se eliminг concomitent cu pierderea unei cantitгюi de 50-100 ml de sвnge care nu se coaguleazг. Paralel, din stratul bazal se regenereazг epiteliul єi glandele sale. Оn ziua a 5-a procesele de refacere sunt complet terminate. - stadiul proliferativ sau foliculinic (faza estrogenг) dureazг оntre zilele 5-15 ; se terminг odatг cu ovulaюia (deci оn zilele 13-15 ale ciclului ovarian). Sub influenюa unei cantitгюi crescвnde de extrogen, stratul funcюional se оngroaєг ( pвnг la 6mm), glandele uterine cresc atвt numeric cвt єi оn lungime. - stadiul secretor sau progesteronic (luteinic) dureazг din ziua a 15 pвnг оn ziua a 26-a. Sub influenюa crescвndг a progesteronului secretat de corpul galben, mucoasa se pregгteєte pentru nidaюia zigotului. Dacг fecundaюia se produce, mucoasa se transformг profund єi o parte a ei devine componenta maternг a placentei. Dacг ovulul nu a fost fecundat, el se eliminг, corpul galben regreseazг єi deci nivelul progesteronului scade . Оn decursul acestui stadiu, endometrul se оngroaєг ajungвnd pвnг la 8 mm. Glandele cresc mult, produc mucus єi acumuleazг glicogen, care are un important rol trofic pentru zigotul care urmeazг sг se nideze. - stadiul premenstrual sau ischemic corespunde ultimelor douг zile ale ciclului (zilele 27- 28). Paralel cu scгderea progresivг a progesteronului, arterele se contractг єi se produce o
184 ischemie, urmatг de modificгri degenerative єi necrotice ale endometrului. O creєtere оn acest moment a nivelului estrogenilor, urmatг de dilataюia vaselor sangvine, duce la o nouг descuamaюie a stratului funcюional, оnsoюitг de sвngerarea corespunzгtoare єi deci la оnceperea unui nou ciclu. Vaginul - vagina Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv median și nepereche. Prin extremitatea superioarг se inserг pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioarг se deschide оn vulvг. Vaginul este organul copulației. El mai servește și la eliminarea fluxului menstrual și la trecerea (expulsia) fгtului și a anexelor sale оn timpul nașterii. La vagin deosebim doi pereți: anterior și posterior. Suprafața mucoasei vaginei este neregulatг, оncrețitг și conține plici vaginale transversale. Vaginul este orientat ușor oblic, de sus оn jos și dinapoi оnainte. Mijloace de fixare Оn sus, vaginul se inserг pe colul uterin; anterior aderг de vezicг și uretrг, iar posterior de rect. Principalul mijloc de fixare al vaginei este оnsг centrul tendinos al perineului. Extremitatea superioarг a vaginei se inserг pe colul uterin. Datoritг acestei inserții se formeazг o boltг numitг fornixul vaginei. Extremitatea inferioarг rгspunde orificiului vaginei și se deschide оn vulvг. Structura vaginului Peretele vaginal conține numeroase celule musculare netede, fibre colagene și mai ales elastice, care оi conferг o mare elasticitate astfel оncвt sг permitг cu ușurințг trecerea fгtului оn decursul nașterii. Elasticitatea scade odatг cu оnaintarea оn vвrstг a femeii. Оn structura vaginei intrг trei tunici: - conjunctivг = adventiția - muscularг - mucoasг Vulva - vulva Sub denumirea de vulvг se cuprind toate organele genitale externe ale femeii. Se compune din: 1. muntele pubelui (Venus) 2. formațiunile labiale, care mгrginesc un spațiu - vestibulul vaginei 3. aparatul erectil Muntele pubelui (Venus) Este o proeminențг rotunjitг, foarte caracteristicг, situatг оnaintea simfizei și a oaselor pubiene. De la pubertate se acoperг cu peri lungi, aspri, de aceeași culoare cu pгrul capului. Muntele pubelui se continuг оnapoi cu labiile mari, iar оn sus cu regiunea abdomenului, fiind separat de aceasta printr-un șanț al pielii - centura sau plica Venerei. Оn structura muntelui pubian оntrг pielea și un voluminos corp adipos.
185 Formațiunile labiale Sub aceastг denumire оnțelegem douг perechi de plice tegumentare care delimiteazг vestibulul vaginului. Dupг dimensiunile și forma lor, se disting labiile mari și labiile mici. Labiile mari sunt 2 plice cutanate, simetrice, care se оntind de la muntele pubelui pвnг la centrul tendinos al perineului. Ele au semnificația scrotului. Оntre ele se delimiteazг fanta genitalг. Labiile mari se unesc prin douг comisuri: una anterioarг și alta posterioarг. Pielea labiilor mari este pigmentatг și conține numeroase glande sebacee și sudoripare. Labiile mici sau nimfele - sunt douг plice cutanate, acoperite de obicei de labiile mari și delimiteazг vestibulul vaginal. Posterior, labiile mici se unesc și formeazг frвul labiilor, iar anterior fiecare extremitate labialг se bifurcг și unindu-se cu cea de partea opusг, оmbrгțișeazг clitorul. Labiile mici sunt constituite dintr-o cutг tegumentarг cu aspect de mucoasг. Epiteliul este lipsit de fire de pгr și de glande sudoripare, conține оnsг glande sebacee, precum și corpusculi genitali senzitivi (corpusculii voluptгții). Vestibulul vaginal Este regiunea profundг a vulvei și este mгrginit lateral de labiile mici, anterior de clitor și posterior de frвul labiilor. Оn mod obișnuit vestibulul vaginei este un spațiu virtual, labiile mici fiind alipite оntre ele. Abia cвnd labiile sunt оndepгrtate, despicгtura se transformг оntr-o depresiune. Оn vestibulul vaginal se deschid: - orificiul extern al uretrei; - orificiul vaginal prevгzut cu himenul sau cu resturile lui; - o serie de glande vestibulare. Orificiul extern al uretrei este situat la extremitatea anterioarг a vestibulului, оnapoia clitorului și оnaintea orificiului vaginal. Orificiul vaginal reprezintг deschiderea spre exterior a cгilor genitale ale femeii. Este situat оn planul diafragmei urogenitale și indicг limita dintre organele genitale interne și cele externe. Inițial - la virgine - orificiul este foarte mult оngustat de himen. La femeia care a avut raporturi sexuale, orificiul devine ovalar cu axul mare orientat sagital, mгrginit de resturile himenului. Himenul este o membranг dispusг ca o diafragmг оntre canalul vaginal și vestibulul vaginal. Himenul este ușor vizibil la nou-nгscutг, dupг aceea el e progresiv acoperit de labii. Dupг conformația orificiului, se descriu forme variate ale himenului. Cele mai frecvente sunt: - semilunar - inelar - labient Structura himenului. Acesta este format dintr-o cutг a mucoasei. Оntre cele douг lame mucoase se gгsește un strat subțire de юesut conjunctivo - elastic; uneori poate fi destul de gros оncвt sг facг deflorarea dificilг sau imposibilг. Himenul se rupe la primele raporturi sexuale - deflorarea. Rupturile se produc оn 4-5 locuri. Consecutiv are loc o hemoragie, iar himenul este divizat оn caruncule himenale. Aceștia persistг pвnг la prima naștere, cвnd se produce o nouг - adevгratг rupturг a membranei. La nivelul vestibulului vaginal se deschid numeroase glande mucoase cu rolul de a lubrifia vulva оn decursul actului sexual. Deosebim glande vestibulare mici și glande vestibulare mari (glandele Bartolin).
186 Organele erectile Deși cu mult mai reduse ca la bгrbat, ele au оnsг o dispoziție asemгnгtoare. Acestea sunt clitorul și bulbul vestibulului. Clitorul Este omologul corpilor cavernoși ai penisului și este alcгtuit din douг rгdгcini, corp și gland. Rгdгcinile se unesc formвnd corpul, care se terminг cu glandul clitorului. Clitorul este format din doi corpi cavernoși, care sunt separați prin septul corpilor cavernoși. Bulbul vestibulului Este analogul corpului spongios al penisului. Este situat оntre orificiul extern al uretrei și clitor. Bulbul vestibular este alcгtuit dintr-o rețea venoasг densг, venele cгruia sunt оncorsetate оn țesut conjunctiv și celule musculare netede. Uretra femininг - urethra feminina Este un organ impar, care оncepe de la vezica urinarг prin orificiul intern al uretrei și se terminг cu orificiul extern, care se terminг anterior și superior de orificiul vaginal. Uretra femininг reprezintг un tub scurt, ușor incurbat оn sens posterior, cu o lungime de 2.5-3.5cm. Pe traiectul sгu uretra femininг concrește cu peretele anterior al vaginului. Оn peretele uretrei feminine distingem tunicile mucoasг și muscularг. Tunica mucoasг comportг pliuri longitudinale și lacune uretrale, iar оn profunzimea ei conține glande uretrale. Оn tunica muscularг distingem straturile longitudinal și circular. Stratul circular concrescut cu tunica muscularг a vezicii urinare оncorseteazг orificiul intern al uretrei, alcгtuind sfincterul involuntar al acesteia. Оn porțiunea inferioarг la nivelul penetrгrii prin diafragmul urogenital uretra femininг este circumcintг оn fascicule de fibre musculare care formeazг sfincterul voluntar. Perineul - perineum Perineul constituie un complex de țesuturi moi (piele, mușchi, fascii) care оnchide ieșirea din cavitatea micului bazin. Perineul ocupг regiunea delimitatг anterior de marginea inferioarг a simfizei pubiene, posterior - de vвrful coccisului și bilateral - de ramurile inferioare ale oaselor pubiene și ischiatice. Dacг considerгm drept puncte laterale extreme ale perineului tuberozitгțile ischiatice, iar anterior - punctul inferior al simfizei pubiene și posterior - vвrful coccisului, atunci conturul perineului se prezintг оn formг de romb. Linia transversalг, care unește tuberozitгțile ischiatice, оmparte aceastг regiune оn douг pгrți de forma trigonalг: partea anterioarг a fost numitг regiunea urogenitalг, iar cea inferoposterioarг - regiunea analг. Оn perimetrul regiunii urogenitale se aflг diafragmul urogenital, iar оn regiunea analг - diafragmul bazinului. Ambele diafragme limitrofiazг reciproc cu bazele lor, avвnd vвrfurile orientate, respectiv spre simfiza pubianг și spre coccis. Оn sensul restrвns al noțiunii, prin perineu subоnțelegem regiunea situatг оntre genitalele externe, anterior, și anus, posterior, ceea ce corespunde centrului tendinos al perineului. La femei aceastг porțiune se оntinde de la marginea posterioarг a fantei genitale pвnг la marginea anterioarг a anusului, iar la bгrbați - de la marginea posterioarг a scrotului pвnг la marginea
187 anterioarг a anusului. Оn sens anteroposterior pe pielea perineului trece o fвșie pigmentatг - sutura (medianг), care la bгrbați continuг оn rafeul scrotal. Diafragmul urogenital (regiunea urogenitalг) și diafragmul bazinului (regiunea analг) constituie o placг musculofascialг formatг din douг straturi de mușchi (superficiali și profunzi) și de fascii. Diafragmul urogenital ocupг partea anterioarг a perineului și are o formг de triunghi, vвrful cгruia este orientat spre simfiza pubianг. Laturile sunt delimitate de ramurile inferioare ale oaselor pubiene și ischiatice, baza coincide cu linia ce unește imaginar tuberozitгțile ischiatice. Prin diafragmul urogenital la bгrbați trece uretra, iar la femei - uretra și vaginul. Mușchii diafragmului urogenital se оmpart оn superficiali și profunzi. Din cei superficiali fac parte: mușchiul superficial transvers al perineului, mușchiul ischiocavernos și mușchiul bulbospongios. Contractвndu-se, acești mușchi realizeazг constricția accesului оn vagin, compreseazг glanda mare a vestibulului, bulbul vestibular și venele eferente din acesta. Din mușchii profunzi ai diafragmului urogenital fac parte mușchiul transvers profund al perineului și sfincterul uretrei. Diafragmul pelvin ocupг partea posterioarг a perineului și are aspectul unui triunghi cu vвrful orientat spre coccis, iar cu celelalte douг unghiuri orientat spre tuberozitгțile ischiatice. Prin diafragmul pelvin la bгrbați ca și la femei, trece porțiunea terminalг a rectului. Stratul superficial de mușchi ai diafragmului pelvin e prezentat de mușchiul impar numit sfincter extern al anusului, circumcint pe porțiunea terminalг a rectului. Toate fasciculele sfincterului extern al anusului, contractвndu-se, realizeazг constricția (оnchiderea) orificiului anal. Din mușchii profunzi ai diafragmului pelvin fac parte urmгtorii doi, care formeazг porțiunea posterioarг a fundului cavitгții micului bazin: mușchiul levator al anusului și mușchiul coccigian. Fasciile perineului. Оn perineu distingem fascia lui superficialг, fasciile superioarг și inferioarг ale diafragmului bazinului, precum și fasciile superioarг și inferioarг ale diafragmului urogenital. Perineul feminin comportг anumite particularitгți caracteristice. De exemplu, diafragmul urogenital la femei ocupг o suprafaюг mai mare, mai ales оn lгțime, el este penetrat nu numai de canalul urogenital ci și de vagin. Mușchii acestei regiuni sunt mai puțin viguroєi decвt mușchii omonimi de la bгrbat. Mușchiul transvers superficial plat al perineului deseori lipsește definitiv. Єi mușchiul transvers profund al perineului este subdezvoltat. Ambele fascii (superioarг și inferioarг) ale diafragmului urogenital la femei, din contra sunt mai viguroase. Fasciculele musculare ale sfincterului uretrei feminine cuprind totodatг și vaginul, оntrețesвndu-se оn peretele lui. Centrul tendinos al perineului e plasat оntre vagin și anus, fiind alcгtuit din fibre tendinoase și elastice оntrețesute. Fosa ischiorectalг. Оn regiunea perineului, bilateral de anus se aflг o depresiune parг, numitг fosa ischiorectalг. Are o formг prismaticг și este umplutг de юesut celuloadipos, conține vase și nervi, fiind deschisг оn sens inferior și оngustatг оn partea de sus. Pe secțiune оn plan frontal are un aspect de triunghi cu vвrful orientat оn cavitatea vaginului. Юesutul celuloadipos care umple fosa ischiorectalг executг funcția de pernг elasticг. Glanda mamarг - mamma Glanda mamarг este un organ par. La bгrbați glanda rгmвne subdezvoltatг, rudimentarг. Glanda mamarг e situatг la nivelul coastelor de la III la IV. Din partea medialг glanda mamarг ajunge cu baza pвnг la marginea sternului.
188 Оn centrul glandei se aflг mamelonul, cu orificii punctiforme pe vвrful lui, prin care se deschid оn exterior 10-15 canale lactifere. O porțiune circummamelonarг a pielii formeazг areola mamarг, care ca și mamelonul e puternic pigmentatг; la fete areola e de culoare rozг, iar la femeile care au nгscut - de culoare brunг. Pielea areolei este rugoasг, pe ea se vгd colicule mici, pe suprafața cгrora se deschid canalele glandelor areolare. Оn pielea mamelonului și areolei mamare existг fascicule de celule musculare netede. Contractarea acestor mușchi оncordeazг mamelonul. Corpul glandei mamare este alcгtuit din 15-20 de lobi, separați unul de altul de straturi intermediare de țesut adipos penetrat de fascicule de țesut fibro - conjunctiv lax, care au fost denumite ligamente suspensorii ale glandei mamare. Lobii sunt de structurг alveolotubarг, se dispun radial fațг de mamelon, fiecare deschizвndu-se prin canalul sгu lactifer pe vвrful mamelonului glandei mamare. Оn drum spre mamelon (la baza acestuia) fiecare canal are o dilatație numitг sinus lactifer. Оn copilгrie glanda mamarг este subdezvoltatг, maturizarea ei coincide cu perioada maturitгții sexuale. La gravide țesutul glandular crește intens și glanda sporește оn volum. Mamelonul și areola mamarг devin brune. Vasele sangvine se dilatг. Glanda atinge dezvoltarea maximг spre finele sarcinii. Dupг lactație dimensiunile glandei se reduc. Оn perioada climactericг glanda trece оn involuție parțialг. Funcțiile glandei mamare se aflг оn legгturг strвnsг cu activitatea glandelor sexuale. Fiziologia reproducerii, nașterii și dezvoltгrii neonatale Оnmulțirea și perpetuarea speciei se realizeazг la mamifere și om оn perioada de maturare sexualг prin acte reflexe și comportamente specifice sexului, determinate de variațiile hormonilor gonadali circulanți. Comportamentul sexual Comportamentul sexual este un complex de relații somatovegetative și comportamentale legate de stimularea organelor genitale și de copulație. El are la bazг acte stereotipe оnnгscute, modulate din diverși factori psiho-sociali și experiența anterioarг, ca rol fundamental. Comportamentul copulator se realizeazг ca urmare a fenomenelor de excitare sexualг, оntregite de reflexul de ejaculare. La animale, comportamentul sexual este instinctiv, оn timp ce la om apare ca un proces premeditat, deliberat, conștientizat оntr-o oarecare mгsurг, cu participarea unor factori de mediu care țin de condiții sociale, de psihologie și eticг, avвnd o anumitг componentг psiho - afectivг оn afara celei neurohormonale. Comportamentul sexual, ca și celelalte forme ale comportamentului (alimentar, de apгrare) are la bazг procesul motivației sexuale, care оmbracг aspectul de libido. La rвndul sгu, motivația sexualг reprezintг o laturг dinamogenг оnnгscutг, determinatг de participarea complexului neuroendocrin, cu tendințг la perfecționare pe mгsura acumulгrii experienței de viațг, și laturг direcționalг оnnгscutг la animalele inferioare și dobвnditг la om, оn funcție de stimulul ce o declanșeazг și de experiența anterioarг. Sexul psihologic al individului se contureazг la vвrsta de aproximativ doi ani, prin influența factorilor de mediu (оmbrгcгminte diferitг pentru fetițe și bгieți, imprimarea unor obiceiuri copiilor de cгtre adulți, specifice unui sex sau altuia etc.). Motivația sexualг apare la om dupг contactul sгu cu anumiți excitanți exogeni prezenți sau doar imaginari, la care se adaugг impregnarea hormonalг a formațiunilor nervoase ajunse la maturitatea anatomicг și funcționalг.
189 Comportamentul sexual la primate și om se оnvațг pe parcursul vieții, pare mai puțin a fi оnnгscut, iar prezența indivizilor heterosexuali оn ambianțг este un factor deloc de neglijat pentru trezirea motivației sexuale. Pubertatea, și оn general, maturizarea sexualг depind și de factorii educaționali, de condițiile oferite de urbanizare, culturг și alimentație. Copiii din mediul urban prezintг o maturizare sexualг mai precoce decвt cei din mediul rural, primii avвnd mai intens stimulat sistemul hipotalamo-hipofizar de cгtre condițiile vieții moderne, ceea ce va duce la sinteza și secreția mai precoce a gonadotropilor hipofizari. Comportamentul matern este o parte constitutivг a celui reproducгtor. Include totalitatea manifestгrilor organismului femel, care precedг sau urmeazг apariția urmașilor. Оn totalitate, comportamentul reproducгtor asigurг perpetuarea speciei. Implicațiile neuro-endocrine au rol decisiv оn exteriorizarea comportamentului reproductiv doar la om, sunt intim legate de mediul bio-psiho-social care-l moduleazг. Particularitгțile funcționale ale perioadei de gestație Relația mamг-fгt. Mucoasa uterinг pregгtitг morfologic și funcțional de cгtre secrețiile endocrine ale gonadelor feminine și, оn special de progesteronul secretat оn a doua jumгtate a ciclului ovarian este capabilг sг fixeze oul format prin contopirea materialului genetic al celor doi gameți. Endometriul conține celule bogate оn glicogen, lipide, proteine și sгruri minerale absolut necesare bunei dezvoltгri a produsului de concepție, devenind deciduг. Оn primele sгptгmвni, nutriția oului va fi asiguratг de trofoblast, ca mai apoi, placenta sг preia aceastг funcție pвnг la sfвrșitul perioadei de gestație. Dupг vвrsta de 8-12 sгptгmвni, este deja prefiguratг structura generalг visceralг și somaticг a produsului de concepție, dupг care urmeazг o dezvoltare ontogeneticг rapidг. Оn ultimele 6 luni de gestație, greutatea fгtului crește de aproape 800 ori, iar lungimea sa doar de 6 ori, ceea ce impune un aport nutritiv corespunzгtor și o placentг perfect normalг. Dezvoltarea fгtului va depinde, deci de condițiile mediului sгu ambiant, adicг de organismul matern, care va face permanent un efort de adaptare la cerințele crescвnde ale fгtului (cresc frecvența cardiacг la mamг, debitul cardiac, volemia, ritmul respirator, procesele anabolice, secrețiile unor glande endocrine etc.) Rolurile placentei Placenta este un organ cu deosebite proprietгți funcționale. Permeabilitatea sa permite difuzarea substanțelor nutritive din sвngele matern оn cel al fгtului, cвt și debarasarea produșilor de catabolism ai acestuia оn sвngele matern pentru a fi eliminați. Placenta constituie organul prin care fгtul eliminг CO2 rezultat din combustiile sale tisulare, datoritг diferenței de presiune parțialг ce se realizeazг оntre sвngele fetal și cel matern. Оn afara acestor funcții, placenta este consideratг și un veritabil organ endocrin, fiind capabilг sг sintetizeze o serie de hormoni, printre care estrogeni, gonadotrofine coriale, progesteron și hormon lactogen. Lichidul amniotic Оn mod normal, lichidul amniotic are un volum 500-1000ml. Lichidul amniotic poate fi considerat ca o expansiune a lichidului extracelular al fгtului, оn special pentru primele luni de sarcinг, datoritг compoziției sale asigurate prin mecanismul de ultrafiltrare al plasmei. Acest lichid are un important rol trofic datoritг conținutului sгu оn substanțe minerale și оn proteine, alгturi de rolul antimicrobian și bacteriostatic. Totodatг,
190 lichidul amniotic protejeazг produsul de concepție de lovituri, striviri, iar conținutul sгu оn catecolamine și prostaglandine participг la declanșarea nașterii. Rгspunsul organismului matern оn perioada gestației Modificгri importante ale funcției organismului femeii gravide asigurг menținerea și dezvoltarea produsului de concepție оn cavitatea uterinг. Secrețiile placentare vor influența оn mare mгsurг restul glandelor endocrine ale mamei, intensificвnd producerea hormonilor. Оn domeniul sistemului cardiovascular se constatг o reducere a rezistenței periferice și o creștere a оntoarcerii venoase spre inimг, avвnd drept urmare o оnmulțire a șunturilor arteriovenoase și o creștere a debitului cardiac cu peste 30-40 % fațг de normal, оn special la a 27-a sгptгmвnг de gestație, dupг care, оn ultimele 8 sгptгmвni, ajunge din nou la valorile perioadei de negravidг. Оn ultima perioadг a sarcinii, organismul matern are оn circulația generalг un plus de 1-2 litri de sвnge, din care va pierde ј оn momentul nașterii. Respirația organismului femeii gravide se intensificг pe toatг perioada gestației, оn special оn ultimul trimestru, datoritг creșterii metabolismului bazal și deci, a consumului de O2, cu formare оn exces de CO2. Оn ultima parte a perioadei de gestație, metabolismul bazal crește cu 15-20% prin intervenția hormonilor tiroidieni, corticosuprarenali și sexuali secretați оn cantitate mai mare decвt la femeia negravidг. Acoperirea nevoilor energetice din aceastг perioadг se realizeazг pe seama unui aport alimentar crescut, produs de un apetit mai pronunțat. Оn perioada edificгrii noului organism cresc nevoile оn proteine, glucide, lipide, оn vitamine și sгruri minerale, care dacг nu se aduc оn cantitгți suficiente fгtului, pot realiza deficiențe оn dezvoltarea somaticг și nervoasг. Datoritг unui aport suficient de material energetic și nutritiv, оn ultimele douг luni de sarcinг fгtul оși dubleazг greutatea. Ca urmare a unei alimentații corespunzгtoare și a secrețiilor endocrine amplificate, greutatea corporalг a femeii gravide crește cu peste 10 kg, оn special оn ultimul trimestru de sarcinг. Din acest surplus ponderal, peste 3 kg se datoresc fгtului și 1,8 kg lichidului amniotic, placentei și membranelor fetale. Particularitгțile funcționale ale perioadei fetale și neonatale Dupг nidare, oul continuг sг se dezvolte pe parcursul celor 40 sгptгmвni de gestație, fiindu-i asigurate toate condițiile de cгtre noul organ format оn uterul matern - placenta. Pe mгsura progresгrii sarcinii, produsul de concepție crește оn lungime paralel cu vвrsta, оncвt, dacг la 12 sгptгmвni lungimea fгtului este aproximativ 10 cm și la 20 de sгptгmвni de aproximativ 25cm, la sfвrșitul gestației atinge оn medie 53 cm. Оn prima lunг de gestație, greutatea fгtului aproape nu se modificг, iar la cinci luni și jumгtate va fi de 450g, greutatea fetalг crește progresiv, avвnd o valoare de 1.260kg la 8 luni, iar la naștere greutatea este de 3.200kg, cu variații оntre 2 și 4.5 kg. Dupг o lunг de la fertilizare, inima produsului de concepție prezintг ritm de contracție, cu o frecvențг de aproximativ 65 bгtгi/minut, care va ajunge la 140 de bгtгi pe minut оnainte de naștere.
191 Оn prima zi de viațг extrauterinг, presiunea arterialг a nou - nгscutului are o valoare medie de 70mm Hg, iar оn urmгtoarele luni aceste valori vor fi de 90mm Hg/60mm Hg, crescвnd progresiv an de an și atingвnd valorile adultului doar оn perioada de adolescențг. Rinichiul fetal are un rol secundar оn timpul vieții intrauterine comparativ cu cel al mamei sau al placentei, care mențin echilibrul hidroelectrolitic al fгtului pe tot parcursul gestației. Dupг naștere, rinichiul nou-nгscutului va dobвndi performanțe fiziologice din ce оn ce mai mari, avвnd un rol predominant оn homeostaza organismului, totuși neatingвnd valorile de la adult. Debitul urinar diferг de la primele zile postnatale cгtre sfвrșitul primei luni de viațг extrauterinг. Оn primele 48 de ore, nou - nгscutul poate sг nu formeze urinг, dupг cum оn prima zi poate urina 15-20ml, pentru ca оn a 12- a zi volumul urinar sг atingг deja 227 ml. Fațг de adult, urina nou-nгscutului este mai diluatг. Tractul gastro - intestinal prezintг, de asemenea, unele particularitгți la fгt și nou - nгscut faюг de copilul mare sau adult. Funcțiile ficatului sunt оncг imperfecte la nou-nгscut. Incapacitatea metabolicг a ficatului este relevatг de o hipoproteinemie și hipoglicemie evidentг. Sinteza de glicogen оn ficat se pune оn evidențг оncepвnd cu a 9-a sгptгmвnг de gestație, iar funcția glicogenopexicг a ficatului apare spre a 40-a sгptгmвnг. Dupг naștere se elibereazг 90% din glicogenul hepatic al nou - nгscutului, pentru a face faюг nevoilor energetice оn lipsa glucozei de la mamг, оn urma ligaturгrii cordonului ombilical. Metabolismul bazal al nou-nгscutului este mai crescut de douг ori fațг de adult, ceea ce explicг reducerea оn greutate cu 5-10 % sau cu 20% a acestuia оn primele 2-3 zile dupг naștere. Suprafața corporalг este mult prea mare comparativ cu greutatea nou - nгscutului, оncвt și pierderile de cгldurг vor fi apreciabile. Iatг de ce, оn primele ore dupг naștere, se constatг o scгdere bruscг a temperaturii corporale cu 3-4 °C, care apoi revine la valorile inițiale dupг 7 - 8 ore, dar suferг mici variații оn primele zile de viațг extrauterinг. Este vorba și despre imperfecțiunea termostatului nervos hipotalamic la nou - nгscut, care nu poate оncг realiza homeostaza termicг. Funcțiile sistemului nervos sunt puse оn evidențг оncг din a 3-a a 4-a lunг de gestație, deși nici dupг naștere acestea nu sunt perfecte. Dupг primul trimestru de sarcinг, reflexele periferice ale fгtului sunt prezente, cu o perfectare a lor spre sfвrșitul ultimului trimestru. Imaturitatea funcționalг a sistemului nervos este explicatг și de imaturitatea anatomicг a structurilor nervoase. Оn primul an de viaюг creierul copilului crește mult, iar оn al doilea an aproape cг nu-și modificг greutatea, avвnd la оnceputul celui de al treilea an de viaюг greutatea creierului adultului. De altfel, оn aceastг perioadг se оnchid suturile și fontanelele oaselor capului, оncвt nu este permisг dezvoltarea оn continuare a țesutului cerebral. Comportamentul copilului оn primul an de viaюг este redat оn figura de mai jos, care aratг progresele psiho - motorii ale acestuia оn funcție de dezvoltarea anatomicг a sistemului nervos central, constituind criterii de apreciere a stгrii de sгnгtate. Tabela nr.5 12 merge singur V Î R S
192 11 stг оn picioare 10 se deplaseazг sprijinit 9 rгspunde adecvat la comenzi 8 оnюelege cuvintele rostite 7 deplasare tвrвndu-se 6 poziюie єezвnd 5 rostogolire 4 controlul membrelor superioare 3 controlul capului 2 vocalizeazг 1 zâmbeşte, reflex de sucţiune Manifestгrile copilului оn primul an de viațг Sistemul endocrin la nou-nгscut este bine dezvoltat comparativ cu rinichiul, ficatul, sistemul nervos central, оncвt nu se оntвlnesc prea des оn practica medicalг disfuncții endocrine оn aceastг perioadг a vieții, decвt unele temporare, ce țin de organismul matern. Necesarul оn substanțele minerale și vitamine se asigurг la fгt de cгtre circulația feto- placentarг. Lactația va asigura оn continuare un aport suficient și necesar definitivгrii procesului de osificare a nou-nгscutului. Vitamina D nu intereseazг prea mult creșterea оn greutate a fгtului, dar este absolut necesarг оn organismul matern pentru absorbția calciului la nivelul tractului gastro-intestinal. Aceastг vitaminг trece din circulația mamei оn cea a fгtului și se poate depozita оn ficat, de unde va fi utilizatг оn perioada de nou-nгscut. Finalizarea osificгrii necesitг dupг naștere un aport crescut de calciu, furnizat de cгtre laptele matern, dar pentru a se absorbi оn intestin calciul are nevoie de prezenюa vitaminei D. Deficitul оn aceastг vitaminг produce la copil rahitismul, mai evident la prematuri. Nașterea Realizarea expulsiei produsului de concepție este posibilг dacг existг o concordanțг fiziologicг оntre mai mulți factori ce țin de organismul matern, de placentг și de fгt. Factorii de declanșare și оntreținere a travaliului Factorii materni. Sunt оn primul rвnd de naturг uterinг, produși de dezvoltarea și creșterea componentelor uterului pe parcursul gestației, оnmulțirea aferențelor senzoriale de la sfera
193 uterinг spre formațiunile nervoase superioare, modificгri biochimice оn deciduг, pe mгsura creșterii vвrstei sarcinii, traduse prin eliberarea unor cantitгți mai mari de mediatori chimici (histaminг, catecolamine, chinine) sau de prostaglandine, atвt оn deciduг, cвt și оn lichidul amniotic. Pe parcursul sarcinii, uterul suferг o creștere și o dezvoltare impresionantг, оncвt de la lungimea de 6-7 cm evolueazг pвnг la 30-35cm și de la o capacitate de 4-5 ml ajunge la cea de 5000 ml. Miometrul va suferi un proces de hiperplazie și hipertrofie. Factorii extrauterini, implicați оn mecanismul nașterii, includ modificгrile organismului matern și ale relației mamг-placentг, aspecte ale оmbгtrвnirii placentei și ale deficitului sгu nutrițional, modificгri ale toleranței imunologice placentare, diverși factori neuro-endocrini etc. Factorii fetali prezintг o deosebitг importanțг оn declanșarea travaliului. Este vorba despre o serie de secreții hormonale crescute la fгt, оn special оn ultimul trimestru de sarcinг. Factorii placentari. Placenta – ca organ tranzitoriu - cu o importanțг deosebitг respiratorie, nutritivг, endocrinг și excretorie, va interveni activ și оn timpul nașterii. Funcția endocrinг a placentei are o semnificație aparte tradusг prin posibilitatea sintezei unor hormoni proteici și sterocolici. Din ultima categorie amintim estrogenii și progesteronul, al cгror raport se inverseazг spre sfвrșitul sarcinii fațг de faza inițialг. Оn momentul declanșгrii travaliului se inverseazг raportul secretor estrogeni progesteron, crescвnd secreția estrogenilor și diminuвndu-se cea a progesteronului. Оn timp ce progesteronul reduce excitabilitatea și contractibilitatea miometrului, prin acțiunea asupra unor receptori specifici, estrogenii secretați de placentг, оn special spre sfвrșitul ultimului trimestru, vor stimula contracția uterinг, producвnd o creștere a concentrației de noradrenalinг și acetilcolinг, care vor activa pompele active ionice, ducвnd la apariția unui potențial de acțiune propagabil, declanșator de contracții. Оn declanșarea nașterii intervin deci, оn deplinг unitate atвt factorii placentari și fetali, cвt și cei materni, care vor acționa asupra miometrului pregгtit morfologic și funcțional de cгtre secrețiile endocrine din perioada gestației și a travaliului. Important este și faptul cг spre sfвrșitul gestației placenta suferг un proces de оmbгtrвnire, iar din sгptгmвna a 38-a de gestație crește mult titrul anticorpilor antitrofoblastici, denotвnd pierderea capacitгții secretorii a placentei și a toleranței imune. Оn momentul travaliului, unele zone uterine sunt оn contracție, altele оn relaxare, existвnd permanent o activitate sincronizatг a acestora. Este evident faptul cг propagarea undei contractile se face din zona fundicг a uterului spre col, cг intensitatea contracției se reduce dinspre zona fundicг cгtre colul uterin și cг durata contracției este mai mare оn zona fundicг decвt оn cea a colului. La nivelul uterului, оn travaliu se succed mai multe fenomene, și anume: contracția, propagarea contracției și relaxarea, explicвnd comportamentul diferențiat al diverselor zone uterine оn travaliu. Din acest motiv, punga amnioticг, fiind un sistem hidraulic, va ajuta la transmisia efectului contracției uterine spre structurile cervicale, avвnd și rol de adevгrat piston, atвta vreme cвt membranele sunt integre. Procesului de expulsie a fгtului i se opune doar rezistența elasticг a zonei cervicale, care se va dilata оn ultima instanțг prin suprapunerea atвt a presiunii realizate de membrane, cвt și a greutгții fгtului. Dupг expulsia produsului de concepție se eliminг și placenta, datoritг continuгrii contracțiilor miometrului și dupг perioada nașterii propriu-zise. Eliminarea placentei se realizeazг dupг aproximativ 45 minute de la expulsia fгtului, cu o pierdere de sвnge de aproximativ 400ml, din care 100ml aparțin hematomului retroplacentar, iar 300ml vaselor uterine. Retracția progresivг a miometrului alгturi de intervenția factorilor coagulгrii realizeazг hemostaza fiziologicг. Lactația
194 Glandele mamare dezvoltate оncг din pubertate sub influența hormonilor estrogeni, vor cunoaște оn timpul gestației o proliferare a epiteliului canalelor glandulare și o ramificare a acestora, cu dezvoltarea оn special a țesutului glandular. Sub influența progesteronului se dezvoltг noi lobuli glandulari și este stimulatг secreția celulelor alveolare, efect pe care-l realizeazг acest hormon și asupra celulelor endometriale. Dupг naștere, prolactina este hormonul care stimuleazг secreția laptelui la femeie. Glandele mamare pregгtite pentru secreția lactatг оncг din perioada finalг a gestației vor elimina mici cantitгți de colastru оn primele zile dupг naștere, secreție care conține proteine, Na+ și Cl- оn proporție mai mare decвt оn secreția lactatг; lipidele aproape cг nu sunt prezente, iar K+ și lactoza se gгsesc mai puțin decвt оn lapte. Laptele secretat оn alveolele mamare va fi ejectat la exterior prin canalele glandulare datoritг intervenției unui act reflex și a unui factor hormonal reprezentat de oxitocinг. Sugerea mamelonului de cгtre nou-nгscut va realiza dupг un interval de 30 sec. ejecția laptelui din alveole оn canalele mamare prin contracția celulelor mioepitelale ce le оnconjoarг ca rгspuns la eliberarea de la nivelul neurohipofizei оn circulația mamei de oxitocinг și vasopresinг, proces comandat de hipotalamus, locul sintezei acestor hormoni. Impulsurile senzoriale de la mamelon ajung la mгduva spinгrii și, de aici la hipotalamus, care comandг secreția și eliberarea de oxitocinг, cu expulsia laptelui оn ambii sвni, deși se suge un singur mamelon. Ejectarea laptelui poate fi activatг și de anumiți stimuli externi, cum ar fi plвnsul copilului, оn timp ce stimularea excesivг simpaticг, emoțiile puternice pot inhiba ejectarea lactatг. Se impune mamei un anumit microclimat, оn vederea menținerii secreției și eliminгrii laptelui; dupг aproximativ 7-8 luni postnatal, secreția lactatг poate fi blocatг dacг spre hipotalamus nu mai pleacг stimuli de la nivelul mamelonului. Sinteza și secreția lactatг la gravidг оncep din a 5-a lunг de sarcinг, deși nu se manifestг. Nașterea stimuleazг mult secreția laptelui, pentru cг nivelul estrogenilor și al progesteronului scade mult postnatal, оn special dupг eliminarea placentei. Dupг naștere, uterul involueazг mai repede la femeia care alгpteazг, probabil datoritг reducerii secreției de estrogeni ovarieni din perioada alгptгrii, care оn mod normal, relaxeazг uterul. De asemenea, s-a constatat cг la femeia care alгpteazг, dimensiunile uterului se reduc dupг naștere, atingвnd valori mai mici decвt оn faza de pregestație, оn timp ce dacг secreția lactatг nu se produce, uterul se va menține dilatat оncг luni de zile dupг naștere. Оn perioada alгptгrii, nu se mai constatг ciclul ovarian, menstruațiile fiind blocate, deoarece hipotalamusul nu mai trimite suficienți factori eliberatori pentru gonadotropine (FSH și LH). Dupг 1-5 luni de lactație, nivelul plasmatic al gonadotropinelor hipofizare atinge valorile normale, ceea ce duce la maturarea folicularг, la ovulație, la formarea de corp galben și, bineоnțeles, la secreția de estrogeni și progesteron. Apariția ciclului ovarian nu intereseazг secreția lactatг. Laptele de mamг aduce copilului un bogat conținut de lactozг, sгruri minerale, vitamina D, imunoglobuline, grгsimi și mai puține proteine. Prin alгptare, copilul primește 2-3 g/ zi de fosfat de calciu, atвt de necesar edificгrii scheletului pe seama extragerii acestuia din oasele mamei de cгtre parathormonul secretat оn exces оn cursul alгptгrii. Pentru copil, laptele matern rezolvг nutriția și protecția imunologicг, mai ales cг оn perioada de nou - nгscut sistemul sгu imunitar este incomplet dezvoltat. Copiii alaptați la sвn se dezvoltг armonios fiind оn afara pericolului infecțiilor mгcar pentru primele 6 luni de viațг, cвnd apгrarea imunitarг este transmisг prin alгptare de la mamг.
195
196 Capitolul VIII. Sistemul endocrin. Generalitгți Permanenta adaptare, adecvatг la multitudinea de modificгri ale mediului intern și extern ale organismului, se realizeazг prin mecanismele de reglare și integrare, perfecționate de-a lungul dezvoltгrii filogenetice. Dintre acestea, cele mai complexe sunt sistemul nervos și sistemul endocrin, оntre care existг profunde interacțiuni funcționale și morfologice, оn sensul cг activitatea sistemului endocrin este controlatг de sistemul nervos, оn timp ce dezvoltarea și activitatea sistemului nervos sunt influențate și modulate de sistemul endocrin. Sistemul nervos Sistemul endocrin Țesutul sau organul reglat Sistemul endocrin reprezintг un sistem major de integrare, un ansamblu format din glande endocrine, hormoni, cгile de transport ale acestora, precum și celulele țintг influențate de hormoni. Glandele endocrine sunt glande cu secreție internг, fгrг canale proprii de eliminare, ale cгror unitгți morfofuncționale (celule endocrine) sunt responsabile de producerea hormonilor. Hormonul este o substanțг chimicг produsг de celulг (glandг endocrinг) specializatг, cu rol de mesager, purtгtor al unei informații, care determinг rгspunsurile apriori programe ale celulelor țintг, cвnd sunt ”recunoscute” și legate de receptorii relativ specifici, avвnd ca rezultat un efect celular amplificat. Celulele țintг sunt purtгtoare de receptori specifici, ce primesc informațiile transmise de hormoni și rгspund prin anumite efecte. Оn organismul uman se оntвlnesc urmгtoarele glande și structuri endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul insular, componentele endocrine ale ovarelor și ale testiculelor.
197 Fig. 57 Glandele endocrine 1 – epifiza (corpul pineal); 2- glanda tiroidг; 3- glandele paratiroide; 4- pancreasul; 5- ovarul (femeie); 6- uter (femeie); 7- testicule; 8- uter; 9- rinichi; 10 – glanda suprarenalг; 11- timusul; 12- tiroida; 13- hipofiza. Glanda tiroidг - glandula thyreoidea Glanda tiroidг este constituitг din doi lobi (drept și stвng) uniți prin istm. Оn unele cazuri se constatг prezența unui lob suplimentar - lobul piramidal. Glanda tiroidг se localizeazг оn regi - unea anterioarг a gвtului: istmul ei se aflг la nivelul cartilajelor traheale I-III, iar polii superiori ai lobilor ating laringele. La omul adult glanda tiroidг cвntгrește 30-40 g. La femeie volumul și masa glandei sunt mai mari decвt la bгrbat. Din exterior glanda tiroidг este acoperitг cu o tunicг conjunctivг numitг capsulг fibroasг, care concrește cu laringele și traheea. Din aceastг cauzг mișcгrile laringelui produc deplasгri оn glanda tiroidг. Оn interiorul glandei de la capsulг penetrг niște septuri de țesut conjunctiv, niște trabecule, care оmpart țesutul glandular оn lobuli alcгtuiți din foliculi. Pereții foliculilor sunt tapetați din interior de epiteliu folicular, iar оn interiorul foliculelor se aflг o materie coloidalг. Coloidul conține hormoni ai glandei tiroide, alcгtuiți mai ales din proteine și aminoacizi ce conțin iod. Epiteliul folicular glandular al tiroidei posedг o capacitate selectivг cгtre acumularea iodului mai mare decвt alte țesuturi. Оn țesuturile glandei tiroide concentrația iodului este de 300 ori mai mare decвt оn plasma sвngelui. Hormonii glandei tiroide (tiroxina, triiodtironina), fiind compuși ai acizilor iodați cu proteina pot sг se acumuleze оn coloidul foliculelor și pe mгsura necesitгții pot fi eliminați оn patul sanguin pentru a fi transportați оn organe și țesuturi. Оn afarг de hormonii ce conțin iod, оn glanda tiroidг se formeazг оncг un hormon – tireocal- citonina, care este numitг hormon care pгstreazг calciul оn organism. Hormonii glandei tiroide regleazг metabolismul, intensificг metabolismul caloric, procesele oxidative și dezasimilarea proteinelor, glucidelor, contribuie la evacuarea apei și caliului din organism, regleazг procesele de creștere și dezvoltare, stimuleazг activitatea glandelor supra - renale, sexuale și mamare, instigг activitatea sistemului nervos central.
198 Reglarea funcției glandei tiroide este realizatг de sistemul nervos și de hormonul tireotrop al lobului anterior al hipofizei. Modificгrile stгrii organismului оn hipo - și hiperfuncția glandei tiroide Extirparea glandei tiroide la animale tinere (iepuri, cгței, miei, etc.) provoacг reținerea dezvoltгrii și maturizгrii sexuale; survine scгderea pronunțatг a metabolismului bazal. Pielea devine asprг, pгrul se rгrește, devine uscat și fragil. Toate aceste fenomene dispar sau devin mai puțin pronunțate, dacг animalele sunt hrгnite cu preparate din glanda tiroidг ori li se transplanteazг aceastг glandг de la un alt animal, sau dacг li se administreazг extractele din aceastг glandг. Cretinismul. Hipofuncția glandei tiroide (hipotireoza), care apare оn copilгrie, provoacг cretinismul. Simptomele caracteristice ale acestei boli sunt: reținerea creșterii și tulburarea proporțiilor corpului, reținerea dezvoltгrii sexuale și psihice. Aspectul exterior al unui cretin se caracterizeazг prin gura permanent deschisг și limba scoasг. Mixedemul. La omul adult hipofuncția glandei tiroide provoacг dezvoltarea mixedemului. Оn procesul acestei boli se reduce metabolismul bazal cu 30-40%. Masa corpului crește. Apare apatia, tumefierea feței și a corpului, dereglarea funcțiilor sexuale (la femei dispare ciclul menstrual), scade temperatura corpului. Gușa endemicг. Оn unele regiuni muntoase se constatг numeroase cazuri de hipofuncție a glandei tiroide, оnsoțitг de proliferarea considerabilг a țesutului glandular, numitг gușг. Оn cazul acesta glanda tiroidг este hipertrofiatг, numгrul foliculelor оn ea fiind mгrit, оnsг secreția hormonului este scгzutг. Hipertiroidia (hipertireoza). Boala Basedow, simptomele principale ale cгreia sunt: mгrirea glandei tiroide (gușa de tip bazedovian), exoftalmia (proeminarea globilor oculari), accelerarea palpitațiilor cardiace, iritabilitatea excesivг, creșterea metabolismului bazal și a temperaturii corpului, pofta exageratг de mвncare și, totodatг, pierderea оn greutate. Boala Basedow constituie consecința hipertiroidiei, adicг producerii excesive de hormoni ai glandei tiroide și sporirii cantitгții lor оn sвnge pвnг la concentrații, care provoacг efecte toxice, din care cauzг a fost numitг și tireotoxicozг. Glandele paratiroide - glandulae parathyroideae Glandele paratiroide sunt prezentate de patru corpusculi mici, situați posterior de lobii laterali ai tiroidei, оn capsula acesteia, cвte doi de fiecare parte. Astfel, se disting glandele paratiroide superioare și inferioare. Glandulocitele paratiroidelor sunt grupate оn foliculi, care conțin substanța coloidalг. Glandele paratiroide produc parathormonul, de importanțг primordialг оn reglarea metabolismului calciului și fosforului. Modificгrile apгrute оn organism оn hipo - și hiperfuncția glandelor paratiroide Consecințele abolirii funcției glandelor paratiroide au fost studiate оn experiențe, fгcute pe cвini cu glandele extirpate. Peste cвteva zile dupг operație se constatг accese convulsive ale оntregii musculaturi scheletice, care se accelereazг și se intensificг treptat. Apare așa - numita tetanie paratireoprivг. Lipsa glandelor paratiroide duce оn cele din urmг la moarte, cauza directг a cгreia o constituie tulburгrile respiratorii, ce apar оn urma convulsiilor mușchilor respiratorii.
199 Tetania paratireoprivг se dezvoltг оn urma scгderii nivelului de calciu din sвnge și din lichidul cefalorahidian. La om оn hipofuncția glandelor paratiroide - оn hipoparatiroidie apгrutг din cauza scгderii nivelului de calciu оn sвnge, crește considerabil excitabilitatea sistemului nervos central, ceea ce provoacг accese convulsive tetanice. La copiii cu hipofuncția congenitalг a glandelor paratiroide este dereglatг creșterea oaselor, dinților și pгrului, se constatг contracții de lungг duratг a unor mușchi (mușchii antebrațului, cutiei toracice, faringelui etc.). Conținutul de calciu din sвngele bolnavilor este scгzut. Hiperfuncția glandelor paratiroide este o boalг rarг, care se constatг оn tumoarea malignг a paratiroidelor. Оn aceastг boalг conținutul de calciu din sвnge este mгrit, iar conținutul de fosfor anorganic - scгzut. Mai tвrziu apare osteoporoza (distrugerea țesutului osos). Timusul - thymus Timusul constituie un organ imun central. El produce T-limfocite, celule antigen descifratoare, care regleazг formarea anticorpilor. Timusul este alcгtuit din doi lobi: drept și stвng, uniți оntre ei. El este situat оn partea anterioarг a mediastinului superior оntre pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Fața anterioarг a timusului aderг la fața posterioarг a manubriului și corpului sternului (pвnг la nivelul cartilajului IV costal). Glanda timus conține multe celule limfoide și formațiuni cu totul deosebite, cunoscute ca corpusculii Hassal. Ea produce hormonul timozina, care participг la reglarea unor funcții de importanțг vitalг: propagarea impulsului neuromuscular, metabolismul de glucide, schimbul de calciu. Partea endocrinг a pancreasului - pars endocrina pacreatis Pancreasul este alcгtuit din douг pгrți - endocrinг și exocrinг. Partea endocrinг a pancreasului e reprezentatг de grupuri de celule epiteliale care formeazг insulele pancreatice (insulele Langerhans) delimitate de partea exocrinг a pancreasului prin niște straturi intermediare fine de țesut conjunctiv. Insulele pancreatice existг оn toate porțiunile pancreasului, оnsг sunt mai concentrate оn regiunea caudalг a organului. Masa lor comunг nu depгșește 1% din masa pancreasului. Insulele pancreatice sunt alcгtuite din celule б și в, care sunt abundent irigate cu sвnge. б-glandulocitele insulare secretг hormonul glucagon, care stimuleazг scindarea glucogenului din ficat оn molecule de glucozг. Nimerind оn sвnge, glucoza ridicг concentraюia glucidelor оn plasma sangvinг. Alt hormon al pancreasului – insulina - este elaborat de в - glandulocitele insulare. Insulina mгrește permeabilitatea membranelor celulare pentru glucozг, contribuind astfel la depozitarea glicogenului și scгderea concentrației glucozei оn sвnge. Modificгrile apгrute оn organism la dereglarea funcției endocrine a pancreasului Experiențele au demonstrat, cг la un cвine, cгruia i s-a extirpat pancreasul, deja peste 4-5 ore оncepe eliminarea glucozei cu urina. Totodatг crește considerabil conținutul de glucozг оn sвnge. Din cauza pierderii glucozei prin urinг animalul slгbește, bea multг apг, devine mвncгcios. Toate aceste fenomene sunt analoge celor constatate la om оn boala numitг diabetul zaharat. S-a dovedit, cг diabetul este condiționat de hipofuncția incretoare a pancreasului. Manifestarea principalг a diabetului este creșterea conținutului de glucozг оn sвnge (hiper- glicemia). Acest conținut de glucozг din sвnge crește mai ales dupг ingerarea alimentelor bogate
200 оn glucide. Aceasta se datorește faptului cг оn diabet glucoza, absorbitг оn sвnge, este utilizatг incomplet de țesuturi și nu se transformг оn glicogen. Datoritг mгririi conținutului de glucozг din sвnge, deci și din filtratul glomerular, epiteliul canaliculelor renale n-o reabsoarbe complet, de aceea ea este eliminatг prin urinг (glucozuria). Din cauza pierderilor de zahгr prin urinг aceastг boalг a fost numitг diabet zaharat. Оn diabet se mгrește cantitatea de urinг (poliurie). Cauza acestui fenomen constг оn faptul cг оn condițiile conținutului mгrit de glucozг оn urina tubilor renali aceastг glucozг nereabsorbitг, creвnd o presiune osmoticг mare reține apa. Ultima este absorbitг insuficient de canaliculele renale și de aceea cantitatea de urinг excretatг de rinichi, sporește. Sгrгcirea organismului оn apг provoacг la bolnavii de diabet senzația de sete și-i silește sг bee multг apг (polidipsie). Оn cazurile grave de diabet formarea intensг a produselor acide de scindare a lipidelor și de dezaminare a acizilor aminici оn ficat produce devierea reacției active a sвngelui spre acidozг. Acidoza pronunțatг poate provoca la bolnavul de diabet o stare gravг și periculoasг - coma diabeticг cu dereglarea respirației și pierderea cunoștinței. Tulburгrile descrise se datoresc secreției insuficiente de insulinг – unul din hormonii pancreasului. Glanda suprarenalг - glandula suprarenalis Glanda suprarenalг constituie un organ par, situat retroperitoneal, nemijlocit deasupra polului superior al rinichiului respectiv. Suprarenalele sunt situate la nivelul vertebrelor XI-XII toracice. Masa unei suprarenale la omul matur constituie circa 12-13g. La exterior suprarenala este acoperitг cu o capsulг fibroasг concrescutг intim cu parenchimul. De la aceastг capsulг pгtrund оn interiorul organului numeroase trabecule de юesut conjunctiv, care оmpart parenchimul glandular оn douг straturi: stratul extern – cortexul, єi intern – substanюa medularг. Hormonii corticosuprarenalei pot fi оmpгrțiți оn trei grupe: Mineralocorticoizii - aldosteronul, corticosteronul, dezoxicorticosteronul. Glucocorticoizii - cortizonul, hidrocortizonul și corticosteronul (ultimul este оn același timp și mineralocorticoid). Hormonii sexuali - androgenii, estrogenii și progesteronul. Mineralcorticoizii participг la reglarea metabolismului mineral al organismului și оn primul rвnd la nivelul de sodiu și de potasiu оn plasma sanguinг. Cel mai activ mineralocorticoid este aldosteronul. El intensificг reabsorbția sodiului și clorurii оn tubii renali, ceea ce provoacг mгrirea conținutului de sare de bucгtгrie оn sвnge și limfг. Totodatг el reduce reabsorbția potasiului оn tubii renali, ceea ce intensificг pierderile de potasiu și micșoreazг conținutul acestuia оn organism. Glucocorticoizii influențeazг asupra metabolismului glucidic, proteic și lipidic. Cel mai activ dintre ei este hidrocortizonul. Glucocorticoizii stimuleazг sintetizarea glicogenului din glucozг și proteine, facilitвnd depozitarea glicogenului оn mușchi și contribuind astfel la sporirea capacitгții de muncг, deoarece concomitent crește și concentrația de glucozг оn sвnge. Hormonii glucocorticoizi mobilizeazг grгsimile depozitate și contribuie la utilizarea lor оn schimbul de energie. Un rol deosebit de important au acești hormoni оn travaliul muscular intens, оn condițiile acțiunii unor excitanți deosebit de puternici și оn hipoxie. Оn asemenea cazuri se constatг producerea abundentг a hormonilor glucocorticoizi, care realizeazг adaptarea organismului la aceste situații extreme. Glucocorticoizii atenueazг reacțiile organismului, care se constatг оn inflamație, reumatism și alte maladii. Pe aceasta se bazeazг folosirea clinicг a glucocorticoizilor оn reumatism, оn stгri
201 alergice etc. Deoarece glucocorticoizii inhibг dezvoltarea proceselor inflamatorii, ei sunt numiți hormoni antiinflamatori. Hormonii sexuali ai corticosuprarenalei - androgenii și estrogenii - joacг un rol important оn dezvoltarea organelor genitale оn copilгrie, adicг atunci cвnd funcția endocrinг a glandelor sexuale este оncг neоnsemnatг. Modificгrile care apar оn organism оn hipo - și hiperfuncția Corticosuprarenalei Insuficiența pronunțatг a producerii de hormoni ai suprarenalei provoacг boala Adison, care se manifestг prin bronzarea pielii, astenie. Bolnavul pierde pofta de mвncare, la el apare greața, voma, diareea, slгbește intens pвnг la cașexie completг. Boala are, de regulг, sfвrșit letal. Hiperfuncția pronunțatг a corticosuprarenalei se оntвlneєte relativ rar. Ea apare оn tumoarea suprarenalei. Substanюa medularг a glandelor suprarenale produce douг catecolamine – noradrenalina єi adrenalina. Hormonul principal adrenalina are un diapazon foarte larg de acюiune. El influențeazг activitatea sistemului cardiovascular, amplificвnd forța și frecvența contracțiilor cardiace, provoacг constricția arteriolelor (cu excepția vaselor inimii și ale plгmвnilor), dilatг vasele sangvine ale mușchilor оn acțiune, inhibг motorica tubului digestiv, dilatг pupila, restabilește capacitatea de muncг a mușchilor surmenați. Pe lвngг acestea, adrenalina influențeazг metabolismul glucidelor, accelerвnd scindarea glicogenului și intensificвnd procesele de oxidare оn celule. Eliminarea adrenalinei оn sвnge este stimulatг de sistemul nervos simpatic. Оn diverse situații extreme (suprarгcire, mari eforturi musculare, durere, mвnie, fricг) se costatг sporirea conținutului de adrenalinг оn sвnge. Cel de al doilea hormon al stratului medular al suprarenalelor – noradrenalina - contribuie la menținerea tonusului vaselor sangvine. Noradrenalina se mai produce оn sinapse și participг la transmiterea excitației de la fibrele nervoase simpatice cгtre organele efectoare. Modificгrile apгrute оn organism la dereglarea funcției endocrine a medularei suprarenalelor Dupг extirparea medularei suprarenalelor animalele devin mai puțin rezistente la condiții grele. Printre diversele boli endocrine la om n-au fost constatate afecțiuni cauzate de hipofuncția medularei suprarenalelor. Aceasta se datorește faptului cг substanțele produse de stratul medular al suprarenalelor, sunt secretate și de terminațiile fibrelor nervoase simpatice. Partea endocrinг a glandelor sexuale Glandele sexuale (testiculul și ovarul) constituie locul de formare a celulelor sexuale (sper - matozoizilor și ovulelor) și mai au și o funcție endocrinг, secretвnd оn sвnge hormoni sexuali, care se оmpart оn douг grupe: hormonii sexuali masculini - androgenii (оn l. gr. andros - bгrbat) și hormonii sexuali feminini - estrogenii (gr. oestrus- impuls). Оn testicul funcția endocrinг este executatг de celulele interstițiale glandulare numite endocrinocite interstițiale ale testiculului (celule Leidig), situate оn țesutul conjunctiv lax, canaliculele seminifere contorte. Endocrinocitele interstițiale ale testiculului elaboreazг hormonul masculin testosteron. Оn ovar se elaboreazг hormonii sexuali numiți estrogen și progesteron. Locul de formare a estrogenului (foliculinei) este stratul granular al foliculilor mature, precum și celulele interstițiului ovarului. Creșterea foliculilor și activizarea celulelor interstițiale se produce sub
202 influența hormonilor foliculostimulenți și gluteinizanți ai hipofizei. Hormonul gluteinizant declanșeazг ovularea și formarea corpului galben - un organ specific cu funcții endocrine, celulele cгruia elaboreazг hormonul ovarian numit progesteron. Progesteronul preparг tunica mucoasг a uterului cгtre implantarea ovulului fecundat, оmpiedicвnd totodatг creєterea foliculilor noi. Deci, importanța fiziologicг a hormonilor sexuali constг оn asigurarea capacitгții de a efectua funcțiile sexuale. Acești hormoni sunt necesari pentru maturizarea sexualг, adicг pentru o asemenea dezvoltare a organismului și, оn special a sistemului genital, оn cadrul cгruia sunt posibile actul sexual și procrearea. Datoritг acestor hormoni se dezvoltг caracterele sexuale secundare, adicг particularitгțile organismului puber, care n-au legгturг directг cu activitatea sexualг, dar constituie trгsгturi caracteristice ale organismului masculin și celui feminin. Оn organismul feminin hormonii sexuali joacг un rol important оn apariția ciclurilor sexuale, оn asigurarea decurgerii normale a sarcinii și оn pregгtirea organismului pentru alгptarea noului nгscut. Modificгrile apгrute оn organism оn insuficiența funcției endocrine a glandelor sexuale Extirparea glandelor sexuale se numește castrare. Ea se efectueazг nu numai la animale, dar uneori și la om оn unele boli. Оn unele țгri musulmane din Orient pвnг nu demult era rгspвnditг datina castrгrii bгrbaților și bгiețașilor pentru folosirea lor оn calitate de eunuci (pгzitori ai haremurilor). Оn Europa Occidentalг se practica pвnг la mijlocul secolului trecut castrarea bгiețașilor, care cвntau оn corul bisericesc al papei de la Roma, pentru a menține la ei discantul оnalt. Castrarea era rгspвnditг și оn Rusia țaristг printre membrii sectei religioase barbare a scapeților. Castrarea nu oprește complet formarea оn organism a hormonilor sexuali. Оn sвnge și оn urinг continuг sг pгtrundг androgeni și estrogeni din stratul cortical al suprarenalelor, dar оntr-o cantitate mult mai micг decвt оn prezența glandelor sexuale. Insuficiența hormonilor sexuali are drept consecințг o serie de modificгri caracteristice. Dacг castrarea a fost fгcutг cu mult оnaintea pubertгții, maturizarea sexualг оnceteazг. Penisul și prostata, vaginul și uterul nu ating starea de maturizare, ba chiar regreseazг (sunt supuse involuției), caracterele sexuale secundare nu se dezvoltг. Dacг оnsг, castrarea se face dupг atingerea pubertгții, sistemul genital regreseazг оntr- o mгsurг mai micг, iar caracterele sexuale secundare se mențin parțial. Оn organismul normal de ambele sexe se formeazг hormoni masculini și feminini. Dacг, оnsг, e dereglatг vreo funcție a ovarelor sau testiculelor оntвlnite la om, se schimbг raportul de producere a acestor hormoni. Aceastг dereglare se numește intersexualitate și se poate manifesta la bгrbați prin prezența unor particularitгți (fizice și psihice) caracteristice femeilor, iar la femei - prin prezența unor trгsгturi bгrbгtești. Intersexualitatea puțin pronunțatг se оntвlnește destul de des și nu e consideratг ca patologie. Intersexualitatea foarte pronunțatг se оntвlnește foarte rar. Și mai rar se оntвlnește hermafro - ditismul, оn cadrul cгruia оntr-o parte a corpului se aflг un testicul, iar оn cealaltг parte - un ovar.
203 Hipofiza - hypophysis Hipofiza prezintг o glandг nu prea mare de formг ovoidг, care este situatг оn fosa hipofizarг a șeii turcești a osului sfenoid. Ea este parte componentг a hipotalamusului diencefalului. Masa hipofizei este de aproximativ 0.5-0.6 g. La exterior hipofiza este acoperitг de o capsulг. Оn structura hipofizei distingem doi lobi - anterior, posterior și porțiunea intermediarг. Lobului anterior оi revin 70-80% din masa totalг a glandei. Lobul anterior al hipofizei, sau adenohipofiza, produce și eliminг оn sвnge hormoni (tropine) care regleazг activitatea altor glande endocrine. Hormonul adrenocorticotrop ACTH regleazг secreția cortexului suprarenalelor; hormonul gonadotrop influențeazг funcțiile glandelor sexuale; hormonul tireotrop regleazг activitatea glandei tiroide. Activitatea glandelor endocrine menționate este subordonatг hipofizei, iar paratiroidele, aparatul insular al pancreasului și timusul exercitг funcțiile specifice independent de hipofizг. Adenohipofiza produce hormonul somatotrop sau hormonul creșterii, care stimuleazг procesul de creștere a organelor tinere, sporește sintetizarea proteinelor și influențeazг metabolismul glucidelor și lipidelor. La copii acțiunea hormonului somatotrop se manifestг prin intensificarea creșterii. Manifestгrile care apar оn organism оn hipo - și hipersecreția hormonului de creștere Modificгrile, care apar оn hiposecreția hormonului de creștere, depind de vвrsta organismului. La copiii mici creșterea este foarte reținutг. Оn acest caz omul rгmвne pitic pe toatг viața (nanism hipofizar). La asemenea indivizi constituția corporalг este relativ proporționalг, оnsг mвinile și picioarele sunt relativ mici, degetele-subțiri, osificarea scheletului оntвrzie, organele genitale rгmвn incomplet dezvoltate, caracterele sexuale secundare sunt puțin pronunțate. Asemenea bolnavi suportг greu bolile infecțioase și alte boli, mor оncг de tineri. La bгrbații, care suferг de nanism, se constatг impotența, adicг incapacitatea de a sгvвrși actul sexual,iar la femei - sterilitatea, incapabilitatea concepțialг. Hiperfuncția hormonului de creștere оn copilгrie provoacг gigantismul, оn cadrul cгruia statura omului ajunge pвnг la 240-250cm, iar greutatea corporalг - pвnг la 150 kg. Dacг, оnsг, hipersecreția acestui hormon apare la omul adult, corpul nu mai crește оn оnгlțime, dar se mгresc dimensiunile acelor pгrți ale corpului, care-și mențin оncг capacitatea de creștere: degetele mвinilor și picioarelor, palma, talpa, nasul, maxilarul inferior, limba, organele cavitгții abdominale și toracice. Aceastг afecțiune se numește acromegalie. Acromegalia e cauzatг, de obicei, de tumoarea lobului anterior al hipofizei. Porюiunea intermediarг a hipofizei secretг intermedinг - hormon ce influențeazг pigmentarea pielii omului. Lobul posterior al hipofizei, neurohipofiza, eliminг doi hormoni - oxitocina și vasopresina (hormonul antidiuretic - ADH). Acești hormoni se produc оn celulele neurosecretoare ale hipo talamusului. Celulele neurosecretoare exercitг simultan funcții nervoase și secretorii. Recepționвnd impulsurile nervoase aferente de la alte porțiuni ale sistemului nervos, ele transmit excitația sub aspect de neurosecret, care se propagг оmpreunг cu neuroplasma spre terminațiile axonilor localizați оn lobul posterior al hipofizei. Aici axonii celulelor neurosecretoare vin оn raport cu capilarele și varsг secretul acestor celule оn sвnge. HAD regleazг conținutul de apг оn organism, intensificвnd reabsorbția apei оn tubii colectori ai rinichilor și diminuвnd astfel diureza. Acest hormon este supranumit vasopresina, deoarece provocвnd contractarea fibrelor musculare netede din pereții arteriolelor el ridicг tensiunea
204 arterialг. Oxitocina amplificг contracțiile uterine оn timpul nașterii și stimuleazг secreția de lapte. Modificгrile apгrute оn organism din cauza dereglгrii funcției endocrine a lobului posterior al hipofizei Hipofuncția lobului posterior cauzeazг diabetul insipid, caracterizat prin eliminarea unor cantitгți mari (uneori zeci de litri pe zi) de urinг, lipsitг de glucozг, și printr-o sete exageratг. Epifiza sau corpul pineal - corpus pineale Corpul pineal face parte din diencefal și reprezintг o formațiune glandularг nu prea mare, de formг ovoidг. Epifiza este situatг оntr-un șanț nu prea adвnc, care separг coliculii superiori ai tectului mezencefalului. Masa ei la omul matur este de aproximativ 0.2 g. Din exterior corpul pineal este acoperit cu o capsulг de юesut conjunctiv, de la care pornesc оn interiorul glandei niște trabecule ce separг parenchimul corpului pineal оn lobuli. Lobulii la rвndul lor conțin celule glandulare specializate numite pinealocite. Pвnг nu demult funcțiile epifizei erau absolut neclare. Decart presupunea, cг epifiza este ”lгcaєul sufletului”. Mai tвrziu, Lerner a stabilit, cг оn epifizг se formeazг o substanțг, denumitг melatoninг, deoarece ea influențeazг activ asupra melanoforilor (celule pigmentare ale pielii broaștelor și altor animale). Melatonina provoacг оnгlbirea pielii. Оn organismul mamiferelor melatonina acționeazг asupra glandelor sexuale, reținвnd dezvoltarea sexualг la animalele impubere și provocвnd micșorarea ovarelor și inhibiția ciclurilor estrale la femelele adulte. Secreția internг a epifizei depinde de timpul aflгrii organismului la оntuneric sau la luminг. Sub influența luminii secreția melatoninei este inhibatг. Prin aceasta se explicг faptul cг la o serie de animale, оn special la pгsгri, activitatea sexualг are caracter sezonier, fiind mai intensг primгvara și vara, cвnd ziua e mai lungг și-i redusг secreția de melatoninг. Epifiza conține și o cantitate mare de serotoninг, care este predecesorul melatoninei. Secreția de serotoninг оn epifizг se intensificг оn perioada de iluminare maximalг. Secreția internг a epifizei este reglatг de sistemul nervos simpatic. Оntrucвt ciclul proceselor biochimice din epifizг reflectг alternarea zilei și nopții, se considerг cг aceastг activitate ciclicг reprezintг un fel de ”ceasornic biologic al organismului”. Reglarea secreției єi eliminгrii hormonilor Reglarea secreției și eliminгrii hormonilor se realizeazг prin mecanisme neuroumorale complexe. Un rol principal оn menținerea echilibrului hormonal revine hipotalamusului, care este o parte componentг a diencefalului. Hipofiza și hipotalamusul constituie оn ansamblu o complexitate funcționalг - sistemul hipotalamohipofizar. Acest sistem efectueazг reglarea neuro -umoralг a tuturor funcțiilor vegetative și menține constanța mediului intern al organismului - homeostazei. Hipotalamusul regleazг funcțiile glandelor endocrine prin intermediul cгilor nervoase descendente sau pe cale umoralг, influențвnd activitatea hipofizei. Celulele neurosecretoare ale hipotalamusului secretг neurohormoni - oxitocinг și vasopresinг, precum și o serie de hormoni speciali, numiți releasing - factori (de la cuvвntul englez ”release - a elibera”). Procedura și
205 eliberarea acestor substanțe a fost numitг neurosecreție. Datoritг particularitгților circulației sangvine оn adenohipofizг, releasing - factorii nimeresc оmpreunг cu sвngele (prin vasele portale) оn lobul anterior al hipofizei. Aici, irigвnd celulele adenohipofizei, ei stimuleazг sau inhibг secreția hormonilor ce influențeazг funcția tiroidei, glandelor sexuale, suprarenalelor. Оn reglarea secreției hormonale o importanțг deosebitг au starea curentг a proceselor reglate de hormonul оn cauzг și nivelul concentrației anumitor substanțe оn sвnge. Așa, de exemplu, parathormonul ridicг conținutul de calciu оn sвnge, iar surplusul de calciu inhibг la rвndul sгu secreția glandelor paratiroide, reducerea concentrației glucozei оn sвnge inhibг secreția insulinei, ce diminueazг conținutul de glucozг оn sвnge și concomitent intensificг eliminarea glucagonului, care intensificг scindarea glicogenului și contribuie la creșterea nivelului glucozei. O atare reglare, bazatг pe principiul acțiunii retroactive, este de importanțг primordialг pentru glandele, funcțiile cгrora nu sunt influențate de hipofizг - glandele paratiroide, aparatul insular al pancreasului, timusul.
206 Capitolul IX. Sângele. Sistemul cardiovascular. Sângele Sângele, limfa și lichidul tisular constituie mediul intern al organismului, care irigă toate celulele și țesuturile corpului. Mediul intern se caracterizează printr-o constanță relativă a compoziției și a proprietăților fizico - chimice, în deosebi prin constanța relativă a cantității de apă și de electroliți, datorită cărui fapt celulele organismului au condiții relativ stabile de existență (homeostaza). Aceasta se obține în urma activității unui șir de organe, care asigură pătrunderea în sânge a diferitelor substanțe necesare organismului, eliminând din el produsele dezintegrării și reglându-i astfel compoziția. Deci, sângele reprezintă un țesut lichid circulant, format din elemente figurate suspendate în plasmă. Din celulele sângelui fac parte: eritrocitele, leucocitele și trombocitele (plachete sanguine). Din volumul total al sângelui plasma alcătuiește 55-60%, iar celulele - 40-45%. Din masa totală a organismului sângele constituie 5-9%, prin urmare în corpul uman cu o greutate de 70 kg se găsesc 5-5.5 l de sânge. Funcțiile sângelui Sângele îndeplinește următoarele funcții de bază: - de transport; - de apărare; - de homeostază; - de respirație; - trofică. Aflându-se în circulație continuă, sângele distribuie substanțele nutritive, elimină din organe produsele dezagregării și le transportă spre organele excretoare. Sângele participă și la schimbul de gaze vehiculând oxigenul și bioxidul de carbon. El menține temperatura constantă a corpului; încălzindu-se în organele cu metabolism intern (mușchi, ficat), sângele transferă căldura spre alte organe și spre piele, aceasta realizând termoliza; vehiculează hormonii și metaboliţii (produse ale schimbului de materii), realizând interacțiunea chimică în organism sau reglarea humorală a funcțiilor. Sângele mai exercită şi funcția de protecție, acestui țesut fiindu-i rezervat un rol important în imunitate - rezistența la bolile infecțioase și protecția contra agenților patogeni. Funcția de protecţie a sângelui include și proprietatea lui de a se coagula, sistând hemoragiile. Plasma sângelui Plasma sângelui prezintă o substanță lichidă constituită din 90-93% de apă și reziduu uscat, care atinge 7-10%. Ultimul prezintă un ansamblu în care proteinelor le revine 6.6-8.5%, iar celorlalte substanțe organice și minerale - 1.5-3.5%. Albuminele, globulinele și fibrinogenul sunt proteinele de bază ale plasmei. Importanța proteinelor plasmei ține de mai multe domenii, și anume: - un rol foarte important este rezervat pentru globulina numită fibrinogen, aceasta participând la coagularea sângelui; - gamaglobulina conține anticorpi care asigură imunitatea. Actualmente-gamaglobulina purificată se utilizează pentru tratarea unor maladii și sporirea rezistenței contra unor boli infecțioase;
207 - prezența proteinelor ridică vâscozitatea plasmei, factor foarte important pentru menținerea presiunii sangvine; - fiind substanțe cu masa moleculară mare, proteinele nu trec prin pereții capilarelor și de aceea rețin în sistemul vascular o anumită cantitate de apă, participând astfel la distribuirea apei între sânge și lichidul tisular; - proteinele contribuie la menținerea reacției mediului în sânge la un nivel constant, dat fiind că ele posedă proprietățile substanţelor - tampon. Concentrația de glucoză în sânge este în jur de 4.4- 6.66 mmol/l (80-120 mg %). Glucoza este sursa principală de energie pentru celulele organismului și în caz că concentrația ei scade până la 2.22 mmol/l se constată o creștere bruscă a excitabilității neuronilor cerebrali, fapt ce duce la apariția convulsiilor. În diminuarea conținutului de glucoză în sânge mai jos de acest nivel omul întră în comă (tulburări grave de conştiinţă, ale circulației sangvine, respirației) și moare. Substanțele minerale ale plasmei sangvine sunt reprezentate de următoarele săruri: NaCl, CaCl2, KCl, NaHCO3, NaH2PO4 etc. Raportul și concentrația ionilor de Na+ , Ca2+ și K+ sunt de mare importanță pentru activitatea vitală a organismului și de aceea constanța compoziției de ioni în plasmă se reglează cu mare precizie. Dezechilibrarea proporțiilor de ioni ce se constată în special în afecțiunile glandelor endocrine, este periculoasă pentru viață. Plasma sângelui are un pH de 7.36. Elementele figurate ale sângelui Eritrocitele sau hematiile Eritrocitele, atât la om, precum și la mamifere, sunt celule anucleate, deoarece în decursul filo - și ontogenezei și-au pierdut nucleul și majoritatea organitelor. Funcţia principală - de respirație se manifestă prin transportarea oxigenului și a bioxidului de carbon. Acest proces este posibil numai datorită unui pigment specific-hemoglobina. Aceasta reprezintă o proteină compusă și este constituită dintr-o substanță proteică - globina și din hem, care conține ioni de fier. În condiții normale sângele conține circa 140 g/l (14 g %) de hemoglobină.: la bărbați 130-155 g/l (13-15.5 g %), la femei - 120-138 g/l (12-13.8g %). În afară de funcția de respirație, eritrocitele pot să absoarbă acizi aminici, anticorpi, toxine și un șir întreg de substanţe medicamentoase, astfel transportându-le spre locul necesar. La bărbați un litru de sânge conține între 3.9 x 1012 și 5.5 x 1012 eritrocite, iar la femei între 3.7 x 1012 și 4.9 x 1012 . E de menționat că numărul eritrocitelor la oamenii sănătoși poate varia în dependență de vârstă, fundalul hormonal, încordarea emoțională și fizică, acțiunea factorilor chimici și ecologici. De exemplu, hormonii sexuali feminini inhibă dezvoltarea eritrocitelor. Din acest motiv numărul de eritrocite în sângele femeilor este mai mic. Longevitatea eritrocitelor nu depășește 120 de zile. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) Dacă o cantitate de sânge devenit necoagulabil prin recoltare pe soluție de citrat de sodiu este lăsată în repaus, în partea inferioară a vasului se sedimentează elementele figurate cu o viteză ce poate fi determinată prin măsurători la intervale precise. Observat încă din perioada galenică, fenomenul a trezit interesul în secolul al XVIII, când s-au încercat primele explicaţii. Abia un secol mai târziu s-a observat corelația dintre viteza de sedimentare și numeroase stări patologice. Determinarea vitezei de sedimentare s-a răspândit ca test clinic abia în 1924, când Westergreen a standardizat metoda de determinare, ce-i poartă numele. La bărbați VSH este de
208 5-7 mm/oră, la femei - 8-12 mm/oră. Sedimentarea eritrocitelor este deosebit de accelerată la femeile gravide - 25 mm/oră și chiar mai mult. Hemoliza Hemoliza prezintă un fenomen de distrugere a membranelor eritrocitelor și eliminarea hemoglobinei în componentul lichid al sângelui. În condiții normale, sângele nu este un lichid transparent, deoarece lumina se reflectă de la numeroasele elemente figurate suspendate în plasmă. Sângele hemolizat devine transparent în urma dezagregării eritrocitelor. În funcție de mecanismul dezvoltării, se disting mai multe feluri de hemoliză: hemoliza osmotică, hemoliza chimică, hemoliza biologică și hemoliza mecanică. Hemoliza mai poate fi provocată și în consecința transfuziei de sânge incompatibil după grupă. În ultimul caz eritrocitele mai întâi se aglutinează, apoi are loc dezagregarea lor. Hemoliza mecaniză se poate produce la agitarea puternică a sângelui (de exemplu, la transportarea pe drumuri rele). Sângele hemolizat nu poate fi utilizat pentru transfuzii. Leucocitele Leucocitele sau globulele albe, din sângele omului și mamiferelor prezintă o totalitate de celule mobile, care se deosebesc între ele atât prin semne morfologice, cât și prin funcție. Deosebim 2 grupuri de leucocite: granulare, sau granulocite și agranulare, sau agranulocite. Granulocitele se caracterizează prin prezența în citoplasmă a unui număr mare de granule specifice și printr-o formă deosebită a nucleului - segmentate. Pentru a evidenția granulocitele se întrebuințează colorantul Romanovschii- Ghimza, în componența căruia întră eozina (cu caracter acid și azurul (cu caracter de bază). S-a stabilit, că granulele unor leucocite se colorează numai cu eozină și au fost numite eozinofile (acidofile), altele pot fixa numai azurul și se numesc bazofile, iar a treia categorie se colorează și cu eozină și cu azur și, prin urmare, au fost numite neutrofile. Agranulocitele nu conțin în citoplasmă granule, iar nucleul lor nu este segmentat. Acest grup de celule se constituie din limfocite și monocite, fiecare din ele având trăsături morfologice și funcționale diferite. Toate leucocitele se caracterizează printr-o formă sferică. Numărul lor la un om matur și sănătos atinge 3.8 x 109 - 9.0 x 109 într-un litru de sânge. Menționăm însă, că numărul lor poate varia esențial: creșteri (leucocitoze) fiziologice apar în sarcină, efort fizic, digestie, emoții și alte stări de predominanță a sistemului vegetativ simpatic. Leucocitozele patologice apar în stările infecțioase acute, subacute sau cronice, leucemii, hemoragii, diabet, neoplasme, febră la pirogeni și diverse alergii. Scăderea numărului de leucocite circulante (leucopenia) poate apărea la persoane vârstnice. Leucopenii patologice apar în bolile infecțioase (febră tifoidă, gripală, rujeolă, oreion, malarie), în aplaziile medulare prin iradiere sau intoxicație (benzen, piramidon) sau în stresul emoțional. Aceste valori globale, obținute prin numărători, au doar o semnificație orientativă. Leucocitele sunt o populație celulară extrem de diversificată morfologic și funcțional. Examinarea microscopică a sângelui a permis această diferențiere a diferitelor tipuri de leucocite, a căror clasificare morfofuncțională mai poartă și numele de formulă leucocitară și care ne arată raportul procentual dintre diverse grupuri de leucocite din sânge. Tabela nr.6
209 Formula leucocitară Leucocite 109 l Eozinofile, % Bazofile Neutrofile tinere nesegmentate segmentate % Limfocite, % Monocite, % 4.0 - 9.0 1 - 4 0.-0.5 0 -1 2 - 5 55 - 68 25-30 6-8 Leucocitele se pot deplasa liber cu ajutorul pseudopodelor. Trecând din sânge în țesuturi și organe, leucocitele devin maximum de active. Unele tipuri de leucocite, fagocitând microbi, corpi străini, produsele descompunerii celulelor, asigură reacția de apărare a organismului, participă la formarea imunității celulare și hormonale. Trombocitele Denumite și plachete sanguine, trombocitele sunt elemente acelulare, care aflându-se în circulație, joacă un rol important în procesele de hemostază. Prin hemostază se înțelege ansamblul mecanismelor prin care organismul se apără împotriva hemoragiilor. În sângele proaspăt trombocitele au forma unor corpusculi mici și transparenți, rotunzi, ovali, fuziformi sau cu o formă neregulată. Ele prezintă fragmente de citoplasmă a unor celule gigantice, așa numitele megacariocite. Într-un frotiu de sânge, de regulă, le vedem grupate, fapt care se datorește capacității trombocitelor de a se aglutina. De aceea aprecierea numărului lor este dificilă și s-a ajuns la concluzia, că un litru de sânge conține de la 200 x 109 până la 300 x 109 trombocite. După cum a fost menționat, trombocitele participă la procesul de coagulare a sângelui. Această funcție este determinată de capacitatea lor de a se dezintegra rapid, de a forma conglomerate în jurul cărora apar filamente de fibrină. În procesul de coagulare a sângelui trombocitele elimină un întreg șir de substanțe (fosfolipide, lipoproteine ș.a). Durata vieții trombocitelor este de 5-8 zile. Coagularea sângelui Coagularea sângelui face parte din hemostază și este un proces enzimatic complex, prin care fibrinogenul solubil din plasmă se transformă într-o rețea de fibrină, în ochiurile căreia se fixează elementele figurate din sânge. Desfășurarea normală a acestui proces este garantată de echilibrul ce se stabilește între acțiunea factorilor activatori (procoagulanți) și inhibitori (anticoagulanți). Procesul de coagulare poate fi declanșat prin : contactul sângelui cu suprafețe rugoase la scoaterea sa din organism, alterarea traumatică sau degenerativă a peretelui vascular, dezechilibrele cuplului activatori/ inhibitori. Sistemul de coagulare a sângelui protejează organismul de hemoragii. Pe de altă parte coagularea sângelui în interiorul sistemului vascular poate avea consecințe foarte grave (tromboflebită, infarct). Pentru a evita coagularea nedorită, în sânge se conține un alt sistem - sistemul anticoagulant. În ficat și plămâni se produce o substanță anticoagulantă - heparina, aceasta fiind în stare să inactiveze trombina. Sângele conține și cel de al treilea sistem, care poate să dizolve fibrina deja formată. După ce cheagul sangvin și-a exercitat funcția, astupând vasul și oprind hemoragia, el urmează a fi îndepărtat, deoarece acum împiedică cicatrizarea ranei. În asemenea cazuri, în plasma sângelui își face apariția plasmina, care e în stare să dizolve trombul.
210 Grupele sangvine În 1901 K.Landsteiner a descoperit că în sângele oamenilor sănătoși pot să se conțină substanțe capabile să provoace aglutinarea (încleierea) eritrocitelor la alți oameni. Studierea aglutinării eritrocitelor unui om în plasma sau serul sangvin al altui om a creat baza științifică pentru importanta măsură curativă - transfuzia de sânge. Transfuzia de sânge sau hemotransfuzia se face în hemoragii considerabile, în unele intoxicații (în special, când este tulburată capacitatea hemoglobinei de a fixa oxigenul), când e redus conținutul de hemoglobină în sânge și în multe alte indicații medicale. În trecut încercările de a face transfuzie de sânge se terminau deseori cu moartea bolnavului sau provocau tulburări grave în organism. Transfuzia de sânge are consecințe grave atunci când eritrocitele din sângele donatorului (omul care dă sânge) sunt aglutinate din plasma sangvină a recipientului (omul căruia i se face transfuzia). Aceasta se întâmplă în cazurile, când eritrocitele sângelui introdus conțin substanță aglutinabilă aglutinogenul, iar plasma recipientului - substanță aglutinantă aglutinina. În urma aglutinării eritrocitelor și hemolizei lor ulterioare apare șocul hemotransfuzional, care poate provoca moartea. În eritrocitele sângelui uman I. Ianschi și K. Landsteiner au găsit doi factori aglutinabili: aglutinogenul A și aglutinogenul B, iar în plasmă - doi factori aglutinanți : aglutinina α și aglutinina β. În sângele omului nu se găsesc niciodată concomitent aglutinogenul A cu aglutinina α, și aglutinogenul B cu aglutinina β; de aceea în organism nu se produce aglutinarea eritrocitelor proprii. Pe baza prezenței sau absenței aglutinogenilor în eritrocite și aglutininelor sângele oamenilor a fost împărțit în 4 grupe. După clasificarea lui Iansky, la persoanele din grupa I eritrocitele nu conțin aglutinogene, iar plasma conţine aglutininele α și β. La persoanele din grupa II eritrocitele conțin aglutinogenul A, iar plasma aglutinina β. La persoanele din grupa III eritrocitele conțin aglutinogenul B, iar plasma - aglutinina α. La persoanele din grupa IV eritrocitele conțin aglutinogenele A și B, iar plasma nu conține aglutinine. Tabela nr.7 În tabelul Nr. 7 se arată dacă apare aglutinarea (este notat cu semnul +) la amestecarea eritrocitelor și a serului sangvin la oamenii de diferite grupe. Grupa sangvină se determină prin amestecarea unei picături de sânge a omului cercetat cu serurile standarde, care conțin anumite aglutinine. Pentru aceasta e suficient să avem 2 seruri din grupa II și III, fiindcă la amestecarea acestor seruri cu eritrocitele (sau sângele) persoanei cercetate rezultatele aglutinării sau lipsa ei dau posibilitatea de a determina orice grupă sangvină (Fig. Nr.58). Grupa serului Grupa eritrocitelor I (0) II (A) III (B) IV (A,B) I (α și β) - + + + II (β) - - + + III (α) - + - + IV (0) - - - -
211 Fig .58 . Determinarea grupelor sangvine Sus poziția pe lama de sticlă a 2 picături de sânge cercetat și a picăturilor de ser din grupele II și III. Cu cifre romane sunt notate grupele de ser sangvin. 1.aglutinarea cu ser din grupele II și III nu se produce - sângele este de grupa I. 2.aglutinarea cu ser din grupa III se produce - sângele este de grupa II. 3. aglutinarea cu ser din grupa II se produce - sângele este de grupa III. 4. aglutinarea cu ser din grupele II și III se produce - sângele este de grupa IV. Determinarea grupei sangvine are o mare însemnătate practică pentru clasificarea posibilității transfuziei de sânge. În acest scop e important să se stabilească numai inaglutinabilitatea eritrocitelor donatorului, deoarece plasma sângelui introdus, fiind dizolvată de sângele recipientului, nu provoacă aglutinarea eritrocitelor acestuia. Posesorilor de sânge din grupa I li se poate transfuza numai sânge de grupa I. În schimb sângele din grupa I poate fi transfuzat tuturor celorlalte grupe. De aceea posesorii primei grupe sunt donatori universali. Posesorilor de sânge din grupa IV li se poate transfuza sânge din toate celelalte patru grupe, dar sângele din grupa IV poate fi transfuzat numai posesorilor de sânge din grupa IV. Posesorilor de sânge din grupele II și III li se poate transfuza sângele din grupele II și III, precum și sângele din grupa I. Sângele din grupele II și III poate fi transfuzat posesorilor de sânge din grupa corespunzătoare și, în afară de aceasta, din grupa IV. Aceste raporturi sunt prezentate pe următoarea schemă. III II III II III II III II III II
212 Schema posibilităților de transfuzie a sângelui Săgețile indică căror grupe, în afară de cea omonimă, li se poate transfuza sânge din grupa respectivă. În eritrocitele majorităţii oamenilor (85%) mai există încă un factor, descoperit prima dată de Landsteiner și Weiner în 1940 în sângele maimuțelor (Macacus rhesus), denumit mai apoi factor rezus (prescurtat Rh). Dacă sângele care conţine acest factor (sângele rezus pozitiv) e transfuzat unui individ care nu-l posedă (are sânge rezus negativ), în sângele acestuia se formează aglutinine și hemolizine specifice. Administrarea repetată a sângelui rezus pozitiv unui asemenea individ poate provoca aglutinarea eritrocitelor și complicații foarte grave (șoc hemotransfuzional). O însemnătate deosebită au cazurile când fătul rezus pozitiv se dezvoltă la o mamă cu sânge rezus negativ. În cazul acesta factorul rezus al fătului difundează prin placentă în sângele mamei, ceea ce provoacă formarea în sângele acesteia a unor substanțe specifice antirezus, care difundează prin placentă înapoi în sângele fătului și pot provoca la el tulburări grave în urma aglutinării și hemolizei eritrocitelor lui. Prin aceasta se explică unele cazuri de mortalitate. Particularitățile de grupă ale sângelui se transmit prin ereditate și nu se modifică pe parcursul vieții individului. S-a constatat că cele mai bune rezultate se obțin prin transfuzia sângelui de aceeași grupă. Deoarece sângele posedă proprietăţi curative, actualmente în medicina practică se folosesc pe scară largă hemotransfuziile. Petru a acoperi necesitățile medicinii, societatea stimulează donarea de sânge. II II I I III III IV IV
213 Sistemul cardiovascular În sistemul cardiovascular distingem cordul ca organ principal al circulației sangvine, contracțiile ritmice ale căruia asigură propulsarea sângelui și vasele sangvine. Vasele prin care sângele iese din cord pentru a fi propulsat spre organe se numesc artere, iar vasele prin care se realizează aportul sângelui spre cord se numesc vene. Sistemul cardiovascular execută funcțiile de transportare a sângelui care vehiculează substanțele nutritive și stimulente spre organe și țesuturi (oxigen, glucoză, proteine, hormoni, vitamine etc.), iar de la organe și țesuturi prin vasele sangvine (vene) și limfatice realizează drenarea reziduurilor metabolice. Cordul este un organ cu 4 camere situat în cavitatea toracică. Jumătatea dreaptă a cordului (atriul drept și ventriculul drept) e separat definitiv de jumătatea lui stângă (atriul stâng și ventriculul stâng). Atriul drept prin venele cave superioară și inferioară, precum și prin venele proprii ale cordului primește sânge venos. Trecând prin orificiul drept atrioventricular pe marginile cărora e racordată valvula dreaptă atrioventriculară (tricuspidă), sângele nimerește în ventriculul drept, iar de aici în trunchiul pulmonar și în continuare prin arterele pulmonare - în plămâni. În capilarele pulmonare, aflate în contact nemijlocit cu pereții alveolelor, se realizează schimbul de gaze dintre aerul inspirat în plămâni și sânge. Asociind oxigenul, sângele arterial prin venele pulmonare este propulsat în atriul stâng. Trecând apoi prin orificiul atrioventricular stâng pe marginile căruia e racordată valvula atrioventriculară mitrală (bicuspidă), el este propulsat în ventriculul stâng și de aici în cea mai mare arteră a corpului numită aortă. Ținându- se cont de particularitățile de structură și funcție ale cordului, și vaselor sangvine, în corpul uman distingem două circulații sangvine - marea circulație și mica circulație. Marea circulație sangvină începe în ventriculul stâng din care pornește aorta și se termină în atriul drept, în care se varsă venele cavă superioară și inferioară. Prin aortă și ramurile ei sângele arterial îmbogățit cu oxigen și alte materii se îndreaptă spre toate părțile corpului. La fiecare organ vine una sau câteva artere. Din organe ies vene care, confluând unele cu altele, formează în definitivă vasele venoase magistrale ale corpului uman - venele cave superioară și inferioară care se varsă în atriul drept. Între artere și vene se află partea distală a sistemului cardiovascular - patul microcirculator care constituie căi sangvine locale la nivelul cărora se realizează corelația dintre sânge și țesuturi. Din mica circulație, care începe în ventriculul drept, din care iese trunchiul pulmonar și se termină în atriul stâng, unde se varsă venele pulmonare, fac parte doar vasele care transportă sânge venos de la inimă spre plămâni (trunchiul pulmonar) și vasele care transportă sânge arterial spre cord (venele pulmonare). Din această cauză mica circulație se mai numește și pulmonară.
214 Fig.59 Schema circulaţiei sangvine. A – circulaţia sangvină mare, B- circulaţia sangvină mică. Arterele, care irigă cu sânge pereții corpului se numesc parietale. Arterele organelor interne se numesc viscerale. Peretele fiecărei artere este alcătuit din trei tunici: - tunica internă - tunica intimă, care este formată din endoteliu; - tunica medie - care este formată din celule musculare netede; - tunica externă - adventiție care este formată din țesut conjunctiv lax. Penetrând în organ, arterele se ramifică multiplu, până la nivel de arteriole. Venulele, ca ultim element al patului microcirculator, confluând treptat, sporesc în calibru și formează vene. Printre vene distingem: de calibru mic, de calibru mediu și de calibru mare. Peretele venei este mai fin decât la artere. Ca și la artere în peretele venei există trei tunici: internă, medie și externă. Tunica medie a venei, conține puține celule musculare și fibre elastice, din care cauză pereții venelor sunt maleabili și lumenul venei pe secțiune nu este hiant. Venele de calibru mic, mediu și unele de calibru mare comportă valvule venoase. Valvulele lasă să treacă sângele în direcție spre cord, împiedicând refularea lui în sens opus. În conformitate cu topografia și poziția venelor în corp și organe ele se împart în superficiale și profunde. Venele învecinate deseori se unesc prin numeroase anastomoze formând în ansamblu un plan venos. În genere numărul de vene depășește numărul de artere.
215 Cordul și vasele sanguine Cordul - cor Cordul este un organ muscular cav, care propulsează sângele în artere și primește sângele venos. Cordul este situat în cavitatea toracică împreună cu organele mediastinului mediu. 2/3 din volumul cordului se află în jumătatea stângă a cavității toracice. Apexul cordului este orientat în jos, în stânga și înainte, iar baza cordului - în sus și posterior. Fața anterioară, sternocostală a cordului e mai convexă şi este orientată spre fața posterioară a sternului și coastelor; cea inferioară - este supraiacentă la diafragm și se numește diafragmală. Fețele laterale ale cordului sunt orientate spre plămâni și de aceea fiecare din ele se numește pulmonară. Masa medie a cordului la bărbat este de 300 gr, la femei - 250 gr. Pe suprafața cordului distingem șanțul coronar dispus transversal, care constituie limita dintre atrii și ventricule. Pe fața sternocostală anterioară a cordului se află șanțul interventricular anterior, iar pe fața inferioară este situat șanțul interventricular posterior. Aceste șanțuri separă ventriculul drept de cel stâng. Cordul este alcătuit din 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule - drepte și stângi. Atriile primesc sânge din vene și îl propulsează în ventricule; ventriculele propulsează sângele în artere: ventriculul drept - prin trunchiul pulmonar în arterele pulmonare, iar cel stâng - în aortă, de la care pleacă artere spre organele interne. Jumătatea dreaptă a cordului conține sânge venos, iar jumătatea lui stângă - sânge arterial. Aceste jumătăți nu comunică între ele. Fiecare atriu este unit cu ventriculul respectiv printr-un orificiu atrioventricular (drept și stâng), care se închid cu valvulele cuspidale. Trunchiul pulmonar și aorta la începutul lor sunt înzestrate cu valvule semilunare. Fig.60. Conformaţia externă a cordului. 1 – apexul cordului; 2- ventriculul drept;3 – ventriculul stâng; 4- atriul drept; 5 – atriul stâng: 6 – auricula dreaptă;
216 7 – auricula stângă; 8 – şanţul coronar; 9 – şanţul interventricular anterior; 10 – trunchiul pulmonar; 11 – vena cavă superioară; 12 – aorta ; 13- trunchiul brahiocefalic; 14 – artera carotidă comună stângă; 15 – artera subclaviculară stângă. Camerele cordului Atriul drept - are forma unui cub și este înzestrat cu o cavitate suplimentară - auriculul drept. El este separat de atriul stâng de către septul interatrial, pe care se află o depresiune - fosa ovală. În atriul drept observăm orificiul venei cave superioare și orificiul venei cave inferioare. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept, între acesta și orificiul venei cave inferioare se află orificiul sinusului coronarian, în care se varsă venele cordului. Ventriculul drept - este situat spre dreapta și anterior de ventriculul stâng . Este despărţit de ventriculul stâng prin septul interventricular. În partea de sus a ventriculului există două orificii: orificiul atrioventricular drept, prin care sângele venos vine în ventricul din atriul drept și orificiul trunchiului pulmonar, prin care sângele e propulsat în trunchiul pulmonar. Orificiul atrioventricular drept se închide cu valva atrioventriculară dreaptă (tricuspidă) care este constituită din 3 cuspide: anterioară, posterioară și septală. În timpul contractării atriilor cuspidele valvei sunt împinse de curentul de sânge spre pereții ventriculului și nu împiedică trecerea sângelui în cavitatea ventriculară. Suprafața internă a ventriculului drept conține trabecule cărnoase și mușchi papilari. Nemijlocit mai sus de orificiul trunchiului pulmonar în acesta e situată valva trunchiului pulmonar, alcătuită din trei valvule semilunare - anterioară, stângă și dreaptă. Între peretele trunchiului pulmonar și fiecare din valvulele semilunare există un reces de dimensiuni mici numit sinus al trunchiului pulmonar. În timpul contracției musculaturii ventriculului valvulele semilunare sunt presate de torentul sanguin către peretele trunchiului pulmonar și nu împiedică propulsarea sângelui din ventricul; la relaxare, când presiunea din cavitatea ventriculară coboară, sângele în reflux umple sinusurile și redresează valvulele. Marginile lor etanșează și închid trecerea sângelui în direcția cordului. Atriul stâng - are o formă cuboidă și este delimitat de atriul drept prin septul interatrial. În atriul stâng există cinci orificii, dintre care patru din ele sunt orificiile venelor pulmonare, iar al cincilea este orificiul atrioventricular stâng. Acesta din urmă asigură comunicarea atriului cu ventriculul omonim. Atriul stâng mai comportă o dilatare - auriculul stâng. Ventriculul stâng - are o formă conoidă cu baza orientată în sus. În porțiunea superioară a ventriculului există două orificii: orificiul atrioventricular stâng și orificiul aortei. Primul încorporează valva atrioventriculară stângă (valva mitrală), alcătuită din două cuspide: anterioară și posterioară. Pe fața internă a ventriculului se află trabecule cărnoase și mușchi papilari. Valva aortică, situată la nivelul orificiului aortei este alcătuită din trei valve semilunare: posterioară, dreaptă și stângă. Între fiecare valvulă și peretele aortei există câte un sinus.
217 Fig. 61. Structura internă a cordului 1.miocardul ventriculului drept; 2- muşchii papilari; 3- coardele tendinoase; 4- artera coronară dreaptă; 5- septul interventricular; 6 – orificiul venei cave superioare; 7- fosa ovală; 8- atriul drept; 9 – septul interatrial; 10- atriul stâng; 11- orificiile venelor pulmonare; 12- artera coronară stângă; 13- valvula atrioventriculară stângă ( mitrală); 14- miocardul ventriculului stâng; 15- orificiul sinusului coronarian. Structura pereților cordului Peretele cordului este alcătuit din trei straturi: stratul interior, numit endocard, stratul mediu, muscular - miocard și stratul extern - epicard, care constituie foița viscerală a tunicii seroase a cordului, adică a pericardului. Endocardul - tapetează din interior cavitatea cordului și acoperă mușchii papilari împreună cu coardele lor tendinoase. Toate valvele cordului sunt formate din duplicaturi de endocard. Miocardul - este format din țesut muscular striat. Acest strat asigură contracția ritmică deplină a atriilor și ventriculelor. Grosimea miocardului e minimală în atrii și maximală în ventriculul stâng. Miocardul atriilor este definitiv separat de miocardul ventriculelor. Sincronia contracțiilor miocardului este asigurată de sistemul conductil al cordului, care este unic pentru atrii și ventricule. Epicardul - aderă intim la miocard din exterior și constituie foița viscerală a pericardului seros. Epicardul acoperă cordul, porțiunile inițiale ale părții ascendente ale aortei și trunchiului pulmonar, porțiunile terminale ale venelor cave și pulmonare. Pe suprafața acestor vase epicardul trece în foița parietală a pericardului seros.
218 Sistemul conductil al cordului Reglarea și coordonarea funcției contractile a cordului e realizată de sistemul conductil. El este constituit din fibre musculare atipice alcătuite din miocite cardiace conductile, inervate puternic, care posedă facultatea de a conduce excitația de la nervii cordului spre miocardul atriilor și ventriculelor. Centrele sistemului conductil al cordului sunt alcătuite din doi noduli: 1. nodulul sinoatrial, situat în peretele atriului drept, între orificiul venei cave superioare și auriculul drept; de la acest nodul pornesc ramuri spre miocardul atriilor; 2. nodulul atrioventricular, situat în septul interatrial. Posterior acest nodul trece în fasciculul atrioventricular, care leagă miocardul atriilor cu miocardul ventriculelor. La nivelul septului interventricular acest fascicul se împarte în doi pedunculi, drept și stâng. Ramificațiile terminale ale fibrelor sistemului conductil al cordului, care sunt de fapt extremitățile răsfirate ale acestor pedunculi, se inseră în miocardul ventriculelor. Fig.62. Sistemul conductil al cordului. 1 – nodulul sinoatrial; 2- nodulul atrioventricular; 3 – fasciculul atrioventricular; 4 – pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular; 5 – fibrele Purkinje. Vasele sangvine ale cordului Cordul se alimentează cu sânge arterial prin arterele coronare dreaptă și stângă. Ambele artere coronare pornesc de la aortă, ceva mai sus de nivelul valvelor semilunare și se îndreaptă în șanțul coronar al cordului, care desparte atriile de ventricule. Ramurile ambelor artere anastomozează atât la nivelul șanțului coronar, cât și în regiunea vârfului cordului. În toate straturile peretelui cardiac arterele se ramifică treptat în vase mai mici și, în fine, formează rețeaua capilară, care asigură realizarea schimbului de gaze și nutriția organului. Capilarele
219 continuă cu venule, iar acestea confluând formează venele cardiace proprii, care se varsă în sinusul coronar. Sinusul coronar, la rândul său, varsă sângele în atriul drept. Obliterarea unui sau mai multor vase sangvine ce alimentează mușchiul cardiac cu un tromb, cu depuneri aterosclerotice sau în rezultatul constricției spasmodice, este foarte periculoasă, deoarece încetează alimentarea miocardului. Dacă sectorul alimentat de vasul obliterat este mare, timp de câteva minute poate surveni moartea pacientului în urma unui infarct acut al miocardului. Fig.63. Vasele sangvine ale cordului. 1-artera coronară dreaptă; 2-artera coronară stângă; 3-trunchiul pulmonar; 4-auricula dreaptă; 5-auricula stângă; 6-vena cavă superioară; 7-aorta ascendentă; 8-arcul aortei; 9-trunchiul brahiocefalic; 10-artera carotidă comună stângă; 11-artera subclaviculară stângă. Nervii cordului Cordul primește inervație senzitivă, simpatică și parasimpatică. Fibrele simpatice care intră în componența nervilor cardiaci poartă impulsuri care accelerează ritmul contracțiilor cardiace și dilată lumenul arterelor coronariene. Fibrele parasimpatice (parte constitutivă a ramurilor cardiace ale nervilor vagi) conduc impulsuri, care reduc cadența ritmului cardiac și îngustează lumenul arterelor coronare. Fibrele senzitive de la receptorii peretelui și vaselor lui intră în componența nervilor cardiaci și ramurilor cardiace corelate cu centrele respective ale encefalului și măduvei spinării. Topografia cordului Limitele cordului se proiectează pe peretele anterior al cutiei toracice în felul următor: limita superioară corespunde marginilor superioare ale cartilajelor costale III; limita stângă trece în formă de arc de la cartilajul coastei III din stânga până la proiecția apexului (vârfului) cordului,
220 care se localizează în spațiu intercostal V din stânga, cu 1-2 cm mai medial de linia medioclaviculară stângă; limita dreaptă se proiectează cu 2 cm mai lateral de marginea dreaptă a sternului; limita inferioară se extinde de la marginea superioară a cartilajului coastei V din dreapta până la vârful inimii. Limitele limitrofe ale cordului pot varia în raport cu vârsta, apartenența de sex și particularităţile constituționale individuale. Astfel, la copiii în vârstă de până la 1 an apexul cordului se proiectează nu medial, ci cu 1 cm mai lateral de linia medioclaviculară stângă, în spațiul intercostal IV. La nou - născut cordul se situează aproape dispus orizontal. În afecțiunile cordului, în special în viciile cardiace, se constată lărgirea cavităților cordului și respectiv, modificarea limitelor organului. Fiziologia cordului Circulația sângelui Activitatea sistemului organelor de circulație sangvină a inimii și vaselor asigură mișcarea continuă a sângelui prin organism. Datorită acestei mișcări se realizează diversele funcții de transport ale sângelui. Propulsat prin vas, sângele parcurge o cale complicată - circulațiile mare și mică, fapt menționat anterior. Circulația sângelui prin vase e condiționată de activitatea inimii. La contractarea miocardului ventriculelor sângele refulează din cord în aortă și în trunchiul pulmonar. Mișcarea ulterioară a sângelui prin vase și revenirea lui în inimă se datorește faptului că presiunea sangvină din arterele mari e cu mult mai mare decât cea din arterele mici, iar presiunea din arterele mici e mai mare decât în capilare, în care presiunea e mai mare decât în vene și atrii. Prin urmare, pe tot parcursul torentului circulator există o diferență de presiune care determină circulația sângelui în sistemul vascular: sângele curge din vasele în care presiunea e mai mare în vasele în care presiunea e mai mică. Scăderea treptată a presiunii de la artere spre capilare și vene se datorește faptului că energia presiunii sangvine, generate de cord, se consumă pentru învingerea rezistenței în deplasarea sângelui prin vase, această rezistență depinde de frecarea particulelor de lichid atât de pereții vaselor, cât și între ele, precum și de dilatarea patului vascular. Ciclul cardiac Funcția cordului constă în pomparea ritmică în artere a sângelui ce vine spre el din vene. Această funcție se realizează datorită contractărilor și relaxărilor ritmice alternative ale fibrelor musculare, ce formează pereţii atriilor și ventriculelor. Contracția miocardului acestor segmente ale cordului se numește sistolă, iar relaxarea lui - diastolă. Sistola și diastola atriilor și ventriculelor în condiții fiziologice normale sunt coordonate între ele într-un anumit fel și constituie ciclul cardiac. Fiecare ciclu începe cu sistola atriilor. Sistola atriilor durează 0.1 sec., ritmul contracțiilor cardiace fiind de 75 pe minut. După terminarea sistolei atriilor începe sistola ventriculelor. În acest timp atriile se află în stare de diastolă, care durează 0.7 sec.. Ambele ventricule se contractă concomitent și sistola lor durează circa 0.3 sec.. Apoi urmează diastola ventriculelor, care durează circa 0.5 sec. La sfârșitul diastolei ventriculelor, cu 0.1 sec. înainte de terminarea ei, începe o nouă sistolă a atriilor și un nou ciclu cardiac.
221 Proprietățile fiziologice de bază ale miocardului Miocardul, ca și orice mușchi, are trei proprietăți fundamentale: - excitabilitatea, adică capacitatea de a reacţiona în mod specific la acțiunea excitanților; - contractibilitatea, adică proprietatea de a se contracta: - conductibilitatea, adică capacitatea de a conduce excitația. În afară de aceasta inima mai posedă capacitatea automatismului ritmic. Prin automatism se înțelege capacitatea unui organ, țesut sau celule de a se excita sub influența impulsurilor ce apar în ele înseși fără participarea excitanților externi. Electrocardiografia ca metodă de cercetare a dinamicii excitației în inimă Apariția și propagarea excitației în inimă pot fi studiate prin înregistrarea modificărilor electrice de pe suprafața corpului în urma activității cardiace. Când între porțiunile excitate și cele neexcitate ale inimii apare o diferență de potențiale electrice, liniile forței electrice se propagă prin tot corpul, ceea ce permite de a înzestra curbele tipice ale oscilațiilor de potențiale, aplicând electrozii în diferite puncte ale corpului. Această metodă de cercetare a activității electrice cardiace a fost denumită electrocardiografie, iar undele înregistrate cu ajutorul ei- electrocardiogramă. Electrocardiografia este aplicată pe larg în medicină ca o metodă diagnostică, ce permite de a constata caracterul unei serii de tulburări ale activității cardiace. Pe electrocardiogramă în fiecare ciclu cardiac deosebim undele P, Q, R, S și T. Unda P arată excitația atriilor. Complexul undelor Q, R, S, T arată modificările electrice condiționate de excitația ventriculelor; undele Q, R, S caracterizează perioada inițială a excitației ventriculare, iar unda T- perioada finală. Fig. 61. Electrocardiograma
222 Electrocardiograma ne permite să pătrundem în mecanismul abia perceptibil al tulburărilor propagării excitației în inimă și constituie o metodă inadmisibilă de cercetare clinică. Astfel după intervalul dintre începutul undei P și unda Q pe electrocardiogramă putem judeca dacă excitația se propagă de la atriu spre ventricul cu o viteză normală. În condiții normale acest interval este egal cu 0.12- 0.18 sec. Durata totală a undelor Q, R, S variază între 0.06- 0.09 sec. Modificările ritmului activității cardiace Electrocardiografia ne dă posibilitatea să analizăm detaliat modificările ritmului cardiac. În condiții normale frecvența contracțiilor inimii este în medie de 60 - 80 pe minut. Însă deseori se constată o încetinire a ritmului cardiac - bradicardia, când frecvența contracțiilor cardiace este de 40 - 50 pe minut, și o accelerare a ritmului - tahicardia, când frecvența contracţiilor cardiace depășește de 90- 100 și ajunge până la 150 și mai mult pe minut. Bradicardia poate fi întâlnită deseori la sportivi în stare de repaus, iar tahicardia - în cazul unui efort muscular intens și în stări emoționale. În unele stări patologice ale cordului, ritmul normal este tulburat episodic sau regulat de o sistolă intercalată extraordinar, numită extrasistolă. Manifestările mecanice și acustice ale activității cardiace, şi metodele de cercetare a lor Contracțiile cardiace sunt însoțite de o serie de manifestări mecanice și acustice, la înregistrarea cărora se poate căpăta o închipuire despre dinamica contracției inimii. Activitatea inimii este însoțită de fenomene acustice, numite zgomote cardiace, care pot fi auzite, dacă aplicăm pe cutia toracică în partea stângă, la nivelul coastei IV-V, urechea sau tubul acustic - fonendoscopul sau stetoscopul. În cazul acesta se aud două zgomote: primul apare la începutul sistolei ventriculare, iar al doilea - la începutul diastolei lor. Primul zgomot e mai surd, mai prelungit și mai jos decât al doilea - scurt și înalt. Analiza detaliată a zgomotelor cardiace a devenit posibilă datorită folosirii aparatelor electronice. Dacă aplicăm pe pieptul persoanei examinate un microfon sensibil, unit cu un amplificator și un oscilograf putem înregistra zgomotele cardiace în formă de curbe, înscrise pe o hârtie sau fotopeliculă mobilă. Metoda aceasta se numește fonocardiografie. Pe curbele înregistrare în felul acesta, în afară de primul și al doilea zgomot, ce sunt auzite cu urechea, se mai constată deseori două zgomote cardiace mai slabe - al treilea și al patrulea. Primul zgomot e cauzat de ondulațiile valvulelor atrioventriculare. Aceasta are loc în timpul fazei de contracție izometrică și la începutul fazei de expulzare rapidă a sângelui din ventricule. Al doilea zgomot cardiac apare din cauza închiderii valvulelor semilunare în momentul, când după terminarea sistolei ventriculelor, presiunea din ele devine mai mică decât cea din aortă și din artera pulmonară. Sângele, îndreptându-se înapoi spre inimă, întâlnește în calea sa valvulele semilunare și le închide cu putere provocând fluctuațiile lor. Zgomotul al treilea apare peste 0.11- 0.18 sec. după terminarea zgomotului al doilea în urma ondulațiilor peretelui cardiac în momentul umplerii rapide a ventriculelor cu sânge. Zgomotul al patrulea precede pe primul și-i cauzat de undulaţiile pereților ventriculelor în momentul umplerii lor suplimentare cu sânge în sistola atriilor. Presiunea arterială a sângelui Metodele ce se folosesc pentru determinarea presiunii sangvine la om se bazează pe măsurarea presiunii, la care trebuie supus peretele vasului dat pentru a opri circulația sângelui prin el. Pe brațul persoanei examinate se aplică manșeta de cauciuc, care servește pentru a opri pomparea aerului și un manometru. La pomparea aerului în manșetă, ea presează inelar brațul, iar manometrul indică mărimea acestei presiuni. În acest scop se ascultă zgomotele ce apar în
223 arteră spre periferie de manșeta aplicată pe braț. În artera necomprimată zgomotele, de obicei, nu se aud. Dacă mărim presiunea în manșetă mai sus de nivelul presiunii arteriale sistolice, torentul sangvin în sistolă trece porțiunea comprimată și răzbate mai jos de manșetă. Lovitura de peretele arterei a porției de sânge, care se mișcă prin porțiunea comprimată cu viteză și energie cinetică mare, produc un sunet auzit mai jos de manșetă. Presiunea din manșetă, în cadrul căreia apar primele zgomote, corespunde presiunii maxime, adică sistolice. În urma scăderii ulterioare a presiunii în manșetă apare un moment, când presiunea devine mai mică decât cea diastolică și sângele începe să curgă prin arteră atât în sistolă, cât și în diastolă. În acest moment zgomotele din arteră mai jos de manșetă dispar. După presiunea din manșetă apreciem mărimea presiunii minime, adică diastolice. În practica medicală presiunea arterială se măsoară, de obicei, în artera brahială și este egală în medie cu 120 - 80 mm Hg. Pulsul arterial Ondulațiile ritmice ale peretelui arterial condiționate de creșterea presiunii sistolice în artere, se numește puls arterial. Pulsația arterială este accesibilă palpării la nivelul arterelor situate pe oase (artera radială, artera temporală superficială, artera dorsală a piciorului etc.). Medicii examinează pulsul de obicei pe artera radială. Palpând și numărând undele pulsației se poate determina frecvența, forța contracțiilor cardiace și gradul de elasticitate a arterelor. La un om sănătos pulsul e ritmic, adică loviturile lui succed peste intervale egale de timp. În unele afecțiuni ale cordului se constată tulburări ale ritmului activității cardiace - aritmia (puls aritmic). Vasele sangvine ale circulației mici Trunchiul pulmonar Trunchiul pulmonar începe din ventriculul drept, ascendează oblic în sus și spre stânga și, sub arcul aortei se ramifică în arterele pulmonare dreaptă și stângă, care se îndreaptă spre plămânii respectivi. În plămân, artera pulmonară se împarte în ramuri lobare și segmentare, care se ramifică împreună cu bronhiile în segmentele pulmonare respective, formând rețeaua capilară a alveolelor. Aici se realizează schimbul de gaze. Din rețeaua capilară încep afluenții venelor pulmonare. Venele pulmonare se formează din venele intersegmentare. Din fiecare plămân ies câte două vene pulmonare (superioară și inferioară), acestea vărsându-se în atriul stâng. De la locul ramificării trunchiului pulmonar spre fața concavă a arcului aortei se extinde un fascicul de țesut conjunctiv - ligamentul arterial, care prezintă ductul arterial (Botallo) obliterat. Până la nașterea fătului acest duct conduce sângele din trunchiul pulmonar în aortă.
224 Arterele circulației sangvine mari Aorta Aorta este cel mai mare vas arterial. Ea pornește din ventriculul stâng al cordului, împărțindu- se în trei porțiuni: aorta ascendentă, arcul aortei, aorta descendentă. Aorta ascendentă începe cu o dilatare - bulbul aortei. Ea măsoară în lungime circa 6 cm. Posterior de manubriul sternal aorta ascendentă continuă cu arcul aortei, care se îndreaptă în urmă și spre stânga și, trecând deasupra bronhiei stângi, prelungește cu aorta descendentă. Aorta descendentă trece prin mediastinul posterior, străbate diafragmul prin hiatul aortic şi în cavitatea abdominală se situează anterior de coloana vertebrală. Până la nivelul diafragmului aorta descendentă se numește aortă toracică, iar sub diafragm - aortă abdominală. La nivelul vertebrei lombare IV aorta lansează arterele iliace comune (dreaptă și stângă) și în cavitatea bazinului prelungește cu un vas subțire - artera sacrală mediană. Fig. 62. Aorta şi ramurile ei. 1-aorta ascendentă; 2- arcul aortei; 3-artera subclaviculară dreaptă; 4-artera carotidă comună dreaptă; 5- artera vertebrală (din dreapta); 6-artera carotidă comună stânga; 7- artera axilară ( din stânga): 8-artera brahială ( din stânga): 9- aorta toracică; 10-aorta abdominală; 11-artera iliacă comună dreaptă; 12-artera iliacă comună stângă; 13- artera sacrală mediană.
225 Ramurile aortei I. Aorta ascendentă 1. artera coronară dreaptă 2. artera coronară stângă II. Arcul aortei 1. Trunchiul brahiocefalic 2. Artera carotidă comună stângă 3. Artera subclaviculară stângă III.Aorta descendentă Aorta toracică 1. Ramurile bronșice 2. Ramurile esofagiene 3. Ramurile mediastinale 4. Ramurile pericardice 5. Arterele intercostale posterioare 6. Arterele diafragmatice superioare Aorta abdominală A. Ramurile viscerale a. Ramuri impare: 1. Trunchiul celiac 2. Artera mezenterică superioară 3. Artera mezenterică inferioară b. Ramuri pare: 1. Arterele suprarenale medii 2. Arterele renale 3. Arterele testiculare sau ovariene B. Ramurile parietale 1. Arterele diafragmatice inferioare 2. Arterele lombare C. Ramurile terminale 1. Arterele iliace comune 2. Artera sacrală mediană Ramurile aortei ascendente Arterele coronare dreaptă și stângă încep de la aortă, la nivelul valvulelor semilunare ale valvei aortei. Aceste artere vascularizează cordul. Ramurile arcului aortei De la fața convexă a arcului aortei încep: 1. trunchiul brahiocefalic 2. artera carotidă comună stângă 3. artera subclaviculară stângă Artera carotidă comună dreaptă începe de la trunchiul brahiocefalic, iar cea stângă - de la arcul aortei. Ambele artere ascendează de o parte și de alta a traheii și esofagului, ramificându-se la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid în arterele carotide interne și externe. Artera carotidă externă alimentează cu sânge regiunile gâtului și capului. Artera carotidă externă lansează pe traiectul său următoarele ramuri anterioare: artera tiroidă superioară spre glanda tiroidă și laringe; artera linguală spre limbă și glanda submandibulară; artera facială ocolește marginea mandibulei și făcându-și apariția în regiunea feței se îndreaptă
226 spre unghiul gurii, aripa nasului și unghiul medial al ochiului, vascularizând peretele faringelui și amigdala palatină, glanda submandibulară și regiunea feței. Grupul posterior de ramuri ale arterei carotide externe este constituit din artera occipitală, care alimentează pielea și mușchii regiunii occipitale, și din artera auriculară posterioară, care se îndreaptă spre pavilionul urechii și conductul auditiv extern. De la suprafața medială a arterei carotide externe pornește artera faringiană ascendentă, care alimentează cu sânge peretele faringelui. Lansând aceste ramuri, artera carotidă externă se ridică în sus, străpunge glanda parotidă și posterior de ramura mandibulei se împarte în ramuri terminale: artera temporală superficială, situată subcutan în regiunea temporală, și artera maxilară, care traversând fosa infratemporală și fosa pterigopalatină, vascularizează urechea externă, mușchii masticatori, dinții, pereții cavității nazale, palatul dur și palatul moale, dura mater cerebrală. Artera carotidă internă ascendează spre baza craniului și trece prin canalul carotid din cavitatea craniană, situându-se lateral de șaua turcească. Ea lansează artera oftalmică, care însoțind nervul optic pătrunde în orbită și vascularizează globul ocular cu anexele sale și mucoasa cavității nazale, anastomozând cu ramurile arterei faciale. De la artera carotidă internă mai încep arterele cerebrale anterioară și medie, care vascularizează fețele medială și externă ale emisferelor cerebrale mari, lansând ramuri în masa creierului și spre plexurile vasculare. Arterele cerebrale anterioare dreaptă și stângă anastomozează între ele prin artera comunicantă anterioară. La baza creierului, arterele carotide interne dreaptă și stângă, anastomozând cu arterele cerebrale posterioare (ramuri ale arterei bazilare) prin intermediul arterelor comunicante posterioare, formează un inel arterial închis (cercul Willis). Artera subclaviculară în partea dreaptă pornește de la trunchiul brahiocefalic, iar în stânga - de la arcul aortei. Ea ascendează în regiunea gâtului, situându-se în șanțul respectiv al primei coaste și traversează spațiul interscalen împreună cu trunchiurile nervoase ale plexului brahial. Ramurile arterei subclaviculare sunt: artera vertebrală - ascendează prin orificiile transversale ale vertebrelor cervicale până la gaura occipitală mare, prin care pătrunde în cavitatea craniană, unde confluând cu artera omonimă din partea opusă, formează artera bazilară, situată la baza creierului. Ramurile terminale ale arterei bazilare sunt arterele cerebrale posterioare, care participând la formarea cercului arterial alimentează cu sânge lobii occipitali și temporali ai emisferelor cerebrale. Pe traiectul său, artera vertebrală lansează ramuri spre măduva spinării, bulbul rahidian și cerebel. De la artera bazilară mai pornesc artere spre trunchiul cerebral și urechea internă; trunchiul tireocervical prezintă un trunchi arterial scurt, care se împarte în patru ramuri și alimentează glanda tiroidă, laringele, mușchii gâtului şi ai scapulei; artera toracică internă coboară pe suprafața internă a peretelui anterior al cutiei toracice și vascularizează mușchii, glandele mamare, timusul, pericardul și diafragmul, ramura sa terminală extinzându-se în peretele abdominal până la nivelul ombilicului; trunchiul costocervical se ramifică în muşchii gâtului şi primelor două spaţii intercostale; artera transversală a gâtului alimentează muşchii scapulei şi regiunii occipitale. Artera axilară prezintă continuarea arterei subclaviculare în cavitatea axilară şi la rândul său prelungeşte cu artera brahială. De la artera axilară pornesc câteva ramuri ce vascularizează muşchii centurii scapulare, capsula articulaţiei scapulohumerale şi glanda mamară. Artera brahială este situată în şanţul bicipital medial, împreună cu venele ce o însoţesc şi nervul median, lansând pe traiectul său ramuri pentru vascularizarea humerusului, muşchilor şi pielii braţului. La nivelul articulaţiei cotului artera brahială se împarte în artera radială şi artera ulnară. Artera radială şi artera ulnară sunt situate pe antebraţ în şanţurile omonime, şi vascularizează oasele, muşchii şi pielea antebraţului. La nivelul treimii inferioare a antebraţului artera radială este situată superficial şi fiind uşor palpabilă, serveşte pentru luarea pulsului. În regiunea mâinii ambele artere anastomozează între ele, formând arcurile arteriale palmare - superficial şi profund, pe contul cărora se realizează vascularizarea mâinii.
227 Fig.64. Artera carotidă comună. 1-trunchiul brahiocefalic, 2-artera subclaviculară dreaptă; 3-artera vertebrală; 4-artera bazilară; 5-artera carotidă comună dreaptă; 6-artera carotidă externă (din dreapta); 7-artera carotidă internă (din dreapta); 8-artera tiroidă superioară; 9-artera linguală; 10-artera facială; 11-artera oftalmică. Ramurile aortei descendente Aorta toracică se situează în stânga coloanei vertebrale, în mediastinul posterior. Ea lansează ramuri viscerale (spre esofag, trahee, bronhii, pericard) şi ramuri parietale (pentru cutia toracică şi diafragm). Trecând prin hiatul aortic al diafragmului, aorta toracică continuă cu aorta abdominală. Aorta abdominală este situată pe peretele posterior, anterior de coloana vertebrală, având în dreapta sa vena cavă inferioară. De la aorta abdominală pornesc ramuri viscerale şi parietale. În grupul ramurilor viscerale se disting ramuri pare şi impare. Ramurile impare ale aortei abdominale sunt: Trunchiul celiac – prezintă un vas scurt ce porneşte de la aortă la nivelul vertebrei toracice a XII. El se împarte în trei ramuri : artera gastrică stângă – se îndreaptă spre curbura mică a stomacului; artera hepatică comună – lansează artera gastroduodenală, pentru vascularizarea stomacului, duodenului şi capului pancreasului; după aceasta artera se numeşte artera hepatică proprie şi trimiţând o ramură spre vezica biliară, întră în hilul hepatic împreună cu vena portă. În ficat artera hepatică proprie se împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă, acestea lansând la
228 rândul lor artere segmentare, iar apoi şi arterele interlobulare; artera lienală – trece de-a lungul marginii superioare a pancreasului, lansându-i ramuri arteriale şi până la intrarea în hilul lienal trimite câteva ramuri scurte spre stomac. Artera mezenterică superioară începe de la aortă, imediat sub trunchiul celiac. Ea pătrunde în mezoul intestinului subţire şi lansează numeroase ramuri spre intestinul subţire, cec, şi apendicele vermicular, colonul ascendent şi colonul transvers. Ramurile sale formează anastomoze arciforme ce se unesc cu ramurile arterei mezenterice inferioare. Artera mezenterică inferioară porneşte de la aortă, la nivelul vertebrei lombare III şi alimentează cu sânge colonul descendent, colonul sigmoid şi porţiunea superioară a intestinului rect. Ramurile sale anastomozează în cavitatea abdominală cu ramurile arterei mezenterice superioare, iar în cavitatea bazinului mic cu ramurile arterei iliace interne ce vascularizează intestinul rect. Grupul ramurilor viscerale pare ale aortei abdominale include următoarele artere: arterele suprarenale medii; arterele renale medii – pornesc de la aortă sub unghi aproape drept, la nivelul vertebrei lombare II şi pătrund în hilul rinichilor; arterele testiculare sau arterele ovariene – prezintă vase subţiri şi lungi ce pornesc de la aortă ceva mai jos de arterele renale şi se îndreaptă spre glandele sexuale. Ramurile parietale ale aortei abdominale sunt artere pare. Ele vascularizează diafragmul şi muşchii peretelui abdominal ( patru perechi de artere lombare). Continuarea directă a aortei abdominale în bazinul mic este prezentată de un vas subţire – artera sacrală mediană. Arterele iliace comune dreaptă şi stângă sunt în fond ramuri terminale ale aortei abdominale. La nivelul articulaţiilor sacroiliace fiecare dintre aceste ramuri se împarte în artera iliacă internă şi artera iliacă externă. Artera iliacă internă coboară în cavitatea bazinului mic, unde lansează ramuri spre pereţii bazinului şi viscere. Ea vascularizează segmentele mediu şi inferior ale intestinului rect, vezica urinară, uretra, uterul şi vaginul, prostata, veziculele seminale, ductul deferent şi penisul, muşchii pereţilor pelvieni, muşchii perineului, muşchii glutei, adductorii coapsei şi articulaţia coxofemurală. Artera iliacă externă trece de-a lungul marginii mediale a muşchiului psoas mare până la nivelul ligamentului inghinal, lansând ramuri spre peretele abdominal anterior. Făcându-şi apariţia pe coapsă, artera iliacă externă continuă sub denumirea de arteră femurală. Artera femurală apare pe coapsă sub ligamentul inghinal, fiind situată împreună cu vena femurală în şanţul anterior al coapsei, apoi prin canalul muşchilor adductori, trece în fosa poplitee, unde capătă numele de arteră poplitee. La nivelul treimii superioare a coapsei, de la artera femurală se desprinde artera femurală profundă, care vascularizează femurul, muşchii şi pielea coapsei. Tot în această regiune încep ramuri subţiri pentru organele genitale externe şi peretele abdominal anterior. Artera poplitee trimite ramuri pentru reţeaua arterială a articulaţiei genunchiului, la formarea căreia mai participă ramurile arterei femurale şi arterei tibiale. La nivelul marginii superioare a muşchiului soleu ea se împarte în arterele tibiale – anterioară şi posterioară. Artera tibială anterioară trece prin orificiul membranei interosoase a gambei, vascularizează muşchii anteriori ai gambei şi continuă pe suprafaţa dorsală a piciorului, numindu-se aici artera dorsală a piciorului. Artera tibială posterioară trece între straturile superficiale şi profunde ale muşchilor posteriori ai gambei, trimiţându-le ramuri musculare. De la această arteră porneşte o ramură de calibru mare – artera fibulară, care vascularizează fibula şi muşchii laterali ai gambei. În urma maleolei mediale artera tibială posterioară îşi face apariţia pe suprafaţa plantară a piciorului unde se ramifică în artera plantară medială şi artera plantară laterală. Acestea împreună cu artera dorsală a piciorului, realizează vascularizarea piciorului. Majoritatea arterelor însoţite de venele respective sunt situate în pereţii cavităţilor corpului sau în cavităţi, deseori sunt adăpostite în şanţuri şi canale formate de muşchi. Însă în anumite locuri arterele se situează superficial şi pot fi palpate datorită pulsării lor. În locurile localizării
229 superficiale a arterelor acestea pot fi comprimate la oasele adiacente în scopul suspendării temporare a hemoragiilor. În interiorul organelor arterele se ramifică în arteriole, care se împart la rândul lor, în precapilare şi capilare. Capilarele formează reţele tridimensionale, forma şi dimensiunile acestor reţele fiind determinate de structura şi funcţiile fiecărui organ în parte. Confluând, capilarele formează postcapilare şi venule. Arteriolele, precapilarele, capilarele, postcapilarele şi venulele constituie patul microcirculator al organelor şi ţesuturilor. Fig.65. Aorta abdominală şi ramurile ei. 1-aorta abdominală; 2-trunchiul celiac; 3-arterele diafragmatice (frenice) inferioare; 4-artera mezenterică superioară; 5-artera mezenterică inferioară; 6-arterele lombare; 7-artera sacrală mediană; 8-artera iliacă comună dreaptă; 9- artera iliacă externă ( din stânga); 10-artera iliacă internă (din dreapta). Venele circulaţiei sangvine mari Sângele venos de la toate organele şi ţesuturile se colectează în două vene mari: vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, care se varsă în atriul drept. Tot aici se deschide sinusul coronar al cordului, în care confluează venele pereţilor inimii. Între venele circulaţiei sangvine mari un loc deosebit este rezervat sistemului venei porte. Vena cavă superioară prezintă un trunchi venos scurt şi gros, situat în cavitatea toracelui în dreapta aortei ascendente. Ea se formează la confluarea venelor brahiocefalice – dreaptă şi stângă
230 – la nivelul articulaţiei primei coaste cu sternul. Pe parcurs în vena cavă superioară se varsă vena azigos. Venele brahiocefalice, dreaptă şi stângă, se formează de fiecare parte la confluarea venei subclaviculare cu vena jugulară internă. Vena brahiocefalică stângă e mai lungă decât cea dreaptă aproape de două ori. În venele brahiocefalice se varsă venele tiroide şi venele toracice interne. Venele capului şi gâtului confluând formează trei perechi de trunchiuri venoase principale: venele jugulare – interne, externe şi anterioare. Vena jugulară internă, cea mai mare dintre ele, colectează sângele de la encefal şi părăseşte cavitatea craniului ieşind prin orificiul jugular. În regiunea gâtului ea trece în componenţa pachetului neurovascular, care mai include artera carotidă comună şi nervul vag. Afluenţii extracranieni ai venei jugulare interne sunt vena facială, vena retromandibulară, vena linguală, vena faringiană, venele tiroidiene – medie şi superioară. Aceste vene colectează sângele de la organele respective din regiunile capului şi gâtului. Vena jugulară externă îşi ia originea posterior de pavilionul urechii şi colectează sângele de la pavilionul urechii şi regiunea occipitală; situată subcutan, ea coboară în jos şi se varsă în vena subclaviculară. Vena jugulară anterioară colectează sângele de la regiunea suprahioidiană a gâtului, coboară în jos şi se varsă în vena jugulară externă sau în vena subclaviculară. Venele membrului superior se împart în vene superficiale şi vene profunde. Venele superficiale sau subcutane, anastomozând între ele, formează reţeaua venoasă, de la care îşi iau originea două vene subcutane principale ale membrului: vena subcutanată laterală a mâinii (vena cefalică), care se situează respectiv radiusului şi se varsă în vena axilară; vena subcutanată medială a mâinii (vena basilică), situată pe partea ulnară a antebraţului, se varsă în vena brahială. La nivelul cotului aceste vene se unesc prin intermediul unui vas scurt – vena cubitală mediană. Venele profunde ale mâinii şi ale antebraţului de obicei sunt duble şi însoţesc arterele omonime. La nivelul braţului se formează două vene brahiale, la confluarea cărora ia naştere vena axilară. Vena axilară împreuna cu artera respectivă şi nervii plexului brahial, se situează în cavitatea axilară şi primind câţiva afluenţi continue cu vena subclaviculară. Vena subclaviculară se situează anterior de artera subclaviculară, fiind despărţită de ea prin muşchiul scalen anterior. La confluarea venei subclaviculare cu vena jugulară internă se formează vena brahiocefalică. Venele cavităţii toracice sunt reprezentate de vena azigos (în partea dreaptă) şi vena hemiazigos (în stânga), care îşi ia originea în cavitatea abdominală şi se situează apoi în mediastinul posterior, primind venele intercostale posterioare. La nivelul vertebrei toracice a VII-a vena hemiazigos întoarce spre dreapta şi se varsă în vena azigos. Vena azigos se varsă la rândul său în vena cavă superioară . Pe suprafaţa internă a peretelui toracic anterior trec însoţind arterele respective, venele toracice interne, care încep cu venele peretelui abdominal anterior şi venele diafragmului, vărsându-se apoi în venele brahiocefalice. Vena cavă inferioară reprezintă cel mai mare trunchi venos şi se formează la nivelul vertebrei lombare IV, prin confluarea venei iliace comune – dreaptă şi stângă şi se situează pe peretele abdominal posterior în dreapta aortei. Perforând diafragmul, ea trece în cavitatea toracică şi se varsă în atriul drept. Afluenţii venei cave inferioare sunt venele lombare, venele diafragmatice inferioare şi venele organelor pare – venele renale, suprarenale, testiculare sau ovariene. La nivelul ficatului în vena cavă inferioară se varsă venele hepatice, acestea realizând scurgerea venoasă de la ficat. Venele membrului inferior se împart în vene superficiale subcutane şi vene profunde. Venele subcutane formează reţele venoase, de la care încep două vene principale: vena safenă mare şi vena safenă mică. Vena safenă mare începe anterior de maleola medială, primind afluente din regiunea feţei plantare a piciorului, apoi ascendează pe suprafaţa medială a gambei şi coapsei şi se varsă în vena femurală ceva mai jos de ligamentul inghinal. Vena safenă mică constituie o continuate a venei laterale marginale a piciorului şi, situându- se pe suprafaţa posterioară a gambei, se varsă în vena poplitee.
231 Venele profunde, de obicei duble, însoţesc arterele piciorului şi gambei. În fosa poplitee toate venele profunde confluează formând vena poplitee care prelungeşte cu vena femurală, situată medial de artera femurală. Vena femurală trece sub ligamentul inghinal în cavitatea abdominală şi continuă cu vena iliacă externă. La nivelul articulaţiei sacroiliace vena iliacă externă confluează cu vena iliacă internă, ce colectează sângele de la organele şi pereţii bazinului mic formând vena iliacă comună. Sistemul venei porte Vena portă pătrunde în hilul ficatului împreună cu artera hepatică. Formându-se din vena lienală şi venele mezenterice – superioară şi inferioară, ea colectează sângele de la organele impare ale cavităţii abdominale şi-l transportă spre ficat. Aici vena portă se ramifică în vene segmentare, apoi – în vene interlobulare. În lobulii hepatici numeroase capilare sinusoidale se formează din arterele şi venele interlobulare şi se varsă în venele centrale, care conduc apoi sângele în venele hepatice. Acestea la rândul lor, se varsă în vena cavă inferioară. Între afluenţii venei porte şi afluenţii venelor cave, superioară şi inferioară, în pereţii anteriori şi posteriori ai abdomenului, precum şi în unele organe (esofag, rect) se formează anastomoze (porto-cave şi cavo-cave) cărora le revine rolul important de căi colaterale în cazurile când scurgerea venoasă prin magistralele principale întâmpină dificultăţi. Factorii ce contribuie la propulsarea sângelui prin vene Spre deosebire de artere, venele au pereţii subţiri cu tunica musculară slab dezvoltată şi cu un conţinut redus de ţesut elastic. În consecinţă venele sunt extensibile şi predispuse la colabare. În poziţia verticală a corpului, reîntoarcerii sângelui spre cord i se opune forţa de ponderabilitate şi de aceea circulaţia sângelui prin vene este oarecum îngreuiată. Pentru propulsarea sângelui prin vene, presiunea creată de cord este insuficientă. Presiunea reziduală chiar la originea sistemului venos, în venule, constituie doar 10 -15 mm Hg. Există trei factori principali ce contribuie la circulaţia sângelui prin vene: prezenţa valvelor în vasele venoase, contracţiile muşchilor adiacenţi şi presiunea negativă ce se creează în cutia toracică. Valvele se localizează în special în venele membrelor şi sunt dispuse în aşa mod că permit circulaţia sângelui doar în direcţia cordului, împiedicând retropulsarea lui în sens opus. Contracţiile muşchilor scheletali comprimă pereţii flexibili ai venelor şi propulsează sângele venos în direcţia cordului. Astfel mişcările active contribuie la intensificarea scurgerii venoase, iar ortostatismul îndelungat provoacă stagnarea circulaţiei sângelui prin vene şi dilatarea acestor vase. În cavitatea toracică se menţine o presiune negativă, adică mai scăzută decât presiunea atmosferică, iar în cavitatea abdominală presiunea este mai ridicată. Această diferenţă de presiune determină acţiunea de aspiraţie a cutiei toracice, fapt ce contribuie la propulsarea sângelui prin vene. Inervaţia vaselor sangvine Vasele sangvine se află într-o stare de contracţie tonică permanentă. Tonusul arterelor de calibru mic şi arteriolelor determină diametrul lumenului acestor vase, influenţând astfel nivelul tensiunii arteriale şi al aprovizionării organelor cu sânge. Reglarea tonusului vascular se efectuează pe cale neuroumorală.
232 Vasele sangvine sunt inervate de nervi vasoconstrictori şi vasodilatatori, centrul cărora se află în bulbul rahidian şi în măduva spinării. Centrul vasomotor principal din bulbul rahidian este constituit în fond din doi centri diferiţi: centru vasoconstrictor (presor) şi centrul vasodilatator (depresor). Centrul vasoconstrictor se menţine în tonus permanent şi emite neîncetat impulsuri către muşchii netezi ai vaselor sangvine, punându-i în stare de contracţie îndelungată. Nervii vasoconstrictori aparţin sistemului nervos simpatic. Cel de al doilea centru – centrul vasodilatator, situat în bulbul rahidian îşi manifestă acţiunea asupra vaselor sangvine prin inhibarea centrului vasoconstrictor, micşorând torentul de impulsuri constrictoare în direcţia vaselor, acestea în consecinţă, dilatându-se. Aşadar, rolul de frunte în reglarea lumenului vaselor aparţine centrului presor. Agenţii umorali sunt în stare să declanşeze atât constricţia, cât şi dilatarea vaselor sangvine. Din grupul substanţelor vasoconstrictoare menţionăm adrenalina, noradrenalina, vasopresina (hormon al lobului posterior al hipofizei), serotonina (se produce în encefal şi mucoasa intestinală ). Dilatarea vaselor sangvine se efectuează sub influenţa unor produse metabolice – acidului carbonic, acidului lactic şi acetilcolinei, mediator al sistemului nervos. Histamina, ce se formează în pereţii stomacului şi intestinului, în pielea iritată, în muşchii antrenaţi în travaliul mecanic, de asemenea dilată arteriolele şi amplifică afluxul de sânge în capilare. Reglarea activităţii sistemului cardiovascular În sistemul arterial se menţine un nivel constant al presiunii sangvine, care poate suferi doar modificări temporare, în raport cu starea funcţională a organismului (muncă fizică, exerciţii sportive, somn). Nivelul constant al tensiunii arteriale se menţine prin intermediul mecanismelor de autoreglare. Autoreglarea prezintă forma principală a corelaţiilor interne în cadrul unui organism. Orice deviere a oricărui indice al mediului intern provoacă o reacţie în lanţ, care intervine la moment pentru a restabili constanţa relativă a homeostaziei. Autoreglarea se realizează pe cale neuroumorală. În pereţii arcului aortei şi sinusului carotid (regiunea ramificării arterei carotide comune internă şi externă ) se localizează presoreceptorii – terminaţiuni senzitive, care reacţionează la modificarea presiunii sangvine. În fiecare sistolă ventriculară tensiunea arterială creşte, iar în diastolă, când sângele se scurge spre periferie , presiunea scade. Oscilaţiile pulsatile ale presiunii excită presoreceptorii în care iau naştere serii de impulsuri nervoase. Aceste impulsuri prin fibre nervoase senzitive (aferente) se propagă în direcţia sistemului nervos central şi ajung până la centrii inhibitori ai activităţii cardiace în centrul vasomotor, menţinând în ei starea de excitare permanentă, numită tonus al centrilor. Ridicarea presiunii în aortă şi artera carotidă amplifică frecvenţa impulsurilor nervoase care se pot transforma în impulsare continuă, supranumită impulsare ameninţătoare, aceasta ridicând la rândul sau tonusul nervului vag şi inhibând centrul vasoconstrictor. De la centrul inhibitor al activităţii cardiace impulsurile sunt conduse prin nervii vagi spre cord şi inhibă activitatea acesteia. Inhibarea centrului vasoconstrictor este urmată de scăderea tonusului vascular şi dilatarea vaselor sangvine. Tensiunea arterială revine la nivelul iniţial - se normalizează. Astfel, prin concursul mecanismului de autoreglare, la om şi animale se menţine în permanenţă un nivel normal al tensiunii arteriale care asigură alimentarea necesară a ţesuturilor cu sânge. Reglarea umorală a activităţii sistemului cardiovascular Schimbarea conţinutului de diverse substanţe în sânge influenţează activitatea sistemului cardiovascular. Activitatea cardiacă este influenţată de modificarea conţinutului de potasiu şi calciu în sânge. Creşterea concentraţiei ionilor de calciu amplifică frecvenţa şi forţa contracţiilor cardiace, ridică excitabilitatea şi conductibilitatea miocardului. Potasiul manifestă o acţiune opusă. În anumite efecte emotive (furie, frică, bucurie ) glandele suprarenale elimină în sânge
233 adrenalină, care exercită asupra activităţii sistemului cardiovascular o acţiune similară cu cea produsă de excitarea nervilor simpatici: intensifică toate funcţiile inimii şi provoacă vasoconstricţia, ridicând astfel tensiunea arterială. La fel acţionează şi hormonul glandei tiroide – tiroxina. Hormonul hipofizar vasopresina provoacă constricţia arterelor. Recent în multe ţesuturi au fost descoperite substanţe cu acţiune vasodilatatoare. Sistemul limfatic Sistemul limfatic reprezintă un element constituent al sistemului vascular. Limfa se deplasează în direcţia vaselor venoase mari din regiunea gâtului, unde se şi varsă în sânge. Sistemul limfatic prezintă un ansamblu ramificat de vase limfatice, prevăzute pe traiectul său cu ganglioni limfatici. Împreună cu venele, sistemul limfatic asigură absorbţia apei şi sărurilor minerale din ţesuturi. În vasele limfatice se absorb de asemenea soluţiile coloidale ale substanţelor proteice, emulsiile de grăsimi şi suspensiile de particule eterogene (bacterii, produsele dezagregării celulare etc.) care nu pot fi absorbite în capilare sangvine. Originea sistemului limfatic se află la nivelul capilarelor limfatice care reprezintă tuburi endoteliale închise, formând reţele la nivelul organelor. Capilarele limfatice există în toate organele, cu excepţia encefalului, măduvei spinării, parenchimului splinei, cartilajelor, sclerei şi cristalinului globului ocular, placentei. Diametrul capilarelor limfatice depăşeşte mult grosimea capilarelor sangvine. Din reţelele capilarelor limfatice încep vasele limfatice, care se deosebesc prin prezenţa valvelor, acestea asigurând circulaţia unilaterală a limfei. De la reţelele intraorganice ale vaselor limfatice pornesc vasele limfatice eferente, care se îndreaptă spre ganglionii limfatici regionali, aceştia fiind localizaţi de obicei, în apropierea organului. Până la vărsarea în ducturile limfatice principale, vasele limfatice ale corpului sunt întrerupte neapărat de unul sau mai mulţi ganglioni limfatici. Se cunosc însă cazuri când anumite vase limfatice (ale ficatului, glandei tiroide, esofagului) se pot vărsa direct în ducturile limfatice, fără a fi întrerupte de ganglioni. Vasele limfatice emergente din ganglioni formează vase de calibru mai mare care colectează limfa de la anumite regiuni – trunchiuri limfatice. Distingem trunchiuri limfatice lombare, intestinal, subclaviculare, jugulare şi bronhomediastinale. Trunchiurile limfatice confluează în două ducturi limfatice, acestea vărsându-se în vene. Ductul limfatic toracic începe în cavitatea abdominală prin confluarea a două trunchiuri lombare. El străpunge diafragmul şi situându-se în mediastinul posterior, ascendează apoi până în regiunea gâtului şi se varsă în vena subclaviculară stângă. La nivelul regiunii cervicale, în ductul toracic se varsă trunchiul jugular stâng şi trunchiul bronhomediastinal stâng. Astfel, ductul limfatic toracic colectează limfa de la membrele inferioare, organele şi pereţii bazinului, organele cavităţii abdominale şi ale jumătăţii stângi a cavităţii toracice, de la membrul superior stâng şi de la jumătăţile stângi ale capului şi gâtului. Ductul limfatic drept măsoară în lungime 10 -12 mm şi se situează în partea dreaptă a regiunii cervicale. El se formează la confluarea trunchiurilor bronhomediastinale, subclavicular şi jugular din dreapta, colectează limfa de la jumătăţile drepte ale capului şi gâtului, de la membrul superior drept, de la partea dreaptă a toracelui şi se varsă în vena subclaviculară dreaptă. Ganglionii limfatici prezintă formaţiuni rotunjite ovoide, cu aspect de bob sau de altă configuraţie exterioară având culoarea roză – cenuşie şi dimensiunile de 1-20 mm. La una din marginile sale, ganglionul limfatic comportă o depresiune – hilul, prin care pătrund arterele, nervii şi iese vasele limfatice eferente. Vasele limfatice aferente pătrund în ganglion din partea suprafeţei sale convexe. La exterior ganglionul limfatic este acoperit cu o capsulă densă de ţesut conjunctiv. De la capsulă, în interiorul ganglionului pătrund septuri fine, care se unesc între ele în masa ganglionului.
234 Pe o secţiune a ganglionului limfatic se evidenţiază clar substanţa corticală de culoare mai închisă şi substanţă medulară. Atât substanţa medulară, cât şi cea corticală sunt constituite din ţesut reticular care formează, în ansamblu cu trabeculele, stroma ganglionului limfatic. Substanţa corticală este alcătuită din foliculi limfoizi , care conţin în abundenţă limfocite. De la foliculii limfatici, spre interiorul ganglionilor se îndreaptă straturi înguste de ţesut limfoid, numite cordoane foliculare. Între capsula fibroasă şi foliculi, între trabecule şi cordoanele foliculare se află spaţii libere numite sinusuri. Celulele reticulare ce formează pereţii sinusurilor manifestă o activitate fagocitară foarte intensă. Cordoanele foliculare, trabeculele şi sinusurile intermediare constituie substanţa medulara a ganglionului limfatic. Ganglionii limfatici participă la procesele hematopoetice, exercită funcţia de protecţie şi reglează direcţiile circulaţiei limfei. Ţesutul limfoid este foarte sensibil la diverse acţiuni externe şi interne. Aşa de exemplu, razele Roentgen distrug repede limfocitele, iar introducerea in organism a hormonului glandei tiroide provoacă hiperplazia ţesutului limfoid. Hormonii corticosuprarenali, de asemenea exercită o influenţă bine pronunţată asupra gradului de dezvoltare a ţesutului limfoid. Limfa prezintă un lichid incolor, amintind prin componenţa sa plasma sangvină. Formarea ei este determinată de transferul continuu de lichid ce conţine substanţe nutritive şi oxigen, din capilarele sangvine în ţesuturi. În urma acestui proces se formează lichidul tisular. Celulele elimină în acest lichid produse ale metabolismului. Acestea absorbindu-se parţial în capilarele sangvine, iar parţial nimerind cu lichidul tisular în capilarele limfatice, formează limfa. În activitatea intensă a organismului producţia de limfă sporeşte. Componenţa chimică a limfei, în special conţinutul de proteine, depinde de organele de la care se scurge limfa. Limfa conţine în medie 3 - 4 % proteine, 0.1% glucoză, 0.9 % săruri minerale. În organismul omului, timp de 24 ore se produc circa 1.5 l de limfă. Vasele şi ganglionii limfatici din diferite regiuni ale corpului Membrul inferior. Vasele limfatice ale membrului inferior se împart în vase superficiale şi profunde. Vasele limfatice profunde colectează limfa de la oase, articulaţii, muşchii şi fasciile piciorului, gambei şi coapsei şi se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine şi nervilor spre ganglionii poplitei şi ganglionii inghinali profunzi. Vasele limfatice superficiale colectează limfa din piele şi ţesutul adipos subcutan, ascendează paralel cu venele safene (mare şi mică) şi se varsă în ganglionii limfatici poplitei (parţial) şi în ganglionii inghinali superficiali. Ganglionii limfatici inghinali sunt ganglionii regionali ai membrului inferior, organelor genitale externe, perineului şi porţiunii inferioare a peretelui abdominal anterior. Cavitatea abdominală şi bazinul. Vasele limfatice eferente din ganglionii inghinali urmează traiectul vaselor iliace externe şi se întrerup parţial de ganglionii limfatici iliaci externi. Vasele limfatice ce încep de la organele bazinului mic urmează traiectul vaselor iliace interne şi se varsă în ganglionii limfatici iliaci interni. Pe faţa interioară a sacrului se situează ganglionii limfatici sacrali. De la ganglionii limfatici iliaci interni şi externi, de la ganglionii sacrali vasele limfatice se îndreaptă spre ganglionii limfatici lombari – un grup de ganglioni situat pe traiectul aortei abdominale şi venei cave inferioare, care mai colectează limfa de la peretele abdominal posterior. Vasele limfatice eferente de la ganglionii lombari confluând formează trunchiuri limfatice lombare – drept şi stâng, care se varsă în porţiunea de origine a ductului limfatic. Fiecare organ al cavităţii abdominale este înzestrat de obicei cu un grup sau câteva grupuri de ganglioni limfatici, care colectează limfa de la pereţii sau porţiunile organelor. Aceste grupuri prezintă ganglionii limfatici regionali ai organelor respective. Vasele limfatice eferente din aceste grupuri de ganglioni deseori confluează şi se îndreaptă spre ganglionii limfatici celiaci – un grup mare de ganglioni, situaţi la nivelul detaşării trunchiului celiac de la aortă. Vasele limfatice eferente ale ganglionilor formează trunchiul intestinal care se varsă în ductul limfatic toracic.
235 Vasele limfatice ale intestinului subţire situate în mezoul intestinal, la nivelul rădăcinii mezoului, se varsă în ganglionii mezenterici foarte numeroşi. De la intestinul gros, limfa se scurge spre ganglionii limfatici colici (drepţi, stângi şi medii), localizaţi în mezocolonul transvers şi pe traiectul celorlalte porţiuni ale intestinului gros. În regiunea intestinului cec şi în mezoul apendicelui vermicular se află ganglionii limfatici ileocolici. Vasele limfatice eferente de la stomac se varsă în ganglionii pilorici, aceştia formând de-a lungul curburilor stomacului şi în regiunea pilorică lanţuri de ganglioni limfatici. De la splină şi pancreas, limfa se scurge în ganglionii limfatici pancreatolienali dispuşi pe traiectul arterei lienale. În jurul arterelor renale sunt situate grupurile de ganglioni limfatici renali. De la ficat, limfa se scurge în diferite direcţii – spre ganglionii hepatici situaţi în regiunea hilului hepatic, spre ganglionii celiaci, iar de la segmentele hepatice superioare, vasele limfatice pătrund prin orificiul venei cave inferioare a diafragmului în cavitatea toracelui şi se îndreaptă spre ganglionii mediastinali anteriori prin intermediul cărora se pot uni cu ganglioni limfatici cervicali profunzi. Cavitatea toracică. În cavitatea toracică se disting grupuri de vase şi ganglioni limfatici parietali şi viscerali. Ganglionii limfatici parietali sunt reprezentaţi de ganglionii parasternali, situaţi pe traiectul arterei toracice interne, ganglioni intercostali şi diafragmatici, localizaţi de-a lungul arterelor şi nervilor intercostali şi în regiunea diafragmului. Ganglionii limfatici viscerali se împart în trei grupuri principale: ganglionii mediastinali anteriori, ganglionii mediastinali posteriori şi ganglionii traheobronhiali – superiori şi inferiori. Ganglionii mediastinali anteriori, localizaţi în jurul venei cave superioare, colectează limfa din vasele aferente ale diafragmului cordului, pericardului, glandei timus, parţial - din vasele limfatice pulmonare şi de la suprafaţa superioară a ficatului. Ganglionii limfatici mediastinali posteriori se situează de-a lungul aortei toracice şi esofagului, şi colectează limfa de la organele adiacente. Vasele limfatice eferente ale ganglionilor mediastinali anteriori se îndreaptă spre trunchiurile bronhomediastinale drept şi stâng, iar vasele eferente prin ganglionii mediastinali posteriori se varsă în ductul limfatic toracic. Grupul de numeroşi ganglioni limfatici traheobronhiali – superiori şi inferiori (ai bifurcaţiei) – este dislocat la nivelul bifurcaţiei traheii. La nivelul hilului pulmonar se află ganglionii limfatici bronhopulmonali, care colectează limfa de la plămâni. Vasele limfatice eferente de la glandele mamare, fiind situate pe peretele inferior al toracelui se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine spre ganglionii axilari din cavitatea axilară, spre ganglionii parasternali şi în direcţia ganglionilor limfatici din regiunea claviculei. Membrul superior. Vasele limfatice ale membrului superior, asemenea vaselor membrului inferior, se împart în vase superficiale şi profunde. Cele profunde colectează limfa de la oase, articulaţii, muşchi şi fascii, şi se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine profunde spre ganglionii limfatici axilari. Vasele limfatice superficiale colectează limfa de la piele, ţesutul adipos subcutan şi urmează traiectul vaselor subcutane, până la ganglionii limfatici cubitali şi axilari. În ganglionii limfatici axilari se varsă de asemenea limfa de la regiunile adiacente ale toracelui şi spatelui. Vasele eferente de la ganglionii axilari formează prin confluare trunchiurile limfatice subclaviculare - drept şi stâng care se varsă respectiv în ductul limfatic şi ductul limfatic toracic. Capul şi gâtul. Vasele limfatice superficiale şi profunde ale capului şi gâtului urmează în fond traiectul vaselor sangvine, având direcţia de sus în jos. În regiunea occipitală şi posterior de pavilionul urechii sunt situaţi ganglionii limfatici occipitali şi auriculari posteriori. De la aceşti ganglioni vasele limfatice descendează de-a lungul marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian spre ganglionii cervicali superficiali localizaţi aici. Din regiunea feţei, limfa se scurge în ganglionii limfatici buccinatori şi parotidieni, iar apoi – în ganglionii submentali şi submandibulari. Către aceşti ganglioni se îndreaptă de asemenea vasele limfatice eferente de la ţesuturile profunde ale feţei, de la gingii, dinţi, limbă, mucoasa bucală şi nazală. Din ganglionii submentali şi submandibulari, limfa se scurge în ganglionii limfatici profunzi situaţi pe traiectul pachetului neurovascular cervical. Aici se colectează limfa de la faringe, laringe, porţiunile superioare ale esofagului şi traheii, de la glanda tiroidă. De-a lungul traheii se localizează ganglionii traheali , uniţi prin vase limfatice cu ganglionii grupului traheobronhial şi ganglionii mediastinali. În regiunea cervicală inferioară, vasele eferente de la ganglionii
236 limfatici cervicali superficiali şi profunzi confluează şi formează de fiecare parte câte un trunchi jugular: cel stâng se varsă în ductil limfatic toracic, iar cel drept în ductul limfatic drept. Splina - lien Splina se localizează în cavitatea abdominală, în regiunea hipocondriacă stângă, la nivelul coastelor IX – XI. La splină distingem două feţe: una convexă, vine în raport cu diafragmul şi se numeşte faţa diafragmatică, iar cealaltă vine în adiacenţă cu organele interne (stomacul, rinichiul stâng,coada pancreasului) şi de aceea se numeşte faţă viscerală. Faţa viscerală a splinei comportă hilul lienal – locul de intrare şi ieşire a vaselor sale sangvine. Dimensiunile acestui organ depind în mare măsură de cantitatea de sânge ce se conţine în el. Din toate părţile splina este tapetată de peritoneu, care concreşte intim cu tunica ei fibroasă. De la tunica fibroasa pornesc în interiorul organului nişte trabecule de ţesut conjunctiv ale splinei – trabeculele lienale. Între trabecule se află parenchimul sau pulpa splinei. Distingem pulpa roşie, situată între sinusurile venoase ale splinei, fiind alcătuită din ochiuri de ţesut reticular, umplute cu eritrocite, leucocite, limfocite şi macrofagi. Pulpa albă, formată din noduli limfoizi splenici şi vagine limfoide periarteriale, alcătuite din limfocite şi din alte celule ale ţesutului limfoid, captive în ochiurile stromei reticulare. Prin fiecare nodul limfoid trece o arteră centrală. Splina face parte din organele limfoide deoarece ea produce limfocite care se elimină în sânge. Pe lângă aceasta, sângele trecând prin splină se eliberează de eritrocitele pe cale de dezagregare (,,cimitirul eritrocitelor”). Datorită structurii deosebite a patului său vascular, splina de rând cu alte organe ( ficatul, pielea ) exercită funcţia de rezervor pentru sânge, acumulându-l în cantităţi considerabile. Sistemul imun. Imunitatea. Imunitatea este protecţia biologică a organismului faţă de acţiunea celulelor şi substanţelor eterogene care pot nimeri în organism din exterior sau pot fi reprezentate de microbi, virusuri, componente nocive din alimente şi din aer, de ţesuturi moarte şi celule modificate (celule mutante, celule canceroase) etc. Sistemul imun include toate organele în care se produc şi se diferenţiază celulele ce realizează reacţiile de protecţie ale organismului (leucocitele şi plasmocitele). Aceste organe au fost numite organe limfoide şi sunt constituite din ţesut limfoid. Măduva osoasă roşie (organ al imunităţii şi hematopoiezei), glanda timus, aglomeraţiile de ţesut limfoid din pereţii organelor cavitare ale sistemelor digestiv şi respirator (amigdalele, foliculii limfatici solitari şi agregaţi din intestine şi apendicele vermicular), ganglionii limfatici şi splina – toate sunt organe limfoide. Sistemul imun este constituit din organe centrale şi periferice. Organele centrale ale imunităţii sunt reprezentate de măduva osoasă roşie, care produce celulele trunchiulare, acestea diferenţiindu-se în elemente figurate ale sângelui şi în celule ale sistemului imun, şi glanda timus, unde se dezvoltă T-limfocitele (limfocite timus – dependente). O parte din limfocite nimerind în splină şi ţesutul limfoid proliferează (se înmulţesc prin diviziuni) şi se diferenţiază în B- limfocite şi plasmocite. Circa 10-20 % din numărul total de limfocite nu se diferenţiază în organele sistemului imun şi de aceea se numesc zero-limfocite. Deplasându-se cu sângele până la organele periferice ale sistemului imun, limfocitele ocupă în ele anumite zone. În anul 1883, I.I.Mecinikov a descoperit şi a descris fagocitoza – mecanismul celular al imunităţii. I.I.Mecinikov a constatat că leucocitele pot ,, înghiţi” şi digera bacterii, particule mici, resturi de celule. Fagocitoza este proprie leucocitelor neutrofile, bazofile, eozinofile şi
237 monocitelor. Monocitele pot migra către focarele de inflamaţie şi aici se transformă în celule macrofage gigantice. Un leucocit neutrofil poate îngloba până la 25 de bacterii, iar un monocit – până la 100. Aglomerările de celule moarte, bacterii, leucocite vii şi moarte formează un lichid vâscos de culoare gălbuie – puroiul. Fagocitoza este un mecanism puternic, dar nu şi unicul mecanism al imunităţii. În plasma sangvină au fost depistate substanţe bactericide şi antitoxice. Aşa de exemplu, una din fracţiile de globulină – interferonul inactivează mulţi viruşi; properdina şi lizocina distrug anumite bacterii, citotoxinele nimicesc celulele canceroase. Aceste substanţe constituie în ansamblu imunitatea umorală congenitală. Pe parcursul vieţii, în rezultatul contactelor repetate cu diverşi agenţi patogeni, în organism apar anticorpi specifici contra agenţilor respectivi, anticorpii realizând imunitatea umorală la formarea căreia contribuie mult limfocitele. La omul sănătos, în sânge circulă 3g, iar întreg organismul conţine 1.3 kg limfocite. Limfocitele se deosebesc între ele după funcţii. T- limfocitele posedă însuşirea de a recunoaşte în organism substanţele proprii şi cele eterogene. Pe suprafaţa externă a T-limfocitelor sunt plasaţi receptori care se excită contactând cu proteinele eterogene. În stare de excitaţie leucocitele elimină enzime care pot dezagrega proteine şi celule străine (printre acestea pot fi ţesuturile organelor transplantate, celulele tumorilor). B- limfocitele şi plasmocitele contactând cu antigenul produc anticorpi specifici – globulina imună, care fixează şi neutralizează proteinele eterogene. Cuplul antigen-anticorp este apoi acaparat şi digerat de fagocite. Vaccinele, conţinând antigen specific, preparat din microbi sau viruşi vii, atenuate sau moarte, fiind introduse în organismul omului, declanşează elaborarea anticorpilor specifici. Astfel se creează rezistenţa organismului contra anumitor boli infecţioase (rabie, pestă, pojar, tuse convulsivă etc.) – imunitatea artificială dobândită.
238 Capitolul X. Sistemul nervos. Noţiuni generale Sistemul nervos este format din totalitatea organelor a căror structură de bază este reprezentată de ţesutul nervos. Datorită structurilor specifice, sistemul nervos are capacitatea de a recepţiona informaţii din mediul extern şi intern, de a prelucra aceste informaţii şi de a elabora comenzi motorii voluntare şi automate sau viscerale, adecvate condiţiilor de mediu înconjurător, la un moment dat. Funcţia sistemului nervos constă în dirijarea activităţii diverselor sisteme de organe şi aparate unite într-un organism integral, în coordonarea tuturor proceselor care decurg în el, în stabilirea relaţiilor de reciprocitate dintre organism şi mediul ambiant. Renumitul fiziolog I.P.Pavlov scria: ,,Activitatea sistemului nervos este orientată pe de o parte , spre a unifica şi integra activitatea tuturor părţilor organismului, iar pe de altă parte – spre a realiza legătura organismului cu ambianţa, spre a stabili un echilibru dintre organismul ca sistem şi condiţiile mediului extern. Clasificarea sistemului nervos Clasificarea sistemului nervos se realizează conform următoarelor principii: - După principiul topografic, sistemul nervos e divizat în:  sistem nervos central  sistem nervos periferic. Sistemul nervos central include măduva spinării şi encefalul, compuse din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie a măduvei spinării şi a encefalului reprezintă o aglomerare de celule nervoase împreună cu cele mai apropiate ramificaţii ale prelungirilor lor, formând nuclei sau centri nervoşi. Substanţa albă reprezintă fibre nervoase, prelungiri ale celulelor nervoase, dotate cu teci mielinice (din care cauză ele au o culoare albă). Fibrele nervoase formează căile de conducere ale măduvei spinării şi ale encefalului şi leagă între ele diverse segmente şi nuclei ai sistemului nervos central. Sistemul nervos periferic include rădăcinile, nervii spinali şi nervii cranieni şi ramificaţiile lor, precum şi ganglionii şi plexurile nervoase, localizate în diverse regiuni ale corpului uman. - După principiul morfofuncţional , sistemul nervos împarte în două părţi:  sistemul nervos somatic  sistemul nervos vegetativ sau autonom. Sistemul nervos somatic realizează în special inervaţia corpului (somei) şi anume a pielii şi a muşchilor scheletici(voluntari). Această porţiune a sistemului nervos exercită funcțiile de legătură a organismului cu mediul ambiant prin intermediul sensibilităţii cutanate şi a organelor de simţ. Sistemul nervos vegetativ(autonom) inervează toate viscerele, glandele, inclusiv cele endocrine, musculatura netedă a viscerelor, pielii, vaselor, cordului şi reglează de asemenea procesele metabolice din toate organele şi ţesuturile. În plus, sistemul nervos vegetativ, în funcţie de efectele pe care le are asupra unor teritorii viscerale, stimulatorii sau inhibitorii, mai este împărţit la rândul lui în două compartimente: simpatic şi parasimpatic. În cadrul fiecăruia din aceste părţi, precum şi in cadrul sistemului nervos somatic, se disting segmentele central şi periferic.
239 Fig.66. Măduva spinării şi encefalul. 1-encefalul; 2-măduva spinării. Unitatea morfofuncţională a sistemului nervos este celula nervoasă sau neuronul. În fiecare neuron deosebim corpul şi prelungirile : axonul şi dendritele. Axonul este o prelungire unică lungă funcţia căruia constă în propagarea excitaţiei de la corpul celulei spre alţi neuroni sau organele periferice. Dendritele sunt prelungiri multiple ramificate, funcţia cărora constă în percepţia impulsurilor venite de la alţi neuroni şi propagarea excitaţiei spre corpul celulei nervoase. În sistemul nervos central corpurile neuronilor sunt concentrate în substanţa cenuşie a emisferelor cerebrale, formaţiunilor subcorticale, trunchiului cerebral, cerebelului şi măduvei spinării. Prelungirile neuronilor acoperite cu mielină formează substanţa albă a diverselor segmente ale encefalului şi măduvei spinării. Celula nervoasă se află în stare de polarizare dinamică, adică posedă capacitatea de a lăsa să treacă impulsul nervos numai într-un singur sens: de la dendrite prin corpul celular spre axon. În cadrul sistemului nervos neuronii contactează reciproc formând lanţuri de neuroni, prin care sunt vehiculate, transmise impulsurile nervoase. În cadrul lanțurilor nervoase diverşi neuroni realizează funcţii diferite. În legătură cu aceasta şi în conformitate cu caracteristica lor morfofuncţională, se disting următoarele tipuri de neuroni: 1. Neuroni senzitivi, receptori sau aferenţi. Corpii acestor celule nervoase sunt situaţi totdeauna în afara limitelor encefalului sau a măduvei spinării, adică în ganglionii sistemului nervos periferic. Una din prelungirile care pornesc de la corpul celulei nervoase ţine calea spre periferie, în direcţia unui anumit organ în care se termină cu o anumită terminaţiune nervoasă senzitivă receptor, dotată cu facultatea de a transforma energia influenţei externe (excitaţiei) în impuls nervos. A doua prelungire se îndreaptă spre sistemul nervos central (măduva spinării sau trunchiul cerebral) trecând în componenţa rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali sau a nervilor cranieni respectivi. În funcţie de localizare se disting următoarele varietăţi de receptori: - exteroreceptorii - culeg excitaţii din mediul ambiant. Sunt localizaţi în tegumente (piele, mucoasă ) şi în organele senzoriale;
240 - interoreceptorii - se excită în special cu ocazia modificării componenţei chimice a mediului intern a organismului şi a presiunii din organe şi ţesuturi; - proprioreceptorii - percep excitaţiile din mușchi, tendoane, ligamente, fascii, capsule articulare. Recepţia, adică perceperea excitaţiei şi declanşarea propagării impulsului nervos prin conductorii nervoşi spre centrii era clasată de I.Pavlov ca un început al procesului de analiză. 2. Neuroni de asociaţie, neuroni conectaţi, intercalări, sau neuroni conductori. Ei realizează transmiterea excitaţiei de la neuronii aferenţi (senzitivi) spre cei eferenţi. Esenţa acestui proces constă în transmiterea semnalelor culese de către neuronii aferenţi, neuronilor eferenţi, pentru a fi puse în execuţie în formă de reacţie de răspuns. I.Pavlov a determinat acest act ca ,,Fenomen de conectare nervoasă”. Neuronii conectaţi (intercalari) sunt situaţi în limitele sistemului nervos central. 3. Neuroni efectori, eferenţi (motori sau secretori).Corpii lor se află în cadrul sistemului nervos central (sau la periferie - în ganglionii simpatici sau parasimpatici). Axonii (neuriţii) acestor celule nervoase în calitate de fibre nervoase ţin calea spre organele efectoare (conştiente – muşchii scheletici şi inconştiente - muşchi netezi, glande). Reflexul – forma principală a activităţii nervoase Reacția de răspuns a organismului la excitarea survenită din mediul extern ori intern ce se efectuează cu participarea SNC se numește reflex. Calea prin care este condus impulsul nervos de la receptor la efector (organul în acțiune) se numește arc reflex. În arcul reflex se deosebesc cinci componente : 1)receptorul; 2) fibra senzitivă, care propagă excitația spre centrii nervoși; 3) centrul nervos, unde are loc transmiterea excitației de la celulele senzitive la cele motorii; 4) fibra motorie, care conduce impulsurile nervoase spre periferie; 5) organul efector – mușchiul sau glanda.
241 Fig.67. Schema arcului reflex. 1-receptor; 2- neuronul aferent ( senzitiv); 3- neuronul intercalar; 4-neuronul (eferent motor); 5-organul efector (muşchi); 6-substanţa cenuşie a măduvei spinării; 7-substanţa albă a măduvei spinării: 8- rădăcinile anterioare ale măduvei spinării; 9- rădăcinile posterioare ale măduvei spinării; 10-nervul spinal. Orice excitare – mecanică, de lumină, sonoră, chimică, termică – fiind recepționată de receptor se transformă în impuls nervos care este condus prin fibrele senzitive spre sistemul nervos central. Aici această informație este prelucrată, selectată și transmisă la celulele nervoase motorii, care trimit impulsuri nervoase spre organele efectoare, mușchi, glande și provoacă actul respectiv de adaptare – mișcarea sau secreția. În timpul reacției de răspuns se excită receptorii organului activ, iar de la aceștia în SNC sosesc impulsuri – informația despre rezultatul obținut. Organismul viu, ca orice sistem de autoreglare, funcționează după principiul retroconexiunii. Impulsurile aferente care efectuează retroconexiunea, fie că intensifică și precizează reacţia, dacă aceasta și-a atins scopul, fie că o întrerup. Astfel, reflexul are loc nu sub formă de arc reflex, ci prin cerc reflex ( I.P.Pavlov), terminându-se odată cu apariția rezultatului. Reflexul asigură echilibrarea fină, precisă şi desăvârșită a organismului cu mediul extern, precum şi controlul şi reglarea funcţiilor din interiorul organismului. În aceasta şi constă importanţa biologică a reflexului. El prezintă unitatea funcţională a activităţii nervoase. Toată activitatea nervoasă se compune din reflexe, cu grad diferit de complexitate, adică ea este reflectată, provocată de un stimul extern, de un imbold din afară. Principiul reflex al activităţii nervoase a fost descoperit de marele filozof, fizician şi matematician francez R.Descartes, în sec. XVII. Importanţa activităţii reflexe a sistemului nervos central a fost descoperită în deplină măsură în operele clasice ale lui I.M.Secenov, Sherrington, I.P.Pavlov. Încă în 1863 I.M.Secenov în opera sa epocală ,,Reflexele creierului” a afirmat: ,,După originea lor toate actele vieţii conştiente şi inconştiente sunt reflexe”. Clasificarea reflexelor Se deosebesc mai multe tipuri de reflexe . 1. După importanţa biologică distingem reflexe: alimentare, de apărare, de orientare (cercetarea condiţiilor schimbătoare ale mediului), sexuale (de perpetuare a speciei). 2. Conform tipului receptorilor la excitarea cărora apar reflexele, acestea se împart în : exteroceptive, care sunt declanşate de receptori ce recepţionează excitările din mediul extern – de lumină, sonore, gustative, tactile etc.; interoceptive, care apar în urma excitării receptorilor organelor interne, -mecano, -termo-, osmo- şi hemoreceptorii vaselor sangvine şi ai organelor interne, şi proprioceptive, care apar la excitarea receptorilor situaţi în muşchi, ligamente şi tendoane. 3. În funcţie de organul efector care participă în reacţia de răspuns, avem reflexe: motorii, secretorii şi vasomotorii. 4. În conformitate cu localizarea centrului nervos principal necesar pentru realizarea reflexelor, acestea se împart în: medulare - de exemplu, reflexul de micţiune , de defecare; bulbare, în bulbul rahidian – de tuse, de strănutare, de vomitare; mezencefalice (în mezencefal) - de redresare a corpului, de păşire; diencefalice (în diencefal) – termoreglatoare; corticale – reflexele condiţionate. 5. Dependent de durată, distingem reflexe fazice şi tonice. Cele tonice sunt de lungă durată, decurg ore în şir (de exemplu reflexul static). Orice animal poate să stea în picioare ore la rând datorită contracţiei îndelungate a muşchilor. Toate reflexele poziţiei posturale sunt tonice. Ele fixează o anumită poziţie a corpului, iar în cadrul lor
242 poate avea loc desfăşurarea reflexelor fazice, de scurtă durată, care asigură toate tipurile de mişcări în muncă, sport etc. 6. Reieşind din gradul de complexitate, reflexele pot fi simple şi complexe. Dilatarea pupilei la întuneric, extensia gambei când se aplică o lovitură uşoară pe tendon – sunt reflexe simple. Ca exemplu de reflexe complexe poate servi reglarea activităţii sistemului cardiovascular, a procesului de digestie. În asemenea cazuri sfârşitul unui reflex serveşte ca excitant ce cauzează apariţia altui reflex. Apar aşa numitele reflexe catenare, desfăşurarea cărora poate fi observată în cadrul procesului de digestie. Propulsarea voluntară a bolului alimentar spre peretele posterior al faringelui provoacă excitarea receptorilor lui şi declanşarea reflexului de deglutiţie. Hrana nimereşte în esofag şi provoacă contracţia lui, fapt ce asigură mişcarea bolului alimentar spre intrarea în stomac. Excitarea segmentului inferior al esofagului duce la deschiderea sfincterului cardiac al stomacului şi înaintarea hranei în stomac; hrana provoacă secreţia sucului gastric etc. Tot procesul de digestie reprezintă un lanţ de reflexe complexe. 7. După principiul inervaţiei efectoare, reflexele pot fi împărţite în: somatice (care asigură actele motorii ale musculaturii scheletice) şi vegetative (care asigură funcţiile organelor interne). 8. Ţinând cont de reflexele înnăscute şi cele căpătate în decursul vieţii, I.P.Pavlov le-a clasificat în: necondiţionate ( congenitale) şi condiţionate (dobândite). Mecanismul transmiterii excitaţiei în sinapse Celulele nervoase ce formează arcurile reflexe se unesc între ele cu ajutorul conectărilor, numite sinapse, în care are loc transmiterea excitaţiei de la un neuron la altul. Sinapsele sunt localizate pe corpul celulei nervoase, pe dendrite şi în regiunea terminaţiunilor periferice ale axonului. Pe fiecare neuron există mii de sinapse, majoritatea lor fiind situate pe dendrite. Conform mecanismului de transmitere a excitaţiei se divid în sinapse chimice şi sinapse electrice. Ultimele sunt situate în miocard, muşchii netezi şi ţesutul glandular; existenţa lor în SNC este doar o presupunere. Sinapsa chimică este formată din placa sinaptică, fanta sinaptică şi membrana postsinaptică. În placa sinaptică mediatorul se păstrează în nişte vezicule mici în număr de circa 3 mln. Sub acţiunea impulsului nervos se depolarizează terminaţiunile axonului, fapt ce duce la creşterea în el a concentraţiei de Ca 2+ şi la propulsarea în fanta sinaptică a conţinutului veziculelor sinaptice. Rolul declanşator în eliminarea mediatorului revine concentraţiei de Ca2+ mediatorul, trecând prin fanta sinaptică, este fixat de proteinele receptorilor din membrana postsinaptică şi provoacă în ea apariţia unui potenţial de excitaţie postsinaptic (PEPS) sau a unui potenţial de inhibiţie postsinaptic (PIPS). Drept mediatori ce provoacă în neuroni excitaţia pot fi acetilcolina, noradrenalina, serotina, dofamina. Inhibiţia în neuron o provoacă mediatorul de inhibiţie – acidul gama-aminobutiric. În sinapsele electrice fanta sinaptică e foarte îngustă şi este traversată de canale, prin care ionii trec uşor până la membrana postsinaptică. Potenţialul de acţiune trece neîntârziat de la o celulă la alta, fără piedici. Centrul nervos Fiecare reflex îşi are localizarea în SNC, adică acea porţiune a acestuia care este necesară pentru realizarea reflexului. De exemplu, centrul micţiunii se află în porţiunea sacrală a măduvei spinării, centrul reflexului rotulian – în regiunea lombară, centrul reflexului pupilodilatator – în segmentele toracice superioare ale măduvei spinării. La distrugerea regiunii corespunzătoare a acesteia va avea loc aflexia. Totodată, s-a constatat că pentru reglarea reflexului, a preciziei lui,
243 nu e suficient numai centrul primar sau principal, dar este necesară şi participarea regiunilor superioare ale sistemului nervos central, inclusiv a scoarţei cerebrale. Numai în condiţiile integrităţii SNC activitatea nervoasă se menţine în culmea desăvârşirii sale. Centrul nervos este alcătuit din totalitatea neuronilor, situaţi în diferite regiuni ale sistemului nervos central, necesară pentru realizarea reflexului şi suficientă pentru reglarea lui. Aşa de exemplu, la animalul căruia i s-a extirpat scoarţa cerebrală, respiraţia se menţine, deoarece centrul respirator primar se află în bulbul rahidian. Totuşi, în condiţiile de efort ventilaţia plămânilor nu va corespunde întocmai necesităţilor organismului în oxigen, deoarece pentru o reglare fină a activităţii centrului respirator este necesară nu numai influenţa trunchiului cerebral, dar şi a scoarţei emisferelor mari. Particularităţile centrilor nervoşi Dintre particularităţile caracteristice ale centrilor nervoşi care îi deosebesc de fibrele nervoase fac parte: fatigabilitatea rapidă; nivelul ridicat al metabolismului, adică necesitatea sporită de oxigen şi substanţe nutritive; sensibilitatea selectivă faţă de unele substanţe toxice. Din cauza acestor particularităţi, dereglarea circulaţiei sangvine şi schimbarea temperaturii corpului se reflectă în primul rând asupra funcţiei SNC: suspendarea alimentării cu sânge a creierului timp de 20 sec provoacă leşin, adică pierderea cunoştinţei, iar ridicarea temperaturii corpului până la 40-42 0 C provoacă delir, adică tulburarea cunoştinţei. Reanimarea este posibilă numai dacă moartea clinică (oprirea inimii şi respiraţiei) n-a durat mai mult de 5- 6 min. După un timp mai îndelungat activitatea inimii şi chiar respiraţia pot fi restabilite, însă organul cunoştinţei – scoarţa emisferelor mari, care este cea mai sensibilă la modificările mediului intern al organismului nu va mai funcţiona. Inhibiţia În sistemul nervos central, paralel cu procesul de excitaţie se desfăşoară procesul de inhibiţie, care exclude centrii nervoşi ce ar putea atinge sau împiedica realizarea vreunui tip de activitate a organismului, de exemplu flexia membrului superior. Excitaţia este un proces nervos, care fie că provoacă activitatea organului, fie că o intensifică pe cea existentă. Inhibiţia este un astfel de proces nervos care diminuează sau întrerupe activitatea organului, sau împiedică declanşarea ei. Activitatea nervoasă se bazează pe corelaţia acestor procese active. Procesul de inhibiţie a SNC a fost descoperit în anul 1862, de I.M.Secenov. Experimentând pe broaşte, el făcea secțiuni transversale ale creierului la diferite nivele şi excita centrii nervoşi, aplicând pe secţiuni un cristal de clorură de sodiu. Se observă că la excitarea diencefalului avea loc inhibarea sau dispariţia completă a reflexelor medulare: laba broaştei cufundată în soluţie slab de acid sulfuric nu era retrasă. Mult mai târziu, fiziologul englez Sherrington a constatat că procesele de excitaţie şi inhibiţie iau parte la fiecare act reflector. La contracţia unui grup de muşchi se inhibează centrii muşchilor antagonişti. În timpul frecţiei mâini sau piciorului centrii muşchilor extensori se inhibează. Actul reflex este posibil numai în condiţiile inhibiţiei reciproce a muşchilor antagonişti. În timpul mersului flexia piciorului este însoţită de relaxarea muşchilor extensori, şi invers, la extensia lui se inhibează muşchii flexori. Dacă aceasta n-ar avea loc, ar apărea împotrivirea mecanică a muşchilor, convulsii şi nicidecum acte motorii de adaptabilitate. La excitarea nervului senzitiv ce provoacă reflexul de flexie impulsurile se propagă spre centrii muşchilor flexori, iar prin celulele inhibitoare – spre centrii muşchilor extensori. În primii centri impulsurile provoacă procesul de excitaţie, iar în ultimii – procesul de inhibiţie. Ca răspuns se declanşează un act reflex coordonat – reflexul de flexie.
244 Noţiuni despre dominantă În sistemul nervos central, sub influenţa diverselor cauze poate apărea un focar de hiperexcitaţie, care posedă proprietatea de a atrage spre sine excitaţia din alte arcuri reflexe, intensificându-şi astfel activitatea şi inhibând totodată alţi centri nervoşi. Acest fenomen se numeşte dominantă (A.A.Uhtomschi). Dominanta face parte din legităţile principale ale activităţii sistemului nervos central. Ea poate să apară sub influenţa diferitor cauze: foamei, setei, instinctului de conversare, instinctului de reproducere. Starea dominantei alimentare este bine formulată în proverbul: ,,Vrabia mălai visează”. La om cauza dominantei poate fi pasiunea faţă de muncă, dragostea, instinctul faţă de părinte. Atunci când studentul se pregăteşte de examen sau citeşte o carte captivantă, zgomotele din jur nu-i amestecă, ba chiar fac să-şi aprofundeze concentrarea, atenţia. Un factor destul de important al coordonării reflexelor este existenţa în sistemul nervos central a unei funcţii anumite de subordonare, adică a unei anumite subordonări a porţiunilor lui, apărute în procesul evoluţiei îndelungate. Centrii nervoşi şi receptorii din regiunea capului, fiind partea ,,de avangardă” a corpului care deschide calea organismului în mediul înconjurător, se dezvoltă mai repede. Porţiunile superioare ale sistemului nervos central capătă proprietatea de a schimba sensul şi intensivitatea activităţii porţiunilor inferioare. Este important faptul că cu cât e mai înalt nivelul de dezvoltare a animalului, cu atât e mai pronunţată influenţa compartimentelor superioare ale sistemului nervos central, compartimentul superior devenind organizator şi distribuitor al activităţii organismului (I.P.Pavlov). La om asemenea ,,organizator şi distribuitor” este scoarţa emisferelor mari ale creierului. În organism nu există funcţii care n-ar fi supuse reglării decisive a scoarţei. Sistemul nervos central Măduva spinării - medulla spinalis Măduva spinării reprezintă un cordon lung de formă cilindrică, aplatizat în sens anteroposterior. Măduva spinării este situată în canalul rahidian. Limita superioară a măduvei spinării se află la nivelul orificiului occipital mare, unde ea trece în encefal, iar limita inferioară a măduvei coincide cu nivelul vertebrelor lombare I – II. Mai jos de acest nivel vârful conului medular al măduvei spinării continuă cu filul terminal. La adult măduva spinării are o lungime medie de 43 cm. În regiunile cervicală şi lombosacrală la măduva spinării se disting două îngroşări, numite intumescenţe: intumescenţa cervicală şi intumescenţa lombosacrală. Aceste intumescenţe corespund regiunilor de origine a nervilor care se ocupă de inervaţia membrelor superioare şi inferioare. În porţiunile sale inferioare măduva spinării treptat devine mai subţire şi formează conul medular. Prin intermediul fisurii mediane anterioare şi a şanţului median posterior măduva spinării este împărţită în două jumătăţi simetrice. Fiecare din aceste jumătăţi posedă câte două şanţuri longitudinale mai puţin pronunţate, din care pornesc rădăcinile anterioare şi cele posterioare. Aceste şanţuri împart fiecare jumătate în trei cordoane longitudinale – funiculele anterior, lateral şi posterior. De fiecare parte a măduvei spinării, pe toată lungimea ei, pornesc 31 perechi de rădăcini . La nivelul orificiului intervertebral rădăcinile anterioară şi posterioară fuzionează şi formează nervul spinal . Într-un asemenea mod din rădăcini se formează 31 perechi de nervi spinali. Porţiunea măduvei spinării, care corespunde cu două perechi de rădăcini (două anterioare şi două
245 posterioare) e denumită segment al măduvei spinării (segment medular). Respectiv celor 31 perechi de nervi spinali la măduva spinării se disting 31 de segmente, dintre care: 8 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale şi 1 coccigian. Fiecărui segment al măduvei spinării îi corespunde o anumită regiune a corpului, care este inervată din segmentul respectiv. Segmentele nervoase sunt notate prin literele iniţiale ale denumirii regiunii măduvei spinării şi prin cifre latine care corespund numărului de ordine al segmentului, de exemplu: segmentele cervicale, segmenta cervicalia – CI –CVIII; segmentele toracice, segmenta thoracica – ThI –ThXII; , segmentele lombare, segmenta lumbalia LI – LV; segmentele sacrale , segmenta sacralia SI-SV; segmentul coccigian, segmentum coccygeum – CoI. Este extrem de important cunoaşterea relaţiilor topografice dintre segmentele măduvei spinării şi coloana vertebrală. În comparaţie cu coloana vertebrală măduva spinării are o lungime mult mai mică, motiv pentru care, numărul de ordine al segmentelor medulare şi nivelul localizării lor, începând cu porţiunea inferioară a regiunii cervicale, nu corespunde numărului de ordine al vertebrelor respective. Poziţia segmentelor medulare faţă de vertebre poate fi depistată în modul următor: segmentele cervicale superioare ale măduvei spinării sunt situate la nivelul corpurilor vertebrelor cervicale respective. Segmentele cervicale inferioare şi cele toracice superioare se află cu o vertebră mai sus de corpurile vertebrelor respective. În porţiunea medie a regiunii toracice diferenţa dintre segmentul medular şi vertebra respectivă creşte deja cu 2 vertebre, iar în porţiunea toracică inferioară – cu 3. Segmentele lombare ale măduvei spinării se situează în canalul vertebral la nivelul corpurilor vertebrale X-XI toracice, segmentele sacrale şi coccigian – la nivelul vertebrelor XII toracică şi I lombară. Structura internă a măduvei spinării Măduva spinării constă din celule nervoase şi fibre ale substanţei cenuşii, care în secţiune transversală are aspectul literei H sau al unui fluture cu aripile desfăcute, şi din substanţă albă, dispusă la periferie şi formată din fibre nervoase. În masa substanţei cenuşii se distinge canalul central al măduvei spinării, care conţine lichid cefalorahidian. Extremitatea superioară a canalului central comunică cu ventriculul al IV - lea , pe când cea inferioară formează ventriculul terminal, care se sfârşeşte cec. Substanţa cenuşie, formează pe întreg parcursul măduvei spinării două columne cenuşii, situate de ambele părţi ale canalului central. La fiecare din cele două columne de substanţă cenuşie se disting: porţiunea anterioară – columna anterioară şi porţiunea posterioară – columna posterioară. La nivelul segmentului cervical inferior, al tuturor segmentelor toracice şi al celor două segmente lombare superioare ale măduvei spinării, de fiecare parte substanţa cenuşie mai formează o proeminenţă – columna laterală . În alte regiuni ale măduvei spinării (superior de segmentul cervical VIII şi inferior de segmentul lombar II ) columnele laterale lipsesc. Pe o secţiune transversală prin măduva spinării columnele de substanţă cenuşie din ambele părţi au aspect de coarne. Se disting cornul anterior, cornul posterior şi cornul lateral. Cornul anterior conţine celule de la care pornesc rădăcinile anterioare (motorii) ale măduvei spinării. Cornul posterior include celule spre care vin fibre senzitive, componente ale rădăcinilor posterioare. Cornul lateral este alcătuit din celule ce aparţin sistemului nervos vegetativ. Substanţa albă, după cum s-a menţionat, este localizată la exterior de substanţa cenuşie. Şanţurile măduvei spinării despart substanţa albă în trei cordoane dispuse simetric de ambele părţi , şi anume: cordonul anterior, cordonul posterior şi cordonul lateral. Substanţa albă a măduvei spinării este formată din prelungirile celulelor nervoase. Totalitatea acestor prelungiri din cordoanele măduvei spinării formează trei sisteme de fascicule (căi conductoare sau tracturi) ale măduvei. 1. fascicule scurte de fibre asociative, care leagă segmentele medulare cu un divers nivel de localizare; 2. fascicule ascendente (aferente, senzitive), care pornesc spre centrii encefalului sau cerebelului;
246 3. fascicule descendente (eferente, motorii) , pornite de la encefal spre neuronii coarnelor anterioare ale măduvei spinării. Fig.68. Măduva spinării în secţiune transversală (regiunea toracică). 1-cornul posterior; 2-cornul anterior; 3-cornul lateral; 4-rădăcina posterioară; 5- rădăcina anterioară; 6-fisura mediană anterioară; 7-şanţul median posterior; 8-funiculul anterior; 9-funiculul lateral; 10-funiculul posterior; 11- canalul central. Fiziologia măduvei spinării Măduva spinării participă la realizarea tuturor reacţiilor motorii complexe ale organismului. Ea primeşte impulsurile de le exteroreceptorii şi visceroreceptorii trunchiului şi ai extremităţilor (cu excepţia impulsurilor visceroreceptive , care vin în sistemul nervos central prin nervii vagi). Măduva spinării inervează toată musculatura scheletică, cu excepţia muşchilor capului, inervaţi de nervii cranieni. Multe reacţii motorii ale organismului au loc datorită funcţiei reflexe a măduvei spinării; arcurile reflexe iau sfârşit în substanţa cenuşie a măduvei spinării. Alte reacţii motorii apar, însă, în urma reflexelor, realizate de segmentele supraiacente ale sistemului nervos central. În acest caz măduva spinării serveşte drept conducător al impulsurilor. Informaţia, sosită în măduva spinării de la receptori, este transmisă prin numeroasele căi conductoare din cordoanele posterioare şi laterale ale măduvei spinării spre centrii trunchiului cerebral şi ajung la cortexul cerebral şi la cerebel. Din segmentele supraiacente ale sistemului nervos central măduva spinării primeşte impulsurile, ce ajung la ea prin căile conductoare ale cordoanelor anterioare şi laterale; aceste impulsuri exercită o acţiune excitatoare sau inhibitoare asupra neuronilor intercalari şi motori ai măduvei spinării, iar ca urmare se modifică activitatea musculaturii scheletice şi a organelor interne. Funcţia conducătoare a măduvei spinării constă în transmiterea de la receptorii periferici spre encefal şi de la acesta la aparatele efectoare.
247 Funcţia reflexă. Centrii nervoşi ai măduvei spinării sunt centri segmentari sau efectori. Neuronii lor sânt legaţi direct cu receptorii şi organele efectoare. Afară de măduva spinării, asemenea centri există în bulbul rahidian şi în mezencefal. Centrii suprasegmentari, de exemplu cei ai diencefalului, scoarţei emisferelor mari, nu posedă legătura cu periferia. Ei conduc periferia prin intermediul centrilor segmentari. Neuronii motori ai măduvei spinării inervează toţi muşchii trunchiului, membrelor, gâtului, precum şi muşchii intercostali. Dacă la broască se vor secţiona dintr-o parte rădăcinile posterioare, iar din alta cele anterioare, atunci laba din partea unde au fost secţionate rădăcinile posterioare va pierde sensibilitatea, iar din partea opusă, unde au fost secţionate rădăcinile anterioare, va deveni paralizată, deci rădăcinile posterioare ale măduvei spinării sunt senzitive, iar cele anterioare – motorii. În experienţele cu secţionarea rădăcinilor separate s-a stabilit că fiecare segment al măduvei spinării inervează trei segmente transversale, sau trei metamere, ale corpului: pe al său propriu, pe cel de sus şi pe cel de jos . Prin urmare, fiecare metamer al corpului primeşte fibre senzitive de la trei rădăcini şi pentru a aboli sensibilitatea unei porţiuni a corpului este necesară secţionarea a trei rădăcini vecine (factorul de siguranţă). Muşchii scheletali de asemenea primesc inervaţie motorie de la trei segmente învecinate ale măduvei spinării. Fiecare reflex medular are câmpul său de recepţie şi localizarea sa la un anumit nivel al măduvei. Bunăoară, centru reflexului rotulian se află în segmentele lombare II – IV; al reflexului ahilian – în segmentul lombar V şi segmentele sacrale I – II ; al reflexului plantar – în segmentele toracice VIII – XII. Un centru al măduvei spinării de importanţă vitală foarte mare este centrul motor al diafragmului, situat în segmentele cervicale III-IV. Lezarea lui duce la moarte în rezultatul opririi respiraţiei. În scopul studierii funcţiei reflexe a măduvei spinării se prepară un animal spinal – broască, pisică sau câine, la care se efectuează secţionarea transversală a măduvei mai jos de bulbul rahidian. Ca răspuns la excitare, animalul spinal poate efectua reacţia de apărare – flexia sau extensia membrelor, reflexul de scărpinare – flexia ritmică a membrelor, reflexe proprioceptive. Dacă câinele spinal va fi ridicat din partea anterioară a trunchiului şi i se va apăsa regiunea plantară a labei posterioare, va apărea reflexul de păşire şi extensia ritmică a labelor. Funcţia de conducere a măduvei spinării. Măduva spinării exercită funcţia de conducere, datorită căilor ascendente şi descendente, care trec în componenţa substanţei albe a măduvei spinării . Aceste căi fac legătura cu diferite segmente ale măduvei spinării şi cu encefalul. Pe lângă centrii motori ai musculaturii scheletale, în măduva spinării se află un şir de centri vegetativi simpatici şi parasimpatici. În coarnele laterale ale măduvei spinării din regiunea toracică şi segmentele superioare ale regiunii lombare se găsesc centrii spinali ai sistemului nervos simpatic, care inervează intens vasele sangvine, glandele sudoripare, tubul digestiv, muşchii scheletali, adică toate organele şi ţesuturile organismului. Anume aici sunt situaţi neuronii, legaţi direct cu ganglionii simpatici periferici. În segmentul toracic superior se află centrul simpatic al dilatării pupilei, în cele cinci segmente toracice superioare se găsesc centrii simpatici cardiaci. În regiunea sacrală a măduvei spinării sunt localizaţi centrii parasimpatici, care inervează organele bazinului mic (centrul reflex al micţiunii, defecaţiei, erecţiei, ejaculaţiei). Şocul medular Secţionarea sau traumatizarea măduvei spinării provoacă un fenomen care a primit denumirea de şoc medular sau spinal. Şocul medular se manifestă printr-o scădere bruscă a excitabilităţii şi inhibarea funcţiilor reflexe ale tuturor centrilor nervoşi situaţi mai jos de nivelul secţiunii. În timpul şocului medular excitanţii, care de obicei provoacă reflexe, devin ineficace. Înţeparea labei nu provoacă reflexul de flexie. Totodată, activitatea centrilor situaţi mai sus de nivelul secţiunii se menţine. Maimuţa la care secţionarea măduvei spinării a fost efectuată în regiunea
248 segmentelor toracice superioare, după epuizarea stării de narcoză, ia cu labele anterioare banana, o curăţă, o duce la gură şi o mănâncă. După secţiune dispar nu numai reflexele motorii somatice, dar şi cele vegetative. Scade presiunea sangvină, lipsesc reflexele vasculare, actele de micţiune şi defecaţie. Durata şocului la animale situate pe diferite trepte ale evoluţiei diferă. La broască şocul durează 3-5 min, la câine – 7-10 zile, la maimuţă – mai mult de o lună, la om – 4-5 luni. La om şocul deseori prezintă o consecinţă a leziunilor traumatice cotidiene sau de război. Când şocul trece, reflexele se restabilesc. Cauza şocului spinal constă în excluderea regiunilor encefalului situate mai sus de nivelul secţiunii, care exercită asupra măduvei spinării o influenţă de activitate; un mare rol în aceasta aparţine formaţiunii reticulare a trunchiului cerebral. Encefalul – encephalon Generalităţi Encefalul este situat în cavitatea craniană. La adult greutatea encefalului variază între 1100 şi 2000g. Encefalul este alcătuit din trei părţi componente: - emisferele creierului; - cerebelul; - trunchiul cerebral. Emisferele cerebrale. La adult emisferele cerebrale reprezintă cel mai voluminos, cel mai puternic dezvoltat şi cel mai important ca aspect funcţional compartiment al sistemului nervos central. Porţiunile emisferelor cerebrale se suprapun peste toate celelalte porţiuni ale creierului şi constituie mantia ( scoarţa), care din punct de vedere al dezvoltării este formaţiunea cea mai nouă. Emisferele dreaptă şi stângă sunt separate între ele printr-un şanţ adânc – fisura longitudinală a creierului, care se întinde în profunzime până la comisura mare a creierului – corpul calos. În partea sa posterioară fisura longitudinală se uneşte cu fisura transversală a creierului , care desparte emisferele mari de cerebel. Pe suprafeţele exterioare (dorsolaterală), medială şi cea inferioară (bazală) a emisferelor cerebrale se află o serie de şanţuri mai mult sau mai puţin adânci. Şanţurile mai adânci împart fiecare emisferă în lobi, iar şanţurile mai mici separă una de altă circumvoluţiile. În conformitate cu cele cinci vezicule cerebrale, din care se dezvoltă encefalul, în componenţa acestuia se disting 5 segmente: 1. telencefalul sau creierul terminal; 2. diencefalul sau creierul intermediar; 3. mezencefalul sau creierul mijlociu; 4. metencefalul sau creierul posterior; 5. mielencefalul sau bulbul rahidian.
249 Fig. 69. Encefalul. 1-şanţul central; 2-lobul parietal al emisferei cerebrale; 3-circumvoluţiunile lobului parietal; 4-lobul occipital; 5- cerebelul,6-bulbul rahidian; 7-lobul temporal;8-şanţul lateral; 9-circumvoluţiunile lobului frontal; 10-lobul frontal; 11-şanţurile lobului frontal. Bulbul rahidian - medulla oblongata Bulbul rahidian este segmentul encefalului situat între metencefal şi măduva spinării. Drept limită dintre măduva spinării şi bulbul rahidian serveşte locul de ieşire a rădăcinilor primei perechi de nervi spinali. În partea superioară bulbul rahidian trece în puntea lui Varolio, iar părţile lui laterale se prelungesc în pedunculii inferiori ai cerebelului. Bulbul rahidian are o faţă ventrală, una dorsală şi două laterale, separate între ele prin şanţuri. Şanţurile bulbului rahidian se prezintă ca prelungiri ale şanţurilor de pe măduva spinării şi poartă aceleaşi denumiri. Pe faţa ventrală a bulbului, de fiecare parte a fisurii mediane anterioare se află două cordoane reliefate – piramidele, iar lateral de ele - olivele. Pe faţa dorsală a bulbului, bilateral de şanţul median posterior se află nişte proeminenţe: fasciculul fin (Goll) şi fasciculul cuneat (Burdach), separate unul de altul prin şanţul intermediar posterior. Fasciculul fin (fasciculul Goll) este plasat medial şi dilatându-se, formează tuberculul nucleului Goll, iar lateral de fasciculul fin se află fasciculul cuneat, care formează alături de tuberculul Goll tuberculul nucleului cuneat Burdach. În partea inferioară a bulbului fasciculele de fibre care formează cele două piramide trec de partea opusă a fisurii mediane şi pătrund în cordoanele laterale ale măduvei spinării. Această trecere de fibre dintr-o parte în alta a fost numită încrucişarea piramidelor. Nivelul acesta al încrucişării mai serveşte drept linie limitrofă dintre bulb şi măduva spinării. În bulbul rahidian se află nucleele perechilor IX – XII ale nervilor cranieni, care apar pe faţa lui dorsală, posterior de olivă şi între olivă şi piramidă, precum şi o parte din nucleele perechii a VIII de nervi cranieni. Formaţia reticulară a bulbului rahidian constă dintr-o reţea de fibre nervoase şi neuroni , care formează nucleele formaţiei reticulare.
250 Substanţa albă o constituie sistemele de fibre lungi, care trec din măduvă sau se îndreaptă spre ea, şi de fibre scurte , care leagă nucleele trunchiului cerebral. Fig.70. Trunchiul cerebral. A-vedere anterioară; B- vedere laterală; 1-chiasma optică; 2-tuberculul cenuşiu al hipotalamusului; 3-corpii mamilari; 4-nervul trohlear (IV);5-puntea; 6- pedunculii cerebeloşi medii; 7-nervul hipoglos (XII); 8-piramida bulbului rahidian; 9-decusaţia piramidelor; 10- măduva spinării; 11-nervul optic (II);12-talamusul; 13-tractul optic; 14-infundibulul; 15-nervul oculomotor ( III);16- pedunculii cerebrali; 17-infundibulul ;18-hipofiza;19-nervul trigemen (V);20-nervul abducens (VI);21-nervul facial (VII); 22-nervul vestibulocohlear (VIII); 23-nervul glosofaringian (IX);24-nervul vag (X);25-nervul accesor (XI);26-rădăcinile anterioare ale nervilor cervicali; 27-puntea; 28-nervul abducens (VI); 29-olivele bulbului rahidian; 30-nervul hipoglos (XII) 31-nervul accesor (XI); 32-coliculii superiori; 33-coliculii inferiori; 34-nervul trohlear (IV); 35-pedunculii cerebeloşi superiori; 36-pedunculii cerebeloşi medii; 37-pedunculii cerebeloşi inferiori; 38-fasciculul graţios; 39-fasciculul cuneat. Fiziologia bulbului rahidian Bulbul rahidian, la fel ca şi măduva spinării, îndeplineşte două funcţii - reflexă şi de conducere. Prin fibrele senzitive ale rădăcinilor nervilor cranieni acesta primeşte impulsuri ce aduc informaţia de la receptorii pielii capului, membranelor mucoase ale ochilor, nasului, cavităţii bucale (inclusiv de la receptori gustativi), de la organul auzului, aparatul vestibular (organul echilibrului), de la receptorii laringelui, traheii, plămânilor, precum şi de la interoreceptorii sistemului cardiovascular şi aparatului digestiv. Prin intermediul bulbului rahidian se realizează multe reflexe simple şi reflexe dintre cele mai complexe, care cuprind nu numai unele metamere ale corpului, ci şi sisteme de organe, de exemplu sistemele digestiv, respirator, circulator. Activitatea reflexă a bulbului rahidian poate fi observată la o pisică bulbară, adică la care a fost efectuată secţionarea trunchiului cerebral mai sus de bulb. Activitatea reflexă la o asemenea pisică este complexă şi multilaterală. Prin intermediul bulbului rahidian se realizează următoarele reflexe: 1) de protecţie: tusea, strănutul, clipirea, lăcrimarea, voma; 2)alimentare: sugerea, deglutiţia, eliminarea sucului glandelor digestive; 3) cardiovasculare, care reglează activitatea inimii şi a vaselor sangvine; 4)
251 în bulbul rahidian se află centrul respirator, care funcţionează în mod automat şi asigură ventilaţia plămânilor; 5) în bulbul rahidian şi punte sunt situate nucleele vestibulare. De la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian porneşte calea descendentă vestibulospinală, care participă la realizarea reflexelor posturale, şi anume – la redistribuirea tonusului muscular. Pisica bulbară nu poate sta şi nici merge, însă bulbul rahidian şi segmentele cervicale ale măduvei spinării asigură totuşi reflexele complicate, ce constituie elementele poziţiei verticale şi ale mersului. Toate reflexele legate de funcţia poziţiei verticale se numesc reflexe posturale. Datorită lor, animalul, contrar forţei de atracţie a pământului, îşi menţine poziţia corpului, de regulă, cu vertexul (creştetul) în sus. Însemnătatea deosebită a acestei regiuni a sistemului nervos central constă în faptul că în bulbul rahidian se află centri de mare importanţă vitală, şi anume – centrul respirator şi centrul cardiovascular. De aceea nu numai extirparea , dar chiar lezarea bulbului rahidian se termină cu moartea. Pe lângă funcţia reflexă, bulbul rahidian mai are şi funcţia de conducere. Prin bulbul rahidian trec căile de conducere, care prin legături bilaterale unesc scoarţa, diencefalul, mezencefalul, cerebelul şi măduva spinării. Metencefalul - metencephalon Metencefalul şi bulbul rahidian s-au format în rezultatul divizării rombencefalului. Metencefalul include puntea, dispusă anterior (ventral), şi cerebelul, dispus posterior de punte. Cavitatea metencefalului, precum şi a mielencefalului (bulbului rahidian) e prezentată de ventriculul IV. Puntea - pons Puntea (puntea lui Varolio), se află la baza trunchiului cerebral şi are aspectul unei castane; sus (anterior) ea limitrofează cu mezencefalul (cu pedunculii cerebrali), jos (posterior) – cu bulbul rahidian. Faţa dorsală a punţii este orientată spre ventriculul IV şi participă la formarea planşeului acestuia. În sens lateral, de fiecare parte, puntea se îngustează şi trece în pedunculul cerebelos mediu. Pe faţa ventrală a punţii se observă un şanţ nu prea adânc – şanţul bazilar, prin care trece artera omonimă. În porţiunile centrale ale unei secţiuni prin punte se observă corpul trapezoid, care împarte puntea în partea posterioară, sau tegmentul punţii şi în partea anterioară (bazilară). În partea ventrală a punţii se află concentraţii de substanţă cenuşie – nucleele proprii ale punţii Varolio, iar în cea dorsală se află aglomerări de substanţă cenuşie – nucleii perechilor V, VI, VII, şi VIII de nervi cranieni. Tot în această regiune a punţii, mai aproape de planul median, se află formaţia reticulară. Substanţa albă din partea anterioară a punţii e prezentată prin fibre transversale, care trec în pedunculii medii ai cerebelului. Printre fibrele transversale trec longitudinal fascicule de fibre ale căilor piramidale, care formează apoi piramidele bulbului rahidian şi se îndreaptă spre măduva spinării. În partea posterioară a punţii trec sistemele de fibre ascendente şi descendente.
252 Cerebelul - cerebellum Cerebelul este situat dorsal (posterior) de punte şi de partea superioară (dorsală) a bulbului rahidian şi se află în fosa posterioară a craniului. De asupra lui atârnă lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, separate de cerebel prin fisura transversală a encefalului. Cerebelul este format din două emisfere şi porţiunea mediană, numită vermis. Suprafaţa cerebelului este acoperită cu un strat de substanţă cenuşie (scoarţa cerebelului), care formează circumvoluţii înguste despărţite prin fisuri. Prin intermediul fisurilor suprafaţa cerebelului se împarte în lobuli. Porţiunea centrală a cerebelului este alcătuită din substanţă albă, în care se află conglomeraţii de substanţă cenuşie – nucleii cerebelului. Cel mai voluminos din ei este nucleul dinţat. Medial de nucleul dinţat sunt situaţi şi ceilalţi nuclei ai cerebelului: nucleul emboliform, nucleul globos şi nucleul acoperişului. Substanţa albă a cerebelului, luată în chenar de cortex şi străbătută din exterior de numeroase şanţuri, pe o secţiune mediosagitală se prezintă ca un desen ciudat, care aminteşte aspectul unei ramuri de copac. Această imagine a fost numită ,, arborele vieţii”. Ventriculul IV - ventriculus quartus Ventriculul IV reprezintă cavitatea rombencefalului (a bulbului rahidian şi a metencefalului). În formarea pereţilor ventriculului IV sunt antrenaţi bulbul , puntea, cerebelul şi istmul rombencefalului. După configuraţie cavitatea ventriculului IV aminteşte un cart, planşeul căruia are aspect de romb. În partea sa inferioară ventriculul comunică cu canalul central al măduvei spinării, iar cea superioară trece în apeductul mezencefalului (cavitatea creierului mijlociu), iar în regiunea plafonului comunică prin trei orificii cu spaţiul subarahnoidal al encefalului. Peretele anterior (ventral) sau planşeul (fundul) ventriculului IV se numeşte fosă romboidă. Partea inferioară a acesteia este formată de bulbul rahidian, iar cea superioară – de punte şi istm. Peretele posterior (dorsal) – plafonul sau cortul ventriculului IV - este format din vălurile medular superior şi inferior, completate posterior de o lamă a membranei vasculare a creierului tapetată cu ependim. În această regiune se află numeroase vase sangvine, care formează reţelele vasculare ale ventriculului IV . Locul convergenţei vălului medular superior şi a celui inferior pătrunde în cerebel şi formează cortul. Fosa romboidă are o importanţă vitală deosebită, deoarece aici sunt localizaţi nucleii perechilor de nervi cranieni V-XII. Fiziologia cerebelului Cerebelul este o regiune suprasegmentară a SNC, fără legătură directă cu receptorii şi efectorii organismului. Prin numeroase căi el se leagă cu toate regiunile SNC. Spre el se îndreaptă căile conductoare aferente, care conduc impulsurile nervoase de la proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor, ligamentelor, de la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian, nucleele subcorticale şi scoarţa emisferelor mari. La rândul său, cerebelul trimite impulsuri spre toate regiunile SNC. Cercetarea funcţiilor cerebelului se efectuează cu ajutorul metodelor de excitare , precum şi prin extirparea lui parţială sau completă, prin studierea fenomenelor bioelectrice. Consecinţele extirpării cerebelului şi abolirii funcţiilor lui au fost caracterizate de către fiziologul italian Luciani prin celebra triadă de A – astazie, atonie şi astenie. Cercetătorii ulteriori au mai adăugat la această triadă încă un simptom – ataxia. Câinele decerebelat stă cu labele desfăcute în părţi, efectuând continuu mişcări de legănare (astazie). La el este dereglată distribuţia proporţională a tonusului muşchilor flexori şi extensori (atonie). Mişcările sunt necoordonate, largi, neproporţionale, brusce. În timpul mersului, labele
253 sunt aruncate în afara liniei medii (ataxie), ceea ce nu se observă la animalele normale. Ataxia se explică prin faptul că este dereglat controlul mişcărilor. Decade şi analiza semnalelor de la proprioreceptorii muşchilor şi ai tendoanelor. Câinele nu poate nimeri cu botul în vasul cu mâncare. Înclinarea capului în jos, într-o parte provoacă o mişcare opusă foarte puternică. Mişcările sunt foarte obositoare pentru animal: chiar după câţiva paşi el se culcă şi se odihneşte. Acest simptom se numeşte astenie. După un timp, dereglarea mişcărilor câinelui decerebelat se atenuează. El mănâncă de sinestătător, mersul lui devine aproape normal. Numai la o observare preconcepută se pot evidenţia unele dereglări (faza de compensare). După cum a demonstrat E.A.Astratian, compensarea funcţiilor se efectuează prin intervenirea scoarţei cerebrale. Dacă la un asemenea câine se va extirpa scoarţa, toate dereglările vor apărea din nou şi niciodată nu vor fi compensate. Cerebelul participă la reglarea mişcărilor, făcându-le lente, precise şi proporţionale. Conform expresiei figurate a lui L.A Orbeli, cerebelul este adjunctul scoarţei cerebrale şi activităţii organelor vegetative. Cercetările sale ne demonstrează, că la câinii decerebelaţi se dereglează funcţiile vegetative. Constantele sângelui, tonusul vaselor sangvine, activitatea tubului digestiv şi alte funcţii vegetative devin foarte instabile şi se modifică uşor sub influenţa diferitelor motive (ingerarea hranei, efortul muscular, schimbarea temperaturii etc.). La extirparea unei jumătăţi a cerebelului, dereglarea funcţiilor motorii este de partea unde a fost efectuată operaţia. Aceasta se explică prin faptul că căile conductoare ale cerebelului nu se încrucişează de două ori. Istmul rombencefalului - isthmus rombencephali Istmul rombencefalului reprezintă formaţiunile care s-au format la hotarul dintre mezencefal şi rombencefal. Din istm fac parte pedunculii cerebeloşi superiori, vălul medular superior şi trigonul lemniscului (un spaţiu triunghiular situat în părţile laterale ale istmului). Mezencefalul - mesencephalon Mezencefalul sau creierul mijlociu include pedunculii cerebrali, situaţi ventral, şi tectul, situat dorsal. Cavitatea mezencefalului e reprezentată prin apeductul creierului (apeductul Sylvius). Tectul mezencefalului, reprezentat prin lama cvadrigemenă, e situat din partea superioară a apeductului cerebral. Tectul mezencefalic constă din patru eminenţe – coliculii cvadrigemeni, care au aspectul unor emisfere separate una de alta prin două şanţuri ce se intersectează sub un unghi drept. Şanţul longitudinal este situat în plan median şi cu extremitatea sa superioară formează o depresiune în care este situată epifiza sau corpul pineal. Şanţul transversal separă coliculii superiori de coliculii inferiori. La om coliculii superiori ai tectului mezencefalic (lamei cvadrigemene) realizează funcţia de centri subcorticali optici, iar coliculii inferiori sunt centri subcorticali auditivi. Pedunculii cerebrali Pedunculii cerebrali reprezintă două coloane longitudinale, care apar din punte şi pornesc anterior şi lateral spre emisferele dreaptă şi stângă. Depresiunea formată între pedunculii cerebrali drept şi stâng e denumită fosă interpedunculară.
254 Pedunculii cerebrali sunt situaţi din partea ventrală a apeductului. La o secţiune transversală prin mezencefal, în pedunculul cerebral se evidenţiază substanţa neagră. Substanţa neagră împarte pedunculul cerebral în două porţiuni : una posterioară (dorsală) – tegmentul mezencefalului şi alta anterioară (ventrală) – baza pedunculului cerebral. În tegmentul mezencefalic îşi au sediul nucleii mezencefalului şi tot prin el trec căile conductoare ascendente. Baza pedunculului cerebral constă în exclusivitate din substanţă albă – pe aici trec căile conductoare descendente. Apeductul creierului Apeductul creierului (apeductul Sylvius) este cavitatea mezencefalului şi se prezintă ca un canal îngust cu o lungime de circa 1.5cm, care leagă cavitatea ventriculului III cu cea a ventriculului IV şi conţine lichid cerebrospinal. Pe suprafaţa unei secţiuni transversale, efectuate în plan frontal prin mezencefal, se observă că în jurul apeductului este situată substanţa cenuşie centrală. La nivelul coliculilor superiori se află nucleul nervului oculomotor, din care sunt inervaţi muşchii striaţi ai globului ocular. Ventral se situează nucleul accesor al nervului oculomotor, din care sunt inervaţi muşchii netezi ai globului ocular (muşchiul sfincter al pupilei şi muşchiul ciliar). La nivelul coliculilor inferiori se află nucleul nervului trohlear. Cel mai voluminos din tegment şi cel mai evident pe o secţiune transversală a mezencefalului este nucleul roşu. Baza pedunculului cerebral e formată de către căile conductoare descendente. Fiziologia mezencefalului Mezencefalul joacă un rol important în reglarea tonusului muscular şi în realizarea reflexelor posturale şi de redresare datorită cărora este posibilă poziţia ortostatică şi mersul. Rolul mezencefalului în reglarea tonusului se observă cel mai bine la o pisică cu creierul secţionat între bulbul rahidian şi mezencefal. La ea se măreşte brusc tonusul muscular, îndeosebi al muşchilor extensori. Capul este ridicat, dat pe spate, iar labele capătă postură de extensie rigidă. Muşchii sunt atât de contractaţi încât încercarea de a îndoi laba se termină prin eşec – pisica ocupă imediat poziţia iniţială. Animalul, aşezat pe membrele întinse ca nişte beţe, poate sta. O asemenea stare se numeşte rigiditate de decerebrare. Dacă secţionarea se efectuează mai sus de mezencefal, rigiditatea de decerebrare nu apare. Aproximativ peste 2 ore pisica face încercări de a se ridica. La început ea ridică capul, apoi corpul, se ridică pe labe şi poate începe a merge. Prin urmare, aparatele nervoase de reglare a tonusului muscular şi funcţiilor staţiunii şi mersului se află în mezencefal. Fenomenele rigidităţii de decerebrare se explică prin faptul, că în caz de secţionare de la bulbul rahidian şi măduva spinării se despart nucleele roşii şi formaţiunea reticulară. Nucleele roşii nu au conexiune directă cu receptorii şi efectorii, dar sunt legate cu toate regiunile SNC. La ele vin fibre nervoase de la cerebel, nucleele bazale, scoarţa emisferelor mari. De la nucleele roşii începe calea descendentă rubrospinală, prin care se transmit impulsuri la neuronii motori ai măduvei spinării. Această cale se numeşte extrapiramidală. Nucleele senzitive ale mezencefalului îndeplinesc un şir de funcţii reflexe importante. Nucleele situate în coliculii superiori sunt centre optice primare. Ele primesc impulsuri de la retina ochiului sau iau parte la reflexul de orientare , adică întoarcerea capului spre lumină. În acest caz are loc schimbarea diametrului pupilei şi a curburii cristalinului (acomodarea), ceea ce contribuie la vederea clară a obiectivului.
255 Nucleele coliculilor inferiori prezintă centre primare auditive. Ele participă la realizarea reflexului de orientare la sunet – întoarcerea capului spre partea de unde provine sunetul. Excitările sonore sau luminoase prin surprindere provoacă o reacţie complexă de precauţie (start reflex), care mobilizează animalul la o reacţie de răspuns rapidă. Diencefalul - diencephalon Diencefalul sau creierul intermediar este situat sub emisferele cerebrale şi include următoarele porţiuni: regiunea talamică (creierul optic), situată în partea dorsală a diencefalului; hipotalamusul, care întruneşte regiunile ventrale ale diencefalului. Drept cavitate a diencefalului serveşte ventriculul III. Regiunea talamică Din regiunea talamică (sau talamencefal) fac parte talamusul, metatalamusul şi epitalamusul. Talamusul – este de o formă ovoidă, situat de ambele părţi ale ventriculului III. Feţele mediale ale talamusului drept şi stâng sunt unite între ele prin comisura cenuşie (intertalamică). Talamusul constă din substanţă cenuşie, în care se disting aglomerări aparte de celule nervoase (nucleii talamusului), separate prin straturi de substanţă albă. În prezent se disting până la 40 nuclei, care exercită diferite funcţii. Cei mai principali dintre nucleii talamusului sunt nucleii anteriori, nucleii ventrolaterali, nucleii mediali şi nucleii posteriori. Cu neurociţii talamusului contactează prelungirile neuronilor II ( conductori ale tuturor căilor conductoare senzitive (cu excepţia celor olfactive, gustative şi acustice). În legătură cu aceasta talamusul se prezintă de fapt drept centru subcortical al sensibilităţii. Metatalamusul – este reprezentat prin formaţiuni pare – corpii geniculaţi lateral şi medial. Corpii geniculaţi laterali împreună cu coliculii superiori ai mezencefalului reprezintă centrii optici subcorticali. Corpii geniculaţi mediali şi coliculii inferiori ai mezencefalului constituie centrii subcorticali acustici. Epitalamusul - include corpul pineal, care cu ajutorul frâuleţelor epifizei se leagă de talamii optici. Hipotalamusul Hipotalamusul este situat ventral de talamus şi cuprinde regiunea subtalamică propriu-zisă, precum şi un şir de formaţiuni din regiunea bazei creierului: chiazma optică, tractul optic, tuberculul cenuşiu cu infundibulul şi hipofiza, precum şi tuberculii mamelari. În componenţa hipotalamusului se disting trei regiuni fundamentale de aglomerări a unor grupuri de celule nervoase, diverse ca formă şi dimensiuni: regiunea anterioară, regiunea intermediară şi regiunea hipotalamică dorsală. Aglomerările de celule nervoase formează în aceste regiuni ale hipotalamusului mai mult de 30 de nuclei. Celulele nervoase din nucleii hipotalamusului sunt capabile de a produce substanţe speciale (neurosecrete), care prin prelungirile acestor neurociţi pot fi transportate spre regiunea pituitarei (hipofizei). Nucleii, care conţin asemenea neurociţi, au fost denumiţi nuclei neurosecretori ai hipotalamusului. În regiunea anterioară a hipotalamusului se află nucleul supraoptic şi nucleii paraventriculari. Neuriţii celulelor nervoase din nuclei menţionaţi formează fasciculul hipotalamohipofizar, care se termină în lobul posterior al hipofizei. Nucleii hipotalamusului sunt legaţi printr-un sistem complicat de căi conductoare aferente şi eferente, prin intermediul cărora această porţiune a diencefalului exercită o influenţă reglatoare asupra numeroaselor funcţii vegetative ale organismului. Neurosecretul neurociţilor din nucleii hipotalamici au facultatea de a influenţa funcţiile celulelor glandulare ale pituitarei, stimulând
256 sau, dimpotrivă, frânând secreţia unei serii de hormoni care, la rândul lor, reglează activitatea altor glande endocrine. Prezenţa conexiunilor nervoase şi humorale dintre nucleii hipotalamusului şi hipofiză, a făcut necesară întrunirea acestor formaţiuni într-un sistem comun – sistemul hipotalamohipofizar. Ventriculul III Ventriculul III ocupă în cadrul diencefalului o poziţie centrală. Cavitatea lui are aspectul unei fante înguste şi e delimitată de şase pereţi: superior, inferior, anterior, posterior şi lateral (dublu). Din interior toţi pereţii ventriculului III sunt tapetaţi cu un strat ependimal. La nivelul peretelui superior pia mater conţine numeroase vase sangvine, care formează plexul vascular al ventricului III. Anterior ventriculul III comunică cu ventriculele laterale prin orificiile interventriculare, iar posterior trece în apeductul creierului, comunicând astfel şi cu ventriculul IV. Fiziologia diencefalului Talamusul este nucleul senzitiv al regiunii subcorticale. El mai este numit şi ,, colector al sensibilităţii”. Funcţiile principale ale talamusului constau în integrarea tuturor tipurilor de sensibilitate, compararea informaţiei primite prin diferite canale de legătură şi evaluarea importanţei biologice a acesteia. Nucleele talamusului se împart, după funcţii în: specifice (la neuronii acestora se termină căile aferente ascendente), nespecifice (nucleele formaţiei reticulare) şi asociative. Prin nucleele asociative talamusul este legat cu toate nucleele motorii ale regiunii subcorticale: corpul striat, globul palid, hipotalamusul, precum şi cu nucleele mezencefalului şi bulbului rahidian. Studierea funcţiilor talamusului poate fi realizată prin metoda secţionării, excitării şi lezării. Pisica la care secţionarea a fost făcută mai sus de diencefal se deosebeşte radical de pisica la care etajul superior al sistemului nervos central este mezencefalul. Ea nu numai că se ridică şi se deplasează, adică efectuează mişcări coordonate foarte complicate, dar manifestă şi toate semnele de reacţii emoţionale. O atingere uşoară provoacă reacţia de agresie ; pisica bate cu coada, mârâie supărată, muşcă, îşi arată ghearele. La om, talamusul joacă un rol însemnat în comportarea emoţională , care se caracterizează prin mimica specifică , gesticulaţii şi modificări ale funcţiilor organelor interne. În reacţiile emoţionale se ridică tensiunea arterială, se accelerează pulsul, respiraţia, se dilată pupilele. Reacţia mimică a omului este înnăscută. Dacă se gâdilă nasul fătului de 5-6 luni, se poate observa o grimasă tipică de nemulţumire (P.K.Anohin). La excitarea talamusului, la animale apar reacţii motorii şi de durere – ţipăt, mârâit. Acest efect poate fi explicat prin faptul că impulsurile de la talamus trec uşor la nucleele motorii ale regiunii subcorticale cu care el conectează (contactează). Clinic, simptomele de afecţiune ale talamusului se caracterizează prin cefalee foarte puternică, dereglarea somnului, tulburarea sensibilităţii (hiper – sau hiposensibilitate), dereglarea mişcărilor (preciziei proporţionalităţii lor), apariţia mişcărilor forţate involuntare. Hipotalamusul este centrul subcortical superior al sistemului nervos vegetativ. În această regiune sunt situaţi centrii ce reglează toate funcţiile vegetative care asigură constanţa mediului intern al organismului, precum şi reglarea metabolismului lipidic, proteic, glucidic şi hidrosalin. În activitatea sistemului nervos hipotalamusul joacă acelaşi rol principal ca şi nucleele roşii ale mezencefalului în reglarea funcţiilor somatomotorii ale sistemului nervos somatic. La excitarea regiunilor anterioare ale hipotalamusului apar efecte parasimpatice-intensificarea peristaltismului intestinal, secreţiei sucurilor digestive, bradicardia etc., iar la excitarea regiunilor posterioare se observă efecte simpatice – accelerarea bătăilor inimii, constricţia vaselor, ridicarea temperaturii corpului etc. Deci, în porţiunile anterioare ale hipotalamusului sunt situaţi centrii parasimpatici , iar în cele posterioare – centrii simpatici.
257 O importanţă extrem de mare pentru înţelegerea funcţiilor hipotalamusului are descoperirea în această regiune a encefalului a receptorilor ce percep schimbarea temperaturii sângelui (termoreceptori), a presiunii osmotice (osmoreceptori) şi a compoziţiei sângelui (glucoreceptori). De la receptorii ,,orientaţi în sânge” apar reflexe ce menţin constanţa mediului intern al organismului – homeostaza. Sângele ,,flămând” excită glucoreceptorii şi provoacă astfel excitaţia centrului alimentar: apar reacţii alimentare îndreptate spre căutarea şi ingerarea hranei. În clinică, una dintre cele mai dese manifestări ale afecţiunii hipotalamusului este dereglarea metabolismului hidrosalin, care se manifestă prin eliminarea unei cantităţi enorme de urină cu densitate scăzută. Această boală se numeşte diabet insipid. Hipotalamusul este îndeosebi dependent de activitatea hipofizei. În neuronii masivi ai nucleului supraoptic paraventricular al hipotalamusului sunt secretaţi hormonii vasopresina şi oxitocina. Prin intermediul axonilor, aceşti hormoni se scurg în hipofiză, unde se acumulează, iar apoi pătrund în sânge. În alt mod se realizează relaţia dintre hipotalamus şi lobul anterior al hipofizei. Vasele ce înconjoară nucleele hipotalamusului se unesc într-un sistem de vene, care coboară spre lobul anterior al hipofizei şi aici se ramifică din nou în capilare, împreună cu sângele, la hipofiză vin substanţe numite releasing – factori, sau factori de evacuare, care stimulează secreţia hormonilor în lobul anterior al hipofizei. Formaţiunea reticulară În trunchiul cerebral şi în diencefal, între nucleele specifice, se află aglomerări de neuroni, prelungirile numeroase ale cărora se ramifică abundent formând o reţea densă. Acest sistem de neuroni a fost numit formaţiune reticulară. Prin cercetări speciale s-a demonstrat că toate aşa – numitele căi specifice care conduc anumite tipuri de sensibilitate de la receptori spre zonele senzitive ale scoarţei trimit în regiunea trunchiului cerebral ramificări colaterale, care se termină pe celulele formaţiunii reticulare. Fluxurile de impulsuri periferice de la extero-, intero- şi proprioreceptori menţin încontinuu excitaţia tonică a structurilor formaţiunii reticulare. De la neuronii formaţiunii reticulare pornesc căile nespecifice. Ele se îndreaptă în sus, spre scoarţa cerebrală şi nucleele subcorticale şi în jos, spre neuronii măduvei spinării. Prin excitarea, diferitelor structuri ale formaţiunii reticulare, s-a putut dezvălui funcţia ei de reglator al stării funcţionale a măduvei spinării şi a encefalului, precum şi funcţia de cel mai important reglator al tonusului muscular. Rolul formaţiei reticulare în activitatea SNC poate fi comparat cu rolul reglatorului la televizor: fără ca să dea imagine, el poate să modifice tăria sunetului şi iluminarea. Excitarea formaţiunii reticulare nu provoacă un efect motor, ci modifică activitatea existentă la momentul dat, pe care o inhibă sau o intensifică. Dacă prin excitări ritmice de scurtă durată a unui nerv senzitiv vom provoca la pisică reflexul de protecţie – flexia labei posterioare, iar apoi în cadrul acestuia vom excita formaţiunea reticulară, efectul, în funcţie de zonele excitate, va fi diferit: reflexele spinale sau se vor intensifica brusc sau vor slăbi şi vor dispare, adică se vor inhiba. Inhibiţia apare la excitarea regiunilor posterioare ale trunchiului cerebral, iar intensificarea reflexelor – la excitarea regiunilor anterioare. Zonele respective ale formaţiunii reticulare au fost numite zone de inhibiţie şi zone de activaţie. Asupra scoarţei cerebrale formaţiunea reticulară exercită o influenţă activatoare, care menţine starea de veghe şi concentrează atenţia. Dacă la o pisică dormindă cu electrozii implantaţi în diencefal se va efectua excitarea formaţiunii reticulare, ea se va trezi şi va deschide ochii. Pe electroencefalogramă vor dispare undele lente caracteristice pentru starea de somn şi vor apărea nişte unde de frecvenţă mai mare, specifice pentru starea de veghe. Formaţiunea reticulară exercită asupra scoarţei cerebrale o acţiune de activitate ascendentă generalizată ( care cuprinde toată scoarţa). Conform expresiei lui I.P.Pavlov, ,,regiunea subcorticală înviorează scoarţa”. La rândul său, scoarţa emisferelor mari reglează activitatea formaţiunii reticulare.
258 Telencefalul - telencephalon Telencefalul constă din două emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală şi unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară şi comisura fornixului. Cavitatea telencefalului formează în fiecare din cele două emisfere ventriculii laterali drept şi stâng. Fiecare emisferă a encefalului constă dintr-un strat de substanţă cenuşie periferică – scoarţa cerebrală (mantia) , substanţă albă, situată în profunzimea ei şi conţinând aglomerări de substanţă cenuşie, care constituie nucleii bazali. Emisfera cerebrală Fiecare emisferă a creierului mare este acoperită din exterior cu o lamelă de substanţă cenuşie, denumită scoarţa cerebrală. La fiecare emisferă distingem 3 feţe: superolaterală, medială şi inferioară. Aceste feţe sunt despărţite între ele prin margini: marginea superioară, marginea inferolaterală şi marginea inferomedială. Părţile proeminente ale emisferei sunt denumite poli – polul frontal, polul occipital şi polul temporal. Suprafeţele celor două emisfere cerebrale au un relief extern de complicat, deoarece sunt străbătute de numeroase şanţuri mai mult sau mai puţin adânci, care separă porţiuni proeminente în formă de sul – circumvoluţiunile cerebrale. Întinderea, orientarea şi profunzimea şanţurilor, precum şi dimensiunile şi forma circumvoluţiunilor variază considerabil. Totodată, există câteva şanţuri constante bine pronunţate, care apar înaintea celorlalte, în procesul de dezvoltare embrionară. Cu ajutorul lor, emisferele se împart în regiuni mari, numite lobi. Fiecare emisferă se împarte în cinci lobi: frontal, parietal, occipital, temporal şi insula – un lob ascuns în profunzimea şanţului lateral. Drept linie limitrofă dintre lobul frontal şi cel parietal serveşte şanţul central, dintre lobul parietal şi lobul occipital – şanţul parietooccipital. Lobul temporal este separat de ceilalţi lobi prin şanţul lateral. Pe suprafaţa superolaterală a emisferei, în regiunea lobului frontal, se află şanţul precentral care separă circumvoluţiunea precentrală şi două şanţuri frontale – superior şi inferior, care împart restul lobului frontal în trei circumvoluţiuni frontale: superioară, medie şi inferioară. Prin lobul parietal trec şanţul postcentral, care delimitează circumvoluţiunea postcentrală, şi şanţul ei intraparietal, care împarte partea rămasă a lobului parietal îl lobulul parietal superior şi lobulul parietal inferior. În cadrul lobulului parietal inferior se mai disting două circumvoluţiuni: supramarginală şi unghiulară. Lobul occipital este situat posterior de şanţul parietooccipital. Acest lob are dimensiuni mai reduse şi în posterior se termină prin polul occipital. Circumvoluţiunile şi şanţurile , care străbat lobul acesta sunt extrem variate, cel mai pronunţat dintre ele fiind şanţul occipital transversal, care reprezintă prelungirea şanţului intraparietal. Lobul temporal ocupă regiunea inferolaterală a emisferei cerebrale. Limita dintre lobul temporal şi cel parietal reprezintă şanţul lateral. Pe faţa externă a lobului temporal se disting şanţul temporal superior şi şanţul temporal inferior, care delimitează cele trei circumvoluţiuni temporale superioare, medie şi inferioară. Lobul insular (insula) este situat în adâncul şanţului lateral. Insula poate fi văzută cu condiţia că porţiunile lobilor frontal, parietal şi temporal, care o acoperă, numite opercul, vor fi înlăturate. Pe faţa medială a emisferei, deasupra corpului calos trece şanţul corpului calos, care apoi porneşte în jos şi anterior şi continuă cu şanţul hipocampului. Superior de şanţul corpului calos trece şanţul calosomarginal. Între şanţul corpului calos şi şanţul calosomarginal se află circumvoluţia corpului calos, ce înconjoară corpul calos. Anteroinferior această circumvoluţie trece în circumvoluţia parahipocampală. Anterior de extremitatea superioară a şanţului central se află faţa medială a lobului frontal superior, iar alături de el este situat lobulul paracentral. Între porţiunea marginală şi şanţul parietooccipital se află precuneul, care se prezintă ca porţiune a lobului parietal.
259 Pe faţa medială a lobului occipital sunt situate două şanţuri, ce se unesc între ele sub un unghi ascuţit. Primul este şanţul parietooccipital, ce separă lobul parietal de lobul occipital, iar al doilea este şanţul calcarin. Sectorul lobului occipital, cuprins între şanţul parietooccipital şi şanţul calcarin, are aspectul unui triunghi şi e numit lobulul cuneat. Faţa inferioară a emisferei are un relief destul de complicat. Regiunea anterioară a ei o constituie lobul frontal, iar cea posterioară – lobul temporal şi occipital. În regiunea lobului frontal , lateral de fisura longitudinală a creierului care desparte emisferele între ele, se află şanţul olfactor. În acest şanţ este situat bulbul olfactor şi tractul olfactor cu trigonul olfactor. Sectorul, situat între fisura longitudinală şi şanţul olfactor se numeşte circumvoluţie rectă. Lateral de şanţul olfactor, sunt situate şanţurile orbitale, care separă circumvoluţiile orbitale. Pe faţa inferioară a emisferei, în regiunea ei posterioară se află şanţul colateral. Lateral de şanţul colateral se află circumvoluţia occipitotemporală medială. Între această circumvoluţie şi circumvoluţia occipitotemporală laterală, dispusă lateral, trece şanţul occipitotemporal. Fig.71. Şanţurile şi circumvoluţiile feţei superolaterale ale emisferei cerebrale. 1-circumvoluţia precentrală; 2-şanţul precentral; 3-circumvoluţia frontală medie; 4-circumvoluţia frontală superioară; 5-şanţul frontal superior; 6-şanţul frontal inferior; 7-porţiunea operculară din circumvoluţia frontală inferioară; 8-porţiunea triunghiulară din circumvoluţia frontală inferioară; 9-porţiunea orbitală din circumvoluţiunea frontală inferioară; 10-polul frontal al emisferei cerebrale; 11-ramura anterioară a şanţului lateral (Sylvius); 12- ramura ascendentă a şanţului lateral (Sylvius); 13-ramura posterioară a şanţului lateral (Sylvius); 14-polul temporal;15-şanţul central (Rolando); 16-circumvoluţia postcentrală; 17-şanţul postcentral; 18-lobulul parietal superior; 19-şanţul intraparietal; 20-21-circumvoliuţiile supramarginală şi angulară din lobulul parietal inferior; 22- şanţul parietooccipital; 23-şanţul calcarin;24-polul occipital; 25-şanţurile lobului occipital; 26- circumvoluţia temporală inferioară; 27-şanţul temporal inferior; 28-circumvoluţia temporală medie; 29-şanţul temporal superior; 30-circuvoluţia temporală superioară.
260 Structura cortexului cerebral Scoarţa cerebrală (mantia) este reprezentată prin substanţa cenuşie, dispusă la exteriorul emisferelor creierului. Ea este formată din straturi de celule nervoase şi fibre, aranjate într-o anumită ordine. Diverse regiuni ale cortexului diferă nu numai prin aspectul celulelor nervoase, ci şi prin amplasarea lor reciprocă. Distribuirea celulelor nervoase în limitele cortexului e marcată prin termenul,, citoarhitectonică”. Celulele nervoase (neuronii) cu caractere morfologice mai mult sau mai puţin similare sunt localizate sub aspect de straturi aparte. Structura şi densitatea localizării fibrelor nervoase diferă de la o regiune a cortexului la alta. Particularităţile distribuirii fibrelor din scoarţa creierului sunt definite prin termenul ,, mieloarhitectonică”. Pentru scoarţa cerebrală de apariţie recentă (neocortex) a omului adult e caracteristică distribuirea celulelor nervoase în formă de şase straturi (pături). 1. pătura moleculară 2. pătura granulară externă 3. pătura piramidală externă 4. pătura granulară internă 5. pătura piramidală internă 6. pătura polimorfă. Localizarea funcţiilor în scoarţa emisferelor cerebrale Ariile corticale după funcţia lor pot fi clasificate în: arii de protecţie aferente, receptoare sau senzoriale, arii de protecţie eferente, efectoare sau motorii şi ariile de asociaţie. În realitate, toate ariile de proiecţie senzoriale sau motorii primesc aferenţe şi trimit eferenţe, de aceea denumirea corectă ar fi de arii senzorio – motorii, în particular pentru ariile pre şi postcentrală. Ariile de proiecţie aferente sunt: somestezice, vizuală, auditivă, gustativă, olfactivă şi vestibulară. Aria primară a sensibilităţii generale (aria somestezică primară) este localizată în girul postcentral, câmpurile 3, 1, 2. În aria primară, centrii sunt localizaţi de sus în jos, după silueta răsturnată a corpului. Organismul se prezintă sub forma unei caricaturi monstruoase, la care ies în evidenţă buzele, limba şi mâna cu degetele, în special policele. Această proiecţie răsturnată a corpului a primit numele de homunculus senzitiv. Mâna şi degetele ocupă o suprafaţă mare, aproape egală cu cea a trunchiului şi membrelor la un loc; aceasta se explică prin importanţa funcţională a mâinii şi densitatea receptorilor cutanaţi existenţi în segmentul respectiv. În această arie se proiectează fibrele care alcătuiesc calea sensibilităţii exteroceptive (tactile, termice, dureroase şi de presiune) din piele, precum şi fibrele sensibilităţii proprioceptive ( excitaţii culese de la tendoane, articulaţii, muşchi, periost, ligamente). Senzaţiile de la acest nivel sunt senzaţii elementare, nu dau informaţii asupra calităţii, intensităţii şi originii stimulului . Posterior de girul postcentral, în lobul parietal se află ariile 5 şi 7 somatopsihice, care au rol de a recunoaşte asemănări şi deosebiri ale senzaţiilor produse de un obiect. Recunoaşterea obiectelor se realizează în lobul parietal inferior ( ariile 39 şi 40) în aria tactognostică. Aria secundară somestezică este situată de-a lungul buzei superioare a şanţului lateral. Este mai redusă decât cea primară. Această arie răspunde mai puţin la sensibilitatea tactilă, dar cu predominanţă la cea dureroasă şi termică. Membrul superior se proiectează în partea anterolaterală, iar cel inferior în partea posteromedială a ariei somestezice secundare. Ariile vizuale sunt localizate în lobul occipital, pe buzele şi în profunzimea şanţului calcarin şi în părţile vecine de cuneus şi girul lingual. Aria vizuală primară este reprezentată de câmpul 17 sau aria striată, pe care retina se proiectează punct cu punct. Aria striată a fiecărei emisfere primeşte informaţii de la câmpul vizual temporal ipsilateral şi de la câmpul vizual nazal al
261 retinei contralaterale. În stratul IV al scoarţei din aria striată există stria lui Genari , vizibilă cu ochiul liber. Aria vizuală secundară, câmpul 18 (aria parastriată), este principala arie de asociaţie. Câmpul 18 este centrul memoriei vizuale. O a treia arie vizuală este reprezentată de câmpul 19, aria peristriată. Câmpul 19 are rol în orientarea spaţială şi corectitudinea imaginii. Anterior de aria peristriată (19), în girul angular, se află centrul cititului. Lezarea lui duce la o cecitate verbală, în care caz bolnavul nu poate citi, deşi uneori poate diferenţia literele şi chiar să le reproducă, dar nu poate sesiza semnificaţia convenţională a cuvântului scris. Ariile auditive. Aria auditivă primară este localizată pe faţa superioară a girului temporal superior, în girii transverşi Heschll, câmpurile 41 şi parţial de 42, care primesc aferenţe geniculo- temporale de la corpul geniculat medial. Aria auditivă secundară este constituită din câmpul 42 (parţial) şi câmpul 22. Excitarea câmpurilor 42 şi 22 produce senzaţia de fluierat, de dangăt de clopot sau ţârâit de greier. Lezarea câmpului 22 provoacă afazia senzorială (bolnavul aude, dar nu poate interpreta sunetul, în special cuvintele). Aria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral Sylvius, în regiunea inferioară a girului postcentral, câmpul 43. Aria vestibulară nu are o localizare precisă; după unii autori ar fi situată în girul temporal superior, înapoia ariei auditive, după alţii ar fi situată în lobul parietal. Aria olfactivă este localizată în cortexul piriform, aria entorinală, câmpul 28. Distrugerea, în mod experimental la animale şi accidental la om, a acestor arii de proiecţie aferente duce la pierderea sensibilităţii, în cazul ariei senzitive, sau la pierderea funcţiei, în cazul ariilor senzoriale ( orbire, surditate, anosmie de tip central, deşi organele receptoare respective sunt intacte). Ariile de proiecţie eferente sunt originea căilor corticofugale. Au rol în iniţierea mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului muscular. Aria somatomotorie primară corespunde câmpului 4 din girul precentral. În aria 4, o caricatură monstruoasă, la care ies în evidenţă mâna, (în special degetul mare ) pentru coordonarea activităţi manuale, şi capul, pentru coordonarea activităţii fonatorii şi mimicii. Aceasta proiecţie deformată a organismului a primit numele de humunculus motor. Aria 4 conţine în stratul 5 neuroni piramidali gigantici Betz (120 – 150 μ). Există aproximativ 30000 neuroni Betz în fiecare emisferă. Aria premotorie (6) se află anterior de aria 4. Anterior de aria 6 se află câmpul frontal al ochiului (aria 8), care controlează mişcările voluntare ale ochilor, ca şi mişcările conjugate ale globilor oculari. Aria motorie secundară corespunde ariei somestezice secundare (câmpurile 40 şi 43) peste care se suprapune. Are rol în comanda motorie ipsilaterală a feţei. Aria motorie suplimentară este localizată pe faţa medială a girului frontal superior, anterior de aria primară. Stimularea ei are ca rezultat trei tipuri de mişcări: adaptarea de postură, mişcări complexe stereotipice şi mişcări rapide necoordonate. Ariile extrapiramidale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului, dar în special aria premotorie 6, aria motorie suplimentară (faţa medială a girului frontal superior) şi aria motorie secundară. Suprafaţa ocupată de ariile extrapiramidale reprezintă 85% din totalitatea cortexului motor. Aceste arii cuprind ariile subpresive, originea fibrelor piramidale şi ariile extrapiramidale propriu-zise. Ariile subpresive, a căror stimulare inhibă funcţionarea ariei motorii primare, sunt: 4s, 6s precentrală, 2s postcentrală, 19s occipitală şi 24 cingulară. Influxul subpresor al acestor arii ajunge la nucleul caudat, care îl transmite la globul palid. Aceasta îl transmite, prin intermediul talamusului, spre scoarţa precentrală din câmpurile 4 şi 6. În acest circuit cortico-strio-palido- talamo-cortical, talamusul are rol centralizat, controlând amplitudinea şi modul în care a fost executată mişcarea. Ariile extrapiramidale propriu-zise sunt repartizate cortexului fronto-parieto-temporal şi mai puţin occipital. Caracterul principal al acestor arii este excitabilitatea redusă faţă de cea a câmpului 4, care se manifestă controlateral. De la aceste arii extrapiramidale pleacă fibre corticopontine care ajung la nucleii din punte şi de aici, prin fibre pontocerebeloase, la scoarţa
262 cerebelului (neocerebelului). De la scoarţa cerebelului ajung la nucleul dinţat, apoi la talamus şi de aici înapoi la scoarţa cerebrală, încheind circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. Rolul acestui circuit este de a aduce influxul nervos de reglaj cerebelos în execuţia mişcărilor voluntare. Ariile vegetative se găsesc în girul cingular, în girii orbitali ai lobului frontal, la nivelul hipocampului şi în lobul insulei. Acest ansamblu formează creierul visceral. El este conectat în ambele sensuri cu talamusul, hipotalamusul şi sistemul limbic. Centrii limbajului. Emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin în limbajul articulat. Existenţa unei emisfere dominante este necesară, deoarece lipsa dominanţei duce şa bâlbâială. Centrii limbajului se află în girul frontal inferior, în câmpurile 44, 45, (aria vorbirii, Broca), situate anterior de aria motorie principală (aria 4). Lezarea acestor arii duce la afazie motorie (anartrie), în care bolnavul nu-şi poate exprima oral ideile. Centrii scrisului se află în girul frontal mijlociu, anterior de aria motorie principală. Lezarea lui determină agrafie, care constă în imposibilitatea de a scrie, cu toate că muşchii mâinii pot mobiliza degetele cu dibăcie în alte scopuri. Zonele de asociaţie determină activităţi psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale. Ele s-au dezvoltat mai recent pe scara filogenetică şi ocupă o mare extindere în scoarţa cerebrală. Fig.72. Ariile citoarhitectonice ale emisferei cerebrale, faţa superolaterală, explicaţii în text.
263 Nucleii bazali (subcorticali) şi substanţa albă a telencefalului Substanţa cenuşie din fiecare emisferă cerebrală în afară de scoarţă, care constituie straturile superioare ale creierului terminal mai formează îngrămădiri sub aspect de nuclei sau de noduli, situaţi în profunzimea substanţei albe, în apropiere de faţa bazală a encefalului. În dependenţă de poziţia lor, aceste aglomerări de substanţă cenuşie au fost denumite nuclei bazali. Nucleii bazali cuprind: 1. corpul striat , compus din nucleul caudat şi din nucleul lentiform; 2. claustrum (antezidul); 3. nucleul amigdalian. Între nucleii bazali şi talamus distingem benzi de substanţă albă, numite capsula internă, externă şi extremă. Prin capsula internă trec căile conductoare. Substanţa albă a emisferelor cerebrale constă din mai multe sisteme de fibre nervoase grupate în: 1. fibre de asociaţie; 2. fibre comisurale; 3. fibre de proiecţie. Fibrele menţionate sunt considerate căi conductoare ale encefalului (şi măduvei spinării). Fibrele de asociaţie , pornite din cortexul cerebral (fibre extracorticale ) sunt amplasate în cadrul unei singure emisfere şi face legătura dintre diferiţi centri funcţionali ai săi. Fibrele de proiecţie sunt fibre corticopetale şi corticofugale, unind în ambele sensuri scoarţa cu centrii subiacenţi. Aceste fibre converg în jurul corpului striat şi talamusului, formând coroana radiată. Fibrele comisurale unesc cele două emisfere, formând corpul calos, fornixul şi comisura albă anterioară. Corpul calos. Corpul calos (comisura mare a creierului), conţine fibre (căi conductoare comisurale), care trec dintr-o emisferă în alta şi leagă sectoare de cortex aparţinând emisferelor dreapta şi stângă în scop de reunire (coordonare) a funcţiilor ambelor jumătăţi de creier într-un tot unitar. Corpul calos prezintă un corp a cărui extremitate anterioară, curbată, numită genunchi, se termină cu o porţiune ascuţită, numită rostru, care se prelungeşte cu lama terminală. Extremitatea posterioară, mai voluminoasă, poartă numele de spleniu. Fibrele, care formează corpul calos, unesc o emisferă cu alta. Fornixul Fornixul se află sub corpul calos. În partea centrală prezintă corpul fornixului. Anterior, corpul se împarte în cele două columne care se îndreaptă spre cei doi corpi mamilari, iar posterior corpul se îndreaptă spre hipocamp, formaţiune care apar aparţine sistemului limbic. Între columnele fornixului şi genunchiul corpului calos se află septul pelucid format din două lame, între care se află cavitatea septului pelucid. Comisura albă anterioară Comisura albă anterioară trece anterior de columnele fornixului şi se răsfiră în regiunea anterioară a lobului temporal.
264 Ventriculul lateral Se disting doi ventriculi: stâng situat în emisfera stângă şi drept aflat în emisfera dreaptă a creierului şi se prezintă ca cavităţile telencefalului. Ventriculul lateral se află în masa emisferei cerebrale şi este o cavitate cu o configuraţie complicată. Aceasta se datoreşte faptului că compartimentele ventriculului sunt situaţi în toţi lobii emisferei (cu excepţia lobului insular). Lobului parietal al emisferei îi corespunde porţiunea centrală a ventriculului lateral, lobului frontal – cornul anterior, lobului occipital - cornul posterior (sau occipital), lobului temporal – cornul inferior (cornul temporal). În interiorul ventriculului lateral se află plexul vascular. Plexul vascular al ventriculului lateral ia naştere în urma prolabării în cavitatea ventriculară a pia mater cerebrale împreună cu vasele sangvine, pe care le conţine. În partea anterioară a ventriculului lateral plexul vascular prin orificiul interventricular, face legătura cu plexul vascular al ventriculului III. Sistemul limbic O serie de formaţiuni ale encefalului, localizate în special pe faţa medială a emisferei, reprezintă substratul în care are loc formarea unor stări funcţionale generale, ca emoţiile, starea de somn – veghe, motivaţia comportamentului etc. Aceste formaţiuni sunt evidenţiate sub denumirea de sistem limbic. Deoarece în decursul filogenezei reacţiile menţionate au apărut şi s-au perfecţionat în strânsă legătură cu funcţiile olfactive primare, drept bază morfologică pentru ele servesc segmentele creierului, care derivă din porţiunile inferioare ale veziculei cerebrale şi fac parte din aşa – numitul creier olfactor, rinencefal. Sistemul limbic se compune din bulbul olfactor, trigonul olfactor, substanţa perforată anterioară, toate fiind situate pe faţa inferioară a lobului frontal şi reprezentând compartimentul periferic al creierului olfactor, precum şi circumvoluţia corpului calos şi circumvoluţia parahipocampală (împreună cu uncusul), circumvoluţia denticulată, hipocampul (toate componente ale compartimentului central al creierului olfactor) şi alte formaţiuni. Includerea tuturor acestor formaţiuni ale creierului în componenţa sistemului limbic s-a dovedit a fi posibilă datorită faptului că toate dispun de caractere structurale comune, au o provenienţă comună, sunt legate reciproc şi manifestă reacții funcţionale asemănătoare. Căile de conducere ale encefalului şi măduvei spinării Sistemele de fibre nervoase ce conduc impulsurile de la piele şi membranele mucoase, de la organele interne şi de la organele locomotorii spre diferite compartimente ale măduvei spinării şi creierului, în special spre scoarţa emisferelor mari, se numesc căi de conducere ascendente, senzitive sau aferente. Sistemele de fibre nervoase ce transmit impulsuri de la scoarţă sau de la nucleele subiacente ale creierului prin măduva spinării spre organul efector (muşchi, glandă etc.) se numesc căi de conducere descendente, motorii sau eferente. Căile de conducere sunt formate dintr-un lanţ de neuroni. Căile senzitive sunt alcătuite din trei neuroni, iar cele motorii – din doi neuroni. Primul neuron al tuturor căilor senzitive se află întotdeauna în afara SNC, fiind situat în ganglionii spinali sau în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. Ultimul neuron al căilor motorii e întotdeauna prezentat prin celulele coarnelor anterioare ale substanţei cenuşii din măduva spinării sau prin celulele nucleilor motori ale nervilor cranieni. Căile senzitive. Măduva spinării conduce patru tipuri de sensibilităţi: tactilă (senzaţia de atingere şi presiune), termică, de durere şi proprioceptivă (de la receptorii muşchilor şi tendoanelor, aşa numitul simţ artrocinetic, simţul de poziţie şi mişcare a corpului şi membrelor).
265 Calea sensibilităţii termice şi de durere este calea spinotalamică laterală. Primul neuron al acestei căi este prezentat de celulele din ganglionii spinali. Prelungirile periferice ale acestor celule întră în componenţa nervilor spinali. Apofizele centrale ale lor formează rădăcinile posterioare şi pătrund în măduva spinării, unde comutează pe celulele coarnelor posterioare (neuronul doi). Prelungirile neuronului doi, prin comisura măduvei spinării, trec de partea opusă (se încrucişează) şi se ridică, în componenţa funiculului lateral al măduvei, în bulbul rahidian. Aici ele se alipesc la meniscul medial (senzitiv) şi trec prin bulbul rahidian, puntea Varolio şi pedunculii creierului, spre nucleul lateral al talamusului, unde comutează pe neuronul trei. Axonii celulelor nucleelor din talamus formează fasciculul talamocortical , care trece prin partea posterioară a capsulei interne spre circumvoluţia postcentrală a scoarţei (zona analizatorului senzitiv). Deoarece fibrele pe traseul lor se încrucişează, impulsurile de la jumătatea stângă a corpului se transmit în emisfera dreaptă, iar din jumătatea dreaptă – în emisfera stângă. Calea spinotalamică anterioară este formată din fibre ce conduc sensibilitatea tactilă. Ea trece prin funiculul anterior al măduvei spinării. Căile sensibilităţii proprioceptive (simţului artrocinetic) se îndreaptă spre scoarţa emisferelor mari şi spre cerebel, care ia parte la coordonarea mişcărilor. Spre cerebel merg două căi spinocerebeloase – anterioară şi posterioară. Calea spinocerebeloasă posterioară (Flechsig) începe de la celula ganglionului spinal (neuronul unu). Ramificarea periferică întră în componenţa nervului spinal şi se termină prin receptor în muşchi, capsula articulară sau ligamente. Prelungirea centrală în componenţa rădăcinii posterioare întră în măduva spinării şi se termină în celulele nucleului, situat la baza cornului posterior (neuronul doi). Prelungirile neuronului doi se ridică prin partea dorsală a funiculului lateral de aceeaşi parte şi, prin pedunculii cerebeloşi mijlocii, trec la celulele scoarţei vermisului. Fibrele căii spinocerebeloase anterioare (Gowers) formează două încrucişări: în măduva spinării şi în regiunea vălului medular superior, iar apoi, prin pedunculii cerebeloşi superiori, ajung până la celulele scoarţei vermisului. Calea proprioceptivă spre scoarţa emisferelor mari este reprezentată prin două fascicule: graţios şi cuneat. Fasciculul graţios (Goll) conduce impulsurile de la proprioreceptorii membrelor inferioare şi părţii inferioare a corpului şi este situat medial, în funiculul posterior. Fasciculul cuneat (Burdach) se alipeşte lateral de el şi conduce impulsurile de la partea superioară a trunchiului şi membrelor superioare. Neuronul doi al acestei căi se află în nucleele omonime din bulbul rahidian. Prelungirile lor se încrucişează în bulbul rahidian şi se unesc într- un fascicul, numit lemniscul medial (senzitiv). El ajunge la nucleul lateral al talamusului (neuronul trei). Prelungirile neuronilor trei prin capsula internă se îndreaptă spre zona senzitivă şi parţial spre cea motorie a scoarţei. Căile motorii sunt prezentate de două grupuri: 1. Căile piramidale (corticospinală şi corticonucleară sau corticobulbară), care conduc impulsuri de la scoarţă spre nucleii motori ai măduvei spinării şi bulbului rahidian, reprezintă căi ale mişcărilor voluntare. 2. Căile extrapiramidale sau căile motorii reflexe, care întră în componenţa sistemului extrapiramidal. Calea piramidală sau corticospinală începe de la celulele piramidale mari (Beţ) ale scoarţei din cele 2/3 superioare ale circumvoluţiei precentrale şi din lobulul paracentral, trecând apoi prin capsula internă, baza pedunculilor creierului, baza punţii şi piramidele bulbului rahidian. La limita cu măduva spinării ea se împarte în fasciculul piramidal lateral şi fasciculul piramidal medial. Fasciculul lateral (masiv) efectuează o decusaţie şi coboară prin funiculul lateral al măduvei spinării spre celulele cornului anterior. Fasciculul anterior nu se încrucişează şi coboară în funiculul anterior. Încrucişându-se la nivelul fiecărui segment aparte, fibrele lui de asemenea se termină la celulele cornului anterior. Prelungirile celulelor cornului anterior formează rădăcina anterioară, care constituie porţiunea motorie a nevilor spinal, şi se sfârşesc cu terminaţii motorii în muşchi. Calea corticonucleară începe în treimea inferioară a circumvoluţiei precentrale, merge prin genunchiul (curbura) capsulei interne şi se termină în celulele nucleelor motorii ale nervilor cranieni, aflate de partea opusă. Prelungirile celulelor nucleelor motorii formează porţiunea motorie a nervului respectiv.
266 Din căile motorii reflexe (extrapiramidale) fac parte: calea rubrospinală, care porneşte de la celulele nucleului roşu, aflat în mezencefal, calea tectospinală, care începe de la nucleele tectului mezencefalului (lama quadrigemină), legată cu senzaţia auditivă şi vizuală, şi calea vestibulospinală, care porneşte de la nucleele vestibulare din fosa romboidă şi e legată de menţinerea echilibrului corpului. Fiziologia emisferelor cerebrale Generalităţi Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Sediul principal al acestui proces este scoarţa cerebrală care funcţionează în strânsă colaborare cu numeroase structuri subcorticale. Pentru a prelucra informaţia , scoarţa cerebrală trebuie mai întâi să o primească. Informaţia pătrunde în sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este trimisă pe căi specifice la scoarţă, în ariile senzitive specifice. Aceste informaţii sunt apoi comparate, la nivelul ariilor asociative, cu informaţiile culese de ceilalţi analizatori, precum şi cu datele din memorie. Pe baza sintezei complexe a tuturor informaţiilor este elaborată starea de conştiinţă şi sunt luate deciziile automate şi cele voluţionale. Tabelul. N.8 Schema generală de funcţionare a creierului Informaţia actuală Prelucrare superizare Informaţia anterioară (memorie) Comandă şi control = decizii = AutomatConştient CognitivAfectivVolitiv Visceral Endocrin Metabolic
267 Funcţiile neocortexului Scoarţa cerebrală, cea mai nouă structură nervoasă din punct de vedere filogenetic, are trei categorii de funcţii: funcţii senzitive, funcţii asociative, funcţii motorii. Pe baza acestor funcţii se realizează procesele psihice caracteristice fiinţei umane: procese cognitive, procese afective, procese volitive. Funcţiile senzitive La nivelul scoarţei cerebrale s-au evidenţiat numeroase arii senzitive, specializate în prelucrarea unui anumit tip de informaţie. Acestea sunt segmentele corticale ale analizatorilor şi sunt denumite arii senzitive primare. La nivelul lor se termină axonii neuronilor talamici (cel de-al treilea neuron al căilor specifice de conducere ascendentă). În urma stimulării specifice a acestor arii este elaborată senzaţia elementară specifică (auditivă, vizuală, tactilă, etc.). Rolul senzitiv al acestor arii este exclusiv, iar funcţia de prelucrare a diferitelor semnale trimise de la receptori nu se desfăşoară izolat. Există numeroase structuri subcorticale (talamusul, mezencefalul) şi spinale, cu rol asemănător, dar cu o prelucrare elementară a semnalelor senzitive. Unele senzaţii vagi de lumină, sunet, durere sunt elaborate încă la nivelul mezencefalo-diencefalic. Pe de altă parte, în procesul complicat de reconstituire conştientă a informaţiei conţinute în lumea ce ne înconjoară, ariile senzitive specifice colaborează atât între ele, cât şi cu alte arii corticale (ariile asociative). Ariile asociative sunt arii senzitive secundare. Căile talamocorticale se proiectează mai întâi în ariile primare, apoi în ariile secundare. Pentru a înţelege mai bine funcţia ariilor senzitive primare, să exemplificăm ce se întâmplă după distrugerea ariei somestezice I: - persoana respectivă pierde capacitatea de a localiza exact diferitele senzaţii din diferitele părţi ale corpului, deşi poate preciza, de exemplu, la nivelul cărei mâini este senzaţia respectivă (funcţie îndeplinită de talamus); - nu poate aprecia diferitele grade ale presiunii exercitate la nivelul corpului; - nu poate aprecia corect greutatea obiectelor; - nu poate preciza forma sau mărimea obiectelor (situaţie numită astereognozie); - nu poate identifica textura materialelor, deoarece această funcţie corticală depinde de senzaţiile extrem de fine produse de deplasarea pielii pe suprafaţa obiectelor. De asemenea, se poate altera şi aprecierea durerii şi a temperaturii, fie a intensităţii, fie a calităţii acestor două simţuri. Dar ce e mai important, se pierde capacitatea de la localiza aceste două senzaţii, deoarece această localizare depinde, în principal, de stimularea simultană a receptorilor tactili, care se proiectează în aria somestezică I. Funcţiile asociative În ariile senzitive primare iau naştere senzaţiile elementare (lumină, culoare, sunet etc.). Percepţia complexă a lumii exterioare şi a semnificaţiilor diferitelor senzaţii se realizează în ariile asociative, spre care sosesc impulsuri de la mai multe arii primare şi chiar de la structuri subcorticale . Ariile asociative sunt teritorii corticale care nu pot fi încadrate în categoria ariilor primare sau secundare, senzitive sau motorii. În ariile asociative se petrece procesul cel mai înalt de prelucrare a informaţiei senzitive. Aici are loc elaborarea modelului conştient al lumii, apare conştiinţa propriei existenţe, iau naştere voinţa şi deciziile.
268 Tabelul. Nr.9 Lob frontal Sistem limbic FR Arii asociative Diencefal Receptori Prelucrare superioară a informaţiei Deși primesc informații de la mai multe structuri, ariile asociative au propriile specializări, după cum vom vedea în continuare. Topografic, ariile asociative se găsesc în zona parieto- occipito-temporală, zona prefrontală și aria asociativă limbică. Aria asociativă parieto-occipito-temporală ocupă spațiul cortical dintre cortexul somato- senzitiv (anterior), cortexul vizual (posterior) și cortexul auditiv (lateral). Ea asigură un nivel ridicat de interpretare a semnificației semnalelor de la toate ariile senzitive învecinate. Această arie asociativă are propriile sale subarii funcționale: - O zonă situată în cortexul parietal posterior, cu extindere către cortexul occipital superior, asigură analiza continuă a coordonatelor spaţiale ale tuturor părţilor corpului, ca şi ale obiectelor înconjurătoare. Astfel, individul nu-şi poate planifica mişcările celor două jumătăţi ale corpului, el ,,uită” de existenţa părţii opuse celei care efectuează mişcarea, atât din punctul de vedere senzitiv, cât şi cel al planificării mişcărilor voluntare (asomatognozie). - O zonă situată în partea posterioară a lobului temporal, în spatele cortexului auditiv primar, numită aria Wernicke, este, din punctul de vedere al funcţiilor intelectuale, cea mai importantă regiune a creierului, deoarece cea mai mare parte a acestora au la bază limbajul. Din acest motiv, este numită şi arie interpretativă generală (sau arie a înţelegerii limbajului). Această Decizii Modelul lumii Conștiința Semne Idei Supersemne Traducere AutomateVoluntare
269 arie este dezvoltată în mod deosebit în emisfera cerebrală dominantă (emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci) şi joacă cel mai important rol al cortexului cerebral, în ceea ce numim inteligenţă. Din acest motiv, această arie a mai fost numită şi aria gnostică, aria cunoaşterii, aria asociativă terţiară etc. După distrugerea ariei Wernicke, un individ aude cuvintele şi poate chiar să recunoască semnificaţia unora dintre ele, dar nu poate să aranjeze aceste cuvinte într-o idee coerentă ( afazie auditivă sau surditate psihică). De asemenea, poate citi cuvinte scrise, dar nu poate recunoaşte sensul acestora. Aria Wernicke este importantă pentru interpretarea semnificaţiilor complexe ale diferitelor experienţe senzitive. În funcţia ariei Wernicke un rol esenţial îl are limbajul. O mare parte a experienţei noastre senzitive este convertită într-un echivalent al limbajului, înainte de a fi stocată în memorie şi înainte de a fi prelucrată în scopuri intelectuale. De exemplu, atunci când citim o carte, nu memorăm imaginile cuvintelor tipărite, ci cuvintele însele sub forma limbajului. De asemenea informaţia cuprinsă în cuvinte este de obicei transformată întâi în limbaj şi abia apoi este descifrat înţelesul ei. Aria Wernicke este aria senzitivă pentru interpretarea limbajului, din emisfera dominantă. Ea are conexiuni strânse atât cu aria auditivă primară cât şi cu ariile auditive secundare din lobul temporal. Această relaţie extrem de strânsă este probabil rezultatul faptului că primul contact cu limbajul este auditiv. Mai târziu, când se dezvoltă percepţia vizuală a limbajului (prin citit), informaţia vizuală este probabil direcţionată către regiunile pentru limbaj deja dezvoltate în lobul temporal dominant. Posterior de aria Wernicke, situată în regiunea circumvoluţiei angulare din lobul occipital, este o arie de prelucrare vizuală secundară, care trimite informaţiile despre cuvintele citite către aria Wernicke. În absenţa acesteia, un individ poate înţelege limbajul vorbit, dar nu şi pe cel scris ( cecitate psihică sau afazie vizuală). În porţiunile cele mai laterale ale lobului occipital anterior şi ale lobului temporal posterior se află o arie pentru denumirea obiectelor. Individul ia cunoştinţă de numele obiectelor pe cale auditivă, în timp ce natura obiectelor este percepută pe cale vizuală. La rândul lor, numele obiectelor sunt esenţiale pentru înţelegerea limbajului şi pentru funcţiile intelectuale, funcţii îndeplinite de aria Wernicke. Teritoriul prefrontal este sediul controlului cortical al funcţiilor vegetative. Este conectat bidirecţional cu talamusul şi cu hipotalamusul. Asigură integrarea funcţiilor vegetative în acte complexe de comportament uman. Tot aici se află şi sediul personalităţii noastre. Aria asociativă prefrontală are conexiuni funcţionale foarte strânse cu cortexul motor, planificând modelul complex şi secvenţialitatea fiecărei activităţi motorii. În acest scop, primeşte un fascicul voluminos de fibre subcorticale ce leagă teritoriul prefrontal de aria asociativă parieto- occipitotemporală. Prin aceste conexiuni, cortexul prefrontal primeşte multiple informaţii senzitive prelucrate, în special informaţii despre coordonatele spaţiale ale diferitelor segmente ale corpului, absolut necesare pentru planificarea corectă a mişcărilor. În acelaşi mod, cortexul prefrontal este esenţial în desfăşurarea proceselor intelectuale, de ideaţie. Acesta este capabil să combine informaţiile nonmotorii primite de la diferitele arii corticale şi să elaboreze diferite tipuri de activităţi voliţionale nonmotorii, la fel ca şi pe cele motorii. Din acest motiv, aria prefrontală este considerată sediul gândirii. O regiune deosebită a cortexului prefrontal este aşa-numită arie Broca, situată parţial în regiunea lateral-posterioară a cortexului prefrontal şi parţial în aria premotorie. Aici este locul unde se iniţiază şi se execută modelul motor al exprimării fiecărui cuvânt în parte. Această arie funcţionează în strânsă legătură cu aria Wernicke. În urma distrugerii acestei zone, bolnavul ştie ce vrea să spună, poate emite sunete, dar nu este capabil să articuleze cuvintele (afazie motorie). Aria prefrontală are un rol foarte important, deşi nedefinit, în procesele intelectuale. Acesta poate fi mai bine evidenţiat prin distrugerea lobilor prefrontali (aşa - numita lobotomie, practicată în urmă cu câteva decenii pentru tratarea anumitor boli în psihiatrie, înainte de descoperirea medicamentelor moderne): - pacientul pierde capacitatea de a rezolva problemele complexe;
270 - el nu poate realiza în mod secvenţial mai multe sarcini pentru a atinge un anumit ţel şi, în general,îşi pierde ambiţia; - devine incapabil să înveţe să efectueze mai multe activităţi în acelaşi timp, în paralel; - scade, uneori marcat, agresivitatea individului; - comportamentul social devine inadecvat faţă de situaţia de moment (vesel la înmormântare, trist la nuntă), are bizarerii de comportament, inclusiv pierderea valorilor morale şi lipsă de reţinere faţă de sex şi excremente; - pacienţii pot vorbi şi înţelege limbajul, dar nu pot să dezvolte o idee, iar starea lor de spirit se modifică extrem de repede, da le blândeţe la furie, la exaltare şi la tristeţe; - pacientul poate să realizeze aproape toate mişcările pe care le-a executat de-a lungul vieţii, dar fără un scop anume. Aria asociativă limbică este situată la polul anterior al lobului temporal, în porţiunile ventrale ale lobului temporal şi în girusul cingulat. Această arie este responsabilă de comportament, emoţii şi motivaţie (impuls). La 90% din oameni, aria asociativă generală (aria Wernicke) este mai dezvoltată în emisfera cerebrală stângă decât în cea dreaptă. Concomitent, şi centrii motori ai scrisului şi ai vorbitului din lobul frontal stâng, precum şi girusul angular sunt mult mai dezvoltaţi. Activitatea emisferei stângi domină activitatea întregului creier pentru funcţiile cognitive şi motorii la majoritatea oamenilor. Aceştia sunt dreptacii. Într-un procent mai mic (cam 10%), emisfera dreaptă este dominantă pentru activităţile sus-menţionate (,,stângacii”), şi într-un număr şi mai redus ambele emisfere sunt dominante (,,ambidextrii”) . Emisfera dominantă sau codominantă cooperează foarte strâns cu cealaltă prin intermediul căilor comisurale, în special a corpului calos, pentru a asigura unitatea de vederi şi de acţiune. Funcţiile motorii Emisferele cerebrale coordonează întreaga activitate motorie somatică, voluntară şi involuntară. Principalele structuri implicate în acest control nervos sunt cortexul motor şi nucleii bazali. Fiziologia cortexului motor. Cercetările experimentale de stimulare sau de extirpare, precum şi observaţii anatomice şi clinice efectuate la bolnavii cu leziuni ale ariei motorii principale au evidenţiat rolul cortexului motor şi al căii piramidale în transmiterea comenzii voluntare spre muşchii somatici. Stimularea ariei 4 determină contracţii izolate sau grupate ale muşchilor din jumătatea contralaterală, iar extirparea acesteia aboleşte mişcările voluntare în jumătatea opusă a corpului. S-a constatat că mişcările voluntare sunt însoţite sau chiar precedate de activităţi motorii involuntare, automate. Acestea constau în modificări ale tonusului muşchilor activi şi modificări în postura individului, acte motorii ce susţin corpul favorizând realizarea mişcării, conform intenţiei. Aşadar, mişcarea voluntară se realizează şi cu participarea structurilor motorii extrapiramidale. Sediul exact unde are loc elaborarea ideii de mişcare este greu de precizat. La acest act neurofiziologic şi psihologic complex participă creierul emoţional (hipotalamusul şi sistemul limbic), ariile corticale motorii, premotorii senzitive şi asociative, nucleii bazali, cerebelul şi talamusul. Impulsul (motivaţia) pentru efectuarea unei anumite mişcări voluntare ia naştere în creierul emoţional şi asociativ, care elaborează planul general al mişcării. Prin circuite cortico-striate şi cortico-ponto-cerebeloase, planul mişcării este remis simultan nucleilor bazali şi cerebelului, care la rândul lor, trimit impulsuri spre cortexul motor prin releu talamic.
271 Tabelul nr. 10 Dinamica elaborării comenzii voluntare Feedback senzitiv Astfel , iau naştere două circuite de feedback motor: - circuitul cortico-strio-talamo-cortical; - circuitul cortico-cerebelo-talamo-cortical. Prin conlucrarea tuturor acestor structuri este elaborat programul mişcării voluntare, ce va fi adus la îndeplinire de cortexul motor. Acesta coordonează, în special, mişcările rapide ale extremităţilor, activitatea motorie fină, calificată (scrisul, bătutul la maşină, cântatul la instrumente muzicale etc.) Cortexul motor nu elaborează decizii, ci le pune în aplicare. Creier motivaţional senzitiv şi asociativ Plan motor Talamus Program motor Cortex motor Efect motorMotoneuronii spinali Trunchi cerebral Nucleii bazali Cerebel
272 Fiziologia nucleilor bazali. Nucleii bazali (corpii striaţi) reprezintă etajul cel mai înalt de integrare al mişcărilor involuntare, automate (tab.11 ). Tabelul nr.11 Mecanisme de menţinere a posturii La nivelul lor se elaborează şi unele comenzi voluntare pentru mişcări de ansamblu ca: înclinarea corpului în faţă-spate,înclinarea laterală, mişcări de răsucire a trunchiului, rotaţia corpului, precum şi mişcări globale în articulaţiile umărului şi şoldului. Rolul lor preponderent este în reglarea mişcărilor involuntare (tonus, postură, echilibru) şi a celor automate (mişcări iniţiate voluntar de scoarţă, dar continuate apoi automat, fără preocuparea specială a individului, cum ar fi, de exemplu, mersul). Nucleii bazali, prin intermediul structurilor motorii extrapiramidale din trunchiul cerebral (nucleu roşu, substanţa neagră, formaţia reticulară), determină repartiţia adecvată a tonusului la nivelul musculaturii active şi adoptarea unei posturi corespunzătoare, în vederea efectuării mişcărilor voluntare în condiţii optime. În acelaşi timp, prin circuitul de feedback strio-talamo- cortical, nucleii bazali influenţează comanda voluntară corticală. Corpii striaţi exercită, în general, o acţiune inhibitoare asupra tonusului muscular. Din acest motiv, în cazul lezării lor, se produce spasticitatea, ca urmare a predominanţei efectelor excitatorii ale căilor piramidale şi ale nucleilor extrapiramidali. În plus, apare, şi akinezia, adică tendinţa la imobilitate, dificultate în efectuarea mişcărilor voluntare, semn explicat prin dispariţia rolului corpilor striaţi în elaborarea comenzii voluntare. Funcţiile paleocortexului Cerebel Talamus Reflexe cervicale RedresareRepartiţie tonus În condiţii statice În condiţii kinetice Reflexe labirintice Centrii posturii(TC) Cortex motor Nucleii bazali
273 Palecortexul îndeplineşte trei categorii de funcţii: - rol de centru cortical al analizatorului olfactiv; - rol în reglarea actelor de comportament instinctual; - rol în procesele psihice afective. Funcţia olfactivă Prezintă o însemnătate foarte mare la animale şi mai mică la om. Pe baza mirosului, animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul sexual cât şi adversarul, prada sau duşmanul. La om, simţul olfactiv are şi o componentă emoţională, cu efect stimulator sau inhibitor. Actele de comportament instinctiv Reprezintă un ansamblu de activităţi psihice, somatice şi vegetative desfăşurate în vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului (alimentarea, adaptarea, funcţia sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii). La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex, numit motivaţie sau impuls. Impulsul (motivaţia) este o stare psihică ce determină pe om sau animal să îndeplinească anumite activităţi menite să satisfacă una din necesităţile primare. Motivaţia dispare în momentul satisfacerii şi reapare o dată cu necesitatea repetării actului de comportament respectiv. De exemplu, scăderea volumului lichidelor extracelulare provoacă setea, care este o motivaţie ce se va stinge prin ingestia de apă. Nu există activitate umană care să nu aibă la bază un proces motivaţional, chiar dacă legătura nu este întotdeauna evidentă la o analiză superficială. Motivaţia dă suport şi tărie actelor noastre psihice (afective şi intelectuale), ca şi celor fizice motorii ( performanţa sportivă, măiestria meşteşugarului etc.). Însuşi procesele de învăţare şi de memorizare au la bază motivaţia. Cercetări experimentale efectuate pe animale purtătoare de electrozi implantaţi în sistemul limbic sau diencefal au evidenţiat prezenţa, la nivelul creierului, a doua categorii de centri: centrii pedepsei şi centrii recompensei. Centrii pedepsei, a căror stimulare este produsă prin apăsarea întâmplătoare, de către animal, a unei pedale aflate în cuşcă, induc un comportament de evitare a pedalei. Stimularea acestor centri de către experimentator produce tulburări nervoase şi îmbolnăvirea animalului. Centrii pedepsei se află în hipotalamusul lateral şi posterior, în partea dorsală a mezencefalului şi în cortexul limbic. Centrii recompensei produc, prin excitare întâmplătoare, stări plăcute, astfel că animalul se reîntoarce la pedală, pe care o apasă de mii de ori, fără întrerupere, până la epuizare. Aceşti centri sunt localizaţi în hipotalamusul medial, în profunzimea şanţului Sylvius şi în mezencefalul anterior. Cercetări similare făcute la om au evidenţiat existenţa unor zone a căror excitare produce sedare şi relaxare, iar excitarea altora produce stări de frică şi anxietate. Stările afective, emoţiile, sentimentele, pasiunile Aceste stări iau naştere în sistemul limbic. Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, talamusul nespecific şi formaţia reticulară a trunchiului cerebral, ca şi cu toate ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni, sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiţionate simple (de evitare a unor agenţi dăunători). El provoacă prin intermediul hipotalamusului o serie de modificări vegetative ale emoţiilor (paloare, roşeaţă, variaţii ale frecvenţei cardiace sau ale tensiunii arteriale etc.). Pe baza circuitelor limbo - neocorticale şi limbo - mezencefalice este asigurat procesul de învăţare şi este elaborată trăirea subiectivă a emoţiei (frică, anxietate, bucurie etc.) Bazele fiziologice ale activităţii nervoase superioare
274 Cele mai înalte funcţii ale creierului nu au o localizare anume. Nu există centri ai gândirii sau ai voinţei, nu există un centru al memoriei sau al învăţării, nu există un sediu anatomic precis al conştiinţei. Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut hotarul fiziologiei spre psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale. Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice: - compartimentul cognitiv (al cunoaşterii); - compartimentul volitiv (decizional); - compartimentul afectiv (emoţional). Unele compartimente, împreună cu o parte din manifestările lor concrete, se întâlnesc în formă rudimentară şi la animale. De altfel, Secenov şi mai târziu, Pavlov au început descifrarea unor mecanisme elementare care stau la baza activităţii creierului pornind de la observaţii şi experienţe pe animale. Pavlov a instituit, pentru studiul funcţiilor creierului, metoda reflexelor condiţionate. Reflexele condiţionate Reflexul condiţionat este un răspuns ,,învăţa” pe care centrii nervoşi îl dau unui excitant iniţial indiferent. Fiecare specie de vieţuitoare a împărţit excitanţii din mediu, conform experienţei filogenetice proprii, în excitanţi indiferenţi (fără importanţă biologică) şi absoluţi (cu mare însemnătate biologică, în sensul că sunt ori folositori, ori dăunători speciei). În general, sunetul şi lumina fac parte din prima categorie, iar hrana, mirosurile, agenţii nocivi din cea de-a doua. La apariţia unui semnal absolut, animalul nu dă nici un răspuns sau are o reacţie de orientare (întoarce privirea spre sursa excitantului sau îşi continuă indiferent activitatea). Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanţilor indiferenţi cu semnificaţii noi pentru animal, transformarea lor în excitanţi condiţionali. Această transformare se petrece în timpul elaborării reflexului condiţionat (RC) . Regulile elaborării RC sunt următoarele: Asocierea. La administrarea unu excitant absolut (hrana) să se asocieze un excitant indiferent (sunet sau lumină). Precesiunea. Excitantul indiferent să preceadă excitantul absolut. Dominanta. Animalul să fie flămând, încât instinctul alimentar să fie dominat în momentul asocierii excitanţilor. Repetarea. Pentru formarea unu reflex condiţionat sunt necesare 10 până la 30 de şedinţe de elaborare. În urma acestor experienţe, Pavlov a obţinut la câini reflexe condiţionate, salivatorii şi gastrosecretorii, folosind excitanţi acustici şi luminoşi. Pavlov a explicat mecanismul elaborării RC pe baza apariţiei unor conexiuni între centrii corticali ai analizatorului vizual sau auditiv şi ariile corticale vegetative responsabile de secreţia salivară sau gastrică. Când se administrează excitantul indiferent, acesta creează o zonă de excitaţie în aria senzitivă primară. Excitantul absolut determină o stare de excitaţie mai puternică (dominantă) în aria corticală vegetativă. Focarul dominant atrage excitaţia din focarul mai slab. Prin repetare, apar ,,căi bătătorite” între cele două focare corticale, încât este suficientă numai administrarea excitantului indiferent (devenit condiţional) pentru obţinerea răspunsului vegetativ caracteristic. Cu această metodă s-au putut fixa numeroase reflexe condiţionale, cu răspuns somatic (retragerea labei), vegetativ (digestiv, circulator, respirator) sau metabolic. În prezent, s-a demonstrat că reflexul condiţionat stă la baza învăţării. La elaborarea sa participă nu numai centrii corticali, ci şi o serie de circuite subcorticale şi cortico-subcorticale(circuite limbo- mezencefalice, reticulo-talamo-corticale etc.) Reflexele condiţionate, spre deosebire de cele înnăscute, se închid la nivel cortical. Ele se sting dacă stimulul condiţional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut. Stingerea unui reflex condiţionat a fost numită de Pavlov inhibiţie corticală. Procesele nervoase fundamentale
275 Pavlov a arătat că la baza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia şi inhibiţia. Excitaţia este procesul nervos activ ce se manifestă prin iniţierea unei activităţi sau amplificarea uneia preexistente. Stimulii care se transmit prin sinapse excitatorii provoacă stare de excitaţie a centrilor. Inhibiţia este tot un proces activ ce se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei activităţi anterioare. Inhibiţia se transmite prin sinapse inhibitorii. Excitaţia şi inhibiţia pot apărea în orice structură nervoasă. Ele au un caracter tot mai complex la nivelul centrilor encefalici şi al scoarţei cerebrale. Excitaţia corticală este rezultatul intrării în activitate a sistemului reticulat activator ascendent (SRAA). Stimulii care ajung în SRAA provoacă reacţia de trezire corticală (vezi şi formaţia reticulară). Inhibiţia corticală este mai diversă. Există o inhibiţie externă şi o inhibiţie internă. Inhibiţia externă este cauzată de stimuli din afara focarului cortical activ. De exemplu, în timpul unui reflex salivar, la sunet condițional se provoacă un zgomot nou, necunoscut de animal. Acesta reacționează printr-un reflex de orientare, iar salivația încetează pentru câteva minute. Inhibiția externă a fost numită de Pavlov inhibiție necondiționată, pasivă. Inhibiția internă apare chiar în interiorul focarului cortical activ (inhibiție condiționată, activă). Această inhibiție este specifică scoarței cerebrale. Inhibiția internă, la rândul ei, este de mai multe tipuri: - Inhibiția de stingere este un exemplu de inhibiție corticală. Reprezintă procesul de stingere a reflexului condiționat(vezi mai sus). - Inhibiția de întârziere apare la stabilirea unor reflexe condiționate cu interpunerea unor pauze între excitantul indiferent și cel absolut. Reacția vegetativă caracteristică se va obține nu la administrarea excitantului condiționat, ci după trecerea pauzei respective. - Inhibiția de diferențiere este o altă formă de inhibiție. Se folosesc doi stimuli indiferenți de aceeași natură fizică (de exemplu, sunet de 80 Hz și de 820 Hz).Unul din stimuli va fi însoțit de hrană, celălalt nu. La început, animalul răspunde condiționat la ambele sunete, dar mai târziu nu va mai saliva la sunetul neîntărit prin excitantul absolut. - Inhibiția condiționată se obține prin asocierea intermitentă la un excitant condițional eficace a unui alt excitant indiferent. Asocierea celor doi excitanți nu este întărită prin hrană, în timp ce stimulul condițional da. După un timp ,răspunsul reflex la stimulul condițional scade. - Inhibiția supraliminară sau de protecție este o altă variantă a inhibiției corticale interne. Dacă un focar cortical aflat în stare de excitație este solicitat mult timp, el se epuizează și trece în stare de inhibiție. Pavlov a considerat somnul ca o expresie a inhibiției de protecție generalizată la nivel cortical. Pavlov a arătat că excitația și inhibiția prezintă o mobilitate deosebită. Fiecare din acestea poate să iradieze pe o suprafață corticală mai mare sau să se concentreze într-o zonă limitată. Ele se pot succeda alternativ, în același teritoriu sau în teritorii vecine. Astfel, în locul unui focar de excitație poate surveni un focar inhibitor, iar în jurul focarelor inhibitorii sau excitatorii se nasc zone cu activitate opusă focarului. Acestea sunt fenomene de inducție reciprocă succesivă și concomitentă. Veghea și somnul Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin două stări funcționale distincte: starea de veghe și starea de somn. Veghea reprezintă starea funcțională cerebrală caracteristică prin creșterea tonusului SRAA, concomitent cu orientarea conștiinţei spre o anumită activitate. Veghea începe odată cu stabilirea contactului conștient cu lumea înconjurătoare sau cu gândurile proprii și se termină
276 când acesta încetează. Alternativa stării de veghe este somnul. Comutarea de la starea de somn la starea de veghe și invers se realizează prin stimularea sau, dimpotrivă, inhibiția SRAA. Somnul reprezintă o stare de activitate cerebrală caracterizată prin întreruperea temporară a contactului conștient cu interiorul și exteriorul nostru. Somnul are caracter reversibil. Trecerea de la veghe la somn și invers se face cu mare ușurință, în câteva secunde. Ritmul somn - veghe se suprapune (parțial) peste ciclul noapte-zi; de aceea se mai numește ritm circadian sau nictemeral. Bioritmul circadian s-a format în istoria filogenetică a speciilor. El are mecanisme endogene de producere, dar este puternic influențat de stimuli exogeni. În funcţie de adaptarea la mediu, coincidența somn-noapte, respectiv veghe–zi, este inversată la unele specii (gândaci, unele păsări și mamifere). Un rol important în reglarea acestui bioritm îl au diencefalul și formația reticulară. Leziuni la nivelul hipotalamusului sau întreruperea căilor reticulo-corticale determină somn continuu (boala somnului). Durata somnului variază în funcție de vârstă, fiind de 20 ore la sugar, 10 ore la tineri și 7 ore la vârstnici. În timpul somnului se produce, de regulă, o diminuare a funcțiilor vegetative (respirația, circulația, digestie) și metabolice (scad energogeneza și consumul de oxigen). Astfel, scade frecvența respirațiilor și debitul ventilator. De asemenea, se produce bradicardie și scad debitul cardiac și tensiunea arterială. Funcția apăratului urinar se reduce. Activitatea respiratorie și motorie a tubului digestiv diminuă și chiar încetează. În somn se produce și modificări somatice: diminuă tonusul muscular, iar activitatea aparatului locomotor încetează. Mecanismele producerii somnului sunt pasive și active. Somnul pasiv poate fi indus prin crearea unor condiții speciale de ambianță (liniște, întuneric, stimuli monotoni), concomitent cu adaptarea unor posturi ale corpului care să permită reducerea la maximum a aferențelor somestezice și vizuale (poziție culcată, ochi închiși). Somnul activ se datorează, așa cum a presupus Pavlov, unor procese de inhibiție generalizată la nivel cortical. El se produce atât ca urmare a diminuării influenței SRAA, cât și prin acțiunea unor sisteme subcorticale inhibitorii (nucleii rafeului din bulb și punte, nucleul tractului solitar, unele regiuni din hipotalamus și talamus), și prin secreția unor mediatori chimici care induc somnul (serotonina în principal, dar și alte substanțe identificate în sânge și în țesutul neuronal al trunchiului cerebral). Somnul poate fi indus artificial prin administrarea unor droguri (somnifere, anestezice generale). Acest tip de somn nu este la fel de ușor reversibil ca cel fiziologic. Starea de somn nu este omogenă. Există mai multe stadii ale somnului, de la somn foarte superficial până la somn extrem de profund, şi majoritatea cercetărilor descriu două tipuri de somn, având caracteristici diferite: somnul cu unde lente şi somnul REM (rapid eye movements). În timpul somnului de noapte, fiecare individ trece prin cele două tipuri de somn, care se succed alternativ de mai multe ori. Somnul cu unde lente este denumit astfel deoarece activitatea electrică a creierului (înregistrată pe electroencefalogramă) se caracterizează prin prezenţa undelor cerebrale foarte lente. Cea mai mare parte a somnului de noapte este de acest tip , care este în acelaşi timp adânc, odihnitor. În timpul somnului cu unde lente funcţiile vegetative diminuă foarte mult (după cum am arătat anterior); deşi individul visează, la trezire nu ţine minte visele din această perioadă. Aceasta se întâmplă deoarece în timpul somnului cu unde lente nu are loc consolidarea în memorie a viselor, motiv pentru care este denumit şi somn fără vise. Somnul REM este denumit şi somn paradoxal, sau somn desincronizat. Este somnul în care apar visele pe care individul la ţine minte la trezire. Somnul REM durează între 5 şi 30 minute, se succede la intervale de aproximativ 90 de minute de somn cu unde lente şi reprezintă cam 25 % din totalul somnului fiziologic. Dacă individul este extrem de obosit, durata episoadelor de somn REM este foarte scurtă, sau acestea pot chiar lipsi. Pe măsură ce individul este mai odihnit, perioadele de somn REM sunt din ce în ce mai lungi. Există câteva caracteristici foarte importante ale acestui tip de somn: - se asociază de obicei cu visele; - individul este mai greu de trezit prin stimuli externi în timpul somnului cu unde lente, deşi dimineaţa trezirea spontană se face în timpul perioadei de somn REM;
277 - tonusul muscular în întregul organism este extrem de deprimat, ceea ce indică o inhibiţie puternică a proiecţiilor medulare din ariile excitatorii din trunchiul cerebral; - frecvenţa cardiacă şi respiraţia devin neregulate , caracteristice visului; - deşi există o inhibiţie puternică a musculaturii periferice, apar mişcări involuntare neregulate, în special ale ochilor (de unde şi denumirea de somn REM – mişcări oculare rapide); - în timpul somnului REM activitatea electrică a creierului este crescută , evidenţiată pe electroencefalogramă, apărând unde similare cu cele din starea de veghe şi alertă corticală (de exemplu, calcul aritmetic mintal). Din acest motiv, somnul REM este denumit şi somn paradoxal, deoarece este un paradox faptul, că individul doarme, deşi activitatea creierului este intensă. Somnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care întreţin starea de veghe. Privarea îndelungată de somn produce la om şi la animale de experienţă tulburări de compartiment şi chiar modificări metabolice. Inversarea ritmului noapte-zi sau schimbarea fusului orar solicită organismul în mod suplimentar, acesta având nevoie de 2-3 săptămâni pentru adaptarea la noul bioritm. Activitгюi cerebrale cognitive Din această categorie fac parte manifestările psihice intelectuale: învăţarea, memoria, gândirea, limbajul etc. Învăţarea Învăţarea constă din acumularea de informaţii sub formă de cunoştinţe şi experienţe de viaţă, având ca rezultat final o schimbare de comportament. Alături de memorie, învăţarea este una din funcţiile fundamentale ale creierului, a cărei materie primă este informaţia. Neuronul are proprietatea de a-şi însuşi temporar numeroase informaţii noi, pe care însă nu le poate transmite urmaşilor săi. Acumulările de cunoştinţe nu sunt ereditare, ele se câștigă în timpul vieţii prin interacţiunea permanentă cu factorii de mediu, dar se pierd odată cu încetarea din viaţă. Există două categorii de activităţi cerebrale. Din prima categorie fac parte reflexele necondiţionate şi actele de comportament instinctiv. Acestea au un caracter ereditar, sunt imuabile şi sunt caracteristice întregii specii. Din cea de-a doua categorie fac parte reflexele condiţionate, activităţile şi comportamentele însuşite de fiecare individ în parte. Prin învăţare nu se acumulează pur şi simplu noi cunoştinţe, ci creşte capacitatea de adaptare la mediu a individului. Învăţarea este legată de starea de veghe şi necesită deci o anumită activitate a sistemului reticulat ascendent activator, a diencefalului, a sistemului limbic şi a neocortexului. Toţi factorii care stimulează aceste structuri favorizează învăţarea. Astfel, excitaţii ale exteroreceptorilor şi ale proprioreceptorilor prin exerciţii fizice, stimulări vizuale (plimbări în natură) şi auditive (muzică), potenţarea motivaţională (stimularea curiozităţii, recompensele morale şi materiale) sunt metode de creştere a interesului pentru însuşirea de cunoştinţe şi de uşurare a învăţării. Învățătura este strâns legată de memorie. Scoarța cerebrală nu se rezumă doar la prelucrarea datelor furnizate de receptori, ci fixează aceste date sub formă de memorie, pe care le folosește apoi în cadrul procesului de învățare. Învățarea poate porni direct de la informația din jur sau de la informația depozitată în memoria noastră. Comparând mereu datele noi cu cele deja existente în memorie, scoarța cerebrală stabilește noi raporturi logice între noțiuni, le asimilează și le memorează. Mecanismul învățării este strâns legat de cel al formării memoriei. Formarea de reflexe condiționate reprezintă un mecanism elementar al învățării. Recent, ca urmare a progreselor din domeniul neurofiziologiei, dar și din tehnica computerelor electronice, s-a evidențiat mecanismul de condiționare operațională a învățării.
278 Acest mecanism are la bază asocierea cunoștințelor și deprinderilor, ce urmează a fi însușite, cu stimularea unor centri speciali din sistemul limbic și diencefal. Stimularea centrului recompensei, atunci când animalul execută corect actul învățat, și a centrului pedepsei, când animalul greșește sau refuză să învețe, grăbesc procesul de însușire de noi cunoștințe. Posibilitatea de a evita o pedeapsă prin învățarea corectă a temei reprezintă de asemenea, un stimul al învățării. Un rol deosebit îl joacă experiența proprie a individului, ca și fondul de noțiuni anterior acumulate. Creierul se remodelează în procesul de învățare, devenind calitativ și structural tot mai complex și mai eficace. Un creier instruit nu se deosebește de cel neinstruit numai prin diferența în cantitatea de noțiuni conținută. Creierul instruit are o structură funcțională superioară. Structurile morfologice implicate în procesul de învățare sunt numeroase și incomplet precizate. Substratul elementar este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror număr crește cu vârsta și cu acumularea de noțiuni noi. Prin experiențe de stimulare vizuală repetată la pisică s- au produs modificări morfologice în cortexul vizual, creșterea și umflarea dendritelor , alungirea butonilor terminali ai axonilor, creșterea diametrelor axonilor etc. Un rol se atribuie şi nevrogliilor care ar media contacte între neuroni , ca niște punți de transmisie a informației de la un neuron la altul. Aceste modificări elementare asigură crearea de noi circuite funcționale prin care informația se deplasează în vederea prelucrării și depozitării. S-a descris un circuit funcțional cortico-diencefalo-mezencefalo-cortical, care include sistemul limbic, hipotalamusul, talamusul și formația reticulată a trunchiului cerebral. Integritatea acestui circuit este indispensabilă procesului de învățare. Memoria Memoria reprezintă capacitatea creierului de a depozita informația și de a o aduce la nevoie în lumina conștienței. Prin memorie, creierul reține, recunoaște și evocă experiența de viață a individului. Memoria reprezintă o reflectare activă și selectivă a informației din afară , pătrunsă în creier în etape anterioare. Memoria se află la baza procesului de învățare dar nu se confundă cu acesta. Există mai multe tipuri de memorie care, în raport cu durata păstrării informației se clasifică în memorie senzitivă, memorie de scurtă durată și de lungă durată. Memoria senzitivă sau imediată (de reținere momentană) durează câteva secunde sau minute, exact timpul necesar circulației informației noi prin centrii nervoși. De exemplu, memorăm șapte până la zece cifre ale unui număr nou de telefon atâta timp cât ne este necesar pentru a-l forma. De asemenea, atunci când citim, reținem literele unui cuvânt doar cât este necesar pentru a înțelege și reține apoi cuvântul, după care cuvintele unei fraze sunt uitate de îndată ce este reținută ideea acesteia. Mecanismul memoriei imediate nu este cert, dar există trei teorii care explică acest tip de memorie. O teorie afirmă că memoria imediată este determinată de o activitate neuronală rezultată din circulația fără oprire a impulsului nervos de-a lungul unui traseu alcătuit dintr-un circuit reverberant. O altă posibilă explicație este inhibiția sau facilitarea presinaptică. Aceasta se produce la nivelul sinapselor de la terminațiile presinaptice. Neurotransmițătorii secretați în aceste terminații produc inhibiție sau facilitare prelungită (în funcție de tipul neorotranmsițătorului secretat), timp de câteva secunde sau chiar minute, explicând astfel memoria imediată. O a treia teorie este potențarea sinaptică, ce poate amplifica conducerea sinaptică. Aceasta se produce ca urmare a acumulării calciului ionic în cantități mari în terminațiile presinaptice. Când cantitatea de calciu acumulată depășește capacitatea mitocondriilor și a reticulului endoplasmatic de a-l depozita, excesul de calciu determină o eliminare prelungită a neurotransmițătorului în fanta sinaptică, fapt ce explică, de asemenea memoria imediată.
279 Memoria de scurtă durată acţionează de la câteva minute până la câteva săptămâni. În cele din urmă, informaţiile memorate astfel se pierd, fie devin permanente, sub formă de memorie de lungă durată. Mecanismele acestui tip de memorie au la bază modificări temporare fizice şi/sau chimice ale membranei presinaptice sau postsinaptice, modificări ce persistă până la câteva săptămâni. Esenţiale în acest tip de memorie sunt eliberate de serotonină şi modificarea conductanţei membranelor neuronale pentru calciu şi potasiu, care scurtează sau, dimpotrivă, prelungesc durata potenţialului de acţiuni la nivelul sinapsei, astfel inhibând sau facilitând transmiterea sinaptică. Memoria de lungă durată nu este net deosebită de memoria de scurtă durată. Se consideră însă că memoria de lungă durată are la bază modificări structurale ale sinapselor care amplifică sau deprimă conducerea impulsului nervos. Prin studii de microscopie electronică s-a constatat că la nivelul sinapselor solicitate în mod frecvent creşte suprafaţa totală a situsurilor de eliberare a mediatorului chimic de pe membrana presinaptică. În plus, creşterea acestor situsuri depinde de activarea unor mecanisme de control genetic al sintezei proteice (deci, în mecanismul memoriei intervin şi acizii nucleici). În afară de creşterea suprafeţei de eliberare a neurotransmitătorilor în fanta sinaptică, dezvoltarea memoriei este legată şi de creşterea numărului de vezicule cu neurotransmiţător în terminaţiile presinaptice. Uneori creşte chiar şi numărul terminaţiilor presinaptice. Astfel, pe măsură ce un copil creşte şi învaţă, creşte numărul sinapselor din creierul său. În plus faţă de modificările conducerii sinaptice ca bază a procesului învăţării, există posibilitatea creşterii numărului de neuroni al unui circuit folosit în mod repetat. Ca şi alte funcţii cerebrale superioare, memoria nu are un sediu precis. Experienţele vizuale şi auditive se depozitază în special în ariile asociative temporo-occipitale, iar cele somestezice în cele parieto-temporale. Lobul prefrontal, sistemul limbic şi unele structuri diencefalo- mezencefalice depozitează, de asemenea memorie. Activitгюi cerebrale volitive Activitatea de reglare nervoasă a funcţiilor se poate desfăşura în două moduri: - cu participarea conştientă a individului; - fără participarea conştientă a individului. În general, reglarea funcţiilor vegetative nu ajunge în lumina conştiinţei, iar reglarea activităţilor somatice este conştientă. Voinţa reprezintă forma cea mai înaltă de activitate nervoasă conştientă. Datorită voinţei, individul poate lua decizii privind activitatea efectorilor somatici (uneori şi a celor vegetativi), precum şi a relaţiilor sale cu societatea. Deşi voinţa se manifestă ca o stare psihică primară, aparent lipsită de cauzalitate, în realitate toate actele decizionale au un mecanism cauzal de producere. La originea oricărui act voluntar se află un impuls, o motivaţie mai mult sau mai puţin evidentă, mai veche sau mai recentă. Elaborarea unei comenzi voluntare nu este opera unei anumite structuri cerebrale, ci a întregului creier. Un rol deosebit în activitatea voluntară îl joacă lobul prefrontal, ca sediu de integrare superioară a personalităţii şi comportamentului social al individului. Voinţa înseamnă, în acelaşi timp, puterea de a lua decizii, dar şi perseverenţa în a le duce la îndeplinire. Un exemplu al modului complex de elaborare a unui act voliţional îl reprezintă mecanismul de iniţiere a comenzii voluntare motorii. Elaborarea comenzii voluntare motorii
280 Întreaga activitate motorie viscerală, ca şi motilitatea somatică automată (tonusul muscular, postura, echilibrul şi redresarea) au loc prin mecanisme reflexe a căror cauză este uşor de precizat. Motilitatea voluntară însă este mult mai complexă. Execut o anumită mişcare pentru că ,, eu vreau ”? Dar unde este sediul acelui ,,eu”şi din ce cauză ,,vreau”? Date experimentale şi cercetări clinice arată că scoarţa motorie precentrală (aria 4) nu este sediul elaborării comenzii voluntare, ci reprezintă structura motorie care pune în aplicare comanda. Excitarea unor puncte din cortexul motor determină contracţii musculare izolate sau mişcări la nivelul unei articulaţii şi nu activităţi motorii organizate, potrivit unui scop anume. Elaborarea planului unei anumite activităţi motorii, având un anumit scop, implică colaborarea a numeroase structuri nervoase corticale şi subcorticale. Comanda voluntară motorie ia naştere în centrii corticali şi subcorticali implicaţi în motivaţie. Aceştia operează atât în baza unor reflexe înnăscute (instincte) , cât şi a informaţiilor recente (sosite de la receptor) sau mai vechi (aflate în memoria individului). Aici se naşte impulsul pentru o anumită activitate motorie. Astfel, când auzim un cântec, apare dorinţa de a dansa. Aceste intenţii motorii primare sunt transmise ariilor corticale de asociaţie care elaborează planul general al mişcării (deplasarea pentru invitarea partenerului, alegerea pasului de dans etc.). Planul mişcării este apoi transmis, simultan, către cerebel şi nucleii bazali. Cerebelul, conform rolului său, compară planul teoretic al mişcării cu informaţiile pe care le primeşte de la proprioreceptori despre mişcările reale executate şi efectuează corecţiile necesare. Deciziile cerebelului sunt transmise cortexului motor prin intermediul talamusului. Nucleii bazali, cunoscând, de asemenea, planul mişcării, trimit impulsuri în două direcţii: - spre structurile motorii din trunchiul cerebral, determinând activităţi tonice şi posturale adecvate executării mişcării voluntare; - spre cortexul motor, tot prin releu talamic, contribuind la elaborarea programului concret al mişcării (repartizarea exactă a sarcinilor motorii ale fiecărui muşchi, precizarea ordinii de intrare în activitate, gradarea forţei de contracţie, inhibarea muşchilor antagonişti etc.) Cortexul motor, pe baza aferenţelor primite de la nucleii baziali, cerebel şi talamus, pune în aplicare programul concret al mişcării, trimiţând pe căile piramidale impulsuri către motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei spinării. Toate aceste operaţiuni de elaborare a comenzii motorii voluntare durează câteva zecimi de secundă. Activitгюi cerebrale afective Sistemele cibernetice de reglaj nervos sunt întărite cu ajutorul proceselor afectiv-emoţionale. Deşi nu se poate vorbi despre un sediu exact al proceselor afective, structurile cele mai importante care participă la geneza lor sunt sistemul limbic şi hipotalamusul. Se consideră că emisfera cerebrală dominantă este predominant cognitivă, în timp ce cealaltă este afectivă. Asimetria de funcţii ale emisferelor cerebrale a fost demonstrată. Totuşi nu se pot separa schematic funcţii nervoase atât de importante şi de complexe. La activitatea nervoasă superioară participă creierul în totalitatea lui, iar rezultatele acestei activităţi, bune sau rele, sunt rezultatul cooperării dintre scoarţa cerebrală şi structurile subcorticale. La baza proceselor afective se află impulsurile fundamentale (instinctele) care generează motivaţia. De altfel, motivaţia poate fi considerată sinonimă cu impulsul instinctiv. Impulsul instinctiv şi motivaţia reprezintă o cauzalitate primordială care marchează puternic celelalte activităţi. Iubirea, ura, foamea sunt exemple de motivaţii. Meningele cerebral єi spinal.
281 Meningele spinal. Măduva spinării este acoperită cu trei membrane: dura mater, sau pahimeningele, arahnoida şi pia mater sau membrana vasculară. Dura mater spinală (dura mater spinalis) are aspect saciform şi acoperă măduva spinării din exterior. Ea nu aderă la periostul canalului vertebral. Între ea şi periost se află spaţiul epidural, în care se află ţesut adipos şi un plex venos. Arahnoida măduvei spinării (arachnoidea spinalis) este o lamă subţire, străvezie avasculară, adiacentă la dura mater şi separată de ea prin spaţiul subdural. Leptomeningele măduvei spinării (pia mater spinalis) este un înveliş subţire al măduvei spinării şi conţine nervi şi vase sangvine care o alimentează. Între arahnoidă şi pia mater se află spaţiul subarahnoidian, care conţine lichid cefalorahidian. Spaţiul subarahnoidian este mult mai larg jos, în regiunea cozii de cal. Lichidul din acest spaţiu comunică cu lichidul spaţiului subdural şi cel din ventriculii cerebrali. Pe părţile laterale ale măduvei spinării în acest spaţiu se află ligamentul dinţat, care fixează măduva într-o poziţie anumită. Meningele cerebral. Membranele creierului reprezintă continuarea durei mater, arahnoidei şi pia mater ale măduvei spinării. Suprafaţa externă a durei mater sau a pahimeningelui creierului (dura mater encephali) constituie periostul craniului. În unele locuri ea se desparte în două lame, între care se formează sinusuri pline cu sânge venos-sinusurile venoase. În aceste sinusuri se scurge sângele venos din creier. Din ele sângele se scurge în vena jugulară internă. Dura mater a creierului formează un şir de prelungiri, care pătrund între porţiunile creierului. Astfel, procesul mare falciform-coasa creierului se află în fisura longitudinală dintre emisferele creierului; procesul falciform mic-coasa cerebelului separă emisferele cerebeloase; cortul cerebelului desparte cerebelul de lobii occipitali ai emisferelor mari. Şaua turcească de pe baza craniului este acoperită cu diafragmul şeii, care separă hipofiza, aflată în adâncitura ei. Arahnoida (arachnoidea encephali) este subţire, străvezie şi nu conţine vase. Ea trece ca o punte peste scizurile şi şanţurile de pe suprafaţa creierului, fără a pătrunde în ele. În aceste adâncituri există dilatari ale spaţiului subarahnoidian, numite cisterne. Cele mai mari cisterne sunt situate între cerebel, bulbul rahidian şi baza creierului. Leptomeningele creierului (pia mater encephali) conţine vase şi pătrunde în toate şanţurile şi scizurile creierului. El participă la formarea plexurilor vasculare ale ventriculelor cerebrale. Lichidul cefalorahidian umple ventriculii cerebrali, canalul central al măduvei spinării şi spaţiul subarahnoidian al encefalului şi măduvei spinării. El este produsul unor celule speciale (epindimului) situate în regiunea plexurilor vasculare ale ventriculilor cerebrali. Lichidul cefalorahidian din ventriculi trece prin orificiile situate în plafonul ventriculului IV în spaţiul subarahnoidian. De aici, prin intermediul unor proeminenţe originale ale arahnoidei (granulaţiile Pacchioni), se scurge în sistemul venos al sinusurilor durei mater. Lichidul cefalorahidian împreună cu meningele realizează funcţia de protecţie, participă la metabolismul creierului şi măduvei spinării şi menţine presiunea intercraniană constantă. Vasele sangvine ale creierului Creierul este aprovizionat cu sânge de către arterele carotide interne şi de arterele subclaviculare. Arterele carotide interne pătrund în craniu prin canalele carotide şi trec pe marginile laterale ale şeii turceşti. Arterele vertebrale pătrund în cavitatea craniului prin orificiul occipital mare şi, unindu-se, formează artera bazilară, care trece prin şanţul omonim al punţii pe panta craniului. De la ambele artere carotide interne pornesc arterele cerebrale anterioare, care trec prin şanţul corpului calos şi alimentează faţa medială a emisferelor până la şanţul occipitoparietal. Arterele cerebrale anterioare se unesc prin intermediul arterei comunicante anterioare. În şanţul lateral se află a doua ramură a arterei carotide interne – artera cerebrală medie, care alimentează o parte din faţa superolaterală a emisferelor. De la ea pornesc arterele plexurilor vasculare. Artera bazilară trimite ramuri spre cerebel şi trunchiul cerebral,
282 apoi se împarte în două ramuri terminale – arterele cerebrale posterioare, care alimentează lobii occipitali şi regiunile posterioare ale lobilor temporali. Arterele cerebrale posterioare se unesc prin intermediul arterelor comunicante posterioare cu arterele carotide interne, Astfel, la baza creierului se formează un inel arterial (poligonul Willis), care prezintă locul confluării arterelor ce alimentează creierul. Fig. 73. Vascularizaţia encefalului. 1-artera carotidă internă; 2-artera bazilară; 3-artera vertebrală; 4- artera cerebrală posterioară; 5-artera comunicantă posterioară; 6-artera comunicantă anterioară; 7-artera cerebrală anterioară; 8-inelul arterial (poligonul Willis). Venele creierului se împart în vene superficiale şi vene profunde. Venele superficiale se varsă direct în sinusurile durei mater. Venele profunde se varsă în venele interne din regiunea acoperişului ventricului III, care unindu-se, formează un trunchi scurt, dar masiv - vena cerebrală mare a lui Galenus. Ea se varsă în sinusul longitudinal al durei mater. Măduva spinării este alimentată de ramurile arterelor vertebrale, intercostale posterioare şi lombare. Venele formează plexurile vertebrale intern şi extern, din care sângele se scurge în venele adiacente. Sistemul nervos periferic Sistemul nervos periferic este o parte componentă a sistemului nervos, situată în afara encefalului şi măduvei spinării. Sistemul nervos central prin intermediul celui periferic îşi manifestă acţiunea de reglare a funcţiilor tuturor sistemelor, aparatelor, organelor şi ţesuturilor. Sistemul nervos periferic, sistema nervosum periphericum, include în componenţa sa nervii cranieni şi cei spinali împreună cu ganglionii lor senzitivi, ganglionii şi nervii sistemului nervos vegetativ (autonom). Fibrele nervoase ale nervilor sistemului nervos periferic se împart în centripete şi centrifuge. Fibrele centripete transmit impulsurile nervoase de la receptori spre sistemul nervos central. Acestea-s fibre senzitive (aferente). Fibrele nervoase senzitive sunt distribuite în toate porţiunile sistemului nervos periferic. Alt tip de fibre-centrifuge, propagă impulsurile de la
283 sistemul nervos central spre organul inervat. Ele sunt numite fibre eferente. În dependenţă de structura organului inervat fibrele nervoase eferente pot fi împărţite în motorii (inervează ţesutul muscular), secretorii (inervează glandele), şi trofice. Fibrele somatice inervează soma (corpul), cele vegetative-viscerele şi vasele. Corespunzător locului de pornire a nervilor de la sistemul nervos central ei se împart în cranieni, ce îşi iau începutul de la encefal, şi nervi spinali, cu începutul pe măduva spinării. Se disting nervi motori, senzitivi şi micşti. Nervul motor este format de apofizele neurocitelor situate în nucleele coarnelor anterioare ale măduvei spinării sau în nucleele motorii ale nervilor cranieni. Nervul senzitiv este compus din apofizele neurocitelor ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni sau a ganglionilor (senzitivi) spinali. În corpul uman majoritatea nervilor sunt micşti. Nervul mixt conţine fibre (aferente) senzitive, precum şi fibre (eferente) motorii. Nervii vegetativi (autonomi) şi ramurile lor sunt formaţi din apofizele neurocitelor coarnelor laterale ale măduvei spinării sau a nucleelor vegetative ale nervilor cranieni. Apofizele acestor neurocite sunt fibre nervoase preganglionare şi parcurg calea până la ganglionii vegetativi (autonomi), inclusiv în componenţa plexurilor vegetative, Apofizele neurocitelor situate în ganglionii vegetativi (autonomi) se îndreaptă spre organe şi ţesuturi, fiind numite fibre nervoase postganglionare. Nervii spinali – nn.spinales. Nervii spinali pornesc din măduva spinării, având două rădăcini: rădăcina anterioară (ventrală), care constă din fibre motorii, şi rădăcina posterioară (dorsală), alcătuită din fibre senzitive. Pătrunzând în orificiul intervertebral, aceste rădăcini se contopesc, formând un singur trunchi - nervul spinal mixt. În locul de unire, rădăcina posterioară formează un ganglion spinal, care constă din celule pseudounipolare cu prelungire ramificată în formă de T. Fiecare nerv spinal se desparte la ieşirea din orificiul intervertebral în patru ramuri: 1. anterioară (vertebrală) – pentru peretele anterior al trunchiului şi extremităţi; 2. posterioară (dorsală) – pentru muşchii şi pielea spatelui şi cefei; 3. comunicantă, care face legătura cu unul din ganglionii trunchiului simpatic; 4. meningeală – care pleacă înapoi în canalul vertebral pentru a inerva meningele rahidian. La om se disting 31 de perechi de nervi spinali, respectiv celor 31 de perechi de segmente ale măduvei spinării: 8 perechi de nervi cervicali, 12 perechi de nervi toracici, 5 perechi de nervi lombari, 5 perechi de nervi sacrali şi o pereche de nervi coccigieni. Fiecare nerv după provenienţă corespunde unui anumit segment al capului, adică inervează pielea (proveniență din dermatom), muşchii (din miotom) şi oasele (din sclerotom), care s-au dezvoltat din somitul dat. Ramurile posterioare ale nervilor spinali. Conţin fibre senzitive şi motorii şi se îndreaptă spre pielea şi muşchii spatelui şi a cefei. Printre acestea se remarcă ramura posterioară a nervului cervical I – nervul suboccipital, care constă numai din fibre motorii care inervează muşchii scurţi occipitali, şi ramura posterioară a nervului cervical II – marele nerv occipital, care inervează cea mai mare parte a pielii din regiunea occipitală. Fibrele senzitive ale ramurilor posterioare ale nervilor lombari şi sacrali inervează pielea din regiunea fesieră şi se numesc nervi fesieri superiori şi medii. Celelalte ramuri ale nervilor spinali nu au denumiri speciale. Ramurile anterioare ale nervilor spinali
284 Conţin fibre senzitive şi motorii, care inervează muşchii şi pielea din regiunea cervicală, regiunile anterioare şi laterale ale trunchiului, membrelor superioare şi inferioare. Ramurile anterioare ale nervilor vecini se unesc între ele sub formă de anse, făcând schimbul reciproc de fibre şi formând plexuri. Din această regulă fac excepţie numai ramurile anterioare ale nervilor toracici, care au caracter segmentar şi trec prin spaţiile intercostale. Ramurile anterioare ale celorlalţi nervi formează patru plexuri: cervical, brahial, lombar şi sacral. Plexul cervical Plexul cervical este format din ramurile anterioare ale celor patru nervi spinali cervicali superiori. El se află lateral de apofizele transversale ale vertebrelor cervicale superioare, între muşchi, şi este acoperit de muşchiul sternocleidomastoidian. Ramurile plexului cervical ies de sub marginea posterioară a acestui muşchi cam pe la mijlocul lui şi se împart în ramuri cutanate, musculare şi mixte. Din ramurile senzitive ale plexului cervical fac parte: - nervul occipital mic, care inervează partea laterală a pielii din regiunea occipitală; - nervul auricular mare , care inervează pavilionul urechii şi conductul auditiv extern; - nervul transvers al gâtului, care inervează pielea gâtului; - nervii supraclaviculari – un fascicul de nervi, care deschid şi inervează pielea deasupra claviculei şi a muşchilor pectoral mare şi deltoid. Ramurile motorii (musculare) inervează muşchii profunzi ai gâtului şi, unindu-se cu nervul hipiglos (pereche XIIa nervilor cranieni), formează ansa cervicală şi inervează muşchii cervicali anteriori mai jos de osul hioid. Ramura mixtă a plexului cervical o constituie nervul frenic, care coboară de-a lungul muşchiului scalen anterior, pătrunde în cavitatea toracelui, trece în mediastinul mediu, între pericard şi pleura mediastinală, ajungând până la diafragm. Inervează diafragmul (fibrele motorii), pleura şi pericardul (fibrele senzitive), apoi pătrunde în cavitatea abdominală, unde inervează ligamentele peritoneale ale ficatului. Plexul brahial Plexul brahial este format din ramurile anterioare ale celor patru nervi cervicali inferiori şi din o parte a primului nerv spinal toracic. Acest plex iese prin spaţiul interscalen în fosa supraclaviculară şi este situat alături de artera subclaviculară. Apoi, trecând pe după claviculă, coboară în fosa axilară, unde formează trei fascicule principale, situate în jurul arterei axilare.
285 Fig. 74. Plexul brahial şi ramurile lui. De la aceste fascicule pornesc nervi lungi ai plexului brahial, care inervează membrul superior. De la porţiunea superioară a plexului brahial pornesc nervi scurţi, care inervează muşchii centurii scapulare. Dintre aceştia cel mai mare este nervul axilar, ce inervează mușchiul deltoid şi muşchiul rotund mic, pielea deasupra lor şi capsula articulaţiei umărului. Ceilalţi nervi inervează muşchii pectorali mare şi mic, mușchiul dinţat anterior, muşchiul subclavicular, muşchiul dorsal mare, muşchiul rotund mare, muşchii romboizi şi muşchiul levator al scapulei. Dintre ramurile lungi ale plexului brahial fac parte: - Nervul cutanat medial al braţului, care inervează pielea din regiunea medială braţului; - Nervul cutanat medial al antebraţului, care inervează pielea din regiunea medială a antebraţului; - Nervul musculocutanat, care trimite ramuri spre muşchii anteriori ai braţului: biceps, brahial şi coracobrahial, apoi se îndreaptă spre antebraţ şi inervează pielea din regiunea laterală a acestuia; - Nervul median trece pe braţ împreună cu artera şi venele brahiale în şanţul medial. În regiunea antebraţului se ramifică şi inervează grupul anterior de muşchi, cu excepţia flexorului ulnar al carpului şi a unei părţi al flexorului profund al degetelor. Apoi, împreună cu tendoanele muşchilor flexori ai degetelor, acest nerv trece prin canalul carpal în palmă, unde inervează muşchiul abductor scurt al policelui, muşchiul opozant al policelui şi parţial flexorul scurt al policelui, precum şi 1-2 muşchi lumbricali. Ramurile cutanate formează mai întâi nervii digitali comuni, iar apoi nervii palmari proprii, care inervează pielea policelui,indicelui, degetului mijlociu şi parţial a degetului inelar. Nervul median inervează articulaţia cotului şi cea radiocarpiană; articulaţiile carpiene şi cele al primelor patru degete. - Nervul ulnar coboară pe partea medială a braţului fără a se ramifica şi înconjurând epicondilul medial al humerusului, trece pe antebraţ, localizându-se în şanţul omonim, alături de artera ulnară. În regiunea antebraţului acest nerv inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi parţial muşchiul flexor profund al degetelor. În treimea inferioară a antebraţului nervul ulnar se împarte în ramurile dorsală şi palmară. Ramura palmară formează ramuri cutanate şi musculare. Ramurile cutanate sunt reprezentate de nervii digitali palmari comuni şi proprii , care inervează pielea degetului mic şi partea medială a degetului inelar. Ramura musculară profundă inervează muşchii eminenţei hipotenare,
286 toţi muşchii interosoşi, cei doi muşchi lumbricali mediali, adductorul policelui şi capul profund al flexorului scurt al policelui. Ramura dorsală formează nervii dorsali digitali, care inervează pielea a două degete şi jumătate, începând cu degetul mic. - Nervul radial este cel mai gros nerv din plexul brahial. În regiunea braţului el trece prin canalul humeromuscular, aflat între humerus şi capetele tricepsului brahial, şi trimite ramuri musculare pentru aceşti muşchi şi ramuri cutanate, care inervează pielea suprafeţei dorsale a braţului şi antebraţului. Făcându-şi apariţia în şanţul lateral al fosei cubitale, nervul radial se împarte în ramurile profundă şi superficială. Ramura profundă inervează toţi muşchii posteriori (extensori) ai antebraţului, iar ramura superficială însoţeşte în şanţul omonim artera radială, trece pe faţa dorsală a mâinii şi inervează pielea a doua degete şi jumătate, începând cu degetul mare. Ramurile anterioare ale nervilor toracici spinali (nervii intercostali) Ramurile ventrale ale nervilor spinali pectorali păstrează structura segmentară şi în număr de 12 perechi trec lateral şi înainte în spaţiile intercostale. Unsprezece perechi superioare (Th II –Th XI) de ramuri anterioare se numesc nervi intercostali, deoarece se află în spaţiile intercostale, iar nervul Th XII situat de ambele părţi sub coasta XII, se numeşte nervul subcostal. Toţi aceşti nervi inervează muşchii proprii ai toracelui, participă la inervaţia peretelui abdominal anterior şi formează ramuri cutanate anterioare şi laterale, care inervează pielea toracelui şi abdomenului. Plexul lombar Plexul lombar este format din ramurile anterioare ale celor trei nervi lombari spinali superiori şi parţial din ramurile nervului toracic XII şi ale nervului lombar IV. Plexul lombar este situat profund în masa muşchiului psoas mare. Ramurile lui ies de sub acest muşchi în partea laterală. Dintre ramurile scurte ale plexului lombar fac parte nervii: iliohipogastric, ilioinghinal, genitofemural, care inervează muşchii şi pielea regiunii inferioare a peretelui abdominal anterior, organele genitale externe şi părţii superioare a coapsei. Ramurile lungi ale plexului lombar continuă în regiunea membrului inferior liber şi din aceştia fac parte: - Nervul cutanat lateral al coapsei, care apare de sub marginea laterală a muşchiului psoas mare şi coboară pe coapsă, inervând pielea din regiunea laterală a acestuia; - Nervul obturator, situat pe peretele lateral al bazinului mic. Acest nerv trece prin canalul obturator, distribuind ramuri pentru articulaţia coxofemurală, muşchii adductori ai coapsei şi pielea din partea medială a coapsei; - Nervul femural este cel mau mare nerv din plexul lombar. El trece între muşchii iliac şi psoas mare, coboară pe coapsă pe sub ligamentul inghinal şi inervează muşchii anteriori ai coapsei şi pielea din această regiune. Cea mai lungă ramură senzitivă cutanată a nervului femural este nervul safen , care se îndreaptă spre partea medială a gambei, inervând pielea de pe faţa ei anteromedială şi din regiunea dorsală a piciorului. Plexul sacral Plexul sacral este format din ramurile anterioare ale nervilor V lombar, primilor patru nervi sacrali şi parţial ramura anterioară a nervului IV lombar. Plexul scaral este situat în bazinul mic, pa faşa ventrală a sacrului şi muşchiului piriform, în regiunea fesieră. Ramurile scurte ale plexului sacral inervează muşchii bazinului ( excepţie – muşchiul iliopsoas) şi muşchii regiunii fesiere (nervii glutei superiori şi inferiori). Ramurile lungi sunt prezentate de doi nervi: 1) nervul cutanat posterior al coapsei, care inervează pielea din regiunea perineală, fesieră şi partea posterioară a coapsei; 2) nervul sciatic. Nervul sciatic este de fapt o continuare a plexului sacral,
287 care după ce iese din bazin, trece pe partea dorsală a coapsei printre muşchii posteriori ai acesteia, spre care trimite ramuri motorii. În fosa poplitee acest nerv se ramifică, formând nervul tibial şi nervul peronier comun. Nervul tibial, după ce se desprinde de nervul cutanat medial al gambei, trece prin canalul cruropipliteu, între muşchii posteriori ai gambei, şi inervându-i coboară în regiunea plantară, după maleola medială, despărţindu-se în două ramuri: nervul plantar medial şi nervul plantar lateral, care inervează pielea şi muşchii din regiunea plantară a piciorului. Nervul peronier comun se îndreaptă lateral, lăsând o ramură pentru inervația pielii din regiunea posterolaterală a gambei şi se ramifică, formând nervul peronier superficial şi nervul peronier profund. Nervul peronier superficial inervează grupul lateral de muşchi ai gambei şi trece pe faţa dorsală a piciorului, participând la inervaţia pielii din această regiune. Nervul peronier profund trece prin muşchii ce formează grupul anterior, lăsându-le ramuri pentru inervaţie, apoi apare pe faşa dorsală a piciorului, unde inervează muşchii scurţi ai acestuia şi pielea primului spaţiu interdigital. Ramurile cutanate ale nervilor tibial şi peroneir comun, unindu-se pe partea dorsală a gambei, formează nervul sural, care inervează pielea marginii laterale a labei piciorului. Din plexul sacral se desprinde nervul genital, care se ramifică în regiunea fosei ischiorectale, inervând pielea şi muşchii perineului, iar ramurile lui terminale inervează organele genitale externe. Nervii cranieni Nervii ce pornesc de la trunchiul cerebral se numesc nervi cranieni. La om distingem 12 perechi de nervi cranieni. Fiecare pereche de nervi are un număr de ordine şi denumire. Spre deosebire de nervii spinali, care sunt toţi micşti şi numai la periferie formează ramuri, numai senzitive ori numai motorii, o parte din nervii cranieni sunt numai motori ( perechile III, IV, VI, XI şi XII), iar altă parte numai senzitivi (perechile I, II, VIII ) ; restul (perechile V, VII, IX şi X ) sunt micşti. O parte din nervii cranieni (perechile III, VII, IX, X ) conţin şi fibre parasimpatice pentru muşchii netezi şi glande.
288 Fig.75. Nervii cranieni şi zonele lor de inervaţie. Nervii olfactivi Nervii olfactivi – nn. olfactorii, sunt prima pereche de nervi cranieni. Ei prezintă numeroase fibre subţiri (fibre olfactive), care nu sunt altceva decât prelungirile celulelor nervoase olfactive localizate în mucoasa cavităţii nazale, ocupând regiunea meatului nazal superior, cornetului nazal superior şi părţii corespunzătoare a septului nazal. Trecând prin lama criboasă a osului etmoid din peretele superior al cavităţii nazale, aceste fibre se termină la nivelul celui de-al doilea neuron, în bulbul olfactiv. De aici impulsurile nervoase sunt transmise prin tractul olfactiv şi alte formaţiuni ale rinencefalului spre scoarţa cerebrală. Nervul optic Nervul optic – n. opticus, este perechea a II- a de nervi cranieni, care reprezintă un trunchi nervos format din prelungirile celulelor nervoase ale retinei. Pătrunde din orbită în cavitatea craniului prin canalul optic. Aici înaintea şeii turceşti, el se încrucişează parţial cu celălalt nerv optic, formând chiasma optică şi trece apoi în tractul optic. Tractul optic îşi continuă drumul la corpul geniculat lateral,
289 pernuţa talamusului şi coliculul superior al mezencefalului, unde se află centrii optici subcorticali. Nervul oculomotor Nervul oculomotor – n.oculomotorius, este perechea a III- a de nervi cranieni şi este un nerv motor conținând fibre parasimpatice. El îşi ia începutul de la nucleul motor situat pe fundul apeductului Silvius, la nivelul coliculilor quadrigemeni superiori ai tectului mezencefalului şi de la nucleul parasimpatic Iacubovici, pătrunzând în orbită prin fisura orbitală superioară. Inervează cinci muşchi ai globului ocular: muşchii recţi superior, inferior şi medial, muşchiul oblic inferior şi muşchiul ridicător al pleoapei superioare. Fibrele parasimpatice sunt destinate pentru a inerva muşchii netezi ai globului ocular – muşchiul constrictor al pupilei şi muşchiul ciliar. Nervul trohlear Nervul trohlear – n.trohlearis, este perechea a IV de nervi cranieni şi reprezintă un nerv motor, care îşi ia începutul de la nucleul situat pe fundul apeductului Silvius, la nivelul coliculilor quadrigemeni inferiori ai tectului mezencefalului. El pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară şi inervează muşchiul oblic superior al globului ocular. Nervul trigemen Nervul trigemen – n. trigeminus, este perechea a V-a de nervi cranieni şi este un nerv mixt, care apare din creier prezentând două rădăcini: motorie (mai mică) şi senzitivă (mai mare). Fibrele senzitive prezintă prelungirile neuronilor senzitivi, care formează pe peretele anterior al piramidei osului temporal ganglionul trigeminal. Prelungire periferice ale acestor celule formează trei ramuri ale nervului trigemen: prima ramură – nervul oftalmic, ramura a doua – nervul maxilar şi ramura a treia – nervul mandibular. Primele două ramuri constau numai din fibre nervoase senzitive, iar ramura a treia este mixtă, deoarece în componenţa ei întră toate fibrele motorii ale nervului trigemen. Ramura întâia – nervul oftalmic trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi acolo se ramifică formând trei ramuri principale, care inervează conţinutul orbitei: globul ocular, pielea din regiunea pleoapei superioare, conjunctiva, mucoasa părţii superioare a cavităţii nazale şi a sinusurilor frontal, sfenoid şi a celulelor etmoidale. Ieşind din orbită, ramurile terminale inervează pielea din regiunea frunţii. Ramura a doua – nervul maxilar trece prin gaura rotundă în fosa pterigopalatină, unde formează ramuri ce se îndreaptă în cavităţile bucală, nazală şi în orbită. Ramurile nervului maxilar inervează mucoasa bolţii palatine, precum şi a cavităţii nazale. În fosa pterigopalatină de la nervul maxilar se ramifică nervii infraorbital şi zigomatic, şi ramurile ganglionare către ganglionul pterigopalatin. Nervul infraorbital pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară, iar apoi trece în canalul infraorbital al maxilei, unde se ramifică în ramurile alveolare superioare, care în interiorul maxilei formează plexul dentar superior. Ieşind din canal prin orificiul infraorbital de pe faţa anterioară a maxilei, acest nerv inervează pielea feţei de la fanta palpebrală până la orificiul bucal, În fosa pterigopalatină nervul maxilar este legat de ganglionul parasimaptic pterigolapalatin. Prelungirile neuronilor acestui ganglion în componenţa ramificaţiilor terminale ale ramurii a doua a nervului trigemen se îndreaptă spre glandele mucoasei cavităţilor nazală şi bucală şi spre glanda lacrimală. Ramura a treia – nervul mandibular iese din craniu în fosa infratemporală prin orificiul oval şi acolo se ramifică. Ramurile motorii inervează muşchii masticatori, muşchiul milohioidian, venterul anterior al muşchiului digastric, muşchiul tensor al vălului palatin şi muşchiul tensor al
290 timpanului. Ramurile senzitive formează patru nervi principali. Nervul buccinator inervează mucoasă obrazului; nervul lingual inervează 2/3 anterioare ale limbii. La acesta se asociază o ramură a nervului facial - coarda timpanului, constând din fibre gustative şi fibre parasimpatice. Fibrele gustative în componenţa nervului lingual inervează papilele gustative, iar cele parasimpatice despărțindu-se de nervul lingual, se îndreaptă spre glandele submandibulară şi sublinguală, comutând prealabil în ganglionul submandibular, aflat alături de ele. Nervul alveolar inferior întră în canalul mandibulei, inervează dinţii şi gingiile arcadei inferioare, apoi iese prin orificiul mental şi inervează pielea din regiunea bărbiei. Nervul auriculotemporal inervează pielea pavilionului urechii, conductului auditiv extern şi a regiunii temporale. În componenţa acestui nerv intră fibre secretoare (parasimpatice), care comutează în ganglionul otic lângă orificiul oval şi inervează glanda parotidă. Nervul abductor Nervul abductor – n. abducens, este perechea a VI-a de nervi cranieni şi conţine fibre motorii, care pornesc din celulele nucleului, aflat în tegmentul punţii. El trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi inervează muşchiul rect al globului ocular. Nervul facial Nervul facial - n.facialis, este perechea a VII –a de nervi cranieni. Sub această denumire sunt uniţi doi nervi: nervul facial propriu, format din fibre nervoase motorii, şi nervul intermediar alcătuit din fibre senzitive gustative şi fibre nervoase vegetative. Nucleele nervului facial sunt situate în limitele punţii şi bulbului rahidian. Ieşind la baza creierului la marginea posterioară a punţii lateral de olivă, nervul facial împreună cu cel intermediar şi vestibulocohlear pătrunde în conductul auditiv intern. În interiorul temporarului nervul facial se amplasează în canalul omonim şi părăseşte acest os prin orificiul stilomastoidian. În interiorul canalului nervul facial lansează următoarele ramuri: - Nervul pietros mare, format din fibre preganglionare parasimpatice. Este situat în canalul omonim şi duce fibre parasimpatice spre ganglionul pterigopalatin; - Horda timpanică este formată din fibre preganglionare parasimpatice şi fibre senzitive (gustative). Ramificaţiile periferice ale acestor neurocite se termină cu receptori gustativi în tunica mucoasă a două treimi anterioare ale limbii şi ale palatului moale. Horda timpanică părăseşte nervul facial înainte de ieşirea lui prin orificiul stilomastoidian, trece în cavitatea timpanică (aici nu dă ramificaţii) şi apare la exterior prin fisura pietrotimpanică. Apoi horda timpanică se îndreaptă anteroinferior şi aderă la nervul lingual. - Nervul scăriţei – inervează muşchiul scăriţei din cavitatea timpanică. După ieşirea din orificiul stilomastoidian nervul facial dă ramuri motorii pentru muşchii mimici ai capului şi muşchii gâtului. Nervul vestibulocohlear Nervul vestibulocohlear – n.vestibulocochlearis, este perechea a VIII –a de nervi cranieni şi este format din fibre nervoase senzitive care aferentează de la organul auditiv şi static. Pe faţa anterioară a creierului nervul iese posterior de punte, lateral de rădăcina nervului facial. Apoi nervul pătrunde în conductul auditiv intern, unde se divide în partea vestibulară şi cohleară respectiv celor doi ganglioni omonimi. Corpurile neurocitelor ce alcătuiesc partea vestibulară a nervului vestibulocohlear se găsesc în ganglionul vestibular, care este situat pe fundul conductului auditiv intern. Apofizele periferice ale acestor celule se termină cu receptori în labirintul membranos al urechii interne. Apofizele
291 centrale ale neurocitelor ganglionului vestibular sunt emergente spre nucleii omonimi aflaţi în aria vestibulară a fosei romboide, formând partea vestibulară a nervului vestibulocohlear. Partea cohleară a nervului vestibulocohlear este formată de apofizele centrale ale neurocitelor ganglionului cohlear (ganglionul spiral al melcului), situat în canalul spiral al melcului. Apofizele periferice ale neurocitelor acestui ganglion se termină în organul spiral din ductul cohlear, iar cele centrale ajung nucleii respectivi aflaţi în bulbul rahidian, proiectate aici pe aria vestibulară a fosei romboide. Nervul glosofaringian Nervul glosofaringian – n.glossopharyngeus, este perechea a IX-a de nervi cranieni şi prezintă un nerv mixt, care conţine fibre motorii, senzitive şi parasimpatice. Nucleele acestui nerv, împreună cu nucleele perechii a X-a, sunt situate în bulbul rahidian. Nervul glosofaringian iese din craniu prin orificiul jugular, în regiunea căruia se află doi ganglioni ai săi (superior şi inferior), de la care porneşte porţiunea lui senzitivă. Fibrele lui motorii participă la inervaţia muşchilor faringelui; fibrele senzitive, printre care se află şi fibre gustative, inervează mucoasa din treimea posterioară a limbii şi partea posterioară a faringelui. Fibrele parasimpatice sunt fibre secretoare ale glandei parotide. Nervul vag Nervul vag – n. vagus, este perechea X-a de nervi cranieni şi este un nerv mixt, care are fibre nervoase senzitive, motorii şi vegetative. Comparativ cu alţi nervi cranieni, nervul vag are un teritoriu imens de inervaţie. Fibrele emergente de la nucleul vegetativ sunt în majoritate şi asigură inervaţia parasimpatică a organelor gâtului, a cavităţii toracice şi abdominale. Fibrele acestui nerv eferentează impulsuri ce încetinesc palpitaţiile inimii, dilată vasele, reflector reglează tensiunea sangvină, stenozează bronhiile, fortifică peristaltismul şi relaxează sfincterele intestinului, intensifică secreția glandelor tractului gastrointestinal. Nucleele nervului vag şi nucleele nervului glosofaringian sunt situate în bulbul rahidian. Topografic nervul vag se împarte în 4 porţiuni: craniană, cervicală, toracică şi abdominală. Nervul vag iese din craniu prin orificiul jugular în regiunea căruia se află ganglionul superior şi ceva mai jos – ganglionul inferior al acestui nerv, de unde pornesc fibrele lui senzitive. În regiunea gâtului nervul vag trece alături de artera carotidă comună şi vena jugulară internă, astfel formând fasciculul vasculonervos al gâtului. În cavitatea toracică ambii nervi vagi coboară de-a lungul esofagului formând aici plexuri şi trec împreună prin hiatul esofagian al diafragmului în cavitatea abdominală, unde se despart: nervul vag stâng trece pe suprafaţa anterioară a stomacului, iar nervul vag drept – pe suprafaţa posterioară. Ramurile terminale ale nervilor vagi ajung în cavitatea abdominală până la ganglionii plexului celiac şi împreună cu nervii simpatici, formând plexuri pe artere, trec la organe. În pereţii organelor fibrele parasimpatice ale nervilor vagi ajung până la ganglionii plexurilor intraorganice, de la care se desprind fibre parasimpatice. Acestea inervează muşchii netezi ai organelor interne, miocardul şi glandele ( fibrele secretoare). Fibrele senzitive conduc impulsurile de la organele interne, de la regiunea posterioară a pahimeningelui cerebral şi de la urechea externă. Fibrele motorii ale nervilor vagi inervează muşchii striaţi ai faringelui, vălului palatin şi laringelui. Nervul accesor Nervul accesor – n. accesorius, este perechea a XI – a de nervi cranieni şi este un nerv motor. Nucleele lui se află în bulbul rahidian şi în segmentele superioare ale măduvei spinării. Acest nerv coboară din craniu împreună cu perechile IX şi X prin orificiul jugular şi inervează muşchii sternocleidomastoidian şi trapez. Nervul hipoglos
292 Nervul hipoglos – n. hypoglossus, este perechea a XII –a de nervi cranieni şi este un nerv motor. Nucleul lui se află în bulbul rahidian. Nervul hipoglos iese din craniu prin canalul nervului hipoglos din osul occipital şi inervează muşchii limbii. Nervul hipoglos împreună cu fibrele plexului cervical participă la formarea ansei cervicale. Anatomia sistemului nervos vegetativ Centrii nervoşi vegetativi şi legătura lor cu efectorii Centrii nervoşi aflaţi în relaţie cu organele vegetative a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ. În cadrul sistemului nervos vegetativ deosebim, structural şi funcţional, un sistem nervos simpatic şi unul parasimpatic. Cele mai multe organe primesc o inervaţie vegetativă dublă şi antagonistă. În alte organe, simpaticul şi parasimpaticul exercită efecte de acelaşi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calitativ. Există, de asemenea, organe asupra cărora numai unul din sisteme are efect. La baza activităţii sistemului nervos vegetativ stă reflexul, care se desfăşoară pe baza arcului reflex vegetativ. Structura arcului reflex vegetativ diferă de cea a sistemului nervos somatic. În arcul reflex al sistemului nervos vegetativ calea eferentă constă nu dintr-un singur neuron, ci din doi. În ansamblu , arcul reflex vegetativ (simplu) constă din 3 neuroni. Primul segment al arcului reflex este reprezentat prin neurocitele senzitive, corpurile cărora sunt situate în ganglionii spinali sau în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. Apofizele periferice ale acestor neurocite încep în organe şi ţesuturi cu terminaţiuni senzitive – receptori. Apofizele centrale, în componenţa rădăcinilor posterioare ale măduvei spinării, sau a rădăcinilor senzitive ale nervilor cranieni se îndreaptă spre nucleii respectivi ai măduvei spinării şi encefal. Segmentul al doilea al arcului reflex este eferent, deoarece conduce impulsuri de la măduva spinării şi encefal spre organul efector. Această cale eferentă a arcului reflex vegetativ constă din doi neuroni. Primul din aceşti neuroni (al doilea din arcul reflex în ansamblu ) este situat în nucleii vegetativi ai sistemului nervos central. Acest neurocit poate fi numit intercalar, deoarece efectuează legătura segmentului senzitiv ( aferent) cu cel eferent (efector). Neurocitul efector prezintă cu sine neurocitul al treilea al arcului reflex vegetativ. Corpurile neurocitelor efectorii (trei) se află în ganglionii periferici ai sistemului nervos vegetativ (lanţul simpatic, ganglionii vegetativi ai nervilor cranieni, ganglionii plexurilor vegetative). Apofizele acestor neuroni se îndreaptă spre organe şi ţesuturi în componenţa nervilor organici vegetativi sau a celor micşti. Neurofibrele postganglionare se termină în muşchii netezi, glande şi alte ţesuturi cu terminaţiuni nervoase respective. Sistemul nervos vegetativ formează, la nivelul diferitelor viscere, plexuri vegetative mixte, simpatico – parasimpatice. Aceste plexuri sunt situate la cap şi la gât (plex ciliar, plex faringian, plex laringian, tiroidian, paratiroidian), în torace (plex cardiac, bronhopulmonar, esofagian), în abdomen (plex celiac, plex lombo – aortic) şi în pelvis (plex hipogastric).
293 Fig.76. Sistemul nervos vegetativ. A-porţiunea parasimpatică a sistemului nervos vegetativ; B- porţiunea simpatică a sistemului nervos vegetativ. Centrii sistemului nervos vegetativ Centrii sistemului nervos simpatic se află în coarnele laterale ale măduvei C8, T1 – T12 şi L1 – L2, deci în măduva cervicală inferioară, toracală şi lombară superioară. Centrii sistemului parasimpatic sunt situaţi în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral, cât şi în măduva sacrală S2 – S4, unde se descrie nucleul parasimpatic pelvin. Nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral sunt: - Nucleul autonom al nervului III (oculomotor), situat în mezencefal. Fibrele parasimpatice preganglionare din acest nucleu întră în nervul III (oculomotor) şi apoi îl părăsesc îndreptându-se spre ganglionul ciliar, unde face sinapsa cu fibrele postganglionare care ajung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar. - Nucleul lacrimal din punte îşi transmite fibrele parasimpatice preganglionare în nervul VII, pe care apoi îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul pterigopalatin, unde fac sinapsa cu fibrele postganglionare care ajung la glanda lacrimală, glandele mucoasei nazale şi palatine. - Nucleul salivator superior se găseşte în punte, imediat sub precedentul. Fibrele preganglionare pătrund, de asemenea, în nervul VII, pe care apoi îl părăsesc pentru a face sinapsa cu fibrele postganglionare, în ganglionul submandibular. Fibrele postganglionare asigură inervaţia secretorie a glandelor submandibulară şi sublinguală. - Nucleul salivator inferior se află în bulb. Fibrele preganglionare pătrund în nervul IX, după care îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul otic, făcând sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie la glanda parotidă. - Nucleul dorsal al vagului (cardio-pneumo-enteric) este situat în bulb, sub nucleul salivator inferior. Fibrele preganglionare pătrund în nervul vag, apoi îl părăsesc, făcând sinapsă în diferiţi ganglioni (ganglionii plexului cardiac, ganglionii din plexul pulmonar şi cei din plexul celiac) cu fibre postganglionare care se distribuie la aparatele cardiovascular şi respirator, la esofag, stomac, intestin subţire, cec, colon ascendent şi colon transvers. Sinapsa dintre fibrele pre-şi postganglionare se face în plexul cardiac pentru aparatul
294 cardiovascular, în plexul bronhopulmonar pentru aparatul respirator şi în plexurile submucos şi mienteric pentru tubul digestiv. -Parasimpaticul pelvin îşi are originea în măduva sacrală (S2 – S4) de unde pleacă fibrele preganglionare care întră în nervii pelvici. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie la colonul descendent, sigmoid, rect, la aparatul excretor şi la organele genitale interne. Căile sistemului nervos vegetativ Simpaticul îşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paravertebrale. Parasimpaticul cranian împrumută calea unor nervi cranieni , III, VII, IX, X, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici. Lanţurile simpatice paravertebrale sunt două lanţuri de ganglioni situaţi de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi legaţi între ei prin ramuri interganglionare, care merg de la un ganglion la altul. Ganglionii paravertebrali sunt legaţi şi cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Prin ramura comunicantă albă trece fibra preganglionară, iar prin ramura comunicantă cenuşie fibra postganglionară. La nivelul ganglionilor paravertebrali are loc sinapsa între fibra simpatică preganglionară şi cea postganglionară care ajunge la nivelul diferitelor organe. În regiunea cervicală, lanţul simpatic prezintă trei ganglioni: superior, mijlociu şi inferior. Cel mai adesea ganglionul inferior este unit cu primul ganglion toracal, rezultând ganglionul stelat. Fibrele postganglionare de la nivelul acestor trei ganglioni merg la nivelul viscerelor de la cap şi gât (corpul ciliar, glandele salivare, laringe, faringe, tiroidă, paratiroidă) şi la torace, la cord (cei trei nervi cardiaci, câte unul din cei trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu şi inferior). În regiunea toracală sunt 12 ganglioni paravertebrali. Fibrele postganglionare de la primii patru ganglioni toracali (T1-T4) se distribuie la trahee, bronhii, plămâni, esofag, aortă. De la ganglionii T5-T8 pleacă nervul splanhnic mare, iar de la T10-T12 pleacă nervul splanhnic mic. Ambii nervi conţin însă fibre preganglionare şi, după ce străbat diafragma, sfârşesc în plexul celiac din abdomen. Fibrele simpatice aduse prin cei doi nervi splanhnici se distribuie la organele din abdomen (tubul digestiv, glandele anexe şi rinichi). În regiunea lombară şi sacrală sunt câte patru ganglioni. Fibrele postganglionare ajung la organele din pelvis. Locul sinapsei între fibra preganglionară şi fibra postganglionară În cazul sistemului simpatic, sinapsa între fibra pre-şi postganglionară are loc în ganglionii paravertebrali, aparţinând lanţurilor simpatice. Deoarece aceşti ganglioni sunt situaţi foarte aproape de măduva spinării, fibra preganglionară este foarte scurtă, fiind foarte aproape de organul respectiv. Mediatorii chimici La ambele sisteme, între fibra preganglionară şi cea postganglionară se eliberează acelaşi mediator chimic: acetilcolina. La sistemul simpatic, la capătul periferic al fibrei postganglionare, acolo unde acesta ia contact cu organul efector, se eliberează noradrenalina, iar în cazul parasimpaticului, la capătul periferic al fibrei postganglionare, unde acesta ia contact cu organul efector, se eliberează acetilcolina.
295 Plexurile vegetative Plexurile vegetative reprezintă locuri de întâlnire între fibrele simpatice venite din lanţul ganglionar paravertebral cu fibrele parasimpatice ce-şi au originea în centrii parasimpaticului cranian şi sacral. Plexurile vegetative sunt traversate de fibre simpatice postganglionare amielinice, care sunt mai numeroase, cât şi de fibre parasimpatice preganglionare mielinice, care fac sinapsa cu fibrele postganglionare parasimpatice la nivelul plexurilor vegetative. Cele mai importante plexuri vegetative se află la nivelul extremităţii cefalice, în torace şi în cavitatea abdominală. Plexuri vegetative la nivelul extremităţii cefalice. Plexul previsceral al globului ocular este format din fibre parasimpatice din nc.accesor (autonom) al nervului oculomotor care au rol iridoconstrictor şi fac sinapsa în plex cu fibrele postganglionare, cât şi din fibre simpatice cu originea în cornul lateral al măduvei spinării C8- T12. Aceste fibre au efect iridodilatator şi trec prin plexul previsceral al globului ocular. Plexul lacrimal este format din fibre parasimpatice provenite din nucleul lacrimal şi aduse în plex prin nervul facial. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie apoi la glanda lacrimală, la glandele mucoasei bucale şi nazale. Fibrele simpatice provin din plexul carotid (plex simpatic situat în jurul arterei carotide) şi nu fac sinapsa în plex. Plexul parotidian este format din fibre parasimpatice, provenite din nucleul salivator inferior prin nervul glosofaringian, care fac sinapse în plex cu fibrele postganglionare. Acestea se distribuie glandei parotide. Fibrele simpatice sunt fibre de tranzit, nu face sinapsă şi provin din plexul carotid. Plexul submandibular şi sublingual. Fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator superior şi pătrund în nervul facial. Aceste fibre parasimpatice preganglionare fac sinapsa în plex cu fibrele postganglionare care ajung la glanda submandibulară şi sublinguală. Prin plex trec fibre simpatice, de tranzit, care nu fac sinapsa şi provin din plexul carotic. Plexul carotic este un plex format numai din fibre simpatice care sunt fibre postganglionare. Acestea fac sinapsa cu fibrele preganglionare în ganglionul simpatic cervical superior. Plexul faringian este format din fibre parasimpatice provenite din nervul glosofaringian şi vag, cât şi din fibre simpatice venite din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul faringian se află pe pereţii laterali ai faringelui. Plexul laringian este format din fibre parasimpatice provenite din n. vag şi din fibrele simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul tiroidian este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical mijlociu şi din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul timic este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical inferior. De remarcat că în plexul tiroidian şi în cel timic nu există fibre parasimpatice. Plexuri vegetative în torace Plexul cardiac este localizat sub crosa aortei şi este format din ramuri provenite din simpaticul cervical (din cei trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu şi inferior), cât şi din ramuri provenite din simpaticul toracal superior (T1-T4), la care se adaugă ramuri parasimpatice provenite din nervul vag. Plexul cardiac conţine un ganglion vegetativ, ganglionul descris de Wriesberg. Ramurile plexului cardiac se distribuie miocardului. Fibrele simpatice exercită efecte stimulatoare asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca efect diminuarea activităţii cordului şi determină coronaroconstricţie.
296 Plexul bronhopulmonar se află inclus în pediculul pulmonar şi este format din ramuri ale lanţului simpatic toracal superior ( T1-T4) la care se adaugă ramuri cu origine în nervul vag. În structura plexului bronhopulmonar există şi ganglioni vegetativi. Ramurile plexului bronhopulmonar se distribuie arborelui bronşic şi vaselor pulmonare. Fibrele simpatice au efect bronhodilatator şi vasoconstrictor, iar cele parasimpatice au efect bronhoconstrictor şi vasodilatator. Plexuri vegetative din cavitatea abdomino-pelvină Plexul celiac (plexul solar). Este situat anterior de aorta abdominală, în vecinătatea originii trunchiului celiac şi arterei mezenterice superiore, între mica curbura a stomacului şi faţa inferioară a ficatului. Rezultă din unirea nervilor splanhnini care provin din lanţul simpatic toracal (T5-T12) şi din ramurile terminale ale nervului vag stâng (posterior). În structura plexului celiac se găsesc o serie de ganglioni: ganglionii semilunari (stâng şi drept), ganglionii mezenterici şi aorticorenali. Ramurile desprinse din plexul celiac inervează viscerele abdominale prin intermediul unor plexuri care merg de-a lungul ramurilor viscerale ale aortei abdominale (plex hepatic, plex gastric, plex splenic, plex duodeno-pancreatic, plex mezenteric superior şi inferior, plex renal, testicular şi, respectiv, ovarian). Plexul hipogastric. Este situat în bazin şi provine din nervii hipogastrici (ramuri ale lanţului simpatic, lombo-sacral) şi nervii pelvici, ramuri ale parasimpaticului sacral (S2-S4). Ramurile desprinse din plexul hipogastric se distribuie viscerelor din pelvis (rect, vezică urinară, uretră, uter, vagin, prostată, canal deferent, vezicule seminale, canal ejaculator), cât şi ţesutului erectil din organele genitale externe (corpii cavernoşi şi spongioşi ai penisului, bulbii vestibulari şi corpii cavernoşi ai clitorisului). Fiziologia sistemului nervos vegetativ Sistemul nervos vegetativ (SNV) reprezintă acea parte a sistemului nervos care reglează funcţia organelor interne, despre a căror activitate nu suntem conştienţi în mod obişnuit. Centrii vegetativi pot fi localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în periferie. Centrii vegetativi situaţi în porţiunea centrală exercită un control global al funcţiilor organelor, iar cei situaţi la periferie un control local. Centrii nervoşi vegetativi se clasifică în centri simpatici şi parasimpatici. Mecanismul fundamental de activitate a SNV este reflexul, care are însă unele particularităţi. Reflexul vegetativ este iniţiat, în principal, prin excitarea interoceptorilor, este polisinaptic, iar calea eferentă este formată din doi neuroni: un neuron numit preganglionar, situat în SNC, şi un neuron numit postganglionar, situat în periferie, într-un ganglion vegetativ. Cele două componente ale SNV se deosebesc prin sediul acestui ganglion vegetativ: în cazul SNV simpatic, ganglionul este situat la distanţă de organul inervat (de cele mai multe ori în imediata apropiere a măduvei spinării), în timp ce ganglionul vegetativ parasimpatic se găseşte chiar în organul inervat. Fiecare organ are dublă inervaţie vegetativă, simpatică şi parasimpatică, cu efecte în general antagonice asupra funcţiei sale. Dacă simpaticul stimulează o anumită funcţie a unui organ, parasimpaticul o inhibă şi invers. Acţiunile specifice ale nervilor vegetativi sunt mediate de substanţe eliberate la nivelul terminaţiilor nervoase din organe. Astfel, din terminaţiunile nervoase ale SNV simpatic se eliberează noradrenalina şi în mai mică măsură adrenalina, iar din cele ale SNV parasimpatic se eliberează acetilcolina. Este important de reţinut faptul că mediatorii chimici (ajunşi la nivelul organelor pe cale sangvină) produc acelaşi efecte cu ale stimulării SNV corespunzător. Efectele stimulării simpaticului se manifestă după cum urmează: Asupra globului ocular: -dilată pupila (midriază) prin contracţia muşchilor netezi radiari ai irisului;
297 -relaxează muşchii circulari ai irisului; -produce uşoară relaxare a muşchilor ciliari ai irisului, pentru vederea la distanţă, fără acomodare. Asupra glandelor exocrine (lacrimale, nazale, parotide, submandibulare, gastrice, pancreas); -produce vasoconstricţia, urmată de scăderea secreţiei acestora; -determină secreţie salivară vâscoasă. Asupra glandelor sudoripare: - secreţie abundentă, cu precizarea că, în acest caz, mediatorul chimic al simpaticului este acetilcolina. Asupra inimii: - creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, având ca efect creşterea debitului cardiac. Asupra vaselor sangvine (în principal arteriole): - produce vasoconstricţia la nivelul arteriolelor din tegument, din viscerele abdominale şi parţial din muşchii striaţi; efectele sunt mobilizarea sângelui de rezervă şi hipertensiune arterială; -produce vasodilataţie la nivel cerebral, la nivelul coronarelor şi în cea mai mare parte a muşchilor striaţi. Asupra plămânilor: -produce bronhodilataţie; -produce uşoară constricţie a vaselor sangvine. Asupra tubului digestiv: -reduce peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale; -creşte tonusul sfincterelor; -produce glicogenoliza hepatică; -relaxează musculatura vezicii biliare şi a căilor biliare. Asupra tractului urinar: - reduce debitul şi secreţia de renină; - produce uşoară relaxare a detrusorului; - realizează contracţia muşchiului din trigonul vezical (sfincterul vezical intern). Alte efecte ale stimulării SNV simpatic sunt: produce ejacularea, stimulează coagularea sângelui, stimulează procesele catabolice (glicogenoliză hepatică şi musculară cu creşterea glicemiei, lipoliză cu creşterea lipemiei), creşte rata metabolismului bazal cu până la 100%, având astfel un rol important în termogeneză (la care participă şi centrii simpatici superiori din diencefal, care reglează şi secreţia glandei medulosuprarenale), determină contracţia muşchilor erectori ai firului de păr, creşte activitatea mentală. Efectele stimulării parasimpaticului se manifestă astfel: Asupra globului ocular: -mioză (micşorarea pupilei), prin contracţia muşchilor circulari ai irisului; -contractă muşchii ciliari, favorizând acomodarea cristalinului pentru vederea de aproape. Asupra glandelor exocrine (nazale, lacrimale, parotide, submandibulare, gastrice, pancreas): -produce vasodilataţia, urmată de secreţie glandulară abundentă, bogată în enzime (acolo unde e cazul). Asupra glandelor sudoripare: -produce secreţie la nivelul palmelor. Asupra inimii: -scade frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului; -produce vasodilataţia coronară. Asupra plămânilor: -produce branhoconstricţie; -se pare că produce dilataţia vaselor sangvine. Asupra tubului digestiv:
298 -creşte peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale; -relaxează sfincterele (de cele mai multe ori); -produce uşoară glicogeneză; -contractă musculatura netedă a vezicii biliare şi a căilor biliare. Asupra tractului urinar: -contractă detrusorul; -relaxează sfincterul vezical intern (neted). Alte efecte ale stimulării SNV parasimpatic duc la intensificarea proceselor anabolice, cu reducerea consumului energetic. De menţionat, că stimularea parasimpaticului nu are nici un efect asupra debitului urinar, asupra arteriolelor din viscerele abdominale, musculare şi din tegument şi nici asupra coagulării sângelui, asupra metabolismului bazal sau a muşchilor piloerectori. Hipotalamusul coordonează cele două inervaţii vegetative ale organismului. Excitarea hipotalamusului anterior duce la creşterea tonusului parasimpatic, iar a celui posterior la creşterea tonusului simpatic. Între reacţiile vegetative şi activitatea psihosomatică a individului există o coordonare strânsă, realizată la nivelul scoarţei cerebrale. Impresiile interoceptive de la nivelul viscerelor pot modifica tonusul funcţional cortical, iar actele psihice emoţionale sau activitatea motorie voluntară sunt însoţite de modificări corespunzătoare în activitatea aparatului cardiovascular, digestiv etc., reprezentând expresia vegetativă a emoţiilor. Neurotransmiţătorii Cercetările privind transferul chimic de informaţie la nivelul sinapselor s-au extins treptat şi în sistemul nervos central, punându-se bazele neurochimiei creierului, care a reuşit să determine structura moleculară a substanţelor neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare şi a stabilit etapele biochimice ale transmiterii sinaptice. Aceste etape sunt: 1. Sinteza în pericarion a neurotransmiţătorului. 2. Transportul şi depozitarea acestuia în veziculele sinaptice din terminaţiile axonale. 3. Eliberarea neurotransmiţătorului în fanta sinaptică prin exocitoză sub influenţa impulsului nervos. 4. Cuplarea neurotransmiţătorului cu receptorii de pe membrana postsinaptică. 5. Inactivarea neurotransmiţătorului prin procese enzimatice sau de recaptare. Substanţele neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare au fost evidenţiate printr-o serie de metode ca: microscopia de fluorescenţă, autohistiografia prin marcare cu radioizotopi, microscopia electronică, tehnici de imunocitochimie bazate pe specificitatea anticorpilor faţă de enzime ce mediază transmiterea sinaptică. Datorită acestor metode s-au descoperit până astăzi peste 60 de substanţe neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare care au fost clasificate în patru grupuri mari: neuropeptide, monoamine biogene, aminoacizi, mediatori nonpeptidergici. Neuropeptide Neuropeptidele sunt abundente atât în sistemul nervos central cât şi periferic. Multe sunt de asemenea prezente în ţesuturi nonneurale, în mod particular în axul gastro-entero-pancreatic şi în alte sisteme endocrine. Neuropeptidele alcătuiesc mai multe familii, fiecare familie prezentând gene precursoare comune şi similarităţi structurale şi funcţionale. Spre deosebire de alte substanţe neurochimice, neuropeptidele nu sunt sintetizate în terminaţiunile nervoase, ci în corpii celulari neuronali din ARN- mesager. Atât sistemele de proiecţie difuză, cât şi cele localizate folosesc ca mediatori neuropeptide. Neuropeptide frecvent coexistă cu alţi neurotransmiţători, inclusiv cu alte neuropeptide (în neuronii hipotalamici), cu monoamine ( acetilcolina, în sistemul difuz al trunchiului cerebral), sau cu aminoacizi (GABA, în neuronii striaţi sau corticali).
299 Monoamine biogene Aceste substanţe, numire frecvent amine biogene datorită importanţei lor în fiziologia sistemului nervos central, sunt reprezentate de: catecolamine (noradrenalina, adrenalina şi dopamina), indolamine, serotonina (5-hydroxytryptamine) şi histamina. Aminoacizi Aminoacizii sunt cei mai abundenţi neurotransmiţători din sistemul nervos central şi sunt reprezentaţi de: glutamat, aspartat, glicină, GABA ( acid g- aminobutiric), taurina. Din punct de vedere funcţional, aminoacizii pot fi împărţiţi în două categorii: excitatori şi inhibitori. Aminoacizii excitatori L – glutamatul şi L- aspatatul sunt neurotransmiţătorii utilizaţi de cei mai mulţi neuroni excitatori din sistemul nervos central. Aminoacizii inhibitori GABA, răspândit peste tot în sistemul nervos central, şi glicina, întâlnită în special în măduva spinării şi trunchiul cerebral, sunt mediatorii sinapselor inhibitorii în sistemul nervos central. Mediatorii non-peptidergici Mediatorii non-peptidergici sunt reprezentaţi de acetilcolină. Acetilcolina Acetilcolina este un neurotransmiţător important atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. Cel mai obişnuit efect al acetilcolinei în creier este excitaţia, realizată în mare măsură prin intermediul receptorilor muscarinici. Acetilcolina este, de asemenea, neurotransmiţătorul căilor parasimpatice postganglionare care inervează cordul, ţesutul glandular şi muşchii netezi viscerali, medierea efectelor realizându-se prin receptori muscarinici.
300 Capitolul XI. Organele senzoriale. Anatomia analizatorilor Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale prin intermediul cărora, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă şi calitativă a excitanţilor din mediul extern şi intern, care acţionează asupra receptorilor. Excitaţiile propagate de căile senzitive determină, în ariile corticale senzoriale, formarea de senzaţii. Fiecare analizator este alcătuit din 3 segmente – periferic, intermediar, central. Segmentul periferic (receptorul) este o formaţiune specializată în lungul proces de evoluţie filogenetică. Receptorii pot percepe o anumită formă de energie din mediul extern sau intern, sub formă de excitaţii. Există trei categorii de receptori, după locul de unde preiau excitaţiile: - exteroreceptori, în raport cu mediul extern; - proprioreceptori sau receptori profunzi ai aparatului locomotor; - interoreceptori, situaţi în organele interne şi vase. După natura excitanţilor se descriu: mecanoreceptori, termoreceptori, fotoreceptori. După distanţa de la care acţionează excitanţii se disting: - receptori de contact (de exemplu, receptorii tactili); receptori de la distanţă, telereceptori (de exemplu, receptorul auditiv). Segmentul intermediar (de conducere) este format din căile nervoase prin care impulsul nervos ce conduce excitaţiile este transmis la scoarţa cerebrală. Căile ascendente sunt directe şi indirecte. Pe calea directă, cu sinapse puţine, impulsurile sunt conduse rapid şi proiectate într-o arie corticală specifică fiecărui analizator, iar pe calea indirectă (sistemul reticular ascendent activator) impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical, în mod difuz şi nespecific. Segmentul central este reprezentat de aria din scoarţa cerebrală la care ajunge calea de conducere şi la nivelul căreia excitaţiile sunt transformate în senzaţii specifice. Analizatorul cutanat Pielea – cutis Pielea este un imens câmp receptor datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat care informează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact. În piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroşi, de presiune şi vibratori. Pielea sau tegumentul constituie acoperământul protector şi sensibil al organismului şi se continuă la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu mucoasele. Este alcătuită de la suprafaţă spre profunzime, din trei straturi : epidermul aflat în contact cu mediul extern, dermul şi hipodermul sau ţesutul subcutanat. Epidermul Este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă pătura germinativă, iar superficial pătura cornoasă. Pătura germinativă are în structura sa două straturi:
301 - stratul bazal, situat pe o membrană bazală care-l desparte de derm, format dintr-un singur rând de celule cilindrice; - stratul spinos, format din 6-20 rânduri de celule poliedrice, care trimit unele spre celelalte prelungiri în formă de spini. Procesul de keratinizare sau transformare cornoasă începe chiar în regiunile superficiale ale acestui strat. Pătura germinativă se caracterizează prin faptul că celulele ei se divid activ, asigurând reînnoirea straturilor superficiale, justificând astfel denumirea. În plus, cele două straturi ale păturii germinative conţin pigment melanic, care este produs de celule speciale numite melanocite, localizate în derm. Pătura cornoasă este alcătuită din 3 straturi (cu structură pluristratificată): - stratul granular este format din celule turtite care conţin granulaţii de keratină; nucleii se fragmentează; la nivelul acestui strat, celulele epidermului încep să moară; - stratul lucid este format din celule turtite, clare, cu nucleu degenerat, cu multe granulaţii de keratină în citoplasmă; - stratul cornos conţine celule foarte turtite, citoplasma lor este marcată cu keratină, nucleii dispăruţi. Metabolismul acestor celule a încetat. Legăturile dintre celule slăbesc şi ele se desprind de la suprafaţa pielii. Celulele cornoase superficiale constituie stratul descuamativ şi sunt continuu înlocuite de celule provenite din straturile profunde ale epidermului. În epiderm nu pătrund vase, el fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul conţine, însă, terminaţii nervoase libere. Dermul Este o pătură conjunctivă densă, în care se găsesc vase de sânge şi limfatice, terminaţii nervoase şi anexe cutanate. Este format dintr-un strat spre epiderm, numit stratul papilar, şi un strat de hipoderm, numit stratul reticular. În stratul papilar se află papilele dermice, care sunt nişte ridicături tronconice. Pe suprafaţa degetelor, în palmă şi talpa piciorului, papilele sunt mai evidente şi formează nişte proeminenţe numite creste papilare, a căror întipărire dă amprente, cu importanţă în medicina legală. Stratul reticular este format din ţesut conjunctiv dens, fibre şi fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare. Hipodermul Este considerat de unii autori drept strat profund al dermului. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase. Când celulele adipoase sunt abundente, constituie paniculi adipoşi. În hipoderm găsim bulbii foliculari piloşi, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii Vater-Paccini. Anexele pielii sunt anexe cornoase şi glandulare. Anexele cornoase sunt reprezentate de firele de păr şi unghii. Anexele glandulare sunt: glandele sudoripare, sebacee şi glandele mamare. Firul de păr. Părul – pili Firul de păr prezintă o parte înfiptă oblic în piele, rădăcina şi o parte liberă, vizibilă, tulpina. La rădăcina firului de păr se află câte o glandă sebacee care unge firul de păr şi un muşchi erector al firului de păr, format din ţesutul muscular neted, cu inervaţie vegetativă (sistemul simpatic determină contracţia muşchiului erector al firului de păr). La baza rădăcinii firului de păr se găseşte o porţiune mai îngroşată, numită bulbul firului de păr, în care pătrund ţesut conjunctiv, vase de sânge şi nervi, care alcătuiesc laolaltă papila firului de păr. Celulele din care este format firul de păr, dispuse în straturi concentrice, sunt cheratinizate, alcătuind tecile firului de păr. În citoplasma lor se află pigment melanic, care este responsabil de culoarea firului de păr. Bulbul, papila şi tecile firului de păr formează foliculul pilos.
302 Unghiile Unghia – unguis, constituie o lamă cornoasă, alcătuită din celule cheratinizate. Unghiile sunt situate pe feţele dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei falange. Înconjurate de şanţul unghiei, ele prezintă o parte vizibilă de culoare roză, numită corpul unghiei, şi o porţiune ascunsă sub piele, numită rădăcina unghiei. Între corpul unghiei şi rădăcină se află o zonă semilunară, albicioasă, numită lunula (nu există la cei din rasa neagră). Părţile moi pe care sunt aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei. Glandele sudoripare Sunt glande de tip tubular, foarte numeroase (2-3milioane), cu rol în a elabora sudoarea, lichid cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, în ceea ce priveşte substanţele minerale şi organice. Glandele sudoripare sunt în general, numeroase pe frunte , buze, axilă, palmă şi plantă. Extremitatea profundă a glandei, numită glomerul, este încolăcită şi situată în hipoderm. Glomerulul glandei sudoripare este înconjurat de capilare, din care glomerulul extrage apa şi substanţele nefolositoare pentru a forma sudoarea. Glomerulul este continuat din canalul excretor al glandei care străbate dermul şi apoi epidermul, unde capătă traiect spiralat, deschizându-se în final la suprafaţa pielii prin porul excretor. Glandele sebacee Sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr. Ele au rolul de a secreta o substanţă groasă, numită sebum, care unge pielea şi firul de păr. Dacă secreţia acestor glande este în cantitate mare, pielea şi firul de păr sunt grase (seboree), iar dacă este în cantitate mică sunt uscate ( ihtioză). Glandele mamare Sunt glande sebacee modificate şi evoluţia lor este legată de cea a organelor genitale feminine (vezi aparatul genital). Receptorii cutanaţi În piele există terminaţii libere şi încapsulate. Terminaţiile libere sunt arborizaţii dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite printre celulele epidermului. La om au fost descrise două varietăţi morfologice de terminaţii nervoase intraepidermice: reţeaua intraepidermică şi expansiunile iederiforme. Reţeaua intraepidermică este formată din fibre amielinice, situate în profunzimea epidermului, din care se desprind expansiuni nervoase ce se termină la suprafaţa celulelor sub forma unor butoni. Expansiunile iederiforme (discurile tactile Merkel) sunt reprezentate prin fibre mielinice provenite din plexul nervos din derm, care se termină sub forma unui coşuleţ în jurul unor celule epiteliale, clare. Reţeaua intraepidermică recepţionează excitaţiile dureroase, iar discurile tactile Merkel recepţionează stimulii tactili. Terminaţiunile încapsulate. Expansiunile nervoase încapsulate, denumite corpusculi senzitivi, sunt localizate în derm şi hipoderm şi cuprind în structura lor o capsulă şi o porţiune axială. Capsula, de natură conjunctivă, este formată din mai multe lame concentrice. Porţiunea axială este reprezentată de una sau mai multe fibre nervoase amielinice. După structura lor se deosebesc corpusculi lamelari şi nelamelari în formă de bulb sau helicoidală. În hipoderm se găsesc corpusculi lamelari, unii pentru sensibilitatea tactilă, corpusculii Vater-Paccini şi corpusculii Golgi – Mazzoni.
303 În derm se găsesc corpusculi nelamelari, adaptaţi pentru sensibilitatea tactilă, corpusculii Meissner. Corpusculii Meissner sunt localizaţi în derm şi au formă ovoidală. Sunt formaţi dintr-o capsulă ce înveleşte o parte centrală. Centrul corpusculului cuprinde celule şi fibre nervoase. Fibrele nervoase sunt mielinice şi amielinice şi provin din plexul dermal. După intrarea în corpuscul toate devin amielinice, se ramifică printre celulele axului central, formând reţele ce se termină în buchet sau butoni pe celulele cu care fac sinapsa. Corpusculii Krause sunt localizaţi de asemenea, în derm. Au formă sferoidală. La exterior prezintă o capsulă sub care se află substanţa centrală care conţine o fibră nervoasă ramificată terminată în reţea. Această fibră nervoasă e înconjurată de 1-2 straturi de celule turtite. Corpusculii Vater – Paccini sunt corpusculi lamelari, foarte voluminoşi (pot fi văzuţi cu ochiul liber), localizaţi în special în hipodermul palmelor şi plantelor, precum şi în jurul cavităţilor articulare, la nivelul tendoanelor şi periostului. Capsula periferică este constituită din numeroase lamele ( 20-60) dispuse concentric. Fibra nervoasă, după intrarea în corpuscul, pierde teaca de mielină, străbate porţiunea print-o umflătură în contact cu celulele lamelare centrale. Corpusculii Golgi – Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater-Paccini, având dimensiuni mai mici, fiind localizaţi în special în dermul pulpei degetelor. Corpusculii Ruffini sunt localizaţi, de asemenea, în hipoderm, dar şi în dermul profund. Capsula lor este formată din 4-5 lame concentrice, constituite din celule turtite. Fibra nervoasă se găseşte în centrul ţesutului conjunctiv şi se divide, formând numeroase prelungiri terminate în butoni. Analizatorul kinestezic Desfăşurarea normală a activităţii motorii, analiza fină şi coordonarea precisă a mişcărilor necesită informarea permanentă a sistemului nervos central asupra poziţiei spaţiale a corpului, a diferitelor sale segmente şi, mai ales, asupra gradului de contracţie a fiecărui muşchi. Aceste informaţii sunt furnizate de receptorii aparatului vestibular, receptorii vizuali şi cutanaţi, dar şi de anumiţi receptori specifici care se află în aparatul locomotor. Receptorii analizatorului kinestezic, numiţi proprioreceptori, sunt situaţi în muşchi, tendoane, articulaţii, periost, ligamente. Receptorii chinestezici din periost şi articulaţii sunt corpusculii Vater-Paccini, identici cu cei din piele. Sunt sensibili la mişcări şi modificări de presiune. Corpusculii neurotendinoşi Golgi sunt situaţi în joncţiunea muşchi-tendon. Un corpuscul Golgi este alcătuit din mai multe fascicule tendinoase, formate din fibre puţin dense, scurte şi celule tendinoase mari şi numeroase. Fasciculele sunt înconjurate de o capsulă subţire conjunctivă, căptuşită de celule musculare. În corpuscul pătrund 1-3 fibre mielinice care, la intrare, pierd teaca de mielină şi se termină în formă de disc ce îmbracă fasciculele tendinoase. Terminaţiile nervoase libere se ramifică în toată grosimea capsulei articulare şi transmit sensibilitatea dureroasă articulară, cauzată de amplitudinea excesivă a mişcării. Fusurile neuromusculare sunt desiminate printre fibrele musculare striate, faţă de care se află în paralel. Sunt excitate de tensiunea dezvoltată în timpul contracţiei musculare. Fusurile neuromusculare sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate, numite fibre infuzoriale, conţinute într-o capsulă conjunctivă. Fibrele musculare infrafuzoriale sunt de două tipuri: fibre cu sac nuclear şi fibre cu lanţ nuclear. Fibrele cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă două aspecte diferite: spre polii fibrei, în zonele polare, striaţiunile se păstrează, iar nucleii se află în şir central. Porţiunea centrală a fibrei (zona ecuatorială) este mult dilatată, fără striaţiuni, necontractilă şi conţine 40-50 nuclei. Fibrele cu lanţ nuclear, subţiri şi scurte au calibru uniform, păstrează striaţiunile pe tot traiectul, iar nucleii sunt aşezaţi în şir pe toată lungimea lor. Conţin miofibrile mai puţin numeroase. Fusurile au inervaţie senzitivă şi motorie. Inervaţia senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal. Unele dintre aceste terminaţii dendritice se numesc
304 anulospirale şi se rulează în jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, altele, numite ,, în floare”, se termină pe ecuatorul fibrelor cu lanţ nuclear. Inervaţia motorie este asigurată de axonii neuronilor γ din cornul anterior al măduvei. Aceşti axoni ajung la partea periferică a fibrelor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe care le contractă, determinând întinderea porţiunii centrale, necontractile, ceea ce duce la excitarea fibrelor senzitive anulospirale şi a celor ,, în floare”. Excitarea acestor terminaţii senzitive din fusul neuromuscular se transmite neuronului α, ceea ce duce la contracţia fibrelor extrafusale ale muşchiului, determinând deci contracţia acestuia. Asupra neuronilor γ acţionează trei sisteme, cu origine supramedulară: corticospinal, vestibulospinal şi reticulospinal. Excitarea neuronului gama activează zonele polare ale fibrelor intrafuzoriale, care prin contracţie excită receptorul situat în porţiunea ecuatorială intrafuzorială. Impulsurile aferente de la proprioreceptori sunt conduse prin două căi: - pentru sensibilitatea kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu), prin fasciculele spinobulbare; receptorii acestor căi sunt corpusculii Golgi, Ruffini, Paccini şi terminaţiile nervoase libere; - pentru sensibilitatea proprioceptivă de control al mişcării (simţul tonusului muscular), prin fasciculele spinocerebeloase ventral şi dorsal. Receptorii acestei căi sunt fusurile neuromusculare. Analizatorul olfactiv Simţul mirosului (olfacţia) este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul său principal constă în a depista prezenţa în aer a unor substanţe mirositoare, eventual nocive, şi împreună cu simţul gustului de a participa la aprecierea calităţii alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive. Receptorii analizatori olfactivi sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale. Epiteliul mucoasei olfactive este format din celule de susţinere, celule bazale (cu înălţime mică) şi celule senzitive bipolare. Celulele senzitive bipolare reprezintă în acelaşi timp receptorul şi protoneuronul. Ele au dendrită scurtă şi groasă care pleacă de la polul apical, orientată prin celulele de susţinere, şi se termină cu o veziculă (buton olfactiv) prevăzută cu cili (10-20). Cilii au o mare densitate -10000/mm2 . Ei măresc suprafaţa receptoare a veziculelor care sunt adevărate traductoare fizico-chimice cu rol în codificarea mesajului olfactiv. Axonii celulelor bipolare pleacă de la polul bazal şi se înmănunchează pentru a forma nervii olfactivi (25-30) care străbat lama ciuruită a etmoidului şi se termină în bulbul olfactiv, făcând sinapsa cu neuronii mitrali multipolari de la acest nivel. Această sinapsă este de tip glomerular. Neuronii mitrali din bulbul olfactiv reprezintă cel de-al II-lea neuron al căii olfactive. Axonii lor formează tractul olfactiv care se termină prin trigonul olfactiv de la care pleacă stria olfactivă medială şi laterală, delimitând substanţa perforată anterioară. Axonii celui de-al II-lea neuron ajung la cortexul olfactiv primar (substanţa perforată anterioară şi nucleii septului pelucid). Prelungirile neuronilor din cortexul olfactiv primar se termină în aria entorinală (aria 28), care constituie cortexul olfactiv secundar. Analizatorul gustativ Simţul gustului are rol de a informa asupra calităţii alimentelor introduse în gură, dar intervine şi în declanşarea reflex necondiţionată a secreţiei glandelor salivare. Receptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentaţi de muguri gustativi, situaţi la nivelul papilelor gustative.
305 Mugurii gustativi sunt formaţiuni ovoidale formate din celule de susţinere şi celule senzoriale care sunt în număr de 5-20 pentru fiecare mugur gustativ. Fig. 77. Structura mugurilor gustativi. 1-papile fungiforme; 2-papile circumvalate; 3-muguri gustativi; 4-cil gustativ; 5-por gustativ; 6-epiteliul limbii; 7- mugure gustativ; 8-ţesut conjunctiv; 9-celulă gustativă; 10-celulă de susţinere; 11-celulă bazală; 12-fibră nervoasă senzorială. La polul apical al celulelor senzoriale se găseşte câte un microvil, care pătrunde în porul gustativ al mugurelui. La polul bazal al celulelor gustative sosesc terminaţii nervoase ale nervului facial, glosofaringian şi vag. Nervul facial, printr-o ramură a sa, coarda timpanului, preia excitaţiile gustative de la corpul limbii, nervul glosofaringian, excitaţiile de la rădăcina limbii, iar nervul vag preia excitaţiile din regiunea valeculelor (două depresiuni situate între rădăcina limbii şi epiglotă). Protoneuronul căii gustative se află în cazul nervului facial, la nivelul ganglionului geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior al n. IX şi X. Axonul primului neuron ajunge la nucleul solitar din bulb, unde se află cel de-al II-lea neuron al căii gustative. Axonul celui de-al II-lea neuron se încrucişează şi ajunge la talamus, unde se află cel de-al III-lea neuron. Axonul acestuia se proiectează în aria gustativă, plasată în partea inferioară a girului postcentral, în zona de proiecţie a feţei.
306 Fig. 78. Zonele de percepţie gustativă ale limbii. 1-tonsile palatine şi linguale; 2-epiglota; 3-amar; 4-acru; 5-papilă valată; 6-sărat; 7-dulce. Analizatorul vizual Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical (atenţia). Analizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase, căile de transmitere şi zonele de proiecţie corticală, unde se face analiza şi sinteza informaţiilor. Globul ocular, de formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Între globul ocular şi peretele osos al orbitei se află o capsula adipoasă în care se găsesc muşchii extrinseci (striaţi ) ai globilor oculari. Globul ocular este format din trei tunici concentrice – externă, medie şi internă – şi din medii refringente.
307 Fig. 79. Tunicile globului ocular. 1-ora serata; 2-corpul ciliar, 3-camera posterioară; 4-camera anterioară; 5-corneea; 6-pupila; 7-cristalinul; 8-irisul; 9-zonula lui Zinn; 10-sclera; 11-muşchiul drept inferior; 12-corpul vitros; 13-discul optic; 14-retina; 15-foveea centrală; 16-artera centrală a retinei; 17-vena retiniană; 18-nervul optic; 19-muşchiul drept superior. Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anterior corneea. Între sclerotică şi cornee se află şanţul sclerocorneean, în profunzimea căruia se află şi canalul lui Schlemm prin care trece umoarea apoasă spre venele sclerei, unde excesul se va resorbi. Corneea este plasată în partea anterioară şi este mai puţin întinsă faţă de sclerotică. Este transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa fibre nervoase numeroase. Sclerotica, tunica opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular. Ea prezintă orificii pentru vasele sangvine şi limfatice, iar la nivelul polului posterior este perforată de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular ( lama ciuruită a sclerei). Sclerotica este constituită din ţesut conjunctiv dens. În faţa ei internă zona de tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare. Tunica medie, vasculară, este situată înăuntrul tunicii externe, fibroase, şi prezintă trei segmente care dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul. Coroida se întinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi corpul ciliar. În partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu având diametrul de 1.5 mm, prin care iese nervul optic. Acest orificiu corespunde lamei ciuruite a sclerei. Corpul ciliar se află imediat înaintea orei seratta şi prezintă, în structura sa, procesele ciliare şi muşchiul ciliar. Muşchiul ciliar este format din fibre musculare netede, unele radiare, altele circulare. Fibrele circulare sunt inervate de parasimpatic (nucleul autonom al nervului III ), iar fibrele radiare sunt inervate de simpatic. Muşchiul ciliar are un rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra cristalinului prin ligamentul suspensor ( zonula Zinn), care se inseră pe faţa externă a capsulei cristalinului. Procesele ciliare, în număr de 60-80, sunt alcătuite din aglomerări capilare; ele secretă umoarea apoasă. Irisul este o diafragmă în faţa anterioară a cristalinului; în mijloc, prezintă un orificiu numit pupilă. Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul. Din punct de
308 vedere structural, irisul apare format din mai multe straturi, care dinspre partea anterioară spre partea posterioară sunt: - Epiteliul anterior, format dintr-un singur rând de celule poligonale. - Stroma irisului, bogată în celule pigmentare realizează culoarea brună, în timp ce o cantitate mică de pigment determină culoarea albastră. În stroma irisului, în jurul orificiului pupilar se găsesc fibre musculare netede orientate circular (sfincterul pupilei) şi radial (dilatatorul pupilei). Aceşti doi muşchi, împreună cu muşchiul ciliar, constituie musculatura intrinsecă a ochiului. Muşchiul sfincter este inervat de fibre parasimpatice provenite din nucleul autonom al nervului III, iar muşchiul dilatator de fibre simpatice care provin din cornul lateral al măduvei C8-T2 (centrul iridodilatator). - Epiteliul posterior, format dintr-un singur rând de celule, abundent încărcate cu pigment. Irisul are rolul unui diafragm şi permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte la retină. Tunica internă este reprezentată de retină. Ea este membrana fotosensibilă, responsabilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi în influx nervos. Din punct de vedere morfologic şi funcţional se disting două regiuni: retina vizuală sau partea optică şi retina oarbă (pata oarbă), fără rol în fotorecepţie numită şi retina iridociliară, datorită raporturilor ei cu irisul şi corpul ciliar. Retina optică se întinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante: - Pata galbenă, situată în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc mai multe conuri decât bastonaşe. În centrul petei galbene se află o adâncitură de 1.5 mm 2 - foseta centrală - în care se găsesc numai conuri. - Pata oarbă, situată medial şi inferior de pata galbenă, reprezintă locul de ieşire a nervului optic din globul ocular şi de intrare a arterelor globului ocular. În pata oarbă nu există elemente fotosensibile. În structura retinei se descriu 10 straturi, în care se întâlnesc trei feluri de celule funcţionale, aflate în relaţii sinaptice, celule fotoreceptoare, cu prelungiri în formă de con şi de bastonaş, celule bipolare şi celule multipolare. În afară de acestea se mai găsesc celule de susţinere şi celule de asociaţie. Celulele cu bastonaşe sunt celule nervoase modificate, în număr de circa 125 milioane. Sunt mai numeroase spre periferia retinei optice, în pata galbenă (macula luteea) numărul lor este mic, iar în foseta centrală lipsesc. Bastonaşele sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la lumină slabă. Mai multe celule cu bastonaşe fac sinapsă cu o celulă bipolară şi mai multe celule bipolare fac sinapsă cu o celulă multipolară, deci la o celulă multipolară corespund circa 90-180 celule cu bastonaşe. Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase modificate, în număr de 6-7 milioane, sunt mai numeroase în macula luteea; în foseta centrală există numai celule cu conuri. Fiecare celulă cu con din foseta centrală face sinapsă cu o singură celulă bipolară, iar aceasta cu o singură celulă multipolară. Conurile sunt adaptate pentru vederea diurnă, colorată, la lumina intensă. Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. Aceste medii au rol de a refracta razele de lumină. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris şi corpul vitros. La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică, numită cristaloida. Cristalinul este menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care alcătuiesc ligamentul suspensor sau zonula lui Zinn. Cristalinul nu conţine vase sangvine, limfatice şi nervi, nutriţia sa făcându-se prin difuziune de la vasele proceselor ciliare. Umoarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr-o activitate secretorie a proceselor ciliare. Ea trece iniţial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată între iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare dintre iris şi cornee. De la acest nivel, prin canalul lui Schlemm, se resoarbe în venele sclerei. Între cantitatea de umoare apoasă formată şi cea resorbită în venele sclerei se menţine un echilibru constant, cu o presiune intraoculară normală de 23 mm Hg. Când se produce o
309 obstrucţie în resorbţia ei la nivelul venelor sclerei, presiunea intraoculară creşte prin formarea continuă normală a umoarei apoasei, provocând boala denumită glaucom. Corpul vitros are o formă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent. Ocupă camera posterioară situată înapoia cristalinului. La exterior este învelit de o membrană numită hialoidă. Mediile transparente ale ochiului au indice de refracţie foarte apropiat. Razele de lumină pătrund prin corneea transparentă în interiorul globului ocular, unde sunt reflectate conform legii refracţiei de către mediile refringente ale globului ocular, formându-se pe retină imaginea obiectului privit. Deoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va obţine o imagine reală răsturnată şi mai mică. Anexele ochiului Se împart în anexe de mişcare şi anexe de protecţie. Anexele de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai globului ocular, care spre deosebire de cei intrinseci sunt striaţi. Se descriu patru muşchi drepţi şi doi oblici. Muşchii drepţi au, în ansamblu formă de trunchi de con cu baza pe sclerotică şi cu vârful la nivelul unui inel fibros de la vârful orbitei (muşchiul drept superior, inferior, medial, lateral). Muşchii oblici se disting în superior şi inferior. Ei îşi au originea pe peretele superior şi inferior al orbitei. Mişcările globilor oculari sunt conjugate prin conlucrarea bilaterală a unui număr de muşchi. Mişcarea de lateralitate se efectuează prin contracţia dreptului extern de la un ochi, împreună cu dreptul intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se realizează prin contracţia ambilor muşchi drepţi interni, mişcarea în sus se realizează prin contracţia muşchilor drepţi superiori şi a celor oblici inferiori, mişcarea în jos prin contracţia drepţilor inferiori şi a oblicilor superiori. Nervul oculomotor (perechea a III ) inervează oblicul inferior şi toţi muşchii drepţi, exceptând dreptul lateral, nervul trohlear ( perechea a IV) inervează oblicul superior, iar nervul abducent (perechea a VI) inervează dreptul lateral. Anexele de protecţie sunt următoarele: sprâncenele, pleoapele, conjunctiva şi aparatul lacrimal. Calea optică Reprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual. Receptorii căii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri şi bastonaşe. Primul neuron se află la nivelul celulelor bipolare, iar al doilea neuron este reprezentat de celulele multipolare. Axonii neuronilor multipolari proveniţi din câmpul medial al retinei (câmpul nazal) se încrucişează formând chiasma optică, după care ajung în tractul optic opus. Axonii proveniţi din câmpul lateral al retinei (câmpul temporal ) nu se încrucişează şi trec în tractul optic de aceeaşi parte. Nervul optic conţine fibre de la un singur glob ocular, în timp ce tractul optic conţine fibre de la ambii ochi. Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat lateral), unde majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsa cu cel de-al III-lea neuron al cărui axon se propagă spre scoarţa cerebrală, şi se termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine, unde se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al analizatorului. Alte fibre ale tractului optic nu fac sinapsă în corpul geniculat, ci trec prin el şi în componenţa braţului colicular, ating coliculul superior al tectului mezencefalic. De la acest nivel, unele fibre merg spre nucleul vegetativ al nervului oculomotor, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor ajunge în muşchiul sfincter al pupilei (mioză), altele coboară în cornul lateral la măduvei C8 –T2 de unde pornesc fibre simpatice care vor ajunge la dilatatorul pupilei (midriază).
310 Analizatorul vestibulo-cohlear Analizatorul auditiv (pentru auz) şi analizatorul vestibular (pentru poziţia corpului în repaus şi mişcare) sunt situaţi în urechea internă. Fiecare dintre ei are câte un nerv pentru a conduce excitaţiile: nervul acustic (cohlear) şi, respectiv nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibular se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se unesc şi formează perechea a VIII-a de nervi cranieni . Nervul vestibulo- cohlear se îndreaptă spre trunchiul cerebral, pătrunzând în trunchi prin şanţul bulbopontin. Analizatorul auditiv deţine la unele animale roluri importante legate de orientarea în spaţiu, pentru depistarea surselor de hrană şi a pericolelor, iar la om serveşte şi la perceperea vorbirii care stă la baza relaţiilor interumane. Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau succedându-se neregulat (zgomote). Produse prin condensări şi rarefieri ale aerului, undele sonore au trei proprietăţi fundamentale: intensitatea, determinată de amplitudine, înălţimea, condiţionată de frecventă şi timbrul, depinzând de vibraţiile armonice supraadăugate. În ceea ce priveşte analizatorul vestibular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţiu, pe baza cărora declanşează reflexe necesare menţinerii echilibrului şi poziţiei verticale a corpului, cât şi a schimbărilor de poziţie. La această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari, cutanaţi (tact, presiune) şi optici. Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe : urechea externă şi medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular. Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern. Pavilionul urechii este situat pe fata laterală a capului şi prezintă două feţe (laterală şi medială) şi o circumferinţă. Faţa laterală prezintă în centrul ei o depresiune numită concă, în fundul căruia se fală orificiul auditiv extern . Anterior de concă se află o proeminenţă numită tragus . În partea superioară şi posterioară a pavilionului se află helixul, iar anterior de acesta antehelixul. În partea inferioară a antehelixului se află antitragusul. Faţa medială a pavilionului este mai puţin întinsă decât faţa laterală. Circumferinţa pavilionului este formată anterior de tragus, superior şi posterior de helix, inferior de marginea inferioară a lobulului urechii. Lobulul urechii este porţiunea situată în partea inferioară a acestuia şi care nu are în structura sa cartilaj articular. Pavilionul urechii prezintă un schelet fibrocartilaginos, cu fibre elastice, care lipseşte la nivelului lobulului. Pe cartilajul pavilionului se prind muşchii auriculari, atrofiaţi la om. La exterior se află pielea ce se continuă cu cea care acoperă conductul auditiv extern. Conductul auditiv extern se întinde de la orificiul auditiv extern până la timpan. În structura sa distingem o porţiune laterală fibrocartilaginoasă, şi o porţiune medială osoasă, săpată în stânca temporalului. Are o lungime de 1.5 cm. Conductul este acoperit de piele care se continuă la nivelul pavilionului. Pielea conductului auditiv extern prezintă firişoare de păr (vibrise) la baza căruia se găsesc glande ceruminoase care secretă o substanţă grăsoasă gălbuie, numită cerumen. Acumularea în exces a acestei substanţe duce la formarea dopului de ceară care determină hipoacuzia. Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului, fiind tapetată de o mucoasă care se continuă anterior, prin intermediul trompei cu mucoasa rinofaringelui şi posterior cu mucoasa cavităţii mastoidiene. Mucoasa tapetează şi cele trei oscioare ale auzului. Membrana timpanică este situată la limita dintre casa timpanului şi conductul auditiv extern şi are forma unui inel deschis în sus . Membrana timpanului este de natură fibroasă şi este tapetată pe faţa sa externă de tegument, iar pe cea internă de mucoasa casei timpanului. Grosimea timpanului este de 0.1 mm. La vibraţii prea puternice, membrana timpanului se poate sparge.
311 Fig. 80. Structura urechii. 1-pavilionul urechii; 2-conductul auditiv extern; 3-canalele semicirculare; 4-melcul; 5-timpanul; 6-ciocănaşul; 7- nicovala; 8-scăriţa. Urechea medie este formată, central, din casa timpanului, care are o formă cubică, prezentând şase pereţi: - superior – peretele cerebral, numit şi tegmen timpani este format de o parte a stâncii temporalului şi vine în raport cu lobul temporal al emisferelor cerebrale acoperit de meninge; perforarea lui, în caz de otite supurate la copii, poate duce la encefalite şi meningite; - inferior – se numeşte jugular, deoarece vine în raport cu vena jugulară internă; - anterior – se numeşte tubar, întrucât la nivelul acestuia se deschide trompa lui Eustachio prin care casa timpanului comunică cu nazofaringele; această comunicare are rolul de a egaliza presiunea pe ambele feţe ale timpanului; - posterior – se numeşte mastoidian; la nivelul acestui perete, casa timpanului comunică printr-un mic canal osos cu celulele mastoidiene, care sunt cavităţi pneumatice săpate în interiorul mastoidei; - peretele lateral – se numeşte timpanic; la acest nivel se află membrana timpanică ce se interpune între urechea externă şi medie; - peretele medial – se numeşte labirintic ; la acest nivel se găsesc fereastra ovală şi fereastra rotundă. Urechea medie conţine în interiorul sau un lanţ articulat de oscioare care o traversează de la membrana timpanică spre fereastra ovala: ciocanul, nicovala şi scăriţa. Ciocanul se inseră pe membrana timpanică prin intermediul unei apofize lungi, numită mânerul ciocanului. Capul ciocanului se articulează cu corpul nicovalei. Nicovala se articulează in continuare cu corpul scăriţei. Scăriţa se articulează de o parte cu nicovala, iar prin talpa ei, situată la baza scăriţei, acoperă fereastra ovală.
312 La nivelul timpanului se descrie muşchiul tensor al timpanului (inervat de trigemen), iar la nivelul scăriţei muşchiul scăriţei (inervat de facial). Muşchiul ciocanului diminuează vibraţiile sonore prea puternice, iar muşchiul scăriţei le amplifică pe cele slabe. Urechea internă este formată dintr-un sistem de încăperi, numite labirint osos, săpate în stânca temporalului. În interiorul labirintului osos se află un sistem de camere membranoase care alcătuiesc labirintul membranos. Între labirintul osos şi cel membranos se află perilimfa, iar în interiorul celui membranos endolimfa. Labirintul osos este format din vestibulul osos, canalele semicirculare osoase şi un melc osos, numit şi cohlee osoasă. Vestibulul osos este o cavitate cu şase pereţi: peretele extern – corespunde casei timpanului şi vine în raport cu cele două ferestre, ovală şi rotundă; peretele intern – vine în contact cu conductul auditiv intern prin care nervul vestibulo-cohlear părăseşte urechea şi prin care pătrunde nervul facial ce străbate canalul facialului ; peretele anterior – răspunde cohleei osoase; pe pereţii superiori şi posteriori se remarcă orificiile canalelor semicirculare; peretele inferior este reprezentat de podişul vestibulului. De la vestibulul osos porneşte, spre faţa posterioară a stâncii, un canal îngust, numit apeductul vestibulului osos, prin care perilimfa comunică cu lichidul cefalorahidian. Cele trei canale semicirculare osoase (anterior, posterior şi lateral) se află în planuri perpendiculare unul pe celălalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate a sa printr-o dilataţie mai largă, numită ampulă. La cealaltă extremitate canalul anterior se uneşte cu cel posterior într-un canal comun înainte de a se deschide în vestibul. Cele trei canale semicirculare se vor deschide, deci, în vestibul prin cinci orificii. Melcul osos ( cohleea osoasă) este situat anterior de vestibul şi prezintă o formă conică, cu un ax osos central numit columelă, în jurul căruia melcul osos realizează 21 /2 ture. Pe columelă se prinde lama spirală osoasă, mai largă la bază şi mai îngustă la vârf, care se întinde de la columelă până la jumătatea lumenului cohleei şi este întregită de membrana bazilară a labirintului membranos, care se sprijină pe peretele extern al melcului osos. Datorită acestei membrane lumenul melcului osos este compartimentat în: rampa vestibulară situată deasupra membranei vestibulare, rampa cohleară (timpanică), sub membrana bazilară şi canalul cohlear (melcul membranos), între membrana bazilară, membrana vestibulară şi peretele extern al melcului osos. Ambele rampe vestibulare şi cohleare conţin perilimfă şi comunică între ele la vârful melcului printr-un orificiu, numit helicotremă, care apare datorită faptului că lama spirală osoasă lipseşte la acest nivel. Labirintul membranos este format dintr-un sistem de camere situate în interiorul labirintului osos, al căror pereţi sunt formaţi din ţesut conjunctiv fibros. Conformaţia labirintului membranos seamănă, în general, cu acel osos numai că vestibulul membranos este format din două cavităţi membranoase: utricula, situată în partea postero-superioară a vestibulului, şi sacula, situată sub utriculă. De la utriculă şi saculă pleacă câte un canal endolimfatic care, prin unire, formează canalul endolimfatic comun, terminat printr-un fund de sac endolimfatic. În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase, situate în interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase, sunt perpendiculare unul pe celălalt. Prezintă trei extremităţi dilatate, numite extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate (neampulare), deoarece una din extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior. Din partea inferioară a saculei porneşte un canal numit canal Hensen, care face legătură cu canalul cohlear situat în interiorul melcului osos, pe care nu-l ocupă în întregime, ci numai parţial, în spaţiul care corespunde celor două membrane, bazilară şi vestibulară Reissner. Pe secţiune are o formă triunghiulară. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti, care se întinde pe aproape toate lungimea canalului cohlear, cu excepţia unor scurte porţiuni la fiecare extremitate a canalului cohlear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilară, acoperit de membrana tectoria (Corti), acelulară. Printr-o extremitate a sa aderă de lama spirală osoasă, iar cu cealaltă pluteşte liberă în endolimfă.
313 În centru organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular numit tunelul Corti. Baza tunelului Corti este reprezentată de membrana bazilară, iar laturile lui de două rânduri de celule de susţinere mai înalte, numite stâlpi interni şi externi, care se sprijină unul pe celălalt prin polul apical. Tunelul lui Corti este traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti, care este localizat într-un canal spiral în columelă. De o parte şi de alta a stâlpilor se descriu alte celule de susţinere mai mici, celulele Deiters. Cele interne sunt dispuse pe un singur rând, cele externe pe 3-4 rânduri. Celulele de susţinere interne sunt continuate spre lama spirală osoasă de un epiteliul cubic simplu, în timp ce celulele de susţinere externe sunt continuate spre peretele extern al canalului cohlear de celule înalte (celulele Hensen). Celulele Hensen diminuă şi se continuă cu celulele cubice (Claudius). Deasupra celulelor de susţinere (interne şi externe) se găsesc celulele auditive. În raport cu tunelul Corti se deosebesc celule auditive interne, pe un singur şir, şi celule auditive externe, organizate pe 3-4 şiruri. La polul bazal al celulelor auditive sosesc terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cili auditivi, care pătrund în membrana reticulată secretată de celulele de susţinere. Numărul cililor este mai mare la celulele auditive externe (80-100) decât la cele interne (40-65). Deasupra cililor auditivi se află membrana tectoria Corti, care se inseră cu un capăt pe lama spirală osoasă, iar celălalt capăt este liber. Fig. 81. Urechea internă. Receptorii vestibulari Receptorii vestibulari sunt situaţi în labirintul membranos posterior. În utriculă şi saculă se găseşte câte o maculă, respectiv utriculară şi saculară, formate din celule de susţinere, aşezate pe o membrană bazală, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili. Celulele senzoriale nu ajung la membrana bazală, ele ocupând porţiunea superficială a epiteliului. La polul bazal a celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Cilii sunt înglobaţi într-o structură gelatinoasă, numită membrana otolitică, în care se află granule de carbonat de calciu şi magneziu, numite otolite. Crestele ampulare, localizate în ampulele canalelor semicirculare membranoase, sunt formate din celule de susţinere şi celule senzoriale. Celulele senzoriale ocupă porţiunea superficială a epiteliului. La polul apical, celulele senzoriale prezintă cili care pătrund intr-o cupolă gelatinoasă, iar la polul bazal terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Utricula şi sacula conţin aparatul otolitic (macula utriculară şi
314 saculară). Pe o membrană bazală se găsesc celule senzoriale cu cili, intercalate printre celule de susţinere. Cilii celulelor senzoriale sunt incluşi într-o membrană gelatinoasă care conţine granulaţii calcare (otolite). La polul bazal al celulelor senzoriale sosesc dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular (Scarpa), constituind aparatul otolitic pentru echilibrul static, iar canalele semicirculare sunt adaptate pentru echilibrul dinamic. Stimularea celulelor senzitive cu cili din macule şi creste ampulare este determinată de deplasările endolimfei, consecutiv mişcărilor capului. Segmentele intermediar şi central Calea acustică. Primul neuron se află în ganglionul spiral Corti. Dendritele primului neuron ajung la polul bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii formează nervul cohlear, care se alătură nervului vestibular, formând perechea VIII (nervul vestibulo-cohlear). Nervul vestibulo-cohlear pătrunde în trunchiul cerebral prin şanţul bulbopontin. Ramura cohleară a perechii a VIII de nervi cranieni se îndreaptă spre cei doi nuclei cohleari (ventral şi dorsal) din punte. La nivelul acestor doi nuclei, în special în cel ventral, se află cel de-al doilea neuron al căii acustice. Axonii celui de-al II-lea neuron se încrucişează în punte şi formează corpul trapezoid, în vecinătatea căruia se găseşte nucleul olivar pontin. După încrucişare, axonii iau un traiect ascendent, formând lemniscul lateral care se îndreaptă spre coliculul inferior unde se găseşte al III-lea neuron. Al IV-lea neuron al căii acustice se găseşte în corpul geniculat medial. Axonul celui de-al patrulea neuron se proiectează în circumvoluţiunea temporală superioară, pe faţa sa superioară, în circumvoluţiunile transversale. Calea vestibulară. Primul neuron se află în ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele primului neuron ajung la celulele senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare, iar axonii formează ramura vestibulară a perechii a VIII de nervi cranieni (nervul vestibulo-cohlear). Ramura vestibulară se îndreaptă spre cei patru nuclei vestibulari din bulb (superior, inferior, lateral şi medial). La acest nivel se află cel de-al II-lea neuron al căii vestibulare şi de aici pleacă mai multe fascicule, şi anume: - fasciculul vestibulo-spinal, spre măduvă (controlează tonusul muscular); - fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel, controlează echilibrul static şi dinamic; - fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III şi VI din mezencefal şi IV din punte, controlează mişcările globilor oculari cu punct de plecare labirintic; - fasciculul vestibulo-talamic, spre talamus; de aici, prin fibrele talamo-corticale, se proiectează pe scoarţa lobului temporal (circumvoluţia temporală superioară ).
315 Fiziologia analizatorilor Generalităţi Mecanismul recepţiei excitanţilor Receptorii sunt formaţi, în general din celule epiteliale care au excitabilitate specifică. Specificitatea receptorilor constă în faptul că au un prag foarte scăzut de excitabilitate faţă de un anumit excitant şi un prag foarte ridicat al excitabilităţii faţă de toţi ceilalţi excitanţi. De exemplu celulele fotosensibile ale retinei sunt excitate de energii luminoase infime, de valoarea câtorva cuante, dar pot fi excitate şi de agenţi mecanici cu energii de milioane de ori mai mari ( o lovitură puternică a globului ocular produce senzaţii luminoase). Excitabilitatea receptorilor prezintă alte două particularităţi: potenţialul de receptor şi adaptarea. Potenţialul de receptor (generator) este variaţia de potenţial la nivelul membranei celulei receptoare, produsă de agentul specific. Acest potenţial nu respectă legea ,, tot sau nimic” ; el este un potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, în funcţie de intensitatea excitantului. În felul acesta, receptorul ,,traduce” energia variabilă a excitantului specific în potenţiale electrice de amplitudini variabile. Adaptarea reprezintă fenomenul de creştere progresivă a pragului faţă de excitantul specific, dacă acesta acţionează un timp mai îndelungat. De exemplu, simţim contactul cu o cămaşă numai în momentul îmbrăcării acesteia şi nu pe tot parcursul zilei. Excepţie de la adaptare fac receptorii proprioceptivi. Din punctul de vedere al adaptabilităţii, receptorii sunt de două tipuri: receptori tonici şi receptori fazici. Receptorii tonici nu se adaptează rapid, trimiţând către centrii nervoşi informaţii tot timpul cât asupra lor acţionează agentul excitant. Astfel, ei exercită o influenţă tonică şi continuă asupra centrilor. Aceşti receptori informează permanent centrii despre acţiunea unor excitanţi continui. Din această categorie fac parte baroreceptorii şi chemoreceptorii vasculari, receptorii labirintici şi cei dureroşi. Receptorii fazici au viteză mare de adaptare, emiţând impulsuri doar la începutul şi sfârşitul acţiunii agentului excitant. Ei au faze de activitate şi de inactivitate. Aceşti receptori trimit informaţii numai în momentul apariţiei unor schimbări în acţiunea excitanţilor. Din această categorie fac parte receptorii tactili, de presiune şi cei pentru vibraţii. Transmiterea informaţiei de la receptor la centrii nervoşi Între celulele senzoriale şi prelungirile periferice ale primilor neuroni senzitivi există puncte de contact sinaptic. În cazul receptorilor cutanaţi, rolul de membrană receptoare îl are terminaţia amielimică a dendritei protoneuronului. Transmiterea de la receptori la dendrită se face electric. Potenţialele receptor produc, la nivelul dendritei, variaţii ale potenţialului de repaus, până la valoarea pragului critic de descărcare. În acel moment, pe dendrită apare un potenţial de acţiune de tip ,, tot sau nimic” ce se propagă cu mare viteză spre centri. Amplitudinea potenţialelor de acţiune de pe căile de conducere nu variază în funcţie de intensitatea excitaţiei resimţite de receptor. Codificarea informaţiei la acest nivel se face prin modulare de frecvenţă. Astfel, cu cât stimulul este mai intens ( şi deci potenţialul receptor mai amplu), cu atât frecvenţa potenţialelor de acţiune conduse către centri va fi mai mare. Aceste potenţiale de acţiune reprezintă stimulul sau impulsul nervos care se propagă prin lanţuri de trei sau mai mulţi neuroni spre ariile corticale specifice. La fiecare sinapsă întâlnită în cale, semnalul electric este codificat în semnal chimic (eliberarea mediatorului), iar acesta, la rândul său, este recodificat în semnal electric la nivelul membranei postsinaptice etc. Fiecare neuron de releu are câteva mii de contacte sinaptice prin care, în orice moment, sosesc numeroase impulsuri excitatorii sau inhibitorii. Neuronul le
316 integrează pe toate şi elaborează un semnal prelucrat superior, pe care îl transmite spre următoarea staţie de releu. Pe măsură ce se apropie de centrii corticali, informaţia este din ce în ce mai prelucrată şi mai concentrată. Ultima staţie de releu este la nivelul talamusului, spre care converg toate aferenţele extero-, intero- şi proprioceptive, cu excepţia celor olfactive. În talamus are loc o integrare a tuturor semnalelor de la receptori. De aici pornesc spre scoarţă un număr redus de semnale superior prelucrate. Pe baza lor, scoarţa cerebrală elaborează un model intern al lumii înconjurătoare şi al propriului organism. Procesul nervos prin care se trece de la o mulţime de semnale elementare disparate la un semnal superior poartă numele de superizare. Cea mai înaltă superizare se realizează la nivelul scoarţei cerebrale. Fiecare analizator are calea sa proprie de conducere directă. În traseul lor spre scoarţă, căile de conducere emit colaterale spre formaţia reticulată mezencefalo-diencefalică, prin care se exercită o acţiune tonică asupra scoarţei cerebrale. Aceste colaterale, împreună cu căile reticulocorticale, reprezintă căi ascendente nespecifice, cu proiecţie corticală difuză. Rolul lor este esenţial în reacţia de trezire corticală şi în prelucrarea semnalelor ajunse la scoarţă pe căi ascendente specifice. Inhibiţia colaterală. În drumul lor ascendent, căile de conducere emit colaterale atât spre neuronii excitatori, cât şi spre cei inhibitori. De la aceştia din urmă pornesc axoni ce se termină prin sinapse inhibitorii pe neuronii de releu ai căilor ascendente vecine, care transmit fie acelaşi tip de sensibilitate, fie alte tipuri. Prin aceste sinapse inhibitorii este diminuată amplitudinea semnalului condus sau acesta este chiar blocat. În acest mod se realizează un ,,contrast” mai bun între diferiţii excitanţi, permiţând scoarţei o analiză mai fină a zonei receptoare stimulate. Un exemplu de inhibiţie colaterală este blocarea sau diminuarea senzaţiei dureroase, în caz de lovire, prin frecţionarea zonelor cutanate vecine. Un alt exemplu este diminuarea până la dispariţie a ,,febrei musculare” la excitarea proprioreceptorilor, provocată prin reluarea exerciţiului fizic. Sediul principal al inhibiţiei colaterale este releul talamic. Inhibarea celui de-al treilea neuron, de releu talamic, al căilor ascendente specifice se poate realiza şi prin căi descendente cortico- talamice, conectate de asemenea, cu neuroni inhibitori intercalari. În acest mod, scoarţa reglează conştient sau inconştient intensitatea semnalelor pe care talamusul le proiectează cortical. Se ştie că durerea resimţită în cursul unor intervenţii dentare este mai mare la persoanele care intră în panică şi mai redusă le cele ce îşi impun calmul şi răbdarea. Prin aceste mecanisme, talamusul funcţionează ca un adevărat filtru pentru toţi stimulii proiectaţi pe scoarţă. Proiecţia corticală a excitaţiilor recepţionate la periferie Fiecare analizator are o arie corticală pe care se proiectează, în mod preferenţial, semnalele emise de anumiţi receptori şi superizate apoi pe traseul căilor de conducere. Deşi au localizări precise, graniţele acestor arii nu pot fi trasate net; pe de o parte, ele se întrepătrund, iar pe de altă parte, la elaborarea unei senzaţii participă şi ariile asociative, arii comune pentru toţi analizatorii. În plus, la perceperea conştientă a lumii înconjurătoare participă şi formaţiunea reticulară. De aceia, noţiunea de ,,centru cortical” are azi un sens mult mai larg decât in trecut. Diferitele tipuri de senzaţii ajunse în lumina conştiinţei depind de aria corticală unde sosesc potenţialele de acţiune pornite de la receptori. Astfel, în ariile optice, potenţialele de acţiune determină senzaţii vizuale, în ariile auditive produc senzaţii acustice etc. Aceleaşi senzaţii pot fi provocate şi prin stimularea directă a ariilor corticale specifice. Senzaţia conştientă se naşte pe scoarţa cerebrală, dar se proiectează spaţial, la nivelul zonei receptoare excitate. Corespondenţa dintre localizarea topografică a receptorilor şi senzaţia corticală specifică provocată prin excitarea lor se realizează prin intermediul căilor de conducere specifice fiecărui analizator. Clasificarea analizatorilor Există două categorii mari : analizatorii somestezici şi organele de simţ. Analizatorii somestezici (simţurile somatice).
317 Primesc şi prelucrează informaţii de la aparatul locomotor (analizatorul proprioceptiv sau kinestezic) şi de la receptorii cutanaţi (analizatorul exteroceptiv sau cutanat ). Organele de simţ (simţurile speciale). Sunt reprezentate de analizatorii: optic, auditiv, vestibular, gustativ şi olfactiv. Se mai discută şi despre un analizator interoceptiv, mai puţin definit însă şi studiat. Fiziologia analizatorului exteroceptiv (cutanat) Exterorecepţia reprezintă sensibilitatea recepţionată la nivelul pieli. Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilităţi. Ei reprezintă segmentele periferice a cel puţin trei tipuri de analizator: tactil, termic şi dureros. Deşi recepţionează, transmit şi prelucrează stimuli diferiţi, cei trei analizatori au multe elemente comune: au receptorii situaţi la nivel cutanat, au proiecţia corticală în circumvoluţiunea postcentrală, iar în anumite circumstanţe stimulii termici sau tactili pot provoca senzaţii dureroase. Segmentul periferic Segmentul periferic al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de receptorii tactili, termici şi dureroşi. Receptorii tactili fac parte din categoria mecanoreceptorilor, fiind stimulaţi de deformaţii mecanice. Prin intermediul acestor receptori se pot genera senzaţii tactile, de presiune sau vibratorii. Cei cu localizare superficială recepţionează atingerea (corpusculii Meissner, discurile Merkel), iar cei mai profunzi presiunea (corpusculii Ruffini). Tot în profunzime se află corpusculii Paccini, avînd adaptare foarte rapida şi recepţionând vibraţiile. Un tip special de senzaţie tactilă este pruritul (mâncărimea) şi gâdilatul. Receptorii pentru acest tip de senzaţii sunt tot mecanoreceptori, ei fiind excitaţi de stimuli tactili foarte superficiali. Receptorii termici sunt situaţi superficial în derm şi epiderm. Termoreceptorii sunt mai ales terminaţii nervoase libere, unele specializate pentru senzaţia de cald altele pentru rece. Receptorii pentru durere (algoreceptorii) sunt chemoreceptori stimulaţi de modificări chimice tisulare. Senzaţia de durere poate apărea şi prin excitarea bruscă a receptorilor termici (la temperaturi mai mari de 430 C) sau tactili (distrugeri tisulare, tăieturi etc.). Algoreceptorii sunt, în general, terminaţii nervoase libere. Segmentul intermediar Segmentul intermediar al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de două sisteme de conducere: un sistem spino-talamic (numit şi sistemul anterolateral) şi un sistem spino-bulbo- talamic (aparţinînd sistemului lemniscal, lemniscul medial). Sistemul spino-talamic conduce sensibilitatea discriminativă, senzaţia de presiune cu gradaţii fine şi senzaţia vibratorie. Sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul tegumentelor feţei, frunţii şi cavităţii bucale este condusă prin fibrele senzitive ale nervului trigemen. Receptorii cutanaţi ai feţei sunt identici cu cei din restul tegumentului. Calea aferentă este alcătuită, de asemenea, din trei neuroni. Neuronii din ganglionul senzitiv de pe traiectul nervului trigemen se conectează prin dendritele lor cu exteroreceptorii respectivi. Axonii pătrund în trunchiul cerebral şi se conectează sinaptic cu neuronii din nucleii senzitivi trigeminali. Axonii neuronilor, după încrucişare, formează lemniscul trigeminal ce se alătură lemniscului medial şi ajunge la talamus, unde face sinapsă cu
318 cel de-al treilea neuron al căii. Pe traseul lor, axonii neuronilor dau numeroase colaterale spre formaţiunea reticulară a trunchiului cerebral. Axonii neuronilor talamici se proiectează pe aria somestezică, la nivelul sensibilităţii generale a feţei. Segmentul cortical Segmentul cortical al analizatorului exteroceptiv este reprezentat prin două arii de proiecţie: aria somestezică I, localizată în circumvoluţiunea postcentrală, şi aria somestezică II, în partea inferioară a lobului parietal şi în tavanul şanţului lateral Sylvius. În aceste arii se proiectează axonii celui de-al treilea neuron al căii senzitive, din talamus. Fiecare dermatom este reprezentat printr-o arie corticală proprie. Această corespondenţă se numeşte somatotopie, iar proiecţia corticală a tuturor dermatoamelor formează ,,homunculus-ul senzitiv”, menţionat anterior. Acesta apare răsturnat, cu capul spre partea inferioară a circumvoluţiunii postcentrale şi cu picioarele în partea superioară. Întinderea suprafeţei de proiecţie corticală nu este proporţională cu suprafaţa cutanată, ci cu gradul de sensibilitate a acesteia. Astfel, cele mai mari suprafeţe de proiecţie corticală le au regiunea cefalică (în special buzele) şi mâinile (în special degetele), iar trunchiul şi membrele inferioare au arii de proiecţie corticală mult mai redusă. Toate informaţiile exteroceptive culese din jumătatea dreaptă a corpului se proiectează în circumvoluţiunea postcentrală stângă, şi invers. În afară de ariile somestezice, primară şi secundară, există şi ariile somestezice asociative. Acestea se găsesc în lobul parietal, posterior faţă de aria somestezică primară şi deasupra ariei somestezice secundare. Ele participă la elaborarea percepţiilor tactile şi kinestezice mai complexe, a asocierilor de simţuri exteroceptive (cum ari fi senzaţia tactilă şi senzaţia de mişcare într-o articulaţie). Prin sensibilitatea termică pot fi apreciate diferenţele de temperatură ale obiectelor. Intensitatea senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schimb termic dintre tegument şi obiectul atins. Din acest motiv, corpurile cu conductibilitate termică mare par mai reci sau mai calde decât corpurile cu aceeaşi temperatură, dar cu conductibilitate termică scăzută. Aceste sensibilităţi pot fi dezvoltate suplimentar prin antrenament, situaţie întâlnită la nevăzători. Simţul tactil, împreună cu cel kinestezic, permite cunoaşterea, în fiecare moment, a locului ocupat de fiecare segment al corpului nostru în spaţiu, precum şi a deplasărilor diferitelor segmente ale sale, unele faţă de altele sau în ansamblu. Existenţa fiecărei componente a organismului este atât de bine întipărită în conştiinţă, încât la persoanele care au suferit amputaţii ale unui membru, persistă timp de câteva săptămâni senzaţia prezenţei în continuare a membrului amputat. Mai mult, dacă anterior amputării, bolnavul a avut dureri foarte mari la nivelul membrului respectiv, el va simţi în continuare aceleaşi dureri, deşi membrul nu mai există. Extirparea ariilor somestezice I şi II duce la abolirea senzaţiilor tactile epicritice în jumătatea opusă a corpului, dar afectează mai puţin sensibilitatea termică şi aproape deloc pe cea dureroasă, evidenţiind rolul talamusului în perceperea temperaturii şi a durerii. Distrugerea ariilor somestezice asociative duce la imposibilitatea recunoaşterii apartenenţei la propriul corp a jumătăţii contralaterale. Sensibilitatea dureroasă prezintă o importanţă deosebită în apărarea organismului faţă de agenţii nocivi. Durerea este semnalul de alarmă care alertează organismul în vederea înlăturării ei şi a cauzelor ce au produs-o. În clinică, durerea reprezintă un simptom important pentru diagnosticarea bolii. Practic, orice agent (mecanic, fizic, chimic, biologic) care produce leziuni tisulare poate genera durere. Fiziologia analizatorului interoceptiv Deşi, toate viscerele sunt inervate senzitiv, în mod normal nu suntem conştienţi de activitatea acestora. Chiar şi în cazul durerii viscerale, deşi este conştientă, aceasta nu poate fi localizată cu precizie, aşa cum poate fi localizată durerea cutanată sau cea musculară. Acest fapt se datoreşte slabei reprezentări corticale a interoceptorilor viscerali. Cu toate acestea, excitaţiile pornite de la
319 nivelul viscerelor influenţează activitatea corticală prin intermediul formaţiunii reticulate şi al căilor ascendente polisinaptice. Segmentul periferic Segmentul periferic sau receptor este reprezentat de interoceptorii din viscere şi din aparatul cardiovascular Segmentul intermediar Segmentul intermediar sau de conducere este reprezentat de căi specifice spino-hipotalamo- corticale şi de căi nespecifice, respectiv sistemul reticulat ascendent, cu proiecţie corticală difuză. Segmentul cortical Segmentul central este reprezentat de neurocortex, aria somestezică II şi de paleocortex. Deşi activitatea zilnică a viscerelor nu este percepută în mod conştient, ea exercită o influenţă importantă asupra dinamicii proceselor cerebrale. Pe de altă parte, în condiţii patologice, senzaţia viscerală (dureroasă sau nu) devine conştientă, punând scoarţa cerebrală în stare de alertă. Fiziologia analizatorului proprioceptiv (kinestezic) Proprioceptorii sunt stimulaţi mecanic de presiunea sau tracţiunea exercitată asupra lor. Pe baza informaţiilor culese de la aceştia se realizează sensibilitatea proprioceptivă sau de postură, care este de două tipuri: a) sensibilitate proprioceptivă statică, ce se referă la orientarea conştientă a diferitelor părţi ale corpului una faţă de cealaltă; b) sensibilitate proprioceptivă dinamică sau kinestezică, ce detectează mişcările efectuate de segmentele corpului şi viteza de mişcare a acestora. Analizatorul kinestezic, împreună cu cel cutanat, elaborează senzaţiile somatice. O altă funcţie a analizatorului kinestezic este de menţinere a tonusului muscular şi a posturii corpului, la realizarea căreia participă şi analizatorii vestibular, vizual şi cutanat. Structura analizatorului proprioceptiv a fost descrisă la capitolul de anatomie. În cele ce urmează va fi prezentat numai mecanismul de funcţionare şi rolul proprioceptorilor. Fusul neuromuscular este conectat exclusiv cu căile de conducere proprioceptive inconştiente cu destinaţia cerebelul. Deci, un prim rol al fusurilor neuromusculare este de a furniza cerebelului informaţii despre lungimea muşchiului în orice moment. Când muşchiul este alungit, fusul este tensionat, iar când muşchiul este scurtat, fusul se relaxează. Un alt rol al fusului neuromuscular este de organ receptor pentru reflexele miotatice şi pentru reflexele tonice. Reflexul miotatic ( numit şi reflex de întindere musculară) constă în contracţia bruscă a fibrelor unui muşchi striat atunci când acesta este întins (alungit, tracţionat). Reflexul tonic constă în contracţia permanentă a fibrelor unui muşchi striat aflat în repaus, cu realizarea aşa-numitului tonus muscular. Informaţia proprioceptivă inconştientă venită de la nivelul fusurilor neuromusculare stă la baza controlului exercitat de centrii nervoşi superiori (cerebel, talamus) asupra tonusului muscular şi a mişcărilor voluntare. Ceilalţi proprioceptori sunt organele tendinoase Golgi, receptorii din capsulele articulare şi din ligamente (corpusculii Pacini şi Ruffini, terminaţiile nervoase libere). Aceştia sunt conectaţi în special pe căile sensibilităţii proprioceptive conştiente. Pe baza informaţiilor primite de la aceşti receptori, subiectul este în permanenţă conştient de poziţia în spaţiu a diferitelor segmente ale corpului său, a articulaţiilor sale, de starea de tensiune din ligamente şi tendoane şi de sensul
320 şi viteza de deplasare a diferitelor părţi sau ale corpului în ansamblu. Astfel, cu ochii închişi putem duce un deget pe vârful nasului sau în altă parte a corpului. Sensibilitatea proprioceptivă de la nivelul musculaturii masticatorii este condusă prin fibrele senzitive ale nervului trigemen, la fel ca şi sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul feţei (vezi analizatorul exteroceptiv). Proiecţia corticală este, de asemenea, în aria somestezică I, la nivelul sensibilitării generale ale feţei. Segmentul cortical este reprezentat de ariile somestezice I şi II, astfel încât proiecţia sensibilităţii dermatoamelor se suprapune în general cu cea a miotoamelor. Informaţia de la nivelul articulaţiilor se proiectează, în special, în regiunea posterioară a circumvoluţiunii postcentrale, iar cele de la fusurile neuromusculare în regiunile anterioare şi în profunzimea şanţului central, până spre cortexul motor. Se realizează astfel o arie senzitivă-motorie (vezi şi analizatorul exteroceptiv) care pune de acord efectuarea comenzii motorii corticale cu informaţiile senzitive proprioceptive şi exteroceptive privind modul în care aceasta este executată. O parte din informaţia proprioceptivă este condusă de fasciculele Goll şi Burdach spre talamus şi de aici spre scoarţa cerebrală, unde devine imediat conştientă. O altă parte este condusă prin fasciculele spino-cerebeloase până la nivelul cerebelului, unde este prelucrată şi apoi transmisă spre talamus şi mai departe către cortexul senzitivo-motor. Din cele prezentate, reiese că analizatorul kinestezic are cel puţin trei funcţii importante: - în elaborarea de către scoarţă a senzaţiei somatice; - în reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului; - în controlul motilităţii voluntare. Analizatorul kinestezic nu îndeplineşte singur aceste funcţii. Rolul său este de a furniza creierului informaţiile necesare, prelucrate în prealabil (superizate), pornite de la aparatul locomotor. Pe baza acestora este elaborată comanda motorie, sunt reglate tonusul muscular şi postura, se realizează controlul asupra modului în care este îndeplinită comanda voluntară. Deci, analizatorul kinestezic este o componentă de bază a circuitului de feedback ce reglează activitatea motorie somatică. Funcţia somestezică La nivelul ariei somestezice I se proiectează atât informaţiile de la nivelul exteroceptorilor, cât şi cele proprioceptive. Coloanele neuronale verticale ce prelucrează informaţia de la un anumit teritoriu cutanat se întrepătrund cu cele care prelucrează informaţia de la nivelul muşchilor şi articulaţiilor subiacente; astfel, somatotopia şi homunculus-ul senzitiv exteroceptiv se suprapun peste somatotopia şi homunculus-ul proprioceptiv, realizând un ,,homunculus somestezic”. Datorită acestor conexiuni morfo-funcţionale strânse, scoarţa cerebrală poate analiza conştient starea la un moment dat a fiecărei părţi din corp, cu excepţia viscerelor. Astfel, stând cu ochii închişi, putem să ne dăm seama în ce poziţie se află capul, mâinile, picioarele, degetele etc., dar nu ştim unde se află arterele sau venele mezenterice sau ficatul etc. Deci, funcţia somestezică asigură inventarierea componentelor somatice ale organismului, a locului lor în spaţiu şi a deplasărilor efectuate de acestea. La realizarea acestei funcţii mai participă şi analizatorul vestibular, precum şi ariile asociative senzitivo-motorii (vezi şi fiziologia emisferelor cerebrale). Tulburarea acestei funcţii se numeşte asomatognozie. Cunoaşterea somatică se dezvoltă în timpul ontogenezei, pe baza experienţei individuale. Pe scoarţă se formează tipare, ce reprezintă cu exactitate modelul senzorial al corpului nostru. În urma amputării unui membru sau a unui segment de membru, bolnavul mai are luni de zile senzaţia corticală a prezenţei membrului respectiv, până când tiparul (engrama senzitivă corticală a membrului respectiv ) se şterge. Fiziologia analizatorului vizual
321 Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor din lumea înconjurătoare. Recepţia vizuală se realizează la nivelul ochiului. Acesta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme optice: - o cameră obscură, respectiv camera posterioară a globului ocular; - un sistem de lentile, respectiv aparatului dioptric al ochiului; - o suprafaţă fotosensibilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe din retină, unde se desfăşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale. În plus, la fel ca la aparatul fotografic, şi la nivelul ochiului există o diafragmă variabilă, pupila. Camera obscură. În interiorul globului ocular, razele luminoase nu se reflectă. Această situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi a retinei. În plus, fiecare con şi bastonaş este înconjurat de prelungiri citoplasmatice ale celulelor stratului pigmentar retinian, care conţin melanină, formând o multitudine de mici camere obscure. Lipsa melaninei, la albinoşi provoacă tulburări ale vederii diurne. Aparatul dioptric ocular este format din cornee (cu o putere de refracţie de aproximativ 40 dioptrii) şi cristalin (cu o putere de refracţie de aproximativ 20 dioptrii). Simplificând, aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o putere totală cu aproximativ 59 dioptrii şi cu centru optic la 17 mm în faţa retinei. Razele paralele ce vin de la infinit (o distanţă mai mare de 6 m) se vor localiza la 17 mm în spatele centrului optic, dând pe retină o imagine reală şi răsturnată. Cea mai mare parte a puterii de refracţie a aparatului dioptric ocular aparţine feţei anterioare a corneei. Motivul principal este diferenţa mare între indicele de refracţie al corneei (1.38) şi cel a aerului(1). Indicele de refracţie a cristalinului este 1.4 în raport cu cel al aerului, dar cristalinul este în mod normal înconjurat de umoarea apoasă (anterior) şi cea vitroasă (posterior), ambele având un indice de refracţie de 1.33 ceea ce face ca puterea de refracţie a cristalinului să fie în mod normal mai mică decât a corneei. Totuşi cristalinul este important deoarece raza lui de curbură poate fi mult crescută, realizând procesul de acomodare. Acomodarea reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului în raport cu distanţa la care privim un obiect. Acomodarea se datorează elasticităţii cristalinului, aparatului suspensor al acestuia şi muşchiului ciliar. Organul activ al acomodării este muşchiul ciliar. Când ochiul priveşte la distanţă, muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula Zinn tensionată. Aceasta pune în tensiune cristaloida, comprimând cristalinul. Ca urmare, raza de curbură a acestuia creşte, iar puterea de convergenţă scade la valoarea minimă de 20 dioptrii. Aceasta este acomodarea la distanţă, care permite ochiului emetrop să vadă clar, fără efortul muşchiului ciliar, obiecte situate la distanţe mai mari de 6 m. Când privim obiecte aflate la o distanţă mai mică de 6 m, muşchiul ciliar se contractă şi relaxează zonula lui Zinn. Tensiunea din cristaloid scade, iar datorită elasticităţii cristalinul se bombează. Ca urmare, puterea de convergenţă creşte la valoarea sa maximă, de 34 dioptrii la copil. Astfel la această vârstă, cristalinul are o putere totală de acomodare de 14 dioptrii . Cu cât trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi mai puţin elastic, în parte şi datorită denaturării proteinelor constituente. Din acest motiv, puterea de acomodare a cristalinului scade de la 14 dioptrii la 2 dioptrii în jurul vârstei de 50 ani şi la 0 dioptrii la 70 de ani. Deci, cristalinul practic nu se mai acomodează, nici pentru vederea de mai aproape şi nici pentru vederea la distanţă, situaţie numită presbiopie. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efect acomodativ maximal, se numeşte punct proxim. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de acomodare se numeşte punct remotum. La indivizii tineri punctul proxim se află la 25 cm, iar punctul remotum la 6 m de ochi. Acomodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali şi de coliculii cvadrigemeni superiori, care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor din mezencefal (n.III), comandă contracţia muşchiului ciliar.
322 La reflexul de acomodare vizuală participă şi centrii corticali din ariile vizuale primare şi asociative, iar la răspunsul efector participă şi muchii irisului şi muşchii extrinseci ai globului ocular. Când privim în depărtare, muşchii circulari ai irisului se relaxează şi diametrul pupilar creşte (midriază), iar când privim de aproape are loc reacţia opusă, urmată de mioză. Efectul midriatic este ajutat şi de simpaticul cervico-toracal ce produce contracţia fibrelor radiare al irisului. Concomitent cu variaţia diametrului pupilar are loc şi o schimbare reflexă a direcţiei axelor vizuale. Când privim în depărtare, axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele, iar pe măsură ce urmărim un obiect ce se apropie de ochi, cele două axe vizuale converg tot mai mult. Fenomenul de convergenţă oculară în cazul vederii de aproape se realizează prin acţiunea conjugată a muchilor extrinseci ai globilor oculari. Cei doi muşchi drepţi interni se contractă, iar cei doi drepţi laterali se relaxează progresiv. Aşadar, în cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un triplu răspuns reflex: - creşterea convergenţei cristalinului; - mioză; - convergenţă oculară. Coordonarea perfectă a acestor reacţii presupune atât integritatea centrilor mezencefalici şi a celor corticali, cât şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi centre, dintre centri şi efectorii de la nivelul ochiului. Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai simplu, cu centrii în mezencefal. El constă în contracţia muşchilor circulari ai irisului, urmată de mioză, ca reacţie la stimularea cu lumină puternică a retinei, şi invers, contracţia muşchilor radiari şi relaxarea muşchilor circulari ai irisului, urmată de midriază provocată de scăderea intensităţii stimulului luminos (la întuneric). Receptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare retiniene, calea aferentă este reprezentată de nervii şi tracturile optice şi colateralele acestora spre mezencefal. Centrii sunt situaţi în substanţa reticulată mezencefalică. Calea eferentă este dublă, simpatică şi parasimpatică. Eferenţa parasimpatică are originea în nucleul accesor al nervului oculomotor. Eferenţa simpatică are originea în centrii pupilodilatatori din primele două segmente ale măduvei toracice ( neuronii preganglionari), iar neuronii postganglionari se află în ganglionul cervical superior (simpaticul cervical), axonii acestora inervând muşchii netezi intrinseci ai globului ocular. În funcţie de distanţa la care se află retina faţă de centrul optic, există trei tipuri de ochi: - ochiul emetrop, la care retina se află la 17 mm în spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare; - ochiul hipermetrop, care are retina situată la mai puţin de 17 mm de centrul optic; - ochiul miop (hipometrop), cu retina situată la distanţe mai mari de 17 mm. Ochiul hipermetrop nu are punct remotum. El necesită un efort de acomodare permanent, indiferent de distanţa la care priveşte. Acomodarea pentru vederea de aproape începe încă de la infinit şi se epuizează înainte de atingerea distanţei de 25 cm, ducând la îndepărtarea punctului proxim. Hipermetropia se corectează cu lentile convergente. Ochiul miop are punctul remotum mai aproape de 6 m. Pentru a vedea clar, miopul apropie obiectul privit. În acest mod, razele ce sosesc pe suprafaţa corneei au un traseu divergent şi, în consecinţă, se vor focaliza la distanţe mai mari de 17 mm de centrul optic, pe retina acestora. Acomodarea începe sub distanţa de 6 m şi poate continua până la distanţe mai mici, de 25 cm, ducând la apropierea punctului proxim. Miopia se corectează cu lentile divergente. Astigmatismul este un viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de curbură a suprafeţei corneei. Având un meridian cu putere de convergenţă anormală, corneea va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul spaţial corespunzător. Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice. Procesele fotochimice din retină Retina este sensibilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 400 şi 750nm. Recepţia vizuală constă în transformarea energiei electromagnetice a luminii în impuls
323 nervos. Acest proces se petrece la nivelul celulelor receptoare retiniene, cu conuri şi cu bastonaşe. Conurile şi bastonaşele sunt prelungiri celulare alcătuite din pliuri ale membranei celulare, suprapuse în mai multe straturi. Mecanismul fotoreceptor. Procesul fotorecepţiei este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare (conuri şi bastonaşe). Pigmentul vizual absoarbe energia radiaţiei luminoase şi se descompune în retinen şi opsină. Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare. Bastonaşele sunt mult mai sensibile decât conurile. Pentru a excita o celulă cu bastonaş este o suficientă energia unei singure cuante de lumină. Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atât mai mare cu cât ele conţin mai mult pigment. Cantitatea de pigment din conuri şi bastonaşe variază în funcţie de expunerea lor la lumină sau întuneric. Dacă un individ este expus mult timp la lumină puternică, pigmentul vizual atât din conuri, cit şi din bastonaşe este descompus în retinal şi opsine. În plus, cea mai mare parte a retinalului (şi din conuri şi din bastonaşe) este transformat în vitamina A. Astfel, scade concentraţia pigmenţilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului la lumină scade. Acest proces este numit adaptare la lumină. Deoarece rodopsina absoarbe toate lungimile de undă ale spectrului vizual, va scădea mai ales sensibilitatea bastonaşelor, astfel încât vederea diurnă se realizează cu ajutorul conurilor. Timpul de adaptare la lumină este de 5 minute. Invers, dacă un individ stă mult timp în întuneric, retinalul şi opsinele din conuri şi bastonaşe sunt convertite în pigmenţii vizuali. De asemenea, vitamina A este transformată în retinal, astfel crescând şi mai mult concentraţia de pigmenţi vizuali în conuri şi bastonaşe. Acest proces este numit adaptare la întuneric. Sensibilitatea unui bastonaş la întuneric este de zece ori mai mare decât la lumină. Din acest motiv, vederea nocturnă este asigurată de bastonaşe. Adaptarea la întuneric are loc în două faze: o fază rapidă , în primele cinci minute, datorată creşterii de câteva sute de ori a sensibilităţii conurilor, şi o fază lentă, de zeci de minute şi chiar ore, datorată creşterii de câteva zeci de ori a sensibilităţii bastonaşelor. Retinenul provine din vitamina A. În avitaminoza A, se compromite adaptarea la întuneric, deoarece fotocelulele retinei nu reuşesc să se încarce, în timp util, cu pigmentul necesar. Tulburarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte, în lumina crepusculară, şi se numeşte nictalopie. Vedere alb-negru şi vederea cromatică. Stimularea bastonaşelor produce senzaţia de lumină albă, iar lipsa stimulării senzaţia de negru. Corpurile ce reflectă toate radiaţiile luminoase apar albe, iar cele ce absorb toate radiaţiile apar negre. Stimularea conurilor produce senzaţii mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, în funcţie de tipul de pigment vizual pe care îl conţin. Astfel există conuri care conţin pigment sensibil la culoarea roşie (aşa numitele ,, conuri roşii”), conuri cu pigment sensibil la culoarea verde (,, conuri verzi”) şi conuri cu pigment sensibil la culoarea albastră (,,conuri albastre”). Excitarea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă senzaţia de alb. Excitarea unei singure categorii de conuri provoacă senzaţia culorii absorbite. Culorile roşu, albastru şi verde sunt culori primare sau fundamentale. Prin amestecul lor în diferite proporţii se pot obţine toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv culoarea albă. Fiecărei culori din spectru îi corespunde o culoare complementară care, în amestec cu prima, dă culoarea albă. Vederea diurnă, cromatică, este caracteristică retinei centrale (maculare), în special foveei, unde se află exclusiv conuri. Vederea nocturnă, în alb –negru, este realizată de retina periferică, unde predomină bastonaşele. Sensibilitatea diferită a conurilor şi bastonaşelor se datorează şi modului de transmitere a informaţiei vizuale de la receptori spre centru. Transmiterea stimulului vizual. Potenţialul receptor determină apariţia unor modificări electrice în neuroni bipolari care, la rândul lor, determină apariţia în neuronii multipolari a unor potenţiale de acţiune de tip ,,tot sau nimic”. Frecvenţa acestor potenţiale este proporţională cu logaritmul intensităţii luminoase. Axonii acestor neuroni se termină cu corpii geniculaţi laterali (externi) ai metatalamusului, de unde informaţia vizuală este transmisă spre scoarţa cerebrală. Din punct de vedere topografic şi funcţional retina este împărţită în două: retina nazală şi retina
324 temporală. După cum am arătat deja, pe retină se formează o imagine răsturnată şi inversată, adică jumătatea dreaptă a obiectului se va proiecta pe fiecare din jumătăţile stângi ale celor două retine (respectiv, retina temporală a ochiului stâng şi retina nazală a ochiului drept), iar jumătatea stângă a obiectului se va proiecta în dreapta. Datorită modului particular de încrucişare a fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice, imaginile obiectelor situate în partea stângă a ochiului care le priveşte se vor forma în emisfera cerebrală dreaptă şi invers. Prelucrarea stimulilor vizuali începe încă de la nivelul retinei. Aceasta conţine pe lângă celulele fotoreceptoare şi neuroni ce asigură transmiterea şi prelucrarea stimulilor generaţi în conuri li bastonaşe. O celulă multipolară (ganglionară) formează împreună cu celulele bipolare şi cu celulele fotoreceptoare, de la care pornesc semnalele luminoase, o unitate funcţională retiniană . Există unităţi funcţionale retiniene specializate pentru vederea în alb-negru. Acestea conţin preponderent bastonaşe, ca celule receptoare. Alte unităţi retiniene sunt specializate pentru vederea colorată. Ele conţin conuri. Dacă la o celulă multipolară sosesc impulsuri de la conurile ,,roşii”, acesta va transmite un impuls nervos care va genera pe scoarţă senzaţia de roşu. La fel se petrec lucrurile şi pentru conurile ,,verzi” şi ,,albastre”. Dacă o celulă multipolară este stimulată în proporţii diferite de conurile ,,roşii”, ,,verzi” şi ,,albastre”, ea va transmite scoarţei informaţii despre culoarea corespunzătoare, intermediară, din spectru. Celulele multipolare stimulate egal de cele trei tipuri de conuri vor transmite spre scoarţă senzaţia de alb. Celulele multipolare nestimulate transmit senzaţia de negru. Pentru a vedea culoarea neagră este nevoie de activitate retiniană. Orbii nu văd culoarea neagră, ei nu văd nimic. Inhibiţia colaterală. Retina este sediul nu numai al receptorului analizatorului vizual, ci şi al primilor doi neuroni ai căii vizuale, respectiv neuronul bipolar şi neuronul multipolar (după cum am mai spus, cel de-al treilea neuron al căii este în metatalamus, în corpii geniculaţi laterali). Ca şi în cazul altor segmente intermediare, şi la nivelul retinei întâlnim fenomenul de inhibiţie colaterală. În acest proces, rolul esenţial îl au celulele orizontale care au conexiuni atât cu celulele fotoreceptoare, cât şi cu celulele bipolare situate în vecinătatea căii directe. Celulele orizontale sunt excitate de celulele fotoreceptoare, dar exercită un efect inhibitor asupra celulelor bipolare. De exemplu, în urma stimulării punctiforme a unei singure celule cu bastonaş se va descărca un potenţial receptor care va porni pe două căi: - pe calea directă spre neuronul bipolar subiacent pe care-l excită şi declanşează stimulul spre centrii corticali; - pe calea colaterală spre celulele orizontale vecine pe care, de asemenea, le excită. Acestea sunt conectate cu neuronii bipolari din jurul celui excitat direct şi exercită asupra lor un efect inhibitor. În acest fel, neuronii bipolari vecini căii de transmitere nu vor transmite impulsuri nervoase din două motive: în primul rând ei nu sunt stimulaţi de celulele cu bastonaşe situate în întuneric şi deci rămân neexcitaţi, iar în al doilea rând, pentru că sunt inhibaţi de impulsurile colaterale de la celulele orizontale ale ,, bastonaşului” stimulat luminos. În acest mod se realizează contrastul foarte puternic dintre celulele stimulate luminos şi cele nestimulate, dintre punctele luminoase de pe retină şi cele obscure. Dacă toată suprafaţa retinei este egal luminată, centrii corticali nu mai pot discrimina obiectele din jur. Este ceea ce se întâmplă pe timp de ceaţă, dacă se foloseşte faza lungă a automobilelor. Experimental, prin înregistrări de potenţiale de acţiune din neuronii multipolari vecini, s-a constatat că aceştia răspund foarte puternic şi diferenţiat la stimularea cu contrast a retinei şi dau un răspuns slab şi difuz la stimularea egală a întregii retine. În cazul stimulării punctiforme a retinei ( cu contrast alb-negru), în neuronul multipolar situat pe calea directă (contact cu neuronul bipolar şi cu bastonaşul stimulat luminos) se produc brusc o descărcare de potenţiale de acţiune (efectul ,,deschis”), care încetează brusc la întreruperea stimulării celulei cu bastonaş (,,efectul închis”). Concomitent, la nivelul neuronilor multipolari vecini are loc o sistare bruscă a activităţii electrice bazale la începutul şi pe toată durata stimulării retinei, şi o creştere a descărcărilor de potenţiale în momentul întreruperii luminii.
325 Aceste modificări se datorează fenomenului de inhibiţie colaterală. Prin aceste mecanisme neuronale are loc atât o codificare a informaţiilor vizuale, cât şi o creştere a contrastului imaginii privite. Rolul releului vizual talamic. La nivelul corpului geniculat lateral (extern), de o parte sosesc aferenţele de la hemiretina temporală ipsilaterală (de aceeaşi parte) şi de la hemiretina nazală contralaterală (de partea opusă). Deoarece pe cele două hemeretine ale unui glob ocular se proiectează aceeaşi zonă de câmp vizual, rezultă că o primă etapă în fuziunea imaginilor şi vederea binoculară se petrece aici. Tot prin suprapunerea zonelor neuronale talamice, care primesc două imagini pentru fiecare obiect ,,văzut” de cele două hemiretine, este posibilă şi analiza stereoscopică a câmpului vizual. Ambele procese vor fi definitivate pe scoarţa cerebrală. Segmentul cortical al analizatorului vizual Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecţie corticală. Aria vizuală primară se întinde mai ales pe faţa medială al lobilor occipitali, de o parte şi de alta a scizurii calcarine. În jurul acesteia se află ariile vizuale secundare sau asociative. La nivelul ariei vizuale primare, cea mai întinsă reprezentare o are macula; aceasta ocupă regiunea posterioară a lobului occipital. În ariile vizuale se realizează senzaţia şi percepţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici porniţi de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzaţie de lumină, culoare şi formă. Simţul luminii este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic. Senzaţia de luminozitate se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniţi de la bastonaşe sau cu stimuli de valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri. Datorită relaţiei logaritmice între intensitatea stimulului luminos şi valoarea potenţialului receptor corespunzător, ochiul poate percepe o gamă foarte largă de intensităţi luminoase. De precizat că lumina de intensitate extern de mare produce mai degrabă o senzaţie dureroasă decât luminoasă. Simţul culorilor. Din practică se ştie că prin amestecarea în proporţii variabile a celor trei culori fundamentale (roşu, verde şi albastru) se pot obţine toate celelalte culori din spectrul vizibil sau senzaţia de alb. Pe aceasta se bazează teoria tricromatică a lui Ioung şi Helmholtz privind mecanismul percepţiei culorilor: fiecare din cele trei tipuri de conuri este excitat maximal de o anumită radiaţie monocromatică, dar poate fi exercitat parţial şi de radiaţii monocromatice străine. Spre exemplu, o radiaţie cu lungimea de undă de 550 nm stimulează în mod egal conurile verzi şi roşii, în proporţie de 83 % fiecare, nu însă şi conurile albastre, şi va produce senzaţia de galben. O radiaţie monocromatică de 480nm, care excită aproximativ egal conurile roţii (în proporţie de31 %) şi albastre (în proporţii de 36 %), precum şi în proporţii de 67 % pe cele verzi, dă senzaţia de verde etc. Simţul culorii se datorează neuronilor corticali specializaţi în prelucrarea informaţiei recepţionate la nivelul conurilor. Neuronii excitaţi de o anumită culoare primară sunt inhibaţi de culoarea complementară corespunzătoare, şi invers. De exemplu, neuronii excitaţi de roşu sunt inhibaţi de verde, iar cei stimulaţi de verde sunt inhibaţi de roşu. La fel se comportă şi neuronii de tip albastru-galben, culori de asemenea complementare. Senzaţia unei anumite culori este dată de proporţia de neuroni excitaţi şi inhibaţi, sub acţiunea aferenţelor de la conuri. O radiaţie monocromatică de 700 nm va excita conurile roşii. De aici, stimulul va ajunge la neuroni talamici de tip roşu-verde, excitându-i pe primii şi inhibându-i pe ceilalţi. Neuronii ,,roşii” talamici vor excita numai neuronii corticali omonimi şi vor inhiba neuronii corticali,,verzi”. Astfel ia naştere senzaţia conştientă de roşu. Dacă stimulăm concomitent conurile roşii şi verzi, pe scoarţă nu va mai apărea senzaţia de culoare, ci de lumină albă. Simţul formelor. Identificarea formelor şi a detaliilor obiectelor este realizată de nişte neuroni corticali ce sunt stimulaţi numai când pe retină apar zonele excitate prin contrast de luminozitate sau de culoare. Aceste zone retiniene reprezintă imaginea fotografică a obiectului. Lor le corespunde o imagine corticală a lumii privite, formată din neuronii stimulaţi, a căror
326 dispoziţie spaţială reproduce punctele corespondente excitate de pe retină. Precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile reprezintă acuitatea vizuală. Ea se defineşte ca distanţa minimă dintre două puncte pe care ochiul le vede separat (minimum separabil). Unghiul minim sub care este văzută distanţa dintre aceste două puncte este de 45 secunde de arc. Cea mai mare acuitate o are foveea centrală. Acuitatea vizuală depinde în mare parte de diametrul conurilor. Petru a fi văzute distinct, două puncte din spaţiu trebuie sa dea pe retină două imagini separate printr-un rând de conuri neexcitate. Un rol esenţial în acuitatea vizuală are inhibiţia colaterală. Câmpul vizual, vederea binoculară şi stereoscopică Spaţiul cuprins cu privirea se numeşte câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual monocular, care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi. Partea comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect aflat în câmpul vizual binocular formează câte o imagine pe fiecare din retine. Aceste imagini fuzionează pe scoarţă într-o imagine unică. Procesul de fuziune corticală este posibil numai dacă imaginile retinei se formează în puncte corespondente. Acest proces de fuziune a imaginilor începe la nivelul corpilor geniculaţi laterali. Din punct de vedere funcţional, retina fiecărui ochi are o jumătate nazală şi una temporală. Datorită modului particular de încrucişare a fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice, hemiretina nazală stângă devine corespondentă cu hemiretina temporală dreaptă, şi invers. Astfel spus, imaginile proiectate pe hemiretinele stângi ajung în aria vizuală a emisferei cerebrale stângi, iar imaginile proiectate pe hemiretinele drepte ajung în aria vizuală a emisferei drepte. Datorită cristalinului, imaginea formată pe retină este răsturnată, iar hemiretinele stângi văd şi hemicâmpul vizual drept, iar hemiretinele drepte văd hemicâmpul vizual stâng. Corespondenţa, punct cu punct, a proiecţiilor retiniene necesită intervenţia permanentă a unor reflexe motorii de orientare conjugată a ochilor spre obiectul privit. În funcţie de unghiul format de axele vizuale ale celor doi ochi cu obiectul explorat, este apreciată distanţa faţă de ochi la care se află obiectul respectiv. Pe baza experienţei anterioare, noi vedem stereoscopic şi cu un singur ochi. Totuşi, precizia vederii în adâncime se obţine numai prin vedere binoculară. Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. Distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege semnificaţia cuvintelor citite. Fiziologia analizatorului acustic Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă între 20 şi 20000Hz şi amplitudini între 0 şi 130 decibeli (1db =1 dyne/cm2 ). Mecanismul recepţiei auditive Segmentul receptor al analizatorului auditiv (acustic) este reprezentat de organul Corti, situat pe membrana bazilară din structura cohleei. Celulele senzoriale de la acest nivel transformă energia mecanică a sunetelor în impuls nervos. Sunetul este transmis până la organul Corti, atât prin oasele craniului (transmitere osoasă), cât şi prin intermediul lanţului de oscioare din urechea medie (transmiterea aeriană). Transmiterea aeriană este cea fiziologică. Ea începe la nivelul pavilionului urechii, care captează şi dirijează sunetele spre conductul auditiv extern. La capătul acestuia, unda sonoră pune în vibraţie membrana timpanului, care la rândul său, antrenează lanţul celor trei oscioare. Amplitudinea vibraţiilor timpanului este maximă atunci când presiunile
327 pe cele două feţe ale sale sunt egale. Din acest motiv, un rol important revine trompei lui Eustachio, prin care se echilibrează presiunea aerului din urechea medie cu presiunea atmosferică. De la oscioare, unda sonoră este transmisă mai departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei şi endolimfei. Variaţiile de presiune ale endolimfei fac să vibreze membrana bazilară, pe care se găseşte dispus organul Corti. De la timpan, vibraţiile sonore se transmit ferestrei ovale, astfel încât se respectă întocmai frecvenţa şi faza vibraţiilor, dar în acelaşi tip are loc o amplificare a intensităţii semnalului. Această amplificare rezultă, pe de o parte, din diferenţa dintre suprafaţa membranei timpanului (55mm2 ) şi a ferestrei ovale (3.2mm2 ) şi, pe de altă parte, din creşterea de 1.3 ori a forţei cu care se deplasează scăriţa. În acest fel se realizează o creştere de 22 ori a presiunii exercitate de unda sonoră asupra perilimfei, faţă de cea exercitată asupra aerului. Această creştere de presiune (respectiv amplificare a intensităţii semnalului) este necesară deoarece lichidul are o inerţie mult mai mare decât aerul şi deci este nevoie de o presiune mult mai mare pentru a putea produce vibraţia lichidului. În acelaşi timp, la nivelul urechii medii are loc şi un proces de reglare a intensităţii undei sonore. Contracţia muşchiului ciocanului reduce vibraţiile timpanului la sunete prea puternice, iar contracţia muşchiului scăriţei permite vibraţii mai ample ale membranei ferestrei ovale chiar şi la sunete slabe. Transmiterea sunetului pe cale osoasă nu este evidentă decât în situaţii patologice, în care este compromisă transmiterea aeriană. Există boli care produc o osificare a membranei ferestrei ovale şi deci suprimarea căii aeriene (otoscleroză), urmată de surditate definitivă. Alteori, calea aeriană este suprimată temporar,ca urmare a obstruării conductului auditiv extern prin dopuri de cerumen. Perforaţiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scădere a acuităţii auditive a urechii respective. Excitarea celulelor auditive. Vibraţiile perilimfei determină vibraţii ale membranei bazilare care antrenează celulele auditive ale căror cili vor suferi deformaţii mecanice la contactul cu membrana tectoria. Înclinarea cililor într-o parte depolarizează celulele, iar în direcţia opusă le hiperpolarizează. Aceste variaţii alternative de potenţial receptor produc potenţiale de acţiune pe fibrele senzitive ale neuronilor din ganglionul Corti. Depolarizările celulelor senzoriale cresc frecvenţa potenţialelor de acţiune, iar hiperpolarizările o reduc. Membrana bazilară are vibraţii de amplitudine maximă la o distanţă variabilă faţă de scăriţă, în funcţie de frecvenţa undei sonore. Astfel, un sunet cu frecvenţă mare va determina vibraţii cu amplitudine maximă în apropierea scăriţei, după care unda sonoră nu se transmite mai departe. Un sunet cu frecvenţă medie va determina vibraţia membranei bazilare cu amplitudinea maximă spre mijlocul distanţei dintre scăriţă şi helicotremă, iar un sunet cu frecvenţă redusă se va propaga până apropare de helicotremă pentru a produce vibraţii cu amplitudine maximă a membranei bazilare. Membrana bazilară are o structură comparabilă cu un rezonator cu coarde. În alcătuirea ei se află aproximativ 25000 fibre de colagen paralele, de lungimi şi grosimi diferite, dispuse transversal. Aceste fibre sunt fixate la unul din capete pe lama spirală a columelei, iar celălalt capăt este liber, spre marginea laterală a membranei bazilare. Fibrele colagene sunt mai scurte şu mai groase la baza melcului şi devin mai lungi şi mai subţiri spre helicotremă. Acestor variaţii morfologice le corespund particularităţi de elasticitate şi de rezonanţă. Fibrele situate la baza melcului întră în rezonanţă cu sunetele de frecvenţă înaltă (15000Hz), cele de la mijlocul membranei bazilare rezonează cu frecvenţe medii (5000Hz) iar cele de la vârful melcului cu frecvenţe joase (20-500 Hz). Când o undă sonoră ajunge la membrana ferestrei ovale, aceasta este împinsă spre rampa vestibulară, comprimând perilimfa. Şocul presional determină o deplasare bruscă a porţiunii iniţiale a membranei bazilare spre rampa timpanică. Presiunea sunetului este urmată imediat de o depresiune care face ca membrana ferestrei ovale să se retragă spre urechea medie, iar membrana bazilară se va deplasa spre rampa vestibulară. Acest ciclu presiune-depresiune se repetă de sute, mii sau zeci de mii de ori pe secundă, după frecvenţa stimulului respectiv, ceea ce va determina vibraţii cu aceeaşi frecvenţă (dar de foarte mică amplitudine) a porţiunii iniţiale a membranei bazilare. Aceste vibraţii nu sunt staţionare, ci se propagă ca o undă mobilă de-a lungul membranei bazilare, atingând amplitudinea maximă în dreptul fibrelor de colagen ce intră în
328 rezonanţă cu sunetul respectiv. Vibraţiile acestei zone sunt atât de ample, încât consumă întreaga energie a sunetului şi dispar imediat după punctul de maximă oscilaţie. Aşadar, fiecare sunet va pune în vibraţie începutul membranei bazilare, dar va determina vibraţii cu amplitudine maximă în zone diferite ale acesteia, în funcţie de frecvenţa sa. În acest mod, membrana ,,descompune” sunetele în componente, adică face o primă ,,interpretare„ a aspectului frecvenţelor sonore. Transmiterea stimulului auditiv. Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a membranei bazilare. Această specializare zonală se păstrează în continuare şi la celelalte staţii de releu ale căii acustice. Sunetele de o anumită frecvenţă activează anumiţi neuroni cohleari, anumiţi neuroni coliculari, anumiţi neuroni talamici. În acest mod, excitaţiile sonore, separate în frecvenţele componente la nivelul membranei bazilare se transmit prin ,, fire izolate” spre neuronii corticali. Segmentul central al analizatorului auditiv (acustic). Proiecţia corticală a căilor auditive are loc în circumvoluţiunea temporală superioară. Aceasta este aria acustică primară, ce primeşte informaţii acustice de la ambele urechi. La acest nivel are loc realizarea senzaţiei şi a percepţiei auditive. Aria acustică are o organizare tonotopă, în sensul că sunetele joase activează neuroni din porţiunile anterioare, iar sunetele mai înalte activează neuroni situaţi mai posterior. În jurul ariei primare se află aria secundară sau de asociaţie care primeşte aferenţe de la aria primară. Distrugerea ariilor primare provoacă surditate, iar distrugerea celor secundare nu aboleşte auzul, însă face imposibilă înţelegerea semnificaţiei cuvintelor vorbite (afazie auditivă). Analiza corticală a stimulilor auditiv. Scoarţa interpretează frecvenţa sunetelor auzite în funcţie de neuronii corticali la care ajung impulsurile nervoase auditive. Datorită legăturilor prin ,,fir direct” între receptor , calea auditivă şi neuronul central, se poate concluziona că scoarţa cerebrală interpretează vibraţiile membranei bazilare drept sunete înalte, dacă acestea au loc în prima treime a sa, sunete medii, dacă vibrează porţiunea mijlocie a membranei, şi sunete grave, dacă vibrează treimea dinspre helicotremă. Aceleaşi senzaţii sonore se obţin în urma stimulării neuronilor din aria auditivă. Excitarea unor neuroni din aria primară determină perceperea unor tonuri sonore, în timp ce excitarea ariei asociative (auditive secundare) provoacă senzaţii şi percepţii auditive ( individul aude melodia); excitarea unor arii asociative temporo-occipitale, evocă experienţe complexe trăite anterior (individul aude melodia şi are imaginea sălii unde a avut loc concertul respectiv, având impresia că totul, respectiv sala, publicul, orchestra, propria persoană sunt evenimente care se petrec la timpul prezent). Tot acest scenariu halucinatoriu dispare în momentul încetării stimulării ariei respective. Identificarea direcţiei de unde vine sunetul. Un individ poate determina direcţia de unde vine un sunet prin două mecanisme principale: prin detectarea decalajului în timp dintre semnalele acustice care intră în cele două urechi şi prin diferenţa de intensitate a sunetului care ajunge la cele două urechi. Primul mecanism este realizat la nivelul nucleului olivar superior medial, iar cel de-al doilea la nivelul nucleului olivar superior lateral. În afară de integritatea nucleului olivar superior, pentru a detecta direcţia sunetelor este necesară şi integritatea căilor nervoase pe tot parcursul dintre nuclei şi cortex. Fiziologia analizatorului vestibular Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre poziţia capului în spaţiu şi despre accelerările liniare sau circulare la care acesta este supus. Simţul vestibular nu este propriu-zis un simţ al echilibrului, ci o componentă importantă a mecanismelor ce concură la reglarea echilibrului, alături de analizatorii kinestezic, vizual, tactil şi de cerebel.
329 Segmentul periferic Este reprezentat de utriculă şi saculă, pe de o parte, şi de canalele semicirculare, pe de altă parte . Utricula şi sacula. Receptorii maculari sunt stimulaţi mecanic de către otolite. Stimularea are loc în condiţii statice, cât şi dinamice. Când capul stă nemişcat, otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, informându-i asupra poziţiei capului în raport cu direcţia vectorului gravitaţional. Când capul şi corpul suferă accelerări liniare (înainte, înapoi sau lateral), forţele de inerţie împing otolitele, care sunt mai dense decât endolimfa, în sens opus deplasării. Astfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi reacţii motorii corectoare ale poziţiei corpului şi capului, în vederea menţinerii echilibrului pe toată durata mişcării. Deplasarea liniară înainte provoacă reflex aplecarea corpului şi capului în faţă. De remarcat că receptorii maculari nu detectează viteza de deplasare a corpului, respectiv a capului, ci acceleraţia. Receptorii maculari descarcă impulsuri chiar şi în absenţa deplasărilor capului, fapt ce dovedeşte că şi ei se adaptează foarte puţin. Înclinând capul doar cu 10 faţă de poziţia statică, descărcările de impulsuri din receptorii otolitici cresc. Acesta este pragul diferenţei de înclinare a capului. Frecvenţa creşte progresiv cu gradul înclinării capului. Receptorii aparatului vestibular sunt şi sediul unor reflexe posturale. O modificare bruscă a poziţiei capului declanşează reflexe care ajută la menţinerea posturii şi a echilibrului. De exemplu, dacă un individ este împins brusc către dreapta, în mod reflex se produce extensia membrului inferior drept, chiar înainte ca tot corpul său să se încline cu mai mult de câteva grade. Un alt tip de reflex, asemănător, se produce când subiectul cade înainte, cu contracţia muşchilor extensori ai coapselor, ai spatelui şi gâtului, care previne căderea acestuia la pământ. Receptorii otolitici nu participă la menţinerea echilibrului în condiţiile accelerărilor circulare ale capului şi corpului. Canalele semicirculare. Crestele ampulare şi cupulele gelatinoase, care se găsesc la baza canalelor semicirculare, reprezintă cel de-al doilea organ receptor al analizatorului vestibular, responsabil de menţinerea echilibrului în condiţiile acceleraţiilor circulare ale capului şi corpului. Cilii celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitaţi mecanic de deplasarea endolimfei. Orice mişcare de rotaţie a capului sau corpului antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare aflate în planul rotaţiei respective. Din cauza inerţiei, endolimfa din aceste canale va suferi o deplasare relativă în sens opus şi va înclina cupula în sensul acestei deplasări. Fenomenele mecanice se petrec simultan în canalul semicircular omonim contralateral, dar cu sens inversat. Recepţionarea mişcărilor circulare ale capului este posibilă datorită orientării canalelor semicirculare în cele trei planuri ale spaţiului (frontal, orizontal şi sagital). Rotaţia capului în unul din aceste planuri provoacă deplasarea endolimfei numai în canalele semicirculare din planul respectiv; este excitat organul cupular al unui canal şi inhibat cel al canalului contralateral. Acest model de stimulare inhibare stă la baza informării centrilor asupra planului mişcării rotatorii (în funcţie de planul în care se găseşte perechea de canale stimulată) şi sensului acesteia (în funcţie de cupula stimulată şi, respectiv, inhibată – dreapta sau stânga). Prin combinarea impulsurilor sosite de la cele trei perechi de canale semicirculare, centrii nervoşi iau cunoştinţă, în orice moment, de mişcarea efectuată. Segmentul intermediar Potenţialele de acţiune generate la nivelul receptorilor vestibulari sunt transmise de primul neuron senzitiv ai căii vestibulare ( aflat în ganglionul Scarpa ) până la nucleii vestibulari bulbari, unde se află al doilea neuron al căii. De aici, stimulii vestibulari se distribuie în mai multe direcţii: spre cerebel, responsabil de menţinerea automată a echilibrului; spre formaţia reticulată a trunchiului cerebral şi spre neuronii motori medulari, pentru reglarea tonusului
330 muscular şi a posturii corpului; spre nucleii motori ai nervilor oculari, care asigură fixarea ochilor în timpul mişcărilor rotatorii ale capului; spre talamus şi de aici spre scoarţa cerebrală, pentru a asigura senzaţia conştientă a echilibrului. Segmentul cortical Proiecţia corticală a analizatorului vestibular este la nivelul peretelui superior al şanţului Sylvius (lobul parietal), în vecinătatea ariilor acustice din circumvoluţiunea temporală superioară. Fiziologia analizatorului gustativ Gustul este un simţ special, care permite selectarea hranei, evitarea alimentelor alterate sau caustice, participând şi la elaborarea unor reflexe secretorii digestive. Pentru a putea fi gustate, substanţele chimice din alimente trebuie să se dizolve în saliva ce scaldă receptorii gustativi. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori ce interacţionează specific cu substanţele sapide. Din acest motiv, gustul este considerat simţ chimic. Segmentul periferic Receptorii gustativi sunt situaţi în special în mugurii gustativi de pe suprafaţa limbii, dar şi în mucoasa palatină, amigdaliană, epiglotică şi chiar de la nivelul esofagului proximal. Senzaţia primară de gust. Identitatea substanţelor chimice specifice care excită receptorii pentru gust este încă incompletă. Totuşi, studiile psihofiziologice şi neurofiziologice au identificat cel puţin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulele gustative. Din punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calităţile de percepţie ale gustului au fost împărţite în patru categorii generale, numite senzaţii gustative primare. Acestea sunt acru, sărat, dulce, amar. Gustul acru este dat de acizi; intensitatea senzaţiei de acru este proporţională cu logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen. Cu alte cuvinte, cu cât este mai puternic un acid, cu atât mai intensă este senzaţia de acru. Gustul sărat este dat de săruri ionizate. Calitatea gustului variază oarecum de la o sare la alta, deoarece formarea senzaţiei de sărat necesită şi alte senzaţii gustative pe lângă cea de sărat. Gustul pentru dulce nu este determinat de o singură clasă de substanţe chimice. Unele dintre acestea sunt: zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone, amide, esteri, aminoacizi şi altele. Se observă că cele mai multe dintre substanţele care determină senzaţia de dulce sunt de natură organică. Modificări uşoare în structura chimică, cum ar fi adăugarea unui simplu radical, pot adesea sa schimbe gustul substanţei din dulce în amar. Gustul amar, ca şi gustul dulce, nu este determinat de un singur tip de agent chimic; dar, şi în acest caz, substanţele care determină senzaţia de amar sunt aproape în întregime substanţe organice. Senzaţii gustative amare sunt produse, cu o mare probabilitate de două clase de substanţe, şi anume de substanţe organice cu lanţ lung, care conţin azot şi alcaloizi. Grupa alcaloizilor cuprinde o serie de medicamente utilizate în terapeutică: chinine, cafeina, stricnina şi nicotina. Dacă gustul alimentului este intens amar, persoanele sau chiar animalele resping alimentul. Aceasta este, fără îndoială, o funcţie protectivă importantă, deoarece multe dintre toxinele letale din otrăvurile vegetale sunt alcaloizi şi toate au un gust amar puternic. Mugurele gustativ are un diametru în jurul de 1/30mm şi o lungime de 1/16mm. Mugurele gustativ este compus din aproape 40 celule epiteliale modificate, unele dintre ele fiind celule de susţinere, iar altele celule gustative. Celulele epiteliale din vecinătate, prin diviziuni mitotice. înlocuiesc în mod continuu celulele gustative; astfel, există celule gustative tinere şi altele mature. Acestea din urmă se întind spre centru mugurelui şi, în curând, se vor rupe şi dizolva.
331 Celulele gustative situate mai spre suprafaţă se găsesc aşezate în jurul unui por gustativ abia perceptibil. De la fiecare celulă pleacă numeroşi microvili sau peri gustativi; ei se îndreaptă spre suprafaţă externă a porului gustativ, pătrunzând în cavitatea bucală. Aceşti microvili reprezintă suprafaţa receptoare pentru gust. Printre celulele gustative se găseşte o reţea de fibre nervoase gustative care sunt stimulate de către celulele receptoare gustative. Localizarea mugurilor gustativi în anumite zone speciale prezintă o importanţă mare pentru formarea senzaţiilor gustative primare. Gusturile sărat şi dulce sunt percepute în principal la vârful limbii, gustul acru pe cele două părţi laterale, iar gustul amar la baza limbii şi pe palatul moale. Cei mai mulţi din mugurii gustativi pot fi stimulaţi de doi, trei, poate patru sau chiar şi de alţi stimuli gustativi care nu intră în categoria celor primari. Însă, de obicei, predomină unul sau două dintre categoriile de gusturi descrise. La contactul dintre substanţele sapide şi celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a acestora din urmă, cu apariţia potenţialului receptor. Mecanismul producerii acestei depolarizări se pare că este următorul: substanţele chimice se leagă de molecule proteice receptoare care pătrund în membrana microvililor şi deschid canale ionice; canalele ionice odată deschise permit pătrunderea ionilor de sodiu, care vor depolariza celula. Segmentul intermediar Semnalele gustative sunt transmise de la limbă şi regiunea faringiană până în sistemul nervos central prin mai mulţi nervi cranieni. Mai întâi, toate filetele nervoase gustative pătrund în tractul solitar al trunchiului cerebral, fac sinapsă cu al doilea neuron al căii în nucleii din tractul solitar. Cel de-al treilea neuron al căii este tot în talamus, într-o zonă mică localizată puţin medial faţă de proiecţiile talamice ale regiunii faciale din sistemul senzitiv somatic. Segmentul cortical Axonii neuronilor talamici se proiectează în porţiunea inferioară a circumvoluţiunii postcentrale din cortex, în apropierea ariei de proiecţie senzitivă somatică a limbii. În trunchiul cerebral se integrează reflexe gustative. Un număr mare de impulsuri este transmis în interiorul trunchiului cerebral însuşi, de la nivelul tractului solitar către nucleii salivatori superiori şi inferiori. De aici, impulsurile efectorii pleacă spre glandele salivare submandibulare, sublinguale şi parotide, pentru a ajuta la controlul salivaţiei în timpul ingestiei alimentelor. Preferinţele gustative şi controlul dietei. Preferinţele gustative înseamnă că un animal va alege anumite tipuri de alimente în defavoarea altora. El utilizează în mod automat aceste preferinţe pentru a controla dieta pe care o consumă. În plus, preferinţele sale gustative sunt de multe ori în acord cu necesităţile organismului pentru anumite substanţe specifice. De exemplu, animalele ierbivore, la care aportul natural de sare este scăzut, caută să lingă sare sau chiar zidăria caselor. Fenomenul preferinţelor gustative este rezultatul unui mecanism localizat în sistemul nervos central şi nu al unui mecanism din receptorii gustativi. Argumentul pentru această ipoteză îl constituie faptul că experienţe prealabile ale individului, plăcute sau neplăcute, joacă un rol major în stabilirea diferitelor preferinţe gustative. De exemplu, dacă o persoană capătă indispoziţie imediat după ce a consumat un anume tip de aliment, ea va dezvolta o preferinţă gustativă negativă pentru acel tip de aliment tot timpul după aceea. Fiziologia analizatorului olfactiv
332 Simţul mirosului, este dintre toate simţurile noastre, cel mai puţin înţeles. Spre deosebire de animalele inferioare, la om acest simţ este aproape rudimentar la fel ca şi simţul gustului, şi mirosul este un simţ chimic. Segmentul periferic Receptorii analizatorului olfactiv se găsesc în mucoasa nazală, într-o zonă specială numită mucoasă olfactivă. Ea se întinde pe treimea superioară a fiecărei nări. Medial, ea se pliază în jos spre suprafaţa septului şi lateral peste cornetul superior şi suprafaţa superioară a cornetului mijlociu. Celulele olfactive sunt celulele receptoare pentru senzaţia de miros. Ele sunt celule nervoase bipolare care provin din sistemul nervos însuşi. Polul dinspre mucoasă al celulelor olfactive formează un buton olfactiv prin care se proiectează 6 până la 12 pieri sau cili olfactivi, către mucusul care căptuşeşte suprafaţa internă a cavităţii nazale. Aceşti cili sunt cei care reacţionează la mirosurile din aer şi apoi stimulează celulele olfactive. Membranele cililor conţin un număr mare de molecule proteice care pătrund prin membrană. De ele se leagă diferite substanţe mirositoare. Aceste proteine se numesc proteine de legare a substanţelor mirositoare. În urma legării substanţelor odorizante de proteinele membranare, are loc depolarizarea celulelor receptoare, cu generarea potenţialului receptor. Pentru a putea fi mirosită, o substanţă trebuie să fie volatilă şi să ajungă în nări. În al doilea rând, trebuie să fie uşor solubilă în apă, astfel încât să treacă prin mucus şi să atingă celulele olfactive. În al treilea rând, trebuie să fie uşor solubilă în lipide, deoarece se pare că constituenţii lipidici ai membranei celulare resping substanţele mirositoare şi astfel le pot îndepărta de pe receptorii proteici. Deşi omul poate distinge mii de mirosuri diferite (3000-4000), există un număr de peste 50 de mirosuri primare sau fundamentale din a căror combinare, în proporţii diferite, poate rezulta întreaga diversitate de senzaţii olfactive. Dintre acestea, s-a constatat că există doar 7 clase de agenţi stimulanţi olfactivi preferenţiali care excită celulele olfactive: camfor, mosc, floral, mentolat, eteric, pătrunzător (usturoiat), putrid. Segmentul intermediar Porţiunea olfactivă a creierului face parte dintre structurile cele mai vechi, iar celelalte porţiuni ale creierului se dezvoltă în jurul acestei structuri olfactive iniţiale. De fapt, porţiunea creierului care iniţial deservea olfacţia va face mai târziu parte din structurile de la baza creierului; la om, această zonă controlează emoţiile şi alte aspecte ale comportamentului. Acesta se numeşte sistemul limbic ( vezi ,,Emisferele cerebrale”). Bulbul olfactiv, denumit şi nervul cranian I, arată ca un nerv, dar este o prelungire de ţesut nervos de la baza creierului; are o excrescenţă bulbară, bulbul olfactiv, care se întinde deasupra lamei ciuruite a etmoidului ce separă cavitatea craniană de porţiunea superioară a cavităţii nazale. Lama ciuruită a etmoidului are o mulţime de orificii mici prin care trec un număr egal de nervi scurţi ce provin din membrana olfactivă şi pătrund în bulbul olfactiv. Terminaţiile axonice foarte scurte sfârşesc în structurile globulare din bulbul olfactiv, numite glomeruli. Cercetări recente au arătat că glomerulii răspund la agenţi mirositori diferiţi. De aceea, este posibil ca glomerulii olfactivi stimulaţi specific să fie cheia pentru analiza diferitelor semnale odorifere transmise sistemului nervos central. Segmentul central
333 Tractul olfactiv intră în creier la joncţiunea dintre mezencefal şi diencefal. Aici, el se divide în două căi, una care trece medial în aria olfactivă medială şi alta lateral, în aria olfactivă laterală. Aria olfactivă medială reprezintă un sistem foarte vechi, pe când cea laterală reprezintă poarta de intrare pentru sistemul olfactiv mai puţin vechi şi pentru cel mai nou. Sistemul olfactiv foarte vechi (arhicortexul olfactiv) este format dintr-un grup de nuclei situaţi în porţiunile bazale mijlocii ale creierului, situaţi anterior şi superior de hipotalamus. Acest sistem este implicat în unele răspunsuri primitive legate de olfacţie, cum sunt: lingerea buzelor, salivaţie şi alte răspunsuri alimentare legate de mirosul alimentelor sau căile emoţionale primitive asociate cu mirosul (găsirea şi recunoaşterea partenerului sexual, recunoaşterea eventualilor duşmani). Sistemul olfactiv vechi (paleocortexul olfactiv) este reprezentat de aria olfactivă laterală, compusă, în principal, din cortexul prepiriform, căruia i se adaugă porţiunea corticală a nucleilor amigdalieni. Din aceste zone semnalele merg către aproape toate teritoriile de la baza creierului, care sunt importante pentru a învăţa pe baza experienţei ceea ce place sau nu, legat de alimentaţie. De exemplu, zona olfactivă laterală şi conexiunile sale multiple cu structurile creierului, care se ocupă de coordonarea comportamentului, determină aversiunea absolută a unei persoane faţă de acele alimente care i-au provocat greaţă şi vărsături. Tot aici este sediul unor reflexe condiţionate olfactive mai complicate. O cale olfactivă (neocortexul olfactiv) mai nouă a fost descoperită în talamus; ea trece către nucleul talamic dorso-medial şi apoi către cadranul postero-lateral al cortexului orbito-frontal. Se pare că acest sistem olfactiv mai recent filogenetic ajută la analiza conştientă a mirosului.

More Related Content

PPT
Sistemul digestiv 1
bymagdavio
 
PPT
Sistemul respirator.ppt
byCataM8
 
PDF
Manual anatomie
byEugen Tabac
 
PPT
Excretia
byGabriela03100
 
PDF
Anatomia funcțională a sistemului respirator - копия.pdf
byBiaByanka
 
PDF
Anatonia funcțională a sistemelor limfatic și imunitar.pdf
byAndreeaCiobanu43
 
PPT
Maduva spinarii
byTatiana Esanu-Petica
 
PPT
Sistemul digestiv - Prezentare ppt
bySimonne Chirilă
 
Sistemul digestiv 1
bymagdavio
 
Sistemul respirator.ppt
byCataM8
 
Manual anatomie
byEugen Tabac
 
Excretia
byGabriela03100
 
Anatomia funcțională a sistemului respirator - копия.pdf
byBiaByanka
 
Anatonia funcțională a sistemelor limfatic și imunitar.pdf
byAndreeaCiobanu43
 
Maduva spinarii
byTatiana Esanu-Petica
 
Sistemul digestiv - Prezentare ppt
bySimonne Chirilă
 

What's hot

PPTX
Fiziologia sistemului respirator
byeusebiu87
 
PPT
Prezentare metode
byCarolinaChiriac
 
PPT
Prezentare ppt - Sistemul respirator
bySimonne Chirilă
 
PPT
Floarea alcatuire si functii
byNicol Statescu
 
PDF
Traieste sanatos, mananca inteligent!
byAndreea Nica
 
PPT
analizator acustico-vestibular
bysimonacadare
 
PPTX
Sistemul muscular -Prezentare PowerPoint
byOctavian Rusu
 
PPTX
Anatomia topografica a plaminului 1
byTraian Mihaescu
 
PPT
Sistem nervos
byClubul DE Stiinte Biologie
 
PDF
Imobilizare şi transport în traumă
byElena Negotei
 
PPTX
Muşchii toracelui.diafragmul.
byEugen Tabac
 
PPT
Un mod sanatos de viata 1
byDencikk Navrotchii
 
PPTX
Desene dupa poeziile lui eminescu
byBiblioteci Bihorene
 
PPTX
Tesuturi Vegetale
byPîrău Denis
 
PPTX
Analizatorul cutanat
bysimonacadare
 
PPT
Bacterii
byancacosoreanu
 
PPSX
Poluarea apei
byvioletacorbu
 
PPT
pubertatea.ppt
byElenaChetrari
 
PDF
2.5 lucrarea de laborator nr.1
byEugen Tabac
 
PPT
Stil de viata sanatos
bySimona Mihaela
 
Fiziologia sistemului respirator
byeusebiu87
 
Prezentare metode
byCarolinaChiriac
 
Prezentare ppt - Sistemul respirator
bySimonne Chirilă
 
Floarea alcatuire si functii
byNicol Statescu
 
Traieste sanatos, mananca inteligent!
byAndreea Nica
 
analizator acustico-vestibular
bysimonacadare
 
Sistemul muscular -Prezentare PowerPoint
byOctavian Rusu
 
Anatomia topografica a plaminului 1
byTraian Mihaescu
 
Sistem nervos
byClubul DE Stiinte Biologie
 
Imobilizare şi transport în traumă
byElena Negotei
 
Muşchii toracelui.diafragmul.
byEugen Tabac
 
Un mod sanatos de viata 1
byDencikk Navrotchii
 
Desene dupa poeziile lui eminescu
byBiblioteci Bihorene
 
Tesuturi Vegetale
byPîrău Denis
 
Analizatorul cutanat
bysimonacadare
 
Bacterii
byancacosoreanu
 
Poluarea apei
byvioletacorbu
 
pubertatea.ppt
byElenaChetrari
 
2.5 lucrarea de laborator nr.1
byEugen Tabac
 
Stil de viata sanatos
bySimona Mihaela
 

Similar to Manual anatomie

PDF
Manual anatomie
byEugen Tabac
 
DOC
Anatomia omului Vasile Andrieş
byDaniel Dósa
 
PDF
Manual corint clasa a 11 a pentru facultatea carol davila admitere Open A367.pdf
bymihailomatei
 
PDF
Cufusiskjcjdjskwoicjdjejejjcicididkdkdkkdjdj
byticpanaitciprian
 
PDF
5.enciclopedia disney corpul uman
bytachita2007
 
PDF
Anatomia vii 1989
byApostol Crina Cristina
 
PDF
Victor papilian anatomia omului vol 2 splanhnologia
byALL.RO
 
PDF
Sistemele organelor-corpului
byRazvanZaharia4
 
PDF
Dokumen.tips anatomie topografica-si-functionala
byAndreea Atanasiu
 
PPTX
3. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE.pptx
byFiipefazagetready
 
PPTX
Lp - 1.pptx anatomie fiziopatologie umana
byAdrianPetros
 
PPT
Corpul omenesc organe interne
bycarmenpredescu
 
PDF
Histoembriologie
byela_din
 
PPTX
corpul uman
bydorinavalean
 
PDF
Atlas scolar anatomie-
byOlimpia Niță
 
PDF
Anatomie vol1
byAndrei238
 
PDF
Anatomia.stefanet.vol 1
byIrina Iordanescu
 
PDF
CARTEA SĂNĂTĂŢII
bydentistdavid
 
DOC
A manual anatomie
byADAMELENA
 
PDF
Anatomia umana de autor Stefanet, volumul 1
byIrina Atudorei
 
Manual anatomie
byEugen Tabac
 
Anatomia omului Vasile Andrieş
byDaniel Dósa
 
Manual corint clasa a 11 a pentru facultatea carol davila admitere Open A367.pdf
bymihailomatei
 
Cufusiskjcjdjskwoicjdjejejjcicididkdkdkkdjdj
byticpanaitciprian
 
5.enciclopedia disney corpul uman
bytachita2007
 
Anatomia vii 1989
byApostol Crina Cristina
 
Victor papilian anatomia omului vol 2 splanhnologia
byALL.RO
 
Sistemele organelor-corpului
byRazvanZaharia4
 
Dokumen.tips anatomie topografica-si-functionala
byAndreea Atanasiu
 
3. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE.pptx
byFiipefazagetready
 
Lp - 1.pptx anatomie fiziopatologie umana
byAdrianPetros
 
Corpul omenesc organe interne
bycarmenpredescu
 
Histoembriologie
byela_din
 
corpul uman
bydorinavalean
 
Atlas scolar anatomie-
byOlimpia Niță
 
Anatomie vol1
byAndrei238
 
Anatomia.stefanet.vol 1
byIrina Iordanescu
 
CARTEA SĂNĂTĂŢII
bydentistdavid
 
A manual anatomie
byADAMELENA
 
Anatomia umana de autor Stefanet, volumul 1
byIrina Atudorei
 

More from Eugen Tabac

PPTX
Ill treatment terms definitions-rus
byEugen Tabac
 
PPSX
Prinson life
byEugen Tabac
 
PDF
5.7 metoda bacteriologică
byEugen Tabac
 
PDF
5.6 lucrarea de laborator nr. 4
byEugen Tabac
 
PPTX
Microbiologia
byEugen Tabac
 
PDF
5. 5. 10 agenda notițelor paralele
byEugen Tabac
 
PDF
4.5 fiziologia microorganismelor
byEugen Tabac
 
PPTX
4.1 fiziologia microorganismelor
byEugen Tabac
 
PDF
3.3 lucrarea de laborator nr. 2
byEugen Tabac
 
PDF
3.2 tehnica de prelevare a materialului biologic
byEugen Tabac
 
PPTX
3.1 prelevate, deseuri medicale
byEugen Tabac
 
PDF
2.4 agenda notițelor paralele
byEugen Tabac
 
PDF
2.3. microbiologia. morfologia,ultrastructura bacteriilor. metoda microscopica
byEugen Tabac
 
PPTX
2.1 morfologia, ultrastructura microorganismelor
byEugen Tabac
 
PDF
4.1 studiul indipendent 1, istoric
byEugen Tabac
 
PDF
4. 2 studiul indipendent 2 micobiota
byEugen Tabac
 
DOCX
2. conspect istoricul microbiologiei
byEugen Tabac
 
DOCX
2. conspect istoricul microbiologiei
byEugen Tabac
 
PPTX
1. ppt natura și importanța microorganismelor
byEugen Tabac
 
PPTX
Muşchii toracelui.diafragmul.
byEugen Tabac
 
Ill treatment terms definitions-rus
byEugen Tabac
 
Prinson life
byEugen Tabac
 
5.7 metoda bacteriologică
byEugen Tabac
 
5.6 lucrarea de laborator nr. 4
byEugen Tabac
 
Microbiologia
byEugen Tabac
 
5. 5. 10 agenda notițelor paralele
byEugen Tabac
 
4.5 fiziologia microorganismelor
byEugen Tabac
 
4.1 fiziologia microorganismelor
byEugen Tabac
 
3.3 lucrarea de laborator nr. 2
byEugen Tabac
 
3.2 tehnica de prelevare a materialului biologic
byEugen Tabac
 
3.1 prelevate, deseuri medicale
byEugen Tabac
 
2.4 agenda notițelor paralele
byEugen Tabac
 
2.3. microbiologia. morfologia,ultrastructura bacteriilor. metoda microscopica
byEugen Tabac
 
2.1 morfologia, ultrastructura microorganismelor
byEugen Tabac
 
4.1 studiul indipendent 1, istoric
byEugen Tabac
 
4. 2 studiul indipendent 2 micobiota
byEugen Tabac
 
2. conspect istoricul microbiologiei
byEugen Tabac
 
2. conspect istoricul microbiologiei
byEugen Tabac
 
1. ppt natura și importanța microorganismelor
byEugen Tabac
 
Muşchii toracelui.diafragmul.
byEugen Tabac
 

Manual anatomie

  • 1.
  • 2.
  • 3.
    3 vei cunoaєte оntregUniversul cu toate forюele sale ascunse. Actualul manual de Anatomia și fiziologia omului reprezintг o lucrare ce s-a dorit a fi un ,,оndrumгtor” pentru studenții colegiilor de medicinг, menit sг-i ajute sг se informeze și sг se documenteze оn științele fundamentale ale оnvгțгmвntului medical: anatomia și fiziologia omului, științe ce studiazг organismul ființei umane, оn dezvoltarea sa ontogeneticг, оn strвnsг legгturг cu modificгrile mediului ambiant, și activitatea zilnicг a fiecгrui individ. Lucrarea conține materialul informațional de bazг оn domeniul anatomiei și fiziologiei medicale, prelucrat оntr-o concepție unitarг. Conținuturile sunt compartimentate оn № 11 capitole și urmгresc formarea de competențe cognitive, aplicative, integratoare și atitudinale. Limbajul accesibil al informațiilor de actualitate și de necesitate practicг faciliteazг asimilarea materiei. Bogata ilustrație se оmbinг armonios cu noțiunile prezentate оn text, contribuind la crearea unei viziuni reale și exacte. Paralel cu noțiunile clasice de anatomie și fiziologie, mai sunt elucidate și o gamг largг de aplicații practice. Obiectivele și scopul final al acestei lucrгri este de a favoriza studierea anatomiei și fiziologiei omului оn calitate de disciplinг fundamentalг оn formarea profesionalг vocaționalг și de a stimula problema fortificгrii sгnгtгții și profilaxiei diferitelor maladii. Manualul este elaborat conform rigorilor și indicațiilor impuse de programele analitice la anatomia și fiziologia omului pentru instituțiile de оnvгțгmвnt medical vocațional. Am speranța, cг acest manual va reuși sг rгspundг interesului manifestat fațг de domeniul anatomiei și fiziologiei omului de cei cгrora li se adreseazг, oferindu-le un punct de sprijin atвt de necesar pentru desгvвrșirea pregгtirii lor profesionale. Totodatг, aplicarea cunoștințelor despre corpul omenesc, care reprezintг cea mai tainicг entitate a lumii vii și оn care are loc un proces neоntrerupt al evoluției noastre fizice, afective și intelectuale va contribui la formarea și promovarea culturii de sгnгtate. Autorul Introducere Anatomia și fiziologia omului reprezintг pilonii pe care se sprijinг toate celelalte științe din оnvгțгmвntul medical, formвnd impunгtorul edificiu al medicinii. Taxonomic, ele fac parte din grupul științelor biologice fundamentale. Aceste discipline sunt nu numai discipline fundamentale оn planurile de studii ale оnvгțгmвntului medical, dar și un
  • 4.
    4 constituent indispensabil alоnvгțгmвntului general, deoarece numai cu ajutorul lor se pot dobвndi cunoștințe complete despre lume єi despre Om. Dupг profesorul Rainer ”Omul este singura ființг оn mгsurг sг-și fгureascг un ideal prin autocunoaștere și sг se modeleze оn vederea perfecționгrii sale.” Etimologic, termenul de ”anatomie” (anatemnein) derivг din douг cuvinte, unul de origine latinг ”ana” și altul din greacг ”temnein” care au același оnțeles și оnseamnг ”a tгia, a diseca”. Denumirea ei a luat naștere din termenul tehnic de ”a diseca”, deoarece multг vreme, principala metodг de cercetare și cunoaștere a corpului uman a fost disecюia, bisturiul devenind simbolul anatomiei. Acumularea datelor obținute prin disecție despre forma și structura organismului uman, a determinat, la un moment dat, sistematizarea lor, punвndu-se astfel bazele anatomiei. Concomitent, necesitatea оnțelegerii funcției pгrților componente ale corpului a dus la dezvoltarea fiziologiei. Deci, anatomia omului este știința despre originea, dezvoltarea, formele și structura organismului uman. Anatomia studiazг forma exterioarг a corpului uman și pгrțile lui, a organelor luate aparte, constituția, structura lor microscopicг, precum și originea omului. Din sarcinile anatomiei face parte de asemenea cunoașterea etapelor principale de dezvoltare a omului оn procesul evoluției, de formare a organismului uman оn condițiile mediului ambiant, particularitгților de structurг a corpului și organelor lui оn diferite perioade de vвrstг. Anatomia studiazг structura omului „normal”, adicг sгnгtos, țesuturile și organele cгrora nu comportг modificгri de pe urma bolilor sau tulburгrilor de dezvoltare. Оn acest sens normalг poate fi consideratг acea structurг a corpului uman, care asigurг pe deplin funcțiile organismului sгnгtos. Devierile congenitale de la normг, cвnd sunt brutale și stabile, se numesc anomalii. Unele anomalii nu modificг aspectul exterior al omului (de ex: dextrapoziția cordului), altele sunt pronunțate și exteriorizate. Aceste anomalii de dezvoltare se numesc malformații (de ex: dezvoltarea incompletг a craniului). Malformațiile constituie obiectul de studiu al teratologiei. Structura și funcțiile organelor оn cadrul anatomiei sunt analizate prin prisma originii organismului uman. Structura corpului uman este rezultatul evoluției оndelungate a regnului animal. Pentru a оnțelege evoluția omului оn filogenezг (de la gr. phylon – gen, genesis – origine) anatomia apeleazг la datele paleontologiei, la rгmгșițele fosile ale strгmoșilor omului. Nu mai puțin importantг este cunoașterea dezvoltгrii individuale a omului оn ontogeneza sa (din gr. on, ontos – vietate, individ), оn cadrul cгreia distingem o serie de perioade. Creșterea și dezvoltarea omului pвnг la naștere (perioada prenatalг) constituie obiectul embriologiei, dupг naștere (perioada postnatala) constituie obiectul anatomiei de vвrstг. Оn legгturг cu sporirea longevitгții omului și atenția deosebitг fațг de vвrsta avansatг și senilг, оn anatomia de vвrstг avansatг și senilг, a fost separatг o perioadг, ce constituie obiectul științei despre оmbгtrвnire numitг gerontologia. Dacг anatomiei оi aparюine studierea substratului morfologic, atunci fiziologia este știința despre dinamismul proceselor vitale. Ea studiazг procesele activitгții vitale a organismului viu, a organelor, țesuturilor lui, a celulelor și elementelor lor structurale. Pentru оnțelegerea mai profundг a acestor funcții, fiziologia оncearcг sг stabileascг toate particularitгțile și manifestгrile lor, legгturile reciproce și schimbгrile lor оn diferite condiții ale mediului extern și оn diverse stгri ale organismului. Obiectivul fiziologiei este cunoașterea profundг a funcțiilor, care ar asigura posibilitatea de a acționa activ asupra lor оn direcția doritг. Fiziologul nu se poate limita doar numai la observгri, ori aceasta rгspunde la оntrebarea, ce procese au loc оn organism. Fiziologul se strгduie sг clarifice de asemenea, cum єi de ce au loc procesele fiziologice. Оn scopul acesta sunt necesare anumite experiențe, оn care studierea ar decurge оn condiții modificate elaborate și variate de оnsuși experimentatorul. Оn cercetгrile
  • 5.
    5 experimentale ale oricгruiproces din organism fiziologii оncearcг sг stabileascг astfel de condiții, care ar evita procesul dat, l-ar intensifica sau l-ar atenua. Astfel, fiziologii reușesc sг afle cauzele unui anumit proces, evoluția lui și metodele de dirijare. Anatomia și fiziologia studiazг organismul uman ca fiind o unitate integrг. El este alcгtuit dintr-un mare numгr de organe, de o mulțime enormг de celule, оnsг aceasta nu este o sumг de pгrți, ci un organism viu unitar оn armonie funcționalг. Pentru identificarea regiunilor corpului, organelor și pгrților lui, diferitelor noțiuni, оn anatomie se folosesc termeni speciali оn limba latinг, care alcгtuiesc Nomenclatura Anatomicг (Nomina Anatomica). Capitolul I. Partea generalг. Celula - Citologia
  • 6.
    6 Celula este unitateamorfofuncționalг şi geneticг a organizгrii materiei vii. Dimensiunile celulelor omului și mamiferelor variazг de la 7 (limfocitele) pвnг la 20 (ovulele) micrometri(мm). Structura celulei Оn structura celulei distingem trei pгrți componente principale: 1. membrana celularг (plasmalema); 2. citoplasma; 3. nucleul. Fig.1. Structura celulei umane 1- nucleu; 2- nucleol; 3- cromozomi єi ADN; 4- vacuole; 5- ribozomi; 6- reticulul endoplasmatic rugos; 7- reticulul endoplasmatic neted; 8- aparatul Golgi; 9- formaюiune vezicularг; 10- centrioli; 11- mitocondrie; 12- membranг plasmaticг; 13- microfilament; 14- microtubuli. Membrana celularг Celulele sunt delimitate de o membranг celularг care este de naturг lipoproteicг. Ultrastructura membranei celulare, stabilitг prin microscopie electronicг, aratг o structurг trilaminatг, cu un strat extern, unul mijlociu și unul intern. Din punct de vedere biochimic, stratul mijlociu este bimolecular lipidic (fosfolipide și colesterol), iar straturile extern și intern sunt de naturг proteicг. La nivelul membranei s-a constatat existența unor sisteme enzimatice cu rol activ оn transportul substanțelor, cвt și existența unei оncгrcгri electrice (potențial de membranг). La unele celule, citoplasma prezintг diferite prelungiri acoperite de plasmalemг. Unele pot fi temporare și neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocite), altele permanente: microvilii (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cilii (epiteliul mucoasei traheii) sau desmozomii, care solidarizeazг celulele epiteliale.
  • 7.
    7 Citoplasma Are o structurгcomplexг, la nivelul ei desfгșurвndu-se principalele funcții vitale. Este un sistem coloidal complex, оn care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersatг este ansamblul de micele coloidale оn continuг mișcare brownianг. Citoplasma este alcгtuitг din structuri de aspect corpuscular, filamentos sau membranos, оnglobate оntr-o matrice sau substanțг fundamentalг, numitг hialoplasmг (parte nestructuralг). Dupг natura lor, structurile citoplasmatice pot fi: A- Structuri ce reprezintг diferențieri ale citoplasmei, cu anumite funcții, numite organite celulare, și care sunt de douг categorii: a. Organite generale (comune tuturor celulelor єi care оndeplinesc funcții generale); b. Organite specifice (prezente la anumite celule єi adaptate unei anumite funcții specifice). B- Structuri care sunt produsul unor procese celulare, numite incluziuni citoplasmatice (materiale de depozit, ca: lipide, glicogen, pigmenți, unele sгruri minerale etc.). Tabela nr.1 Organite generale Organite Structurг Funcții 1.Reticolul endoplasmatic (RE) Sistem canalicular dinamic, care leagг plasmalema de stratul extern al membranei nucleare. Se poate retracta sau fragmenta, formвnd cisterne și vezicule. Sistem circulator intracitoplasmatic RE neted Rețea de citomembrane, de aspect diferit, оn funcție de activitatea celularг. Mai abundent оn fibrele musculare striate, celulele corticosuprarenalei, foliculul ovarian etc. Rol important оn metabolismul glicogenului. RE rugos Formг diferențiatг a RE. Pe suprafața externг a peretelui membranos prezintг mici particule de ribonucleoproteine-ribozomii. Abundent оn limfocite, celulele pancreatice, оn general оn celulele ce produc proteine de secreție. Rol оn sinteza de proteine. 2.Ribozomii (corpusculii lui Palade) Organite bogate оn ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde. Existг ribozomii liberi оn matricea citoplasmaticг și asociați citomembranelor, formвnd ergastoplasme. Abundenți оn celulele cu sintezг de proteine și оn faza de creștere a celulelor Sediul sintezei proteice. 3.Complexul Golgi Sistem membranar format din micro - și macrovezicule și din cisterne alungite, situat оn apropierea nucleului, оn zona cea mai activг a citoplasmei. Transportul, modificarea, posttraducerea și оmpachetarea proteinelor de secreție de la RE. 4.Mitocondriile Formг ovalг, rotundг, cu un perete avвnd structurг lipoproteicг. Prezintг un оnveliș extern ( membrana externг), urmat de un interspațiu, și spre interior membrana internг, plicaturatг, formвnd creste mitocondriale. Оn interior se gгsește matricea mitocondrialг оn care se aflг sistemele enzimatice care intervin Sediul energogenetic al organismului, respirație celularг.
  • 8.
    8 оn ciclul Krebbs.Energia chimicг produsг este stocatг оn legгturile macroergice ale ATP sintetizat оn mitocondrii. 5.Lizozomii Corpusculi sferici, rгspвndiți оn оntreaga hialoplasmг. Conțin enzime hidrolitice, cu rol important оn celulele care fagociteazг (leucocite, macrofage). Digerarea substanțelor și particulelor care pгtrund оn celulг, precum și a fragmentelor de celulг sau țesut (autolizг celularг). 6.Centrozomul Are forma unui corpuscul sferic оn apropierea nucleului. Este format din doi centrioli cilindrici, orientați perpendicular unul pe celгlalt și оnconjurați de o zonг de citoplasmг hialinг, vвscoasг (centrosferг). Оn timpul diviziunii celulare dг naștere asterului și fusului de diviziune. Rol оn diviziunea celularг (lipsește оn neuron, care nu se divide). Organite specifice  Miofibrele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.  Neurofibrilele sunt formaюiuni diferenюiate ale neuroplasmei celulei nervoase.  Corpusculii Nissl sunt echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasг.  Cilii, flagelii etc. Nucleul Este o parte constitutivг principalг, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale (conține materialul genetic, controleazг metabolismul celular, transmite informația geneticг). Poziția lui оn celulг poate fi centralг sau excentricг (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei. Majoritatea celulelor sunt monocariote (un nucleu), dar pot fi și excepții : celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra muscularг striatг), anucleate (hematia adultг). Dimensiunile nucleului pot fi оntre 3-20 м, corespunzвnd ciclului funcțional al celulei, fiind оn raport cu citoplasma de 1 /3 – ј. Pot fi оnsг și celule mici cu nucleu mare (limfocite) sau celule mari cu nucleu mic (ovulul). Structura nucleului cuprinde membrana nuclearг, carioplasma și unul sau mai mulți nucleoli. Membrana nuclearг, poroasг, este dublг, cu structurг trilaminatг, constituitг din douг foițe, una externг spre matricea citoplasmaticг, ce prezintг ribozomi și se continuг cu citomembranele reticulului endoplasmatic, alta internг, aderentг miezului nuclear. Оntre cele douг membrane existг un spațiu, numit spațiul perinuclear, ce conține un material amorf. Sub membranг se aflг carioplasma, cu aspect omogen; este o soluție coloidalг, cu o fazг de sol (cariolimfa) și alta de gel (cromatina nuclearг). Оn interfazг, cromatina se prezintг sub forma unor filamente rгsucite, fixate de membrana nuclearг sau de nucleoli - numite cromoneme (structura elementarг microscopicг a cromatinei și a cromozomilor). La оnceputul diviziunii celulare, cromonemele se scurteazг, se оngroașг, luвnd aspectul de cromozomi, formați din douг filamente alгturate, numite cromatide, legate оntr-un singur punct - centromer. Biochimic, cromatina este formatг din nucleoproteine (оn ADN legat de histone), fiind sediul informației genetice.
  • 9.
    9 Оn carioplasmг segгsesc unul sau mai mulюi nucleoli, cu rol important оn sinteza de ARN. Au forma unor corpusculi denși rotunzi sau ovalari, delimitați de o condensare a cromatinei nucleare. Celulele sexuale Ovulul Se formeazг din foliculii ovarieni din epiteliul germinativ al corticalei ovarului. Are 150- 200м, formг sfericг și o garniturг haploidг (conține jumгtate din numгrul de cromozomi: 22+X). Structural, este format din membrana vitelinг, citoplasmг, nucleu, membranг pellucidг, iar la exterior din coroana radiatг, care nu aparține ovulului propriu-zis. La exteriorul citoplasmei se gгsește membrana vitelinг, acoperitг de membrana sau zona pellucida, mai groasг, transparentг și strгbгtutг de canalicule fine (produs de excreție al celulelor foliculare). Оn jurul zonei pellucida se gгsește un оnveliș celular, format din celule foliculare, pe unul sau mai multe straturi, cu dispoziție radiarг, formвnd coroana radiatг. Citoplasma are o porțiune perifericг mai fluidг, transparentг și o zonг mai densг оn jurul nucleului, cu mai puține substanțe hrгnitoare. Conține organite celulare comune, iar alгturi de nucleu se aflг centrul celular al ovulului (centrozom), numit și corpul vitelin Balbiani. Nucleul, situat central, este mic, are un nucleol și prezintг mișcгri ameboide. Spermia Se formeazг, prin procesul de spermatogenezг, оn tubii seminiferi ai testiculului, оncepвnd cu pubertatea. Este o celulг mobilг, flagelatг, cu o lungime de 50-70 м și garniturг cromozomialг haploidг (22+X sau 22+Y). Spermia este alcгtuitг din cap, gвt, corp și coadг. Capul este de formг ovalг, are un nucleu mare, оnvelit periferic de un strat subțire de citoplasmг. Anterior prezintг un corpuscul ascuțit, numit acrozom (perforator), cu care spermia lizeazг ovulul оn timpul fecundației. Chimic, capul conține nucleoproteine, lecitine, glicogen. Gвtul este o regiune scurtг și оngustг, cuprinsг оntre centriolul proximal și butonul terminal pe care se inserг flagelul. Corpul este cuprins оntre cele douг jumгtгți ale centriolului distal. Central, se gгsește filamentul axial, cu structura tipicг a unui cil mult alungit, оnconjurat la rвndul sгu de ”teaca mitocondrialг” (mitocondrii dispuse spiralat). Periferic se gгsește un strat subțire de citoplasmг оnconjuratг de plasmalemг. La nivelul corpului se gгsește centrul cinetic al spermiei, unde sunt generate mișcгrile acesteia. Coada, ultrastructural, este formatг din douг segmente: piesa principalг, porțiunea cea mai lunga și piesa terminalг. Structural, piesa principalг este formatг din filamentul axial оnconjurat de оnvelișul citoplasmei. Piesa terminalг, segmentul terminal al cozii, are оn interior filamentul axial, fгrг teaca citoplasmaticг la exterior. Spermiile sunt celule foarte mobile, care executг mișcгri helicoidale, deplasвndu-se cu viteza de 1-3 mm/min. Vitalitatea și mișcгrile spermiilor depind de pH (soluțiile slab alcaline оi activeazг, cele acide sau alcoolul оi distrug) și variazг оn funcție de temperaturг etc. Spermatogeneza Este procesul de multiplicare și maturare a gametului masculin. Оncepe la pubertate și se continuг, fгrг оntrerupere, pвnг la vвrste оnaintate. Ritmul spermatogenezei este intens la tineri și adulți, scade la bгtrвni, dar calitatea spermatozoizilor rгmвne neschimbatг.
  • 10.
    10 Spermatogeneza reprezintг funcțiaexocrinг a testiculului. Procesul se petrece la nivelul tubilor seminiferi contorți. Celulele cap de serie se numesc spermatogonii sau celule germinative masculine primordiale. Spermatogeneza se desfгșoarг оn douг etape succesive: 1. Spermatocitogeneza 2. Spermiogeneza Un ciclu complet dureazг 72 ore. Spermatogoniile, avвnd оn nucleu garniturг diploidг de cromozomi (22 de perechi cromozomi somatici și o pereche XY), se divid de douг ori mitotic, rezultвnd spermatocitele de ordinul I (46 de cromozomi). Acestea sunt celule voluminoase, ce se divid meiotic și dau naștere la spermatocitele de ordinul II, celule mai mici, cu garniturг haploidг de cromozomi (22+X sau 22+Y). Оncepвnd de la spermatocitul de ordinul II, spermatogeneza va forma gameți masculini оn douг variante: 50% posesori de heterocromozomi X și 50% Y. Spermatocitele de ordinul II se divid o singurг datг, din nou prin mitozг. Din aceastг ultimг diviziune rezultг douг spermatide, care se alipesc de celulele Sertoli și se transformг, fгrг diviziune, оn spermatozoizi (spermii). Pe mгsurг ce se matureazг, spermiile se desprind de celulele Sertoli și se deplaseazг оn lungul cгilor spermatice pвnг la veziculele seminale (organe de depozit), de unde se eliminг la exterior prin uretrг (reflexul de ejaculare). Ca și spermatocitele de ordinul II, spermiile sunt de douг tipuri: X sau Y. Dacг ovulul este fecundat de un spermatozoid purtгtor de cromozom X, produsul de concepție este programat sг devinг fatг, iar dacг fecundarea se produce cu un spermatozoid purtгtor de cromozom Y, produsul de concepție este programat sг devinг bгiat. Ovogeneza Reprezintг funcția exocrinг a ovarului, prin care se realizeazг maturarea și expulzarea ovulului. Procesul se petrece оn mai multe etape, similare cu ale spermatogenezei, dar dupг un calendar foarte diferit. Celulele sexuale primordiale feminine sunt ovogoniile ce conțin оn nucleul lor un set diploid de cromozomi (44+XX). Ovogeneza оncepe оncг оn perioada fetalг, prin diviziuni mitotice ale ovogoniilor, care devin ovocite de ordinul I. Din acest moment, cronologia ovogenezei suferг o mare abatere de la regulile diviziunii celulare. Ovocitele de ordinul I, avвnd 2n cromozomi (44+XX), оncep o diviziune reducționalг (meiozг), dar dupг prima fazг a acestei diviziuni procesul se blocheazг și nu se reia decвt la pubertate. Aceastг blocare se numește dictioten. Ca urmare, copilul de sex feminin se va naște cu 700000- 1200000 foliculi primordiali, conținвnd fiecare cвte un ovocit I la оnceput de meiozг. La pubertate, ovogeneza se reia. Lunar, cвte un ovocit I оn momentul ovulației foliculului matur se transformг оn douг celule: o celulг mare cu multг citoplasmг, ovocit de ordinul II, și o celulг micг, primul globul polar. Ambele au garniturг haploidг de cromozomi, dar numai ovocitul II este fecundabil. Ovocitul de ordinul II este expulzat din ovar, captat de franjurile trompei uterine și оn acest timp se mai divide o ultima datг mitotic, rezultвnd un preovul (22+X) și al doilea globul polar (22+X). Preovulul se transformг fгrг diviziune оn ovul, care оși continuг drumul prin trompг spre uter. Ovulul este gametul feminin. Rezultг cг ovogeneza, cu excepția primelor douг etape, nu duce la multiplicarea ovulelor. Ovulația este procesul de rupere a foliculului matur și de expulzare a ovulului (оn realitate a ovocitului II). Are loc lunar, оn ziua 14-a a ciclului menstrual. Ciclul menstrual. Funcția gonadei feminine este ciclicг, spre deosebire de cea a gonadei masculine care este continuг. Ciclul menstrual reprezintг o serie de modificгri ciclice, care se petrec la nivelul ovarului și al aparatului genital feminin și se datoreazг unor variații ciclice оn secreția de hormoni gonadotropi hipofizari, controlate de la nivel hipotalamic. Evenimentul ciclic cel mai evident este pierderea lunarг de sвnge (35-60ml).
  • 11.
    11 Fecundația este procesulde contopire a materialului genetic masculin cu cel feminin. Se realizeazг prin pгtrunderea capului spermiei оn ovul. Are loc оn primele zile dupг ovulație, оn timp ce ovulul strгbate trompa uterinг. Prin fecundare, ovulul devine ou, cu set complet de cromozomi, și оncepe sг se dividг. Оntre timp, oul, ajuns оn cavitatea uterinг, se va fixa оn profunzimea mucoasei, proces numit nidație. Aici se va forma un organ special numit placentг, cu rol nutritiv pentru produsul de concepție și cu rol endocrin. Produsul de concepție se dezvoltг оn cavitatea uterinг pвnг оn luna a 9-a, cвnd este expulzat prin actul nașterii. Placenta, ca glandг endocrinг, secretг hormoni gonadotropi, care оntrețin activitatea corpului galben, și hormoni estrogeni și progesteron necesari evoluției normale a sarcinii. Proprietгțile celulei Celula este оnzestratг cu proprietгți vitale fundamentale: metabolism, iritabilitate, autoreproducere. Celula organismului pluricelular manifestг activitate оntr-un mediu numit mediu intern al organismului. La acest mediu aparțin sвngele, limfa și lichidul tisular. Din mediul intern pгtrund оn celulг substanțele din care se compune corpul celular, sгrurile anorganice, apa, vitaminele, hormonii și oxigenul necesar la realizarea unuia din procesele energetice principale ale celulei - oxidarea. Al doilea proces energetic celular - glicoliza (descompunerea hidroliticг a glucidelor), se desfгșoarг fгrг participarea oxigenului. Din celulг se eliminг produse provenite оn rezultatul activitгții ei vitale. Ambele procese se realizeazг prin membrana celularг. Permeabilitatea membranei celulare este selectivг și se modificг sub influența diverșilor factori. Activitatea vitalг normalг a celulei se desfгșoarг la o anumitг concentrație de sгruri оn mediul ambiant (presiune osmoticг). Pentru celulele omului și ale mamiferelor aceastг concentrație este egalг cu aproximativ 0,9% (concentrația soluției izotonice de clorurг de sodiu). Оn caz dacг concentrația de sгruri оn mediul ambiant crește (mediu hipertonic), apa оncepe sг iasг din protoplasmг și celula se zbвrcește, iar dacг concentrația se micșoreazг (mediu hipotonic), apa pгtrunde оn celulг și ea se gonfleazг. Celula poate оncorpora și particule mai mari (bacterii, fragmente de celule), prin intermediul fagocitozei, precum și macromolecule și soluții - prin intermediul pinocitozei. Fagocitoza sau digestia intracelularг a fost pentru prima datг descrisг de I.M. Mecinikov. Fenomenul constг оn оnglobarea particulelor cu ajutorul prelungirilor citoplasmatice, numite pseudopode (piciorușe false). Particulele оnglobate оn protoplasmг sunt supuse acțiunii fermenților. Celulele speciale ale țesutului conjunctiv ce posedг capacitatea de fagocitozг - macrofagii, eliminг din țesuturi produsele finale de descompunere și substanțele nimerite cu hrana sau prin piele. Una dintre cele mai importante manifestгri ale activitгții vitale celulare este secreюia. Substanțele mucoide secretate de celule (mucina și mucoidele) apгrг țesuturile de leziunile mecanice și participг la formarea substanței intercelulare. Secretul proteic, care conține fermenții digestivi și unii hormoni, participг la schimbul de substanțe din organism. Capacitatea celulelor de a reacționa prin manifestгri vitale specifice la acțiunea mediului extern se numește iritabilitate. Țesutul muscular, nervos și glandular posedг cel mai оnalt grad de iritabilitate-excitabilitatea. Оn țesuturile nervos, muscular și glandular, ca rгspuns la excitare, se desfгșoarг procesul de excitație. Deplasarea celulelor poate avea loc оn mod diferit. Cel mai rгspвndit gen de mișcare a celulelor este mișcarea ameboidг: celula emite niște prelungiri (pseudopode), orientate оn direcția mișcгrii. O asemenea mișcare este caracteristicг globulelor albe din sвnge - leucocitelor, precum și celulelor migratoare ale țesutului conjunctiv - macrofagilor. Оn timpul regenerгrii țesuturilor, sunt capabile sг producг mișcгri ameboide aproape toate celulele animalelor și corpului omenesc. Un alt tip de mișcare este mișcarea de alunecare, efectuatг fгrг formarea pseudopodelor. Un asemenea mod de mișcare posedг celulele țesutului conjunctiv, numite fibroblaști. O vitezг mai mare a mișcгrii celulare se obține cu ajutorul unor formațiuni ale
  • 12.
    12 corpului celular -cili sau flagele. La om, mișcarea flagelatг s-a pгstrat la celulele sexuale masculine - spermatozoizi. Toate celulele corpului uman și ale animalelor pluricelulare au proprietatea de a crește. Majoritatea celulelor corpului nostru au оn timpul vieții dimensiuni stabile. Оn diferite procese patologice e posibilг creșterea dimensiunilor celulelor - hipertrofia lor. Diviziunea celulelor оn organismul animal poate fi de trei tipuri: indirectг (mitozг, cariochinezг), meiozг (оn formarea celulelor sexuale) și directг (amitozг). Diviziunea indirectг sau mitoticг este similarг оn celulele organismelor vegetale și animale. Fig. 2. Diviziunea mitoticг a celulei A- profaza; B- metafaza; C-anafaza; D- telofaza. Ea asigurг repartizarea uniformг a substanței nucleare (cromatinei) оntre celulele nou-formate (fiice). Aceasta se datoreazг faptului cг la оnceputul diviziunii toatг cromatina nuclearг se concentreazг оn structuri speciale - cromozomi, care ulterior se оmpart оn douг jumгtгюi. Acestea se distribuie оn cele douг celule - fiice și formeazг cromatina nucleelor lor. Diviziunea mitoticг cuprinde patru faze: profaza, metafaza, anafaza și telofaza. Profaza se caracterizeazг prin formarea de cromozomi ce apar оn nucleu sub formг de corpusculi bastonaюi sau rotunzi. Centrul celular crește оn dimensiuni și se situeazг lвngг nucleul celulei. Centriolii lui se depгrteazг unul de altul și se localizeazг la periferia centrosferei. Profaza se terminг cu formarea cromozomilor și dispariția nucleului. Оn metafazг are loc diviziunea cromozomilor, dispariția membranei nucleare. Astfel, cromozomii formați se gгsesc liberi оn citoplasmг. Centrul celular se transformг оntr-o figurг fuziformг (fusul mitotic), situatг de-a lungul axei celulare, perpendicular pe planul viitoarei diviziuni. Cromozomii formeazг la ecuatorul fusului o lamelг, numitг placг ecuatorialг, care ocupг planul viitoarei diviziuni a celulei. Metafaza se terminг prin apariția unei fisuri longitudinale оn fiecare cromozom. Anafaza se caracterizeazг prin deplasarea spre polii fusului (centrioli) a cromozomilor - fiice, formați оn urma diviziunii cromozomilor. Astfel, se formeazг douг complexe nucleare identice. Telofaza include formarea nucleelor celulelor - fiice. Totodatг, оn aceastг fazг are loc diviziunea corpului celular prin strangularea pгrții centrale a celulei оn planul plгcii ecuatoriale.
  • 13.
    13 Diviziunea celularг indirectгinclude, оn afarг de modificгrile nucleare, un șir de transformгri citoplasmatice, оn special оn organoidele celulei. Durata mitozei la diverse celule este diferitг - de la 30 min. pвnг la 3 ore. Cromozomii sunt o particularitate de specie importantг. Numгrul, mгrimea și forma cromozomilor sunt specifice pentru organismul dat. Оn procesul maturizгrii celulelor sexuale оn urma diviziunii, numitг meiozг, numгrul de cromozomi se reduce la jumгtate. Оn timpul fecundгrii - contopirii celulelor sexuale, numгrul de cromozomi se restabilește complet. Numгrul de cromozomi redus la jumгtate se numește haploid, numгrul оntreg - diploid. La om, numгrul diploid de cromozomi este egal cu 46. Schimbarea numгrului și formei cromozomilor poate fi observatг оn proliferгrile maligne ale țesuturilor. Meioza prezintг un fenomen important оn transmiterea caracterelor ereditare, оntrucвt celulele - fiice ce iau naștere оn urma diviziunii, capгtг un aparat cromozomic absolut identic cu celulele materne. Actualmente, s-a dovedit оn mod experimental (оn special la viruєi, fagi, bacterii) cг procesele ereditгții sunt legate de ADN (acidul dezoxiribonucleic). Diviziunea directг a celulei (amitoza) a fost depistatг оn toate țesuturile organismului viu. Diviziunea amitoticг оncepe cu diviziunea nucleolilor prin strangulare. Mai оntвi se divide printr-o strangulare оn douг pгrți nucleul, apoi urmeazг diviziunea citoplasmei. Uneori, cвnd citoplasma nu se separг, se formeazг celule polinucleare. Problema duratei vieții celulelor n-a fost rezolvatг definitiv. Cu toate acestea longevitatea unor celule a fost determinatг destul de exact. De exemplu, celulele epidermului trгiesc de la 3 pвnг la 7 zile, eritrocitele - pвnг la 4 luni. Se considerг cг durata vieții celulelor musculare și nervoase coincide cu durata vieții organismului. Se disting trei forme ale procesului morfologic de mortificare: picnoza - condensarea și contractarea nucleului cu dispariția structurii granulare; carioliza - dizolvarea treptatг a nucleului pвnг cвnd rгmвne o umbrг palidг ce dispare treptat. Юesuturile Țesuturile sunt sisteme organizate de materie vie cu funcții biologice definite, formate din celule similare, care оndeplinesc оn organism aceeași funcție sau același grup de funcții.
  • 14.
    14 Celulele sunt uniteоntre ele printr-o substanțг intercelularг care, atunci cвnd este оn cantitate micг, se numește ,,substanța de ciment’’, iar atunci cвnd este оn cantitate mare ”substanțг fundamentalг”. Clasificarea țesuturilor I. Țesuturi epiteliale: 1. De acoperire: — simple (un strat de celule) - pavimentoase (inclusiv endoteliu și mezoteliu) - cubice - cilindrice ciliate și neciliate — pseudostratificate - cilindrice ciliate și neciliate — stratificate (douг sau mai multe straturi) - pavimentoase (cheratinizate și necheratinizate) - cubice - cilindrice - de tranziție (uroteliu) 2. Glandulare: — tip endocrin - tipul оn cordoane celulare (adenohipofiza, glandele paratiroide) - tipul folicular (tiroida) — tip exocrin (pluricelulare) - simplu - tubular - alveolar (acinos) - compus - tubulo-glomerular - tubulo-alveolar - tubulo - acinos - tip mixt - pancreasul - testiculul - ovarul 3. Senzoriale (neuroepiteliale) care оntrг оn structura organelor de simț. II. Țesuturi conjunctive 1. Dupг consistențг: — moi - lax - reticulat - adipos - fibros - elastic — semidure (cartilaginoase) - hialin - elastic - fibros
  • 15.
    15 — dure (osoase) -compact - spongios 2. Dupг funcție: — rol trofic - țesut conjunctiv lax - adipos - sanguin — rol mecanic - fibros - cartilaginos - osos — rol de depozit - adipos - osos — rol de apгrare - reticulat - conjunctiv lax III. Țesuturi musculare - neted - striat - striat de tip cardiac IV. Țesutul nervos - neuronul - nevroglia V. Sвngele Țesutul epitelial Юesuturile epiteliale acoperг suprafața organismului formвnd epidermul, cгptușesc cavitгțile și conductele diferitelor organe, constituie parenchimul glandelor exocrine și endocrine, iar unele s-au specializat оn recepția diverșilor stimuli (epiteliale senzoriale). Sunt alcгtuite din celule care, inițial, au formг rotundг, оnsг, оn raport cu specializarea funcționalг și localizarea lor, pot fi: turtite (pavimentoase), poliedrice, cubice sau cilindrice. Epiteliul acoperг țesutul conjunctiv, de care este separat prin membrana bazalг. Aceasta servește ca suport și permite trecerea plasmei sangvine, epiteliul fiind avascular. De la țesutul conjunctiv primește terminații nervoase bogate, care-i asigurг sensibilitatea. Tabela nr.2 Epitelii de acoperire Tip de epiteliu Clasificare dupг Caracteristici Localizare
  • 16.
    16 forma celulelor 1. Epiteliulsimplu (unistratificat și pseudostratificat) Celulele sunt situate pe membrana bazalг, unite prin substanța ciment și desmozomi. Epiteliu simplu pavi- mentos (celule plate). Epiteliu cubic (celule de formă cuboidă). Endoteliile, mezote- liile (peritoneu, peri- card, foițele pleurale). Mucoasa bronhiilor mici (bronhiolele terminale din lobulul pulmonar), canalele excretoare mici ale glandelor salivare. Celulele cilindrice pot avea cili (epiteliul trompei uterine) sau microvili acoperiți de o membranг celularг formвnd platoul striat (epiteliul vilozitгților intestinale). Celule de оnгlțimi diferite; numai unele ajung la suprafațг, dвnd aspect fals de stratificare; toate celu- lele se sprijinг pe membrana bazalг. Epiteliu pseudostratificat (celule cilindrice cu cili, printre care se gгsesc și celule cu mucus). Mucoasa traheii și a bronhiilor principale. 2. Epiteliu stratificat Numгrul straturilor variazг, ca și forma celulelor din ultimul strat. Stratul profund este situat pe o mem- branг bazalг. Epiteliu stratificat pavimentos (celulele superficiale sunt pavimentoase, iar cele profunde au rol generator-strat generator). Epiteliu stratificat cubic. Se gгsește mai ales оn viața embrionarг; la adult este format din douг rвnduri de celule, cele superficiale fiind cubice, iar cele bazale mai оnalte. Epiteliu stratificat cilindric (prismatic); mai multe straturi celulare,cel superficial cilindric. Poate fi ciliat și Structura pielii (chera- tinizat). Оn mucoasa bucalг, mucoasa bu- cofaringelui, esofagia- nг (necheratinizat). Structura canalelor mici ale glandelor salivare. Mucoasa faringianг, laringianг.
  • 17.
    17 Epitelii glandulare Țesutul epitelialglandular este format din celule diferențiate, care au proprietatea de a elabora produși specifici. Celulele sunt dispuse оn diferite moduri și, оn asociație cu țesutul conjunctiv, cu vasele sanguine și terminațiile nervoase, formeazг glande. Produșii secretați pot fi excretați la exteriorul organismului, оn lumenul unor organe, sau trec direct оn sвnge. Dupг felul produșilor de secreție și dupг locul de excreție, distingem trei tipuri de glande: exocrine, produsul de secreție este eliminat printr-un canal la exterior (glande sebacee, sudoripare etc.) sau оn diferite cavitгți (glande salivare, gastrice etc.); endocrine (glande cu secreție internг), ai cгror produși (hormonii) se eliminг direct оn sвnge; glande mixte, care au o dublг secreție, endocrinг și exocrinг (pancreas, testicul, ovar). Celulele epiteliilor glandulare au forme variate: piramidale, cuboidale, оnalte, poliedrice. Оn citoplasma lor au numeroase mitocondrii și un aparat Golgi bine dezvoltat, ca și o ergastoplasmг bogatг, structuri legate de elaborarea produșilor de secreție. Glandele exocrine se deosebesc оntre ele prin morfologia și structura lor. Clasificarea se face dupг numгrul de celule, așezarea celulelor glandulare оn parenchimul secretor și dupг ramificarea conductelor de excreție. Glandele endocrine se caracterizeazг prin: lipsa canalelor de excreție, produsul de secreție (hormonii) se varsг direct оn sвnge; celulele secretoare sunt dispuse sub formг de cordoane, mase epiteliale sau mici vezicule (tiroida); rețeaua capilarг (sinusoide) оntrг оn structura fiecгrei glande. Tabela nr.2 Epitelii glandulare Dupг numгrul de celule Tipul glandei Caracteristici Localizare Glande unicelulare Celula secretorie este situatг printre alte celule epiteliale de tip prismatic monostrati- ficat. Au forma de caliciu (celule caliciforme) și secretг mucus. Epiteliul intestinal, cгile biliare extrahepatice, epiteliile ciliate ale arborelui respirator etc. Glande pluricelulare (epiteliu de secreție, Simple: Glande tubuloase Aspect de tub, celule- le glandulare se aflг Glandele Lieberkǜhn din intestinul subțire neciliat. Epiteliu de tranziție (uroteliu). Forma celulelor și numгrul straturilor sunt varia- bile оn funcție de goli-rea și distensia orga-nelor. Uroteliul este impermeabil pentru constituenюii urinei, fiind lipsit de mem-branг bazalг. Cгile urinare (mucoasa vezicii urinare, a ureterelor).
  • 18.
    18 situat pe unțesut conjunctiv inervat și vascularizat). Glande acinoase Glande alveolare Compuse: Glande tubuloase compuse (ramificate) Glandele tubulo- alveolare Glandele tubulo- glomerulare Glandele tubulo- acinoase (acinoase compuse) pe o membranг baza- lг; se deschid direct оn lumenul organului. Porțiunea secretorie dilatatг, cгptușitг cu celule epiteliale de formг piramidalг ce delimiteazг un lumen. Asemгnгtoare celor acinoase, dar porțiu- nea secretorie este mai dilatatг (saci glandulari). Mai mulți tubi care fuzioneazг la nivelul suprafeței de evacuare a secreției. Formate din tubi glan- dulari și saci glandu- lari Porțiunea secretorie tubularг оnfгșuratг оn ghem. Glande tubulare care au la capгt cвte un acin. Acinii formeazг parenchimul secretor (acini seroși, micști, mucoși). Glandele lacrimale. Glandele sebacee Glandele duodenale Brǜnner. Prostata Glandele sudoripare Glande salivare, parenchimul exocrin al pancreasului. Epitelii senzoriale (senzitive) Acest tip de epiteliu este format din celule specializate pentru recepționarea diferiților stimuli externi sau interni și face parte integrantг din organele de simț, unde vor fi, de altfel, prezentate. Țesutul conjunctiv Юesutul conjunctiv este foarte variat ca aspect morfologic și funcțional. Este alcгtuit din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive (colagene, elastice, reticulare) și o substanțг nestructuratг, amorfг, numitг substanțг fundamentalг.
  • 19.
    19 Celulele conjunctive suntfoarte variate; ele provin din celulele mezenchimale embrionare. Acestea pot fi оmpгrțite оn douг grupe: celule autohtone și celule migratorii (leucocitele, limfocitele, monocitele). Din grupa celulelor autohtone fac parte: fibrocitele, cu formг alungitг sau stelatг, care pot fi fixe sau mobile; оndeplinesc funcții metabolice fundamentale (de edificare a fibrelor și a substanюei fundamentale); histocitele, mobile, de formг variabilг, cu prelungiri citoplasmatice; sunt elemente reactive; plasmocitele (ovale, rotunde), celulele adipoase și celulele pigmentare, cu funcții speciale, respectiv оn sinteza de proteine, lipide și pigmenți; mastocitele (rotunde, ovale sau neregulate), оndeplinesc rolul de coordonator al tuturor proceselor metabolice din țesutul conjunctiv; celulele de origine embrionarг (mezenchimalг și reticulatг) cu capacitatea de reоnnoire continuг a celulelor din țesutul conjunctiv. Fibrele conjunctive se grupeazг, la rвndul lor, оn trei categorii: colagene sau conjunctive: оn toate tipurile de țesut conjunctiv, sunt omogene și dispuse оn fascicule (prin fierbere, dau gelatina); elastice: subțiri, ramificate, dispuse оn rețea. Sunt formate din elastinг, care le conferг elasticitate; fibrele de reticulinг formeazг o rețea оn ochiurile cгreia se aflг substanța fundamentalг (se gгsesc, оn special, оn organele limfopoietice, оn țesutul lax și оn membranele bazale). Substanюa fundamentalг este o componentг amorfг, ce ocupг spațiul dintre fibre și celulele conjunctive. Intervine оn metabolismul apei și al sгrurilor minerale. Оn țesutul cartilaginos este rezistentг și elasticг, оncгrcatг cu condrinг, оn țesutul osos este solidг, durг și rezistentг, оncгrcatг cu sгruri minerale. Substanюa fundamentalг este produsг de celulele țesutului conjunctiv. Țesuturile conjunctive, dupг consistența lor, pot fi clasificate оn: țesuturi moi (conjunctiv lax, reticulat, adipos, fibros, elastic), semidure - cartilaginos, și dure - țesutul osos. Tabela nr.3 Țesuturi conjunctive noi Tipuri de țesuturi Caracteristici Localizare Țesutul conjunctiv lax Este forma cea mai rгspвnditг; conține оn proporție egalг celule, fibre, substanțг fundamentalг. Celulele sunt de douг feluri: —fixe - fibrocite, celule adi- poase,histiocite, macrofage, celule pigmentare, plasmo- cite și mastocite; —mobile- limfocite și leucocite. Substanța fundamentalг este abundentг, iar fibrele sunt nu- meroase (colagene, elastice, reticulinг). Оn organe formeazг stroma conjunctivг de susținere și are rol trofic. Umple spațiile libere dintre organe, formeazг hipodermul, leagг fibrele musculare și grupele de mușchi; se оntinde de-a lungul nervilor și vaselor și formeazг, cu epiteliile, unitгți funcționale.
  • 20.
    20 Țesutul reticulat Este formatdin celule reticulare, cu multe prelungiri, și din fibre de reticulinг. Celulele se pot transforma оn histiocite macrofage, avвnd rol оn procesele de apгrare (fagocitozг). Оn ganglionii limfatici, splinг, mгduva osoasг, ficat, mucoasele respiratorii și digestive. Țesutul adipos Оn structura sa predominг celulele adipoase care se grupeazг (200-400) оn jurul capilarelor și arteriolelor, formвnd lobuli adipoși оntre care se gгsește țesut conjunctiv lax. Are rol trofic, mecanic și de izolare termicг pentru unele organe. Оn jurul unor organe (rinichi, suprarenalг, ochi, tiroidг), оn mezenter, оn mediastin, оn regiunile axilare și inghinale, hipoderm. Țesutul fibros Predominг fibrele de colagen și elastice, puținг substanțг fundamentalг și celule. Are vascularizație și plasticitate reduse. Este rezistent, avвnd rol de protecție. Оn fasciile ce acoperг mușchii, оn structura tendoanelor și a aponevrozelor, a capsulelor unor organe (ficat, rinichi, splinг, ganglioni limfatici), derm, cornee, fir de pгr. Țesutul elastic Conține numeroase fibre elastice printre care se gгsește substanța fundamentalг. Celulele sunt puține. Оn tunica medie a arterelor mari, corzile vocale, ligamentele galbene dintre vertebre. Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) Țesutul cartilaginos face parte din grupa țesuturilor cu funcție mecanicг, fiind caracterizat prin compoziție chimicг și proprietгți fizice deosebite: rezistențг elasticг la presiune și mare rezistențг mecanicг la frecare. Este оnvelit, la exterior, de o membranг fibroasг, puțin vascularizatг, numitг pericondru. Țesutul cartilaginos este format din celule, substanțг fundamentalг și fibre. Componenta cea mai abundentг este datг de un ansamblu format din substanța fundamentalг și fibre, care se numește substanțг cartilaginoasг sau matricea cartilajului. Оn ea sunt sгpate cгmгruțe, condroplaste, care adгpostesc celulele cartilaginoase, condroblaste - cвnd sunt tinere - și condrocite - cвnd sunt mature. Condrocitele sunt celule mari, ovale, globuloase, cu un diametru de 40м, cu citoplasmг abundentг; se aflг оn grupuri de 2-4 celule sau izolate. Substanța fundamentalг este impregnatг cu condrinг. Substanțele anorganice sunt reprezentate de apг 70% și de sгrurile minerale оn care predominг NaCl. Оn structura cartilajului оntrг și fibre colagene și elastice care se condenseazг concentric оn jurul condroplastelor. Cartilajul nu este vascularizat, nutriția realizвndu-se prin difuziune de la nivelul capilarelor din pericondru. Dupг cantitatea și varietatea de fibre se deosebesc trei tipuri principale de țesut cartilaginos: hialin, elastic și fibros. Cartilajul hialin are substanțг fundamentalг abundentг, rezistentг și omogenг, impregnatг cu condrinг. Se gгsesc puține fibre colagene, foarte fine, cu orientгri diferite. Celulele sunt izolate
  • 21.
    21 sau dispuse оngrupuri. Din cartilaj hialin este format scheletul embrionului, cartilajele de creștere diafizo-epifizare, cartilajele articulare, scheletul cartilaginos al traheii și bronhiilor, cartilajele nazale și ale coastelor. Cartilajul elastic conține оn substanța fundamentalг o bogatг rețea de fibre elastice; celulele sunt așezate оn grupuri mici alгturate. El formeazг scheletul organelor care trebuie sг-și menținг forma, dar au un grad mare de elasticitate: pavilionul urechii, epiglota, aripile nasului etc. Cartilajul fibros este format din fascicule de fibre colagene, cu orientarea longitudinalг. Celulele sunt puțin numeroase, așezate de-a lungul fasciculelor de fibre, оn grupe de 2-3, iar substanța fundamentalг este redusг. Se mai numește țesut fibrocartilaginos și formeazг discurile intervertebrale, cartilajele simfizelor, meniscurile articulare și unele ligamente (ligamentul capului femural). Țesutul osos Юesutul osos este adaptat pentru funcția de suport și protecție, fiind cel mai rezistent și dur țesut mecanic, datoritг impregnгrii substanței fundamentale cu sгruri minerale, de calciu și fosfor. Este format din celule osoase, fibre și substanțг fundamentalг, fiind puternic vascularizat, acoperit la periferie, cu excepția capetelor articulare, de o membranг vasculo-conjunctivг, numitг periost. Celula osoasг, numitг osteoblast оn stadiul tвnгr și osteocit оn stadiul adult, are rol osteogen. Osteocitele sunt de formг ovalarг, turtite, cu multe prelungiri, situate оn niște cavitгți stelate sau fuziforme (20-30м diametru), numite osteoplaste, sгpate оn substanța fundamentalг. Osteoblastele prezintг o bogatг activitate secretorie, participвnd la osificarea oseinei, la procesele de dezvoltare a oaselor, de reparație și regenerare. Dupг terminarea procesului de osificare, osteoblastele se maturizeazг, transformвndu-se оn osteocite. Substanța fundamentalг a osului are douг componente: organicг și mineralг. — Componenta organicг, оn proporție de 34 %, este formatг din oseinг, оn constituția cгreia se deosebesc o substanțг glicoproteicг, оn care se depun sгrurile minerale, și substanța colagenг, reprezentatг de sistemele de fibre conjunctive ale țesutului osos. — Componenta mineralг, оn proporție de 66%, este formatг din microcristale de fosfat tricalcic, carbonat de calciu, fluorurг de calciu, carbonat de sodiu, carbonat de magneziu, hidroxid de calciu. Substanța fundamentalг se dispune sub formг de lamele osoase și, dupг dispoziția lor, distingem douг varietгți de țesut osos: compact și spongios. Țesutul osos compact formeazг diafiza oaselor lungi, stratul de la suprafața epifizelor și al oaselor scurte, cвt și lama internг și externг a oaselor plate. Este format din numeroase canale Hawers (conțin țesut conjunctiv și vase sangvine), dispuse оn lungimea osului, paralele оntre ele și legate оn numeroase puncte prin anastomoze transversale sau oblice. Оn jurul canalului Hawers substanța osoasг este dispusг sub forma unor lamele osoase concentrice, оn numгr variabil de 5-30, iar оntre lamele sau оn grosimea lor se gгsesc osteoplastele cu osteocite. Un canal Hawers, оmpreunг cu lamelele din jur formeazг osteonul sau sistemul hawersian (unitatea morfologicг și funcționalг a osului). Оn osul compact mai existг o serie de canale neоnconjurate de lamele osoase, care perforeazг osul dinspre periost spre profunzime, numite canale Volkmann, prin care trec vase și nervi de la periost оn interiorul osului. Țesutul osos spongios se gгsește оn epifizele oaselor lungi și оn interiorul oaselor plate și scurte. Este format din lamele osoase (trabecule) care, la rвndul lor, sunt alcгtuite din mai multe lamele, delimitвndu-se niște cavitгți de aspect și mгrimi diferite, numite areole (dau aspectul spongios, buretos). Areolele comunicг оntre ele și conțin mгduva hematogenг. Areolele și lamelele osoase sunt sisteme hawersiene incomplete.
  • 22.
    22 Țesutul muscular Țesuturile muscularesunt adaptate funcției de contracție. Celula sau fibra muscularг prezintг unul sau mai mulți nuclei, dupг tipul de țesut muscular, o membranг celularг, numitг sarcolemг, și citoplasmг, denumitг sarcoplasmг, оn interiorul cгreia se gгsesc organitele celulare comune și organitele specifice (contractile), miofibrile, apгrute оn urma diferențierii și adaptгrii celulei la funcția de contracție. Dupг particularitгțile miofibrilelor, țesuturile musculare se оmpart оn trei tipuri: țesut muscular neted, оn care miofibrilele sunt omogene și se contractг involuntar; țesut muscular striat, care se contractг voluntar; țesut muscular cardiac, оn care miofibrilele sunt striate, dar țesutul se contractг involuntar. Țesutul muscular neted Fibra muscularг este unitatea morfofuncționalг a țesutului muscular neted. Ea оntrг оn constituția pгturii musculare a tubului digestiv, a conductelor aparatului respirator, urogenital, glandelor excretorii, оn tunica muscularг a vaselor, оn anexele unor organe de simț (piele, ochi), оn capsulele unor organe (splinг, suprarenalг). Fibrele sunt așezate оn straturi, benzi sau rгspвndite izolat оn țesutul conjunctiv. Fibra muscularг netedг, de aspect fusiform, are o lungime cuprinsг 10-100 м. Este formatг din sarcolemг, sarcoplasmг și un nucleu central, de formг alungitг. Sarcolema (plasmalema), groasг de 100 м, prezintг numeroase invaginгri din care se formeazг veziculele de pinocitozг, prin intermediul cгrora sunt transportate оn celulг substanțe trofice și activatori ai procesului contractil. Sarcoplasma este omogenг sau fin granulatг, mai abundentг оn centrul fibrei. Conține organite comune, incluziuni celulare și organite specifice - miofibrilele. Miofibrilele, organite specializate pentru contracție, ocupг cea mai mare parte din sarcoplasmг. Au o formг alungitг și se оntind de la un capгt la altul al fibrei. Miofibrilele au o structurг complexг, fiind alcгtuite din miofilamente de 10-150 м, sunt omogene (fгrг striații transversale), iar din punct de vedere biochimic sunt formate din proteine contractile (actinг, miozinг) și reglatoare (tropomiozinг și troponinг). Inervația este asiguratг de sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Fibrele musculare conțin substanțe organice, reprezentate prin glucide, lipide, proteine, precum și enzime legate de funcția contractilг. Țesutul muscular striat Țesutul muscular striat este alcгtuit din fibre care оntrг оn constituția mușchilor scheletici (40% din greutatea corpului), iar la nivelul viscerelor le оntвlnim оn musculatura limbii, faringelui, a porțiunii superioare a esofagului și оn cea a unor sfinctere (anal extern și cel extern al uretrei), cвt și оn mușchii extrinseci ai globului ocular. Fibra muscularг striatг are o formг cilindricг sau prismaticг, cu extremitгțile rotunjite sau ramificate (mușchii feței și ai limbii). Sunt elemente multinucleate, plasmoidale, cu zeci sau sute de nuclei de formг ovoidг, situați periferic, imediat sub sarcolemг. Fibra striatг este alcгtuitг din membranг = sarcolemг, citoplasmг = sarcoplasmг și numeroși nuclei. Sarcolema, examinatг la microscopul electronic, prezintг douг porțiuni distincte: sarcolema propriu-zisг și membrana bazalг. Sarcolema propriu-zisг are rol de a propaga excitația de-a lungul fibrei musculare (are structura generalг a plasmalemei). Membrana bazalг, formatг din proteine colagenice, are rolul de a menține forma fibrei musculare оn limite normale.
  • 23.
    23 Sarcoplasma este acidofilг,cu aspect de fluid оn centrul fibrei, mai densг și mai abundentг la periferia fibrei musculare. Conține organite comune, diferite incluziuni și numeroase miofibrile. Mitocondriile (sarcozomii) sunt situate оn sarcoplasma perinuclearг și interfibriliarг. Conțin o mare cantitate de mioglobinг (pigment asemгnгtor hemoglobinei), cu rol de transportator și rezervor de oxigen, și un bogat echipament enzimatic. Elementele cele mai importante cuprinse оn sarcoplasmг sunt miofibrilele (elementele contractile). Ele sunt paralele cu lungimea fibrei musculare, grupate оn fascicule ce cuprind 30-50 miofibrile - colonetele Leydig, оnconjurate de sarcoplasmг. Miofibrilele au un aspect heterogen, de-a lungul lor observвndu-se (microscopic) o alternanțг de benzi clare și оntunecate care, fiind situate la același nivel оn toate miofibrilele, dau aspectul de striațiune transversalг, specificг fibrei musculare striate. Prin microscopia electronicг s-a stabilit cг miofibrele sunt constituite din numeroase fibrile elementare, numite miofilamente, (50-150м), ce constituie unitatea ultrastructuralг și funcționalг a miofibrilei. Vascularizația юesutului muscular striat este foarte bogatг, asigurвnd procesele metabolice intense din timpul contracției. Mușchii striați au o inervație motorie (placa motorie) și senzitivг (fibre aferente care pornesc de la proprioceptori musculari). Țesutul muscular striat de tip cardiac (miocardul) Miocardul este constituit din fibre musculare cu structurг asemгnгtoare fibrelor musculare striate (miofibrilele prezintг alternanțг de benzi clare și оntunecoase) și fibrelor musculare netede, prin poziția centralг a nucleului. Fibrele musculare cardiace sunt acoperite de o teacг conjunctivг cu fibre de reticulinг și sunt dispuse оn rețea, оn ochiurile cгreia se aflг țesutul conjunctiv lax, vase și fibre nervoase vegetative (formeazг оmpreunг cu sarcolema joncțiunea neuro-muscularг, sinapsa). Fibra cardiacг are un diametru și o lungime mai micг decвt fibra striatг, iar capetele sunt de obicei ramificate. Sarcoplasma este mai abundentг la periferie și оn jurul nucleului și mai sгracг оntre miofibrile. Mitocondriile sunt mai numeroase decвt оn fibrele striate și netede, fiind așezate оntre miofibrile sub forma unor coloane (datoritг activitгții contractile permanente). Miofibrilele prezintг aceleași caractere morfologice și structurale ca la fibra striatг de tip scheletic, fiind оnsг mai groase. Pe lвngг miocardul de tip contractil existг și țesutul nodal (miocardul specific), care determinг contracția ritmicг și automatг a inimii, stabilind o legгturг anatomicг și funcționalг оntre atrii și ventricule (nodul sinoatrial, atrioventricular, fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje). Țesutul nodal este format din fibre musculare cardiace, cu caracter embrionar, de forme variate, dispuse оn noduli, rețele și cordoane. Celulele sunt bogate оn sarcoplasmг ce conține mult glicogen, 1-2 nuclei, mitocondriile sunt rare, iar reticulul endoplasmatic redus. Miofibrilele, оn numгr redus, sunt mai subțiri, dispuse longitudinal sau transversal, trec de la o celulг la alta, formвnd o rețea prin care excitația se transmite оn toate direcțiile la fibrele miocardului contractil, cu care se continuг. Țesutul nervos Țesutul nervos este constituit din celule nervoase (neuroni), cu prelungirile lor, și din celule nevroglice. Embriologic, derivг din ectoderm. Neuronii sunt elemente оnalt diferențiate
  • 24.
    24 morfologic. Nevrogliile, structuricu rol de susținere și de protecție, realizeazг elementele sistemului de susținere. Neuronul Este format din corpul celular (pericarionul) și una sau mai multe prelungiri, care sunt de douг tipuri: dendritele, prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite), și axonul, care, funcțional, este celulifug, prelungire unicг a neuronului. Ca formг și dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiți, de la neuroni mici, de 4-6м (stratul granular din cerebel), pвnг la neuroni giganți, 130м (celulele piramidale Betz din cortexul cerebral). Forma neuronilor este variabilг: stelatг (coarnele anterioare ale mгduvei), sfericг sau ovalг (оn ganglionii spinali), piramidalг (zonele motorii ale scoarței cerebrale) și fusiformг (оn stratul profund al scoarței cerebrale). Оn funcție de numгrul prelungirilor, neuronii pot fi:  unipolari (celulele cu conuri și bastonașe din retinг) - au aspect globulos, cu o singurг prelungire;  pseudounipolari - se aflг оn ganglionul spinal, au o prelungire care se divide оn ”T”; dendrita se distribuie la periferie, iar axonul pгtrunde оn SNC;  bipolari - de formг rotundг, ovalг sau fusiformг, cu cele douг prelungiri pornind din polii opuși ai celulei (neuronii din ganglionul spiral Corti, ganglionul vestibular Scarpa, retinг, mucoasa olfactivг);  multipolari - au o formг stelatг, piramidalг sau piriformг și prezintг numeroase prelungiri dendritice și un axon (scoarța cerebralг, cerebeloasг, cornul anterior din mгduva spinгrii). Dupг funcție neuronii pot fi: receptori, prin dendritele lor recepționeazг excitanții din mediul exterior sau din interiorul organismului (pot fi somatosenzitivi și viscero-senzitivi); motori, ai cгror axoni sunt оn legгturг cu organele efectoare (somatomotori єi viscero-motorii); intercalari (de asociație), care fac legгtura оntre neuronii senzitivi și motori. Organizarea structuralг a neuronului Corpul neuronului este format din neurilemг (membrana plasmaticг), neuroplasmг (citoplasmг) și nucleu. Neurilema celulei nervoase este subțire, delimiteazг neuronul și are o structurг lipoproteicг. Neuroplasma are constituția coloidalг a unui gel, ceva mai densг decвt a celulelor organismului, datoritг unor organite celulare specifice, neurofibrilele. Neuroplasma conюine organitele celulare generale (mitocondrii, ribozomi, lizozomi, reticul endoplasmatic) și incluziuni pigmentare. Nu are centru celular deoarece neuronul nu se divide. Organitele specifice sunt: substanța tigroidг (corpii Nissl) și neurofibrilele. Nucleul. Celulele nervoase motorii, senzitive și de asociație au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice prezintг deseori un nucleu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli sau multipli. Prelungirile corpului celular sunt dendritele și axonul. Dendritele, оn porțiunea lor inițialг, sunt mai groase, apoi se subțiazг. Оn ele se gгsesc neurofibrile și corpii Nissl. Ele recepționeazг impulsul nervos și оl conduc spre corpul neuronului, celulipet (centripet). Axonul este o prelungire unicг, lungг (uneori de 1m) și mai groasг. Este format dintr-o citoplasmг specializatг, numitг axoplasmг, оn care se gгsesc: mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile. Membrana ce acoperг axoplasma se numește axolemг, cu rol important оn propagarea impulsului nervos. De-a lungul traseului sгu, axonul emite
  • 25.
    25 colaterale perpendiculare pedirecția sa, iar оn porțiunea terminalг se ramificг; ultimele ramificații sunt butonate (butoni terminali) și conțin mici vezicule pline cu mediator chimic ce оnlesnește transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai conține neurofibrile și mitocondrii. Axonul conduce impulsul nervos celulifug (centrifug). Nevroglia Celulele nevroglice (gliale) formeazг cel de-al doilea tip celular al țesutului nervos. La mamiferele superioare, numгrul lor depгșește de 10 ori numгrul neuronilor. Sunt de origine ectodermicг (microglia este singura de origine mezodermicг). Forma și dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca numгr. Au centru celular, deci se divid. Nevrogliile sunt celule care se divid intens (sunt singurele celule ale țesutului nervos care dau naștere tumorilor din SNC), nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl. Nevrogliile au rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic (piciorușul vascular al astrocitului care intervine оn trecerea substanțelor de la capilar la neuron), оn fenomenele de cicatrizare ale țesutului nervos (оn caz de lezare sau degenerare a unei regiuni din SNC formeazг o rețea ce оnlocuiește țesutul nervos), rol fagocitar (microglia), оn sinteza tecii de mielinг și оn sinteza de ARN și alte substanțe pe care le cedeazг neuronului. Nevroglia are și activitate sinapticг prin conținutul bogat оn colinesterazг nespecificг, influențвnd spațiul extracelular din vecinгtatea sinapselor și transmiterea impulsului nervos. Sвngele Sвngele este un fluid care circulг оn interiorul sistemului cardiovascular. Оmpreunг cu limfa și lichidul intercelular, sвngele constituie mediul intern al organismului. Оntre mediul intern și celule existг un schimb permanent de substanțe și energie; substanțele necesare menținerii activitгții celulare (O2, glucide, acizi grași, aminoacizi, vitamine etc.) trec din sвnge оn celulг, iar produșii nefolositori sau toxici, rezultați din procesele catabolice (CO2, acizi nevolatili, uree, acid uric, amoniac etc.), sunt eliminați оn lichidul extracelular. Conținutul mediului intern este menținut constant datoritг circulației permanente a sвngelui. Acesta aduce substanțele folositoare pвnг la nivelul celulelor, refгcвnd mereu rezervele metabolice, iar de aici оndepгrteazг produșii de catabolism pe care-i transportг spre organele de eliminare. Volumul sanguin (volemia). Cantitatea totalг de sвnge din organism reprezintг 7% din greutatea corpului. Aceasta оnseamnг circa 5 litri de sвnge pentru un individ de 70 kg. Volemia variazг, оn condiții fiziologice, оn funcție de sex (este mai mare la bгrbați), vвrstг (scade cu оnaintarea оn vвrstг), mediul geografic (este mai mare la locuitorii podișurilor оnalte). Оn repaus, o parte din masa sanguinг a corpului stagneazг оn teritoriile venoase și capilarele din ficat, splinг și țesutul subcutanat. Acesta este volumul sanguin stagnant sau de rezervг, оn cantitate de 2l. Restul 3 l оl reprezintг volumul circulant. Raportul dintre volumul circulant și volumul stagnant nu este fix, ci variazг оn funcție de condițiile de existențг. Оn cursul efortului fizic sau termoreglator are loc mobilizarea sвngelui de rezervг, crescвnd volumul circulant. Mobilizarea depozitelor de sвnge se realizeazг sub acțiunea SNV simpatic, care determinг contracția musculaturii netede din pereții vaselor. Astfel, se asigurг aprovizionarea optimг cu oxigen și energie a organelor active. Proprietгțile sвngelui Culoarea. Sвngele are culoare roșie. Aceasta se datoreazг hemoglobinei din eritrocite. Culoarea sвngelui poate varia оn condiții fiziologice sau patologie. Sвngele recoltat din artere
  • 26.
    26 (sвnge arterial) estede culoare roșu-deschis (datoritг oxihemoglobinei), iar sвngele recoltat din vene (sвnge venos) are culoare roșu - оnchis (datoritг hemoglobinei reduse). Cвnd cantitatea de hemoglobinг din sвnge scade, culoarea devine roșu-palid. Densitatea. Sвngele este mai greu decвt apa. Densitatea sвngelui are valoarea 1055g/l. Plasma sanguinг are o densitate de 1025g/l. Aceastг proprietate a sвngelui depinde de componentele sale și оn special de hematii și proteine. Viscozitatea. Valoarea relativг a viscozitгții sвngelui este 4.5 fațг de viscozitatea apei, consideratг egalг cu 1. Viscozitatea determinг curgerea laminarг (оn straturi) a sвngelui prin vase. Creșterea viscozitгții peste anumite valori este un factor de оngreunare a circulației. Presiunea osmoticг. Оn orice soluție, apare o presiune staticг suplimentarг ce poate fi pusг оn evidențг separвnd, printr-o membranг semipermiabilг, solventul de soluția respectivг. Membrana semipermiabilг permite trecerea solventului și оmpiedicг deplasarea substanței dizolvate de o parte și de cealaltг a ei. Оn aceste condiții apare fenomenul de osmozг, ce constг оn deplasarea moleculelor solventului prin membranг spre compartimentul ocupat de soluția respectivг. Valoarea presiunii osmotice a lichidelor corpului (mediu intern și lichidul intracelular) este de aproximativ 300 miliosmoli/l. Exprimatг оn unitгți barice, aceasta corespunde unei presiuni de aproximativ 72 atmosfere, deci de 5500 mmHg. Presiunea osmoticг are rol important оn schimburile de substanțe dintre capilare și юesuturi. Presiunea osmoticг a substanțelor coloidale (proteinele) se numește presiune coloidosmoticг și are valoarea de 28mm Hg. Proteinele plasmei au rol foarte mare оn schimburile capilar - țesut, deoarece presiunea osmoticг a sвngelui este egalг cu cea a lichidului interstițial (intercelular), singura forțг care atrage apa din țesuturi spre capilare fiind presiunea coloid-osmoticг a proteinelor plasmatice. Un alt rol al presiunii coloid-osmotice se manifestг оn procesul de ultrafiltrare glomerularг ce duce la formarea urinei. Soluțiile cu presiuni osmotice egale cu ale mediului intern se numesc izotone, cele cu presiuni osmotice mai mici sunt hipotone, iar cele cu presiuni osmotice mai mari sunt hipertone. O soluție de clorurг de sodiu оn concentrație de 9g la 1 l apг distilatг are o presiune osmoticг de aproximativ 300 mosm ‰, este deci izotonг și poartг denumirea de ser fiziologic. Reacția sвngelui este slab alcalinг. Ea se exprimг оn unitгți pH. pH-ul sangvin are valoarea cuprinsг оntre 7.38-7.42, fiind menținut prin mecanisme fizico-chimice (sistemele tampon) și biologice (plгmвn, rinichi, hematie etc.). Sistemele tampon intervin prompt оn neutralizarea acizilor sau bazelor apгrute оn exces оn mediul intern. Ele se consumг оn timpul neutralizгrii. Mecanismele biologice intervin mai tardiv și duc atвt la оndepгrtarea acizilor sau bazelor, cвt și la refacerea sistemelor tampon. Оn acest mod, prin cooperarea dintre mecanismele fizico - chimice și cele biologice se menține stabil pH-sangvin. Оn organism existг numeroase sisteme tampon, repartizate unele оn plasmг, altele оn hematii și alte celule ale corpului. Temperatura. La om și la animalele cu sвnge cald (homeoterme), temperatura sвngelui variazг оntre 350 C (оn sвngele din vasele pielii) și 390 C (оn sвngele din organele abdominale). Deplasarea continuг a sвngelui prin organism contribuie la uniformizarea temperaturii corpului și ajutг la transportul cгldurii din viscere spre tegumente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere. Sвngele astfel ”rгcit” se reоntoarce la organele profunde, se оncarcг cu cгldurг și așa mai departe. Componența sвngelui Sвngele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coaguleazг.
  • 27.
    27 Prin centrifugarea uneieprubete cu sвnge incoagulabil, se produce separarea sвngelui оn douг componente: - Elementele figurate ale sвngelui, situate la fundul eprubetei ce se prezintг ca un lichid foarte vвscos, de culoare roșie-оnchisг; - Plasma sangvinг, situatг deasupra, este un lichid mai puțin vвscos, transparent, de culoare galben - citrin. Elementele figurate ale sвngelui Reprezintг 45% din volumul sangvin. Aceastг valoare poartг numele de hematocrit sau volum globular procentual. Hematocritul variazг cu sexul (mai mic la femei), cu vвrsta (scade cu vвrsta) sau оn funcție de factorii de mediu ambiant (cгldura provocвnd transpirație duce la scгderea apei din sвnge și creșterea valorilor hematocritului) etc. Prin examenul microscopic al sвngelui se observг trei tipuri de elemente figurate: - globulele roșii (hematii sau eritrocite); - globulele albe (leucocitele); - plachete sangvine (trombocitele). Pentru a studia elementele figurate se face un frotiu de sвnge proaspгt. Se dezinfecteazг cu alcool pulpa degetului arгtгtor și se оnțeapг cu un ac sterilizat. Оn momentul cвnd apare o picгturг de sвnge, aceasta se aplicг pe o lamг și se оntinde оn strat subțire cu o lamelг de sticlг. Dupг uscare, frotiul se examineazг la microscop. Frotiul poate fi conservat prin fixare оn amestec de alcool-eter, оn pгrți egale. Hematopoieza este procesul de reоnnoire continuг a elementelor figurate ale sвngelui. Existг cвte o cale separatг pentru fiecare din cele trei tipuri celulare principale (eritropoieza pentru eritrocite, leucopoieza pentru leucocite și trombocitopoieza pentru trombocite), iar la leucocite se descriu cгi separate pentru granulocite (granulocitopoieza) și pentru limfocite (limfopoieza). Toate celulele sangvine au o origine comunг: celula stem pluripotentг din mгduva osoasг (celulг hematoformatoare primitivг). Eritrocitele (hematiile). Sunt celule fгrг nucleu, bogate оn hemoglobinг, o proteinг de culoare roșie, cu rol оn transportul O2 și CO2. Numгrul lor este considerabil: un mm3 de sвnge conține 4500000 hematii la femeie și 5000000 la bгrbat. La copilul mic, numгrul eritrocitelor este mai mare (5.500000-6000000/mm3 ), iar la locuitorii podișurilor оnalte se оnregistreazг cifre de 8000000 globule roșii la 1mm3 . Numгrul hematiilor poate crește temporar prin golirea rezervelor de sвnge (mai bogate оn hematii decвt sвngele circulant). Creșteri de lungг duratг sunt poliglobulia de altitudine și poliglobulia unor bolnavi de plгmвni sau cu defecte congenitale ale inimii. Scгderea numгrului este consecința unei distrugeri exagerate sau a unei eritropoieze deficitare. Forma și structura hematiilor reprezintг adaptгri morfologice la funcția de transport a gazelor. Privite din fațг, hematiile apar ca discuri rotunde sau ușor ovalare cu centrul de culoare mai deschisг și periferia mai intens coloratг galben-auriu. Acest aspect se datorește variației grosimii hematiei, care la centru mгsoarг 1.5 iar la periferie 2.5м. Din aceastг cauzг, privitг din profil, hematia se prezintг ca o halterг, imagine ce sugereazг forma de disc biconcav a eritrocitului. Lipsa nucleului permite o mai mare оncгrcare cu hemoglobinг. Suprafața totalг a hematiilor este de 4000 m2 (de 2000 ori mai mare ca suprafața corpului). Datoritг formei lor, pot fi deformate cu ușurințг. Diametrul mediu al unei hematii este de 7.5м. Оn structura hematiei se distinge o membranг lipoproteicг, cu оncгrcгturг electricг negativг la exterior și permeabilitate selectivг (foarte permeabilг pentru apг și anionii Cl- și HCO3 - , slab permeabilг fațг de cationii Na+ , K+ etc.). Оn compoziția chimicг a membranei se gгsesc enzime ce favorizeazг transportul activ al substanțelor. Оn interiorul hematiei se aflг o cantitate mare de hemoglobinг (Hb). Hematia nu conține organite celulare, nu este capabilг de sintezг proteicг, iar metabolismul sгu este foarte redus și, ca atare, hematia consumг foarte puțin oxigen.
  • 28.
    28 Dacг suspendгm hematiileоntr-un mediu apos hipoton (cu o presiune osmoticг mai micг decвt a plasmei) se produce o ”umflare” a lor, urmatг de ieșirea Hb оn soluție, fenomen denumit hemolizг osmoticг. Hemoglobina este principalul component al hematiei. Este o cromoproteinг, alcгtuitг din douг componente: o proteinг, numitг globinг, și o grupare neproteicг, numitг hem. Globina este constituitг prin asocierea a patru lanțuri polipeptidice. De fiecare lanț polipeptidic se leagг cвte o moleculг de hem. Datoritг prezenței Fe оn molecula sa, hemul poate lega labil oxigenul. Reacția de fixare a O2 la Hb nu este o oxidare propriu-zisг (deoarece ea nu duce la creșterea valenței Fe), ci o reacție de oxigenare, de legare reversibilг a unei molecule de oxigen la fierul bivalent. Оn urma acestei reacții rezultг oxihemoglobina (HbO2), care reprezintг forma principalг de transport a O2 prin sвnge. Atunci cвnd este saturatг (oxigenatг) complet, o moleculг de hemoglobinг poate transporta 4 molecule de O2. Un gram de hemoglobinг poate transporta 1.34 ml O2, iar оn 100 ml sвnge existг aproximativ 15 g Hb; astfel, fiecare sutг ml de sвnge arterial transportг 20 ml O2. Оn lipsa Hb, capacitatea de transport a sвngelui pentru oxigen scade mult; 100 ml plasmг transportг doar 0.2 ml O2. Оn afarг de forma oxigenatг și de cea redusг, Hb poate da cu oxidul de carbon carboxihemoglobinг (COHb); aceasta este o combinație reversibilг cu CO2, dar afinitatea Hb pentru CO este de 200 de ori mai mare decвt pentru O2. Sub acțiunea oxidanților apare derivatul de Hb cu Fe trivalent, denumit methemoglobinг. Aceștia sunt derivați patologici ai Hb; ei nu mai оndeplinesc funcția de transport și оn cazul creșterii concentrației lor оn sвnge peste anumite limite se produce insuficienta oxigenare a țesutului (asfixie). Hemoglobina se poate combina și cu dioxidul de carbon (HbCO2), compus numit carbohemoglobinг sau carbamatul de hemoglobinг. Acesta este un compus fiziologic, ce nu afecteazг funcția de transport a O2. HbCO2 reprezintг și una din formele de transport ale CO2 de la țesuturi la plгmвni. Eritropoieza. Hematiile circulante reprezintг doar o etapг din viaюa acestor elemente. Din momentul pгtrunderii оn circulație și pвnг la dispariția lor trec aproximativ 120 zile (durata medie de viațг a eritrocitelor). Deși trгiesc relativ puținг vreme, numгrul lor rгmвne constant. Existг un echilibru оntre procesul de distrugere și cel de formare de noi hematii. Sediul eritropoiezei este оn mгduva roșie a oaselor, iar sediul distrugerii este sistemul monocito- macrofagic. Un organism adult are aproximativ 1.5 kg mгduvг roșie. Cantitatea variazг оn funcție de nevoia de oxigen a organismului. Cвnd aceste nevoi sunt reduse, o parte din mгduva roșie оntrг оn repaus, celulele se оncarcг cu lipide și mгduva roșie se transformг оn mгduvг galbenг. Spre bгtrвnețe, mгduva galbenг suferг un proces de transformare fibroasг și devine mгduvг cenușie. Dacг apar condiții care solicitг eritropoieza (efort repetat, viațг la altitudine) are loc un proces invers, de transformare a mгduvei galbene оn mгduvг roєie și o sporire corespunzгtoare a eritropoiezei. Оntre mгduva roșie și cea galbenг existг tot timpul vieții un echilibru dinamic, controlat de sistemul reglator neuroendocrin. Mгduva cenuєie nu mai poate fi recuperatг pentru hematopoiezг. Reglarea eritropoiezei. Eritropoieza se regleazг prin mecanisme neuro-endocrine. Centrii eritropoiezei sunt situați оn diencefal, iar excitantul principal este scгderea aprovizionгrii cu oxigen a acestor centri (hipoxia). Hipoxia acționeazг și la nivelul rinichiului care secretг, оn aceste condiții, un factor eritropoietic. Acesta determinг formarea оn organism a unui hormon eritropoietic numit eritropoietinг, ce acționeazг asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare, determinвnd creșterea numгrului de hematii. Desfгșurarea normalг a eritropoiezei necesitг asigurarea cu substanțe nutritive, vitamine (C, B6, B12, acid folic) și Fe. Оn cazul unor deficiențe de aprovizionare apare anemia, cu toate cг sistemul de reglare a eritropoiezei funcționeazг normal. Rolul eritrocitelor. Hematiile joacг douг roluri esențiale pentru organism: - оn transportul O2 și CO2; - оn menținerea echilibrului acido-bazic.
  • 29.
    29 Hemoliza. Hematiile bгtrвneși uzate sunt distruse prin hemolizг оn sistemul monocito- macrofagic din splinг (”cimitirul hematiilor”), ficat, ganglioni limfatici și mгduva oaselor. Leucocitele. Globulele albe sunt elemente figurate ale sвngelui ce posedг nucleu. Numгrul lor este оn medie de 5000/mm3 . Aceastг valoare poate varia оn condiții fiziologice sau patologice. Creșterea numгrului se numește leucocitozг, iar scгderea leucopenie. Numгrul leucocitelor poate varia оn condiții normale cu 1-3mii de elemente pe mm3 . Astfel, la un copil, se оntвlnesc 8-9 mii leucocite/mm3 , iar la bгtrвni 3-5000. Оn efortul fizic avem leucocitozг, iar dupг un repaus prelungit leucopenie. Variațiile patologice sunt mult mai mari. Оn bolile infecțioase microbiene, numгrul leucocitelor poate crește pвnг la 15000-30000/mm3 , iar оn unele forme de cancer (leucemii), numгrul poate depгși cвteva sute de mii la un milimetru cub, оncвt sвngele capгtг o culoare albicioasг (sвnge alb). Forma leucocitelor nu este aceeași. Ele nu reprezintг o populație celularг omogenг. Existг mai multe tipuri, care diferг оntre ele atвt ca origine єi morfologie, cвt și оn privința rolului оn organism. Exprimarea lor procentualг se numește formulг leucocitarг. Оn cadrul acestei formule, deosebim leucocite cu nucleu mic - mononucleare - și leucocite cu nucleu fragmentat, polilobat- polinucleare. Mononuclearele reprezintг 32%, iar polinuclearele 68% din leucocite. Grupa mononuclearelor cuprinde: limfocitele, care reprezintг 25%, și monocitele, 7%. Polinuclearele cuprind trei subgrupe celulare. Aceste celule se mai numesc și granulocite, dupг granulațiile ce se observг оn citoplasma lor. Оn funcție de afinitatea diferitг a granulațiilor fațг de coloranți, polinuclearele se оmpart оn:  polinucleare neutrofile, оntвlnite оn proporюie de 65%. Granulațiile acestora se coloreazг bine cu coloranți neutri; se mai numesc polimorfonucleare neutrofile (PMN);  polinuclearele eozinofile, оn proporție de 2.5%, au granulații ce se coloreazг cu coloranți acizi;  polinuclearele bazofile, оn proporție de 0.5%, au granulații cu afinitate pentru coloranții bazici. Dimensiunile leucocitelor variazг оntre 6-8м, pentru limfocitul mic, și 20м оn diametru, pentru monocite și neutrofile. Leucocitele prezintг o structurг celularг completг. Au o membranг cu plasticitate remarcabilг. Datoritг ei, leucocitele оntind prelungiri citoplasmatice (pseudopode), cu ajutorul cгrora devin mobile, se pot deplasa оn afara vaselor capilare (diapedezг) și pot оngloba microbi (microfagocitozг) sau resturi celulare (macrofagocitozг). Granulațiile polinuclearelor sunt mici saci și vezicule (lizozomi) pline cu enzime hidrolitice care participг la digestia corpului fagocitat. Tot оn familia leucocitelor se includ și plasmocitele, celule provenite din limfocite, specializate оn producția de anticorpi. Leucopoieza. Durata vieții leucocitelor variazг foarte mult, de la 1-2 zile pentru polinuclearele neutrofile, pвnг la cвțiva ani pentru limfocitele dependente de timus (limfocitele T). Sediul leucopoiezei este diferit, оn raport cu sistemul celular de care aparține leucocitul. Astfel, granulocitele și monocitele sunt produse la nivelul mгduvei roșii a oaselor, оn timp ce limfopoieza are loc оn splinг, timus, ganglionii limfatici, plгcile Payer din jejun-ileon. Granulocitopoieza pornește tot de la celula stem pluripotentг care se aflг și la originea hematiilor. Din aceasta se diferențiazг celula stem unipotentг. Prin procese de diferențiere și multiplicare se formeazг granulocitele și monocitele mature. Limfopoieza. Limfocitele derivг din celula stem limfoformatoare, cu sediul оn mгduva roșie hematogenг. Organismul produce douг tipuri de limfocite: limfocitele ”T”, sau timodependente, și limfocitele ”B”, sau bursodependente. Primele se dezvoltг sub influența unor structuri echivalente cu bursa lui Fabricius de la pгsгri (mгduva osoasг). La adult, mгduva roșie produce limfocite B, iar ganglionii limfatici și splina produc ambele tipuri.
  • 30.
    30 Reglarea leucopoiezei seface prin mecanisme neuroumorale complexe. Centrii leucopoiezei sunt situați оn hipotalamus. Activitatea acestor centri se intensificг atunci cвnd оn sвnge crește concentrația acizilor nucleici rezultați din distrugerea leucocitelor bгtrвne. Оn cazul pгtrunderii оn organism a unor agenți patogeni are loc, de asemenea, o stimulare prin antigene a leucopoiezei, urmatг de creșterea peste normal a leucocitelor, fenomen numit leucocitozг. Leucopoieza medularг se poate intensifica atвt sub influența stimulilor nervoși plecați de la centrii de reglare, cвt și a unor substanțe chimice numite leucopoietine. Creșterea numгrului de leucocite circulante poate avea loc și fгrг o creștere prealabilг a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite. Acest mecanism asigurг un rгspuns precoce al organismului fațг de invazia agenților strгini. Rolul leucocitelor este complex și diferit, dupг tipul lor. Principala funcție a leucocitelor constг оn participarea acestora la reacția de apгrare a organismului. Polinuclearele neutrofile au rol оn fagocitoza agenților patogeni. Datoritг vitezei de diapedezг și deplasгrii rapide prin pseudopode, polinuclearele nu stau оn sвnge mai mult de cвteva ore. Ele ajung primele la locul infecției, unde fagociteazг microbii, distrugвndu-i. Datoritг acestei acțiuni, polinuclearele se mai numesc și macrofage. Numгrul lor crește mult оn infecții acute. Ieșirea leucocitelor din vas este favorizatг de оncetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator (datoritг vasodilatației), precum și alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginație. Marginația, diapedeza și deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre focarul inflamator sunt favorizate de atracția leucocitelor de cгtre unele substanюe locale, fenomen cunoscut sub denumirea de chimiotactism pozitiv. Ajunse оn apropierea microbilor, neutrofilele emit pseudopode și cu ajutorul lor se оnglobeazг, formвnd vacuole citoplasmatice, numite fagozomi. Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul. Оn interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub acțiunea enzimelor lizozomale. Cвnd leucocitele fagociteazг un numгr prea mare de microbi, ele suferг efectele toxice ale unor substanțe eliberate de aceștia și mor. Amestecul de microbi, leucocite moarte și lichid exsudat din vase formeazг puroiul. Eozinofilele au rol оn reacțiile alergice. Granulațiile lor conțin histaminг. Numгrul lor crește оn bolile parazitare și alergice. Bazofilele au rol оn coagularea sвngelui, prin intermediul unei substanțe anticoagulante, numitг heparinг, conținutг оn granulații. Tot datoritг heparinei, leucocitele bazofile au rol оn metabolismul lipidelor, heparina favorizвnd dizolvarea chilomicronilor și dispersia lor оn particule fine, ce pot fi mai ușor utilizate de cгtre țesuturi. Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitozг, atвt direct, cвt și оn urma transformгrii lor оn macrofage, proces ce are loc dupг ieșirea monocitelor din vase оn țesuturi. Monocitele și macrofagele formeazг un singur sistem celular care fagociteazг atвt microbii, cвt și, mai ales, resturile celulare (leucocite, hematii etc.) și prin aceasta contribuie la curгțirea și vindecarea focarului inflamator. Limfocitele au rol considerabil оn reacția de apгrare specificг. Clasele de limfocite. Deși, asemгnгtoare ca morfologie, limfocitele reprezintг o populație celularг cu funcții individuale foarte diferențiate. Se descriu douг clase principale de limfocite, оn raport cu modul оn care acestea participг la procesul de imunitate: - Limfocitele ”B”, care participг la imunitatea umoralг, mediatг prin anticorpi. - Limfocitele ”T”, care participг la imunitatea prin mecanism celular. Morfologic, limfocitele ”T” și ”B” apar identice atвt la microscopul optic, cвt și la cel electronic. Apelativul de ”T” sau ”B provine de la inițialele organelor limfoide centrale оn care se petrece ”instructajul” diferențiat al limfocitelor. Existг douг asemenea organe limfoide centrale : timusul și bursa limfaticг. Instructajul timic sau bursal al limfocitelor are loc оn perioada fetalг. Toate limfocitele se dezvoltг dintr-o celulг cap de serie micг, celula stem unipotentг limfopoieticг. Dupг formare, o parte din limfocite se fixeazг оn timus, altele оn mгduva
  • 31.
    31 hematogenг (organ omologcu bursa limfaticг, prezentг numai la embrionul de pгsгri și absentг la fгtul de mamifere). Aici are loc un proces de diferențiere și specializare a limfocitelor. Оn timus se vor forma limfocitele ”T” (timodependente), capabile sг lupte direct cu antigenele, iar оn mгduva osoasг se vor forma limfocitele ”B” (bursodependente), capabile sг lupte indirect cu antigenele prin secreția de anticorpi specifici. Dupг naștere, limfocitele T și B migreazг din organele limfoide centrale оn ganglionii limfatici, unde vor genera limfocitele necesare apгrгrii specifice a organismului. Trombocitele sau plachetele sanguine. Sunt elemente figurate necelulare ale sвngelui. Numгrul lor variazг оntre 150000-300000/mm3 . Creșterea numгrului trombocitelor peste 500000/mm3 se numește trombocitemie, iar scгderea sub 100000 trombocitopenie (trombopenie). Forma trombocitelor este variabilг: triunghiularг, rotundг, elipticг. Mгrimea lor este de 3м diametru. Оn structura trombocitului nu оntвlnim decвt puține organite și incluziuni; trombocitele sunt fragmente citoplasmatice și nu celule propriu-zise. Trombocitopoieza este procesul de reоnnoire a trombocitelor sangvine, care asigurг stabilitatea numгrului acestora. Sediul acestui proces este mгduva hematogenг a oaselor. Celula de origine a plachetelor sangvine este megacariocitul, o celulг cu nucleu mare, polilobat. Durata vieții trombocitelor este 10 zile. Reglarea trombocitopoiezei se face prin intermediul unor substanțe (trombocitopoietine) care se elibereazг atunci cвnd numгrul trombocitelor circulante scade. Splina are rol оn echilibrul dintre formarea și distrugerea plachetelor, atвt prin secreția unor substanțe stimulente, cвt și a unor inhibitori ai megacariopoiezei și trombopoiezei. Rolul trombocitelor: Intervin оn hemostazг, favorizвnd mecanismele de oprire a sвngerгrii. Funcțiile hemostatice ale trombocitelor sunt оndeplinite datoritг proprietгților funcționale specifice acestor elemente, ca: - adezivitatea - proprietatea trombocitelor de a adera de suprafețe lezate; - agregarea - proprietatea trombocitelor de a forma оntre ele conglomerate; - metamorfoza vвscoasг - proprietatea trombocitelor de a se autoliza; - funcția de eliberare a factorilor trombocitari și a unor substanțe active (histaminг, fosfolipide, trombosteninг, serotoninг, ADP) transportate de trombocite. Plasma sangvinг Dupг оndepгrtarea elementelor figurate ale sвngelui, rгmвne un lichid vвscos, gгlbui, numit plasmг. Plasma reprezintг 55% din volumul sвngelui. Proprietгțile plasmei sunt similare cu ale sвngelui, diferг doar valorile și culoarea (plasma este incolorг). Compoziția plasmei sangvine este foarte heterogenг. Proteinelor plasmatice le revin urmгtoarele roluri: - Albuminele au rol de transport al unor substanțe minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni, pigmenți biliari, precum și rol în presiunea coloid-osmotică a sângelui. Scăderea albuminelor compromite schimburile de la nivelul capilarelor; - Globulinele au rol în transportul substanțelor prin sânge, în coagularea acestuia și contribuie, alături de albumine, la presiunea oncotică. O anumită clasă a gamaglobulinelor, numită clasa imunoglobulinelor, reprezintă suportul chimic al anticorpilor; - Fibrinogenul are rol оn coagularea sвngelui, prin trecerea sa din starea solubilг оntr-o rețea insolubilг, numitг cheag de fibrinг; - Alte roluri ale proteinelor plasmatice: determinarea vвscozitгții și densitгții plasmei, reglarea echilibrului acido-bazic (proteinele sunt substanțe amfotere, adicг au
  • 32.
    32 proprietatea de ase comporta atвt ca baze, cвt și ca acizi, оn funcție de pH-ul mediului, jucвnd rol de sistem tampon); - Plasma conține proteine cu roluri specifice în reglarea funcțiilor (hematopoieza, reglarea tensiunii arteriale, apărarea antiinfecțioasă etc.). Substanțele anorganice din plasmг sunt reprezentate de sгruri minerale. Ele se оntвlnesc оn douг forme principale: legate de proteinele plasmei (deci, nedifuzibile) și libere оn plasmг (difuzibile). Activitгțile chimice ale anionilor și cationilor plasmei sunt egale оntre ele. Dintre cationi, cei mai importanți sunt Na+ , K+ , Ca+, și Mg++ , iar dintre anioni Cl- , CO3H- , SO4 - , PO4. Hemostaza Hemostaza reprezintг totalitatea mecanismelor care intervin оn oprirea sвngerгrii. Ea se desfгșoarг оn trei timpi: 1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primarг sau temporarг). 2. Timpul plasmatic (hemostaza secundarг sau coagularea sвngelui). 3. Timpul trombodinamic (retracția cheagului și fibrinoliza). Timpul vasculo - plachetar (hemostaza primarг) Оncepe o datг cu lezarea vasului. Prima reacție constг оn vasoconstricția peretelui acestuia, produsг atвt reflex, cвt și sub acțiunea serotoninei. Urmeazг aderarea trombocitelor la nivelul plгgii, agregarea și metamorfoza vвscoasг a acestora cu vasul, ducвnd la oprirea sвngerгrii оn 2- 4 minute. Acest timp se prelungește оn afecțiuni vasculare sau trombocitare. Timpul plasmatic - coagularea sвngelui Coagularea sвngelui este un proces fizico-chimic de transformare a sвngelui din stare lichidг оn stare de gel, prin trecerea fibrinogenului din forma solubilг оntr-o rețea insolubilг de fibrinг. Оncг din prima fazг a hemostazei are loc eliberarea din trombocite a unor factori de coagulare. Tot оn timpul hemostazei primare se produce activarea factorilor plasmatici. Factorii coagulгrii. La coagulare participг numeroase substanțe. Ele se grupeazг оn urmгtoarele categorii de factori: - factori plasmatici; - factori plachetari; - factori tisulari. Dinamica procesului de coagulare. Coagularea sвngelui se desfгșoarг оn trei faze: - Faza I- formarea tromboplastinei are loc pe douг cгi, extrinsecг și intrinsecг. Aceasta este faza cea mai laborioasг și dureazг cel mult, 4-8 minute; - Faza a II-a formarea trombinei dureazг 10sec. ; tromboplastina transformг protrombina оn trombinг; - Faza a III-a formarea fibrinei dureazг 1-2sec. Trombina desface, din fibrinogen, niște monomeri de fibrinг, care polimerizeazг spontan, alcгtuind rețeaua de fibrinг, ce devine insolubilг. Оn ochiurile rețelei de fibrinг se fixeazг elementele figurate și sвngerarea se oprește. Timpul trombodinamic al hemostazei Dupг coagulare are loc, sub acțiunea trombosteninei plachetare, un proces de retracție a cheagului. Din cheag este expulzat un lichid gгlbui, numit ser. Serul este plasma fгrг fibrinogen și protrombinг ce s-au consumat оn procesul de coagulare. Retracția cheagului dureazг 2-24 ore.
  • 33.
    33 Dupг retracție, cheagulsuferг treptat un proces de dizolvare, numit fibrinolizг. Aceasta se datorește unei enzime proteolitice, plasmina (fibrinolizina), activatг și ea оn timpul coagulгrii. Fibrinoliza are drept efect оndepгrtarea cheagului și dezobturarea vasului prin care se poate relua circulația. Оn felul acesta au fost оndepгrtate toate consecințele lezгrii vasului. Tulburгrile hemostazei pot apгrea оn oricare din cei trei timpi. Aceste tulburгri constituie sindromul hemoragipar. Funcția de apгrare a sвngelui Organismul uman vine permanent оn contact cu agenți patogeni (purtгtori de antigene) sau cu antigene libere. Antigenul este o substanțг macromolecularг proteicг sau polizaharidicг strгinг și care, pгtrunsг оn mediul intern, declanșeazг producția de cгtre organism a unor substanțe specifice, numite anticorpi, care neutralizeazг sau distrug antigenul. Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Existг douг tipuri fundamentale de apгrare: 1. apгrarea nespecificг: 2. apгrarea specificг. Funcția de apгrare nespecificг (оnnгscutг) este calitate a speciei. Se realizeazг prin mecanisme celulare (fagocitoza) și umorale (complementul, interferonii). Apгrarea nespecificг este o apгrare primitivг, cu eficacitate medie, dar este foarte promptг. Apгrarea specificг (dobвnditг) se dezvoltг оn urma expunerii la agenți capabili sг inducг un rгspuns imun (imunogen). Este de douг feluri : dobвnditг natural: a. pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi; b. activ, оn urma unei boli; dobвnditг artificial: a. pasiv, prin administrare de antitoxine și gamaglobuline; b. activ, vaccinare. Alte funcții ale sвngelui Funcțiile sвngelui sunt reprezentate de funcțiile componentelor sale, deja descrise. Оn afarг de acestea, sвngele оndeplinește rolul de sistem de integrare și coordonare umoralг a funcțiilor prin hormonii, mediatorii chimici și cataboliții pe care-i vehiculeazг. De asemenea, sвngele are rol de оndepгrtare și transport spre locurile de excreție a substanțelor toxice și neutralizabile. Datoritг conținutului sгu bogat оn apг, sвngele are rol de termoreglare. Grupele sangvine. Transfuzia Membrana hematiilor are оn structura sa numeroase tipuri de macromolecule polizaharidice și glicoproteice, cu rol de antigene, numite aglutinogene. Оn plasmг se gгsesc o serie de gamaglobuline cu rol de anticorpi numite aglutinine. Cele mai importante aglutinogene оntвlnite la om sunt aglutinogenul zero (0), A,B, iar cele mai frecvent оntвlnite aglutinine sunt: б- omologul aglutinogenului A; в - omologul aglutinogenului B. Prin excludere reciprocг a aglutininelor și aglutinogenelor omoloage, оn decursul evoluției umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine. Cele mai importante оn practica medicalг curentг sunt: 1. Sistemul OAB 2. Sistemul Rh.
  • 34.
    34 Sistemul OAB Potrivit reguliiexcluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (б cu A și в cu B) nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen și aglutininг omoloagг. Оntвlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagг duce la conflict imun, antigen - anticorp și la distrugerea hematiilor. Combinațiile și coexistențele posibile, tolerate imunologic, sunt оn numгr de patru și reprezintг cele patru grupe sangvine оn care se poate repartiza populația globului pe baza sistemului OAB: - grupa 0 (zero) sau I; - grupa A sau a II-a; - grupa B sau a –III-a; - grupa AB sau a IV-a. Grupa zero. Cuprinde toți indivizii care au pe membrana eritrocitelor (și a altor celule) aglutinogenul zero. Оn mod natural, acestui aglutinogen nu-i corespunde o aglutinг antizero. Оn plasma indivizilor zero pot coexista ambele aglutinine, б și в. Grupa A. Cuprinde indivizii ce au pe membrana hematiilor aglutinogenul A, iar оn plasmг aglutinina в. Grupa B. Cuprinde indivizii cu aglutinogen B pe hematii și aglutininг б оn plasmг. Grupa AB. Cuprinde indivizii care au ambele aglutinogene pe hematii și nici o aglutinг оn plasmг. Cunoașterea apartenenței la una din grupele sanguine are mare importanțг оn cazul transfuziilor de sвnge. Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sвngele donatorului sг nu se оntвlneascг cu aglutininele din plasma recipientului. Potrivit acestei reguli, transfuzia de sвnge оntre grupe diferite se poate face astfel: Grupa zero poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decвt sвnge izotrop (de la grupa zero). Grupa AB poate primi de la toate grupele (recipient universal). Aceastг regulг este valabilг numai оn transfuzii unice și de cantitгți mici de sвnge, pвnг la 500ml. Оn cazul transfuziilor mari și repetate se recomandг transfuzia izogrup, deoarece existг pericolul ca aglutininele donatorului sг distrugг hematiile recipientului sau ca indivizii de grup A,B sau AB, оn cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, sг fabrice aglutinine antizero și la o nouг transfuzie sг nu mai tolereze sвngele donat. Sistemul Rh S-a constatat ca 85% din populația globului mai posedг pe eritrocite, оn afarг de antigenele sistemului OAB, și un antigen denumit Rh. Denumirea Rh provine de la maimuțele Rhesus, la care toți indivizii au acest aglutinogen. Toți indivizii posesori de antigen Rh sunt considerați Rh pozitiv, iar cei 15% care nu posedг antigenul Rh sunt Rh negativ. Оn mod natural nu existг aglutinine omoloage anti-Rh, dar se pot genera fie prin transfuzii repetate de sвnge Rh+ la persoane Rh- , fie prin sarcinг cu fгt Rh+ și mamг Rh- . Оn ambele situații, aparatul imunitar al gazdei reacționeazг fațг de aglutinogenul Rh, ca faюг de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor urmatг de producerea de anticorpi anti Rh. Acești anticorpi vor reacționa cu aglutinogenele Rh de pe suprafața hematiilor și vor produce hemoliza. Оn cazul mamelor Rh negative al cгror soț este Rh pozitiv, datoritг caracterului dominant al genei care codificг sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultați vor moșteni caracterul Rh pozitiv. Prima sarcinг poate evolua normal, deoarece, оn mod obișnuit, hematiile Rh+ ale fгtului nu pot traversa placenta și deci nu ajung оn circulația maternг.
  • 35.
    35 La naștere оnsг,prin rupturile de vase sangvine ce au loc оn momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sвngele fetal trece la mamг și stimuleazг producюia de aglutinine anti Rh. La o nouг sarcinг, aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) pгtrund оn circulația fetalг și pot distruge hematiile fгtului, uneori ducвnd chiar la moartea acestuia, atunci cвnd aglutininele sunt оn concentrație mare. Capitolul II. Osteologia єi sindesmologia.
  • 36.
    36 Organele, sistemele șiaparatele de organe Organele sunt alcгtuite din țesuturi. Organ numim o parte a corpului de o anumitг formг, construcție, care ocupг un loc determinat оn organism și executг o funcție caracteristicг. Organele care executг o funcюie comunг și au aceeași origine alcгtuiesc un sistem de organe. Distingem urmгtoarele sisteme de organe: digestiv, respirator, urinar, genital, cardiovascular, nervos etc. Distingem de asemenea aparate de organe: locomotor, urogenital, endocrin. Оn aparat organele sunt legate prin funcție comunг, оnsг pot avea structurг și origine diferitг. Sistemele și aparatele de organe formeazг organismul integru al omului. Planuri și axe Pentru a desemna poziția omului оn spațiu, amplasarea reciprocг a pгrților lui se folosesc noțiunile de planuri și axe. Fig. 3. Planurile corpului 1- planul sagital; 2- planul frontal; 3- planul transversal. Se considerг drept inițialг poziția corpului omului cвnd el stг оn picioare оn poziția de drepți cu palmele orientate оnainte. Omul este construit dupг principiul simetriei bilaterale, corpul lui se оmparte оn douг jumгtгți, dreaptг și stвngг. Limitele dintre aceste douг jumгtгți constituie planul median, situat vertical și orientat anteroposterior оn direcție sagitalг. Acest plan se mai numește de asemenea și sagital.
  • 37.
    37 Planul sagital separгjumгtatea dreaptг (dexter) a corpului de cea stвngг (sinister). Planul vertical, orientat perpendicular la cel sagital, оmpгrțind partea anterioarг a corpului (anterior) de partea posterioarг (posterior) se numește frontal. Acest plan dupг orientarea sa corespunde planului frunții. Оn calitate de sinonime pentru termenii anterior și posterior la desemnarea poziției organelor putem folosi termenii : ventral (ventralis) și dorsal (dorsalis). Planul orizontal este orientat perpendicular la cele douг precedente și separг pгrțile inferioare ale corpului (inferior) de cele superioare (superior). Оn conformitate cu planurile putem determina direcțiile (axele), care ne permit sг desemnгm locul organelor оn raport cu poziția corpului. Pentru a desemna poziția organelor și a pгrților corpului, se mai folosesc urmгtoarele determinative, care intrг оn componența termenilor anatomici : medial (medialis), dacг organul se aflг mai aproape de planul medial; lateral (lateralis), dacг organul este situat la o careva distanțг de planul medial; intermedial (intermedius), dacг organul este situat оntre douг formațiuni оnvecinate; intern (internus), aflat оnгuntru și extern (externus), aflat оn afarг, cвnd vorbim despre organe aflate оn interiorul unei cavitгți sau a unei pгrți a corpului și оn afara ei; profund (profundus) - situat mai adвnc și superficial (superficialis) - situat mai la suprafațг pentru a determina poziția organelor, situate la profunzimi diferite. Existг termeni sociali folosiți оn descrierea membrului superior și inferior. Pentru a desemna оnceputul membrului, adicг a pгrții lui, care se aflг mai aproape de trunchi, folosim determinativele ”proximal” (proximalis) - cel mai aproape de trunchi și ”distal” (distalis) - cel mai distant de trunchi. Suprafața membrului superior оn raport la fața palmei se indicг prin termenul ”palmar” (palmaris), iar a membrului inferior оn raport cu talpa - ”plantar” (plantaris) - aflat pe partea tгlpii. Pentru a determina proiecțiile limitelor de organe (cord, plгmвni, pleurг, ficat, etc.) pe suprafaюa corpului se traseazг convențional linii verticale orientate de-a lungul corpului uman. Linia medianг anterioarг trece pe suprafața anterioarг a corpului omului, la limita dintre jumгtatea dreaptг și stвngг. Linia medianг posterioarг trece de-a lungul coloanei vertebrale peste vвrfurile apofizelor spinoase ale vertebrelor. Оntre aceste douг linii pe ambele pгrți mai putem trasa cвteva linii prin formațiunile anatomice pe suprafața corpului. Linia sternalг trece pe marginea sternului, linia medioclavicularг trece prin mijlocul claviculei, deseori coincide cu poziția mamelonului glandei mamare, din care cauzг ea se mai numește și linie mamelarг. Linia axilarг anterioarг оncepe de la plica omonimг оn regiunea fosei axilare. Linia axilarг medie оncepe de la punctul cel mai profund al fosei axilare, linia axilarг posterioarг оncepe de la plica omonimг. Linia scapularг trece prin unghiul inferior al scapulei; linia paravertebralг e orientatг de-a lungul coloanei vertebrale prin articulațiile costo-transversale. Osteologia și sindesmologia (studiul despre oase și unirile dintre ele) Generalitгți Organismul omului оși schimbг poziția pгrților componente ale corpului astfel realizвnd deplasarea lui оn spațiu. Acest fapt se datorește aparatului locomotor, care la rвndul sгu constг din partea activг și partea pasivг. Oasele și joncțiunile lor, care executг funcții de pвrghii, alcгtuiesc partea pasivг a aparatului locomotor, iar mușchii, care sunt dotați cu funcții contractile și deci, sunt capabili sг schimbe poziția oaselor constituie partea lui activг. Scheletul omului constituie totalitatea oaselor care оn corpul uman formeazг un suport solid ce asigurг executarea unei serii de funcții importante.
  • 38.
    38 Fig. 4.Scheletul omului. 1-osul frontal; 2- osul parietal; 3- osul temporal; 4-vertebrele cervicale ale coloanei vertebrale; 5- coastele adevгrate (7 perechi) ; 6- coastele false (3 perechi); 7- vertebrele lombare; 8- osul coxal; 9- radiusul; 10- ulna; 11-oasele carpiene; 12- oasele metacarpiene; 13- falangele mвinii propriu-zise; 14- tibia; 15- fibula; 16- oasele tarsiene; 17- oasele metatarsiene; 18- falangele piciorului propriu-zis; 19- patela; 20- femurul; 21- simfiza pubianг; 22- osul sacru; 23- coastele flotante; 24- humerusul; 25-sternul; 26- scapula; 27- clavicula; 28- mandibula; 29- maxila; 30- oasele nazale. Masa totalг a oaselor constituie 1/5- 1/7 din masa corpului uman. Оn organism ele executг funcții de suport, locomoție, protecție, constituie un depozit pentru sгrurile de calciu, fosfor etc. Оn componența scheletului intrг peste 200 de oase, care formeazг scheletul trunchiului (coloana vertebralг și toracele), scheletul membrelor (membrele superioare și inferioare) și scheletul craniului. Clasificarea oaselor Fiecare os-os, se prezintг ca un organ independent. El este alcгtuit din țesut osos, la exterior este tapetat de periost, iar оn interior оncorporeazг mгduva. Oasele diferг ca dimensiuni și formг și ocupг un anumit loc оn organism. Deosebim urmгtoarele tipuri de oase: tubulare, spongioase, plate, mixte, pneumatice (aerifore). Osul tubular este alcгtuit din corp sau diafizг și douг extremitгți, numite epifize: proximalг și distalг. Epifizele conțin fețe de articulare și servesc pentru joncțiunile cu oasele оnvecinate. Porțiunea osului unde diafiza trece оn epifizг se numește metafizг. Oasele tubulare constituie scheletul membrelor și executг funcții de pвrghii. Distingem oase tubulare lungi (humerul, femurul, s.a.) și oase tubulare scurte (metacarpiene, metatarsiene, falangele degetelor).
  • 39.
    39 Oasele spongioase (scurte)au o formг de cub neregulat sau de poliedru. Astfel de oase se оntвlnesc оn regiunile scheletului, оn care rezistența oaselor se оmbinг cu mobilitatea lor (oasele carpiene, apofizele tarsiene). Oasele plate (late) participг la formarea cavitгților corpului și executг de asemenea o funcție de protecție (oasele bolții craniene, oasele bazinului, sternul, coastele). Totodatг ele oferг suprafețe mari pentru inserția mușchilor. Oasele mixte sunt construite foarte complicat și au forme variate. Ele sunt alcгtuite din pгrți ce diferг ca structurг și formг. De exemplu, corpul vertebrei ca formг (și ca structurг) face parte din oasele spongioase, iar arcul și toate apofizele se referг la cele plate. Oasele pneumatice (aerifore) conțin оn corpul lor cavitгți tapetate cu mucoasг și pline cu aer. Din ele fac parte unele oase ale craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila. Structura osului Оn organismul viu osul conține 50% de apг, 28,15% materii organice și 21.85% substanюe neorganice prezentate prin compuși de calciu, fosfor, magneziu și alte elemente. Rezistența osului (caracteristicile mecanice) este asiguratг de unitatea fizico-chimicг a materiilor organice și neorganice, precum și de particularitгțile de structurг ale țesutului osos. Stratul exterior al osului prezintг o placг groasг, alcгtuitг dintr-o materie osoasг compactг. Sub substanța compactг se aflг substanța spongioasг de structurг poroasг cu aspect de burete, alcгtuitг din traveuri osoase cu alveole printre ele. Оn interiorul diafizei osului tubular se aflг cavitatea medularг, care adгpostește mгduva osoasг. Substanța compactг e construitг din țesut osos lamelar, penetrat de un sistem de canalicule osoase fine. Оn exterior osul este acoperit de periost. Periostul constituie o placг conjunctivг finг și rezistentг. Оn interiorul osului, оn cavitatea osteomedularг și оn alveolele substanței spongioase, se aflг mгduva oaselor. Оn perioada intrauterinг și la noi-nгscuți toate oasele conțin mгduva roșie, care executг o funcție hematopoieticг și protectoare. La omul adult mгduva roșie se conține doar оn alveolele substanței spongioase a oaselor plate (oasele craniului, sternul, aripile oaselor iliace), оn oasele spongioase (scurte), оn epifizele oaselor tubulare. Оn cavitatea medularг a diafizelor oaselor tubulare se aflг mгduva galbenг, care constituie o stromг reticularг degeneratг cu incluziuni lipide. Masa mгduvei oaselor alcгtuiește 4-5% din masa corpului, o jumгtate revenind mгduvei roșii, cealaltг - mгduvei galbene. Influența activitгții mușchilor condiționeazг pe suprafața fiecгrui os un relief caracteristic și o structurг internг corespunzгtoare. Osul se transformг оn corespundere cu modificarea gradului de solicitație fizicг, structura osului este influențatг de caracterul muncii executate, etc. Оntrunirea oaselor оntr-un schelet integral, menținerea lor reciprocг și mobilitatea lor se datorește articulațiilor. Articulațiile oaselor au structurг diferitг și posedг anumite caracteristici fizice, cum ar fi: tenacitate, elasticitate, mobilitate оn dependențг de funcțiile executate de ele. Clasificarea articulațiilor Distingem trei tipuri de articulații оntre oase: 1. Articulații neоntrerupte (sinartroze), cвnd оntre oase persistг doar un strat intermediar de țesut conjunctiv sau cartilaj. Оntre oasele joncționate nu existг fisuri sau cavitгți. 2. Legгturi оntrerupte (diartroze) sau articulații mobile (joncțiuni sinoviale) caracterizate prin prezența оntre oase a unei cavitгți și a unei membrane sinoviale care tapeteazг din interior capsula articularг. 3. Simfize sau semiarticulații avвnd o fisurг micг оn stratul intercalar cartilaginos sau conjunctiv dintre oasele joncționate (formг de tranziție de la sinartroze la diartroze).
  • 40.
    40 Sinartrozele Оn funcție detipul de țesut care unește oasele, distingem trei varietгți de sinartroze: - Sinfibroze, care reprezintг uniri ale oaselor prin intermediul țesutului conjunctiv fibros dens; - Sincondroze, care reprezintг uniri ale oaselor prin intermediul țesutului cartilaginos; - Sinostoze- reprezintг uniri temporare ale oaselor prin intermediul țesutului cartilaginos. care ulterior este оnlocuit cu țesut osos. Diartrozele - (articulațiile) Diartrozele sau articulațiile sinoviale sunt cele mai perfecte varietгți de uniri ale oaselor, asigurвnd și cea mai mare amplitudine și variabilitate a mișcгrilor. Оn structura diartrozelor (articulațiilor) avem elemente principale (obligatorii) și elemente auxiliare. Din elementele obligatorii fac parte: - fețele articulare ale oaselor, tapetate cu cartilaj; - capsula articularг; - cavitatea articularг cu o cantitate de lichid sinovial. Оn unele articulații mai existг și niște formațiuni auxiliare, notamente: discuri, meniscuri articulare și bureletele articulare. Discurile și meniscurile reprezintг niște lamele cartilaginoase, situate оntre fețele articulare incongruente, iar bureletul articular este situat pe marginea feței articulare convexe, pentru a o completa și aprofunda (de ex.: articulația umгrului). Biomecanica articulațiilor Оn funcție de structura (forma, curbura, dimensiunea) fețelor de articulare, mișcгrile care sunt posibile оn ele au axe diferite. Оn biomecanica articulațiilor distingem urmгtoarele axe de rotație: axul frontal, sagital și longitudinal. Оn jurul axelor enumerate pot fi realizate cele mai variate tipuri de mișcгri. Оn jurul axului frontal se executг flexia și extensia. Оn cazul flexiei unul din oasele pвrghiilor se mișcг faюг de celгlalt оn jurul unui ax оn așa mod ca unghiul dintre oasele articulante sг se micșoreze. Оn timpul extensiei mișcarea se face оn sens opus. Оn jurul axului sagital se realizeazг adducerea și abducerea. Оn cazul adducției unul din oasele articulante se apropie de planul medial, оn caz de abducție - se оndepгrteazг de el. Оn timpul rotației osul se оnvвrte оntr-un sens sau altul оn jurul axului sгu longitudinal. Mișcarea circularг constituie o evoluție consecutivг оn jurul tuturor axelor оn cadrul cгreia extremitatea liberг a osului sau membrului aflat оn mișcare, de exemplu, mвna, descrie o circumferințг. Clasificarea articulațiilor (diartrozelor) Articulațiile diferг prin numгrul de oase articulante, adicг prin numгrul de fețe articulare și forma acestor fețe. Оn funcție de numгrul fețelor articulare distingem articulație simplг, formatг doar de douг fețe articulare și articulație compusг, formatг din trei și mai multe fețe articulare.
  • 41.
    41 Оn afarг deaceasta distingem articulații complexe și combinate. Articulația complexг se caracterizeazг prin prezența оntre fețele de articulare a unui disc articular, care divizeazг cavitatea articularг оn douг etaje. Articulația combinatг constг din douг articulații izolate оn sens anatomic, оnsг care coreleazг funcțional (de ex.: articulațiile temporomandibulare dreaptг și stвngг). Formele fețelor articulare amintesc niște fragmente de corpuri geometrice: cilindru, elipsг, sferг. Conform acestui indice se face clasificarea articulațiilor dupг forma fețelor articulare: cilindricг, elipsoidг și sfericг. Se cunosc și variante ale acestor forme de articulații. De exemplu, o varietate a articulației cilindrice este articulația trohlearг, a articulației sferice - articulațiile cotilicг și planг. Forma fețelor articulare determinг numгrul de axe оn jurul cгrora se realizeazг mișcгri оn articulația datг. Deci, оntre forma fețelor articulante și numгrul axelor de mișcare existг o anumitг corelație. Din aceastг cauzг existг și clasificarea anatomo-fiziologicг (biomecanicг) a articulațiilor: 1. Articulații cu un singur ax de mișcare = uniaxiale. La acest tip de articulații se referг articulațiile cilindrice, trohleare și elicoidale; 2. Articulații cu douг axe de mișcare = biaxiale, la care se referг articulațiile elipsoidale, seliforme și condilare; 3. Articulații cu axe de mișcare multiple, dintre care trei sunt principale - pluriaxiale sau triaxiale. La ele se referг articulațiile sferoide, cotilice și plane. Simfiza Simfiza este forma de tranziție de la sinartroze la diartroze și reprezintг uniri fibroase sau cartilaginoase оn profunzimea cгrora existг o cavitate de dimensiuni mici оn formг de fisurг оngustг. O asemenea articulație nu are capsulг exterioarг, iar suprafața interioarг a fisurii nu este tapetatг cu membranг sinovialг. Simfizele pot fi consolidate cu ligamente interosoase. Оn asemenea articulații sunt posibile doar deplasгri limitate ale oaselor articulante unul faюг de altul. Un exemplu de simfizг este simfiza pubianг - la unirea oaselor bazinului. Scheletul trunchiului Scheletul trunchiului reprezintг parte a scheletului axial єi este compus din oasele coloanei vertebrale єi cele ale cutiei toracice. Coloana vertebralг Coloana vertebralг – columna vertebralis, este formatг din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase, vertebrele. Conform topografiei, adicг aєezгrii lor, vertebrele se оmpart оn urmгtoarele grupe:  vertebre cervicale, 7 la numгr - C1 - C7;  vertebre toracale, 12 la numгr - Th1-Th12;  vertebre lombare, 5 la numгr - L1 - L5;  vertebre sacrale, 5 la numгr - S1 - S5;  vertebre coccigiene, 3 - 5 la numгr - Co1 - Co3 - 5.
  • 42.
    42 Dupг structura lor,vertebrele se оmpart оn:  adevгrate  false. Vertebrele adevгrate se numesc vertebrele cervicale, toracale єi lombare fiindcг fiecare vertebrг din aceste grupe este un os mobil єi independent. Vertebrele sacrale єi coccigiene se numesc false, deoarece ele se sudeazг оntre ele dвnd naєtere la douг oase: sacrul єi coccigele. Morfologia vertebrelor adevгrate Vertebrele adevгrate sunt constituite dupг un tip comun, toate au, prin urmare, anumite caractere generale. Vertebrele prezintг оnsг єi modificгri regionale, din cauza raporturilor anatomice diferite, cвt єi a diferenюelor funcюionale. Aceste modificгri formeazг caracterele regionale ale vertebrelor. Unele vertebre prezintг particularitгюi anatomice care le deosebesc chiar єi оn cadrul regiunii din care fac parte. Aceste particularitгюi formeazг caracterele speciale ale vertebrelor. Caracterele generale ale vertebrelor Vertebra-vertebra, are douг pгrюi:  una anterioarг, care reprezintг un segment de cilindru єi se numeєte corpul vertebrei;  alta posterioarг, reprezentвnd arcul vertebrei. Arcul vertebrei este legat de corpul vertebrei prin douг mici punюi numite pediculii arcului vertebral. Aceste elemente, unindu-se оntre ele delimiteazг orificiul vertebral. La suprapunerea tuturor vertebrelor, orificiul vertebral formeazг canalul vertebral, оn care este adгpostitг mгduva spinгrii. Prin intermediul orificiului occipital mare canalul vertebral comunicг cu cavitatea cranianг. De la arcul vertebral pleacг 7 procese (apofize) vertebrale:  procesul spinos - impar, pleacг de la locul de unire a celor douг lame care formeazг arcul vertebral;  procesele transversale - pare, pleacг de pe pгrюile laterale ale arcului vertebral;  procesele articulare, patru la numгr: douг procese articulare superioare; douг procese articulare inferioare. Procesele articulare superioare ale unei vertebre se articuleazг cu procesele articulare inferioare ale vertebrei superioare. Pediculii vertebrali au cвte o incizurг vertebralг superioarг єi cвte o incizurг vertebralг inferioarг єi la suprapunerea a douг vertebre оntre aceste incizuri se delimiteazг orificiul intervertebral, prin care trec nervi spinali. Caracterele regionale ale vertebrelor Vertebrele cervicale prezintг urmгtoarele deosebiri regionale:  corpul vertebrei este mic;  procesul spinos este scurt єi are vвrful bifurcat;  procesele transversale poartг orificiul transversal, prin care trec artera єi vena vertebralг;  pe faюa superioarг a procesului transversal se aflг єanюul nervului spinal pentru nervul spinal.
  • 43.
    43 Fig.5 . Vertebrгcervicalг 1- corpul vertebrei; 2- tuberculul anterior al procesului transversal; 3- orificiul transversal; 4- tuberculul posterior al procesului transversal; 5- lamele arcului vertebral; 6- procesul spinos; 7- procesul articular inferior; 8- procesul articular superior; 9- pediculul vertebral; 10- procesul transversal. Vertebrele toracale au єi ele unele particularitгюi ce le deosebesc de celelalte vertebre, єi anume:  pe corpul lor se aflг cвte douг foveole costale superioare єi douг foveole costale inferioare, cвte una de fiecare parte a corpului vertebrei, care mai apoi se vor uni cu capul coastei;  pe faюa anterioarг a procesului transversal se aflг fosa transversocostalг care articuleazг cu tuberculul coastei. Fig. 6. Vertebrг toracalг Fig. 7. Vertebrг lombarг 1- corpul vertebrei; 2- foveola costalг superioarг; 1- corpul vertebrei; 2- orificiul vertebrei; 3- fosa transversocostalг; 4- procesul spinos; 3- procesul accesoriu; 4- procesul spinos; 5- procesul transversal; 6- foveola costalг superioarг. 5- lamele arcului vertebral; 6- procesul mamelar; 7- procesul articular superior; 8- procesul transversal; 9- pediculii vertebrali.
  • 44.
    44 Єi la vertebrelelombare apar unele modificгri, precum ar fi:  corpul vertebrei are dimensiuni mari;  la ele apar procesele mamilare єi procesele accesorii. Caracterele speciale ale unor vertebre Atlasul - este prima vertebrг cervicalг єi se deosebeєte prin faptul, cг nu are corp єi de aceea este constituit din douг arcuri - anterior єi posterior. Axisul - (epistrofeul) – reprezintг a doua vertebrг cervicalг. Modificarea la aceastг vertebrг priveєte doar corpul, cгruia оi apare un dinte. A єasea vertebrг cervicalг – la nivelul procesului transversal are un tubercul numit tuberculul carotid, care are mare importanюг aplicativг оn cazul hemoragiilor din artera carotidг. Comprimвnd artera pe tubercul putem opri hemoragia. Vertebra proeminentг - C7 – are procesul spinos mult mai dezvoltat, uєor se palpeazг sub piele єi astfel reprezintг un reper important оn topografie. Din vertebrele toracale se deosebesc vertebrele I,XI єi XII, fiindcг aceste vertebre pe corp au cвte o singurг foveolг pentru articularea cu coasta. Morfologia vertebrelor false Osul sacru Osul sacru - os sacrum, este un os median єi nepereche єi se formeazг la concreєterea a cinci vertebre sacrale. Unindu-se cu ultima vertebrг lombarг, formeazг un unghi numit promontoriu, care are mare importanюг оn obstetricг, ginecologie єi antropologie. La osul sacru distingem:  o bazг;  un vвrf;  douг feюe: anterioarг ( pelvinг ) єi dorsalг;  douг feюe laterale. Faюa pelvinг este concavг єi prezintг patru linii transversale, care indicг locurile de sudurг a celor cinci vertebre. Bilateral de aceste linii se aflг orificiile sacrale pelvine prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali. Faюa dorsalг este convexг єi prezintг niєte creste, care reprezintг locul de unire a proceselor transversale. Pe linia medianг se aflг creasta sacralг medianг. Bilateral de aceastг creastг se aflг cвte o creastг sacralг intermediarг, iar lateral de acestea se aflг cвte o creastг sacralг lateralг. Оntre creasta sacralг intermediarг єi cea lateralг de fiecare parte se aflг orificiile sacrale dorsale pentru ramurile dorsale ale nervilor sacrali. Osul sacru este strгbгtut de canalul sacral, care este o prelungire a canalului vertebral єi care inferior se terminг cu hiatul sacral, delimitat de coarnele sacrale. Feюele laterale ale sacrului prezintг faюa auricularг, care serveєte la articularea cu osul coxal єi tuberozitatea sacralг pentru inserюia ligamentelor єi muєchilor.
  • 45.
    45 Fig. 8. Osulsacru 1- baza sacrului; 2- faюa anterioarг (pelvinг); 3- vвrful sacrului; 4- orificiile sacrale pelvine; 5- liniile transversale. Osul coccigian Este omologul scheletului cozii la mamifere. Se aflг situat оn continuarea sacrului єi este format din unirea celor 4-5 vertebre coccigiene atrofiate. Este un os median єi nepereche. Are douг feюe, o bazг, un vвrf єi douг margini. Articulaюiile coloanei vertebrale Coloana vertebralг reprezintг unul din principalele segmente ale aparatului locomotor. Piesele componente ale acestuia sunt unite оntre ele cu ajutorul articulaюiilor єi ligamentelor. Оn acelaєi timp, coloana vertebralг este unitг оn sus cu capul, оnainte cu coastele, iar оn jos pe ambele pгrюi cu oasele coxale. Unirile dintre vertebre Unirile dintre corpurile vertebrelor - corpurile vertebrelor se unesc prin intermediul unei simfize, pe care o formeazг discurile intervertebrale, care reprezintг un cartilaj ce se interpune оntre douг corpuri ale vertebrelor оnvecinate. Fiecare disc este alcгtuit dintr-un inel fibros, ce se situeazг la periferie єi dintr-un nucleu pulpos, ce se situeazг оn centrul discului. Aceastг unire a corpurilor vertebrelor este fixatг de douг ligamente lungi:  ligamentul longitudinal anterior  ligamentul longitudinal posterior Unirile arcului vertebral - arcurile vertebrale se unesc оntre ele prin intermediul articulaюiilor єi ligamentelor, situate atвt оntre arcuri cвt єi оntre procese. Arcurile vertebrale se unesc оntre ele prin intermediul ligamentelor galbene.
  • 46.
    46 Procesele spinoase seunesc prin intermediul ligamentelor interspinale єi supraspinale, care оn regiunea cervicalг continuг cu ligamentul nucal. Procesele transversale se unesc prin intermediul ligamentelor intertransversale. Procesele articulare se unesc prin intermediul articulaюiilor zigapofiziale, care sunt niєte articulaюii plane cu mobilitatea redusг. Sacrul se uneєte cu coccigele prin intermediul articulaюiei sacrococcigiene ceea ce-i permite coccigelui sг se deplaseze оn posterior оn timpul naєterii. Articulaюiile coloanei vertebrale cu craniul Оntre prima vertebrг cervicalг єi craniu se formeazг articulaюii combinate elipsoidale- articulaюia atlantooccipitalг, stвngг єi dreaptг. Datoritг lor, are loc оnclinarea capului оn direcюie anterioarг єi posterioarг ( anteroflexia, exprimarea aprobгrii ) єi оnclinгrile laterale ale capului (adducюia єi abducюia ). La unirea dintre prima єi a doua vertebrг cervicalг se formeazг articulaюia atlantoaxialг, care este o articulaюie cilindricг la nivelul cгreia au loc miєcгri ce permit rotirea capului la dreapta єi la stвnga. Оn acest caz, atlasul se roteєte оmpreunг cu craniul оn jurul dintelui vertebrei axiale. Coloana vertebralг оn ansamblu Оn medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bгrbat єi de 63 cm la femeie, ceea ce reprezintг aproximativ 40 % din lungimea totalг a corpului. Coloana vertebralг nu este rectilinie, ci prezintг niєte curburi. Curburile cu convexitatea оnainte se numesc lordoze, iar cele cu convexitatea оnapoi se numesc cifoze. La coloana vertebralг aceste curburi sunt оn numгr de patru:  lordoza cervicalг;  cifoza toracalг;  lordoza lombarг;  cifoza sacrococcigianг. Оn timpul vieюii intrauterine coloana vertebralг prezintг o singurг curburг cu convexitatea оnapoi. La nou-nгscut coloana vertebralг prezintг un ungi lombosacral ce separг cifoza cervicotoracalг de cea sacrococcigianг. Lordoza cervicalг apare оn lunile 3-5 єi este rezultatul ridicгrii capului de cгtre sugar. Lordoza lombarг apare оn jurul vвrstei de 1,5-2 ani єi se datoreazг staюiunii verticale єi locomoюiei. Dupг cum se observг, aceste curburi sunt dobвndite pe parcursul vieюii postnatale.
  • 47.
    47 Fig. 9. Coloanavertebralг A- aspect lateral; a - lordoza cervicalг; b - cifoza toracalг; c - lordoza lombarг; d - cifoza sacralг; B- aspect anterior; 1- vertebrele cervicale; 2- vertebrele toracale; 3- vertebrele lombare; 4- sacrul; 5- coccigele. Coloana vertebralг este o caracteristicг a vertebratelor єi оndeplineєte trei roluri majore: 1. Rolul de protecюie a mгduvei. Оn canalul vertebral se gгseєte mгduva spinгrii оnvelitг оn meninge єi оn unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa mгduva spinгrii. 2. Rolul static. Оn staюiune verticalг (ortostatism) coloana vertebralг reprezintг un ax solid ce susюine capul, trunchiul єi membrele superioare. Ea transmite apoi greutatea la pelvis єi la membrele inferioare. Curburile coloanei vertebrale au ca rezultat mгrirea rezistenюei. Coloana vertebralг mai poate prezenta єi curburi patologice, ca urmare a exagerгrii curburilor normale. Curburile patologice pot fi ereditare sau dobвndite. Dezvoltarea єi funcюiunea unor viscere pot fi influenюate оn sens negativ de cгtre curburile patologice ale coloanei vertebrale. 3. Rolul biomecanic. Coloana vertebralг este antrenatг оn miєcгri numeroase єi ample єi graюie acestora, corpul are o mare mobilitate. Toracele osos Toracele osos - thorax, este o cavitate formatг de cгtre coloana toracalг, coastele cu cartilajele costale єi sternul. Оn cavitatea toracicг se gгsesc importante organe interne, precum ar fi, cordul, plгmвnii, vase magistrale є. a. Sternul Sternul - sternum, este un os plat, median єi nepereche, situat оn partea anterioarг a toracelui. El este constituit din trei pгrюi: manubriu; corp; proces xifoid. La locul de unire a manubriului cu corpul se formeazг o proeminenюг numitг unghiul sternal, ce se poate palpa sub piele.
  • 48.
    48 Pe marginea superioarгa sternului, оn centru, se aflг incizura jugularг, evidenюiabilг sub piele. De ambele pгrюi ale incizurii jugulare se aflг incizura clavicularг - pentru articularea sternului cu clavicula. Pe marginile laterale ale sternului se aflг incizuri costale pentru articularea cu coastele. Fig. 10 Sternul 1- manubriul sternului; 2- corpul sternului; 3- procesul xifoid; 4- incizura costalг; 5- unghiul sternului; 6- incizura clavicularг; 7- incizura jugularг. Coastele Coastele - costae, prezintг 12 perechi de oase plate, оnguste, lungi єi curbate. Coastele sunt оmpгrюite dupг raportul lor cu sternul оn douг grupe:  coaste adevгrate;  coaste false. Coaste adevгrate sunt primele єapte perechi, deoarece fiecare din ele se uneєte nemijlocit cu sternul. Coastele false nu ajung pвnг la stern єi sunt reprezentate de ultimele cinci perechi. Printre coastele false se disting perechile a VIII-a, a IX-a, a X-a, care deєi nu ajung la stern, se articuleazг totuєi prin extremitatea lor anterioarг cu cartilajul coastei supraiacente. Al doilea grup, format de perechile a XI-a єi a XII-a se mai numesc coaste flotante, deoarece nu se unesc cu sternul, ci se terminг оn muєchii abdomenului. Structura coastei Fiecare coastг este formatг din douг pгrюi:  coasta osoasг;  cartilajul costal. Din punct de vedere descriptiv, la o coastг osoasг distingem:  corpul;  extremitatea anterioarг, care se uneєte cu cartilajul costal;  extremitatea posterioarг, care prezintг trei elemente anatomice :
  • 49.
    49 - Capul, carese articuleazг cu corpul vertebrei. - Colul, care reprezintг cea mai оngustг porțiune dintre cap și tubercul. - Tuberculul, care se articuleazг cu procesul transversal al vertebrei corespunzгtoare. Corpul coastei are 2 fețe : externг și internг, și douг margini : superioarг și inferioarг. Pe fața internг a corpului, lвngг marginea lui inferioarг se aflг șгnțulețul costal, prin care trece mгnunchiul vasculonervos intercostal. Caracteristice speciale ale unor coaste Coastele se deosebesc una de la alta prin formг și dimensiuni. Cele mai scurte sunt primele și ultimele douг coaste. Deosebit de mult se remarcг prima coastг, situatг orizontal. Pe fața ei superioarг se aflг tuberculul mușchiului scalen. Posterior de tubercul se aflг - șanțul arterei subclaviculare, iar anterior - șanțul venei subclaviculare. Coasta a XII-a se deosebește prin faptul cг nu are tubercul, fiindcг aceastг coastг nu se articuleazг cu procesul transversal al vertebrei Th12. Articulațiile toracelui Articulațiile toracelui se оmpart оn douг grupe : - grupul posterior - grupul anterior Prin extremitгțile sale posterioare coastele se unesc cu vertebrele toracale prin intermediul articulațiilor costovertebrale și costotransversale. Capetele coastelor se articuleazг cu corpurile vertebrelor, iar tuberculul coastei se articuleazг cu procesul transversal. Aceste articulații sunt combinate și efectueazг ridicarea și coborвrea coastelor. Primele șapte perechi de coaste superioare se unesc cu sternul; prima pereche de coaste se unește cu sternul prin intermediul unei sinhondroze, iar celelalte șase perechi se unesc cu sternul prin intermediul articulațiilor sternocostale. Celelalte trei perechi de coaste false VIII; IX; X se unesc una cu alta și cu coasta a VII - a prin intermediul cartilajelor și formeazг arcul costal. Coastele XI și XII se terminг liber оn mușchii abdomenului. Toracele оn ansamblu Toracele оn ansamblu reprezintг o formațiune, care constг din 12 vertebre toracale, 12 perechi de coaste și stern, unite оntre ele. Toracele formeazг scheletul pentru cutia toracicг, оn care se aflг organele interne. La torace deosebim : - apertura toracicг superioarг care este delimitatг de prima vertebrг toracalг, prima pereche de coaste și marginea superioarг a sternului. - apertura toracicг inferioarг care este delimitatг de corpul vertebrei XII toracale, coastele inferioare și procesul xifoid. Dimensiunile și forma toracelui variazг dupг vвrstг, sex, constituție, ocupație și anumite stгri patologice. La copii coastele sunt puțin oblice și ca urmare diametrul transversal al toracelui este mic. La adulți, pe mгsurг ce se dezvoltг plгmвnii, crește diametrul transversal. La bгtrвni toracele devine rotund și rigid, din cauza osificгrii cartilajelor costale. Toracele la femei este mai scurt și are diametrul transversal mai mic decвt la bгrbați. La tipul asten toracele osos este lung și оngust, iar la tipul hipersten, scurt și larg. Coastele se pot fractura cвnd traumatismul depгșește limita lor de elasticitate și de rezistențг.
  • 50.
    50 Uneori, fracturile sepot complica cu leziuni ale organelor toracale. Fig.11 Cutia toracicг оn ansamblu 1- apertura toracicг superioarг; 2- coaste adevгrate; 3- coaste false; 4- coaste flotante; 5- unghiul subcostal; 6- sternul. Mișcгrile toracelui оn actul de respirație Datoritг faptului, cг coastele inferioare sunt mai lungi și de aceea mai convexe decвt cele superioare, care sunt mai scurte, mișcгrile toracelui оn actul de respirație nu sunt omogene. Porțiunile superioare ale toracelui, оn inspirație, se dilatг оn plan sagital (respirația costalг), iar porțiunile inferioare se dilatг оn plan transversal (respirația abdominalг). Prima coastг este puțin mobilг și de aceea ventilarea apexului pulmonar este foarte micг, ceea ce poate stimula apariția condițiilor favorabile pentru dezvoltarea proceselor inflamatorii la nivelul apexului pulmonar.
  • 51.
    51 Oasele și articulațiilemembrelor Membrele sau extremitгțile sunt douг perechi de apendice mobile destinate diferitelor mișcгri. Ele sunt grupate оn membre superioare și membre inferioare. Membrele prezintг o porțiune care se leagг de trunchi, numitг centura membrului, și o porțiune care continuг pe precedenta, numitг membru liber. Oasele membrului superior Oasele membrului superior se compun din :  oasele centurii scapulare  oasele membrului superior liber, care la rвndul sгu este constituit din trei segmente : - braț - antebraț - mвna propriu-zisг Oasele centurii scapulare Centura membrului superior asigurг legгtura dintre oasele membrului superior liber și toracele osos. Ea este constituitг din douг oase :  claviculг  scapulг Clavicula Clavicula - clavicula este un os pereche situat la limita dintre torace și gвt, fiind cuprinsг оntre manubriul sternului și acromion. Are forma literei „S” Clavicula este un os tubular lung și de aceea prezintг :  corp  douг extremitгți : - sternalг (orientatг medial) - acromialг (orientatг lateral) Corpul claviculei prezintг douг curburi :  cea medialг, orientatг spre stern și cu concavitatea anterioarг;  cea lateralг, cu concavitatea posterioarг. La corpul claviculei mai distingem douг fețe :  superioarг  inferioarг Pe fața inferioarг a claviculei se aflг tuberculul conoid și linia trapezoidг, care servesc pentru inserția ligamentelor. Extremitatea sternalг prezintг o fațг sternalг, destinatг articulгrii cu manubriul sternului, iar extremitatea acromialг prezintг o fațг acromialг destinatг articulгrii cu acromionul. Clavicula poate fi exploratг prin palpare aproape pe toatг оntinderea ei, fiind astfel un reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului și pentru localizarea eventualelor afecțiuni.
  • 52.
    52 Scapula Scapula – scapula,sau omoplatul este un os plat. Are forma triunghiularг și este situatг оn partea posterosuperioarг a toracelui și se оntinde оntre primul spațiu intercostal și coasta VIII-a. Scapula prezintг : 2 fețe : - dorsalг; 3 margini : - superioarг; 3 unghiuri : - superior - costalг - medialг - inferior - lateralг - lateral Pe fața dorsalг a scapulei se aflг spina scapulei, care se continuг оn porțiunea ei lateralг cu o prelungire liberг numitг acromion. Acromionul prezintг o fațг articularг pentru extremitatea acromialг a claviculei cu care se articuleazг. Spina scapulei și acromionul se pot palpa sub piele. Spina scapulei оmparte fața dorsalг a scapulei оn douг fose : - fosa supraspinoasг - fosa infraspinoasг Ambele fose servesc la inserția mușchilor centurii scapulare. Fața costalг a scapulei prezintг și ea o fosг subscapulг, care servește pentru inserția mușchiului omonim. Unghiul lateral al scapulei este cel mai voluminos și se compune din douг elemente: - cavitatea glenoidalг - procesul coracoidian Cavitatea glenoidalг servește la formarea articulației umгrului. La cele douг extremitгți ale cavitгții glenoidale se afla cвte un tubercul, supraglenoidian și infraglenoidian. Ambii tuberculi servesc la inserția muchilor. Procesul coracoidian la fel servește pentru inserția mușchilor și a ligamentelor. Fig.12 Clavicula Fig.12 Scapula A-faюa superioarг a claviculei; 1- faюa dorsalг a scapulei; 2- unghiul inferior; B- faюa inferioarг a claviculei; 3- marginea medialг; 4- spina scapulei; 1- corpul claviculei; 2- extremitatea 5- unghiul superior; 6- incizura scapulei; sternalг; 3- extremitatea acromialг; 7- procesul coracoid; 8- acromionul. 4- tuberculul conoid; 5- linia trapezoidг.
  • 53.
    53 Articulațiile oaselor centuriiscapulare La nivelul centurii scapulare descriem douг articulații : - articulația sternoclavicularг - articulația acromioclavicularг Extremitatea sternalг al claviculei articuleazг cu sternul, formвnd articulația sternoclavicularг оn formг de șa dupг configurație, dar sferoidalг dupг funcție, datoritг prezenței discului cartilaginos intraarticular. Оn aceastг articulație sunt posibile mișcгrile claviculei оn jurul axei sagitale (оn sus și оn jos); verticale (оnainte și оnapoi) și rotația оn jurul axei proprii. Extremitatea lateralг a claviculei se unește cu apofiza acromialг a scapulei formвnd articulația acromioclavicularг, care este o articulație planг, puțin mobilг. Scheletul membrului superior liber Scheletul membrului superior liber se compune din 3 segmente: - braț - antebraț - mвna propriu-zisг Scheletul brațului se compune dintr-un singur os – humerusul. Humerusul - humerus Este un os tubular lung și prezintг de studiat: - corp sau diafizг - douг epifize: proximalг distalг Corpul (diafiza) - are o formг triedricг și prezintг trei fețe: - anteromedialг - anterolateralг - posterioarг Pe fața anterolaterdalг a corpului se aflг tuberozitatea deltoidianг, care servește pentru inserția mușchiului deltoid. Sub tuberozitate se aflг un șanț, care pleacг de pe fața posterioarг – este șanțul nervului radial, prin care trece nervul radial. Epifiza (extremitatea) proximalг (superioarг) se unește cu corpul prin colul chirurgical. Cele mai frecvente fracturi ale humerusului se оntвlnesc la nivelul colului chirurgical. Tot aici are loc dezlipirea traumaticг a epifizei, care se poate produce la copii și tineri, deoarece epifiza superioarг și diafiza se sudeazг abia la vвrsta de 20-25 ani. La epifiza proximalг distingem urmгtoarele elemente: - capul humerusului, care privește medial, оn sus și puțin posterior; - capul este separat de restul epifizei printr-un șanț circular numit col anatomic; - pe partea lateralг a capului se aflг tuberculul mare, iar anterior se aflг tuberculul mic. Оntre tuberculi se aflг șanțul intertubercular, care servește pentru inserția capului lung al mușchiului biceps brahial. Epifiza distalг (inferioarг) prezintг un condil și doi epicondili: - medial - lateral
  • 54.
    54 Condilul la rвndulsгu este alcгtuit din trohlee, care se unește cu ulna și din capitul, care se unește cu radiusul. Tot aici mai avem trei fose: - fosa coronoidianг, ce se aflг deasupra trohleei și se unește cu procesul coronoidian al ulnei; - fosa radialг – este situatг deasupra capitulului și se unește cu capul radiusului; - fosa olecranianг – este situatг deasupra trohleei, pe fața posterioarг a epifizei și оn ea pгtrunde olecranonul ulnei. Fig.13 Humerusul A.- vedere anterioarг; B-vedere posterioarг; 1- corpul (diafiza) humerusului; 2 – epifiza proximalг; 3- capul humerusului; 4- colul anatomic; 5- tuberculul mic; 6- tuberculul mare; 7- epifiza distalг; 8- trohleea; 9- capitulul; 10- epicondilul medial; 11- fosa olecranianг. Oasele antebrațului Antebrațul este format din douг oase paralele: - ulna, situatг оn prelungirea degetului mic; - radiusul, situat оn prelungirea degetului mare. Aceste douг oase se articuleazг prin epifizele lor, rгmвnвnd оnsг distanțate la nivelul diafizei prin spațiul interosos. Ulna - ulna Este un os tubular lung situat оn partea medialг a antebrațului și este alcгtuit din: - corp - douг epifize : proximalг distalг Corpul are o formг triedricг, cu trei fețe și trei margini și servește la inserția mușchilor. Poate fi uєor palpat. Epifiza proximalг - este formatг din douг proeminențe (procese):
  • 55.
    55 - olecranonul - procesulcoronoidian Оntre aceste douг proeminențe se formeazг incizura trohlearг, ce se articuleazг cu trohleea humerusului. Pe procesul coronoidian se aflг incizura radialг, care se articuleazг cu capul radiusului. Olecranonul se palpeazг cu ușurințг pe fața posterioarг a articulației cotului. Epifiza distala prezintг douг formațiuni: - capul, care se unește cu radiusul prin incizura ulnarг a acestuia; - procesul stiloidian, care ușor se palpeazг sub piele. Radiusul - radius Este un os tubular lung și este situat pe partea lateralг a antebrațului. Radiusul prezintг de studiat: - un corp - douг epifize: proximalг Distalг Corpul - are o formг triedricг cu 3 fețe și 3 margini, poate fi ușor palpat sub piele și servește pentru inserția mușchilor, iar оn partea superioarг a marginii mediale conține incizura ulnarг a radiusului, care servește pentru articularea cu ulna. La epifiza proximalг a radiusului distingem: - capul radiusului - colul radiusului - tuberozitatea radiusului. La epifiza distalг a radiusului se aflг; - incizura ulnarг, ce se unește cu capul ulnei; - procesul stiloidian, care ușor se poate inspecta și palpa. Oasele mвinii Oasele mвinii sunt formate din 27 de oase dispuse оn trei grupe; - oasele carpiene - oasele metacarpiene - oasele degetelor (falangele) Oasele carpiene Carpul este format din 8 oase, dispuse оn douг rвnduri: proximal și distal. Оn primul rвnd, оncepвnd de la police оn direcția degetului mic se gгsesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul și piziformul. Оn al doilea rвnd se gгsesc оn aceeași ordine patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul și osul cu cвrlig. Oasele metacarpiene Metacarpul constituie scheletul palmei și dosului mвinii, este format din cinci oase metacarpiene, numerotarea cгrora se face lateromedial, de la I la V. Oasele metacarpiene sunt oase tubulare scurte și prezintг de studiat un corp și douг epifize: proximalг și distalг. La epifiza
  • 56.
    56 proximalг se aflгbaza, ce se articuleazг cu oasele carpului și cu metacarpienii оnvecinați, iar la cea distalг se aflг capul, care se articuleazг cu falanga proximalг. Oasele degetelor Degetele sunt оn numгr de cinci, numerotate lateromedial de la I la V. Fiecare deget are cвte un nume: police, indice, mediu, inelar, mic. Oasele care formeazг degetele se numesc falange. Fiecare mвnг are cвte 14 falange, deoarece fiecare deget are cвte 3 falange (proximalг, medialг și distalг), cu excepția policelui, care are numai 2 falange (proximalг și distalг). Falangele se pot explora cu ușurințг și fiecare falangг se compune din corp, bazг și cap. Falanga distalг se terminг cu o tuberozitate, care servește pentru inserția unghiei. Fig. 14 Oasele mвinii drepte; faюa dorsalг. 1- osul scafoid; 2- osul semilunar; 3- osul piramidal; 4- osul trapez; 5- osul trapezoid; 6- osul capitat; 7- osul cu cвrlig. Articulațiile membrului superior liber Oasele membrului superior liber se unesc оntre ele prin intermediul articulațiilor scapulohumeralг, cubitalг și articulațiile mвinii. Articulația scapulohumeralг sau articulația umгrului Este o articulație sferoidalг, deci pluriaxialг. Aceastг articulație unește capul humeral cu cavitatea glenoidalг a scapulei. Din cauza disproporției evidente dintre capul humerusului și cavitatea glenoidalг, la formarea acestei articulații este prezent și labrul (bureletele) glenoidal. La consolidarea articulației contribuie capsula articularг, ligamente și mușchi.
  • 57.
    57 Biomecanica articulației: Оnaceastг articulație au loc flexia și extensia, abducția și adducția, pronația și supinația, și circumducția. Articulația cotului Este o articulație compusг, deoarece la formarea ei participг trei oase: humerusul, ulna și radiusul, оntre care se formeazг trei articulații: humeroulnarг, humeroradialг și radioulnarг proximalг. Toate aceste trei articulații sunt unite оntr-o singurг capsulг articularг, care este fixatг de ligamentele colaterale. Biomecanica articulației: Articulația cotului este o articulație trohlearг și efectueazг mișcгri de flexie și extensie. Oasele antebrațului se mai unesc оntre ele prin intermediul membranei interosoase și prin douг articulații radioulnare (proximalг și distalг). Articulația radioulnarг distalг este independentг și este formatг din capitulul ulnei și incizura ulnarг a radiusului, pe cвnd cea proximalг оntrг оn componența articulației cubitale. Ambele articulații funcționeazг ca o articulație combinatг, cilindricг, оn care au loc mișcгri de pronație și supinație. Articulațiile radiocarpianг Este o articulație compusг, complexг și elipsoidг. Unește radiusul cu rвndul proximal al carpului. Biomecanica articulației: Este o articulație biaxialг și efectueazг flexia și extensia, abducția și adducția. Articulația oaselor mвinii Articulația mediocarpianг - unește rвndul proximal cu rвndul distal al carpului; Articulațiile intercarpiene - unesc oasele carpiene оntre ele. Articulațiile carpometacarpiene - unesc cele metacarpiene (II; III; IV și V) cu oasele rвndului distal carpian. Aceste trei grupe de articulații sunt articulații plane și оmpreunг formeazг complexul solidar al mвinii. Un loc aparte ocupг articulația carpometacarpianг a policelui. Este o articulație оn formг de șa și efectueazг mișcгri de abducție și adducție; opoziție și repoziție. Articulațiile metacarpofalangiene - unesc capetele rotunde ale metacarpienelor și cavitгțile de pe baza falangelor proximale. Sunt articulații sferoidale. Articulațiile interfalangiene - se compun din capul și baza falangelor оnvecinate. Sunt articulații trohleare și efectueazг mișcгri de flexie și extensie. Oasele membrului inferior Oasele membrului inferior se divid, ca și oasele membrului superior, оn douг grupe: - centura pelvianг sau bazinul - membrul inferior liber
  • 58.
    58 Oasele bazinului Centura pelvianгse compune din douг oase coxale, ce se unesc оnainte оntre ele, iar оnapoi cu sacrul și coccigele, astfel formвnd peretele osos al unei cavitгți importante numitг pelvis (bazin). De aceea vom studia separat oasele coxale, ca fiind oasele centurii membrului inferior și separat pelvisul (osos) ce rezultг din articularea celor patru oase menționate (douг coxale, sacrul și coccigele). Coxalul - os coxae Osul coxal ca os integru existг doar la adulți. Pвnг la vвrsta de 14-16 ani acest os este alcгtuit din 3 oase aparte unite cu cartilaj: - ilionul - ischionul - pubisul Corpurile acestor oase pe fața lor exterioarг formeazг cavitatea acetabularг, care constituie o fosг articularг pentru capul femurului. Ilionul - os ilium Ilionul este alcгtuit din douг porțiuni: - corpul ilionului, care alcгtuiește porțiunea inferioarг a osului; - aripa ilionului, situatг оn partea superioarг a osului. Aripa ilionului spre periferia sa se оngroașг și se terminг cu o margine bombatг numitг, creasta iliacг. Creasta iliacг are оn partea anterioarг și posterioarг niște excrescențe osoase numite spini iliaci superiori și inferiori. Оn partea anterioarг se aflг spinul iliac anterior superior, iar mai jos de el, delimitat de o incizurг, e situat spinul iliac anterior inferior. La capгtul posterior al crestei se aflг spinul iliac posterior superior, iar ceva mai jos de el este situat spinul iliac posterior inferior. Pe fața externг a aripii ilionului se observг trei linii glutee, care servesc la inserția mușchilor bazinului. Pe fața internг a aripii osului iliac existг o depresiune, numitг fosг iliacг. Limita inferioarг a fosei iliace este constituitг de linia arcuatг. Оnceputul acestei linii este marginea anterioarг a feței auriculare. Aceastг fațг servește pentru unirea cu o fața asemгnгtoare de pe osul sacru. Linia arcuatг continuг anterior cu eminența iliopubicг. Superior de faюa auricularг se aflг tuberozitatea iliacг. Ischionul - os ischii Ischionul este alcгtuit din douг porțiuni: - corp - ramurг Corpul completeazг partea de jos a acetabulului și apoi trece оn ramura ischionului. Corpul ischionului formeazг cu ramura lui un unghi și оn regiunea acestui unghi osul se оngroașг formвnd tuberul ischionului. Superior de acest tuber, de la marginea posterioarг a corpului deviazг spinul ischiadic, care delimiteazг incizura ischiadicг mare de incizura ischiadicг micг. Ramura ischionului se unește cu ramura inferioarг a pubisului, definitivвnd оn acest mod оn partea inferioarг orificiul obturator. Pubisul - os pubis
  • 59.
    59 Pubisul este alcгtuitdin : - corp - 2 ramuri: superioarг Inferioarг Corpul pubisului participг la formarea acetabulului și constituie porțiunea anterioarг a acestuia. De la corp se оndreaptг оnainte ramura superioarг a pubisului, care poartг pe sine eminența iliopubicг, situatг pe linia de concreștere a ilionului cu pubisul. Partea anterioarг a ramurii superioare se оndoaie brusc оn jos și se prezintг ca ramurг inferioarг a pubisului. La acest nivel de trecere a ramurii superioare оn cea inferioarг se aflг fosa ovalг a simfizei, care servește la unirea osului pubis cu partea lui opusг. Pe ramura superioarг a pubisului aproximativ la doi centimetri distanțг de capгtul medial se aflг tuberculul pubian, de la care deviazг lateral creasta pubicг. Articulațiile centurii pelviene Articulațiile centurii pelviene se formeazг prin unirea oaselor bazinului оntre ele și cu osul sacru. Posterior oasele bazinului articuleazг cu osul sacru prin articulația sacroiliacг (parг), iar anterior ele formeazг simfiza pubianг. Articulația sacroiliacг (dreaptг și stвngг) Este o articulație planг, deci pluriaxialг, оnsг datoritг prezenței unor ligamente rezistente și congruenței fețelor articulare, mișcгrile оn aceastг articulație sunt practic nule. Articulația sacroiliacг (stвngг și dreaptг) este formatг din fețele auriculare articulante ale coxalului și ale sacrului. Capsula articularг este foarte оncordatг și rezistentг și este fortificatг de ligamente foarte puternice. Simfiza pubianг Aceastг simfizг unește oasele pubisului оntre ele și face parte din tipul tranzitiv de uniri- hemiartrozг. Fețele articulare contraiacente ale oaselor pubiene sunt tapetate cu cartilaj și se unesc prin intermediul unui disc interpubian. Оn majoritatea cazurilor оn interiorul discului se aflг o cavitate fisuralг. Aceastг simfizг este fixatг de ligamentul pubian superior și ligamentul arcuat al pubisului. Ligamentul arcuat al pubisului aderг la simfizг din partea inferioarг și ocupг vвrful unghiului subpubian, format de ramurile inferioare ale oaselor pubiene drept și stвng. La femei unghiul subpubian este mai deschis decвt la bгrbați, unghiul lui este mai rotunjit, ramurile inferioare ale oaselor pubiene, care оl delimiteazг formeazг arcul pubian. Dintre toate unirile oaselor simfiza pubianг prezintг cele mai pronunțate particularitгți structurale оn funcție de sex. La femei aceastг unire este mai puțin оnaltг și are un disc interpubian mai masiv decвt la bгrbați. Mișcгri minime оn simfiza pubianг sunt posibile doar la femei оn timpul nașterii. Oasele coxale se unesc cu sacrul de asemenea prin intermediul ligamentelor situate la o anumitг distanțг de articulația sacroiliacг. Și, avem: - ligamentul sacrotuberal, care оncepe de la tuberul ischionului și se fixeazг pe sacru și coccige; - ligamentul sacrospinal, care оncepe de la spinul ischionului și se оnserг pe sacru și coccige. Orificiul obturator este acoperit de o placг fibroasг, numitг membranг obturatorie.
  • 60.
    60 Bazinul оn ansamblu Deosebirilede sex ale bazinului Dimensiunile bazinului Ambele oase coxale și osul sacru unindu-se prin articulațiile sacroiliace și simfiza pubianг formeazг bazinul - pelvis. Bazinul constituie un inel osos, оn interiorul cгruia se aflг o cavitate, ce conține viscere. Prin oasele bazinului se realizeazг de asemenea unirea trunchiului cu membrele inferioare libere. Bazinul se divizeazг оn douг etaje: - superior - inferior Etajul superior se numește bazinul mare, iar cel inferior - bazinul mic. Bazinul mare este delimitat de cel mic prin linia terminalг, care este formatг din promontoriu, de linia arcuatг a oaselor iliace, de crestele oaselor pubiene și de marginea superioarг a simfizei pubiene. Bazinul mic constituie un canal osos оngustat оn partea inferioarг. Apertura superioarг a acestui canal constituie poarta proximalг de acces оn micul bazin și e delimitatг de linia terminalг. Ieșirea din micul bazin este alcгtuitг din apertura inferioarг a bazinului, delimitatг posterior de coccis, lateral de ligamentele sacrotuberale, de tuberozitгțile ischiatice, de ramurile oaselor ischiatice, iar anterior - de simfiza pubianг. Pe peretele lateral al bazinului mic se aflг orificiile ischiatice mare și mic. Orificiul ischiatic mare este delimitat de ligamentul sacrospinal și de marea incizurг ischiaticг. Orificiul ischiatic mic este delimitat de ligamentele sacrotuberal, sacrospinal și mica incizurг ischiaticг. Cвnd omul se aflг оn poziție verticalг, apertura superioarг a bazinului, este situatг nu оn plan orizontal, ci e оnclinatг antero-inferior, formвnd cu planul orizontal un unghi ascuțit. La femei acest unghi constituie 55 - 60°, la bгrbați – 50 - 55°. La omul matur structura bazinului poartг particularitгți de sex vгdite. La femei bazinul este mai scurt și mai larg decвt la bгrbați. Distanța dintre spinele și crestele oaselor iliace la femei este mai mare, deoarece aripile oaselor iliace la ele sunt dispuse mai lateral decвt la bгrbați. De exemplu, la femei promontoriul proemineazг mai puțin decвt la bгrbați, din care cauzг apertura superioarг a bazinului feminin e mai ovalг decвt la bгrbați. La femei osul sacru este mai lat și mai scurt decвt la bгrbați. Distanța dintre spinele și crestele oaselor iliace la femei este mai mare, deoarece aripile oaselor iliace la ele sunt dispuse mai lateral decвt la bгrbați. De exemplu, la femei promontoriul proemineazг mai puțin decвt la bгrbați, din care cauzг apertura superioarг a bazinului feminin e mai ovalг decвt la bгrbați. La femei sacrul este mai lat și mai scurt decвt la bгrbați, tuberozitгțile ischiatice sunt desfгșurate lateral, distanța dintre ele e mai mare decвt la bгrbați. Unghiul de оntretгiere a ramurilor inferioare ale oaselor pubiene la femei depгșește 90° (arcul pubian), iar la bгrbați el echivaleazг cu 70-75° (unghiul subpubian). De aici rezultг, cг la femei cavitatea bazinului mic este mai mare decвt la bгrbați. Deși semnele distinctive ale bazinului masculin și feminin luate aparte sunt relative, privite оn ansamblu ele ne permit sг distingem bazinul tipic feminin și cel masculin. Dimensiunile și forma bazinului importг pentru procesul de naєtere, iar pentru pronosticul evaluгrii nașterii este necesar sг cunoaștem dimensiunile bazinului. Deosebim diametrele bazinului mare și diametrele bazinului mic. Diametrele bazinului mic se mai оmpart оn diametrele intrгrii оn micul bazin și diametrele ieșirii din micul bazin. Diametrele bazinului mare 1. Distanția spinarum = 24-25 cm, reprezintг distanța dintre spinele antero-superioare iliace; 2. Distanția cristarum = 26-28 cm, reprezintг distanța dintre cele mai distante puncte ale aripilor osului iliac;
  • 61.
    61 3. Distanția intertrohanterica= 28-30 cm, reprezintг distanța dintre trohanterele mari ale ambelor femure. Diametrele bazinului mic Diametrele intrгrii оn bazinul mic: 1. Diametrul antero-posterior - conjugata adevгratг (ginecologicг) - conjugata vera = 11 cm și e constituitг de distanța dintre promontoriu și cea mai proeminentг оn sens posterior porțiune a simfizei pubiene. 2. Diametrul rect (antero-posterior) sau conjugata anatomicг = 11,5 cm și e constituitг de distanța dintre marginile superioare ale promontoriului și a simfizei pubiene. 3. Diametrul transversal = 13 cm, este distanța dintre marginile superioare ale promontoriului și a simfizei pubiene. 4. Diametrul oblic = 12 cm. El este prezentat de distanța dintre articulaюia sacroiliacг pe de o parte și proeminența iliopubicг pe de altг parte. Diametrele ieșirii din bazinul mic: 1. Diametrul antero-posterior = 9-11 cm. Aceasta este distanța dintre vвrful coccisului și marginea inferioarг a simfizei pubiene. 2. Diametrul transversal sau biischiadic = 11 cm. Unește cele douг tuberozitгți ischiadice. Fig. 15 Bazinul оn ansamblu
  • 62.
    62 1- baza sacrului;2- aripa ilionului; 3- creasta iliacг; 4- spina iliacг anterioarг superioarг; 5- cavitatea acetabularг; 6- eminenюa iliopubicг; 7- tuberozitatea ischiaticг; 8- orificiul obturator; 9- simfiza pubianг; 10- ramura ischionului; 11- spina iliacг anterioarг inferioarг; 12- fosa iliacг; 13- articulaюia sacroiliacг. Scheletul membrului inferior liber Oasele membrului inferior liber sвnt situate la cele trei segmente ale membrului inferior: - la coapsг se gгsesc femurul și patela; - la gambг - tibia și fibula; - iar la picior distingem tarsul, metatarsul și oasele degetelor. Oasele coapsei Din cele expuse mai sus, vedem cг la coapsг distingem douг oase: - femurul - patela Femurul - femur Este cel mai mare și mai lung os tubular din organismul uman. La el distingem: - corp sau diafizг - douг epifize: proximalг distalг Corpul femurului are o formг cilindricг și o suprafațг netedг, cu excepția marginii posterioare, care este rugoasг și se mai numește linia asprг. La capгtul inferior al femurului linia asprг se bifurcг, delimitвnd fosa poplitee. La epifiza proximalг este situat capul femurului pentru articularea cu osul coxal. Capul femurului se unește cu corpul prin colul femurului. La limita dintre col și corp se aflг douг trohantere: trohanterul mare și trohanterul mic. Anterior оntre ambele trohantere trece linia intertrohantericг, iar posterior - creasta intertrohantericг. Extremitatea distalг este formatг din doi condili medial și lateral, care anterior converg și formeazг fața patelarг, iar posterior condilii sunt separați de fosa intercondilarг. Mai sus de fiecare condil se aflг epicondilul medial și epicondilul lateral.
  • 63.
    63 Fig. 16 Femurul 1-corpul (diafiza) femurului; 2- capul femurului; 3- colul anatomic; 4- trohanterul mare; 5- linia intertrohantericг;6- condilul lateral; 7- faюa patelarг; 8- condilul medial. Rotula sau patela - patella Rotula sau patela constituie un os sesamoid care participг la formarea articulației genunchiului. Rotula are o bazг, un vвrf și douг fețe anterioarг și posterioarг (prin care articuleazг cu femurul). Oasele gambei Gamba este constituitг din douг oase: tibia, situatг medial și fibula, situatг lateral. Ambele oase fac parte din oasele tubulare lungi. Tibia - tibia Tibia are un corp și douг epifize. Corpul are o formг triunghiularг și prezintг 3 fețe și 3 margini. Fața medialг a corpului și marginea lui anterioarг, care este foarte ascuțitг și de aceea mai poartг numele de creasta tibiei, nu sunt acoperite de mușchi și ușor se palpeazг sub piele. Marginea anterioarг superior se terminг cu tuberozitatea tibiei. Extremitatea proximalг a tibiei este constituitг din doi condili, medial și lateral, care superior sunt separați unul de altul prin eminența intercondilarг. Extremitatea distalг a tibiei conține maleola medialг și incizura fibularг, care servește pentru unirea cu fibula. Fibula - fibula Fibula sau peroneul este mai subțire decвt tibia și este situat оn partea lateralг a tibiei. Prezintг un corp și douг epifize.
  • 64.
    64 Corpul este prismatictriunghiular și prezintг trei fețe și trei margini. La extremitatea proximalг se aflг capul fibulei, care se terminг cu vвrful capului fibulei, care articuleazг cu tibia. Inferior, capul fibulei trece оn colul fibulei. La epifiza distalг distingem maleola lateralг. Oasele piciorului Sunt reprezentate de 26 de oase, dispuse оn trei grupe: - oasele tarsului - oasele metatarsului - oasele degetelor Oasele tarsului Tarsul este alcгtuit din 7 oase spongioase situate оn douг rвnduri : - rândul proximal este alcătuit din două oase mari : astragalul și calcaneul. - rândul distal este alcătuit din celelalte 5 oase : osul navicular, 3 oase cuneiforme (medial, lateral, intermediar) și osul cuboid. Oasele metatarsului Oasele metatarsului reprezintг 5 oase tubulare scurte. Fiecare os metatarsian este constituit din : - corp - cap - bazг Oasele degetelor piciorului Degetele sunt оn numгr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medialг la cea lateralг a piciorului. Degetul I poartг numele de haluce, iar degetul V de deget mic. Oasele care formeazг degetele se numesc falange. Avem оn total 14 falange: fiecare deget are trei (proximalг, medialг, distalг), afarг de haluce, numai cu douг. Falangele se prezintг dupг tipul celor de la mвnг cu deosebirea cг cele de la picior sunt mult mai reduse оn dimensiune. La fiecare falangг distingem : - corpul falangei - capul falangei - baza falangei Fiecare falangг distalг (unghialг) se terminг cu o tuberozitate, care servește pentru inserția unghiei.
  • 65.
    65 Fig.17 Oasele picioruluipropriu - zise 1- calcaneul; 2- astragalul (talusul) ; 3- navicularul; 4- osul cuneiform medial; 5- osul metatarsian I ; 6- falanga proximalг a halucelui; 7- falanga distalг a halucelui; 8- osul cuboid. Articulațiile membrului inferior liber Articulația coxofemuralг sau articulația șoldului Este formatг de acetabulul coxalului și de capul femurului. Este o articulație cotilicг, deci pluriaxialг. Biomecanica articulației. Оn jurul axului frontal sunt posibile flexia și extensia; оn jurul axului sagital sunt posibile abducția și adducția, și оn jurul axului vertical sunt posibile mișcгri circulare. Articulația genunchiului Articulația genunchiului este cea mai masivг articulație din corpul uman și cea mai complicatг ca structurг. Este o articulație compusг și complexг. La formarea ei participг trei oase: femurul, tibia, patela. Fețele articulare ale tibiei și femurului sunt completate de meniscurile medial și lateral, care fac sг sporeascг congruența fețelor articulante. Articulația genunchiului este fortificatг de ligamente intraarticulare și extraarticulare. Biomecanica articulației. Dupг forma fețelor articulare articulația genunchiului este o articulație condilarг tipicг, deci este o articulație biaxialг, оn care pot fi realizate mișcгri оn jurul a 2 axe. In jurul axului frontal au loc flexia și extensia. Оn jurul axului vertical au loc mișcгri de rotație. Unirea oaselor gambei
  • 66.
    66 Oasele gambei seunesc prin diartroze (articulația tibiofibularг) și sinartroze (sindesmoza tibiofibularг și membrana interosoasг a gambei). Unirile oaselor piciorului Oasele piciorului se unesc оntre ele și cu oasele gambei, formвnd articulații foarte complicate ca structurг și funcție. Articulațiile piciorului pot fi divizate оn patru grupe mari: - articulația piciorului cu gamba - articulația talocruralг; - articularea oaselor tarsului; - articularea оntre oasele tarsului și metatarsului; - articularea oaselor degetelor piciorului; Articulația talocruralг asigurг unirea piciorului cu gamba. Ea are forma trohlearг și este compusг din extremitгțile inferioare ale tibiei și fibulei, maleolele cгrora cuprind astragalul ca o furcг. Capsula articularг este оntгritг de ligamentele colaterale. Оn aceastг articulație au loc mișcгri de flexie și extensie plantarг (flexia dorsalг) a piciorului și оn afarг de aceasta, оn stare de flexie plantarг sunt posibile și mici mișcгri laterale. Oasele tarsului se unesc prin articulații, capsulele cгrora sunt оntгrite cu ligamente scurte din ambele pгrți - plantar și dorsal a piciorului. Mișcгrile оn aceste articulații sunt suplimentare mișcгrilor оn articulația talocruralг, asigurвnd astfel amplitudinea mișcгrilor piciorului оn genere. Dintre articulațiile tarsiene au importanța practicг articulațiile talonavicularг și calcaneocuboidг, care оn practica chirurgicalг sunt unificate sub denumirea de articulația transversalг a tarsului (articulația Șopar). Conform traiectului acestei articulații, se poate efectua amputația piciorului, secționвnd оn prealabil ligamentul bifurcat, care se оntinde de la calcaneu spre osul navicular și cuboid. Acest ligament e denumit ”cheia ” articulației Chopar. Oasele tarsului fac legгtura cu porțiunile bazale ale oaselor metatarsiene prin intermediul articulațiilor tarsometatarsiene, care sunt plane și puțin mobile. Capsulele lor articulare sunt оntгrite prin ligamentele dorsale, plantare și interosoase. Totalitatea acestor articulații este cunoscutг оn chirurgie sun denumirea de articulația Lisfranc. Pentru dezarticularea regiunii distale a piciorului оn aceastг articulație, este necesarг secționarea unuia din cele mai puternice ligamente interosoase-ligamentul interosos medial tarsometatarsian, care prezintг de fapt ,, cheia” articulației Lisfranc. Articulațiile metatarsofalangiene și interfalangiene dupг structurг și mișcгrile lor corespund articulațiilor similare ale mвinii. Piciorul оn ansamblu Piciorul оn ansamblu оndeplinește funcția de sprijin оn poziția verticalг și оn timpul mersului. Unindu-se оmpreunг, oasele piciorului formeazг o boltг elasticг, convexitatea cгreia este orientatг оn sus. Asemenea structurг se datoreazг poziției verticale a corpului uman și sarcinii mгrite, care acționeazг asupra piciorului оn timpul mersului biped. Piciorul оși are sprijinul posterior pe tuberculul calcaneului, iar anterior – pe capetele oaselor metatarsiene. Se disting 5 bolți longitudinale, care corespund celor 5 oase metatarsiene și o boltг transversalг. Cea mai largг și mai оnaltг este bolta longitudinalг I. Fața internг a bolții II de la marginea medialг a piciorului este cea mai convexг. Afarг de ligamente, la оntгrirea bolților piciorului iau parte mușchii și fasciile. La relaxarea ligamentelor și mușchilor, bolta piciorului se lasг оn jos. Aceasta poate duce la dereglarea
  • 67.
    67 structurii normale apiciorului și formarea piciorului plat. De menționat, cг la majoritatea oamenilor, оn rezultatul fatigabilitгții musculare, seara piciorul devine mai aplatisat și mai lung. Oasele craniului Craniul este constituit din 23 de oase, dintre care numai mandibula și osul hioid sunt mobile. Celelalte oase sunt fixe. Craniul se оmparte оn douг compartimente. Compartimentul оn care se aflг encefalul se numește craniul cerebral sau neurocraniul. Al doilea compartiment care formeazг carcasa osoasг a feței și оnceputul sistemelor digestiv și respirator, precum și pentru organele de simț, constituie craniul facial sau viscerocraniul. Oasele craniului cerebral Neurocraniul este format din 8 oase : frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul (nepereche), apoi douг parietale și douг temporale. Osul frontal - os frontale Osul frontal este un os pneumatic, deoarece conține sinusul frontal. Este impar și participг la formarea pгrților anterioare a boltei și a bazei craniului. Ia parte, de asemenea, la formarea cavitгților nazale și a orbitelor. Pгrțile componente ale osului frontal sunt :  solzul sau squama frontalг;  porțiunile orbitale;  porțiunea nazalг. Squama are douг fețe (exocraniana și endocranianг) și este delimitatг de porțiunile orbitale prin marginea supraorbitalг, care оn sens lateral se terminг cu apofiza zigomaticг. Mai sus de marginea supraorbitalг se aflг arcul superciliar, iar оntre ele se aflг o porțiune numitг glabela. Superior de arcurile superciliare se aflг tuberii frontali. Pгrțile orbitale ale osului frontal participг la formarea orbitelor. Оn partea lateralг a porțiunii orbitale se aflг fosa glandei lacrimale ce adгpostește glanda cu același nume. Porțiunea nazalг a osului frontal este situatг оntre porțiunile orbitale și participг la formarea cavitгții nazale.
  • 68.
    68 Fig.18 Osul frontalFig. 19 Osul occipital 1- squama; 2- arcul superciliar; 3- apofiza zigomaticг; 1- squama; 2- protuberanюa occipitalг externг; 3- linia 4- marginea supraorbitalг; 5- porюiunea nazalг; 6- spina nucalг superioarг; 4- linia nucalг inferioarг;5 condi- nazalг; 7- glabela; 8- tuberul frontal. lii occipitali; 6- tuberculul faringian; 7- orificiul occipital mare; 8- incizura jugularг; 9- canalul condilar; 10- creasta occipitalг externг. Osul sfenoid - os sphenoidale Osul sfenoid este un os pneumatic deoarece conține sinusul sfenoid. Este un os impar situat la baza craniului. Dupг forma sa, osul sfenoid este comparat cu o viespe оn zbor. Osul sfenoid este constituit din : - corp - trei perechi de apofize : - aripile mari - aripile mici - procesele pterigoidiene La corp distingem 6 fețe și pe cea superioarг se aflг șaua turceascг, alcгtuitг la rвndul ei din mai multe elemente : - fosa hipofizarг оn care este situatг hipofiza; - tuberculul șeii turcești; - speteaza șeii turcești. Anterior de șaua turceascг se afla șanțul prehiasmatic. Aripile mici sunt douг lame triunghiulare care participг la formarea peretelui superior al orbitei și delimiteazг cu aripile mari fisura orbitalг superioarг. La baza aripilor mici se aflг canalul optic, prin care trece nervul optic. Aripile mari se desprind de pe fețele laterale ale corpului. Baza aripilor mari este strгbгtutг de trei orificii situate оn direcția anteroposterioarг: - orificiul rotund - orificiul oval - orificiul spinos
  • 69.
    69 Procesele pterigoidiene sedesprind de pe fața inferioarг a corpului și se constituie din douг lame: - lama lateralг - lama medialг Fig.20 Osul sfenoid 1- corpul osului sfenoid; 2- fisura orbitalг superioarг; 3- aripile mari ale osului sfenoid; 4- orificiul rotund; 5- lama lateralг a procesului pterigoid; 6- lama medialг a procesului pterigoid; 7- aripile mici ale osului sfenoid. Osul occipital - os occipitale Osul occipital este un os plat, impar și formeazг porțiunea posteroinferioarг a craniului cerebral. Este constituit din urmгtoarele pгrți:  porțiunea bazilarг  pгrțile laterale  squama occipitalului. Toate aceste pгrți ale occipitalului delimiteazг оntre ele orificiul mare occipital - prin care cavitatea craniului comunicг cu canalul vertebral. Porțiunea bazilarг a osului are douг fețe (exocranianг și endocranianг). Fața exocranianг formeazг bolta faringelui, iar cea endocranianг, unindu-se cu fața posterioarг a corpului osului sfenoid formeazг clivusul. Pгrțile laterale conțin condilii occipitali ce servesc la unirea craniului cu coloana vertebralг (cu prima vertebrг cervicalг). Mai sus de condilii occipitali se aflг canalul hipoglos. Squama osului occipital are și ea douг fețe (exocranianг și endocranianг). Pe cea exocranianг se aflг protuberanța occipitalг externг de la care pleacг liniile nucale superioarг și inferioarг, iar pe fața endocranianг se aflг protuberanța occipitalг internг, care la rвndul ei participг la formarea eminenței cruciforme. Osul etmoid - os ethmoidale Este un os impar, pneumatic. Etmoidul este un os complex și ia parte la formarea bazei craniului, a cavitгții nazale și a orbitelor. Este format din:  lama cribroasг, (ciuruitг) orizontalг;
  • 70.
    70  lamela perpendicularг; labirintul etmoidal. Lama cribroasг este de formг dreptunghiularг și conține un șir de orificii. Ea оntretaie lama perpendicularг оn așa fel, ca datoritг acestei оntretгieri, lamela perpendicularг se оmparte оn douг porțiuni: - cea superioară, care participă la formarea fosei craniene anterioare și se numește creasta cocoșului; - porțiunea inferioară, care coboară în cavitatea nazală și împreună cu vomerul participă la formarea septului nazal. Labirintele etmoidale sunt situate pe marginile laterale ale lamelei cribroase și sunt alcгtuite din celule etmoidale, care formeazг sinusul frontal. De fața internг a labirintelor atвrnг оn cavitatea nazalг douг lame osoase – cornetul nazal superior și cornetul nazal mediu. Osul temporal - os temporale Osul temporal este un os par, pneumatic și este cel mai complicat os al craniului. Оn masa osului temporal se aflг organul auditiv și vestibular. Osul temporal este constituit din urmгtoarele pгrți: - porțiunea squamoasг sau solzul; - piramida sau porțiunea pietroasг; - porțiunea timpanicг; - procesul mastoidian și procesul stiloid. De pe fața externг a solzului se desprinde apofiza zigomaticг care оmpreunг cu apofiza temporalг a osului zigomatic formeazг arcada zigomaticг. Оntre cele douг rгdгcini ale apofizei zigomatice se aflг fosa mandibilarг, care servește pentru articularea cu capul mandibulei. Porțiunea timpanicг conține meatul auditiv extern. Porțiunea pietroasг are forma unei piramide, care are 3 fețe, 3 margini, bazг și vвrf. Pe fața posterioarг a piramidei se aflг meatul auditiv intern, prin care trec nervii facial și vestibulocohlear. De la fața inferioarг a piramidei pornește procesul stiloid, iar procesul mastoid se aflг posterior de meatul auditiv extern. Оntre aceste douг procese se aflг orificiul stilomastoidian, prin care trece nervul facial. Tot la nivelul piramidei se aflг și canalul carotid pentru artera carotidг internг. Оn piramida temporalului se gгsește cavitatea timpanicг ( urechea medie) și labirintul osos (urechea internг). Cavitatea timpanicг comunicг cu alveolele pneumatice și caverna apofizei mastoidiene, precum și cu nazofaringele, prin trompa auditivг.
  • 71.
    71 Fig. 25 Temporalul 1-squama osului temporal; 2- apofiza zigomaticг; 3- fosa mandibularг; 4- procesul stiloid; 5- meatul auditiv extern; 6- procesul mastoid. Osul parietal - os parietale Este un os plat, par. Formeazг porțiunea laterosuperioarг a bolții craniene. Osul parietal prezintг o lamг osoasг patrulaterг concavг, la care distingem douг fețe, patru margini și patru unghiuri. Pe fața externг a osului parietal se aflг tuberul parietal. Oasele craniului facial Viscerocraniul sau oasele feței sunt оn numгr de 15. Acestea sunt: cornetul nazal inferior, lacrimalul, nazalul, vomerul, maxila, osul palatin, zigomaticul, mandibula și osul hioid. Maxila - maxilla Maxila este un os par, pneumatic. La ea distingem: - corp - 4 apofize: - frontalг; - zigomaticг; - alveolarг: - palatinг Corpul maxilei conține sinusul maxilar (Higmore). La corp deosebim 4 fețe: anterioarг, infratemporalг (posterioarг), orbitalг și nazalг. Pe fața anterioarг a corpului se aflг o gropițг-
  • 72.
    72 fosa caninг șiorificiul infraorbital. Faюa anterioarг a corpului maxilei este delimitatг de fața orbitalг prin marginea infraorbitalг. Fața orbitalг formeazг peretele inferior al orbitei. Fața nazalг participг la formarea peretelui lateral al cavitгții nazale. Apofiza frontalг a maxilei se unește cu osul frontal, iar cea zigomaticг se unește cu osul zigomatic. Apofiza alveolarг deviazг de la corpul maxilei оn jos și conține pe marginea inferioarг arcul alveolar, care la rвndul sгu conține alveolele dentare оn care sunt implantați cei opt dinți superiori. Apofiza palatinг a maxilei se unește cu lama orizontalг a osului palatin și formeazг palatul dur, care reprezintг peretele inferior al cavitгții nazale și cel superior al cavitгții bucale. Osul palatin - os palatinum Este un os par, care participг la formarea cavitгții nazale, cavitгții bucale și a orbitei. El este alcгtuit din douг lamele: lamela orizontalг și lamela perpendicularг. Ambele lamele se unesc оntre ele sub un unghi drept. Lamela orizontalг se unește cu apofiza palatinг a maxilei și formeazг palatul dur. Lamela perpendicularг participг la formarea peretelui lateral al cavitгții nazale. Cornetul nazal inferior - concha nasalis inferior Este un os par și reprezintг o lamelг osoasг subțire єi curbatг ce se prinde de peretele lateral al cavitгții nazale și оmpreunг formeazг meatul nazal inferior. Vomerul - vomer Este un os impar și constituie o lamelг trapezoidг situatг оn cavitatea nazalг și оmpreunг cu lamela perpendicularг a osului etmoid formeazг septul nazal. Osul nazal - os nasale Este un os par, care are forma unei lame patrulatere alungite. Unindu-se cu osul nazal din partea opusг, formeazг rгdгcina nasului. Osul lacrimal - os lacrimale Este un os par, mic, situat оn peretele medial al orbitei. La el distingem un șanț lacrimal și o creastг lacrimalг. Ia parte la formarea canalului nazolacrimal și a fosei sacului lacrimal. Osul zigomatic - os zygomaticum Osul zigomatic este un os par, care unește oasele craniului cerebral și facial, consolidвnd craniul facial. Prin dimensiunile sale, osul zigomatic determinг dimensiunile și forma feței. La el distingem: - corp - 2 epifize (frontalг și temporalг) Corpul are 3 fețe (lateralг, temporalг și orbitalг). Apofiza frontalг se ridicг оn sus și joncționeazг cu apofiza zigomaticг a osului frontal și cu aripa mare a osului sfenoid. Apofiza temporalг participг la formarea arcadei zigomatice.
  • 73.
    73 Mandibula - mandibula Esteun os impar și e unicul os mobil al craniului, alcгtuind оmpreunг cu oasele temporale articulațiile temporomandibulare. La mandibulг distingem: - corpul mandibulei - douг ramuri Corpul mandibulei este incurbat оn formг de potcoavг și la marginea sa inferioarг formeazг baza mandibulei, iar la marginea sa superioarг formeazг arcul alveolar, care include alveolele dentare pentru cei 16 dinți inferiori. Anterior, pe marginea inferioarг a corpului, se aflг protuberanța mentalг, iar lateral de ea - cвte un tubercul și un orificiu mental. Pe fața internг a corpului se evidențiazг spina mentalг și linia milohioidianг. Ramura mandibulei este parг și pornește de la corp sub un unghi obtuz оn direcție superioarг. La locul de trecere a corpului оn ramurг se formeazг unghiul mandibulei. Ramura mandibulei se terminг cu douг apofize: - coronoidг - condilarг Оntre aceste apofize se aflг incizura mandibulei. Fig. 26. Mandibula 1- corpul mandibulei; 2- baza mandibulei; 3- protuberanюa mentalг; 4- apofiza coronoidг; 5- incizura mandibulei; 6- capul mandibulei; 7- colul mandibulei; 8- apofiza condilarг; 9- ramura mandibulei; 10- unghiul mandibulei; 11- orificiul mental.
  • 74.
    74 Osul hioid -os hyoideum Osul hioid este situat оn regiunea gвtului, оntre mandibulг și gвt. El este alcгtuit din: - corp - douг perechi de apofize (coarnele mari și coarnele mici) Articulațiile oaselor craniului Oasele care constituie craniul sunt unite оntre ele prin articulații neоntrerupte. Constituie excepție doar unirea mandibulei cu osul temporal care formeazг articulația temporomandibularг. Articulațiile neоntrerupte dintre oasele craniului sunt prezentate mai ales prin uniri fibroase sub formг de suturi la oamenii maturi și de membrane interosoase (la nou-nгscuți). La nivelul bazei craniului existг legгturi cartilaginoase. Oasele calvariei se unesc prin suturi zimțate și squamoase. De exemplu, solzul osului temporal se unește cu osul parietal printr-o suturг solzoasг, marginile mediale ale oaselor parietale sunt unite prin sutura sagitalг, oasele frontal și parietal-prin sutura coronarг, iar oasele parietale și occipital-prin sutura lambdoidг. Articulația temporomandibularг Este o articulație parг, de structurг complexг și formг elipsoidг. Fețele ei de articulare sunt formate de capul mandibulei și de fosa mandibularг оmpreunг cu tuberculul articular al osului temporal. Fețele articulare sunt tapetate cu cartilaj articular. Congruența fețelor articulare e asiguratг de discul articular. Fețele articulare sunt оncorporate оn capsula articularг. Aceastг articulație este o articulație combinatг. Biomecanica articulației. Mișcгrile оn articulația temporomandibularг sunt urmгtoarele: - coborвrea și ridicarea mandibulei; (deschiderea și оnchiderea cavitгții bucale); - deplasarea mandibulei оnainte și оnapoi (propulsie și retropulsie); - mișcarea mandibulei оn dreapta și оn stвnga. Toate aceste mișcгri au loc оn masticație, fiind legate, de asemenea, єi de vorbirea articulatг. Craniul оn ansamblu Am menționat faptul cг oasele craniului sunt grupate оn oasele neurocraniului și oasele viscerocraniului. Cele douг componente formeazг оnsг o singurг piesг, delimitarea оntre ele fiind convenționalг. Neurocraniul Partea superioarг a craniului cerebral formeazг bolta cranianг sau calvaria. Partea inferioarг a craniului cerebral se numește baza craniului. Atвt calvaria cвt și baza craniului prezintг cвte o fațг internг și alta externг. Bolta (calvaria) craniului Este formatг de solzul osului frontal, de oasele parietale, de solzul oaselor occipital și temporale și de aripile mari ale osului sfenoid. Tot aici se observг și suturile formate la unirea dintre aceste oase.
  • 75.
    75 Pe fața externг,оn porțiunile anterioare ale calvariei se aflг fruntea, formatг de solzul osului frontal. La acest nivel avem arcurile superciliare, оntre care este situatг glabela. Pe fața lateralг a calvariei avem arcada zigomaticг, ce delimiteazг fosa temporalг de cea infratemporalг. Pe fața internг a calvariei se observг șanțuri arteriale și impresiuni digitale, care reprezintг amprente ale encefalului. Baza craniului La baza craniului deosebim douг fețe: - exocranianг (exobaza) - endocranianг (endobaza) Exobaza (baza externг a craniului) Porțiunea anterioarг a exobazei nu poate fi vгzutг, deoarece ea este acoperitг de oasele faciale. Porțiunea posterioarг a bazei craniului este accesibilг pentru observație, ea este formatг de fețele externe ale oaselor occipital, temporale și sfenoid. Aproximativ оn centrul acestei regiuni existг orificiul mare occipital, iar lateral de el, pe ambele pгrți se aflг condilii occipitali. Mai sus de condilii occipitali se aflг canalul hipoglos. Bilateral de osul occipital se observг fața inferioarг a piramidei osului temporal pe care se aflг orificiul extern al canalului carotid. La piramida osului temporal aderг lateral partea timpanicг a osului temporal, care circumscrie orificiul acustic extern, care duce оn meatul acustic extern. Endobaza (baza internг a craniului) Baza internг a craniului se separг оn trei fose cerebrale: - anterioarг - medie - posterioarг Marginea posterioarг a aripilor mici și tuberculul șeii turcești ale osului sfenoid delimiteazг fosa cerebralг anterioarг de cea medie. Drept limitг оntre fosele craniene medie și posterioarг servesc marginea superioarг a piramidelor oaselor temporale și speteaza șeii turcești a osului sfenoid. Fosa cranianг anterioarг. Este formatг de pгrțile orbitale ale oaselor frontale. Оn centrul fosei se aflг lama cribroasг a osului etmoid. La mijlocul lamelei cribroase se оnalțг creasta cocoșului, anterior de care se aflг orificiul orb. Fosa cranianг medie. Оn componența ei оntrг corpul și aripile mari ale osului sfenoid, fețele anterioare ale piramidelor și pгrțile squamoase ale oaselor temporale. Оn partea centralг a ei se aflг șaua turceascг cu fosa hipofizarг. Pe fața lateralг a corpului osului sfenoid se aflг șanțul carotid prin care trece artera carotidг internг. Оntre aripa micг, aripa mare și corpul osului sfenoid este situatг fisura orbitalг superioarг. Posterior de ea se aflг orificiul rotund, apoi orificiul oval și mai apoi orificiul spinos. Pe fața anterioarг a piramidei osului temporal se aflг impresiunea trigemenг, operculul cavitгții timpanice și eminența arcuatг. La marginea posterioarг a aripilor mari ale osului sfenoid se aflг orificiul lacerat. Fosa cranianг posterioarг. La formarea ei participг osul occipital și fețele posterioare ale piramidelor oaselor temporale. Оn centrul fosei se aflг orificiul occipital mare, iar anterior de el se aflг o pantг numitг clivus, formatг de oasele sfenoid și occipital, pe care se așeazг puntea și bulbul rahidian (porțiuni ale trunchiului cerebral). Оn fosa cranianг posterioarг de ambele pгrți (stвngг și dreaptг) se deschide orificiul acustic intern, care duce оn meatul acustic intern. La unirea osului temporal cu osul occipital se formeazг orificiul jugular.
  • 76.
    76 Fig. 27 Endobaza(baza internг a craniului) 1- fosa cranianг anterioarг; 2- orificiul orb; 3- creasta cocoєului; 4- lama cribroasг a osului etmoid; 5- aripile mici ale osului sfenoid; 6- canalul optic; 7- єaua turceascг; 8- orificiul rotund; 9- orificiul oval; 10- fosa cranianг medie; 11- meatul acustic intern; 12- orificiul jugular; 13- fosa cranianг posterioarг; 14- eminenюa cruciformг; 15- orificiul occipital mate;16- piramida osului temporal; 17- aripile mari ale osului sfenoid; 18- porюiunile orbitale ale osului occipital. Viscerocraniul - sau craniul facial оn ansamblu Fгcвnd revista craniului facial privit din faюг - norma facialг, observгm o serie de formațiuni ce sunt recipientele unor organe de mare importanțг. Acestea sunt: - orbitele - cavitatea nazalг - cavitatea bucalг - fosa infratemporalг - fosa pterigopalatinг. Orbita - orbita Constituie o cavitate parг ce amintește o piramidг tetragonalг. Baza piramidei este orientatг anterior și formeazг accesul оn orbitг. Vвrful piramidei este orientat retromedial și prin el trece canalul optic. Оn cavitatea orbitei este situat globul ocular, mușchii lui, glanda lacrimalг și alte formațiuni. Cavitatea orbitei este delimitatг de patru pereți: superior, medial, inferior și lateral. Peretele superior este format din partea orbitalг a osului frontal єi de aripa micг a osului sfenoid. Peretele medial este format de apofiza frontalг a maxilei, de osul lacrimal, de lamela orbitalг a osului etmoid, de corpul osului sfenoid și de partea orbitalг a osului frontal.
  • 77.
    77 Peretele inferior esteformat de fețele orbitale ale maxilei și osului zigomatic, și de apofiza orbitalг a osului palatin. Peretele lateral este format de aripile mari ale osului sfenoid, apofiza frontalг a osului zigomatic și de apofiza zigomaticг a osului frontal. Оntre pereții lateral și superior оn adвncul orbitei se aflг fisura orbitalг superioarг, prin care orbita comunicг cu fosa cranianг medie. Оntre pereții lateral și inferior se aflг fisura orbitalг inferioarг. Aceastг fisurг face posibilг comunicarea orbitei cu fosa pterigopalatinг și cu fosa infratemporalг. Cavitatea nazalг - cavitas nasi Cavitatea nazalг ocupг o poziție centralг оn craniul facial. Septul osos al nasului, alcгtuit din lamela perpendicularг a osului etmoid și din vomer, оmparte cavitatea nazalг оn douг jumгtгți. Anterior se aflг apertura piriformг delimitatг de incizurile nazale (dreaptг și stвngг) ale oaselor maxilare și marginile inferioare ale oaselor nazale. Orificiile posterioare ale cavitгții nazale sau coanele, fac sг comunice cavitatea nazalг cu faringele. Cavitatea nazalг este delimitatг de trei pereți (superior, inferior și lateral). Peretele superior este format de oasele nazale, de partea nazalг a osului frontal, de lamela cribroasг a osului etmoid și de corpul osului sfenoid. Peretele inferior este alcгtuit din apofizele palatine ale oaselor maxilare și de lamelele orizontale ale oaselor palatine. Peretele lateral are o structurг complicatг. El este format de fața nazalг a corpului și de apofiza frontalг a maxilei, de osul lacrimal, de labirintul etmoid, de lamela perpendicularг a osului palatin, de apofiza pterigoidг a osului sfenoid. Pe peretele lateral al cavitгții nazale proemineazг trei cornete nazale suprapuse. Cornetul nazal superior și cel mediu sunt pгrți componente ale osului etmoid, iar cornetul nazal inferior este un os independent. Cornetele nazale divizeazг porțiunea lateralг a cavitгții nazale оn trei meaturi nazale: superior, mediu și inferior, оn care se deschid sinusurile paranazale. Palatul osos (dur) - palatum osseum Palatul osos este format de apofizele palatine dreaptг și stвngг ale maxilei unite prin suturi pe linia medianг, precum și de lamelele orizontale ale oaselor palatine. Anterior și lateral palatul osos e delimitat de apofizele alveolare ale maxilei, care alcгtuiesc оmpreunг arcul alveolar superior. Pe linia medianг a palatului osos trece sutura palatinг medianг, la capгtul anterior al cгruia se aflг canalul incisiv. Palatul osos servește drept bazг solidг (osoasг) pentru peretele superior al cavitгții bucale. Pe fața lateralг a craniului se aflг urmгtoarele fose perechi: temporalг, infratemporalг și pterigopalatinг. Limita dintre fosa temporalг și cea infratemporalг constituie arcada zigomaticг. Adвncindu-se fosa infratemporalг continuг cu fosa pterigopalatinг. Ultima comunicг cu cavitatea cranianг (prin orificiul rotund), cu orbita (prin fisura orbitalг inferioarг) și cu cavitatea bucalг (prin orificiul palatin mare).
  • 78.
    78 Fig.28 Viscerocraniul 1- boltacranianг; 2- sutura coronarг; 3- fosa temporalг; 4- orbita; 5- cavitatea nazalг; 6- fosa infratemporalг; 7- sutura lambdoidг; 8- oasele nazale; 9- maxila; 10- mandibula; 11- osul zigomatic; 12- osul temporal; 13- osul occipital; 14- osul parietal; 15- osul frontal. Particularitгюile de vвrstг єi de sex ale craniului Dezvoltarea tuturor oaselor craniului, ca și a oaselor trunchiului și membrelor, оncepe cu stadiul membranos. Ulterior, oasele și porțiunile oaselor ce alcгtuiesc baza craniului trec prin stadiile de dezvoltare cartilaginoasг și osoasг. Oasele feței și cele ale bolții craniene trec de la stadiul membranos la cel osos evitвnd stadiul cartilaginos. Una din particularitгțile craniului la nou-nгscut și la sugar constг оn existența reminiscențelor craniului membranos - fontanelelor. Se deosebesc urmгtoarele fontanele: anterioarг, posterioarг și cвte douг laterale-sfenoidalг și mastoidianг. Fontanela anterioarг este cea mai mare și are forma romboidг. Ea este situatг оntre osul frontal și ambele oase parietale. Aceastг fontanelг se оnchide complect spre sfвrșitul anului al doilea de viațг (la bгieți - cu 2 luni mai devreme). Cu mult mai micг este fontanela posterioarг, care se оnchide оn curвnd dupг naștere (la sfвrșitul lunii a 2-a de viațг). Fontanelele laterale la nou-nгscuții la termen adesea lipsesc sau se оnchid оn primele 2-3 luni dupг naștere. O altг particularitate a craniului nou-nгscutului o constituie prezența straturilor (formațiunilor) cartilaginoase оntre porțiunile oaselor bazei craniene. Оncг o particularitate constг оn faptul, cг nu sunt dezvoltate sinusurile pneumatice, lipsesc dinții, sunt slab dezvoltate maxila și mandibula. Оn legгturг cu aceasta craniul facial iese mai puțin оnainte și constituie 1/8 parte din craniul cerebral (la adulți-1/4). Suturile craniului se formeazг la 3-5 ani dupг naștere. Creșterea craniului оnceteazг la vвrsta de 25-30 de ani. Dezvoltarea, creșterea și configurația craniului se aflг оn strвnsг dependențг de dezvoltarea creierului. Craniul masculin, оn legгturг cu dimensiunile mai mari ale corpului la bгrbați, e relativ mai mare decвt cel feminin. Craniul feminin pгstreazг unele trгsгturi ale craniului de copil, iar la craniul masculin se evidențiazг mai lesne trгsгturile proprii craniilor strгmoșilor noștri оndepгrtați. Deosebirile de sex nu prezintг mare importanțг practicг.
  • 79.
    79 Modificгrile senile serгspвndesc asupra craniului оntreg: se resorb crestele și substanța osoasг spongioasг, craniul devine mai ușor și mai fragil. Configurația craniului mai este influențatг și de particularitгțile constituționale. De studierea deosebirilor individuale ale configurației dimensiunilor craniului se ocupг o științг specialг-antropologia, și o ramurг importantг a ei - craniologia.
  • 80.
    80 Capitolul III. Miologia -studiul despre mușchi. Generalitгți Mușchii scheletici, оnserвndu-se pe oase, le acționeazг, participг la formarea cavitгților corpului: bucalг, toracicг, abdominalг, pelvianг, оntrг оn compoziția unor organe interne (faringe, esofag, laringe), fac parte din organele auxiliare ale ochiului (mușchii oculomotori), exercitг influențг asupra oscioarelor auditive din urechea medie. Mușchii scheletici contribuie la menținerea corpului uman оn echilibru, la deplasarea lui оn spațiu, realizeazг excursiile respiratorii și mișcгrile de deglutiție, modeleazг mimica. Оn corpul uman distingem circa 400 de mușchi, ce constituie pвnг la 40% din masa corporalг. Structura mușchilor Fiecare mușchi este alcгtuit din fascicule de fibre musculare striate care au o membranг de țesut conjunctiv numitг endomysium. Fasciculele de fibre de diferite dimensiuni sunt separate оntre ele de straturi intermediare de țesut conjunctiv, care formeazг perimysium. Membrana ce оncorporeazг mușchiul оn оntregime se numește epimysium, care mai apoi continuг оn tendon, avвnd denumirea de peritendineum. Fasciculele musculare formeazг partea cгrnoasг a organului numitг venter muscular, care trece оn tendon. Cu ajutorul fasciculelor musculare sau tendonului proximal numit caput, mușchiul оși ia оnceputul (originea) de pe os. Extremitatea distalг a mușchiului sau tendonul distal al lui, care se mai numește și caudal, se inserг pe un alt os. La diferiți mușchi tendoanele nu sunt identice. Mușchii membrelor posedг tendoane lungi și оnguste. Unii mușchi, mai ales cei care participг la formarea pereților cavitгții abdominale, au un tendon lat și plat, cunoscut sub numele de aponevrozг (de exemplu, la mușchiul oblic abdominal intern). Existг mușchi cu tendon intermediar, оntre douг ventere - mușchiul biventer (de exemplu, mușchiul digastric). La unii mușchi linia fibrelor musculare este оntreruptг de cвteva tendoane intermediare scurte numite inserții tendinoase. Оn timpul contracției mușchiului una din extremitгțile lui rгmвne nemișcatг. Acest loc se considerг drept punct fix. Ca regulг el coincide cu originea mușchiului. Punctul mobil se aflг pe un alt os, pe care mușchiul se inserг și care оși schimbг poziția datoritг contracției mușchiului. Clasificarea mușchilor Mușchii se clasificг conform topografiei lor оn corpul uman, formei, orientгrii fibrelor musculare, funcției, apartenenței la anumite articulații. Deosebim mușchi superficiali și profunzi, mediali și laterali, externi și interni. Mușchii sunt foarte variați ca formг. Cei mai frecvenți sunt mușchii fusiformi, caracteristici pentru extremitгți, și mușchii laюi, care participг la formarea pereților trunchiului. Fasciculele de fibre musculare ale mușchilor fusiformi sunt orientate paralel la axul lung al mușchiului. Dacг fibrele musculare sвnt situate оntr-o singurг parte a tendonului și sub un unghi fațг de el, mușchiul se numește unipenat; dacг оnsг fibrele se aflг de ambele pгrți ale tendonului, mușchiul se numește bipenat. Uneori fibrele musculare se оntrețesc neregulat și complicat, ajungвnd la tendon din mai multe pгrți. Оn asemenea cazuri se formeazг un mușchi multipenat.
  • 81.
    81 Structura complicatг amușchilor poate fi condiționatг de faptul, cг la unii din ei existг douг, trei sau patru capete, douг sau cвteva tendoane. Apoi aceste capete se unesc formвnd un venter și un tendon comun, de exemplu, mușchiul biceps brahial, mușchiul triceps al femurului. Mușchii acționeazг articulațiile. Fiecare mușchi acționeazг asupra articulației оntr-un sens. Mușchii, a cгror contractare comunг realizeazг o mișcare оntr-un singur sens, se numesc sinergiști, iar mușchii care acționeazг asupra articulației оn direcții opuse se numesc antagoniști. Dispozitivele auxiliare ale mușchilor Contractвndu-se, mușchii pot sa-și exercite funcția lor doar prin participarea și cu ajutorul unor formațiuni anatomice, care pot fi considerate ca dispozitive auxiliare ale mușchilor. Din acestea fac parte fasciile, tecile tendoanelor, bursele sinoviale ș.a. Fascia este оnvelișul de țesut conjunctiv al mușchiului. Fasciile delimiteazг mușchii unul de altul. Оn caz de patologie, fasciile localizeazг rгspвndirea puroiului, sвngelui provenit din hemoragie, permit realizarea anesteziei locale. Canalele apгrute оntre retinacul și oasele adiacente, prin care trec tendoanele mușchilor, se numesc teci ale tendoanelor. Оn locurile unde tendonul sau mușchiul aderг la tuberozitatea osoasг existг burse sinoviale, care executг aceleași funcții ca și tecile sinoviale ale tendoanelor, adicг reduc frecarea. Bursa sinovialг are forma unei pungi de țesut conjunctiv aplatizat, оn interiorul cгreia se aflг o cantitate micг de lichid sinovial. Mușchii și fasciile trunchiului Musculatura trunchiului se divizeazг оn mușchi ai spatelui, toracelui și abdomenului. Mușchii spatelui Spatele cuprinde toatг suprafața dorsalг a trunchiului. Mușchii spatelui sunt pari și ocupг toatг suprafața posterioarг a trunchiului, оncepвnd de la regiunea sacralг și de la pгrțile limitrofe ale crestelor iliace pвnг la baza craniului. Dispuși оn straturi, mușchii spatelui se оmpart оn mușchi superficiali și mușchi profunzi. Din mușchii superficiali fac parte: - mușchiul trapez - mușchiul dorsal mare - mușchiul levator al scapulei - mușchii romboizi mare și mic - mușchiul dințat posterior superior - mușchiul dințat posterior inferior Din mușchii profunzi ai spatelui fac parte: - mușchiul spleniu al capului - mușchiul spleniu al gвtului - mușchiul erector al coloanei vertebrale - mușchiul transversospinal - mușchii interspinali - mușchii intertransversali - mușchii suboccipitali
  • 82.
    82 Mușchii superficiali aispatelui Mușchii superficiali ai spatelui se inserг pe centura scapularг și pe humerus. Sunt dispuși оn douг straturi. Mușchiul trapez - este un mușchi plat, de formг triunghiularг. Ocupг partea superioarг a spatelui și regiunea posterioarг a gвtului. Acțiune: apropie scapula de coloana vertebralг, ridicг scapula și imprimг scapulei mișcгri de rotație. Mușchiul dorsal mare - este plat, are forma triunghiularг și ocupг jumгtatea inferioarг a spatelui de partea respectivг. Marginea sa superioarг trece sub partea inferioarг a mușchiului trapez. Acțiune: Adduce membrul superior la trunchi și оl proneazг; extenseazг brațul; coboarг brațul ridicat. Mușchiul levator al scapulei - este situat sub mușchiul trapez. Acțiune: ridicг scapula, deplasвnd-o оn direcția coloanei vertebrale. Mușchii romboizi mare și mic - deseori concresc și se formeazг un singur mușchi. Mușchii romboizi, fiind situați mai profund decвt mușchiul trapez, la rвndul lor acoperг mușchiul dințat posterior superior și parțial mușchiul erector al coloanei vertebrale. Acțiune: deplaseazг scapula spre coloana vertebralг, deplasвnd-o оn sus. Pe coaste se inserг de asemenea doi mușchi subțiri și plați - mușchii dințați posteriori, superior și inferior. Mușchiul dințat posterior superior ridicг coastele, iar mușchiul dințat posterior inferior coboarг coastele. Mușchii profunzi ai spatelui Mușchii profunzi ai spatelui formeazг trei straturi: - superficial - mediu - profund Stratul superficial este constituit din: - mușchiul spleniu al capului - mușchiul spleniu al gвtului - mușchiul erector al coloanei vertebrale Din stratul mediu face parte: - mușchiul transversospinal Și, din stratul profund fac parte: - mușchii interspinali - mușchii intertransversali - mușchii suboccipitali Mușchii stratului superficial din mușchii profunzi ai spatelui sunt deosebit de dezvoltați și оndeplinesc funcții statice. Ei se extind pe toatг suprafața spatelui și оn regiunea posterioarг a gвtului, de la sacru pвnг la osul occipital. Ei mențin coloana vertebralг оn poziție verticalг, aceasta constituind un suport pentru cap, coaste, organe interne și membre. Mușchii stratului mediu sunt orientați oblic și formeazг cвteva straturi. Mușchii stratului profund se aflг situați оn profunzime sub straturile de mușchi precedenți.
  • 83.
    83 Mușchii suboccipitali Mușchii suboccipitaliinclud: - mușchiul mare drept posterior al capului - mușchiul mic drept posterior al capului - mușchiul oblic inferior al capului - mușchiul oblic superior al capului Acești mușchi realizeazг retroflexia și оnclinarea lateralг a capului. Fasciile spatelui Fascia superficialг acoperг mușchii trapez și mare dorsal. Mai existг și fascia lombodorsalг, care desparte mușchii superficiali ai spatelui de cei profunzi. Fig. 29 Mușchii spatelui 1- m. sternocleidomastoidian; 2- m. trapez; 3- m. infraspinos; 4- m. rotund mic; 5- m. rotund mare; 6- m. dorsal mare; 7- fascia toracolombarг; 8- m. gluteu mare; 9- m. oblic abdominal extern; 10- m. deltoid. Mușchii și fasciile toracelui Mușchii toracelui sunt dispuși оn cвteva straturi. Mai superficial sunt situați mușchii ce acționeazг articulațiile centurii scapulare. Ei asigurг legгtura acestuia cu toracele. Este vorba de:
  • 84.
    84 - mușchiul pectoralmare - mușchiul pectoral mic - mușchiul subclavicular - mușchiul dințat anterior Straturile profunde ale musculaturii toracelui sunt reprezentate de mușchii proprii (autohtoni). Acești mușchi au puncte de origine și de inserție оn limitele peretelui toracelui. Din aceștia fac parte: - mușchii intercostali externi - mușchii intercostali interni - mușchii subcostali - mușchiul transvers al toracelui Studiul descriptiv al mușchilor toracelui include și septul toracoabdominal - diafragmul, aflat оn legгturг anatomicг și funcționalг indisolubilг cu ei, acesta constituind mușchiul respirator principal. Mușchii care acționeazг articulațiile centurii scapulare Mușchiul pectoral mare - este masiv, оn formг de evantai, ocupг o mare parte din peretele anterior al toracelui. Conform originii sale, mușchiului pectoral mare i se disting urmгtoarele pгrți: partea clavicularг, partea sternocostalг și partea abdominalг. Acțiune: coboarг brațul ridicat și оl aduce la trunchi, realizвnd totodatг torsiunea lui оn interior. Dacг mвna e fixatг оn poziție de ridicare оn sus, mușchiul ridicг coastele și sternul (mușchi respirator auxiliar), contribuind la dilatarea toracelui. Mușchiul pectoral mic - este plat, de formг triunghiularг și situat sub mușchiul pectoral mare. Acțiune: deplaseazг scapula оn anterior; ridicг coastele, contribuind la dilatarea toracelui. Mușchiul subclavicular - ocupг spațiul dintre coasta I și claviculг. Acțiune: trage clavicula оn jos și оnainte. Mușchiul dințat anterior - aderг lateral la torace. Pornește prin dinți mari de la opt-zece coaste superioare. Patru - cinci dinți inferiori ai acestui mușchi se intercaleazг cu dinții mușchiului oblic abdominal extern. Acțiune: deplaseazг scapula оn sens anterolateral. Cвnd scapula este fixatг, acest mușchi ridicг coastele, contribuind la dilatarea toracelui. Mușchii proprii (autohtoni) ai toracelui Mușchii intercostali externi - cвte 11 de fiecare parte. Acești mușchi ocupг spațiile intercostale. Acțiune: ridicг coastele Mușchii intercostali interni - sunt situați imediat sub mușchii intercostali externi. Muєchii intercostali interni оєi orienteazг fasciculele lor aproape perpendicular faюг de fasciculele muєchilor intercostali externi. Acțiune: coboarг coastele. Mușchii subcostali - sunt reprezentați de fascicule musculare și tendinoase оn partea inferioarг a porțiunii posterioare a feței interne a peretelui toracelui. Acțiune: coboarг coastele Mușchiul transversal al toracelui - este situat pe fața posterioarг (internг) al peretelui anterior al cutiei toracice. Fibrele lui se rгsfirг оn evantai оn sus și lateral de la stern spre cartilajele coastelor II-VI. Acțiune: coboarг coastele, participг la actul de expirație.
  • 85.
    85 Fig. 30 Mușchiitoracelui 1- m. pectoral mare (secюionat) ; 2- m. biceps brahial; 3- m. dinюat anterior; 4- m. drept al abdomenului; 5- m. transvers al abdomenului; 6 – canalul inghinal; 7- m. oblic abdominal intern; 8- mm. intercostali; 9 – m. pectoral mic; 10- m. sternocleidomastoidian. Diafragmul Diafragmul constituie un sept musculotendinos mobil, care separг cavitatea toracicг de cea abdominalг. Forma lui boltitг este condiționatг de poziția organelor interne și de diferența de presiune оn cavitгțile toracicг și abdominalг. Partea convexг a diafragmului este orientatг оn cavitatea toracicг, iar cea concavг - оn cavitatea abdominalг. Diafragmul este mușchiul respirator principal și cel mai important organ al presei abdominale. Fasciculele musculare ale diafragmului sunt dispuse periferic și pornesc de la stern, coaste și vertebrele lombare. Devenind coalescente оn sus, de la periferie spre centrul diafragmului, fasciculele se prelungesc formвnd centrul tendinos. Оn conformitate cu locurile de origine putem distinge urmгtoarele pгrți ale diafragmului: lombarг, costalг și sternalг. Porțiunea lombarг este cea mai masivг și este alcгtuitг din doi pedunculi - drept și stвng. Acești pedunculi delimiteazг hiatul aortal, prin care trece aorta și ductul toracic, și hiatul esofagian, prin care din cavitatea toracicг оn cea abdominalг penetreazг esofagul оmpreunг cu nervii vagi. Оn centrul tendinos al diafragmului, оn dreapta, e situat orificiul venei cave inferioare, prin care aceastг venг trece din cavitatea abdominalг оn cea toracicг. Dupг cum s-a menționat, diafragmul este mușchiul respirator principal. Оn timpul contracției el se coboarг și se aplatizeazг. Datoritг acestui fapt, volumul cutiei toracice se mгrește și are loc inspirația. La relaxarea diafragmului, el din nou se ridicг оn formг de boltг, plгmвnii colabeazг și are loc expirația.
  • 86.
    86 Fasciile toracelui Fasciile toraceluisunt reprezentate prin fascia pectoralг și endotoracicг. Fascia pectoralг are douг foițe - superficialг și profundг. Foița superficialг acoperг din exterior mușchiul dințat anterior. Foița profundг se numește fascia clavipectoralг și formeazг tecile fasciale ale mușchilor pectoral mic și subclavicular. Din interior, toracele este cгptușit de fascia endotoracicг, ce trece pe diafragm. Mușchii și fasciile abdomenului Abdomenul este o parte a trunchiului care este situatг оntre torace și bazin. Limita superioarг a abdomenului trece prin baza apendicelui xifoid, pe arcurile costale pвnг la vertebra XII toracicг. Оn direcție lateralг limita abdomenului trece pe linia axilarг posterioarг de la arcul costal - sus, pвnг la creasta iliacг - jos. Limita inferioarг a abdomenului din dreapta și din stвnga e formatг de porțiunea anterioarг a crestei iliace și de linia trasatг imaginar la nivelul pliurilor inghinale de la spina iliacг anterioarг superioarг spre tuberculul pubian. Acestea sunt limitele externe ale abdomenului. Ele, оnsг, nu coincid cu limitele cavitгții abdominale, care оn partea de sus ajung pвnг la vвrful bolții diafragmului, iar оn partea de jos coboarг pвnг la linia terminalг a bazinului, care separг cavitatea abdominalг de cavitatea bazinului mic. Din motive pragmatice, pentru a putea indica cвt mai precis locul de aflare a organelor оn cavitatea abdominalг, topografia și proiecția lor pe tegumentele externe, abdomenul se separг prin douг linii orizontale оn trei etaje. O linie trece prin cartilajele coastelor X - linia bicostalг. A doua linie trece оntre spinele anterioare superioare ale oaselor iliace - linia bispinalг . Оn acest mod distingem etajul superior - epigastrul, etajul mediu - mezogastrul și etajul inferior - hipogastrul. Оn afarг de aceasta, cu ajutorul a 2 linii verticale, trasate de-a lungul marginilor laterale ale mușchilor drepți abdominali, de la arcul costal pвnг la tuberculul pubian, fiecare din etajele citate se divizeazг оn trei regiuni. Deci, оn epigastrul distingem respectiv: - regiunile hipocondriace dreaptг și stвngг - regiunea epigastricг Оn mezogastru distingem: - regiunile laterale dreaptг și stвngг - regiunea ombilicalг Оn hipogastru distingem: - regiunile inghinale dreaptг єi stвngг - regiunea pubicг Mușchii abdomenului formeazг baza muscularг a pereților laterali, anterior și posterior ai cavitгții abdominale. Оn conformitate cu topografia și locul de origine єi inserție, mușchii pot fi divizați оn laterali, anteriori și posteriori. Mușchii pereților laterali ai cavitгții abdominale Pereții laterali ai cavitгții abdominale sunt constituiți din trei mușchi lați: - mușchiul oblic abdominal extern - mușchiul oblic abdominal intern - mușchiul abdominal transversal Situate оn straturi, fasciculele acestor mușchi sвnt orientate оn diferite direcții. La mușchii abdominali oblici interni și externi fasciculele musculare se intersecteazг sub un unghi drept, iar
  • 87.
    87 fasciculele mușchiului transversalal abdomenului sвnt orientate orizontal. Porțiunile anterioare ale acestor mușchi continuг cu niște aponevroze late care, cuprinzвnd mușchiul drept abdominal din fațг și din spate, formeazг pentru el o teacг aponevroticг. Mai departe, ajungвnd la linia medianг anterioarг, fibrele aponevrozelor mușchilor lați ai abdomenului, venind din stвnga și din dreapta, fuzioneazг și formeazг un traveu tendinos denumit linia albг a abdomenului. Mușchiul oblic abdominal extern - este cel mai superficial și mai extins mușchi al abdomenului. Este orientat de sus оn jos și pornește cu opt dinți de pe ultimele opt coaste. Acest mușchi trece оntr-o aponevrozг extinsг. Marginea inferioarг a acestei aponevroze formeazг ligamentul inghinal, care se оntinde оntre spina anterosuperioarг a osului iliac și tuberculul pubian. Acțiune: coboarг coastele, flecteazг coloana vertebralг; intrг оn componența mușchilor presei abdominale. Mușchiul oblic abdominal intern - este situat spre interior de mușchiul oblic abdominal extern, constituind al doilea strat muscular al peretelui abdominal. Fasciculele acestui mușchi au o orientare de jos оn sus. Acțiune: realizeazг flexia coloanei vertebrale; coboarг coastele, ridicг bazinul. Mușchiul transversal abdominal - a primit numirea datoritг orientгrii transversale a fasciculelor lui musculare. Acest mușchi alcгtuiește al treilea strat, cel mai profund оn pгrțile laterale ale peretelui abdominal. Fasciculele lui musculare sunt situate orizontal оn direcție posteroanterioarг și medialг. Acțiune: fiind o parte componentг importantг a presei abdominale, micșoreazг dimensiunile cavitгții abdominale; realizeazг tracțiunea coastelor оnainte spre linia medianг. Mușchii peretelui anterior al cavitгții abdominale Din aceastг grupг fac parte: - mușchiul drept abdominal - mușchiul piramidal Mușchiul drept abdominal - este un mușchi plat și lung, situat lateral de linia medianг. E separat de mușchiul omonim din partea opusг prin linia albг. Fasciculele lui musculare sunt оntrerupte de 3-4 punți tendinoase orientate transversal. Оn timpul contractгrii presei abdominale aceste punți formeazг la indivizii de constituție suplг niște depresiuni bine pronunțate pe peretele anterior; Acțiune: coboarг cutia toracicг, flecteazг coloana vertebralг, ridicг bazinul. Mușchiul piramidal - este de formг triunghiularг și este situat anterior de partea inferioarг a mușchiului drept abdominal. Acțiune: tensioneazг linia albг Mușchii peretelui posterior al cavitгții abdominale Din aceastг grupг face parte: - mușchiul pгtrat lombar Mușchiul pгtrat lombar - este situat lateral de apofizele transversale ale vertebrelor lombare. Acțiune: menține coloana vertebralг оn poziție verticalг; оn contracție unilateralг оnclinг coloana vertebralг spre sine. Fasciile abdomenului Din exterior, peretele abdominal este acoperit de fascia abdomenului, care este o prelungire a fasciei externe a toracelui. Din interior, pereții cavitгții abdominale sunt tapetați de peritoneu
  • 88.
    88 (tunica seroasг) șide fascia situatг dedesubtul lui și numitг fascia transversalг, deoarece ea acoperг din interior mușchiul transvers. Linia albг Linia albг a abdomenului prezintг o formațiune tendinoasг densг, de culoare deschisг, care se оntinde pe linia medianг a peretelui anterior al abdomenului, de la apofiza xifoidг a sternului pвnг la simfiza pubianг. Ea se formeazг оn rezultatul оncrucișгrii fibrelor tendinoase ale aponevrozelor ambilor mușchi oblic și transvers al abdomenului. Linia albг este foarte rezistentг. Ea conține doar ramuri foarte fine de vase sangvine, din care cauzг rezecțiile fгcute de-a lungul liniei albe cu ocazia intervențiilor chirurgicale sunt foarte puțin sвngeroase. Spațiile dintre fibrele tendinoase ale liniei albe pot deveni mai largi decвt оn condițiile normale (оn sarcinг, оn perioada postoperatorie și оn caz de patologii legate de un regim de repaus la pat pe o perioadг mai оndelungatг). Ele devin locuri slabe ale peretelui abdominal anterior, prin care sub piele pot prolaba unele organe interne, formвnd hernii (herniile liniei albe). Aproximativ la mijlocul liniei albe a abdomenului se aflг ombilicul - umbilicus, o gropițг оnconjuratг de inelul ombilical, format din fibre tendinoase, și umplutг cu țesut cicatriceal și grгsime. Оn perioada embrionarг, prin acest inel trece cordonul ombilical. Оn anumite condiții, inelul ombilical de asemenea poate deveni loc de formare a herniilor ombilicale. Canalul inghinal - canalis inquinalis Canalul inghinal este situat deasupra ligamentului inghinal, posterior de aponevroza mușchiului oblic abdominal și are forma unei fisuri, prin care la bгrbați trece funiculul spermatic, iar la femei - ligamentul rotund al uterului. Lungimea canalului inghinal este de aproximativ 5 cm. El are o direcție oblicг de sus оn jos, dinapoi оnainte și din partea lateralг spre cea medialг. Orificiul anterior al lui, sau inelul inghinal superficial (subcutan) este format de divergența fasciculelor aponevrozei mușchiului oblic extern оn regiunea de inserție a lor pe osul pubis. Orificiul posterior, sau intern - inelul inghinal profund, este situat pe fața posterioarг a peretelui abdominal, cu 2 cm mai sus de mijlocul ligamentului inghinal. El este format din оngroșarea fasciei transversale endoabdominale. Relativ la funiculul spermatic (sau la ligamentul rotund al uterului) оn canalul inghinal distingem 4 pereți: anterior, posterior, superior și inferior. Peretele anterior al canalului inghinal este format de aponevroza mușchiului oblic abdominal extern, cel posterior - de fascia transversalг, cel superior - de marginile inferioare neоnserate ale mușchilor abdominali oblici și transversal, cel inferior - de ligamentul inghinal. Apariția canalului inghinal se datorește procesului de coborвre a testiculului și de prolabare a peritoneului оn perioada dezvoltгrii intrauterine.
  • 89.
    89 Mușchii și fasciilegвtului Dupг topografie mușchii gвtului se оmpart оn superficiali și profunzi. Din muєchii superficiali ai gвtului fac parte: mușchiul pielos, mușchiul sternocleidomastoidian și mușchii cu inserție pe osul hioid; notamente: suprahiozi - milohioid, digastric, stilohioid, geniohioid; precum și infrahioizi - sternohioid, sternotireoid, tireohioid și omohioid. Mușchii profunzi la rвndul lor se оmpart оn grupul lateral, din care fac parte mușchii situați lateral de coloana vertebralг, notamente: scalenii anterior, mediu și posterior; și grupul prevertebral, situat anterior de coloana vertebralг, notamente: mușchiul lung al capului, mușchiul drept anterior al capului, mușchiul drept lateral al capului și mușchiul lung al gвtului. Mușchii superficiali ai gвtului Mușchiul pielos al gвtului (platisma) - este un mușchi fin, plat și este situat imediat sub piele. Acțiune: ridicг pielea gвtului și retrage colțul gurii оn jos. Mușchiul sternocleidomastoidian - este cel mai mare și mai puternic din mușchii gвtului, este situat sub mușchiul pielos al gвtului, la оntoarcerea lateralг a capului conturul acestui mușchi se face vгzut foarte pronunțat pe suprafața anterolateralг a gвtului. Acțiune: оn contracție unilateralг оnclinг capul spre sine, оntorcвnd simultan fața оn direcție opusг; la contractarea bilateralг, capul e susținut оn poziție verticalг, iar la contractarea maximг are loc retroflexia capului. Mușchii оnserați pe osul hioid Dupг cum am mai menționat, deosebim mușchi situați mai sus de osul hioid - mușchii suprahioidieni și mușchi situați mai jos de osul hioid - mușchii infrahioidieni. Ambele grupuri de mușchi оși manifestг forța оn condiții deosebite, deoarece osul hioid nu se unește nemijlocit cu un alt os al scheletului, deși servește drept suport pentru o serie de mușchi, care participг la acțiuni importante: actul de masticație, de deglutiție, de vorbire etc. Osul hioid se menține оn poziția lui fireascг numai datoritг interacțiunii armonioase a mușchilor, care din diferite pгrți se inserг pe el. Mușchii suprahioidieni unesc osul hioid cu mandibula, cu baza craniului, cu limba și cu faringele. Mușchii infrahioidieni se inserг pe osul hioid din partea de jos, avвnd originea pe scapulг, pe stern și pe cartilajele laringelui. Mușchii suprahioidieni Mușchiul digastric - este constituit din douг ventere - posterior și anterior, unite оntre ele printr-un tendon intermediar. Venterul posterior vine оn adiacențг nemijlocitг cu mușchiul stilohioideu. Apoi venterul posterior trece оn tendonul intermediar, care se inserг pe osul hioid și apoi se continuг оn venterul anterior al mușchiului. Venterul anterior ocupг fosa digastricг a mandibulei. Acțiune: ridicг osul hioid. Hioidul fiind fixat, coboarг mandibula. Mușchiul stilohioideu - pornește de la apofiza stiloidг a osului temporal și se inserг pe osul hioid. Acțiune: ridicг osul hioid оn sus, posterior și spre sine.
  • 90.
    90 Mușchiul milohioideu -este lat, plat și pornește de pe fața internг a mandibulei de pe linia milohioidianг și se inserг pe osul hioid. Racordat pe ambele jumгtгți ale mandibulei оn partea anterioarг și pe osul hioid оn partea posterioarг, mușchiul milohioideu formeazг baza muscularг a diafragmului cavitгții bucale. De sus, dinspre cavitatea bucalг cu mușchiul milohioideu vine оn contact nemijlocit mușchiul geniohioideu și glanda sublingvalг, de jos la acest mușchi aderг glanda submandibularг și venterul anterior al mușchiului digastric. Acțiune: ridicг osul hioid оmpreunг cu laringele. Cвnd hioidul rгmвne fixat, mușchiul coboarг mandibula (act de masticație, de deglutiție, de vorbire). Mușchiul geniohioideu - este situat bilateral de linia milohioidianг pe fața superioarг a mușchiului milohioideu. Acțiune: coboarг mandibula, ridicг osul hioid оmpreunг cu laringele (act de masticație, de deglutiție, de vorbire). Mușchii infrahioidieni Mușchiul omohioideu - оncepe de la scapulг și se inserг pe osul hioid. Acest mușchi are douг ventere: superior și inferior, separate de un tendon intermediar. Acțiune: trage osul hioid оn jos. Mușchiul sternohioideu - оncepe de la stern și se inserг pe osul hioid. Acțiune: trage osul hioid оn jos. Mușchiul sternotiroideu - оncepe de la stern și coasta I și se inserг pe cartilajul tiroid al laringelui. Acțiune: realizeazг tracțiunea laringelui оn jos. Mușchiul tiroideu - se prezintг ca o prelungire a mușchiului sternotiroideu. Pornește de la cartilajul tiroid al laringelui și se inserг pe osul hioid. Acțiune: apropie hioidul de laringe și trage laringele оn sus. Mușchii profunzi ai gвtului Mușchii profunzi ai gвtului formeazг douг grupuri: lateral și medial (prevertebral). Grupul lateral este alcгtuit din mușchii scaleni. Dupг distribuția lor distingem mușchii scaleni anterior, mediu și posterior. Acești mușchi au originea pe apofizele transversale ale vertebrelor cervicale și se inserг pe coaste: cel anterior și cel mediu - pe coasta I, iar cel posterior- pe coasta II. Оnaintea mușchiului scalen anterior se aflг spațiul antescalen, iar оntre cel anterior єi mediu - spațiul interscalen, prin care trec vase sanguine și nervi. Acțiunea mușchilor scaleni: ridicг coastele I- II, asigurвnd dilatarea toracelui. Grupul medial ( prevertebral) de mușchi este situat pe fața anterioarг a coloanei vertebrale, bilateral de linia medianг și include: mușchiul lung al gвtului, mușchiul lung al capului, mușchiul drept anterior al capului și mușchiul drept lateral al capului. Acюiune: acești mușchi flecteazг regiunea cervicalг a coloanei vertebrale, realizeazг anteflexia capului și оnclinг capul lateral. Fasciile gвtului Fasciile gвtului sunt unite оntr-o unicг fascie cervicalг, formatг din 3 foițe: superficialг, pretrahealг și prevertebralг. Foița superficialг este situatг sub mușchiul pielos al gвtului și formeazг teci pentru mușchii sternocleidomastoidian și trapezoid. Foița pretrahealг este оntinsг оntre mușchii omohioidieni, acoperг glandele salivare și formeazг teci pentru mușchii supra - și infrahioidieni, de asemenea și pentru alte formațiuni ale gвtului situate оnaintea traheii. Foița prevertebralг acoperг mușchii prevertebrali și scaleni, formвnd pentru ei teci.
  • 91.
    91 Topografia gвtului Оn regiuneagвtului distingem urmгtoarele regiuni: anterioarг, sternocleidomastoidianг- dreaptг și stвngг, laterale dreaptг și stвngг și posterioarг. Оn limitele acestor regiuni cervicale existг o serie de trigoane, cunoașterea cгrora comportг o importanțг aplicativг, mai ales, оn intervențiile chirurgicale. Așa, de exemplu, оn regiunea anterioarг a gвtului distingem trigonul carotid, care posterior e delimitat de marginea anterioarг a mușchiului sternocleidomastoidian, anterior și posterior – de venterul superior al mușchiului omohioid, superior - de venterul posterior al mușchiului digastric. Acest trigon conține pachetul vasculonervos al gвtului, alcгtuit din artera carotidг, nervul vag și vena jugularг. Tot оn aceastг regiune mai distingem trigonul submandibular - pentru glanda submandibularг. Mușchii și fasciile capului Mușchii capului se divizeazг оn mimici și masticatori. Mușchii mimici diferг de mușchii altor regiuni prin particularitгțile lor morfofuncționale. Ei sunt dispuși superficial nemijlocit sub piele și nu sunt acoperiți cu fascii. Оn marea lor majoritate, ei sunt concentrați оn jurul orificiilor. Fibrele musculare ale mușchilor mimici au un traiect circular sau radial. Mușchii circulari joacг rol de sfinctere, iar cei dispuși radial au funcții de lгrgire, deschidere. Avвnd originea pe suprafața osului, ei se inserг direct оn piele, din care cauzг, contractвndu- se, realizeazг mișcгri complicate ale pielii. Mișcгrile expresive ale mușchilor faciali (mimica) reflectг anumite stгri spirituale interne (bucurie, оntristare, fricг, etc.). Mușchii faciali participг de asemenea la vorbirea articulatг și la masticație. Mușchii masticatori, dupг modul de inserție, nu diferг de restul mușchilor scheletici. Ei acționeazг asupra articulației temporomandibulare, punвnd оn mișcare unicul os mobil al viscerocraniului - mandibula, pentru a realiza prelucrarea mecanicг a alimentelor - masticația. Mușchii maseteri mai participг și la actul vorbirii articulate. Mușchii mimici Conform topografiei lor, mușchii mimici se оmpart оn : - mușchii bolții craniene - mușchii din jurul fantei palpebrale - mușchii din jurul narinelor - mușchii din jurul fantei labiale - mușchii pavilionului urechii Mușchii bolții craniene Bolta cranianг este acoperitг cu un strat musculoaponevrotic unitar numit mușchiul epicranian, оn care se disting urmгtoarele pгrți : 1. mușchiul occipitofrontal 2. aponevroza cranianг 3. mușchiul temporoparietal.
  • 92.
    92 Mușchiul epicranian realizeazгretrotracțiunea pielii capului, trage pielea frunții оn sus, formвnd pe frunte riduri transversale și ridicг sprвncenele, imprimвnd simultan feței o expresie de uimire. Tot din aceastг grupг de mușchi mai face parte și mușchiul piramidal al nasului. Contracția acestui mușchi formeazг la rгdгcina nasului niște șanțuri și pliuri transversale. Mușchii din jurul fantei palpebrale Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul orbicular al ochiului - mușchiul sprвncenos Mușchiul orbicular al ochiului constituie sfincterul fantei palpebrale, оnchide palpebrele, deplaseazг sprвncenele оn jos, retrгgвnd simultan pielea palpebrei superioare оn sus. Mușchiul sprвncenos trage pielea frunții оn jos și medial. Mușchii din jurul orificiilor nazale Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul nazal - mușchiul depresor al septului nazal Mușchiul nazal acționeazг asupra nгrilor (dilatвndu-le și contractвndu-le) și asupra aripilor nasului, iar mușchiul depresor al septului nazal trage septul nazal оn jos. Mușchii din jurul orificiului bucal Din aceastг grupг fac parte : - mușchiul orbicular al gurii - mușchiul depresor al colțului gurii - mușchiul depresor al buzei inferioare - mușchiul mental - mușchiul buccinator - mușchiul levator al buzei superioare - mușchiul zigomatic mic - mușchiul zigomatic mare - mușchiul levator al colțului gurii - mușchiul rizoriu Mușchiul orbicular al gurii оnchide orificiul bucal; mușchiul depresor al colțului gurii trage colțul gurii оn jos și lateral; mușchiul depresor al buzei inferioare trage buza inferioarг оn jos și lateral; Mușchiul mental trage pielea regiunii mentoniere оn sus și lateral, formвnd pe ea gropițe; Mușchiul buccinator trage colțul gurii оndгrгt; Mușchiul levator al buzei superioare ridicг buza superioarг; Mușchiul zigomatic mic ridicг colțul gurii, iar mușchiul zigomatic mare trage colțul gurii оn exterior și оn sus și este principalul mușchi al rвsului; Mușchiul levator al colțului gurii trage colțul buzei superioare оn sus și lateral; Mușchiul rizoriu formeazг gropițe pe obraji.
  • 93.
    93 Mușchii pavilionului urechii Dinaceastг grupг fac parte : - mușchiul auricular anterior - mușchiul auricular superior - mușchiul auricular posterior Acești mușchi la om sunt subdezvoltați. Ei acționeazг asupra pavilionului urechii. Mușchii maseteri Mușchii masticatori au originea pe oasele craniului și se inserг pe mandibulг, care este unicul os mobil al lui, imprimвndu-i mișcгri variate și complicate оn articulația temporomandibularг оn timpul masticației, deglutiției și vorbirii. Din aceastг grupг de mușchi fac parte: - mușchiul maseter - mușchiul temporal - mușchiul pterigoidi medial - mușchiul pterigoidi lateral Fig. 31 Mușchii capului 1- galea aponeuroticг; 2- venterul frontal al m. occipitofrontal; 3- m. orbicular al ochiului; 4- m. levator al buzei superioare; 5- m. zigomatic mic; 6- m. orbicular al gurii; 7- m. zigomatic mare; 8- m. depresor al buzei inferioare; 9- m. depresor al unghiului gurii; 10- m. platysma; 11- m. auricular posterior; 12- m. auricular superior.
  • 94.
    94 Mușchii și fasciilemembrului superior Diversitatea mușchilor și mobilitatea mвinii оn calitate de organ al muncii sunt asigurate de particularitгțile structurale ale articulațiilor membrului superior, acționate de numeroєi mușchi. Оn funcție de cele menționate mușchii membrului superior se divid оn: - mușchii centurii scapulare - mușchii membrului superior liber, care se оmpart la rвndul lor, оn : - mușchii brațului - mușchii antebrațului - mușchii mвinii propriu-zise. Mușchii centurii scapulare Mușchii centurii scapulare оnconjoarг articulația umгrului, asigurвnd mișcгrile оn ea оn toate direcțiile. Mușchiul deltoid – este situat superficial, imediat sub piele. Acoperг articulația scapulohumeralг din toate pгrțile, determinвnd aspectul rotunjit caracteristic umгrului. Acțiune: partea anterioarг (clavicularг) a mușchiului asigurг flexia brațului, cea mijlocie (acromialг) efectueazг abducția brațului, iar cea posterioarг (scapularг) extenseazг brațul. Mușchiul supraspinos – e situat оn fosa omonimг a scapulei. Acțiunea: abduce brațul. Mușchiul infraspinos - este situat pe fața posterioarг a scapulei, mai jos de spina scapulei, оn fosa omonimг. Acțiune: efectueazг supinația brațului. Mușchiul rotund mic – este subiacent mușchiului infraspinos. Pornește de la marginea lateralг a scapulei și se inserг pe tuberculul mare al humerusului. Acțiune: este sinergistul mușchiului infraspinos (supinația brațului). Mușchiul rotund mare – merge de la marginea lateralг a scapulei spre tuberculul mic al humerusului. Acțiune : efectueazг extensia brațului și pronația lui. Mușchiul subscapular - ocupг fosa subscapularг. Acțiune : proneazг și adduce brațul. Mușchii membrului superior liber Din mușchii membrului superior liber fac parte mușchii brațului, antebrațului și mвinii propriu – zise. Mușchii brațului Mușchii brațului se оmpart оn douг grupuri: - anterior (flexorii) - posterior (extensorii) Grupul anterior e compus din trei mușchi: caracobrahial, biceps brahial și brahial; grupul posterior include tricepsul brahial și anconeul. Grupul anterior de mușchi ai brațului
  • 95.
    95 Mușchiul coracobrahial –оși are originea pe apofiza coracoidг a scapulei și se inserг pe tuberculul mic al humerusului. Acțiune : flecteazг și adduce brațul. Mușchiul biceps brahial - are douг capete (scurt și lung). Capul lung pornește de la tuberculul supraglenoidal al scapulei cu un tendon care strгbate capsula articulației umгrului, iar capul scurt оncepe de la apofiza coracoidг a scapulei. Ambele capete se inserг printr-un tendon comun pe tuberozitatea radiusului. Acțiune : flecteazг brațul оn articulația umгrului; flecteazг antebrațul оn articulația cotului și efectueazг supinația antebrațului. Mușchiul brahial - este situat sub mușchiul biceps brahial. Оncepe de la humerus și se inserг pe tuberozitatea ulnei. Acțiune : flecteazг antebrațul оn articulația cotului. Fig. 32 Mușchii anteriori ai braюului 1- m.subscapular; 2- capul lung al m. biceps brahial; 3- capul scurt al m.biceps brahial; 4- m. brahial; 5- m. coracobrahial; 6 – m. deltoid. Grupul posterior de mușchi ai brațului Mușchiul triceps brahial - ocupг toatг suprafața posterioarг a brațului și are trei capete : medial, lateral și lung. Capetele medial și lateral оncep de pe fețele corespunzгtoare ale humerusului, iar capul lung оncepe de la tuberculul infraglenoidal al scapulei. Corpul comun al mușchiului, format оn urma fuzionгrii celor trei capete continuг cu un tendon plat, care se fixeazг pe olecranul ulnei. Acțiune: extenseazг antebrațul оn articulația cotului, participг și la extensia și adducția brațului.
  • 96.
    96 Mușchiul anconeu -este un mușchi mic, triunghiular, care оncepe de pe epicondiul lateral al humerusului și se inserг pe ulnг. Acțiune: participг la extensia antebrațului. Mușchii antebrațului Mușchii antebrațului sunt divizați оn: - grupul anterior (flexori) - grupul posterior (extensori) Grupul anterior de mușchi ai antebrațului Mușchii anteriori ai antebrațului (flexorii) sunt amplasați оn patru straturi: - Primul strat, superficial (considerat оn ordine de la partea lateralг spre cea ulnarг) e constituit din mușchii: brahioradial, pronatorul rotund, flexorul radial al carpului, mușchiul palmar lung, flexorul ulnar al carpului; - Stratul al doilea: flexorul superficial al degetelor; - Stratul al treilea: flexorul profund al degetelor (din partea ulnarг ) și flexorul lung al policelui (din partea radialг); - Stratul al patrulea: mușchiul pronator pгtrat. Majoritatea mușchilor regiunii anteriore оși iau originea pe epicondilul medial al humerusului și se inserг оn porțiunea distalг a antebrațului și pe oasele mвinii. Mușchii grupului anterior al antebrațului flecteazг și proneazг antebrațul și mвna. Grupul posterior de mușchi ai antebrațului Mușchii posteriori ai antebrațului se оmpart оn : - stratul superficial - stratul profund.  Stratul superficial de mușchi din grupul posterior al antebrațului: - mușchiul extensor radial lung al carpului; - mușchiul extensor radial scurt al carpului; - mușchiul extensor al degetelor; - mușchiul extensor al degetului mic; - mușchiul extensor ulnar al carpului;  Stratul profund de mușchi ai antebrațului: - mușchiul supinator; - mușchiul abductor lung al policelui; - mușchiul extensor scurt al policelui; - mușchiul extensor lung al policelui; - mușchiul extensor al indicelui. Mușchii posteriori ai antebrațului оși iau originea de pe epicondilul lateral al humerusului și se inserг оn porțiunea distalг a antebrațului și pe oasele mвinii. Acești mușchi extenseazг și supineazг antebrațul și mвna; abduc police
  • 97.
    97 Fig. 32 Mușchiianteriori ai antebraюului Fig. 33 Muєchii posteriori ai antebraюului 1- m. biceps brahial; 2- m. brahioradial; 3- m. pronator 1- m. brahioradial ; 2- m. extensor radial lung al rotund; 4- m. flexor radial al carpului; 5- m. palmar lung; carpului; 3- m.abductor lung al policelui; 4- extensor 6 – m. flexor ulnar al carpului; 7- m. flexor superficial lung al policelui; 5- m. extensor al degetelor; 6- m. al degetelor. extensor al degetului mic; 7- extensor ulnar al carpu- lui. Mușchii mвinii Mușchii mвinii se divid оn trei grupuri: - grupul lateral - mușchii policelui, care formează în regiunea laterală a palmei o eminență - tenarul; - grupul medial - mușchii degetului mic, care formează în regiunea medială a palmei- hiopotenarul; - grupul mediu de mușchi ai mâinii, situat între grupurile menționate, precum și în regiunea dorsală a mâinii. Mușchii eminenței tenare: Mușchiul abductor scurt al policelui - abduce policele; Mușchiul opozant al policelui - efectueazг mișcarea de opoziție a policelui; Mușchiul flexor scurt al policelui - flecteazг și adduce policele; Mușchiul adductor al policelui - adduce și flecteazг policele. Mușchii eminenței hipotenare: Mușchiul palmar scurt - formeazг cute mici pe piele; Mușchiul abductor al degetului mic - abduce degetul mic;
  • 98.
    98 Mușchiul flexor scurtal degetului mic - flecteazг degetul mic. Grupul mediu de mușchi ai mвinii Mușchii lumbricali - patru la numгr. Flecteazг falangele proximale și extenseazг falangele medii și distale ale degetelor; Mușchii interosoși - sunt așezați оntre oasele metacarpiene și se divid оn grupuri: mușchii interosoși palmari și mușchii interosoși dorsali. Mușchii interosoși palmari - trei la numгr, sunt situați оn spațiile intermetacarpiene II, III, IV. Ei efectueazг mișcarea de adducție a degetelor II, IV, V spre degetul mijlociu III. Mușchii interosoși dorsali - patru la numгr. Abduc degetele I, II, IV оndepгrtвndu-le de la degetul mijlociu. Astfel, datoritг prezenței unui aparat muscular propriu, degetele mвinii, оndeosebi policele, capгtг o mare mobilitate și sunt capabile de a efectua diverse mișcгri, inclusiv flexie și extensie maximг, fapt de extremг importanțг pentru muncг. Mвna a atins o asemenea desгvвrșire оn procesul оndelungat al evoluției datoritг transformгrii treptate a ei оntr-un organ al muncii. Sub influența activitгții de muncг mвna se modificг continuu. Fasciile și tecile sinoviale ale tendoanelor membrului superior. Fasciile centurii scapulare, brațului, antebrațului și mвinii оn realitate trec una оn alta. Fascia brațului prezintă o lamă subțire și densă care acoperă mușchii brațului. În ambele părți, de la ea pornesc în profunzime două septuri intermusculare, care despart mușchii anteriori de cei posteriori. Fascia antebrațului acoperă mușchii antebrațului și lansează septuri intermusculare. În regiunea superioară a antebrațului ea este mai densă, datorită implicării fibrelor tendinoase ale mușchilor superficiali. Pe fața dorsală, limitrof cu mâna, fascia se îngroașă sub aspectul unui ligament, numit retinaculul mușchilor extensori. Prin intermediul apofizelor, acest ligament se concrește cu periostul oaselor antebrațului, formând şase canale osteofibroase, prin care trec spre mână tendoanele mușchilor extensori, înconjurate de tecile sinoviale. Pe fața palmară, fascia antebrațului se îngroașă mai puțin formând ligamentul superficial transvers al carpului, iar însăşi fascia trece în aponevroza palmară, care prezintă o prelungire a tendonului mușchiului palmar lung. Sub aponevroză se află un ligament puternic, numit retinaculul mușchilor flexori (ligamentul transversal al carpului), care completează canalul carpal. În acest canal se află două teci sinoviale care înconjoară canalele mușchilor flexori. De ambele părți ale aponevrozei, fascia devine mai fină și învelește mușchii, formând teci pentru toate cele trei grupuri de mușchi. Pe fața dorsalг a mвinii fascia este mai puțin pronunțatг și acoperг mușchii interosoși dorsali. Оn regiunea degetelor lamelele aponevrotice concresc cu periostul falangelor și formeazг pe partea palmarг canalele osteofibroase ale degetelor, prin care trec tendoanele mușchilor flexori, оnconjurate de tecile lor sinoviale. Degetele II- IV au teci sinoviale izolate care se оntind pвnг la regiunea metacarpianг, iar teaca sinovialг a degetelor V comunicг cu teaca sinovialг comunг a tendoanelor mușchilor flexori ai degetelor. Din aceastг cauzг niciodatг nu se recolteazг sвnge pentru analiza lui din mezin, fiindcг оn caz de pгtrundere a infecției ea poate sг se rгspвndeascг toatг palma. Din aceeași cauzг, supurația оn regiunea degetului mic este extrem de periculoasг.
  • 99.
    99 Topografia membrului superior Оnlimitele membrului superior se disting șanțuri, fose, orificii, canale, prin care trec vase sanguine și nervi. La abducția membrului superior se evidențiazг net fosa axilarг, care reprezintг o adвnciturг оntre faюa lateralг a toracelui și cea medialг a brațului. Dacг secționгm pielea și оndepгrtгm țesutul adipos din fosa axilarг, atunci se formeazг cavitatea axilarг, care are forma unei piramide și este delimitatг de patru pereți: - anterior, care este constituit de mușchii pectorali mare și mic; - posterior, format din muşchii mare dorsal, rotund mare și subscapular; - medial - de către mușchiul dințat anterior; - lateral - de către mușchiul biceps brahial și coracobrahial; Оn scopul unei descrieri mai precise a anatomiei și topografiei vaselor sanguine și nervilor localizați оn cavitatea axilarг, peretele anterior al acesteia este оmpгrțit оn trei triunghiuri: - trigonul clavipectoral - trigonul pectoral - trigonul subpectoral Оn peretele posterior al cavitгții axilare se disting douг orificii: - trilater - patrulater Оn regiunea cubitalг anterioarг se evidențiazг fosa cubitalг, care este delimitatг superior de mușchiul brahial, din partea lateralг - de mușchiul brahioradial, iar din partea medialг - de cгtre pronatorul rotund. Sub piele, оn aceastг fosг sunt situate venele superficiale, care sunt folosite оn majoritatea cazurilor pentru injecțiile intravenoase ale medicamentelor și transfuzia sвngelui. Mai profund, trec artere și nervi. De la fosa cubitalг pornesc șanțul lateral (radial) și șanțul medial (ulnar). Mușchii și fasciile membrului inferior Mușchii membrului inferior, identic celui superior, se оmpart оn grupuri, reieєind din apartenența regionalг și funcțiile efectuate. Deosebim mușchi ai centurii pelviene și membrului inferior liber: ai coapsei, gambei și piciorului. Mușchii bazinului Mușchii bazinului se divid оn douг grupuri - interni și externi. Din grupul mușchilor interni fac parte: mușchiul iliopsoas, mușchiul obturator intern și cel piriform. Din grupul mușchilor externi fac parte: gluteul mare, mediu și mic, mușchiul pгtrat al femurului și mușchiul obturator extern. Mușchii interni ai bazinului Mușchiul iliopsoas - constг din doi mușchi: psoas mare și iliac, care pornesc de la vertebrele lombare și osul iliac și apoi se inserг pe femur. Ambele componente ale mușchiului formeazг peretele posterior al cavitгții abdominale. prin care trec vase şi nervi
  • 100.
    100 Acțiune: flecteazг coapsași porțiunea lombarг a coloanei vertebrale, оnclinвnd bazinul și trunchiul оnainte. Mușchiul psoas mic - nu este prezent tot timpul și este situat pe suprafața anterioarг a mușchiului psoas mare. Mușchiul obturator intern - pornește de pe fața internг a membranei obturatorii și se inserг pe trohanterul mare al femurului. La ieșirea din bazin cгtre mușchiul obturator intern aderг mușchii gemeni - superior și inferior. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchiul piriform - оncepe pe fața pelvianг a sacrului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг cu o abducere parțialг. Mușchii externi ai bazinului Mușchii externi ai bazinului ocupг regiunea fesierг și cea lateralг a bazinului. Mușchii externi ai bazinului formeazг trei straturi: superficial, mediu și profund. Stratul superficial constг din: mușchiul gluteu mare și mușchiul tensor al fasciei late. Оn stratul mediu se aflг: mușchiul gluteu mediu și mușchiul pгtrat al femurului. Stratul profund e constituit din mușchiul gluteu mic și cel obturator extern. Toți acești mușchi acționeazг articulaюia coxofemuralг. Mușchiul gluteu mare - este voluminos și se reliefeazг evident оn regiunea fesierг. Este situat superficial și o parte din fibrele anterioare ale lui continuг inferior оn tractul iliotibial. Acțiune: efectueazг extensia coapsei și o rotește оn afarг. Mușchiul gluteu mediu - оncepe de pe fața externг a ileonului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Porțiunea posterioarг a mușchiului este acoperitг de mușchiul gluteu mare. Acțiune: abduce coapsa. Mușchiul gluteu mic - este situat sub mușchiul gluteu mediu și are o acțiune identicг cu cea a mușchiului gluteu mediu. Mușchiul tensor al fasciei late - оncepe de pe spina iliacг anterioarг superioarг a osului iliac și apoi pe coapsг trece оn tractul iliotibial al fasciei late. Acțiune: tensioneazг tractul iliotibial. Mușchiul pгtrat al femurului: pornește de la tuberozitatea ischionului și se inserг pe creasta intertrohantericг a femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchiul obturator extern - оși are originea pe fața externг a pubisului și a ramurii ischionului și se inserг pe trohanterul mare al femurului. Acțiune: rotește coapsa оn afarг. Mușchii membrului inferior liber Mușchii membrului inferior liber se divid оn: mușchii coapsei, mușchii gambei și mușchii piciorului propriu-zis. Mușchii coapsei Mușchii coapsei se оmpart оn trei grupuri: anteriori (flexori), posteriori (extensori) și mediali (adductori). Acești mușchi acționeazг articulația coxofemuralг și cea a genunchiului. Mușchii
  • 101.
    101 coapsei exercitг funcțiastaticг și dinamicг. La om, acești mușchi sunt bine dezvoltați, datoritг adaptгrii la bipedie. Mușchii anteriori ai coapsei Mușchiul croitor – оncepe de pe spina iliacг anterioarг superioarг, coboarг inferomedial și se inserг pe tuberozitatea tibiei. Acțiune: flexia coapsei și a gambei; participг la abducerea coapsei оn afarг. Mușchiul cuadriceps al femurului – este cel mai masiv оntre mușchii coapsei și este constituit din patru mușchi (capete): Mușchiul drept al femurului – оncepe de pe spina iliacг anterioarг inferioarг și se inserг pe baza rotulei. Mușchiul vast lateral – оncepe de la trohanterul mare al femurului și se оnserг pe rotulг. Mușchiul vast medial – оncepe de la trohanterul mare și se inserг pe baza rotulei și condilul medial al tibiei. Mușchiul vast intermediar – pornește de pe fața anterolateralг a femurului și se оnserг pe baza rotulei. Оn treimea distalг a coapsei cele patru capete concresc оntr-un tendon comun, care se оnserг pe tuberozitatea tibiei și pe rotulг. Acțiune: extensia gambei оn articulația genunchiului și flexia coapsei. Mușchii posteriori ai coapsei Mușchiul biceps al femurului – are douг capete - lung și scurt. Capul lung pornește de pe tuberozitatea ischionului, iar cel scurt de la epicondilul lateral al femurului. La nivelul treimii inferioare a femurului ambele capete se unesc оntr-un tendon plat și se inserг pe capul fibulei și condilul lateral al tibiei. Acțiune: realizeazг extensia coapsei, flecteazг gamba оn articulația genunchiului. Mușchiul semitendinos – оncepe pe tuberozitatea ischionului și se оnserг pe extremitatea proximalг a tibiei. Acțiune: extensia coapsei și flexia gambei. Mușchiul semimembranos – оncepe pe tuberozitatea ischionului și se inserг pe condilul medial al tibiei. Acțiune: extinde coapsa și flecteazг gamba; Mușchii mediali ai coapsei Mușchiul grațios – este situat superficial, pe mușchii adductori. Оncepe de la simfiza pubianг și ramura inferioarг a pubisului și se оnserг pe tuberozitatea proximalг a tibiei. Acțiune: adduce coapsa și flecteazг gamba . Mușchiul pectineu – e scurt, plat. Оncepe pe ramura superioarг a pubisului și se inserг pe trohanterul mic al femurului. Acțiune: participг la abducerea și flexia coapsei. Mușchiul adductor lung – оncepe de pe fața externг a pubisului și se inserг pe linia asprг a femurului. Acțiune: adducția și flexia coapsei. Muєchiul adductor scurt – are originea pe faюa externг a pubisului єi se оnserг pe linia asprг a femurului. Acюiune: adducюia єi flexia coapsei. Mușchiul adductor mare: este cel mai masiv adductor, оncepe pe tuberozitatea ischionului, ramura inferioarг a pubisului și se inserг pe linia asprг a femurului.
  • 102.
    102 Acțiune: adduce coapsași participг la extensia coapsei. Fig. 32 Mușchii coapsei; aspect anterior Fig. 33 Muєchii coapsei; aspect posterior 1- m. iliopsos;2- m. croitor; 3- m. pectineu; 4- m 1- m. gluteu mare; 2- tractul iliotibial; 3- m. biceps al adductor lung; 5- m. graюios; 6- m. cuadriceps al femurului; femurului; 4- m. semitendinos; 5- m. semimembranos. 7- m. tensor al fascii late. Mușchii gambei Acești mușchi оși manifestг acțiunea asupra articulației genunchiului, articulației talocrurale și ale piciorului. Mușchii gambei se subdivid оn trei grupuri : anterior, posterior și lateral. Mușchii anteriori ai gambei Mușchiul tibial anterior – situat pe fața anterioarг a gambei, are originea pe condilul lateral al tibiei єi se inserг pe osul cuneiform medial și osul metatarsian I. Acțiune: efectueazг extensia piciorului оn articulația talocruralг și supinația lui, оnclinг gamba оnainte. Mușchiul extensor lung al degetelor – are origine pe condilul lateral al tibiei și se оnserг pe baza falangelor medii și distale ale degetelor II – V. Acțiune: efectueazг extensia piciorului оn articulația talocruralг și a degetelor II – V оn articulațiile metatarsofalangiene. Mușchiul extensor lung al halucelui – are originea pe fibulг și se оnserг pe falanga distalг a halucelui. Acțiune: efectueazг extensia halucelui și a piciorului оn articulația talocruralг.
  • 103.
    103 Mușchii posteriori aigambei Mușchii posteriori sunt situați оn douг straturi – superficial și profund. Stratul superficial de mușchi posteriori ai gambei Mușchiul triceps al gambei, constг din doi mușchi – gastrocnemian, situat superficial, și soleu, acoperit de mușchiul precedent. Mușchiul gastrocnemian – are douг capete – medial și lateral. Capul lateral оncepe de pe condilul lateral al femurului, capul medial pe condilul medial al femurului. La mijlocul gambei ambele capete ale mușchiului gastrocnemian se prelungesc оntr-un tendon puternic, se unesc cu tendonul mușchiului soleu și formeazг tendonul calcanean Achile, ce se inserг pe tuberozitatea calcaneului. Mușchiul soleu – este un mușchi voluminos plat, situat sub mușchiul gastrocnemian și оncepe de pe fața posterioarг a tibiei. Mușchiul trece оntr-un tendon plat care participг la formarea tendonului calcanean. Acțiune: mușchiul triceps flecteazг gamba și piciorul (flexie plantarг). Mușchiul plantar – uneori poate lipsi, deoarece este un mușchi rudimentar. Acțiune: flecteazг gamba și piciorul. Stratul profund al mușchilor posteriori ai gambei Mușchiul popliteu – este situat pe fața posterioarг a articulației genunchiului. Acțiune: flecteazг gamba, rotind-o оn interior. Mușchiul flexor lung al degetelor – оncepe de pe fața posterioarг a tibiei și se inserг cu cele patru tendoane pe falangele distale ale degetelor II – V ; flecteazг piciorul și оl rotește оn exterior. Mușchiul flexor lung al halucelui – оncepe de pe partea inferioarг a corpului fibulei și se inserг pe falanga distalг a halucelui. Acțiune: flecteazг halucele, participг la flexia și adducerea piciorului. Mușchiul tibial posterior - e situat profund pe fața posterioarг a gambei. Are originea pe fața posterioarг a fibulei, pe condilul lateral al tibiei și se inserг pe osul navicular, pe cele trei oase cuneiforme și pe osul metatarsian IV. Acțiune: flexia plantarг a piciorului, adducerea și supinația lui. Mușchii laterali ai gambei Mușchiul peronier lung – оncepe de pe capul fibulei și de pe condilul lateral al tibiei; se inserг pe baza oaselor metacarpiene I, II și pe osul cuneiform medial. Acțiune: flexia plantarг a piciorului; proneazг piciorul. Mușchiul peronier scurt – оncepe de pe partea inferioarг a fibulei și se inserг pe osul metatarsian V. Acțiune: flexia plantarг a piciorului.
  • 104.
    104 Fig. 34 Mm.gambei; aspect lateral Fig. 35 Mm. gambei; aspect posterior 1-m. peronier lung; 2- m. peronier scurt; 3- m. tibial 1- capul lateral al m. gastrocnemian; 2- capul medial anterior; 4- m. extensor lung al degetelor; 5- m soleu; al m. gastrocnemian; 3- m. soleu; 4- tendonul lui 6- m. gastrocnemian; 7- tendonul lui Ahile; 8- maleola Ahile. lateralг. Mușchii piciorului Mușchii piciorului se divid оn: - Mușchii regiunii dorsale a piciorului (mușchii dorsali) - Mușchii plantari. Mușchii regiunii dorsale a piciorului Mușchiul extensor al degetelor – оncepe de pe calcaneu și se оnserг pe falangele medii și distale. Acțiune: efectueazг extensia dorsalг a degetelor. Mușchiul extensor scurt al halucelui – оși ia originea de la calcaneu și se inserг pe prima falangг. Acțiune: efectueazг extensia halucelui. Mușchii plantari Topografia mușchilor plantari ai piciorului se aseamгnг cu distribuția mușchilor palmari ai mвinii. Distingem corespunzгtor urmгtoarele grupuri de mușchi: - medial – mușchii halucelui; - lateral – mușchii degetului mic; - mediu, situat оn regiunea plantarг intermediarг.
  • 105.
    105 Оn total lapicior distingem 14 mușchi scurți. Grupul mediu de mușchi plantari Mușchiul abductor al halucelui – abduce halucele. Mușchiul flexor scurt al halucelui – flecteazг halucele. Mușchiul adductor al halucelui – adduce și flecteazг halucele. Grupul plantar lateral Mușchiul abductor al degetului mic – flecteazг și abduce falanga proximalг a degetului mic. Mușchiul flexor scurt al degetului mic – flecteazг degetul mic. Grupul plantar mijlociu Mușchiul flexor scurt al degetelor – flecteazг degetele II și V. Mușchiul pгtrat al plantei – flecteazг degetele. Mușchii lumbricali – patru la numгr – flecteazг falangele proximale și extenseazг falangele mijlocii și distale ale degetelor II – V. Mușchii interosoși – se оmpart оn douг grupuri: - mușchii interosoși plantari - mușchii interosoși dorsali Mușchii interosoși plantari – trei la numгr. Flecteazг falangele proximale ale degetelor III și V. Mușchii interosoși dorsali – patru la numгr. Flecteazг falangele proximale ale degetelor II – IV. Fasciile și tecile sinoviale ale membrului inferior Mușchii interni ai bazinului sunt acoperiți de fascia iliacг, care prezintг o porțiune a fasciei endoabdominale. Fascia iliacг, trecвnd pe coapsг, continuг cu fascia latг a acesteia. Fascia latг a coapsei e cea mai densг din toate fasciile corpului uman. Ea acoperг toți mușchii coapsei și lanseazг trei septuri intermusculare, care formeazг pentru diverse grupuri de mușchi teci fasciale trainice. Fascia latг e оndeosebi оngroșatг pe fața lateralг a coapsei, unde formeazг o bandeletг latг, numitг tractul iliotibial. Оn regiunea anterosuperioarг a coapsei, sub ligamentul inghinal, din contra, fascia latг e subțire; aici prin ea trec multe vase și nervi, din care cauzг aceastг regiune a primit denumirea de lamг ciuruitг, marginea arcuatг a cгreia delimiteazг inelul subcutan. Fascia gambei, fiind o prelungire a fasciei late a coapsei, acoperг mușchii gambei, desparte mușchii оn grupuri, formвnd pentru ei teci. Оn regiunea articulației talocrurale și mai sus de ea se aflг unele оngroșгri ale fasciei gambei, care servesc ca retinacule ale tendoanelor mușchilor. Existг retinaculele superior și inferior ale tendoanelor mușchilor extensori, retinaculele tendoanelor mușchilor flexori și ale tendoanelor mușchilor peronieri. Sub retinacule, tendoanele mușchilor sunt оnconjurate de teci sinoviale. Fascia dorsalг a piciorului este subțire și transparentг. Оn regiunea plantei fascia se оngroașг considerabil, formвnd aponevroza plantarг destul de puternicг. Topografia membrului inferior
  • 106.
    106 Mușchii, tendoanele, fasciileși oasele formeazг relieful membrului inferior și delimiteazг diferite orificii, canale, fose, șanțuri, studierea cгrora are aspect aplicativ; prin ele trec vase sangvine și nervi. Оn afarг de aceasta, spațiile interfasciale, tecile sinoviale, diferite canale pot servi drept cгi de rгspвndire a procesului inflamator de la focarul primar, locul de formare a herniilor etc. Оn regiunea orificiului ischiadic mare se evidențiazг douг fisuri, prin care din cavitatea bazinului trec vase și nervi. Mușchiul piriform, trecвnd prin orificiul ischiadic mare, nu-l ocupг complet. Deasupra și dedesubtul lui rгmвn douг spații : orificiul suprapiriform și orificiul infrapiriform. Canalul obturator – se aflг оn limitele marginii superioare a orificiului omonim. Prin acest canal vasele și nervii omonimi din cavitatea pelvianг trec spre mușchii adductori ai coapsei. Din considerații practice, pe suprafața anteromedialг a coapsei se descrie triunghiul femural, оn regiunea cгruia sunt situate cele mai importante vase sangvine și nervi, artera și vena femuralг, și nervul femural. Acest triunghi este delimitat superior de ligamentul inghinal, lateral de mușchiul croitor, medial - de mușchiul adductor lung al femurului. Posterior de ligamentul inghinal se aflг lacuna muscularг și cea vascularг. Ele se despart una de alta prin arcul ileopectineu, care trece de la ligamentul inghinal pe eminența iliopubicг. Lateral de acest arc se aflг lacuna muscularг, prin care trec mușchiul iliopsoas și nervul femural, iar medial se aflг lacuna vascularг – pentru artera și vena femuralг. Canalul femural – оn stare normalг lipsește. Se formeazг оn regiunea triunghiului femural la prolabarea herniilor femurale. El reprezintг o fantг ce trece medial de vena femuralг. Fosa poplitee - ocupг regiunea posterioarг a genunchiului, are o formг de romb. Unghiul superior al rombului este delimitat lateral de mușchiul biceps al femurului, medial – de mușchiul semimembranos. Unghiul inferior se aflг оntre ambele capete ale mușchiului gastrocnemian. Fosa poplitee conține țesut celuloadipos și ganglioni limfatici. De la unghiul superior оn jos spre cel inferior trec nervi și vase sangvine. Fiziologia mușchilor La vertebrate și la om existг trei tipuri de mușchi: mușchii striați scheletici, mușchii striați ai atriilor și ventriculelor inimii și mușchii netezi ai organelor interne, vaselor sangvine și ai pielii. Ei se deosebesc dupг structurг și prin proprietгțile lor fiziologice. Оn acest compartiment ne vom referi doar la expunerea funcțiilor și particularitгților mușchilor scheletici. Funcțiile și proprietгțile mușchilor striați Mușchii striați constituie partea activг a aparatului locomotor, care include оn afarг de mușchi, oase, ligamente și tendoane. Оn urma activitгții de contracție a mușchilor striați sub influența impulsurilor sosite din sistemul nervos central sвnt posibile : - deplasarea organismului în spațiu - deplasarea părților corpului una fața de alta; - menținerea poziției. Оn afarг de aceasta, оn urma contracțiilor musculare se elaboreazг cгldurг, deoarece оn timpul travaliului mușchilor ea se eliminг оn cantitгți mari. Fiecare fibrг muscularг posedг urmгtoarele trei proprietгți fiziologice :
  • 107.
    107 - excitabilitate, adicăcapacitatea de a răspunde la acțiunea excitantului prin generarea potențialului de acțiune; - capacitatea de conducere bilaterală a undei excitației din punctul excitat de-a lungul întregii fibre; - contractibilitate, adică capacitatea de a se contracta sau de a-şi modifica tensiunea la excitație. Excitabilitatea și capacitatea de propagare a potențialului de acțiune sunt funcțiile membranei celulare externe (sarcolemei) a fibrei musculare, iar contractibilitatea - funcția miofibrelor, aflate în sarcoplasmă. Tipurile de contracții musculare Rгspвndirea potențialului de acțiune prin fibra muscularг activeazг aparatul lui contractil și ca urmare fibra se contractг. Оn dependențг de condițiile оn care are loc contracția, ea este de douг tipuri: izotonicг și izometricг. Contracția izotonicг este o astfel de contracție, cвnd fibrele musculare se scurteazг, iar tensiunea rгmвne constantг. Drept exemplu de contracție izotonicг poate servi ridicarea de cгtre mușchi a unei greutгți, ce condiționeazг tensiunea treptatг a mușchiului. Contracția izometricг este o astfel de contracție, cвnd mușchiul nu se poate scurta, de exemplu atunci, cвnd mușchiul este fixat imobil de ambele capete. Оn acest caz lungimea fibrelor musculare rгmвne neschimbatг, оn schimb tensiunea crește. Contracția naturalг a mușchiului оn organism niciodatг nu poate fi pur izotonicг sau pur izometricг, deoarece mușchii, ridicвnd o greutate (de exemplu, flexвnd membrele оn articulații), se scurteazг și totodatг оși schimbг tensiunea. Mușchii scheletici оn organism sunt excitați datoritг impulsurilor care vin la ei prin nervii motori de la motoneuronii sistemului nervos central. Axonul, apropiindu-se de mușchi, arboreazг оntr-un șir de ramuri, care se terminг pe fibrele musculare formвnd plгci terminale motorii. Fiecare motoneuron inerveazг de la cвteva zeci pвnг la mii de fibre musculare. Motoneuronul оmpreunг cu grupul de fibre musculare pe care le inerveazг se numește unitate motorie. Unitatea motorie funcționeazг ca un tot unitar, toate fibrele musculare componente ale ei se contractг simultan. Tonusul muscular Este o proprietate fundamentalг a mușchiului cu inervația pгstratг. El reprezintг starea de contracție ușoarг și permanentг a mușchiului оn repaus. El este o contracție tetanicг slabг оnsoțitг de toate fenomenele caracteristice contracției musculare. Tonusul variazг оn funcție de activitatea nervoasг, scade оn somn și crește la emoții și frig. Forța de contracție a mușchiului este оn raport cu numгrul fibrelor musculare și de intensitatea stimulilor. Contracția muscularг are ca urmare producerea și eliberarea unei cantitгți vizibile de cгldurг, mușchiul fiind principalul furnizor de cгldurг a organismului. Оn condiție de inactivitate, cгldura produsг se numește cгldurг de repaus. Termogeneza reprezintг mecanismul de acomodare a organismului la scгderea temperaturii mediului. La frig, prin contracția izometricг a mușchiului, scade temperatura, energia consumatг fiind eliberatг sub formг de cгldurг. Dacг astfel nu se poate menține temperatura, apar frisoanele caracterizate prin contracții repetate ale musculaturii striate ce produc o cantitate și mai mare de cгldurг. Oboseala muscularг reprezintг reducerea temporarг a capacitгții funcționale a mușchiului, datoritг intoxicației fibrelor musculare prin acumulare de acid lactic. Manifestгrile oboselii musculare sunt: scгderea forței musculare, a excitabilitгții, contracturг fiziologicг оnsoțitг de dureri.
  • 108.
    108 Travaliul muscular Dacг mușchiulla contracția lui ridicг o greutate atunci el produce un lucru mecanic, mгrimea cгruia se determinг prin produsul dintre greutate și оnгlțimea la care ea a fost ridicatг și se exprimг оn kilogramometri (kgm). De exemplu, dacг omul ridicг halterele cu greutatea 100 kg la оnгlюimea de 2 m, оn acest caz el efectueazг un lucru egal cu 200 kgm. Cel mai mare lucru mușchiul оl produce la eforturi medii și acest fenomen a primit denumirea de legea efortului mediu. S-a constatat, cг aceastг lege este veritabilг nu numai pentru mușchiul separat, dar și pentru оntregul organism. Dinamica organismului Mersul și fuga. Deplasarea corpului dintr-un loc оn altul se face cu ajutorul oaselor, articulațiilor și mușchilor. Oasele și articulațiile reprezintг organe pasive ale mișcгrii, оn timp ce mușchii sunt organe active. Mersul reprezintг ansamblul mișcгrilor executate pentru deplasarea corpului оn spațiu. Оn mers sunt interesate оn primul rвnd membrele inferioare, dar și membrele superioare și trunchiul. Membrele inferioare executг оn timpul mersului pași. Pasul reprezintг seria de mișcгri executate оntre 2 poziții identice ale aceluiași picior. Оn timpul mersului, trunchiul executг mișcгri verticale, transversale, de torsiune, mișcгri ale bazinului și ale umerelor. Mișcгrile pe care le executг membrele superioare sunt o consecințг a mișcгrilor de rotații efectuate оn coloana vertebralг. Fuga este, dupг mers, cea mai importantг modalitate de deplasare a omului. Se оnțelege, prin fugг un mod de deplasare analog cu mersul, deosebit de acesta prin rapiditatea mai mare și prin unele caractere particulare, ca de exemplu: оn fugг nu existг nici un moment оn care ambele membre inferioare se sprijinг concomitent pe sol; оn fugг existг chiar un moment оn care nici unul din membrele inferioare nu se gгsește pe suprafața de sprijin; оn fugг nu existг nici un moment оn care membrul inferior sг fie complet extins оn articulația genunchiului; Contracția unicг Excitarea mușchiului sau a nevului motor care оl inerveazг printr-un stimul unic provoacг o contracție unicг a mușchiului. Оn ea deosebim douг faze principale: faza de contractare și faza de relaxare. Sumarea contracțiilor Dacг оn condiții experimentale asupra unei fibre musculare sau asupra оntregului mușchi acționeazг 2 excitanți puternici, care urmeazг unul dupг altul cu un interval mic, apoi contracția apгrutг va avea o amplitudine mai mare decвt contracția micг maximalг. Efectele de contractare la prima și la cea de a doua excitare par a se contopi. Acest fenomen a fost numit sumarea contracțiilor. Tetanosul mușchiului Dacг asupra fibrei musculare sau asupra оntregului mușchi acționeazг stimuli ritmici cu o așa frecvențг, оncвt efectele lor se sumeazг, apare o contracție puternicг și prelungitг numitг contracție tetanicг sau tetanos. Amplitudinea ei poate fi de cвteva ori mai mare decвt mгrimea maximalг a contracției unice.
  • 109.
    109 Capitolul IV. Splanhnologia –studiul despre viscere. Sistemul respirator. Generalitгюi Viscerele sau organele interne sunt situate оn cavitгțile corpului (toracicг, abdominalг și pelvianг), precum și оn regiunea capului și gвtului. Ele participг la funcțiile metabolice ale organismului, оn asigurarea lui cu materii nutritive și оn evacuarea deșeurilor metabolice. Оn conformitate cu originea, particularitгțile de structurг, topografia și funcțiile lor, viscerele se оmpart оn grupe ce constituie sisteme sau aparate de organe. De exemplu, distingem sistemele digestiv, respirator și aparatul urogenital. Conform structurii lor viscerele pot fi оmpгrțite оn parenchimatoase și tubulare sau cave. Organele parenchimatoase sunt constituite din parenchim, care la rвndul sгu este alcгtuit din celule specializate și stromг. Din organele parenchimatoase fac parte ficatul, pancreasul plгmвnii, rinichii etc. Stroma executг funcții de suport (carcasa moale) și troficг. Organele tubulare (cavitare) au un aspect de tub de diametrul respectiv (esofagul, stomacul, intestinele, ureterele, etc.), pereții cгruia delimiteazг o cavitate. Cu toatг varietatea de forme și funcții pereții organelor cavitare au o constituție similarг, sunt alcгtuite din 4 membrane (tunici): internг - mucoasг, baza submucoasг, tunica muscularг și membrana externг alcгtuitг din țesut conjunctiv numitг adventiție sau tunica seroasг. Organele interne se aflг оn cavitгțile corpului, оn vecinгtatea oaselor scheletului, mușchilor, vaselor și nervilor. De aceea, la descrierea topografiei organelor оn raport spațial cu alte formațiuni ne folosim de noțiuni anatomice speciale. Pentru a desemna poziția organelor fațг de oasele scheletului folosim termenul de scheletotopie. Poziția unui organ sau grup de organe оn corpul uman, оn cavitгțile lui este desemnatг prin termenul holotopie. Pentru a desemna raportul unui organ la alte organe adiacente se folosește termenul de sintopie. Sistemul respirator - systema respiratorium Sistemul respirator este format din totalitatea organelor care servesc la efectuarea respirației pulmonare: eliminarea bioxidului de carbon din sвnge, respectiv utilizarea oxigenului din aerul ambiant. Sistemul respirator este alcгtuit din cгile respiratorii și organele respiratorii, pare, numite plгmвni. Cгile respiratorii, оn conformitate cu topografia lor оn corpul uman, se оmpart оn cгi respiratorii superioare și cгi respiratorii inferioare. Din cгile respiratorii superioare fac parte cavitatea nazalг, partea nazalг a faringelui și partea oralг a faringelui, din cгile respiratorii inferioare fac parte laringele, traheea, bronhiile, inclusiv ramificațiile intrapulmonare ale bronhiilor. Cгile respiratorii sunt alcгtuite din tuburi, lumenul cгrora se menține datoritг prezenței unui schelet osos sau cartilaginos оn pereții lor. Datoritг acestei particularitгți morfologice a cгilor respiratorii are loc aportul de aer оn plгmвni și evacuarea lui din plгmвni оn exterior. Prin cгile respiratorii aerul ajunge оn plгmвni, care sunt organele respiratorii principale. Оn aceștia se realizeazг schimbul de gaze dintre aer și sвnge prin difuzie de gaze (oxigen - bioxid de carbon), prin pereții alveolelor pulmonare și capilarelor sangvine adiacente.
  • 110.
    110 Nasul Regiunea nasului estealcгtuitг din nasul extern, оn interiorul cгruia se aflг cavitatea nazalг. Nasul extern - nasus externus Nasul extern este o proeminențг medianг, situat оn mijlocul feței, superior de care se aflг glabela, inferior - buza superioarг, bilateral - obrajii. Nasul extern are forma unei piramide triunghiulare cu vвrful оn sus și cu baza оn jos, cгruia i se descriu urmгtoarele elemente: - rгdгcina, situatг sub glabelг; - spinarea nasului, formatг la unirea celor douг lame laterale; - aripile nasului, ce reprezintг pгrțile inferioare ale pгrților laterale; - apexul nasului, cu care se terminг spinarea nasului. Aripile nasului, cu marginile lor inferioare, delimiteazг nгrile, care servesc drept porți de acces pentru aer оn cavitatea nazalг și de evacuare a lui. Nгrile sunt separate una de alta prin septul nazal. Nasul extern comportг un schelet osos și cartilaginos, format din oasele nazale, de apofizele frontale ale maxilei și de cвteva cartilaje: cartilajul lateral al nasului, cartilajul mare al aripii nasului, cartilajele alare mici și cartilajul septului nazal. Cartilajele nasului se unesc оntre ele și cu oasele adiacente prin straturi de țesut conjunctiv. Nasul extern adгpostește o parte a cavitгții nazale, dar aceasta din urmг se оntinde pвnг la nivelul porțiunii nazale a faringelui. El оndeplinește funcția esteticг și realizeazг protecția cavitгții nazale. Nasul extern diferг de la individ la individ și este formațiunea care imprimг оn cea mai mare mгsurг fizionomia, caracteristicг a persoanei. Forma și dimensiunile nasului extern variazг foarte mult. Cavitatea nazalг - cavitas nasi Cavitatea nazalг este separatг de septul nazal оn douг pгrți simetrice, care anterior se deschid pe fațг prin nгri, iar posterior, prin coane, comunicг cu rinofaringele. Оn fiecare jumгtate a cavitгții nasului distingem vestibulul nazal și fosa nazalг propriu-zisг. Vestibulul este acoperit din interior de pielea nasului extern, care ajunge aici prin nгri. Aceasta comportг glande sebacee, sudoripare și niște perișori aspri numiți vibrise. Cea mai mare parte a cavitгții nazale este constituitг de meaturile nazale cu care comunicг sinusurile nazale. Distingem meatul nazal superior, mediu și inferior, situat fiecare sub cornetul nazal respectiv. Din interior, pereții cavitгții nazale sunt tapetați de tunica mucoasг. Оn conformitate cu structura și funcția organului, оn tunica mucoasг a cavitгții nazale distingem regiunea olfactivг și regiunea respiratorie. Din regiunea olfactivг fac parte pгrțile superioare ale cavitгții nazale, care comportг celule senzoriale olfactive. Restul tunicii mucoase nazale se referг la regiunea respiratorie. Mucoasa regiunii respiratorii este tapetatг cu epiteliu ciliat și comportг glande mucipare și seroase, și conține plexuri cavernoase venoase, prezența cгrora contribuie la purificarea, umectarea și temperarea aerului inspirat.
  • 111.
    111 Fig. 36 Peretelelateral al cavitгюii nazale. 1- sinusul frontal; 2- cornetul nazal superior; 3- cornetul nazal mediu; 4- cornetul nazal inferior; 5- sinusul sfenoidal; 6- orificiul faringian al tubei auditive; 7- vestibulul nazal. Sinusurile paranazale Sinusurile paranazale sunt patru perechi de compartimente pneumatice situate оn jurul foselor nazale, cu care comunicг prin orificii speciale. Aceste cavitгți pline cu aer micșoreazг greutatea scheletului capului, mгrind оn același timp rezistența acestuia; totodatг au rol de izolatori termici și de rezonatori ai sunetelor. Sinusurile sunt cгptușite de o mucoasг care se prelungește cu mucoasa din cavitгțile nazale și de aceea, datoritг lor se mгrește suprafața de contact a aerului cu mucoasa. Din sinusurile paranazale fac parte: - sinusul maxilar (Higmore) - sinusul frontal - sinusul etmoidal - sinusul sfenoidal. Laringele - larynx Laringele este un organ tubular care face parte din cгile respiratorii și executг funcția de respirație, de protecție a cгilor respiratorii inferioare și de fonație. Topografia laringelui Laringele ocupг o poziție medianг оn regiunea anterioarг a gвtului, formвnd o proeminențг, care la femei este abia perceptibilг, iar la bгrbați este foarte pronunțatг, proeminența laringianг (mгrul lui Adam). La omul matur laringele este situat la nivelul vertebrelor cervicale IV și VI sau VII. Оn partea de sus laringele este suspendat de osul hioid, оn partea de jos el e unit cu traheea. Anterior
  • 112.
    112 și bilateral laringeleeste cuprins de lobii drept și stвng ai glandei tiroide. Posterior de laringe se aflг partea laringianг a faringelui. Din faringe aerul nimerește оn cavitatea laringianг prin intrarea оn laringe. Structura laringelui Оn structura laringelui deosebim cartilaje, care sunt unite оntre ele prin intermediul articulațiilor și ligamentelor, care mai apoi sunt acoperite de mușchi. Cartilajele laringelui Cartilajele laringelui se оmpart оn pare și impare. Din cele impare fac parte epiglota, cartilajele tiroid și cricoid, iar din cele pare fac parte cartilajele aritenoide, corniculate și cuneiforme. Unirile cartilajelor laringelui Cartilajele laringiene joncționeazг оntre ele și cu osul hioid prin articulații și ligamente. Mobilitatea cartilajelor laringiene este asiguratг de douг articulații pare (articulația cricotiroidг și articulația cricoaritenoidг) și de mușchii respectivi, care le acționeazг. Оn afarг de articulații, cartilajele laringelui se pot uni оntre ele și cu osul hioid prin intermediul ligamentelor. Mușchii laringelui Muєchii laringelui pot fi repartizați оn trei grupe: dilatatori ai glotei, constrictori ai glotei și tensori ai coardelor vocale. La mușchii dilatatori ai glotei se referг un singur mușchi - mușchiul cricoaritenoid posterior. Constricția glotei este realizatг de mușchii cricoaritenoid lateral, tiroaritenoid, aritenoizi transversal și oblic. Din mușchii care tensioneazг coardele vocale fac parte cricotiroidul și mușchiul vocal. Cavitatea laringelui Cavitatea laringelui se divide оn trei compartimente: - compartimentul superior, vestibulul laringelui, se оntinde de la intrarea оn laringe pвnг la pliurile vestibulare, оntre care se aflг fisura vestibulului; - compartimentul mediu, interventricular, cel mai оngust, se оntinde de la pliurile vestibulului оn partea de sus pвnг la coardele vocale оn partea de jos. Оntre pliul vestibulului și coarda vocalг pe fiecare laturг a laringelui se aflг un ventricul laringian. Coardele vocale dreaptг și stвngг, delimiteazг glota sau fisura vocalг, care constituie cea mai оngustг parte a cavitгții laringelui. Coardele vocale, extinse оntre cartilajul tiroid și cartilajele artitenoide, realizeazг fonația. La contractarea mușchilor laringelui, оn urma deplasгrii cartilajelor se modificг lгrgimea glotei și gradul de extensiune a plicilor vocale. Aerul expirat face sг vibreze coardele vocale, acestea producвnd sunete. - compartimentul inferior al cavitгții laringelui situat sub glotг, cavitatea infragloticг, se dilatг treptat și continuг оn cavitatea traheii. Dimensiunile laringelui la femei și copii sunt mai mici, coardele vocale mai scurte, de aceea tembrul vocii este mai оnalt. O datг cu vвrsta dimensiunile laringelui cresc, оndeosebi la bгieți оn perioada pubertarг. La aceastг vвrstг se constatг schimbarea vocii, tembrul acesteia devenind
  • 113.
    113 mai jos. Limba,buzele, cavitatea bucalг și cea nazalг de asemenea participг la articularea sunetelor. Fig.37 Laringele єi glanda tiroidг. Vedere anterioarг. 1- osul hioid; 2- ligamentul tirohioidian median; 3- m. tirohioidian; 4- cartilajul tiroid; 5- m. cricotiroidian; 6- lobul piramidal al glandei tiroide; 7- lobul lateral al glandei tiroide; 8 – traheea. Traheea - trachea Topografia traheii Traheea este un organ impar ce servește pentru conducerea aerului. Traheea оncepe de la limita inferioarг a laringelui, adicг la nivelul vertebrei cervicale VI și se terminг la nivelul vertebrei toracice V, unde ea se bifurcг оn douг bronhii principale (bifurcația traheii). Traheea are forma unui tub de 9-11 cm lungime, puțin aplatisat оn sens anteroposterior. Conform topografiei sale, la trahee deosebim douг porțiuni: cervicalг și toracicг. Оn porțiunea cervicalг traheea are оn adiacențг glanda tiroidг. Posterior de trahee se aflг esofagul, iar bilateral de ea - fasciculul neurovascular drept și stвng. Оn cavitatea toracicг anterior de trahee este situat arcul aortei și timusul. Din dreapta și din stвnga traheii se aflг pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Structura traheii Traheea este constituitг din 16-20 semiinele cartilaginoase, care ocupг 2/3 din circumferința traheii, și sunt deschise оn sens posterior. Datoritг semicercurilor cartilaginoase lumenul traheii rгmвne hiant. Cartilajele fiind incomplete оn porțiunea lor posterioarг, scheletul traheii este format la acest nivel de un perete membranos, care se adapteazг la raportul posterior al traheii cu esofagul și permite trecerea bolului alimentar prin esofag. Cartilajele traheii se unesc оntre ele prin intermediul ligamentelor inelare. Peretele traheii este alcгtuit din tunica mucoasг, din baza submucoasг, din tunicile fibromiocartilaginoase și conjunctivг.
  • 114.
    114 Tunica mucoasг atraheii conține epiteliu vibratil pluristratificat, care conține glande mucipare și foliculi limfatici. Bronhiile principale - bronchi principales Bronhiile principale (dreaptг și stвngг), deviazг de la trahee la nivelul vertebrei toracice V și se оndreaptг spre hilurile plгmвnului respectiv. Bronhia principalг dreaptг ocupг o poziție mai verticalг, este mai scurtг și mai largг decвt cea stвngг și, ca direcție, se prezintг ca o prelungire a traheii. Din aceastг cauzг corpurile eterogene nimeresc mai frecvent оn bronhia dreaptг decвt оn cea stвngг. Peretele bronhiei principale dupг structura lui se aseamгnг cu peretele traheii. Scheletul lor este constituit din semiinele cartilaginoase (6 - 8 оn bronhia dreaptг, 9 - 12 оn cea stвngг). Posterior bronhiile au un perete membranos. Din interior bronhiile principale sunt tapetate cu tunica mucoasг, iar din exterior sunt acoperite de adventiție. Importanța cгilor respiratorii Aerul atmosferic, trecвnd prin cгile respiratorii, se curгțг de praf, se оncгlzește și se umezește. Curгțirea aerului de praf e deosebit de eficientг оn respirația nazalг. La trecerea aerului prin meaturile nazale relativ оnguste, se formeazг niște mișcгri turbionare și particulele mari de praf, lovindu-se de pereții meaturilor, nazofaringelui și laringelui, se lipesc de mucusul, ce le acoperг. Acest mecanism de curгțire a aerului e atвt de eficient, оncвt оn cгile respiratorii interne pot pгtrunde numai particule de praf foarte și foarte mici. La оnlгturarea particulelor de praf contribuie de asemenea activitatea epiteliului ciliat al bronhiilor și traheii. La pгtrunderea particulelor mari de praf оn trahee și bronhii apare оn mod reflex tusea, iar la pгtrunderea lor оn nas - strгnutul. Tusea și strгnutul reprezintг reflexe respiratorii de protecție, ce curгțг cгile respiratorii de particulele strгine și de mucusul, ce оngreuiazг respirația (vezi Reflexele respiratorii de protecюie). Plгmвnii - pulmon Plгmвnii sunt organele principale ale respirației. La nivelul plгmвnilor are loc schimbul alveolar de gaze. Plгmвnii, drept și stвng, sunt situați оn cavitatea toracicг, оn jumгtгțile ei dreaptг și stвngг, fiecare avвnd sacul sгu pleural. Plгmвnii, situați оn sacii pleurali, sunt separați unul de altul de cгtre mediastin, care оncorporeazг cordul cu vasele magistrale, esofagul și alte organe. Inferior plгmвnii vin оn adiacenюг la diafragm, anterior, lateral și posterior fiecare plгmвn vine оn contact cu peretele toracic. Dat fiind cг cupola dreaptг a diafragmului ocupг o poziție mai оnaltг decвt cea stвngг (din cauza ficatului), plгmвnul drept este mai scurt și mai lat decвt cel stвng. Plгmвnul stвng este mai оngust și mai lung, deoarece o parte din jumгtatea stвngг a cavitгții toracice o ocupг cordul.
  • 115.
    115 Forma și fețeleplгmвnilor Plгmвnii au forma unui con imperfect. La ei distingem 3 fețe: diafragmalг, costalг și medialг. Fața diafragmalг mai este consideratг baza plгmвnului și este orientatг spre diafragm, iar vвrful (apexul) este rotunjit și ajunge оn regiunea gвtului, ridicвndu-se cu 2-3 cm deasupra claviculei. Fața costalг, convexг, este adiacentг suprafeței interne a cutiei toracice. Fața medialг este orientatг medial spre organele mediastinului. Tot pe fața medialг a fiecгrui plгmвn ceva mai sus de mijlocul ei se aflг o impresiune de formг ovalг - hilul plгmвnului, prin care оntrг оn plгmвn bronhia principalг, artera pulmonarг, nervi, și prin care ies venele pulmonare, vase limfatice. Aceste formațiuni constituie rгdгcina plгmвnului. Fețele plгmвnilor sunt delimitate de margini. Pe marginea anterioarг, care delimiteazг fața costalг de cea medialг, se aflг incizura cardiacг. Structura macro – microscopicг a plгmвnilor Fiecare plгmвn prin niște șanțuri profunde se оmparte оn lobi, оn numгr de trei pentru plгmвnul drept (superior, mediu și inferior) și doi pentru plгmвnul stвng (superior și inferior). Lobii pulmonari se оmpart la rвndul lor оn segmente. Оn hilul plгmвnului bronhia principalг se separг оn bronhii lobare, trei pentru plгmвnul drept și douг pentru plгmвnul stвng. Bronhiile lobare оntrг оn hilul lobului și se оmpart оn bronhii segmentare. Bronhia segmentarг оntrг оn segment, care constituie o porțiune a plгmвnului orientatг cu baza spre fața organului, iar cu apexul spre rгdгcina lui și este alcгtuit din lobuli pulmonari. Segmentele bronhopulmonare se caracterizeazг prin aerație și vascularizație proprie, prin stromг intersegmentarг, care le delimiteazг de segmentele vecine. Datoritг acestor particularitгți sunt posibile intervenții chirurgicale la nivel de segment bronhopulmonar. Conform Nomenclaturii Anatomice Pariziene (PNA) оn fiecare plгmвn se disting cвte 10 segmente. Bronhia segmentarг se оmparte оn ramuri, care subdivizвndu-se treptat, ajung pвnг la bronhiola lobularг, care intrг оn lobulul pulmonar. Оn interiorul lobulului de la ea pleacг 18-20 bronhiole terminale, care nu mai comportг оn structura sa formațiuni cartilaginoase. Acestea se оmpart dicotomic оn bronhiolele respiratorii, de la care deviazг canalele alveolare ce conțin alveole pulmonare. Bronhiile de diferite ordine, оncepвnd cu bronhia principalг, care servesc la conducerea aerului оn procesul de respirație, constituie arborele bronhial. Bronhiolele respiratorii, care deviazг de la o bronhiolг terminalг, precum și canalele alveolare cu alveolele formeazг acinul pulmonar, care reprezintг unitatea morfofuncționalг a plгmвnului. Totalitatea acinilor pulmonari formeazг arborele alveolar care face parte din parenchimul respiratoriu al plгmвnilor. Numгrul de acini оntr-un plгmвn ajunge pвnг la 15.000. Limitele plгmвnilor Apexul plгmвnului drept depгșește nivelul claviculei cu 2 cm, iar al coastei I cu 3-4 cm. Posterior apexul plгmвnilor se proiecteazг la nivelul apofizei spinoase a vertebrei cervicale VII. De la apex pornește limita lui anterioarг, care trece spre articulația sternoclavicularг dreaptг, iar apoi coboarг оn jos, posterior de stern, pвnг la cartilajul coastei VI și aici trece оn limita inferioarг a plгmвnului drept. Limita inferioarг intersecteazг pe linia medioclavicularг coasta VI, pe linia axilarг anterioarг - coasta VII, pe linia axilarг medie - coasta VIII, pe linia axilarг posterioarг - coasta IX, pe linia scapularг - coasta X, pe linia paravertebralг se terminг la nivelul coastei XI. Aici limita inferioarг a plгmвnului se оntoarce brusc оn sus și trece оn limita lui posterioarг.
  • 116.
    116 Limita posterioarг trecede-a lungul coloanei vertebrale de la capul coastei II pвnг la limita inferioarг a plгmвnului (coasta XI). La plгmвnul stвng apexul se aflг la același nivel ca și la plгmвnul drept. Limita lui anterioarг trece spre articulația sternoclavicularг, apoi posterior de stern, coboarг pвnг la nivelul coastei IV, aici deviazг brusc оn stвnga, formвnd incizura cardiacг și apoi coboarг vertical оn jos pвnг la coasa VI. Aici оncepe limita inferioarг, care se aflг ceva mai jos decвt limita inferioarг a plгmвnului drept. Pe linia paravertebralг limita inferioarг a plгmвnului stвng trece оn limita lui posterioarг, situatг de-a lungul coloanei vertebrale pe partea stвngг. Fig. 38 Laringele, traheea, bronhiile principale єi plгmвnii; aspect anterior. 1- laringele; 2- traheea; 3- apexul plгmвnului stвng; 4- lobul superior al plгmвnului stвng; 5- incizura oblicг; 6- lobul inferior al plгmвnului stвng; 7- incizura cardiacг; 8- lobul inferior al plгmвnului drept; 9- lobul mijlociu al plгmвnului drept; 10- incizura orizontalг; 11- lobul superior al plгmвnului drept; 12- bronhia principalг dreaptг. Pleura. Cavitatea pleuralг Pleura constituie tunica seroasг a plгmвnilor. Ea se оmparte оn douг foițe: parietalг și visceralг. Fiecare plгmвn este acoperit de foița visceralг, care pe suprafața rгdгcinii pulmonare trece оn pleura parietalг, care tapeteazг peretele cavitгții toracice. Pleura visceralг (pulmonarг) concrește tenace cu țesutul organului și pгtrunde și оn șanțurile dintre lobii pulmonari. Pleura parietalг concrește cu fața internг a peretelui toracic. Оn conformitate cu poziția pгrților pleurei parietale la ea distingem pleura costalг, mediastinalг și diafragmalг.
  • 117.
    117 Superior, la nivelulaperturii superioare a cutiei toracice pleura costalг și mediastinalг trec una оn alta și formeazг cupola pleurei. Оntre pleura parietalг și visceralг existг un spațiu fisural оnchis numit cavitatea pleuralг. Оn aceastг cavitate se aflг o cantitate micг de lichid seros, care umecteazг foițele pleurei pentru a le reduce frecarea. Оn actul respirației, оn timpul mгririi și reducerii capacitгții plгmвnilor, pleura visceralг umectatг gliseazг liber pe fața internг a pleurei parietale. Оn locurile de trecere a pleurei costale оn cea diafragmalг și mediastinalг se formeazг sinusurile pleurale, care constituie niște spații de rezervг pentru cavitгțile pleurale dreaptг și stвngг, și mai servesc drept recipiente оn care se poate acumula lichidul pleural (seros) оn caz de tulburare a proceselor de formare sau de resorbție a acestuia. Plгmвnii pгtrund оn sinusuri doar оn cazul unei inspirații foarte profunde (maxime), iar оn timpul respirației obișnuite, pereții sinusurilor colabeazг. Se cunosc urmгtoarele sinusuri: sinusul costodiafragmal, sinusul frenicomeiastinal și sinusul costomediastinal. Limitele pleurei Cupola pleurei, оn dreapta și stвnga, ajunge pвnг la colul coastei I, ceea ce оn posterior corespunde apofizei spinoase a vertebrei VII cervicale. Anterior cupola pleurei se ridicг cu 3-4 cm mai sus de coasta I (cu 1-2 cm mai sus de claviculг). Limita anterioarг a pleurei costale, dreaptг și stвngг, are un traiect diferit. Din dreapta, aceastг limitг, posterior de articulația sternoclavicularг coboarг оn jos posterior de stern pвnг la coasta VI, unde deviazг оn dreapta și trece оn limita inferioarг a pleurei, care pe linia medioclavicularг intersecteazг coasta VI, pe linia axilarг anterioarг - coasta VIII, pe linia axilarг medie - coasta IX, pe linia axilarг posterioarг - coasta X, pe linia scapularг - coasta XI, și trece spre coloana vertebralг la nivelul colului coastei XII, unde limita inferioarг trece оn limita posterioarг a pleurei. Din stвnga, limita anterioarг a pleurei parietale pornește de la cupolг tot așa cum și din dreapta - posterior de articulația sternoclavicularг. Apoi se оndreaptг posterior de stern оn jos pвnг la cartilajul coastei IV; aici intersecteazг marginea stвngг a sternului și coboarг pвnг la cartilajul coastei VI, unde trece оn limita inferioarг a pleurei. Limita inferioarг a pleurei din stвnga e situatг ceva mai jos decвt cea din dreapta. Posterior, ca și din dreapta, la nivelul coastei XII, ea trece оn limita posterioarг. Limita posterioarг a pleurei coboarг de la cupola pleurei оn jos de-a lungul coloanei vertebrale pвnг la colul coastei a XII, unde trece оn limita inferioarг. Mediastinul - mediastinum Mediastinul constituie un complex de organe situate оntre cavitгțile pleurale dreaptг și stвngг. Anterior mediastinul este delimitat de stern, posterior - de porțiunea toracicг a coloanei vertebrale, bilateral - de pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Оn sus mediastinul se extinde pвnг la apertura superioarг a cutiei toracice, оn jos - pвnг la diafragm. Actualmente, mediastinul se divizeazг convențional оn douг compartimente: mediastinul superior și mediastinul inferior. Ultimul la rвndul sгu se оmparte оn mediastin anterior, mediu și posterior. Mediastinul superior este delimitat de cel inferior de planul orizontal imaginar, trasat de la locul joncțiunii manubriului sternului cu corpul sternului pвnг la discul intervertebral dintre corpurile vertebrelor IV și V toracice. Оn mediastinul superior sunt situate timusul, porțiunea superioarг a venei cave superioare, arcul aortei cu vasele ce pleacг de la el, traheea, porțiunea superioarг a esofagului ș.a. Оn mediastinul inferior - anterior sunt situate artera și vena toracice interne, vasele parasternale ș.a. Оn mediastinul inferior - mediu se aflг cordul cu pericardul și vasele magistrale
  • 118.
    118 ce pleacг dela el, bronhiile principale ș.a. Din mediastinul inferior - posterior fac parte porțiunea toracicг a aortei descendente, nervii vagi, esofagul etc. Respirația Respirația este totalitatea proceselor, оn urma cгrora se produce consumarea de cгtre organism a oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon. Respirația omului cuprinde urmгtoarele procese: 1. schimbul de aer dintre mediul extern și alveolele plгmвnilor (respirația externг sau ventilația pulmonarг); 2. schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sвnge, care circulг prin capilarele pulmonare (difuziunea gazelor оn plгmвni); 3. transportul gazelor de cгtre sвnge; 4. schimbul de gaze dintre sвnge și țesuturi оn capilarele tisulare (difuziunea gazelor оn țesuturi); 5. consumarea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon de cгtre celule (respirația celularг). Respirația pulmonarг Respirația pulmonarг sau externг, adicг schimbul de aer dintre alveolele plгmвnilor și mediul extern, se realizeazг оn urma mișcгrilor respiratorii ritmice ale cutiei toracice. Оn inspirație volumul cutiei toracice și al plгmвnilor se mгrește, presiunea din ei scade și aerul оntrг оn alveolele pulmonare prin cгile respiratorii. Оn expirație volumul cutiei toracice, deci și al plгmвnilor, se micșoreazг, presiunea din ei crește și aerul iese afarг. Оn alveole are loc schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sвnge. Oxigenul aerului alveolar este absorbit de sвngele capilarelor, care оnconjoarг alveolele, iar bioxidul de carbon este eliminat din sвngele acestor capilare оn aerul alveolar. Mecanismul inspirației Actul inspirației se realizeazг prin mгrirea volumului cavitгții toracice, care se produce оn urma ridicгrii coastelor și coborвrii diafragmului. Ridicarea coastelor se оnfгptuiește оn urma contracției mușchilor intercostali externi. Оn inspirație fibrele musculare ale diafragmului se contractг, din care cauzг cupola lui devine mai platг și se lasг оn jos; organele cavitгții abdominale sunt impuse оn jos, lateral și оnainte; volumul cutiei toracice crește. La diferiți oameni оn dependențг de vвrstг și sex, condițiile de muncг etc., respirația se realizeazг mai ales pe contul mușchilor intercostali (tipul de respirație costalг sau toracicг) sau pe contul diafragmului (tipul de respirație diafragmalг sau abdominalг). Mecanismul expirației Cвnd se terminг inspirația și mușchii respiratori se relaxeazг, coastele se lasг оn jos și cupola diafragmului se ridicг. Ca urmare volumul cutiei toracice se micșoreazг. Astfel, actul expirației se produce, de obicei, оn mod pasiv, fгrг participarea mușchilor.
  • 119.
    119 Presiunea negativг оncutia toracicг Оn cutia toracicг plгmвnii se aflг оn stare de extensiune, fiind strвns lipiюi de pereții toracelui. La nașterea copilului plгmвnii se aflг оn colabare și ca volum corespund оntru totul cutiei toracice. Оnsг spre finele primei sгptгmвni de viațг sporirea dimensiunilor cutiei toracice depгșește creșterea plгmвnilor, care se dezvoltг mai lent. Plгmвnii comunicг cu atmosfera și, odatг cu lгrgirea cutiei toracice sub acțiunea presiunii atmosferice, se extinde țesutul elastic al lor, lamelele parietalг și visceralг ale pleurei rгmвnвnd strвns lipite оntre ele. Simultan, оn plгmвni apar forțe elastice, care acționeazг оn direcția colabгrii plгmвnilor. Aceste forțe оmpiedicг transmiterea presiunii atmosferice оn direcția cavitгții pleurale. De aceea presiunea оn cavitatea pleuralг este cu 5-6 mm ai coloanei de mercur mai joasг decвt presiunea atmosfericг. Aceastг diferenюг se numește presiune negativг. Pneumotoraxul La perforarea peretelui cutiei toracice aerul pгtrunde оn spațiul interpleural și provoacг colabarea plгmвnilor. Оn astfel de condiții o mare parte din aerul ce se aflг оn plгmвni este expulzatг prin cгile respiratorii. Оn stare de colabare volumul plгmвnilor prezintг doar 1/3 din capacitatea cutiei toracice. Deermetizarea cavitгții pleurale se numește pneumotorax. Un pneumotorax unilateral se aplicг uneori bolnavilor de tuberculozг, pentru a suspenda mișcгrile de respirație ale plгmвnului afectat оn scopul accelerгrii proceselor de cicatrizare. Оn pneumotoraxul bilateral total, cвnd sunt excluși din respirație ambii plгmвni, survine moartea оn rezultatul asfixiei. Volumul aerului din plгmвni Оn stare de repaus omul inspirг și expirг circa 500 ml de aer; acest volum de aer se numește volum respirator. Suplimentar la cei 500 ml omul mai poate inspira la o inspirație adвncг aproximativ оncг 2500 ml de aer (volumul inspirației suplimentare sau aerul complementar). Dupг o expirație liniștitг omul este capabil sг expire circa 1000 ml de aer (volumul expirației suplimentare sau aerul de rezervг). Din aceste cifre reiesг cг оn timpul respirației liniștite cavitatea toracicг nu se dilatг și nu colabeazг pвnг la maximum. Оn caz de necesitate, amplitudinea mișcгrilor respiratorii se poate mгri atвt оn inspirație, cвt și оn expirație, datoritг cгrui fapt crește volumul de aer, ce intrг оn plгmвni. Capacitatea vitalг a plгmвnilor. Dacг se efectueazг o inspirație maximг, iar apoi printr-un muștiuc se produce o expirație maximг оntr-un gazometru special (spirometru), оn el оntrг și aerul respirator, și aerul complementar, și aerul de rezervг, adicг оn medie 500 ml+ 2500ml+ 1000ml= 4000ml. Tot acest volum de aer constituie capacitatea vitalг a plгmвnilor. Ea diferг оn dependenюг de vвrstг, de sex, starea sгnгtгții și antrenamentul respirației. Capacitatea vitalг a plгmвnilor la un bгrbat tвnгr constituie 3.5- 4, 8l, iar la femei ea este de 3.0- 3.5l. Volumul rezidual. Dupг o expirație maximг plгmвnii nu se elibereazг complet de tot aerul - оn ei rгmвne aproximativ оncг 1000 - 1500 ml; acesta este volum rezidual. Оn timpul respirației obișnuite оn plгmвni se aflг permanent aer rezidual și aer de rezervг, care rгmвne оn ei dupг moarte. Cea mai mare pate din aerul, aflat оn plгmвnii cadavrului, poate fi оnlгturatг cu ajutorul unui pneumotorax bilateral deschis, deoarece оn cazul acesta se produce colabarea aproape totalг a țesutului pulmonar.
  • 120.
    120 Ventilația pulmonarг Numгrul mișcгrilorrespiratorii la omul adult оn stare de repaus constituie aproximativ 16- 20 pe minut. Copiii respirг mai frecvent, de exemplu nou - nгscuții respirг de circa 60 de ori pe minut. Оnmulțind numгrul mișcгrilor respiratorii pe minut cu volumul unei inspirații, putem calcula minut /volumul ventilației pulmonare. Оn medie la omul adult el este egal cu 6-8 litri. Transportul gazelor de cгtre sвnge Transportul oxigenului din aerul alveolar spre țesuturile corpului și a bioxidului de carbon de la ele spre alveolele pulmonare e realizat de sвnge. Oxigenul e transportat de eritrocite, fiind fixat de hemoglobinг. Bioxidul de carbon, ce se formeazг оn țesuturi, difuzeazг оn sвngele capilarelor, deoarece tensiunea CO2 оn țesuturi e mai mare decвt tensiunea lui оn sвngele arterial. Schimbul de gaze оn plгmвni și țesuturi Schimbul de gaze оn plгmвni оntre sвnge și aerul alveolar are loc prin membrana formatг din douг straturi de celule pavimentoase: celulele endoteliului capilarelor sangvine și celulele epiteliului alveolar. Grosimea acestei membrane este foarte micг, fapt ce asigurг difuziunea rapidг a gazelor. La aceasta contribuie numгrul imens de alveole (el constituie la om 250- 350 mln.) єi suprafața lor totalг mare, care constituie aproximativ 100 m2 оn inspirație și 30 m2 оn expirație. Schimbul de gaze оn plгmвni se realizeazг оn urma difuziunii bioxidului de carbon din sвnge оn aerul alveolar și a oxigenului din aerul alveolar оn sвnge. Aceasta are loc datoritг diferenței dintre presiunea parțialг a gazelor date оn aerul alveolar și tensiunea lor оn sвnge. Reglarea respirației Centrul respirator Activitatea ritmicг a musculaturii respiratorii este condiționatг de activitatea sistemului nervos central. Prin cercetгri științifice s-a demonstrat suspendarea respirației оn urma unei оmpunsгturi de ac оntr-un anumit punct al bulbului rahidian, оn zona planșeului ventriculului IV. Acest sector al bulbului rahidian prezintг zona centrului respirator. Activitatea centrului respirator nu este reflexг, ci se supune unui automatism. Centrul respirator este o formațiune bilateralг, simetricг, fiecare jumгtate a sa fiind constituitг dintr-un centru inspirator și altul expirator. De la centrul respirator impulsurile nervoase se оndreaptг spre corpurile neuronilor motori ai mușchilor intercostali și ai diafragmului, situați оn mгduva spinгrii, iar de aici - spre musculatura respiratorie, declanșвnd contracția acesteia. Reglarea activitгții centrului respirator Activitatea ritmicг spontanг a centrului respirator se regleazг atвt pe cale nervoasг, cвt și pe cale umoralг, asigurвnd o adaptare perfectг a ventilației pulmonare la necesitгțile organismului. Un rol important оn reglarea frecvenței și profunzimii mișcгrilor respiratorii revine nervilor vagi, care conțin fibre nervoase senzitive ce vin de la interoreceptorii plгmвnilor. Secționarea
  • 121.
    121 acestor nervi provoacгdereglгri ale respirației, mișcгrile respiratorii devenind profunde și rare, cu pauze lungi. Activitatea centrului respirator este influențatг de cortexul cerebral. Omul regleazг dupг voințг respirația оn timpul vorbirii, cвntului, poate reține pe un timp respirația sau efectua o hiperventilare a plгmвnilor. Experimental a fost stabilit cг respirația cu un amestec de gaze ce conține 6% bioxid de carbon provoacг dispneea. La fel prin experiențe s-a demonstrat cг la sportivi amplificarea respirației apare pe calea reflexelor condiționate, deja la comanda ”start”. Modificгri reflexe ale respirației apar la excitarea mai multor receptori. Excitațiile dureroase amplificг și aprofundeazг respirația, iar excitațiile termice, de exemplu scufundarea оn apг rece, pot opri temporar respirația. O importanțг deosebitг оn reglarea respirației are excitarea receptorilor ce reacționeazг la schimbarea tensiunii parțiale a bioxidului de carbon și oxigenului оn sвnge. Chemoreceptorii sunt situați оn pereții arcului aortei, la nivelul ramificгrii arterei carotide și оn bulbul rahidian. De la acești receptori оncep reflexele ce adapteazг respirația la modificгrile concentrației de gaze оn sвnge. Ridicarea tensiunii parțiale a bioxidului de carbon оn sвnge provoacг aprofundarea respirației, iar scгderea tensiunii parțiale a oxigenului sporește frecvența mișcгrilor respiratorii și оn consecințг se amplificг ventilația pulmonarг. Dacг prin respirație intensг se efectueazг hiperventilarea plгmвnilor, atunci scade tensiunea parțialг a bioxidului de carbon, crește tensiunea parțialг a oxigenului оn sвnge și survine o suspendare temporarг a respirației. De acest procedeu se folosesc оnotгtorii sub apг. Оnainte de scufundare ei ventileazг puternic plгmвnii și dupг aceasta se pot afla sub apг mai mult timp. Mecanismul primei inspirații. La nou-nгscut, dupг ce a fost legat cordonul ombilical, оnceteazг schimbul de gaze prin sistemul vaselor ombilicale, care au raporturi cu vasele mamei la nivelul placentei. Acumulвndu-se оn sвngele nou - nгscutului, bioxidul de carbon excitг centrul respirator și declanșeazг prima inspirație. Particularitгțile respirației оn condiții extreme Respirația оn hipobarie Dereglгri patologice considerabile ale respirației au loc atunci, cвnd omul se aflг оn condiții hipobarice. Studierea lor are o mare importanțг practicг оn legгturг cu zborurile la оnгlюimi mari și ascensiunile оn munți. La оnгlțimea de 4000 - 6000 metri pot apгrea simptomele așa- numitei boli de altitudine (sau de munte), care se caracterizeazг printr-un șir de semne ale insuficienței de oxigen - hipoxiei. Оn acest caz se observг dereglгri ale respirației și circulației sangvine, de asemenea și ale stгrii sistemului nervos central, care este extrem de sensibil la insuficiența de oxigen. Aceste dereglгri pot fi prevenite dacг omul printr-o mascг, fixatг pe fațг și unitг cu un balon special, respirг un amestec gazos cu un procent mare de oxigen. Оn acest caz boala de altitudine nu survine chiar nici la оnгlțimea de 11000 - 12000 de metri, la care omul n- ar putea exista fгrг a inspira oxigen. La оnгlțimi mari organismul suferг nu numai de insuficiența oxigenului, ci și de insuficiența bioxidului de carbon оn sвnge și țesuturi, adicг de hipocapnie. Adгugarea unei anumite cantitгți de CO2 la aerul inspirat оmbunгtгțește considerabil starea organismului оn boala de altitudine. Respirația periodicг Оn cazul aprovizionгrii insuficiente a centrului respirator cu oxigen apare uneori așa - numita respirație periodicг sau respirația Cheyne-Stokes. Оn acest tip de respirație mișcгrile
  • 122.
    122 respiratorii alterneazг cupauze de 5-20 secunde și mai mult. Dupг pauzг apar mai оntвi mișcгri respiratorii slabe, care devin apoi din ce оn ce mai profunde. Ajungвnd la maximum, ele slгbesc treptat; dar destul de repede оnceteazг cu totul; dupг o nouг pauzг tot ciclul se repetг. Un asemenea ciclu dureazг circa 30-60 secunde. Respirația оn hiperbarie Cвnd omul lucreazг оn cheson sau scafandru, se aflг оn condiții de presiune barometricг оnaltг. Оn timpul aflгrii la adвncimi mari, unde presiunea aerului poate ajunge la 10 atmosfere, оn sвnge, оn lichidul tisular și оn țesuturi se dizolvг o cantitate foarte mare de azot. Оn cazul decompresiei treptate, de exemplu, cвnd scafandrul este ridicat оncet din adвncul mгrii, azotul este eliminat оmpreunг cu aerul expirat pe mгsura scгderii presiunii și organismul nu este amenințat de vre-un pericol. Dacг оnsг, decompresia este rapidг, de exemplu, dacг scafandrul e ridicat repede, azotul nu dovedește sг fie eliminat din organism. Deoarece оn timpul trecerii de la presiunea ridicatг la cea normalг solubilitatea azotului оn sвnge scade, оn sвnge apar bule de gaz, care pot provoca embolia vaselor, adicг obturarea lor. Starea apгrutг оn cazul decompresiei rapide, numitг uneori boala de cheson, este оnsoțitг de dureri оn articulații, amețealг, vomг, dispnee, pierderea cunoștinței. Pentru tratarea ei omul trebuie expus din nou hiperbariei, pentru a dizolva iarгєi bulele de azot. Оn prezent, cвnd scafandrul e coborвt la adвncimi, i se dг un amestec gazos, оn care azotul e оnlocuit cu heliu. Afarг de aceasta, оn timpul ridicгrii la suprafațг a scafandrului din adвncul mгrii sau la ieșirea din cheson este stabilitг o vitezг limitatг de decompresie, adicг de trecere de la presiunea ridicatг la cea normalг. Respirația artificialг Оn leziunile centrului respirator, cвnd acesta оnceteazг sг funcționeze și respirația se oprește, se aplicг respirația artificialг, care asigurг оntr-o anumitг mгsurг metabolismul gazos. Existг trei metode de respirație artificialг: 1. pomparea ritmicг a aerului оn plгmвni prin cгile respiratorii; 2. dilatarea sau comprimarea ritmicг artificialг a cutiei toracice, care imitг mișcгrile respiratorii naturale; 3. stimularea ritmicг electricг a mușchilor respiratori. Cea mai rгspвnditг metodг este prima, оn cadrul cгreia aerul este pompat ritmic оn plгmвni cu o pompг, pusг оn funcțiune manual sau cu ajutorul unui motor. Expirația se efectueazг de obicei оn mod pasiv. Оn prezent sunt aparate, cu care se poate efectua nu numai pomparea activг a aerului, ci și aspirația lui din plгmвni. Cea mai simplг metodг, care poate fi utilizatг pentru a acorda ajutor urgent оn lipsa unor aparate speciale, este respirația din gurг оn gurг. Оn acest caz persoana care acordг primul ajutor suflг aerul sгu expirat оn gura victimei, umflвndu-i plгmвnii. Conюinutul de oxigen оn aerul expirat (16-17 %) este suficient pentru a asigura metabolismul gazos normal, iar procentul sporit de bioxid de carbon din aerul expirat (3-4%) contribuie la stimularea centrului respirator al victimei. Оn ultimul timp aparatele pentru respirația artificialг se conecteazг cu dispozitive speciale, care regleazг оn mod automat funcționarea acestor aparate, оn dependențг de conținutul de oxigen оn sвnge. Cвnd se reduce gradul de saturație a hemoglobinei cu oxigen, respirația artificialг se accelereazг și, totodatг, se intensificг ventilația pulmonarг.
  • 123.
    123 Reflexele respiratorii deprotecție Asupra respirației influențeazг оn mod reflex și excitarea mucoasei cгilor respiratorii. Dupг cum a fost menюionat anterior, strгnutul și tusea (iar uneori și spasmul glotei) reprezintг reflexele respiratorii de protecție. Strгnutul și tusea apar оn excitarea epiteliului cгilor respiratorii cu mucusul și praful, acumulați оn ele, precum și cu excitanții chimici și corpurile strгine, ce au nimerit оn aceste cгi. Strгnutul e provocat prin excitarea mucoasei nazale și prin excitarea terminațiunilor senzitive ale nervului trigemen situate оn ea. Tusea apare la excitarea laringelui, traheii și bronhiilor. Оn deosebi e sensibilг regiunea bifurcației traheii. Tusea și strгnutul оncep prin apariția unei inspirații profunde. Apoi urmeazг spasmul coardelor vocale, оnchiderea glotei și contracția simultanг și bruscг a mușchilor, care asigurг expirația forțatг. Ca urmare presiunea aerului оn alveole, bronhii și trahee crește imediat, deschiderea urmгtoare a glotei duce la expulzarea bruscг a aerului din plгmвni оn cгile respiratorii superioare și afarг prin cavitatea nazalг (la strгnut) sau prin cavitatea bucalг (la tuse). Praful, mucusul, corpurile strгine, antrenate оn curentul de aer, sunt expulzate din plгmвni și cгile respiratorii. Excitarea puternicг a receptorilor laringelui, care apare, de exemplu, la inspirația bruscг a vaporilor de amoniac, clor, fumului de țigarг și altor substanțe iritante оn concentrații mari, provoacг spasmul reflex al glotei, iar uneori și al musculaturii, bronhiilor, оnsoțit de reținerea reflexг de scurtг duratг a respirației. Capitolul V.
  • 124.
    124 Sistemul digestiv. Generalitгюi Sistemul digestiveste alcгtuit din totalitatea organelor care оndeplinesc importanta funcție de digestie și absorbție a alimentelor (prehenziunea, modificгrile fizice și chimice ale alimentelor, absorbția ”nutrimentelor”, excreția reziduurilor neabsorbite). Sistemul digestiv se compune din tubul digestiv єi anexele acestui tub. Din tubul digestiv fac parte cavitatea bucalг cu organele оncorporate оn ea, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și gros, iar ficatul cu vezica biliarг și pancreasul alcгtuiesc anexele. Funcția acestui sistem constг оn tratarea mecanicг și chimicг a alimentelor ingerate, оn absorbția materiilor digerate și оn evacuarea materiilor inabsorbtibile și indigeste. Organele care constituie sistemul digestiv sвnt situate оn regiunea capului, gвtului și cavitгților toracicг, abdominalг, pelvianг. Cavitatea bucalг constituie porțiunea incipientг a sistemului digestiv. Aici dinții asigurг tratarea mecanicг a alimentelor, mгrunțindu-le și frгmвntвndu-le, iar limba asigurг amestecarea lor cu saliva evacuatг оn cavitatea bucalг din glandele salivare. Din cavitatea bucalг alimentele trec prin faringe, apoi prin esofag, de unde acestea sunt propulsate оn stomac. Оn acesta, chimul alimentar se reține pentru cвteva ore și se expune tratamentului cu suc gastric, se rarefiazг, se amestecг intens și se expune digestiei. Оn intestinul subțire, оn care nimerește chimul alimentar venit din stomac continuг tratamentul chimic ulterior cu bilг, cu secreții ale pancreasului și glandelor intestinale. Bila elaboratг de ficat și sucul pancreatic secretat de pancreas se scurg la оnceputul intestinului subțire numit duoden. Оn jejun și ileon continuг amestecarea intensг a chimului alimentar, ceea ce asigurг tratarea lui chimicг completг, și absorbția eficientг a materiilor nutritive оn capilarele sangvine și limfatice situate оn pereții lor. Оn continuare masele indigeste și inabsortibile nimeresc оn intestinul gros alcгtuit din cec, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul. Оn intestinul gros are loc absorbția apei și formarea maselor fecale din deșeurile alimentare.
  • 125.
    125 Fig. 39 Sistemuldigestiv 1- cavitatea bucală; 2- limba; 3- faringele; 4- esofagul; 5- stomacul; 6- mucoasa gastrică; 7- pancreasul; 8- duodenul; 9- ficatul; 10- ansele jejunului şi ileonului; 11- intestinul cec; 12- apendicele vermicular; 13- colonul ascendent; 14- colonul transvers; 15- flexura stângă a colonului; 16- colonul descendent; 17- colonul sigmoid; 18- rectul. 2- Cavitatea bucalг - cavitas oris Cavitatea bucalг reprezintг porțiunea incipientг a tubului digestiv și este situatг оn partea inferioarг a craniului facial. Cavitatea bucalг este оmpгrțitг prin arcadele alveolodentare оn douг compartimente: vestibulul bucal și cavitatea bucalг propriu--zisг. Aceste compartimente comunicг prin fanta dintre dinții superiori și cei inferiori. Accesul оn cavitatea bucalг, mai bine zis оn vestibulul ei, se numește orificiul bucal. Cavitatea bucalг este constituitг din 6 pereți: - un perete anterior, format din buze; - doi pereți laterali, formați de obraji; - un perete inferior, numit planşeul diafragmului bucal și care este format din mușchii pгrții superioare a gвtului; - un perete superior, reprezentat prin bolta palatină; - un perete posterior, care de fapt reprezintă un orificiu numit vestibulul faringian, prin care cavitatea bucalг comunicг cu faringele.
  • 126.
    126 Buzele - suntdouг la numгr (buza superioarг și cea inferioarг) și reprezintг niște cute musculo - cutanate. Ele au un mare rol estetic, оn definirea fizionomiei și participг la mimicг. Оn constituția buzelor оntrг urmгtoarele straturi: pielea, stratul muscular și mucoasa. Stratul muscular al buzelor este reprezentat оn cea mai mare parte de muєchiul orbicular al gurii. Mucoasa buzelor acoperг buzele pe fața lor internг. Ea оn vestibulul cavitгții bucale trece pe apofizele alveolare ale maxilarelor și formeazг pe linia medianг frвurile buzei superioare și buzei inferioare. Mucoasa buzelor conține numeroase glande salivare mici. Obrajii, drept și stвng, conțin оn profunzimea sa mușchiul buccinator. Pe fața externг obrazul este acoperit de piele, iar pe cea internг de mucoasг. Bolta palatinг - este formatг din douг porțiuni: palatul dur și palatul moale. Palatul dur ocupг 2/3 anterioare și este reprezentat de apofizele palatine ale maxilei și lamele orizontale ale oaselor palatine. Aceste formațiuni osoase sunt tapetate de mucoasг, care continuг gingiile. Palatul moale - ocupг 1/3 posterioarг a bolții palatine și este constituit din țesut fibros și mușchi. Mucoasa, care tapeteazг palatul moale оn partea superioarг, este o continuare a mucoasei cavitгții nazale, iar оn partea inferioarг ea trece оn membrana mucoasг a palatului dur. Porțiunea anterioarг a palatului moale e dispusг orizontal, iar cea posterioarг atвrnг liber formвnd vгlul palatin, care la rвndul sгu, are la mijloc o excrescențг numitг uvula. De la marginile laterale ale vгlului palatin pornesc douг arcuri: arcul palatoglos și arcul palatofaringian. Оntre aceste arcuri, de fiecare parte, se aflг fosa tonsilarг ocupatг de amigdala palatinг. Mușchii palatului moale responsabili de ridicarea vгlului palatin, оl alipesc de pereții posterior și laterali ai faringelui, separвnd astfel porțiunea nazalг a faringelui de celelalte pгrți ale lui. Aceasta se оntвmplг оn timpul mișcгrilor de deglutiție, ceea ce previne pгtrunderea alimentelor оn cavitatea nazalг. Mușchii palatului moale, responsabili de coborвrea vгlului palatin și de оngustarea accesului оn vestibulul faringian, separг de la bolul alimentar porțiuni mici care sunt оndreptate оn faringe. Diafragmul sau planșeul bucal este format de mușchii din porțiunea superioarг a gвtului. Pe acest perete este situatг limba. Iar оntre limbг și planșeu se aflг regiunea sublingualг, оn care se deschid ducturile glandelor submandibulare și sublinguale. Vestibulul faringian sau peretele posterior, dupг cum s-a menționat reprezintг un orificiu, prin care cavitatea bucalг comunicг cu faringele și care superior este delimitat de palatul moale, lateral - de arcurile palatine, inferior - de rгdгcina limbii.
  • 127.
    127 Fig.40 Cavitatea bucalг 1-buza superioarг; 2- dinюii arcadei superioare; 3- palatul dur; 4- uvula; 5- arcul palatoglos; 6- arcul palatofaringian; 7- amigdala palatinг; 8 – limba; 9 – dinюii arcadei inferioare; 10 – buza inferioarг. Limba - lingua Limba reprezintг un organ muscular, foarte mobil, situat pe peretele inferior al cavitгții bucale. Este un organ cu multiple funcții și anume: participг la masticație și deglutiție, la articularea vorbirii și poartг pe suprafața lui organul gustativ. Conformația externг a limbii Limba este constituitг din corp, vвrf și rгdгcinг. La ea mai distingem douг fețe: superioarг (dorsalг) și inferioarг, și douг margini laterale. Pe fața dorsalг a limbii se aflг șanțul terminal (оn formг de V), care servește ca limitг оntre corp și rгdгcinг. Structura limbii Tunica mucoasг a limbii оnvelește mușchii limbii și este de o culoare roz palг. Pe fața dorsalг și pe margini mucoasa are un aspect catifelat din cauza papilelor linguale, formațiuni ce conțin receptori specifici ai gustului. Se disting papile valate fungiforme, foliate, filiforme și conice. Membrana mucoasг a rгdгcinii limbii e lipsitг de papile, оnsг e dotatг cu numeroase proeminențe ce conțin foliculi limfatici, care оn totalitatea lor formeazг amigdala lingualг. Mucoasa ce acoperг fața inferioarг a limbii, la trecerea ei pe planєeul bucal formeazг frenulul limbii, bilateral de care se aflг plica sublingualг, оn care este situatг glanda omonimг.
  • 128.
    128 Mușchii limbii suntpari și se оmpart оn mușchi proprii, care au origine și inserție оn profunzimea limbii (mușchiul longitudinal superior, longitudinal inferior, transversal și vertical) și mușchi scheletici, care au originea pe oasele scheletului capului și inserție оn profunzimea limbii (mușchiul genioglos, mușchiul hioglos și cel stiloglos). La contracția acestor mușchi, limba оși modificг forma și poziția. Fig. 41 Limba 1- epiglota; 2- rгdгcina limbii; 3- amigdala lingualг; 4- єanюul terminal; 5 – corpul limbii; 6- papilele valate; 7- papile fungiforme; 8 – marginile limbii; 9 – apexul limbii. Dinții - dentes Dinții sunt organe dure, de culoare albicioasг, implantați оn alveolele maxilarelor, avвnd drept rol principal captarea, decuparea și triturarea alimentelor. Dinții au оnsг și un rol fonetic, оn articularea sunetelor. De asemenea, dinții contribuie la definirea fizionomiei, a figurii individuale. Structura dintelui Dintele este alcгtuit din coroanг, col și rгdгcinг. Coroana dintelui este cea mai masivг porțiune a lui și proemineazг de asupra gingiei. Оn alveola dentarг se aflг rгdгcina dintelui. Fiecare dinte posedг de la una la trei rгdгcini. Rгdгcina dintelui se terminг cu un apex, оn care se aflг un orificiu. Colul dintelui reprezintг o оngustare a dintelui оntre coroanг și rгdгcinг. Оn interiorul dintelui se aflг cavitatea dentarг. Orificiul apexului dintelui deschide intrarea оn aceastг cavitate și pe aici оntrг vasele sangvine și nervii. Cavitatea dentarг conține pulpa dintelui. Substanța dintelui este alcгtuitг din dentinг, adamantinг (smalț dentar) și ciment.
  • 129.
    129 Dentina formeazг masade fond a dintelui și este situatг оn jurul cavitгții dentare și a canalului radicular. Pe din afarг, coroana dintelui este acoperitг cu adamantinг, iar rгdгcina - de ciment. Оn alveolele dentare rгdгcinile dinților concresc tenace cu periostul dentar (periodontul). La copii, primii dinți apar la 5-7 luni, iar la vвrsta de 2-5 ani numгrul lor ajunge pвnг la 20. Aceștia sunt dinții de lapte sau deciduali. La copiii de 5-7 ani dinții de lapte оncep sг cadг cedвnd locul dinților permanenți. La omul matur оn condiții normale existг 32 de dinți. Оn funcție de forma și dimensiunile coroanei, de locul de amplasare a lor оn alveolele maxilarelor, distingem patru forme de dinți: incisivi, canini, premolari și molari. Diferențele de formг ale dinților țin de adaptarea lor оn procesul evoluției la captarea și tratarea mecanicг a alimentelor variate. De exemplu, incisivii sunt adaptați la decuparea (separarea din bloc) hranei, caninii pentru sfвșierea hranei, premolarii - pentru fragmentare, iar molarii - servesc pentru triturarea alimentelor. Dinții omului sunt dispuși simetric оn formг de douг serii de dinți - superioarг și inferioarг. Seria superioarг și inferioarг de dinți permanenți e alcгtuitг fiecare din 16 dinți plasați оn alveolele respective ale maxilei și mandibulei. De fiecare parte a seriei dentare, pornind de la planul median, sunt situați cвte 8 dinți. Indiferent de parte - dreaptг sau stвngг, și de serie - superioarг sau inferioarг - printre acești 8 dinți distingem, pornind lateral de la planul median: 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari și 3 molari. Prin urmare numгrul de dinți pe de o parte a maxilei sau de pe o jumгtate din mandibulг poate fi prezentat оn felul urmгtor: 2,1,2,3. Fiecare cifrг din serie denotг numгrul de dinți de anumitг formг, pornind de la planul median. Оnregistrarea dinților оn formг de serie de cifre a primit numirea de formulг dentarг. Formula dentarг deplinг la omul matur are urmгtorul aspect: 3212 2123 3212 2123 Оn aceastг formulг deasupra liniei orizontale sunt prezentați dinții maxilei, iar mai jos de ea- dinții mandibulei. Linia verticalг оmparte seriile оn dinți de dreapta și dinți de stвnga. Printre dinții temporari (de lapte) lipsesc premolarii, iar molarii nu sunt trei la numгr, ci numai doi. Deci, pe maxilг sau mandibulг distingem pe o singurг parte urmгtorii dinți temporari: 2 incisivi, 1 canin și 2 molari (2,1,0,2). Formula deplinг a danturii temporare are urmгtorul aspect: 2012 2102 2012 2102 Incisivii, caninii, premolarii și molarii diferг prin forma coroanei și numгrul de rгdгcini. Incisivii au o coroanг оn formг de daltг. Incisivii au o singurг rгdгcinг. Deosebim incisivi mediali și laterali оn funcție de amplasarea lor оn raport spațial cu planul median. Caninii au o coroanг de formг conicг cu vвrf acuminat. Au o singurг rгdгcinг lungг. Premolarii – sunt situați posterior de canini. Coroana are o formг rotundг sau ovalг. Pe fața ocluzivг a coroanei distingem doi tuberculi, care asigurг fragmentarea și triturarea alimentelor. Premolarii au o singurг rгdгcinг, dar care uneori poate avea apexul bifurcat. Molarii – sunt situați posterior de premolari. Dimensiunile lor merg diminuвnd оn direcție antero - posterioarг. Molarul III este cel mai mic și mai оntвrziat оn erupție, din care cauzг e numit molar de minte. Coroana molarilor are o formг cuboidг și pe fața ocluzivг prezintг de la 3 la 5 tuberculi, care contribuie la triturarea alimentelor. Molarii inferiori au douг rгdгcini, iar cei superiori - 3. Deosebirile dintre dinții permanenți și cei deciduali
  • 130.
    130 Dupг structurг dințiideciduali sunt identici, оnsг sunt de douг ori mai mici ca dimensiune. Dinții de lapte au o culoare albг - albгstruie, pe cвnd cei permanenți au o culoare albг cu nuanțг gгlbuie. Rгdгcinile dinților deciduali sunt subdezvoltate. Ocluziunea dentarг La apropierea maxilarelor are loc angrenarea dinților superiori și inferiori. Aceastг angrenare a primit numirea de ocluziune. Оn caz de angrenare normalг, grație dimensiunii mari a arcadei alveolare și orientгrii dinților seriei superioare spre exterior, dinții maxilei acoperг parțial dinții mandibulei (angrenare оn foarfecг sau exactг). Erupția dinților Dinții de lapte și cei definitivi erup оn anumite perioade de vвrstг. Termenele de erupție a dinюilor depind de asemenea de nutriția copilului și de alte condiții. Subțierea gingiei și apariția coroanei dintelui оn cavitatea bucalг se numește erupție a dintelui. Erupția dinților temporari оncepe de obicei de la jumгtatea primului an de viațг și se terminг la оnceputul anului doi de viațг. Primii erup incisivii, apoi primii molari, caninii și ultimii apar molarii. Оntre vвrsta de 3 și 6-7 ani funcționeazг numai dinții temporari. Primordiile dinților definitivi se formeazг foarte timpuriu și pвnг la erupție sunt situate оntre rгdгcinile dinților temporari. Оnainte de erupția unui dinte definitiv cel temporar cade. Erupția dinților definitivi оncepe de la vвrsta de 6-7 ani și se terminг pe la 13-15 ani. Molarii de minte (molarii III) erup оn perioada de la 12 la 28 ani. Primii dintre dinții definitivi erup primii molari inferiori, apoi incisivii mediali și primii molari superiori, apoi incisivii laterali. Mai tвrziu erup primii premolarii, dupг ei caninii, premolarii II și molarii II. La fete erupția dinților se produce mai devreme decвt la bгieți. Odatг cu vвrsta (оn senescențг) din cauza involuției generale a organismului se observг cгderea dinților definitivi.
  • 131.
    131 A. B. Fig. 42Dinюii arcadei superioare єi inferioare A- dinюii arcadei superioare ; B –dinюii arcadei inferioare; 1- incisivul medial; 2- incisivul lateral; 3 – caninul; 4 – dinюii premolari; 5 – molarul I; 6 – molarul II ; 7 – molarul III. Gingiile Gingiile reprezintг o membranг mucoasг care tapeteazг apofizele alveolare ale maxilei și mandibulei, care proemineazг sub formг de arcuri la limita dintre vestibulul cavitгții bucale și cavitatea bucalг propriu-zisг. Membrana mucoasг a gingiilor este foarte compactг, groasг, оncorseteazг colul dintelui și concrește tenace cu periostul apofizelor alveolare. Glandele salivare - glandulae oris Оn cavitatea bucalг se deschid numeroase glande, al cгror produs este saliva. Dupг volumul lor, ele se оmpart оn glande salivare mari și mici. Denumirea glandelor salivare mici depinde de localizarea lor și de aceea avem glande labiale, bucale, palatine și linguale. Glandele salivare mari sunt pare, situate оn afara limitelor cavitгții bucale, оnsг ducturile lor se deschid оn ea. Se disting urmгtoarele glande salivare mari: parotidг, submandibularг și sublingualг. Dupг tipul secrețiilor eliminate, glandele salivare se оmpart оn seroase, mucoase și mixte. Salivг se numește amestecul de secreții ale tuturor glandelor salivare оn cavitatea bucalг. Glanda parotidг - este o glandг de tip seros. E cea mai mare dintre glandele salivare și este situatг anteroinferior de pavilionul urechii, pe fața lateralг a ramurii mandibulei. Glanda parotidг are o consistențг moale și manifestг o structurг lobularг. Ductul parotid are lungimea de 5-6 cm, traverseazг fața lateralг a mușchiului maseter, penetreazг mușchiul buccinator și se deschide оn vestibulul bucal la nivelul molarului II superior. Glanda submandibularг - este o glandг mixtг și este situatг medial și puțin mai jos de corpul mandibulei. Ductul submandibular se оndreaptг оn sus, de la mușchiul milohioidian paralel cu planєeul cavitгții bucale și se deschide оn vвrful papilei sublinguale.
  • 132.
    132 Glanda sublingualг -are dimensiuni mici și elaboreazг un secret de tip mucos. Este situatг deasupra mușchiului milohioidian, pe planșeul cavitгții bucale, оn plica sublingualг. O parte din lobulii glandei posedг ducturi excretoare scurte ce se deschid de sinestгtгtor оn cavitatea bucalг. Ductul principal оnsoțește canalul excretor al glandei submandibulare și se deschide de asemenea la vвrful papilei sublinguale. Fig. 43 Glandele salivare 1- glanda parotidг; 2- ductul parotid; 3- glanda sublingualг; 4- glanda submandibularг. Digestia оn cavitatea bucalг Prelucrarea alimentelor оncepe deja оn cavitatea bucalг, unde are loc fгrвmițarea lor, umectarea cu salivг și formarea bolului alimentar. La om alimentele se aflг оn cavitatea bucalг aproximativ 15-18 secunde, apoi ele sunt оnghițite, adicг оmpinse cu ajutorul contracțiilor musculare ale limbii оn faringe, apoi оn esofag. Tot aici se determinг calitгюile gustative єi comestibilitatea alimentelor. Mecanismul declanєгrii secreției salivare Saliva prezintг un lichid cu reacție slab alcalinг și conține fermenți (amilazг și maltazг), sгruri minerale, proteine și mucinг. Fermenții salivei оncep scindarea parțialг a glucidelor. Mucina atribuie salivei viscozitate, participг la formarea bolului alimentar și оl face lunecos, ceea ce оnlesnește deglutiția. Alimentele ingerate оn cavitatea bucalг excitг receptorii gustativi, tactili și termici. Receptorii gustativi sunt localizați mai cu seamг оn papilele limbii, precum și оn alte regiuni ale mucoasei cavitгții bucale. Impulsurile nervoase, pornite de la acești receptori se propagг prin nervii senzitivi (centripeți) spre centrul secreției salivare, situat оn bulbul rahidian. Centrul salivar emite un impuls nervos pentru glandele salivare, excitația propagвndu-se prin nervii secretori și declanșвnd secreția salivei. Aceastг cale de propagare a impulsului nervos de la receptori, prin
  • 133.
    133 sistemul nervos central,spre organul efector, оn cazul de fațг - glanda salivarг, poartг denumirea de arc reflex, iar оnsuși mecanismul declanșгrii secreției salivare prin intermediul sistemului nervos reprezintг un reflex. Pe lвngг reflexul necondiționat congenital, existг reflexe mult mai complexe, numite reflexe condiționate, acestea apгrвnd оn rezultatul experienței de viațг. Așa dar, contemplarea alimentelor, mirosul hranei, iar pentru om și o singurг vorbг despre bucate, pot declanєa salivarea. La om, datoritг dezvoltгrii vorbirii, glandele salivare mici funcționeazг permanent, menținвnd umiditatea mucoasei. La cвine glandele sudoripare lipsesc, de aceea glandelor salivare le revine un rol important оn termoreglare: pe timp cгlduros cвinele scoate limba și intensificг respirația, vaporizвnd de pe toatг suprafața limbii saliva ce se eliminг abundent. Faringele - pharynx Faringele este un conduct musculo - membranos, o rгspвntie unde se оncrucișeazг calea respiratorie cu cea alimentarг. Aerul inspirat pгtrunde prin fosele nazale, trece prin faringe оn laringe, trahee, bronhii spre plгmвni; bolul alimentar trece оn timpul deglutiției din cavitatea bucalг оn faringe, apoi prin esofag spre stomac. Trecerea alimentelor și a aerului respirator se face succesiv, nu simultan. Faringele mai servește la ventilarea urechii medii și оn fonație. Prin formațiunile limfoide pe care le conține, el joacг un rol оn funcțiile de apгrare a organismului. Topografia faringelui Faringele оncepe de la baza craniului (porțiunea bazilarг a osului occipital) și merge pвnг la nivelul vertebrei VII cervicale unde trece оn esofag. Deci, faringele este situat оn regiunea capului și gвtului. Posterior de faringe se aflг coloana vertebralг cu mușchii prevertebrali și оntre mușchi și faringe se aflг spațiul retrofaringian. Lateral de faringe sunt situate fasciculele vasculo - nervoase ale gвtului (artera carotidг, vena jugularг internг și nervul vag), anterior de faringe se aflг cavitatea nazalг (sus), cavitatea bucalг și laringele (jos). Conformația externг a faringelui Faringele are forma unui tub aplatisat оn sens anteroposterior. La faringe distingem pereții anterior, posterior, laterali și un perete superior numit bolta faringelui. Peretele posterior al faringelui nu are orificii, iar cel anterior aproape cг lipsește, deoarece la acest nivel sunt situate numeroase orificii: coanele, vestibulul faringian și accesul оn laringe. Cavitatea faringelui Cavitatea faringelui se divide оn trei pгrți оn conformitate cu organele situate anterior de el: partea nazalг, partea bucalг și partea laringianг. Partea nazalг – nazofaringele - se aflг la nivelul coanelor și constituie compartimentul superior al faringelui. Partea oralг - orofaringele - se оntinde de la vгlul palatin pвnг la accesul оn laringe și se aflг la nivelul vestibulului faringian. Partea laringianг – laringofaringele - constituie compartimentul inferior al faringelui și e dispusг la nivelul accesului оn laringe, pвnг la trecerea faringelui оn esofag. Pe fața internг a faringelui, la nivelul trecerii peretelui lui superior оn peretele posterior se aflг o acumulare de țesut limfoid - amigdala faringianг. Pe pereții laterali ai faringelui, posterior
  • 134.
    134 de coane seaflг orificiul faringian al trompei Eustache. Trompa Eustache unește cavitatea urechii medii cu cavitatea faringelui, contribuind astfel la ventilarea urechii medii. Posterior de acest orificiu este situatг amigdala tubarг. Astfel, intrarea оn faringe este оncercuitг de un inel aproape neоntrerupt de formațiuni limfoide: amigdalele palatine, tubare, lingualг și faringianг. Aceste formațiuni constituie inelul limfoepitelial Pirogov- Waldeyer. Pe peretele anterior al pгrții inferioare (laringiene) a faringelui se aflг un orificiu care duce оn laringe. Inferior de acest orificiu se aflг proeminența laringianг (mгrul lui Adam), care e rezultatul prolabгrii laringelui оn cavitatea faringianг. Structura peretelui faringelui Peretele faringelui este format din tunica mucoasг, care tapeteazг peretele faringelui din interior. Mucoasa aderг intim la membrana fibroasг a faringelui, care оn porțiunile superioare a faringelui a primit denumirea de fascie faringo - bazilarг. Spre exterior de aceastг membranг se aflг tunica muscularг єi o membranг de țesut conjunctiv numitг advenție. Mucoasa faringelui la nivelul nazofaringelui este tapetatг de epiteliu ciliar, iar оn celelalte porțiuni e tapetatг cu epiteliu pavimentos pluristratificat conform funcțiilor acestor pгrți ale faringelui. Оn mucoasa faringelui sunt situate glande mucoase, secreția cгrora, eliminвndu-se оn faringe, оnlesnește lunecarea bolului alimentar оn deglutiție. Din exterior, baza submucoasг, iar оn partea de sus, fascia faringobazilarг sunt acoperite de mușchii faringelui, care se оmpart оn douг grupe: constrictori și longitudinali sau levatori ai faringelui. Din mușchii constrictori fac parte mușchii constrictori superior, mediu și inferior ai faringelui, iar din cei longitudinali fac parte mușchiul stilofaringian și mușchiul palatofaringian. Mușchii faringelui participг la actul de deglutiție. Din exterior faringele este tapetat de adventiție. Deglutiția Trecerea bolului alimentar din cavitatea bucalг prin faringe și esofag pвnг оn stomac, constituie deglutiția. Alimentele fгrвmițate, оnmuiate cu salivг, prin mișcгrile limbii, buzelor și obrajilor, formeazг bolul alimentar, care este оndreptat spre rгdгcina limbii. Оn faza sa inițialг acest act este voluntar și bolul alimentar mai poate fi expulzat din cavitatea bucalг оn exterior. Оnsг оndatг ce bolul atinge rгdгcina limbii sau palatul moale, independent de voințг se produce оn mod reflex o mișcare de deglutiюie (оnghițire). Deglutiюia reprezintг un act reflex complex. Оn timpul ei se reюine pentru un moment respiraюia, palatul moale оnchide comunicarea cu cavitatea nazalг, laringele se ridicг оn sus și epiglota оnchide intrarea оn cavitatea laringianг. Bolul alimentar nimerește оn partea bucalг a faringelui și, prin contractarea puternicг a musculaturii faringiene, este propulsat оn esofag. Contracțiile ondulatorii ale mușchilor esofagului propulseazг alimentele оn stomac. Alimentele solide parcurg distanța de la cavitatea bucalг pвnг la stomac timp de 6-8 sec., cele lichide - оn 2-3 sec. Esofagul - esophagus Esofagul este un conduct musculo – membranos prin care trec alimentele din faringe оn stomac. El reprezintг un tub aplatisat anteroposterior, cu lungimea de 25-30 cm. Topografia esofagului
  • 135.
    135 Esofagul оncepe оnregiunea gвtului la nivelul vertebrelor VI-VII cervicale, apoi trece prin cavitatea toracicг și se terminг оn cavitatea abdominalг prin pгtrunderea lui оn stomac spre stвnga de vertebrele X-XII toracice. Оn esofag distingem 3 pгrți: cervicalг, toracicг și abdominalг. Partea cervicalг a esofagului este situatг оntre trahee și coloana vertebralг. Porțiunea toracicг e plasatг la оnceput оn mediastinul superior, iar apoi оn cel inferior - posterior. La nivelul vertebrei IV toracice esofagul vine оn tangențг cu arcul aortei. Tot la acest nivel esofagul intersecteazг bronhia principalг stвngг. Partea abdominalг a esofagului este adiacentг la lobul stвng al ficatului. Pe traiectul esofagului se observг niște оngustгri: prima se aflг la nivelul vertebrelor VI-VII cervicale, unde faringele trece оn esofag, a doua - la nivelul vertebrelor IV-V toracice, unde esofagul vine оn contact cu bronhia stвngг, și a treia - la nivelul penetrгrii esofagului prin diafragm. Structura peretelui esofagului Tunica externг a esofagului - adventiția este formatг de țesut conjunctiv fibros lax. Tunica muscularг este alcгtuitг din douг straturi: extern longitudinal și intern circular. Baza submucoasг - este bine dezvoltatг, ceea ce оi permite mucoasei sг formeze pliuri longitudinale. Aceste pliuri se aplatiseazг de la contactul cu bolul alimentar, ceea ce contribuie la mгrirea lumenului esofagian. Tunica mucoasг - conține glandele mucoase ale esofagului și ganglioni limfatici. Cavitatea abdominalг Abdomenul este segmentul trunchiului situat sub diafragmг. El are mai mulți pereți, оntre care se delimiteazг cavitatea abdominalг. Peretele anterior, cei doi pereți laterali și cel posterior sunt formați din mușchii abdomenului și оn posterior, și de coloana vertebralг. Peretele superior este profund și e format de diafragm. Acesta separг cavitatea abdominalг de cea toracicг. Totuși diafragmul prezintг numeroase orificii strгbгtute de organe și formațiuni anatomice care trec din cavitatea abdominalг оn cavitatea toracicг și invers. Оn jos, abdomenul se continuг cu pelvisul. Cavitatea abdominalг este o cavitate visceralг. Ea are o formг ovoidalг. Organele sistemului digestiv, mai jos de esofag se aflг оn cavitatea abdominalг, cu excepția rectului, care este situat оn cavitatea micului bazin. Fața interioarг a cavitгții abdominale este tapetatг de peritoneu. Оntre peritoneu și pereții cavitгții abdominale mai ales peretele posterior, se aflг țesut celuloadipos, care este situat оn jurul organelor situate la acest nivel. Spațiul dintre peretele abdominal posterior și peritoneu se numește spațiu retroperitoneal. Peritoneul constituie o tunicг seroasг care tapeteazг cavitatea abdominalг și organele interne situate оn aceastг cavitate. Peritoneul, care tapeteazг pereții cavitгții abdominale a primit numirea de peritoneu parietal, iar peritoneul care acoperг organele se numește peritoneu visceral. Delimitвnd cavitatea peritonealг оnchisг, peritoneul se prezintг ca o foaie neоntreruptг, care trece de pe pereții cavitгții abdominale pe organe și de pe organe din nou pe pereții cavitгții. Оn cavitatea peritonealг se aflг оn cantitгți mici un lichid seros care umecteazг peritoneul, ceea ce оnlesnește lunecarea organelor. Raportul peritoneului la organele interne este diferit. Unele din ele sunt acoperite de peritoneu doar parțial (pancreasul, duodenul, rinichii, suprarenalele etc.), adicг sunt dispuse оn afara peritoneului - retroperitoneal. Fiecare din aceste organe este numit organ retroperitoneal. Alte
  • 136.
    136 organe sunt acoperitede peritoneu doar din trei pгrți și se numesc organe dispuse mezoperitoneal (colonul ascendent și descendent). Оn fine, al treilea grup de organe e acoperit cu peritoneu din toate pгrțile și ocupг o poziție intraperitonealг (stomacul, jejunul și ileonul, colonul transvers și sigmoid, splina, ficatul). Peritoneul, care trece de pe pereții cavitгții abdominale pe organe sau de pe un organ pe altul formeazг pliuri și fose. Trecвnd pe unele organe intraperitoneale peritoneul formeazг ligamente și dublicaturi numite mezouri. De exemplu, mezenterul-mezoul intestinului subțire, mezocolonul - mezoul colonului. Оntre hilul ficatului, sus, mica curburг a stomacului și porțiunea superioarг a duodenului, jos, se formeazг duplicatura peritoneului, care a primit numirea de epiploon mic sau omentul mic. Omentul mic este format din ligamentul hepatogastric și ligamentul hepatoduodenal. Оntre aceste ligamente se aflг canalul coledoc, vena portг și artera hepaticг proprie. Un pliu lung al peritoneului care atвrnг anterior de colonul transvers și de ansele intestinului subțire cu aspect de șorț format din 4 foițe de peritoneu a primit denumirea de epiploon mare sau omentul mare. Оn cavitatea peritonealг putem separa convențional douг etaje: superior și inferior, drept limitг оntre ele servind colonul transvers. Stomacul - ventriculus Stomacul reprezintг o dilatare a tubului digestiv оntre esofag și duoden. Topografia stomacului Stomacul este situat оn partea superioarг a cavitгții abdominale sub diafragm și ficat. ѕ din stomac se aflг оn hipocondrul stвng, iar ј оn regiunea epigastricг. Оncepe stomacul la nivelul vertebrei toracice XI și se terminг la nivelul vertebrelor XII toracicг și I lombarг. Anterior, stomacul vine оn adiacențг cu diafragmul, оn dreapta lui este situat ficatul. Posterior de stomac se aflг rinichiul stвng cu glanda suprarenalг, pancreasul și splina. Conformația externг a stomacului La stomac distingem peretele anterior și peretele posterior. La unirea dintre acești pereți se formeazг curbura micг a stomacului, orientatг dextrosuperior, și curbura mare a stomacului, care are o orientare sinistroinferioarг. Оn partea superioarг a curburii mici se aflг locul de pгtrundere a esofagului оn stomac-orificiul cardial, iar partea stomacului circumiacentг la acest orificiu se numește cardia. Spre stвnga de cardia se observг o prolabare, care constituie fundul (bolta) stomacului. Pe curbura micг a stomacului, оn porțiunea ei inferioarг mai exisг o prolabare numitг incizura unghiularг. Compartimentul drept, mai оngust, al stomacului se numește parte piloricг. Limita dintre stomac și duoden constituie un șanț circular numit pilor, care corespunde locului de ieșire din stomac-numit orificiu piloric. Partea medie a stomacului, situatг оntre partea cardialг și fund din stвnga și partea piloricг din dreapta se numește corpul stomacului. Capacitatea medie a stomacului la omul matur e de circa 3l (1.5- 4.0l). Stomacul оși modificг necontenit forma și dimensiunile оn funcție de gradul de umplere și de starea organelor adiacente.
  • 137.
    137 Fig. 44 Stomacul 1-esofagul; 2- curbura micг a stomacului; 3 – curbura mare a stomacului; 4- cardia; 5 – fundul stomacului; 6 – corpul stomacului; 7- porюiunea piloricг a stomacului; 8 – duodenul. Structura peretelui stomacului Tunica externг a stomacului este tunica seroasг, adicг peritoneul, care acoperг organul din toate pгrțile. Deci, stomacul ocupг o poziție intraperitonealг. Tunica muscularг a stomacului este bine dezvoltatг și este alcгtuitг din 3 straturi: extern - longitudinal, mediu - circular și intern - oblic. Оn porțiunea piloricг stratul muscular circular formeazг sfincterul piloric. Tunica mucoasг a stomacului formeazг numeroase plice gastrice, care au o orientare variatг. La nivelul trecerii stomacului оn duoden se aflг valva piloricг, care la contractarea sfincterului piloric separг cavitatea stomacului de cea a duodenului. Toatг suprafața mucoasei stomacului comportг niște proeminențe mici numite arii gastrice, pe suprafața cгrora se aflг foveolele gastrice. Ele reprezintг orificiile glandelor gastrice. Acestea din urmг secretг suc gastric pentru tratarea chimicг a alimentelor.
  • 138.
    138 Fig. 45 Structurainternг a stomacului 1- pliurile longitudinale ale mucoasei gastrice; 2- plicile gastrice; 3 – ariile gastrice; 4 foveolele gastrice; 5- orificiul piloric. Digestia gastricг Pгtrunzвnd оn stomac, hrana rгmвne aici timp de cвteva ore și apoi treptat trece оn intestin. Stomacul оndeplinește funcția de ”depozit alimentar”, оn care se acumuleazг un volum mare de hranг. Tot aici au loc modificгrile chimice ale unor substanțe nutritive sub influența sucului, secretat de glandele gastrice. Sucul gastric este un lichid strгveziu, incolor, cu reacție acidг, deoarece conține acid clorhidric. Sucul gastric conține proteaze, care scindeazг proteinele, și lipazг, care scindeazг grгsimile. Оn digestia gastricг un rol important are acidul clorhidric al sucului gastric. Acidul clorhidric оndeplineєte urmгtoarele funcюii: - creează în stomac o astfel de concentrație a ionilor de hidrogen, la care pepsinele sunt maxim - active; - transformă pepsinogenii în pepsine; - provoacă denaturarea și tumefierea proteinelor contribuind astfel la hidroliza lor fermentativă; - favorizează închegarea laptelui, transformând cazeinogenul în cazeină sub influența pepsinelor - și chimozinei. Sucul gastric are și proprietгți bactericide, acestea datorвndu-se prezenței unei enzime speciale- lizocimei și a acidului clorhidric. Timp de 24 ore la om se eliminг 1.5-2.5 l suc gastric. Amestecвndu-se cu suc gastric, masele alimentare se lichefiazг și se transformг оn chimus. Оn vederea studierii funcției glandelor gastrice la om, sucul gastric se recolteazг cu ajutorul unei sonde speciale de cauciuc. Pentru a stimula secreția sucului gastric, pacientului i se administreazг așa - numitul ”prвnz de probг”, apoi, ceva mai tвrziu prin cavitatea bucalг se
  • 139.
    139 introduce sonda gastricг,prin care se extrage conținutul lichid al stomacului. Aciditatea sucului gastric se determinг prin titrare cu o soluție de bazг alcalinг. De obicei, pentru a neutraliza 100ml de suc gastric obținut de la un om sгnгtos se folosește 40-60 ml de soluție. Cantitatea de soluție necesarг pentru neutralizarea a 100ml de suc gastric servește drept indice de aciditate a sucului gastric. Secreția sucului gastric. Cвnd stomacul nu conține alimente, glandele gastrice nu secretг suc. Mucoasa este acoperitг cu mucus, iar conținutul stomacului are o reacție neutrг sau slab alcalinг. La 5-10 min. dupг integrarea alimentelor se declanșeazг secreția gastricг, aceasta durвnd atвt timp, cвt stomacul mai conține alimente. Caracterul secreției gastrice (componența sucului și intensitatea eliminгrii lui) depinde de cantitatea și calitatea alimentelor. Proprietгțile fermentative ale sucului gastric sunt mai pronunțate la ingerarea pвinii, deoarece proteinele de origine vegetalг se mistuie mai greu decвt cele animale. Durata secreției gastrice dupг ingerarea a 200g de pвine este оn medie 10 ore; 200g de carne susțin secreюia timp de 8 ore, iar 600 g lapte-6 ore. Cea mai оnaltг aciditate se constatг оn alimentarea cu carne; laptele provoacг o secreție a sucului gastric cu aciditate redusг, iar la ingerarea pвinii aciditatea sucului este și mai slabг. Aciditatea glandelor gastrice, asemenea funcției tuturor glandelor tubului digestiv, posedг un caracter ”adaptiv” (I.P. Pavlov). Fiecгrui produs alimentar оi corespunde o anumitг compoziție a sucului gastric și o evoluție specificг a secreției lui. O acțiune excitosecretoare deosebit de puternicг posedг substanțele extractive ce se conțin оn carne, legume și se extrag prin fierberea acestor produse оn apг. De aici și rolul important оn alimentație al ciorbelor și fierturilor. Pe lвngг excitanții chimici, existг și o serie de factori mecanici (volumul, consistența hranei), care de asemenea au un rol destul de important оn excitarea glandelor gastrice. Grгsimile, soluțiile concentrate de zahгr inhibг secreția gastricг. La fel influențeazг secreția și emoțiile negative puternice. Mecanismul declanșгrii secreției gastrice I.P.Pavlov a fost primul savant care, оn experiența perfectг cu ”alimentația fictivг”, a demonstrat rolul nervului vag оn reglarea secreției gastrice. Astfel, experiența ”alimentația fictivг” demonstreazг existența unor reflexe care se declanșeazг prin excitarea receptorilor mucoasei cavitгții bucale și regleazг activitatea glandelor gastrice, altfel zis-mecanismul reflex al declanєгrii secreției glandelor gastrice оn momentul ingerгrii alimentelor. Aceste reflexe sunt necondiționate, congenitale. Secreția sucului gastric se declanșeazг nu numai prin ingerarea alimentelor, ci și la contemplarea sau adulmecarea lor. Aceste reflexe sunt condiționate. Dupг vagotomie (experiențг оn care se secționeazг nervul vag) secreția nu e provocatг nici de ”alimentația fictivг”, nici de aspectul sau mirosul hranei. Experiențele demonstreazг cг nervul vag este nervul secretor al stomacului. Dar, secreția gastricг poate fi declanșatг nu numai оn mod reflex, prin intermediul sistemului nervos, ci și prin cale humoralг, de hormoni și produsele digestiei care acționeazг fiind absorbite оn sвnge. Motorica gastricг. Activitatea motorie a stomacului se datoreazг contracțiilor musculaturii sale netede. Se disting contracții tonice și peristaltice ale mușchilor netezi. Contracțiile tonice sunt de lungг duratг, neоntrerupte și adapteazг capacitatea stomacului la cantitatea conținutului sгu. Contracțiile peristaltice au caracter ondulator și, pornind de la porțiunea cardiacг, se оndreaptг spre pilor. Datoritг acestor contracții alimentele se amestecг și sunt propulsate din stomac оn intestin.
  • 140.
    140 Оn stare devacuitate, stomacul se contractг periodic fiecare 60-88 min. Aceste mișcгri se numesc contracții flгmвnde. Faza contracțiilor dureazг 10-15min. și alterneazг cu faza de repaus. Existг ipoteza cг оn urma acestor contracții apare senzația de foame. Asemenea intestinului, stomacului оi este propriu fenomenul automatismului, adicг impulsurile nervoase ce declanșeazг contracția muscularг iau naștere оn peretele stomacului. Dacг un stomac de animal va fi extirpat și plasat оn soluție izotonicг caldг de clorurг de sodiu, el va continua sг se contracte. Voma Uneori, оn urma consumгrii unor alimente de calitate proastг sau a substanțelor iritatoare, conținutul stomacului este expulzat оn exterior. Actul vomei prezintг un reflex complex de protecție, centrul cгruia se aflг оn bulbul rahidian. Excitarea centrului poate interveni оn mod reflex, impulsul nervos centripet avвnd originea la nivelul receptorilor mucoasei stomacului, nazofaringelui. Actul vomei poate fi provocat prin introducerea оn sвnge a preparatelor vomitante (apomorfinг, morfinг), acestea excitвnd direct centrul nervos respectiv. Vomitarea este anticipatг de o inspiraюie adвncг, dupг care contractarea puternicг a stomacului și mușchilor abdominali, sfincterul piloric fiind оnchis, provoacг deschiderea sfincterului cardiac și expulzarea conюinutului stomacului оn exterior. Propulsarea alimentelor din stomac оn duoden Undele contracțiilor peristaltice, care оncep la nivelul porțiunii cardiace a stomacului, propulseazг alimentele оn direcția pilorului. Dacг sfincterul pilorului este deschis, conținutul stomacului trece оn duoden; оn caz contrar omogenatul alimentar retropulseazг. Deschiderea și оnchiderea sfincterului se regleazг оn mod reflex din cavitatea duodenului prin intermediul excitanților chimici și mecanici, rolul primordial revenind acidului clorhidric. Odatг cu trecerea оn duoden a conținutului gastric cu reacție acidг a mediului, sfincterul piloric se оnchide și se deschide iarгși doar atunci cвnd reacția mediului оn duoden devine alcalinг. Acidul clorhidric se neutralizeazг de cгtre sucurile cu reacție alcalinг (bila, sucul pancreatic), ce se varsг оn duoden. Numai dupг aceasta e posibilг trecerea оn duoden a unei noi porțiuni de omogenat alimentar. Intestinul subțire - intestinum tenue Intestinul subțire este porțiunea canalului alimentar cuprinsг оntre stomac și intestinul gros. Aici are loc digestia intestinalг. Aceasta se petrece cu participarea sucului pancreatic, a bilei și a sucului enteric propriu-zis. Intestinul subțire este localizat оn regiunea celiacг, inferior de stomac și de colonul transvers, ajungвnd pвnг la intrarea оn cavitatea pelvianг. El оncepe de la pilor, la nivelul vertebrei lombare I și se terminг оn fosa iliacг dreaptг, unde trece оn intestinul gros. Оn lungime intestinul subțire mгsoarг de la 5 pвnг la 7 m; diametrul sгu fiind оn scгdere treptatг de sus оn jos. Оn intestinul subțire distingem urmгtoarele compartimente: duoden, jejun și ileon. Jejunul și ileonul, spre deosebire de duoden, comportг un mezou bine pronunțat și se considerг ca parte mezentericг a intestinului subțire. Duodenul - reprezintг porțiunea incipientг a intestinului subțire și e situat pe peretele posterior al cavitгții abdominale. El оncepe de la pilor și trece оn formг de potcoavг оn jurul capului pancreasului. Оn duoden distingem patru pгrți: superioarг, descendentг, orizontalг și
  • 141.
    141 ascendentг. La nivelulvertebrelor I-II lombare, duodenul formeazг flexura duodeno - jejunalг și apoi trece оn jejun. Duodenul nu are mezou și este situat retroperitoneal. Porțiunea incipientг a duodenului, numitг ampulг, este acoperitг de peritoneu din toate pгrțile. Pe fața internг a peretelui duodenului se aflг plicile circulare, caracteristice pentru tot intestinul subțire. Menirea acestor plici circulare este de a mгri suprafața de absorbție a intestinului subțire. Dar, оn afarг de plicile circulare, оn porțiunea descendentг a duodenului se aflг o plicг longitudinalг, care la extremitatea inferioarг comportг papila duodenalг mare, iar la extremitatea superioarг comportг papila duodenalг micг. Оn papila duodenalг mare, printr-un orificiu comun se deschid ductul biliar comun și ductul principal al pancreasului, iar оn papila duodenalг micг se deschide ductul accesor al pancreasului. Оn lumenul duodenului se deschid și glandele duodenale. Jejunul și ileonul formeazг porțiunea mezentericг a intestinului subțire, deoarece, fiind acoperite de peritoneu din toate pгrțile, aceste segmente sunt suspendate pe un mezou, prin care trec vase sangvine, limfatice și nervi. Aceste porțiuni sunt situate mai jos de colonul transvers al intestinului gros și formeazг 14-16 anse. Aproximativ 2/5 din partea mezentericг a intestinului subțire se referг la jejun și 3/5 la ileon. Nu existг o limitг strictг оntre aceste compartimente ale intestinului subțire. Jejunul și ileonul sunt acoperiți din toate pгrțile de peritoneu (sunt localizate intraperitoneal), care formeazг tunica seroasг externг a pereților lor, care este situatг pe o bazг subseroasг. Dupг baza subseroasг se aflг tunica muscularг, care este reprezentatг de stratul longitudinal și cel circular. La trecerea ileonului оn cec stratul muscular circular formeazг o оngroșare. Interior de tunica muscularг este situatг baza submucoasг foarte bine dezvoltatг. Tunica mucoasг - este tunica internг a peretelui intestinului subțire. Ea formeazг plicile circulare, menționate anterior, și mai conține și vilozitгțile intestinale, care de asemenea ca și plicile, mгresc suprafața de absorbție. Vilozitгțile intestinale reprezintг excrescențe ale mucoasei, оn centrul cгrora se aflг un capilar limfatic, numit sinus chilos. Оn jurul acestui sinus se aflг arteriole și venule. Pe toatг suprafața mucoasei оntre vilozitгțile intestinale de deschid numeroase glande intestinale, care elaboreazг suc intestinal. Mucoasa intestinului subțire mai conține și numeroși foliculi limfatici solitari. Оn mucoasa ileonului mai existг de asemenea și ganglioni limfatici agregați (plгcile Peyer), care reprezintг acumulгri de țesut limfoid. Fig. 46 Structura vilozitгюii intestinale Fig. 47 Aparatul limfatic al intestinului subюire 1 – epiteliul intestinal; 2- sinus limfatic central; 1 - noduli(foliculi) limfatici solitari; 2- ganglioni limfatici
  • 142.
    142 3- vas arterial;4 – vas venos; 5- capilare sanguine. agregaюi (plгcile Peyer). Ficatul - hepar Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu funcții multiple. Ficatul participг la procesele digestive (elaboreazг bila), de hematopoiezг și de metabolism. Topografia ficatului. Limitele ficatului Ficatul este situat оn cavitatea abdominalг, оn dreapta, sub diafragm. Ficatul ocupг o astfel de poziție, оncвt limita lui superioarг pe linia medioclavicularг se aflг la nivelul spațiului IV intercostal. De aici limita superioarг coboarг brusc inferolateral pвnг la spațiul X intercostal pe linia axilarг medie; la acest nivel limitele superioare și inferioarг ale ficatului se unesc formвnd marginea inferioarг a lobului drept al ficatului. Spre stвnga de spațiul intercostal IV limita superioarг coboarг treptat оn jos. Pe linia parasternalг dreaptг limita superioarг se aflг la nivelul spațiului V intercostal, pe linia medianг anterioarг intersecteazг apendicele xifoid și se terminг la nivelul fixгrii cartilajului VIII costal stвng la cartilajul VII, unde limitele superioarг și inferioarг se unesc la marginea lateralг a lobului stвng al ficatului. Limita inferioarг a ficatului trece de la nivelul spațiului X intercostal din dreapta spre stвnga pe marginea inferioarг a arcului costal drept pвnг la locul de unire a limitelor inferioarг și superioarг ale ficatului la nivelul unirii cartilajului VIII costal din stвnga la cartilajul VII. Conformația externг a ficatului Ficatul are o culoare roșie-brunг, consistențг moale. La el distingem douг fețe: diafragmaticг și visceralг. Fața diafragmaticг este convexг, orientatг antero - superior și este adiacentг la fața inferioarг a diafragmului. Fața visceralг este orientatг inferoposterior. La fața diafragmaticг a ficatului de la diafragm vine ligamentul falciform al ficatului, care separг fața diafragmaticг a ficatului оn lobii drept și stвng. Pe fața visceralг a ficatului distingem trei șanțuri, dintre care douг sunt orientate оn plan sagital și unul оn plan frontal. Єanțul sagital stвng se aflг la nivelul ligamentului falciform al ficatului, delimitвnd lobul hepatic stвng, care este mai mic, de lobul hepatic drept, care este mai mare. Оn partea anterioarг a șanțului este situat ligamentul rotund, iar оn cea posterioarг - ligamentul venos (rudiment al ductului venos la fгt). Șanțul sagital drept este mai lat și оn porțiunea sa anterioarг conține vezica biliarг, iar оn porțiunea posterioarг se aflг vena cavг inferioarг. Șanțurile sagitale drept și stвng se unesc printr-un șanț transversal numit hil hepatic. Оn hilul hepatic pгtrund vena portг, artera hepaticг proprie, nervi și iese ductul hepatic comun și vase limfatice. Pe fața visceralг a lobului drept hepatic mai distingem doi lobi mai mici: lobul pгtrat și lobul caudat. Lobul pгtrat este situat anterior de hilul hepatic, iar cel caudat este situat posterior de hil. Structura ficatului Din exterior ficatul este acoperit de tunica seroasг, care este reprezentatг de peritoneu. Deci, ficatul este situat intraperitoneal. Sub peritoneu se aflг o tunicг fibroasг. Prin hilul ficatului aceastг capsulг fibroasг pгtrunde оn parenchimul organului оnsoțind vasele sangvine.
  • 143.
    143 Pornind de larepartiția vaselor sangvine și canalelor biliare, оn ficat distingem doi lobi, 5 sectoare și 8 segmente. Ca structurг ficatul reprezintг o glandг de ramificație compusг, cгile secretoare ale cгreia sunt constituite de canalele biliare. Unitatea morfofuncționalг a ficatului constituie lobulul hepatic. Lobulii hepatici sunt alcгtuiți din celule hepatice (hepatocite), dispuse оn lamele, cu orientare radiarг de la centrul lobulului la periferie. Оntre trabecule sunt situate capilare sangvine sinusoide, iar оn centrul lobulului se aflг vena centralг. Pereții capilarelor intralobulare sunt formați din celule endoteliale de formг stelatг (celulele Kupfer), care pot оngloba substanțele circulante оn sвnge. Aceste celule sunt apte de a acapara și digera bacterii, resturi de eritrocite, globuli mici de grгsime (fagocitoza). Оntre hepatocitele ce produc bila trec capilare biliare. Оntre lobuli se aflг mici cantitгți de țesut conjunctiv, оn care sunt situate canaliculele interlobulare (biliare), artere și vene. Оn mod obișnuit artera, vena și canaliculul interlobular aderг intim, formвnd triada hepaticг. Canaliculele biliare interlobulare contopindu-se, formeazг canale biliare de calibru crescвnd. Pвnг la urmг оn ficat se formeazг canalul hepatic drept, care iese din lobul drept al ficatului, și canalul hepatic stвng, care iese din lobul stвng al ficatului. Оn hilul ficatului aceste douг canale devin confluente, formвnd ductul hepatic comun. Ductul hepatic comun conflueazг cu canalul cistic, de pe urma cгrui fapt se formeazг ductul biliar comun. Fig. 48 Ficatul 1- lobul drept al ficatului; 2 – lobul stвng al ficatului; 3 – ligamentul falciform al ficatului; 4 – ligamentul coronar; 5 – faюa diafragmaticг al ficatului; 6 – vezica biliarг. Vezica biliarг - vezica fellea Vezica biliarг reprezintг un rezervor оn care se acumuleazг bila și este așezatг оn partea anterioarг a șanțului longitudinal drept al ficatului. Ea are formг de parг și i se descriu o porțiune lгrgitг - fundul, segmentul de mijloc - corpul și o parte оngustг - colul. Colul vezicii biliare continuг cu ductul cistic acesta avвnd o lungime de cca 3-5 cm. Dupг cum s-a menționat
  • 144.
    144 prin confluarea ductuluicistic cu ductul hepatic comun se formeazг ductul biliar comun (ductul coledoc). Acesta se deschide оmpreunг cu ductul pancreatic оn porțiunea descendentг a duodenului. Оn locul de deschidere a ductului coledoc, оn peretele duodenului se aflг un sfincter, care regleazг scurgerea bilei și sucului pancreatic оn intestin. Bila elaboratг de ficat se acumuleazг оn vezica biliarг оn care se varsг prin canalul cistic din canalul hepatic comun оn urma contracției sfincterului canalului coledoc. Оn duoden bila nimerește din ficat și din vezica biliarг pe mгsura necesitгților (cвnd chimul alimentar ajunge оn duoden). Structura vezicii biliare Vezica biliarг fiind un organ cavitar, vom studia structura peretelui ei. Fața liberг a vezicii biliare este acoperitг de peritoneu, care trece pe ea de pe ficat și formeazг tunica seroasг a vezicii biliare. Оn locurile unde tunica seroasг lipsește, membrana externг a vezicii biliare este prezentatг de adventiție. Tunica muscularг a vezicii biliare este formatг din celule musculare netede, iar tunica mucoasг, оn interiorul vezicii formeazг pliuri. Funcțiile ficatului Prezentвnd un organ de importanțг vitalг, ficatul mai este supranumit ”laboratorul central al organismului”. Acest organ participг la realizarea metabolismului proteinelor, grгsimilor, glucidelor, la schimbul de apг, sгruri minerale și vitamine. Ficatului оi revine un rol important оn menținerea constantг a homeostazei, оn realizarea funcțiilor sвngelui, proceselor digestive și de absorbție, la sintetizarea și depozitarea unor substanțe. Funcția de neutralizare (dezintoxicare) a ficatului se reduce la multiple reacții de sintetizare, оn urma cгrora substanțele toxice pentru organism, care apar оn rezultatul metabolismului și sunt aduse оn ficat оmpreunг cu sвngele prin vena portг, se transformг оn compuși chimici mai puțin toxici (de exemplu, amoniacul se transformг, оn uree și acid uric), acestea fiind eliminați din organism оn procesele de excreție. Extirparea ficatului la animale provoacг dezvoltarea unei hipoglicemii grave (scгderea concentrației glucozei оn sвnge), оnsoțite de convulsii ce denotг furnizarea insuficientг a glucozei cгtre encefal. Pancreasul - pancreas Pancreasul este o glandг voluminoasг cu o dublг secreție - externг și internг. Reprezintг o glandг complexг alveolotubularг. Topografia pancreasului. Conformaюia externг a pancreasului. Pancreasul este situat оn cavitatea abdominalг, оn sens transversal la nivelul vertebrelor I-II lombare, posterior de stomac și are o poziție retroperitonealг. Pancreasul are o lungime de 14- 18 cm și o lгțime de 3-9 cm. Masa lui la omul matur este de circa 80 gr. La pancreas distingem capul, corpul și coada. Capul pancreasului - este situat la nivelul vertebrelor I-III lombare оn ansa duodenului.
  • 145.
    145 Corpul pancreasului -intersecteazг din dreapta spre stвnga vertebra I lombarг și trece оntr-o porțiune mai оngustг - coada. Corpul glandei are 3 fețe (anterioarг, posterioarг și inferioarг) și 3 margini. Coada pancreasului - trece оn stвnga și оn sus spre hilul splinei. Posterior de coada pancreasului se aflг suprarenala stвngг și rinichiul stвng. Structura pancreasului Оn structura pancreasului se disting douг pгrți componente. Masa principalг a sa are funcție exocrinг și este alcгtuitг din lobuli care secretг sucul pancreatic, pe care оl varsг оn duoden. Lobulii pancreatici sunt constituiți din acini. Celulele glandulare ale acinilor secretг suc pancreatic. Ducturile excretoare lobulare оncep cu canaliculele excretoare, acestea colectвnd secretul acinilor. Confluвnd, canaliculele excretoare ale acinilor formeazг ducturile intralobulare, iar din aceștia iau naștere ducturile interlobulare ce se varsг оn ductul principal. Ductul pancreatic principal ( Wirsung) trece paralel cu axul lung al pancreasului și se deschide оn porțiunea descendentг a duodenului оmpreunг cu ductul coledoc. Uneori mai existг și ductul pancreatic accesor, care ia naștere din ductul pancreatic principal, strгbate capul duodenului și se deschide оn papila duodenalг micг. A doua parte a pancreasului, cu mult mai micг, are funcție endocrinг. Este formatг dintr-o mulțime de grгmгjoare celulare dispersate оntre lobulii pancreasului, numite insulele Langerhans. Ele secretг doi hormoni - insulina și glucagonul - cu rol оn metabolismul glucidelor. Fig. 49 Pancreasul єi duodenul 1- capul pancreasului; 2- corpul pancreasului; 3- coada pancreasului; 4- ductul principal al pancreasului; 5 – ductul accesor al pancreasului; 6 – duodenul; 7- papila duodenalг mare.
  • 146.
    146 Digestia оn duoden Оnduoden hrana este supusг acțiunii sucului pancreatic, bilei, precum și sucului, secretat de glandele duodenale și intestinale, situate оn mucoasa duodenului. Mucoasa duodenului secretг hormoni ce regleazг activitatea secretorie a stomacului, pancreasului și ficatului. Оn peretele intestinului se aflг și mecanismul nervos ce determinг frecvența contracțiilor duodenului și ale оntreg intestinului subțire. La om, recoltarea sucului pancreatic și a bilei оn stare purг este imposibilг. De obicei, оn practica medicalг se recolteazг conținutul duodenului, constituit din mai multe sucuri digestive. Оn acest scop prin cavitatea bucalг оn duoden se introduce o sondг subțire, prevгzutг la capгt cu o olivг metalicг, prin care se extrage omogenatul duodenal. Compoziția și secreția sucului pancreatic Sucul pancreatic este un lichid incolor cu reacție alcalinг determinatг de prezența bicarbonatului de sodiu (NaHCO3). Sucul pancreatic conține fermenți ce scindeazг toate substanțele nutritive din alimente: proteinele, lipidele și glucidele. Fermenții sucului pancreatic descompun substanюele nutritive pвnг la produsele finale ale digestiei, care pot fi absorbite si asimilate de cгtre celulele corpului. Fermenții proteolitici ai sucului pancreatic (tripsina și chimotripsina) activeazг оn mediul alcalin și scindeazг moleculele proteice pвnг la aminoacizi. Sucul pancreatic conține de asemenea lipazг, care descompune lipidele оn glicerinг și acizi grași; amilaza și maltaza scindeazг polizaharidele pвnг la monozaharide; nucleaza are drept substrat de acțiune acizii nucleici. Secreția pancreaticг se regleazг pe cale nervoasг și humoralг. Secreția sucului pancreatic оncepe la 2-3 min. dupг ingerarea alimentelor. Excitarea receptorilor cavitгții bucale cu alimente declanșeazг оn mod reflex secreția pancreaticг. Mai tвrziu, secreția sucului pancreatic este оntreținutг prin excitarea receptorilor mucoasei duodenale cu omogenatul alimentar și acidul clorhidric al sucului gastric. Sub influența excitanților mecanici și chimici mucoasa duodenului produce hormoni activi - secretinг și pancreoziminг. Fiind absorbiți оn sвnge, acestea nimeresc оn pancreas și оi stimuleazг secreția. Introducerea secretinei оn sвnge, chiar оn cantitгți foarte reduse, declanșeazг o secreție abundentг a sucului pancreatic. Pancreozimina sporește concentrația fermenților оn sucul pancreatic. Actualmente, acești hormoni se extrag din mucoasa tubului digestiv al vitelor cornute mari și se folosesc оn practica medicalг ca stimulenți ai glandelor digestive la om. Tunica mucoasг a duodenului conюine glandele duodenale, excretul cгrora include un ferment proteolitic și cantitгți mari de mucus - mucinг, aceasta exercitвnd funcția de protecție. Оn sucul glandelor duodenale a fost depistatг o enzimг specialг - enterochinazг, care transformг tripsinogena, ferment inactiv al sucului pancreatic, оn forma sa activг - tripsina. Formarea bilei și importanța ei оn digestie. Bila se produce fгrг оntrerupere de celulele hepatice și se scurge оn intestin prin sistemul canalelor biliare. Оn pauzele digestiei o parte din bilг se acumuleazг оn vezica biliarг. Aici, оn rezultatul reabsorbției apei, concentrația bilei sporește de 7-8 ori. Оn timpul digestiei, prin contracțiile pereților vezicii biliare, bila concentratг este expulzatг оn cavitatea duodenului. Bila este un lichid de culoare galbenг - aurie, cu reacție alcalinг. Оn componența bilei intrг acizi biliari, pigmenți biliari, colesterinг și alte substanțe. Bilirubina - unul din pigmenții biliari- se produce оn ficat din produsele dezagregгrii hemoglobinei. Cea mai mare parte din pigment se eliminг оn componența maselor fecale sub aspect de stercobilinг, atribuindu-le culoarea specificг. Оn anumite afecțiuni ale ficatului și cгilor biliare (colelitiazг, inflamații), cвnd оn urma obturației canalelor biliare оnceteazг scurgerea bilei оn intestin, masele fecale devin
  • 147.
    147 incolore și capгtгmiros de putrefacție și aspect lutos. Оn asemenea condiții, o bunг parte din bilг se absoarbe оn sвnge și cauzeazг icterul (culoarea galbenг specificг) a pielii și sclerelor. Unele dereglгri ale metabolismului pot contribui la sedimentarea colesterinei din bilг și formarea calculilor оn cгile biliare și оn vezica biliarг. O parte din bilirubinг se absoarbe оn sвnge și se eliminг cu urina sub aspect de urobilinг, aceasta determinвnd culoarea urinei. Timp de 24 ore, la om se eliminг 500-1200 ml bilг. Importanța principalг a bilei оn digestie rezidг оn activarea multor fermenți, оn special a lipazei sucului pancreatic și sucului intestinal, activitatea lipazei sporind оn prezența bilei de 15-20 ori. Micșorвnd tensiunea superficialг, bila contribuie la emulsionarea grгsimilor, adicг fгrвmițeazг picгturile mari de grгsime оn globuli foarte mici. Astfel sporește considerabil suprafața de interacțiune оntre fermenți și lipide. Pe lвngг acestea, bila mai are un rol important оn absorbirea lipidelor și vitaminei K, stimuleazг peristaltismul intestinelor și, posedвnd calitгți bactericide, suspendeazг procesele de putrefacție оn intestine. Procesul de secreție al bilei și eliminarea ei оn duoden se regleazг prin mecanisme nervoase și humorale. Aspectul exterior și mirosul hranei, ingerarea alimentelor, aflarea hranei оn stomac єi duoden intensificг оn mod reflex secreția biliarг și eliminarea bilei оn intestin. Excitanții humorali, ai secreției bilei sunt hormonii secretina și gastrina, substanțele extractive, produsele digestiei proteinelor și оnsгși bila. Acizii biliari absorbiți din intestin intensificг secreția biliarг. Hormonul duodenal holecistochinina declanșeazг contracțiile vezicii biliare. Digestia оn jejun și ileon Intestinul subțire exercitг o serie de funcții fiziologice importante: secretг sucuri digestive, amestecг și propulseazг omogenatul alimentar și realizeazг absorbția apei, substanțelor nutritive și sгrurilor minerale. Оn timpul digestiei, chimul alimentar ce se mișcг оn intestin servește drept excitant al mucoasei intestinale, exercitвnd atвt excitгri mecanice, cвt și chimice. Secreția sucului intestinal se produce numai оn locul aplicгrii excitanților, și nu оn оntreg intestinul. Mecanismul declanșгrii secreției intestinale locale este avantajos prin economicitatea sa. Transmiterea impulsului nervos de la suprafața mucoasei spre glandele intestinale se realizeazг prin arcuri reflexe scurte formate de celulele nervoase motorii și senzitive ale plexurilor intramurale intestinale. Excitarea mucoasei cavitгții bucale cu alimente, adulmecarea și privirea hranei aproape nu influențeazг secreția intestinalг. Timp de 24 ore se produc 2.5 l de suc intestinal, acesta prezentвnd un lichid incolor, cu reacție alcalinг și miros specific de pește. Intestinului subțire оi este proprie o activitate secretoare specificг. Vilozitгțile și оntreaga mucoasг intestinalг, acoperite cu celulele epiteliale, prezintг organul de secreție și organul de absorbție. Sucul intestinal este constituit din componenți lichizi și denși. Partea densг o constituie conglomeratele de mucus, constituit din epiteliocite. Aceste celule tapeteazг vilozitгțile intestinale și dupг acumularea fermenților se descuameazг și nimeresc оn cavitatea intestinului. Aici, dezagregвndu-se, ele eliminг fermenții, care realizeazг digestia cavitarг. O parte din enzimele intestinale și pancreatice se fixeazг pe suprafața liberг a celulelor epiteliale marginale, оn așa - zisa zonг ciliarг, care prezintг excrescențe digitiforme pe suprafața apicalг a epiteliocitelor și sunt numite microvilozitгți. Membrana celularг a epiteliocitelor fixeazг enzime orientate cu elementele lor active cгtre substratul alimentar. Aici se realizeazг hidroliza definitivг a substanțelor nutritive și оncepe procesul de absorbție. Digestia ce se realizeazг оn limita dintre mediul extracelular și mediul intern al celulelor a fost numitг digestie parietalг. Sucul intestinal conține 22 fermenți, printre care mai importanți sunt urmгtorii: enterochinaza - activantul tripsinogenului sucului pancreatic; peptidazele, care scindeazг polipeptidele pвnг la aminoacizi; lipaza și amilaza; fosfataza alcalinг și zaharoza.
  • 148.
    148 Intestinul subțire continuгdigestia оnceputг la nivelul porțiunilor inițiale ale tubului digestiv, realizвnd simultan absorbția intensг a substanțelor nutritive. Motorica intestinului subțire. Intestinul subțire, prin contracțiile musculaturii sale longitudinale și circulare, realizeazг o motoricг complexг. Se disting оn special mișcгri pendulatoare și peristaltice ale intestinului. Importanța fiziologicг a motoricii intestinale constг оn amestecarea și propulsarea chimului alimentar оn direcția intestinului gros. Amestecarea conținutului intestinal se realizeazг prin mișcгrile pendulatoare, care rezultг din contractгrile și relaxгrile alterne ale musculaturii longitudinale și circulare ale unui segment intestinal scurt; оn urma acestor contractгri chimul alimentar se deplaseazг ba оnainte, ba оnapoi. Mișcгrile peristaltice ale intestinului subțire se declanșeazг оn mod reflex sub influența excitațiilor tunicii mucoase. Atunci cвnd оn unul din segmentele intestinale se acumuleazг cantitгți considerabile de chim alimentar și se extinde peretele intestinului, mai sus de locul extensiunii se contractг puternic musculatura circularг, iar mai jos de extensiune se relaxeazг stratul muscular circular, simultan contractвndu-se stratul longitudinal. Оngustarea și dilatarea intestinului, rezultate din aceste contractгri, se deplaseazг оncet, ca o undг, оn direcția intestinului gros, propulsвnd astfel omogenatul alimentar. Mișcгrile peristaltice se produc numai оn cazul cвnd intestinul conține chim. Motorica intestinului este reglatг de nervul vag și nervii simpatici. Nervul vag intensificг motorica, iar nervii simpatici o inhibг. Motorica intestinului poate fi modificatг și de excitanți ce acționeazг pe cale umoralг. Acetilcolina și pilocarpina fiind introdu-se оn sвnge intensificг motorica intestinului, iar adrenalina o diminueazг. Intestinul subțire lipsit de toate conexiunile nervoase și introdus оn soluție izotonicг caldг de clorurг de sodiu pгstreazг aptitudinea de a se contracta. Automatismul intestinului se datoreazг particularitгților metabolice ale musculaturii netede. Intestinul gros - intestinum crassum Intestinul gros urmeazг dupг intestinul subțire și constituie compartimentul terminal al sistemului digestiv. Оn el se definitiveazг procesele digestive, se muleazг și se evacuг оn exterior masele fecale. Intestinul gros are o lungime de 1.5-2.0 m. și оncepe cu intestinul cec, situat оn fosa iliacг dreaptг și prevгzut cu apendicele vermicular; urmeazг apoi colonul constituit din patru porțiuni: colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și se terminг cu intestinul rect, acesta deschizвndu-se оn exterior cu orificiul anal. Intestinul gros este situat оn cavitatea abdominalг și оn cavitatea micului bazin. Intestinul gros poartг cвteva caractere distinctive. Оn primul rвnd pe fața lui externг se vгd trei traveuri longitudinale - bandeletele colonului, formate de pe urma concentrгrii stratului muscular longitudinal la acest nivel. Avem bandeleta mezocolicг, bandeleta omentalг și bandeleta liberг. Оn al doilea rвnd, оntre bandeletele colonului existг numeroase prolabгri sacciforme ale peretelui colonului - haustrele colonului, separate оntre ele prin niște șanțuri. Haustrele se formeazг din cauza necoincidenюei оn lungime a bandeletelor și porțiunilor de colon dintre bandelete. Оn al treilea rвnd, pe fața externг a colonului de-a lungul bandeletelor liberг și omentalг sunt situate niște prolabгri ale tunicii seroase, ce conțin țesut adipos - apendicele epiploice. Cecul – dupг cum s-a menționat, este situat оn fosa iliacг dreaptг și constituie porțiunea inițialг a intestinului gros mai jos de locul de pгtrundere a intestinului subțire оn cel gros. Cecul are o poziție intraperitonealг. Pe fața posteromedialг se оntвlnesc оntr-un singur punct bandeletele colonului și de la acest nivel pornește apendicele vermiform. Locul de trecere a ileonului оn cec - orificiul ileocecal este dotat cu valva ileocecalг, constituitг din douг pliuri ale mucoasei єi aceastг valvг оmpiedicг retropulsarea conținutului intestinului gros оn cel subțire.
  • 149.
    149 Colonul ascendent -este prelungirea cecului și e orientat оn sus. Este situat оn partea dreaptг a abdomenului și se proiecteazг оn regiunea lateralг dreaptг. Ajungвnd la fața visceralг a ficatului, el cotește brusc, formвnd flexura dreaptг a colonului, apoi trece оn colonul transvers. Colonul ascendent are o poziție mezoperitonealг. Colonul transvers - este dispus transversal оn cavitatea abdominalг și se оntinde de la flexura dreaptг a colonului pвnг la flexura stвngг a colonului, unde colonul transvers trece оn cel descendent. Colonul transvers are o poziție intraperitonealг. Colonul descendent - оncepe de la flexura stвngг a colonului transvers, trece оn jos și ajunge la nivelul fosei iliace stвngi, unde trece оn colonul sigmoid. Colonul descendent are o poziție mezoperitonealг. Colonul sigmoid - este situat оn fosa iliacг stвngг єi se оntinde de la nivelul crestei osului iliac оn sus pвnг la articulația sacroiliacг, la nivelul cгreia trece оn rect. Colonul sigmoid are o poziție intraperitonealг. Structura peretelui colonului. La exterior este situatг tunica seroasг care este urmatг de baza subseroasг. Apoi urmeazг tunica muscularг, a cгrei strat longitudinal nu e prezent pe toatг suprafața colonului, dar formeazг trei bandelete musculare, iar stratul circular este repartizat pe toatг lungimea colonului uniform. Baza submucoasг și tunica mucoasг sunt bine dezvoltate. Mucoasa nu formeazг vilozitгți. Existг doar niște pliuri semilunare ale colonului, care coincid limitelor dintre haustre. Оn tunica mucoasг se observг numeroase glande intestinale. Оn tunica mucoasг și оn baza submucoasг se aflг ganglioni limfatici solitari, iar оn peretele apendicelui vermiform se aflг ganglionii limfatici agregați ai apendicelui vermiform. Rectul - constituie partea terminalг a intestinului gros. Оn el se acumuleazг, apoi se evacueazг din organism masele fecale. El este situat оn cavitatea bazinului mic. Posterior de rect se aflг sacrul și coccisul. Anterior de el la bгrbați se aflг prostata, vezica urinarг, veziculele seminale și ampulele canalelor deferente, iar la femei - uterul și vaginul. Structura rectului. O parte din rect, care se aflг оn cavitatea bazinului mic, formeazг la nivelul sacrului o dilatare numitг ampula rectalг. Partea mai оngustг a rectului, care trece prin perineu, se numește canal anal. Structura peretelui rectului. Membrana externг a rectului оn porțiunea ei superioarг e constituitг de peritoneu (tunica seroasг), care acoperг aceastг porțiune a rectului din toate pгrțile (poziție intraperitonealг). Оn partea medie rectul este acoperit de peritoneu din trei pгrți (poziție mezoperitonealг), iar оn treimea inferioarг rectul nu este acoperit de peritoneu (poziție extraperitonealг) și tunica lui externг este prezentatг de adventiție. Stratul mediu este tunica muscularг, prezentг prin stratul longitudinal și stratul circular. Stratul muscular circular оn regiunea canalului anal formeazг sfincterul anal (involuntar). Tunica internг este mucoasa, care conține glande intestinale și foliculi limfatici solitari. Mucoasa rectului mai formeazг și pliuri transversale și longitudinale. Pliurile transversale se aflг оn ampula rectului, оn numгr de 2-3. Оn canalul anal tunica mucoasг formeazг 6-10 pliuri longitudinale, care se lгrgesc оn sens inferior, numite pilieri anali, iar depresiunile ce se formeazг оntre pilieri se numesc sinusurile anale.
  • 150.
    150 Fig. 50 Ceculєi apendicele vermiform 1 – cecul; 2- apendicele vermiform; 3- orificiul apendicelui vermiform; 4- ileonul; 5 – valva ileocecalг; 6 – orificiul ileocecal; 7- colonul ascendent; 8 – tenia liberг; 9 – apendicele epiploice. Digestia оn intestinul gros Funcțiile principale ale intestinului gros sunt absorbția apei și resturilor de substanțe nutritive, depozitarea conținutului intestinului subțire, formarea maselor fecale și evacuarea lor. Mucoasa intestinului gros secretг оn cantitгți mici suc intestinal, care nu conține fermenți, оnsг conține din abundențг mucus - un component necesar оn procesul de formare a maselor fecale. Un rol important pentru digestia оn intestinul gros revine bacteriilor. Celuloza ce se conține оn alimente ajunge pвnг la intestinul gros оn stare intactг, deoarece sucurile digestive nu conțin fermenți pentru scindarea ei. Enzimele eliminate оn activitatea vitalг a bacteriilor descompun celuloza, conținutul celulelor vegetale devenind accesibil digestiei și absorbției. Astfel se mistuie circa 50% din celuloza ce se conține оn alimente. Bacteriile din intestinul gros participг la sintetizarea vitaminei K și a unor vitamine din grupul B. Оn condiții normale, flora microbianг din intestin protejeazг organismul gazdei de invazia și оnmulțirea microbilor patogeni, contribuind astfel la consolidarea imunitгții. Оn alimentația mixtг, circa 10% din alimentele ingerate nu se asimileazг de cгtre organismul omului. Resturile de alimente nedigerate și bacteriile оmpreunг cu mucusul sucului intestinal, constituie circa 50% din masa seacг a materiilor fecale. Atunci cвnd materiile fecale exercitг un anumit grad de extensiune a peretelui intestinului rect, apare o senzație specificг, un оndemn pentru eliminarea voluntarг a fecalelor. Centrul reflex involuntar al defecației este situat оn segmentele sacrale ale mгduvei spinгrii. Absorbția
  • 151.
    151 Absorbție se numeștepгtrunderea diferitelor substanțe din mediul extern, din cavitatea organismului și din organele cavitare оn sвnge sau limfг prin membranele biologice complexe. O deosebitг importanțг fiziologicг are absorbția оn tubul digestiv. Pe aceastг cale organismul primește substanюele nutritive necesare. Absorbția se realizeazг parțial și prin mucoasa cavitгții bucale, fapt ce se ia оn considerație la administrarea unor medicamente sublingual (nitroglicerina ș.a.). Оn stomac absorbția este neоnsemnatг. Aici sunt absorbite foarte оncet sгrurile minerale, monozaharidele, alcoolul și apa. Substanюele nutritive оn stomac practic nu se absorb. E relativ micг și cantitatea de substanțe, absorbite оn duoden. Aici sunt scindate aproximativ 53-63 % glucide și proteine și o cantitate micг de lipide. Cea mai intensг este absorbția оn jejuno-ileon. Se considerг, cг absorbția оn intestin poate atinge 2-3 l pe orг. Suprafața absorbantг este foarte mare (1300 m2 ), deoarece mucoasa intestinalг este prevгzutг cu numeroase vilozitгți intestinale, acestea fiind acoperite cu microvilozitгți. Vilozitatea funcționeazг оn regimul unei pompe microscopice de aspirare. Absorbția prezintг un proces fiziologic complex, care doar parțial poate fi interpretat drept o simplг difuziune a substanțelor, adicг ca o deplasare a substanțelor din soluția mai concentratг оn soluția cu concentrație scгzutг. Unele substanțe оnsг se absorb chiar оn pofida faptului cг concentrația lor оn sвnge este mai ridicatг оn intestin, adicг absorbюia se realizeazг contra gradientului de concentraюie. Pentru a transporta aceste substanțe оn sвnge, celulele epiteliale ale mucoasei intestinale efectueazг un anumit travaliu, cheltuind energie. Prin urmare, absorbția este un proces fiziologic activ. Celulele epiteliale formeazг o membranг semipermiabilг, care permite trecerea unor substanțe (aminoacizi, glucozг) și reține altele (amidon, proteine nedigerate). Aminoacizii și glucoza se absorb direct prin capilarele vilozitгților și trec apoi оn venele intestinale, acestea confluвnd la rвndul lor оn vena portг. Aceastг venг colecteazг sвngele venos de la оntreg intestinul și оl aduce оn ficat, unde substanțele nutritive sunt supuse unor modificгri complexe. Lipidele se absorb mai ales оn limfг și doar o micг parte din ele nimerește оn sвnge. Оn intestin lipidele se descompun оn glicerinг și acizi grași. Glicerina solubilг оn apг se absoarbe ușor, iar acizii grași pot fi absorbiți numai оn prezența acizilor biliari, care оi transformг оn compuși chimici hidrosolubili. Оn lipsa sгrurilor acizilor biliari se deregleazг scindarea și absorbția lipidelor din intestin, o parte din grгsimi eliminвndu-se cu materiile fecale. Оn celulele epiteliale ale intestinului acizii grași și glicerina formeazг din nou globuli minusculi de grгsime, care nimeresc оn limfг. Capitolul VI.
  • 152.
    152 Metabolismul єi vitaminele. Metabolismulde substanțe și energie Alimentația Funcția de bazг a organismului viu este metabolismul de substanțe și energetic. Acest proces constг dintr-o totalitate de modificгri chimice și fizice, din transformгri ale substanțelor și energiei, care au loc оn organism și оn toate structurile lui permanent și continuu. Metabolismul este o condiție necesarг pentru viațг. Viața poate exista numai atвta timp cвt are loc metabolismul. Pentru a compensa cheltuielile organismului și a satisface cerințele de creștere, este necesarг pгtrunderea din mediul extern a proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor, sгrurilor minerale și apei. Cantitatea și calitatea lor trebuie sг corespundг stгrii organismului și condițiilor lui de existenюг. Aceasta se realizeazг prin alimentație. Este necesar de asemenea ca organismul sг se debaraseze de produsele finale de dezintegrare, formate оn urma scindгrii diverselor substanțe. Aceasta se realizeazг datoritг activitгții organelor de excreție. Deci, totalitatea transformгrilor chimice din organism, adicг a proceselor de asimilare și dezasimilare, se numește metabolism sau schimb de substanțe. Metabolismul energetic Pentru realizarea activitгții sale vitale organismul necesitг energie. Aceasta se degajг оn urma dezasimilгrii unor substanțe organice cu structurг complexг - proteinelor, lipidelor, glucidelor, energia potențialг a cгrora se manifestг prin diverse forme ale energiei cinetice. Scindarea substanțelor organice se realizeazг prin adiționarea oxigenului, adicг prin oxidare. Oxidarea 1g de lipide degajг energie termicг оn valoare de 9.3 kcal, 1g de glucide - 4.1kcal, 1g de proteine- 4.1kcal. Cantitatea de energie termicг eliberatг la oxidarea 1g de substanțг se numește coeficient caloric al acestei substanțe. O parte din energia degajatг se utilizeazг pentru realizarea proceselor de sintezг - restabilirea celulelor uzate și construcția celulelor și țesuturilor noi; o altг parte se consumг оn procesele de funcționare a organelor єi țesuturilor - contractarea mușchilor, propagarea impulsurilor nervoase, sintetizarea fermenților și hormonilor etc. O parte considerabilг din energia chimicг se transformг оn energie termicг, care se consumг pentru menținerea temperaturii constante a corpului. Metabolismul bazal. Metabolismul energetic la om, supranumit metabolism total, se constituie din metabolismul bazal și suplimentul funcțional. Оn stare de repaus muscular, оn poziție culcatг, cu musculatura relaxatг, pe nemвncate (la 14 ore dupг ingerarea alimentelor), оn condițiile temperaturii de confort (18-22 0 C), cheltuielile energetice ale omului оn 24 de ore valoreazг aproximativ 1700 kcal și formeazг așa-numitul metabolism bazal. Оn condițiile metabolismului bazal energia se consumг numai pentru оntreținerea funcțiilor vitale ale organismului, activitatea viscerelor (cordului, aparatului respirator, etc.) și menținerea temperaturii corpului. Metabolismul bazal caracterizeazг intensitatea proceselor de oxidare proprii fiecгrui organism concret. Valorile lui depind de sex, vвrstг, masa corpului și talie. La femei metabolismul bazal este cu 5-10% mai scгzut decвt la bгrbații de aceeași talie și masг corporalг. La copii el este mai ridicat decвt la adulți. Spre bгtrвneюe metabolismul bazal scade. Pentru determinarea metabolismului bazal, оn practica medicalг se folosește o metodг simplг și rapidг propusг de Krog. Deoarece eliberarea energiei are loc оn procesele oxidгrii proteinelor, lipidelor și glucidelor, cantitatea de energie degajatг este proporționalг cu volumul consumului
  • 153.
    153 de oxigen. Prinexperiențe s-a demonstrat cг consumul unui litru de oxigen elibereazг оn organismul omului energie termicг оn valoare de 4.8 kcal. Aceastг cantitate de cгldurг prezintг coeficientul caloric al oxigenului. Dacг este dat volumul consumului de oxigen оntr-o unitate de timp, prin оnmulțirea acestei cifre cu 4.8 (coeficient caloric al oxigenului) se pot calcula cheltuielile energetice ale organismului оn 1 min., 1 orг, 24 ore. Suplimentul funcțional. Depгșirea cheltuielilor energetice prevгzute de metabolismul bazal constituie suplimentul funcțional. La sporirea consumului de energie contribuie ingerarea alimentelor, temperatura scгzutг sau ridicatг a mediului (mai sus de 30 0 C) și travaliul muscular. Ingerarea alimentelor sporește consumul de energie оn stare de repaus оn medie pвnг la 2200 kcal (a proteinelor pвnг la 30%, a lipidelor și glucidelor - cu 4-15%). Proprietatea alimentelor de a spori consumul de energie se numește acțiune specificг dinamicг a hranei. Оn condițiile temperaturii scгzute a mediului ambiant sporește cedarea de cгldurг de cгtre organism - termoliza și respectiv se intensificг termogeneza, оn vederea menținerii temperaturii constante a corpului. Ridicarea temperaturii mediului mai sus de 30 0 C provoacг un consum sporit de energie pentru rгcirea corpului (secreția sudoriparг, intensificarea circulației sangvine оn piele). Travaliul muscular de asemenea sporește considerabil consumul de energie. Tabela nr.4 Necesitгțile energetice pentru persoane care practicг diferite categorii de muncг (оn 24 ore) Categoria muncii Necesitatea energeticг, kcal /24 ore Caracterul muncii I 2800 Muncг de preferințг intelectualг: medici (cu excepția chirurgi- lor), pedagogi, colaboratori științifici, studenți, funcționari, etc. II 3000 Muncг fizicг ușoarг: muncitori la procese tehnologice automati- zate, croitori, vвnzгtori. III 3200 Muncг fizicг de intensitate mijlocie: lгcгtuși, chirurgi, șoferi, feroviari. IV 3700 Muncг fizicг grea: constructori, muncitori оn agriculturг. V 4300 Muncг fizicг deosebit de grea: mineri, oțelari, tгietori de pгdure, hamali etc. Activitatea intelectualг nu necesitг mari cheltuieli de energie. Dacг unui om оn stare de repaus оn poziție culcatг, i se propun pentru rezolvare exerciții matematice dificile, cheltuielile lui energetice cresc doar cu cвteva procente. Așadar, consumul total de energie se aflг оn raport cu profesia individului și modul de a petrece timpul liber (practicarea sportului, turismului). Oamenii de profesii intelectuale consumг оn 24 ore circa 3000 kcal, iar muncitorii antrenați la muncг fizicг grea (hamalii, tгietorii de lemne) - pвnг la 4000 kcal. La sportivi, pe parcursul unor competiții (curse de ciclism, natație) consumul energetic poate atinge nivelul de 7000 kcal. Schimbul de substanțe Studierea schimbului de substanțe constг оn aprecierea cantitгților de proteine, lipide și glucide ce sunt furnizate organismului prin intermediul alimentelor, dar totodatг, și оn determinarea consumului acestor substanțe de cгtre organism, adicг face bilanțul ”venit - consum” de substanțe. Afluxul de substanțe nutritive se apreciazг prin analiza chimicг a alimentelor. Dacг din masa totalг (оn grame) a proteinelor, lipidelor și glucidelor ingerate оn componența hranei se
  • 154.
    154 va scгdea greutateasubstanțelor neasimilate eliminate cu materiile fecale, atunci rezultatul va indica veritabilul venit de substanțe. Bilanțul ”venit - consum” de substanțe poate fi pozitiv, negativ sau echilibrat. Оn perioada de creștere bilanțul schimbului de substanțe este permanent pozitiv, deoarece are loc sporirea masei corpului. Bilanțul negativ se constatг оn afecțiunile оndelungate, оn timpul flгmвnzirii, uneori la bгtrвnețe. Оn aceste cazuri organismul descompune cantitгți mai mari de substanțe decвt primește prin alimente. La majoritatea indivizilor adulți se stabilește un echilibru оntre consumul alimentelor și cheltuielile de substanțe și energie. Metabolismul proteinelor Proteinele sunt substanțe macromoleculare complexe, оn componența cгrora, spre deosebire de lipide și glucide, este prezent azotul. Moleculele de proteine sunt formate din 20 de aminoacizi diferiți. Fiind absorbiți de intestin, aminoacizii formeazг ulterior molecule de proteine. Aminoacizii se оmpart оn douг grupuri: esențiali sau indispensabili, și secundari, care nu sunt absolut necesari organismului și pot fi оnlocuiți cu alți aminoacizi. Aminoacizii secundari (glicololul, alanina, cisteina etc) se pot sintetiza оn organism, pe cвnd cei zece aminoacizi esențiali (arginina, leucina, lizina, triptofanul etc.) nu se produc оn organism și se vor conține оn mod obligatoriu оn alimente. Cele mai valoroase produse alimentare оn privința garniturii de aminoacizi ai proteinelor sunt albușul de ou, laptele, carnea. Proteinele de origine vegetalг sunt mai puțin valoroase, deoarece nu conțin оn genere sau conțin оn cantitгți minime unii din aminoacizii esențiali. Organismul va avea mereu la dispoziție toți aminoacizii оn cantitгți și raporturi necesare; оn caz contrar sinteza proteinelor devine imposibilг. Proteinele prezintг un material plastic esențial, adicг componente principale ale celulei. De exemplu, mușchii scheletali conțin pвnг la 20% proteine. Proteinele оntrг оn componența fermenților catalizatori ai tuturor reacțiilor chimice din organism și participг la realizarea majoritгții funcțiilor vitale ale organismului. Astfel, hemoglobina vehiculeazг oxigenul și bioxidul de carbon, fibrinogenul participг la coagularea sвngelui; nucleoproteidelor le revine un rol esențial оn transmiterea caracterelor ereditare. Important este rolul proteinelor оn metabolismul apei. Оn citoplasma celulelor descompunerea proteinelor și reоnnoirea lor se desfгșoarг neоncetat. Оn organismul unui om care a flгmвnzit, timp de 24 ore se descompun circa 23 g proteine și se eliminг 3.7g de azot (100g de proteine conțin оn medie 16 g de azot). Individul care a ingerat alimente conținвnd proteine, eliminг cantitгți mult mai mari de azot. Cu cвt mai multe proteine se introduc оn organism, cu atвt mai multe sunt supuse scindгrii, deoarece, spre deosebire de lipide și glucide, aceste substanțe nu se depoziteazг оn organism. Оn vederea cunoașterii metabolismului proteinelor și determinгrii necesitгților organismului оn proteine se studiazг raportul dintre cantitatea de proteine ingerate și a celor scindate оn organism. Acest raport se numește bilanț azotat și depinde de cantitatea de proteine consumatг și descompusг оn organism. Proteinele nimeresc оn organism оmpreunг cu alimentele ingerate, iar cele ce nu se asimileazг se eliminг оn componența materiilor fecale. Așadar, dacг din cantitatea totalг de proteine ingerate se va scгdea cantitatea de proteine eliminate cu materii fecale, diferența va constitui venitul de proteine. Cantitatea de proteine descompuse оn organism se determinг dupг conținutul de azot оn urinг. Dat fiind cг 1g de azot se conține оn 6,25g de proteine, consumul de proteine se calculeazг prin оnmulțirea cantitгții de azot eliminat prin urinг cu 6,25. Metabolismul proteinelor se considerг normal atunci cвnd cantitatea proteinelor asimilate este egalг cu cantitatea de proteine descompuse оn organism, adicг, azotul alimentelor minus azotul fecalelor este egal cu azotul urinei. Оn cazul acesta este vorba de echilibrul azotului, care se stabilește atunci cвnd alimentele
  • 155.
    155 conțin nu maipuțin de 60-70g de proteine. Aceastг cantitate minimг de proteine, numitг minimul de azot, nu asigurг capacitate оnaltг de muncг, de aceea cantitatea optimг este de 100g de proteine оn 24 ore. Organismul оn creștere, оn gestație, оn reconvalescențг dupг afecțiuni grave necesitг cantitгți mai mari de proteine. Necesitгțile de proteine ale organismului se aflг de asemenea оn raport cu profesia individului și condițiile climaterice. Organismul adultului necesitг 1,5 g proteine la kilocorp; sugarii - 3,0 - 3,5; copiii la vвrsta de 10 ani-2,5g. Sistemul nervos central regleazг metabolismul proteinelor prin influența asupra secreției hormonilor și eliminгrii lor оn sвnge. Metabolismul proteinelor este influențat de hormonul somatotrop, produs de lobul anterior al hipofizei, de tiroxinг - hormonul glandei tiroide, precum și de hormonii glucocorticoizi ai suprarenalelor. Metabolismul glucidelor Glucidele (hidrații de carbon) pot fi simple și compuse. Produsele alimentare conțin, оn special, hidrați de carbon compuși: polizaharide (amidon, glicogen) și dizaharide (zahгr, lactozг etc.). Оn tubul digestiv aceste substanțe se descompun оn monozaharide - glucozг, fructozг, galactozг și se absorb оn sвnge din intestin. Glucidele nimeresc оn organism la ingerarea alimentelor de origine vegetalг (pвine, crupe, legume, fructe). Dacг rația alimentarг conține un surplus de glucide, acestea se transformг оn lipide, care se depoziteazг оn cantitгți mari оn țesutul adipos subcutan, оn oment etc. Оn sвnge glucidele se conțin sub formг de glucozг (оn concentrație de 4,44 - 6,66 mmol/l), iar оn ficat și оn mușchi - sub forma unor rezerve nu prea mari de glicogen. Dacг concentrația de glucozг scade mai jos de 4,44 mmol/l, survine starea de hipoglicemie. Creșterea concentrației glucozei оn sвnge mai sus de 6,66 mmol/l provoacг hiperglicemia. Оn hipoglicemie se deregleazг funcюiile celulelor nervoase, survin senzații de slгbiciune, foame, scade capacitatea de muncг. Оn stare de hipoglicemie оndelungatг omul pierde cunoștința, poate surveni chiar moartea. Ingerarea momentanг a 150-200g de glucide ușor asimilabile (zahгr, bomboane) provoacг hiperglicemia alimentarг, care este оnsoțitг de glucozurie - apariția glucozei оn urinг, оn urma eliminгrii surplusului de glucozг prin rinichi. Monozaharidele ce s-au absorbit оn sвnge din intestin nimeresc prin vena portг оn ficat, unde se transformг оn glicogen, care se depoziteazг ca rezervг. Pe lвngг ficat, glicogenul se depoziteazг оn mușchii scheletali. Totalul rezervelor de glicogen din organism este de aproximativ 350 g. Atunci, cвnd concentrația glucozei оn sвnge scade, de exemplu оn activitatea muscularг sau оn flгmвnzire, are loc scindarea glicogenului din ficat și afluxul glucozei оn sвnge. Sintetizarea și depozitarea glicogenului оn ficat sunt influențate de hormonul pancreasului - insulina. Scindarea glicogenului se regleazг de un alt hormon al pancreasului - glucagonul. Оn afecțiunile pancreasului se reduce sintetizarea glicogenului, scade asimilarea glucozei оn celule și оn consecințг crește considerabil concentrația de glucozг оn sвnge și eliminarea ei intensг cu urina. Aceasta patologie se numește diabet zaharat și se trateazг prin administrarea insulinei. Concentrația glucozei оn sвnge și rezervele de glicogen se aflг sub controlul sistemului nervos central. Este stabilitг localizarea оn bulbul rahidian a centrilor nervoși, care regleazг o constanțг de importanțг vitalг - nivelul concentrației de glucozг оn sвnge. Actualmente, astfel de centri au fost descoperiți оn regiunea hipotalamicг (оn diencefal). Centrii superiori se aflг оn cortexul emisferelor cerebrale. Impulsurile nervoase se transmit de la centrii reglгrii metabolismului glucidic cгtre organe prin fibrele nervoase vegetative. Оn special, impulsurile transmise prin nervii simpatici intensificг оn mod direct secreția hormonului stratului medular al glandelor suprarenale - adrenalinei. Aceasta contribuie la scindarea glicogenului оn molecule de glucozг și intensificг procesele de oxidare оn celule. Reglarea metabolismului glucidic este realizatг de asemenea prin
  • 156.
    156 intermediul hormonilor corticaliai suprarenalelor, hormonii lobului anterior al hipofizei și ai glandei tiroide. Metabolismul lipidelor Lipidele prezintг substanțe organice complexe, din care fac parte grгsimile neutre, alcгtuite din acizi grași și glicerinг, și așa-zișii lipoizi (licetina și colesterina), asemгnгtori dupг proprietгțile fizice și chimice cu grгsimile. Pe lвngг acizii grași, оn componența lipoizilor intrг alcooli poliatomari, acizi fosforici și compuși azotați. Grгsimile оn organism au rol de substanțe plastice și energetice. Ca materiale plastice, ele intrг оn componența membranei celulare și citoplasmei. O parte din lipide se depoziteazг оn celulele țesutului adipos ca rezerve, constituind 10-30% din masa corpului; оn unele dereglгri ale metabolismului rezervele de grгsimi pot atinge cifre cu mult mai mari. Grгsimile sunt utilizate оn organism și ca material energetic, оn oxidarea 1g de lipide se degajг energie termicг оn valoare de 9.3 kcal, adicг de 2.2 ori mai mult decвt se eliminг la oxidarea 1g de proteine sau glucide. Metabolismul lipidelor se aflг оn raporturi strвnse cu metabolismul proteinelor și glucidelor. Afluxul excesiv de proteine și glucide antreneazг transformarea acestora оn grгsimi, оn condițiile flгmвnzirii оndelungate, din lipide se formeazг glucide, care se utilizeazг ca material energetic. Reglarea metabolismului lipidelor se efectueazг prin intermediul sistemului nervos central și al glandelor endocrine (glanda tiroidг, hipofiza, glandele sexuale, suprarenalele). Metabolismul hidro-salin Apa constituie 2/3 din masa corpului uman și este parte componentг indispensabilг a celulei. Aflвndu-se оn componența lichidului tisular, apa constituie de asemenea partea fundamentalг lichidг a sвngelui єi limfei. Оn cantitгți mici apa se formeazг оn organism la oxidarea substanțelor nutritive, оn special a grгsimilor (la oxidarea 100 g. de lipide se formeazг 118 g. de apг). Оnsг оn cea mai mare parte apa este introdusг оn organism din mediul extern, оn componența alimentelor și bгuturilor. Apa se eliminг din organism оn special, prin rinichi (1,5 l), parțial prin cгile respiratorii, оn componența aerului expirat (500 ml), și prin vaporizarea de pe suprafața tegumentului (500ml). Afluxul permanent de apг este o necesitate vitalг, apa reоnnoind mediile lichide ale organismului. Dacг animalul se alimenteazг doar cu hranг uscatг și nu primește apг, peste cвteva zile moare. Flгmвnzirea оndelungatг este posibilг doar оn condițiile unui aflux suficient de apг și sгruri minerale. Deoarece apa este un solvent pentru multe substanțe și numai оn mediu acvatic se pot realiza оn mod normal reacțiile chimice, cantitatea de apг оn organism se menține la un nivel constant. Apa are de asemenea un rol important оn vehicularea diferitelor substanțe. Substanțele minerale se introduc оn organism оmpreunг cu alimentele și apa. Necesitгțile organismului de diferite sгruri minerale variazг mult. Pentru 24 ore organismul necesitг 10g de sare de bucгtгrie (clorurг de sodiu), 1g de potasiu, 0.3g de magneziu, 1.5 g de fosfor, 0,8g de calciu, 0.012g de fier, 0.001g de cupru, 0.0003 g de mangan, 0.00003g de iod. Sгrurile minerale se eliminг оn permanențг cu urina și materiile fecale și de aceea este necesarг introducerea lor оn organism оn cantitгți egale celor eliminate. Dacг rația alimentarг nu conține sгruri minerale, moartea organismului survine mai repede decвt оn cazurile flгmвnzirii totale. Necesitatea deosebit de mare de sare de bucгtгrie este
  • 157.
    157 determinatг de faptulcг soluția de clorurг de sodiu are mare importanțг оn formarea și menținerea presiunii osmotice. Sгrurile minerale оntrг оn componența sucurilor digestive ce se produc оn cantitгți mari. Ionii de sodiu, potasiu, calciu, clor au un rol important оn procesele de excitație și inhibiție, оn contracția muscularг, coagularea sвngelui. Organismul folosește cu economie sгrurile minerale. Așa, de exemplu, sгrurile ce se eliminг оn componența sucurilor digestive оn tubul intestinal se reabsorb оn sвnge aproape integral. Оn reglarea conținutului sгrii de bucгtгrie un rol important revine rinichilor. Necesitatea de sare de bucгtгrie este determinatг de cheltuielile organismului оn 24 ore. Оn cadrul unor munci fizice grele, оn special la temperaturi ridicate, muncitorii pierd prin transpirație intensг оmpreunг cu sudoarea cantitгți considerabile de sгruri minerale. Pentru restituirea pierderilor de sгruri se recomandг a bea apг puțin sгratг. Elementele chimice necesare organismului оn cantitгți infime se numesc microelemente. Din aceștia fac parte cobaltul, zincul, fluorul etc. Rația alimentarг Alimentarea raționalг acoperг complet necesitгțile organismului de energie și materiale plastice, contribuie la оntгrirea sгnгtгții, menținerea capacitгții оnalte de muncг, iar copiilor le asigurг creșterea și dezvoltarea normalг. Rația alimentarг pentru 24 ore a unui individ care nu practicг muncг fizicг (studenți, medici, funcționari) va include 91g de proteine, 103g de lipide, 378g de glucide. Valoarea caloricг totalг a acestor produse cifreazг circa 2800 kcal. Pe lвngг acestea, оn componența hranei se vor include sгruri minerale, vitamine, apг. Оn alimentarea multilateralг mixtг, ce include produse de origine animalг (carne, unt, lapte) și vegetalг (legume, fructe, ulei vegetal), organismul primește cu hrana toate vitaminele și sгrurile minerale оn cantitгți suficiente, de aceea nu trebuie sг ne preocupe оn mod special problema introducerii acestora оn rația alimentarг, cu excepția sгrii de bucгtгrie, care se adaugг la alimente cвte 5g оn fiecare zi. Practicarea muncii fizice sporește necesitгțile organismului privind energia și materialele plastice, de aceea оn raюia alimentarг se va mгri nu numai cantitatea de lipide și glucide, ci și cantitatea de proteine. Оn vederea оntocmirii și calculгrii rațiilor alimentare se face uz de tabele speciale, care conțin date cu privire la componența produselor alimentare și valorile lor calorice. Se recomandг ca rația alimentarг sг includг 50% proteine și lipide оn componența produselor alimentare de origine animalг, iar la ridicarea valorii calorice a rației alimentare cantitatea de proteine, lipide și glucide sг se menținг оn raportul 1:1:4. Оn aceste condiții, asimilarea substanțelor nutritive se efectueazг la nivel optim. Alimentația unilateralг, care include cantitгți mari de proteine (mai mult de 200g) sau lipide (mai mult de 150g) nu este raționalг, deoarece provoacг dereglгri ale digestiei și metabolismului. Оn vederea scгderii greutгții corpului este indicatг limitarea glucidelor оn componența rației alimentare. Munca fizicг grea este оnsoțitг de dezagregarea sporitг de proteine și de aceea оn asemenea cazuri se recomandг a majora norma de proteine оn rația alimentarг. Termoreglarea Organismul viu, datoritг schimbului continuu de materii, genereazг оn permanențг energie termicг. Simultan, toatг suprafața corpului emanг neоncetat cгldurг cгtre mediul extern. Prin
  • 158.
    158 urmare, temperatura corpuluidepinde de raportul dintre procesele de termogenezг și termolizг ce decurg оn organism. Оn funcție de aptitudinea de a regla temperatura corpului, regnul animal se оmparte оn organisme cu sвnge cald (homeoterme) și cu sвnge rece (poikiloterme). Marea majoritate a organismelor animale formeazг grupul poikilotermelor. Din grupul organismelor cu sвnge cald fac parte pгsгrile și mamiferele, la care temperatura corpului se menține la un nivel constant, independent de oscilațiile temperaturii mediului. Temperatura corpului la animalele cu sвnge rece nu este constantг și se ridicг sau coboarг оn raport cu modificгrile temperaturii mediului. Оnsг, оn rezultatul metabolismului continuu, temperatura la aceste animale este totuși, cu cвteva zecimi de grad mai ridicatг decвt temperatura mediului extern. Оn cadrul travaliului muscular intens temperatura corpului la piton, de exemplu, poate fi mult mai ridicatг fața de temperatura mediului. Оn condițiile de scгdere a temperaturii mediului, la animalele cu sвnge rece slгbește intensitatea tuturor funcțiilor: contracțiile cardiace devin mai rare, contracțiile musculaturii scheletare - mai lente, scade nivelul schimbului de substanțe. Insectele, broaștele, șerpii, crocodilii la rгcirea mediului reacționeazг la оnceput prin pierderea mobilitгții, iar mai apoi activitatea lor motorie оnceteazг complet. Animalele homeoterme mențin temperatura corpului la un nivel constant și prin urmare, rгmвne constantг viteza tuturor proceselor fiziologice. De exemplu, ursul polar, care viețuieєte оn condiții arctice, chiar la un ger de 50 0 C, menține temperatura constantг a corpului la nivelul de + 41 0 C, оn pofida diferenței de temperaturi de circa 90 0 C. Organele principale ale termogenezei sunt mușchii, care constituie circa 35% din greutatea corpului. La travaliul muscular termogeneza se intensificг considerabil. Din viscere, ficatul este organul care realizeazг cea mai intensг termogenezг. El mai este supranumit laboratorul chimic al organismului, dat fiind cг aici se deruleazг diverse și foarte complexe procese chimice. Organismul cedeazг cгldura prin intermediul tegumentelor, plгmвnilor și mai puțin cu urina și materiile fecale. Sвngele оncгlzit оn mușchi și viscere circulг prin vasele tegumentului și se scurge de la tegument avвnd deja o temperaturг mai scгzutг. Cedarea cгldurii prin intermediul tegumentului se realizeazг pe cвteva cгi: - conductibilitate termicг - de la tegument prin contact direct se оncгlzește aerul, apa ori obiectele оnconjurгtoare ce contacteazг cu corpul; - radiație termicг - corpul оncгlzit emanг cгldurг (raze infraroșii); - vaporizare - de pe suprafața pielii se vaporizeazг apa și sudoarea; la vaporizarea 1 ml de apг organismul cedeazг 0.58 kcal. Оn plгmвni are loc оncгlzirea aerului expirat și vaporizarea apei de pe suprafața alveolelor. Reglarea temperaturii constante a corpului se realizeazг prin intermediul mecanismelor nervoase și umorale. Tegumentele conțin termoreceptori, care reacționeazг la modificarea temperaturii mediului. Оn regiunea hipotalamicг a encefalului se aflг receptori termici ce reacționeazг la modificгrile temperaturii sвngelui. Impulsurile nervoase se transmit prin nervii centripeți de la receptori spre centrul termoreglгrii, localizat оn sistemul nervos central, anume оn diencefal, iar de aici prin nervii eferenți - spre organe, modificвnd procesele de producere și transferare a cгldurii. De exemplu, rгcirea mediului ambiant excitг termoreceptorii pentru rece, adaptați la acțiunea temperaturii scгzute. Impulsurile nervoase ce iau naștere оn acești receptori se transmit spre centrul termoreglгrii, iar de aici prin nervii motori - spre mușchi. Оn consecințг se ridicг tonusul mușchilor, apare frisonul muscular, care intensificг considerabil metabolismul și procesele de termogenezг. Totodatг, se micșoreazг lumenul vaselor sangvine ale pielii și astfel se reduce transferul de cгldurг-termoliza. La o ridicare a temperaturii mediului nivelul metabolismului scade, vasele sangvine ale pielii se dilatг, intensificвnd astfel termoliza. Dacг aceste reacții se dovedesc a fi insuficiente, are loc declanșarea secreției glandelor sudoripare și оncepe vaporizarea apei de pe suprafața
  • 159.
    159 tegumentului. Оn condițiileclimei tropicale sau muncii оn halele de furnale, cвnd conductibilitatea și radiația termicг sunt irealizabile, principala cale de rгcire a corpului este eliminarea și vaporizarea sudorii. Оn astfel de condiții timp de 24 ore omul poate elimina cu sudoarea 9-15l de apг și, dat fiind cг vaporizarea 1 ml de apг necesitг 0,58kcal, organismul cedeazг 5000-9000 kcal. Оn condițiile climei umede, cвnd sudoarea se scurge șiroaie fгrг a se vaporiza, poate surveni supraоncгlzirea organismului - șocul hipertermic. Оn baia cu apг de temperaturг omul ar muri peste cвteva minute, deoarece оn acest caz sunt оnchise toate cгile de cedare a cгldurii - conductibilitatea, radiația termicг, vaporizarea. Оn timpul natației, datoritг оnaltei conductibilitгți termice a apei, are loc o termolizг intensг și de aceea оnotгtorii consumг foarte multг energie. Modificгrile temperaturii mediului acționeazг оn mod reflex asupra funcțiilor glandelor endocrine - glandei tiroide, suprarenalelor și pancreasului, hormonii intensificг procesele de oxidare. Hipofiza inhibг secreția glandei tiroide, scade nivelul metabolismului și temperatura corpului. Temperatura corpului la om se mгsoarг de obicei оn fosa axilarг și constituie 36.6 0 C (de la 36 pвnг la 37 0 C). La sugari temperatura corpului se mгsoarг оn rect, unde ea este mai ridicatг decвt оn fosa axilarг (36.5- 37.5 0 C). Pe parcursul a 24 ore, оn raport cu modificгrile intensitгții metabolismului, temperatura corpului oscileazг оn limite de 1 0 C. Valorile minime ale temperaturii corpului se оnregistreazг noaptea, la orele 2-4, iar valorile maxime - la orele 16-19. Orice ridicare a temperaturii corpului mai sus de nivelul normal antreneazг accelerarea contracțiilor cardiace, ridicarea tensiunii arteriale și a excitabilitгții sistemului nervos central. La o temperaturг mai ridicatг de 40 0 C survin dereglгri ale cunoștinței - delirul, iar la 43 0 C și mai sus - moartea. Scгderea temperaturii encefalului cu 2-3 0 C provoacг pierderea cunoștinței. Оn timpul unor intervenții chirurgicale mari, cвnd se face uz de circulația sangvinг artificialг, se creeazг оn mod intenționat condițiile unei temperaturi scгzute - hipotermia (28- 300 C), оn scopul оncetinirii proceselor de oxidare și prevenirii hipoxiei encefalului, deoarece o hipoxie оndelungatг duce la tulburгri ireversibile ale funcției sistemului nervos central. Cгlirea La copii procesele de termoreglare se maturizeazг la vвrsta de 2,5 - 3 ani. Antrenamentul (exersarea) proceselor de termoreglare - reacțiilor vasculare și proceselor metabolice - prin excitații termice sistemice repetate (bгi, dușuri, fricțiuni umede) sporește capacitatea organismului de a rezista la afecțiunile de rгcealг, оntгrește sгnгtatea. Vitaminele Vitaminele sunt substanțe organice de naturг chimicг diferitг, care nu fac parte din proteine, lipide, glucide sau din produsele de scindare a acestora și care sunt necesare pentru alimentația omului și animalelor. Vitaminele exercitг o influențг puternicг și оntr-o anumitг mгsurг specificг asupra creșterii, metabolismului și stгrii fiziologice a organismului. Vitaminele оndeplinesc оn organism diverse funcții catalitice și sunt necesare оn cantitгți infime оn comparație cu alte substanțe nutritive. Din istoria vitaminelor Vitaminele au fost descoperite de N.I. Lunin, care a dovedit оn 1880, cг pentru menținerea stгrii fiziologice normale a organismului hrana animalelor trebuie sг conținг, afarг de proteine,
  • 160.
    160 grгsimi, glucide, sгruriminerale și apг, оncг alte substanțe alimentare, necunoscute pe vremea ceea. Aceastг concluzie se baza pe experiențele, оn care o grupг de șoareci era hrгnitг cu lapte, iar alta cu un amestec, care conținea zahгr, grгsimi, cazeinг, sгruri, ce intrг оn compoziția laptelui, și apг. Єoarecii din prima grupг se dezvoltau normal, iar cei din grupa a doua au pierit. Peste 16 ani dupг descoperirea lui N.I.Lunin, medicul Eukman, care lucra оn Indonezia, a comunicat despre necesitatea organismului оn factori suplimentari de hranг. El a observat cг gгinile, care se hrгneau timp оndelungat cu orez decorticat, se оmbolnгveau și piereau, aceastг boalг a gгinilor semгna cu boala beri-beri, foarte rгspвnditг pe atunci оn Japonia, China și оn alte țгri. Boala dispгrea foarte repede dacг gгinile erau hrгnite cu tгrвțe de orez. Studierea amplг a vitaminelor a оnceput оn 1910-1912. Termenul de vitaminг a fost folosit pentru prima datг de biochimistul polonez Casimir Funk оn 1912. ”Vita”, оn limba latinг, оnseamnг viațг, iar sufixul ”aminг” este pentru amine; la momentul respectiv se credea cг toate vitaminele sunt amine. Оn timp ce plantele și microorganismele posedг capacitatea de a-și produce singure vitaminele necesare pentru metabolismul propriu, oamenii și animalele au pierdut din pгcate aceastг capacitate оn timpul evoluției. Din cauza lipsei enzimelor specifice necesare sintezei vitaminelor, acestea din urmг au devenit nutrienți esențiali pentru ambele specii. Lipsa оn hranг a majoritгții vitaminelor duce peste cвtva timp la moarte, iar insuficiența lor provoacг diferite boli. Dacг оn hranг lipsește vre-o vitaminг, apare o stare patologicг, numitг avitaminozг, iar insuficiența unor vitamine provoacг hipovitaminozг. Hipovitaminozele pot apгrea și оn cazul unei alimentații normale, dacг cerințele оn vitamine sunt sporite, de exemplu, оn perioada sarcinii, creșterii, оn infecții, оn urma administrгrii antibioticelor. Vitaminele sunt notate cu diferite litere ale alfabetului latin și cu numiri chimice sau fiziologice (numirea fiziologicг se dг оn funcție de caracterul acțiunii vitaminei). Clasificarea vitaminelor Toate vitaminele se оmpart оn douг grupe mari: - hidrosolubile - liposolubile Din categoria vitaminelor hidrosolubile fac parte: marea grupг a vitaminelor B, vitamina C (acidul ascorbic) și vitamina P. Оn grupa vitaminelor B оntrг: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), vitamina B12 (ciancobalamina), vitamina PP (nicotinamida), acidul pantotenic, biotina (vitamina H), acidul folic și altele. Din grupa vitaminelor liposolubile fac parte: vitamina A (retinolul), vitamina D (ergocalciferolul), vitamina E (tocoferolul), vitamina K (filochinona). Vitamina B1 (tiamina) Vitamina B1 оntrг оn componența enzimelor ce participг la metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor. Оn insuficiența de vitaminг B1 оncetinește scindarea acetilcolinei, aceasta realizвnd funcția de mediator la propagarea excitațiilor prin sinapse. Hipovitaminoza se manifestг prin urmгtoarele simptome: surmenare rapidг, pierderea poftei de mвncare, convulsii. Оn cazuri mai grave оncepe degenerarea nervilor periferici, aceasta cauzвnd dureri, iar mai apoi - atrofia mușchilor și paralizii; se deregleazг activitatea sistemelor cardiovascular și digestiv. Aceastг stare patologicг este cunoscutг ca boala beri-beri și a fost depistatг pentru prima datг la gгini și porumbei, care se hrгneau cu orez poleit. Dupг cum s-a stabilit, vitamina B1 se conține оn pojghița boabelor de orez, care se оnlгturг оn timpul prelucrгrii acestuia.
  • 161.
    161 Vitamina B1 seconține оn cantitгți mari оn drojdii de bere, carne de porc, оn ficat, nuci, boabele intacte de cereale, оn gгlbenușul de ou. Cerințele zilnice ale omului de vitamina B1 constituie 14-24 mg. Vitamina B2 (riboflavina) Vitamina B2 se conține оn toate celulele organismului și catalizeazг procesele de oxidoreducere. Hipovitaminoza B2 se manifestг prin dereglгri ale metabolismului, apariția fisurilor la colțurile gurii. Оn hipovitaminozг experimentalг se constatг оncetarea creșterii, cгderea оnvelișului pilos, dezvoltarea cataractelor și conjunctivitelor. Riboflavina este larg rгspвnditг оn naturг. Se conține mai ales оn ficat, rinichi, drojdii, alte produse de origine vegetalг și animalг. Omul necesitг zilnic 2-3 mg de riboflavinг. Vitamina B3 (PP) (acidul nicotinic) Vitamina B3 este o vitaminг antipelagricг și face parte din sistemul enzimatic catalizator al proceselor de oxido-reducere. Se conține оn cantitгți mari оn drojdii, legume proaspete, carne. Оn insuficiența de vitamina PP se dezvoltг pelagra - o boalг ce se manifestг prin dermatitг caracteristicг (eritem al pielii de tip inflamator), diaree și demenție (dereglгri psihice). Omul necesitг zilnic 14-15mg de acid nicotinic. Vitamina B6 (piridoxina) Vitamina B6 participг ca coferment la schimbul aminoacizilor. Оn hipovitaminoza B6 la om se constatг lipsa poftei de mвncare, greațг, slгbiciune, dermatite și nevrite. Aceasta se conține оn cantitгți considerabile оn tгrвțe de orez, оn bob, drojdii, rinichi, ficat, carne. Omul necesitг zilnic 1.5-3.0mg de piridoxinг. Vitamina B12 (ciancobalamina) Vitamina B12 este o vitaminг antianemicг, care influențeazг funcțiile eritropoetice și se folosește оn practica medicalг ca remediu оn tratamentul anemiilor. Vitamina B12 se conține оn cantitгți mari оn ficatul bovinelor și puilor de gгinг. Absorbția ciancobalaminei din intestin se petrece оn prezența unei proteine complexe (factorul intern Kastl), care se conține оn sucul gastric. Lipsa acestei proteine face imposibilг absorbția vitaminei și оn consecințг se dezvoltг anemia pernicioasг. Necesitatea zilnicг este de 2 mg. Acidul folic Acidul folic influențeazг sintetizarea acizilor nucleici și aminoacizilor. Din cauza insuficienței de acid folic оn organism se tulburг hematopoieza, apar anemia și leucopenia (scгderea numгrului de leucocite оn sвnge). Cantitгți mari de acid folic se conțin оn salatг, varzг, spanac, tomate, morcov, оn boabele de grвu și secarг, оn ficat, rinichi, carne, ouг. Necesitatea zilnicг de vitaminг este de 400mg.
  • 162.
    162 Vitamina C (acidascorbic) Vitamina C nu se sintetizeazг оn organismul omului, ea nimerește оn organism оn componența hranei vegetale. Deosebit de mult acid ascorbic se conține оn mгcieș, coacгzг, lгmвi. Lipsa vitaminei C оn alimente provoacг scorbutul - afecțiune, simptomele cгreia sunt slгbiciunea generalг, capacitatea redusг a organismului de a rezista bolilor infecțioase, dereglгri ale activitгții cardiace. Оn scorbut se constatг o fragilitate pronunțatг a capilarelor și оn consecințг - hemoragii subcutane (echimoze) și intraarticulare (hemartroze); se deregleazг dezvoltarea oaselor și dinților. La adulți apare sвngerarea gingiilor, оncep a se clгtina și cad dinții. Cerințele zilnice de acid ascorbic constituie pentru adult 50-100mg. Vitamina P (vitamina permeabilitгții) Vitamina P reprezintг grupa pigmenților vegetali numiți flavonoizi, lipsa cгrora оn organism produce mгrirea permeabilitгții capilarelor sau fragilitatea pereților lor. Оn consecințг apar hemoragii оn piele și оn alte organe. Vitamina P intensificг acțiunea vitaminei C și contribuie la acumularea acesteia оn organism. Avitaminoza P se manifestг prin slгbiciuni, dureri de picioare, echimoze (microhemoragii). Vitamina P se conține оn lгmвi, crupele de hrișcг, fructele de coacгzг neagrг, de scoruș, mгcieș. Necesitatea zilnicг este 50mg pe zi. Vitamina A (retinolul) Vitamina A se conține оn produsele alimentare de origine animalг оn special оn untura de pește, оn ficatul unor specii de pești (batog, paltus). Plantele conțin provitamina A - carotina, care оn organismul animal se transformг оn vitamina A. Cerințele de vitaminг sporesc оn cazurile bolilor infecțioase și la practicarea unor profesii ce solicitг оncordarea organului vгzului (șoferi, lunetiști etc.). Avitaminoza A se manifestг prin simptome specifice: cheratinizarea intensг și descuamarea masivг a celulelor epiteliale ale pielii, conjunctivei, tubului intestinal și cгilor respiratorii. Afectarea epiteliului glandelor lacrimale provoacг obliterarea ducturilor glandei și оn consecințг - ariditatea ochilor, xeroftalmia. Progresarea afecțiunii duce la necroza corneei, keratomalacie. Unul din simptomele avitaminozei A este și hemeralopia (orbul gгinilor), aceasta manifestвndu-se prin scгderea acuitгții vederii оn condiții de iluminare slabг (оn amurg). Starea оn cauzг survine оn urma dereglгrii procesului de sintetizare a rodopsinei, оn componența cгreia intrг vitamina A. Rodopsina se conține оn receptorii fotosensibili ai retinei - bastonașe, acestea asigurвnd vederea оn condiții de iluminare slabг. Organismul omului necesitг 1-1,5mg retinol pe zi. Vitamina D (ergocalciferolul - vitamina antirahiticг) Vitamina D se conține оn unt, gгlbenuș de ou și mai ales оn unturг de pește. Simptome caracteristice ale avitaminozei D s-au rahitismului sunt dereglгrile metabolismului sгrurilor de calciu și fosfor. La bolnavii de rahitism, оn urma decalcifierii, oasele devin moi și se deformeazг. Simptomul tipic al rahitismului este incurbarea oaselor picioarelor. Copii bolnavi au
  • 163.
    163 capul mai mareоn raport cu dimensiunile corpului. Оntвrzie mult erupția dinților, se constatг atonia muscularг . Plantele și tegumentele corpului omenesc conțin o substanțг specialг - ergosterina, care sub influența razelor ultraviolete se transformг оn vitamina D. Deci, aflarea la soare sau iradierea cu raze ultraviolete constituie un mijloc foarte eficient de prevenire și tratare a rahitismului. Adultul necesitг 0.025mg, iar copilul - 0.07mg de vitamina D pe zi. Vitamina K (filochinona) Vitamina K mai este supranumitг vitaminг antihemoragicг. Оn avitaminoza K se deregleazг mecanismele de coagulare a sвngelui, оn rezultatul producerii insuficiente оn ficat a protrombinei, se constatг hemoragii. Absorbția vitaminei din intestin se realizeazг numai оn prezența bilei. Vitamina K se conține оn frunzele verzi de spanac, varzг, urzicг, оn fructele de scoruș, tomate. Din produsele alimentare de origine animalг doar ficatul conține cantitгți suficiente de filochinonг. Necesitatea zilnicг de vitamina K constituie 1-2mg. Vitamina E (tocoferolul, vitamina de reproducere) Vitamina E are o mare importanțг оn realizarea funcției de reproducere. Оn lipsa tocoferolului se deregleazг dezvoltarea spermatozoizilor, aceștia pierzвnd imobilitatea; se constatг resorbția embrionilor. Sistemul locomotor reacționeazг la hipovitaminoza E prin degenerarea mușchilor, atonie muscularг, atrofia oaselor. Cantitгți mari de vitamina E se conțin оn salatг, pгtrunjel, ulei vegetal, fгinг de ovгz, boabe de porumb. Necesitatea zilnicг de aceastг vitaminг este de 10-12mg.
  • 164.
    164 Capitolul VII. Aparatul urogenital- apparatus urogenitalis. Aparatul urogenital este constituit din douг sisteme, urinar și genital, studiul cгrora se face оmpreunг din mai multe considerente. Dezvoltarea lor filogeneticг și ontogeneticг are numeroase interconexiuni; organele urinare și organele genitale pгstreazг numeroase legгturi anatomice: la bгrbat uretra, iar la femei vestibulul vaginal, sunt comune celor douг sisteme de organe și оndeplinesc atвt funcțiile urinare cвt și pe cele genitale. Organele urinare asigurг formarea și eliminarea urinei, adicг participг la excreție. Organele genitale produc celulele sexuale (gameții) și hormonii sexuali. Celulele sexuale (spermatozoidul și ovulul) se unesc оn cгile genitale ale femeii formвnd zigotul din care se dezvoltг embrionul єi fгtul. Aparatul urogenital cuprinde: organele urinare, organele genitale masculine și organele genitale feminine. Fig. 51 Schema aparatului urogenital la bгrbat 1 – rinichiul ; 2- ureterul; 3- vezica urinarг; 4- vezicula seminalг; 5- ductul deferent; 6- prostata; 7 – uretra; 8- penisul; 9- testiculul; 10 – epididimul. Sistemul urinar Organele urinare sunt prezentate de: - organele uropoetice (rinichii); - organele de evacuare a urinei (calicele renale, bazinetele renale și ureterele); - organul, ce servește drept rezervor pentru urinг (vezica urinarг);
  • 165.
    165 - organele ceservesc la eliminarea urinei din organism (uretra masculinг sau femininг). Rinichiul - ren (gr. nephros) Rinichiul este un organ excretor par, care formeazг și evacuг urina. Conformația externг a rinichiului Rinichiul are o formг de bob de culoare roșie оnchisг, consistențг densг. La rinichi deosebim douг fețe (anterioarг și posterioarг), doi poli (superior și inferior) și douг margini (medialг și lateralг). Оn porțiunea de mijloc a marginii mediale existг o depresiune, numitг hilul rinichiului. Оn hilul rinichiului оntrг artera renalг și nervi, din el iese ureterul, vena renalг și vase limfatice. Formațiunile enumerate constituie оn ansamblu pedunculul renal. Hilul renal trece оntr-o depresiune extinsг, care se оnfundг оn substanța rinichiului și se numește sinus renal. Оn sinusul renal se aflг caliciile renale mari și mici, bazinetul renal, vase sangvine, nervi și țesut adipos. Topografia rinichiului Rinichii sunt situați оn regiunea lombarг, bilateral de coloana vertebralг, pe fața internг a peretelui abdominal posterior și sunt dispuși retroperitoneal. Rinichii оncep la nivelul vertebrei XI toracice și ajung pвnг la vertebra III lombarг. Rinichiul stвng se aflг ceva mai sus decвt cel drept. Fața posterioarг a rinichiului contacteazг cu diafragma și cu mușchii peretelui posterior al cavitгții abdominale, care contureazг pentru rinichi o depresiune numitг lojг renalг. Polul superior al rinichiului limitrofiazг cu glanda suprarenalг. Fața anterioarг a rinichiului drept vine оn adiacențг cu ficatul și flexura dreaptг a colonului. Marginea medialг a rinichiului drept limitrofeazг cu porțiunea descendentг a duodenului. Fața anterioarг a rinichiului stвng vine оn contact cu stomacul, pancreasul și ansele jejunului. Marginea lateralг a rinichiului stвng este adiacentг la splinг și la flexura stвngг a colonului. Poziția topograficг normalг a rinichilor este asiguratг de un aparat de fixare din care fac parte: loja renalг, pedunculul renal și tunicile renale. Un rol important оi revine presiunii intraabdominale care este menținutг de contractarea mușchilor presei abdominale. Capsulele rinichilor Rinichiul posedг cвteva capsule. Rinichiul este acoperit de capsula fibroasг, ușor detașabilг de la substanța rinichiului. La exterior de capsula fibroasг se aflг capsula adipoasг, care este deosebit de dezvoltatг pe fața posterioarг a rinichiului și are un rol important оn fixarea rinichiului. Exterior de capsula adipoasг se aflг fascia renalг, alcгtuitг din foițele prerenalг și retrorenalг. Anterior de fascia renalг se aflг peritoneul parietal. Structura rinichiului Оn secțiune frontalг rinichiul are o structurг neomogenг. Sub capsula fibroasг a rinichiului se aflг parenchimul renal, format la rвndul lui dintr-o substanțг perifericг, numitг corticalг și o substanțг profundг, numitг medularг. Parenchimul delimiteazг o cavitate, sinusul renal, amintit anterior. Sinusul renal conține elementele pediculului renal.
  • 166.
    166 Substanța corticalг arinichiului. Are o structurг neuniformг și este alcгtuitг din sectoare deschise și оntunecate, care alterneazг оntre ele. Sectoarele deschise formeazг porțiunea radiatг, iar cele de nuanțг оnchisг formeazг porțiunea convolutг. Substanța medularг a rinichiului. Aceastг substanțг, pe secțiune, are aspect de sectoare triunghiulare separate delimitate unul de altul prin coloane renale. Aceste sectoare au primit denumirea de piramide renale, оn numгr de 10-15 pentru fiecare rinichi. Fiecare piramidг renalг are o bazг, orientatг spre substanța corticalг, și un vвrf оn formг de papilг, orientat spre sinusul renal. Papila renalг conține orificiile papilare, оn care se deschid canaliculele papilare. Particularitгțile de structurг ale rinichiului și ale vaselor lui sangvine ne permit sг оmpгrțim substanța rinichiului оn segmente. Оn așa fel, pentru fiecare rinichi avem cвte 5 segmente. Fiecare segment, la rвndul sгu, este alcгtuit din 2-3 lobi. Un lob renal include o piramidг renalг cu substanța corticalг adiacentг și este delimitat de cгtre vasele sangvine. Fiecare lob renal comportг оn substanța sa corticalг pвnг la 600 de lobuli corticali. Lobulul cortical este alcгtuit dintr-o porțiune radiatг și o porțiune convolutг și este delimitat de lobulii adiacenți de cгtre vasele sangvine. Fig. 52 Structura rinichiului 1- substanюa corticalг a rinichiului; 2- substanюa medularг a rinichiului; 3- piramida renalг; 4- papila renalг; 5- calicele renal mic; 6- calicele renal mare, 7- bazinetul renal; 8- ureterul; 9- artera renalг; 10 – vena renalг. Unitatea morfofuncționalг a rinichiului Rinichiul prezintг o glandг tubularг complexг, tuburile cгreia se numesc canalicule renale sau canalicule urinare. Extremitatea оnchisг a fiecгrui canalicul renal - capsula (Șumleanski-
  • 167.
    167 Bowman ) -are aspectul unei cupe cu pereții dubli ce оnconjoarг glomerulul - un conglomerat de capilare sangvine. Peretele interior al capsulei reprezintг un epiteliu unistratificat pavimentos, care contacteazг intim cu glomerulul. Glomerulul оn ansamblu cu capsula formeazг corpusculul renal. Corpusculele renale sunt situate оn substanța corticalг a rinichiului. Capsula corpusculului renal continuг cu tubul contort (porțiunea proximalг a canaliculului nefronului), urmat de ansa nefronului (ansa Henle) care pгtrunde оn substanța medularг, iar apoi revine оn substanța corticalг prelungind cu tubul contort distal. Corpusculul renal, tuburile contorte (proximal și distal) și ansa Henle formeazг unitatea morfofuncționalг a rinichiului - nefronul, care realizeazг secreția urinei. Fiecare rinichi este alcгtuit din circa 1mln nefroni. Tubul contort distal se varsг оn porțiunea inițialг a unui canalicul rect - tubul colector. Tuburile renale recte, situate оn piramidele renale, servesc pentru eliminarea urinei și se deschid cu orificiile papilelor renale оn cavitatea calicelor renale mici. Fiecare papilг la vвrful piramidei e cuprinsг de un calice renal mic. De la unirea a 2-3 calice renale mici se formeazг un calice renal mare. Unindu-se unul cu altul, 2-3 calice renale mari formeazг o cavitate comunг numitг bazinet renal. Bazinetul renal оn regiunea hilului renal trece оn ureter. Calicele renale mari și mici, bazinetul renal și ureterul constituie cгile excretoare ale rinichiului. Pereții bazinetului, calicelor renale mari și mici au o structurг identicг. Оn pereții lor distingem tunicile mucoasг, muscularг și adventiția externг. Vascularizația rinichiului Vascularizația rinichiului se realizeazг prin artera renalг (ramurг a aortei abdominale), care la nivelul hilului renal se оmparte оn 5 ramuri. Fiecare din aceste ramuri vascularizeazг un anumit sector al rinichiului, numit segment renal. De la ramurile segmentare оncep arterele interlobare, care la baza piramidelor, оntre substanța corticalг și cea medularг, formeazг arcade arteriale. De la acestea оncep arterele interlobulare, care lanseazг vase aferente scurte - arteriole glomerulare, care pгtrund оn stratul cortical și se оndreaptг spre capsulele nefronilor. Оn interiorul capsulelor vasele aferente formeazг glomeruli renali. Din fiecare glomerul iese un vas arterial de calibru mai redus - arteriola glomerularг eferentг, care formeazг ulterior o altг rețea capilarг оn jurul canaliculelor renale. De la aceastг rețea capilarг оși iau originea venele ce оnsoțesc vasele arteriale respective și confluвnd formeazг, оn fine, venele renale, care se varsг оn vena cavг inferioarг. Ureterul - ureter Ureterul constituie un organ par, care оncepe din partea оngustг a bazinetului renal și se terminг la nivelul de intrare оn vezica urinarг. Funcția ureterului constг оn a evacua urina din rinichi оn vezica urinarг. Ureterul are o formг de tub și este dispus retroperitoneal. Distingem urmгtoarele pгrți ale ureterului: abdominalг, pelvianг și intramuralг. Peretele ureterului este alcгtuit din trei tunici: internг - tunica mucoasг, formeazг pliuri longitudinale. Cea medie - tunica muscularг, оn partea superioarг a ureterului este alcгtuitг din douг straturi - longitudinal și circular, iar оn partea inferioarг - din trei straturi: intern și extern - longitudinale și mediu - circular. Оn rezultatul contracțiilor tunicii musculare ureterul efectueazг mișcгri peristaltice, propulsвnd urina spre vezica urinarг. Оn exterior ureterul este tapetat de adventiție.
  • 168.
    168 Vezica urinarг -vesica urinaria Vezica urinarг este un organ cavitar impar, care executг funcția de rezervor pentru urinг. Din acest rezervor urina este evacuatг prin uretrг оn exterior. Forma vezicii urinare și dimensiunile ei variazг оn funcție de gradul de umplere cu urinг. Vezica umplutг are o formг ovalarг. Volumul vezicii urinare la omul matur echivaleazг оn medie cu 250 - 500ml. Оn vezica urinarг distingem partea anterosuperioarг, orientatг spre peretele abdominal anterior - apexul vezicii. Apexul vezicii trece оn partea cea mai largг numitг corp al vezicii. Continuвndu-se posteroinferior, corpul vezicii trece оn fundul vezicii. Partea inferioarг a vezicii urinare se оngusteazг infundibuliform și trece оn uretrг. Aceastг parte a primit numirea de col vezical. Оn porțiunea inferioarг a colului vezical se aflг orificiul intern al uretrei. Topografia vezicii urinare Vezica urinarг este situatг оn cavitatea micului bazin posterior de simfizг pubianг. Cвnd vezica este plinг cu urinг apexul ei proeminг deasupra simfizei pubiene єi vine оn contact cu peretele anterior al abdomenului. Posterior vezica urinarг la bгrbat vine оn raport cu porюiunile terminale ale ducturilor deferente, cu veziculele seminale єi rectul, iar la femeie - cu uterul єi vaginul. Vezica urinarг umplutг se dispune оn raport cu peritoneul mezoperitoneal, iar cвnd e golitг - retroperitoneal. Structura vezicii urinare Peretele vezicii urinare este alcгtuit din tunica mucoasг, din baza submucoasг, din tunica muscularг єi parюial din tunica seroasг. Оn locurile unde tunica seroasг lipseєte, membrana externг a vezicii urinare o constituie adventiюia. Tunica mucoasг tapeteazг vezica urinarг din interior formвnd pliuri оn vezicг оn stare evacuatг. Cвnd vezica urinarг se umple cu urinг, pliurile tunicii mucoase se niveleazг. Tunica mucoasг este mobilг єi se pliseazг cu uєurinюг, exceptвnd o porюiune micг оn regiunea fundului vezical – trigonul vezical, unde membrana mucoasa aderг intim la membrana muscularг. La vвrful acestui trigon, pe tunica mucoasг existг orificiul intern al uretrei, iar la capetele limitei posterioare a trigonului vezical se aflг douг orificii ureterice . Baza submucoasг оn peretele vezicii urinare e destul de dezvoltatг. Graюie acesteia tunica mucoasг se poate plisa cu uєurinюг. Оn regiunea trigonului vezical baza submucoasг lipseєte. Spre exterior de ea оn peretele vezicii urinare se aflг tunica muscularг, alcгtuitг din trei straturi. Straturile intern єi extern sunt orientate longitudinal, iar cel mediu, deosebit de puternic e orientat circular. Оn regiunea orificiului intern al uretrei stratul mediu circular este deosebit de dezvoltat єi formeazг sfincterul vezicii urinare. Excreюia Оn rezultatul proceselor de activitate vitalг a organismului, pe parcursul schimbului de materii se formeazг produse finale ale dezagregгrii care nu mai pot fi utilizate єi, fiind toxice pentru organism, se vor elimina оn mediul extern. La om organele de excreюie sunt rinichii, glandele sudoripare, plгmвnii єi intestinul. Оn funcюie de excreюie, rinichilor le revine un rol principal, deoarece 75 % din cantitatea totalг a substanюelor eliminate din organism revine anume pe seama acestor organe. Rinichii eliminг cu urina produsele finale ale scindгrii proteinelor: ureea, acidul uric, creatinina. Pe lвngг
  • 169.
    169 acestea, ei maieliminг surplusul de apг єi sгruri minerale, substanюele eterogene absorbite оn sвnge (de exemplu penicilina, sгrurile iodate, coloranюii etc.). Оn urma excreюiei renale, sвngele se purificг, menюinвndu-se la un nivel constant compoziюia lui chimicг, reacюia mediului (pH), presiunea osmoticг, componenюa ionicг єi conюinutul normal de apг оn organism. Prin plгmвni єi piele se eliminг bioxidul de carbon єi apг. Plгmвnii eliminг 99 % de bioxid de carbon єi doar 1% din acestea se eliminг prin piele. Prin intestin se eliminг sгrurile de calciu, sгrurile metalelor grele, colesterina, pigmenюii biliari (bilirubinг) єi apa. Reglarea constanюei mediului intern al organismului Timp de 24 ore omul primeєte circa 2500 ml apг: 150ml sub formг de bгuturi, supe, compot; aproximativ 650 ml apг se conюin оn alimentele оn stare solidг. Pe lвngг acestea, aproximativ 300-400 ml apг se formeazг оn organism оn urma oxidгrii proteinelor, lipidelor єi glucidelor. Оn vederea menюinerii оn organism a unei cantitгюi constante de apг debitul ei va egala cu pierderile. Оn eliminarea apei din organism rolul principal revine rinichilor. Urina eliminatг timp de 24 ore (diureza) constituie circa 1500 ml. Restul apei este eliminatг prin plгmвni (500 ml) єi piele (500ml); materiile fecale conюin apг оn cantitгюi mult mai mici . Mecanismul uropoezei Procesul formгrii urinei decurge оn douг faze: iniюial, оn corpusculii renali prin filtrare se formeazг urina primarг; mai apoi оn tuburile renale se reabsorb apa єi substanюele necesare organismului єi se excretг unele din substanюele eterogene: coloranюii, medicamentele, creatina, NH3, H+ , formвndu-se astfel urina secundarг sau definitivг. Aєadar, оn uropoezг se disting trei procese: filtrarea glomerularг, reabsorbюia єi secreюia. Timp de 1 minut prin rinichi trec 1200 ml sвnge, iar оn 24 de ore tot sвngele organismului trece prin aceste organe aproximativ de 200 ori. Mecanismul formгrii urinei primare Оn corpusculii renali se efectueazг filtrarea plasmei sangvine din capilarele glomerulare оn cavitatea capsulei nefronului. Filtrarea reprezintг procesul de trecerea apei єi substanюelor hidrosolubile prin peretele capilar sub influenюa diferenюei de presiune care se creeazг de o parte єi de cealaltг a membranei. Filtrarea glomerularг se datoreazг presiunii sangvine foarte оnalte ce se menюine оn capilarele glomerulului – 60 -70 mm Hg. (оn capilarele altor юesuturi presiunea sвngelui constituie circa 30 mm Hg). Presiunea mai ridicatг se creeazг aici datoritг faptului, cг оn rinichi arterele formeazг douг reюele capilare , dintre care menюionгm aєa – zisa reюea miraculoasг; pe lвngг aceasta, artera glomerularг este mult mai largг decвt cea eferentг. Оn 24 de ore se formeazг 150 – 180 l urinг primarг, aceasta, pe lвngг produsele dezagregгrii ( uree, acid uric), conюine toate componentele plasmei sangvine, cu excepюia proteinelor, inclusiv substanюe necesare organismului: aminoacizi , glucozг, sгruri minerale, vitamine. Mecanismul formгrii urinei definitive Urina primarг propulseazг din capsula corpusculului renal оn tuburile urinifere. Pe mгsura scurgerii urinei primare prin sistemul tuburilor renale se desfгєoarг procesele de reabsorbюie оn sвnge al glucozei, aminoacizilor, vitaminelor, multor sгruri minerale єi a apei. Оn rezultatul reabsorbюiei din 150 l urinг primarг se formeazг 1.5 urinг definitivг. Reabsorbюia prezintг un proces fiziologic foarte complex, care se realizeazг pe baza consumului de energie chimicг оn
  • 170.
    170 celulele epiteliale aletuburilor urinifere. Acest proces, numit vehiculare activг, este оnsoюit de un consum sporit de oxigen, fapt ce indicг metabolismul intens оn rinichi. Trecвnd prin sistemul tuburilor urinare, urina primarг оєi sporeєte concentraюia. Оn sвnge se reabsorb mari cantitгюi de apг єi toate substanюele necesare organismului. Epiteliul tuburilor renale se distinge prin proprietatea de a efectua o absorbюie selectivг. Astfel, substanюele necesare organismului – glucoza, aminoacizii, sarea de bucгtгrie єi alte sгruri minerale pot fi reabsorbite оn sвnge оn оntregime atunci cвnd organismul are nevoie de ele. Оnsг atunci cвnd aceste substanюe se conюin оn sвnge оn cantitгюi excesive, ele se eliminг parюial cu urina, cum are loc, de exemplu eliminarea glucozei оn diabetul zaharat sau dupг ingerarea unor cantitгюi mari de zahгr,cвnd concentraюia glucozei оn sвnge este mult prea ridicatг. Dacг alimentele conюin sare de bucгtгrie оn cantitгюi insuficiente, eliminarea acesteia cu urina aproape оnceteazг. Deci, rinichii regleazг foarte fin conюinutul оn sвnge a diferitelor substanюe necesare organismului economisind materiile preюioase єi cele ce sunt lipsг, dar eliminвnd surplusurile de alte substanюe. O parte din produsele finale ale metabolismului – creatinina, sulfaюii - nu se absorb de epiteliul tuburilor urinifere, iar ureea se reabsoarbe оn cantitгюi infime. Aceste substanюe formeazг concentraюii mari оn urina definitivг єi sunt eliminate din organism. Urina єi proprietгюile ei. Urina reprezintг un lichid transparent de culoare galbenг-deschisг, conюinвnd 95% apг єi 5% substanюe solide. Componenюii principali ai urinei sunt ureea (2%), acidul uric (0.05%) єi creatinina(0.075%). Urina conюine de asemenea diferite sгruri de sodiu єi potasiu. Timp de 24 ore cu urina se eliminг 25 - 30 g uree єi 15 - 25 g sгruri minerale. Densitatea relativг a urinei este de 1.010 -1.020, iar reacюia ei poate fi slab acidг, neutrг sau alcalinг, оn dependenюг de caracterul alimentelor ingerate. Оn alimentarea cu produse din carne, reacюia mediului urinei este neutrг sau slab acidг, iar оn alimentarea vegetalг devine slab alcalinг. Reglarea metabolismului apei єi balanюei de sгruri se realizeazг pe cale neurohumoralг. Excitaюiile dureroase puternice diminueazг sau chiar оntrerup secreюia urinei. Eliminarea urinei . Urina produsг оn rinichi trece din bazinetele renale оn uretere, acestea propulsвnd-o prin contracюii peristaltice, picгturг cu picгturг, оn vezica urinarг. Оn stare de vacuitate vezica urinarг este contractatг, оnsг pe mгsura acumulгrii urinei pereюii vezicii urinare se extind. Trecerea liberг a urinei оn uretrг este оmpiedicatг de sfincterele (intern єi extern) ale uretrei. Deєi pereюii vezicii se pot extinde considerabil, presiunea urinei оn vezicг creєte lent. La om, acumularea оn vezicг a 250 - 300 ml de urinг creeazг o presiune de aproximativ 12 -15 cm ai coloanei de apг єi provoacг o senzaюie specificг – оndemnul la micюiune (eliminarea urinei). Centrul involuntar al micюiunii se localizeazг оn porюiunea lombosacralг a mгduvei spinгrii. Evacuarea urinei din vezica urinarг se efectueazг оn mod reflex. Impulsurile nervoase de la receptorii vezicii se оndreaptг spre centrul micюiunii din mгduva spinгrii, iar de aici, prin fibrele parasimpatice ale nervilor splanhnici pelvini, spre muєchii vezicii, contractвndu-i єi concomitent relaxвnd sfincterele. Retenюia voluntarг a micюiunii lipseєte la nou nгscut, aceastг facultate оncepвnd sг aparг spre finele primului an de viaюг єi stabilindu-se complet la vвrsta de 2 ani, cвnd se creeazг un reflex condiюionat de reюinere a micюiunii. Centrii reglгrii corticale superioare a micюiunii sunt situaюi оn lobii frontali ai emisferelor cerebrale. Оn rezultatul educгrii la copii se formeazг retenюia condiюionat – reflexг a micюiunii єi apare un reflex condiюionat circumstanюial – eliminarea urinei оn anumite condiюii. Organele genitale Organele genitale sunt reprezentate de organele sexuale masculine єi feminine, interne єi externe, care determinг caracterele de sex.
  • 171.
    171 Genitalele masculine Din genitalelemasculine fac parte testiculele єi epididimul, canalele deferente єi ejaculatoare, veziculele seminale, prostata, glandele bulbouretrale, scrotul єi penisul. Fig. 53 Organe genitale masculine 1 – penisul; 2- glandul penisului; 3- testiculul: 4- funiculul spermatic; 5- ductul deferent; 6- vezica urinarг; 7- vezicula seminalг; 8- prostata; 9- rectul; 10 –uretra. Genitalele masculine interne Testiculul - testis Testiculul este un organ par, care constituie glandele sexuale masculine. Funcюia testiculelor constг оn a elabora celule sexuale masculine, numite spermatozoizi, єi a elimina оn patul sanguin hormoni sexuali masculini. Deci, testiculele sunt simultan glande exocrine єi endocrine. Testiculule sunt situate оn regiunea perineului оntr-o pungг specialг numitг scrot. Ele sunt separate unul de altul de septul scrotal єi sunt оncorporate оn tunici. Lungimea testiculului constituie оn medie 4 cm, lгюimea 3 cm, grosimea 2cm. Masa testiculului echivaleazг cu 20-30 g. Testiculul are o consistenюг durг, o formг ovalг, compresatг bilateral. Pe el distingem douг feюe: lateralг єi medialг, precum єi douг margini: anterioarг єi posterioarг, la care aderг epididimul. Pe testicul mai distingem єi douг extremitгюi: superioarг єi inferioarг.
  • 172.
    172 Structura testiculului La exteriortesticulul este acoperit cu o tunicг fibroasг densг – tunica albuginee, care aderг intim la parenchim. De-a lungul marginii posterioare a testiculului albugineea se оngroaєг єi formeazг mediastinul testiculului, de la care оn direcюie anterioarг pornesc divergвnd radiar lamele fibroase – septurile testiculare. Acestea оmpart testiculul оn lobuli. Fiecare testicul conюine circa 250 – 300 lobuli. Parenchimul testiculului este alcгtuit din tuburi seminifere contorte єi recte. Оn parenchimul fiecгrui lobul se aflг 2-3 canalicule seminifere contorte, tapetate cu epiteliu spermatogen. Aici se dezvoltг celulele sexuale masculine – spermatozoizii. Оndreptвndu-se spre mediastinul testiculului, canaliculele seminifere contorte оn regiunea apicalг a lobulilor conflueazг, formвnd canaliculele seminifere rectilinii. Aceste canalicule se scurg оn reюeaua testiculului, care este situatг оn mediastin. Din reюeaua testiculului pornesc 12 – 15 canalicule testiculare eferente, care apoi se scurg оn canalul epididimului. Spermatogeneza Spermatogeneza reprezintг procesul de formare a celulelor sexuale masculine, a spermatozoizilor. Aceastг funcюie se desfгєoarг la nivelul tubilor seminiferi contorюi оn perioada embrionarг єi apoi (dupг o latenюг оndelungatг) cu оncepere din pubertate, pe оntreg parcursul activitгюii sexuale a organismului. Produєi оn cantitгюi enorme, spermatozoizii nimerind оn cгile sexuale feminine оєi pгstreazг capacitatea de fecundare timp de 2- 3 zile. Epididimul - epididymis Epididimul este situat de-a lungul marginii posterioare a testiculului. La el deosebim cap, corp єi coadг. Parenchimul epididimului este format din 12 – 15 lobuli. Fiecare canalicul lobular se scurge оn canalul epididimului. Оn partea caudalг a epididimului canalul lui trece оn canalul deferent. Celulele sexuale masculine (spermatozoizii) , dupг cum a fost menюionat, sunt generaюi doar оn canaliculele seminifere contorte ale testiculului. Toate celelalte canalicule єi canale ale testiculului єi epididimului constituie cгi eferente. Spermatozoizii оntrг оn componenюa spermei, a cгrei parte lichidг e constituitг din secretul veziculelor seminale єi a prostatei.
  • 173.
    173 Fig. 54 Structuratesticulului 1 – tunica albuginee; 2- lobulii testiculului; 3- mediastinul testiculului; 4- epididimul; 5- funiculul spermatic. Canalul deferent - ductus deferens Canalul deferent constituie un organ par єi este o continuare a canalului epidimal, terminвndu-se la nivelul de confluenюг cu canalul secretor al veziculei seminale. Canalul deferent are o lungime de 50 cm. Topografic, оn canalul deferent distingem 4 pгrюi: - porюiunea testicularг - porюiunea funicularг - porюiunea inghinalг - porюiunea pelvianг. Porюiunea terminalг a canalului deferent se lгrgeєte єi formeazг ampula ductului deferent. Оn porюiunea ei inferioarг ampula se оngusteazг treptat єi la nivelul marginii superioare ai prostatei conflueazг cu canalul excretor ai veziculei seminale. Peretele canalului deferent este alcгtuit din tunicile mucoasг, muscularг єi adventiюie. Vezicula seminalг - vesicula seminalis Vezicula seminalг constituie un organ secretor situat оn cavitatea pelvinг, lateral de ampula canalului deferent, superior de prostatг єi inferolateral de vezica urinarг. Lungimea veziculei seminale e de circa 5 cm. Pe secюiune ea are aspectul unor vezicule comunicante. Canalul excretor al vezicii seminale se uneєte cu porюiunea terminalг a canalului deferent formвnd
  • 174.
    174 canalul ejaculator, carepenetrг prostata єi se deschide оn porюiunea prostaticг a uretrei masculine. Prostata - prostata Prostata este un organ musculoglandular impar єi eliminг un secret ce constituie o parte componentг a spermei. Prostata este situatг оn porюiunea anteroinferioarг a micului bazin sub vezica urinarг. Prin prostatг trec porюiunea iniюialг a uretrei єi canalele ejaculatoare drept єi stвng. Ca formг prostata se aseamгnг cu o castanг. La prostatг distingem baza, orientatг spre vezica urinarг, єi vвrful adiacent diafragmului urogenital. Faюa anterioarг a prostatei este orientatг spre simfiza pubianг iar faюa posterioarг este orientatг spre rect. Vecinгtatea cu rectul оnlesneєte palparea pe viu a prostatei оn peretele anterior al rectului. Faюa inferolateralг este orientatг spre plexul venos al muєchiului levator al anusului. La prostatг distingem doi lobi: drept єi stвng. Porюiunea glandei dintre uretrг єi cele douг ducturi ejaculatoare este numitг istm sau lob mijlociu. Structura prostatei Din exterior prostata este acoperitг de o capsulг, de la care spre interiorul organului deviazг septuri prostatice. Ea este alcгtuitг din юesut glandular care formeazг parenchimul glandular, precum єi din юesut muscular neted, care alcгtuieєte substanюa muscularг . Юesutul glandular se grupeazг оn complexe separate sub formг de glandule (lobuli prostatici) de structurг alveolotubarг. Numгrul alveolelor glandulare atinge 30-40 . Юesutul muscular prostatic participг la constituirea sfincterului intern (involuntar) al uretrei masculine. Canalele glandulare ale prostatei, оn confluenюг parг, se continuг оn canalele prostatice excretoare, care se deschid prin orificii punctiforme оn uretra masculinг la nivelul coliculului seminal. Glanda bulbouretralг - glandula bulbourethralis Glanda bulbouretralг (glanda Cooper) este un organ par, care eliminг un lichid vвscos menit sг protejeze mucoasa peretelui uretrei masculine contra iritгrii ei de cгtre urinг. Glandele bulbouretrale sunt situate posterior de porюiunea membranoasг a uretrei masculine оn profunzimea muєchiului transvers profund al perineului. Canalele glandei bulbouretrale penetreazг bulbul penisului єi se deschid оn uretrг. Organele sexuale masculine externe Organele sexuale masculine externe sunt prezentate de penis єi scrot . Penisul - penis Penisul este organul copulativ masculin єi serveєte la evacuarea urinei din vezica urinarг єi la ejacularea spermei оn cгile genitale ale femeii. Penisul este alcгtuit din porюiunea anterioarг liberг, numitг corpul penisului. Acesta se terminг prin glandul penian dotat la vвrf cu un orificiu оn formг de fantг, care constituie ostiul extern al uretrei masculine. Pe glandul penian distingem o porюiune mai latг numitг coroana glandului єi o porюiune strangulatг numitг colul
  • 175.
    175 glandului. Porюiunea posterioarгnumitг rгdгcina penisului se inserг pe oasele pubiene. Corpul penisului este tegumentat cu piele finг deplasabilг, care trece оn pielea muntelui Venus оn sus єi оn pielea scrotului, оn jos. Оn porюiunea anterioarг a corpului penian pielea formeazг un repliu cutanat pronunюat numit prepuюiu penian, care acoperг glandul, trecвnd apoi оn pielea glandului penian. Оn partea inferioarг a glandului, prepuюiul se uneєte cu glandul prin frenulul prepuюial. Pielea foiюei interne a prepuюiului conюine glande prepuюiale. Оntre gland єi prepuюiu se aflг cavitatea prepuюialг care anterior se deschide cu un orificiu care lasг sa treacг glandul оn timpul retrotracюiunii prepuюiului. Penisul este alcгtuit din douг corpuri cavernoase , situate paralel spre partea dorsalг єi dintr- un corp spongios, situat sub ele. Extremitгюile posterioare ale corpurilor cavernoase se rгsfirг lateral formвnd pedunculii penisului, care se inserг pe ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Corpul spongios al penisului оn porюiunea proximalг (posterioarг) este dilatat єi formeazг bulbul penian, iar оn porюiunea distalг (anterioarг) se оngroaєг єi formeazг glandul penian. Corpul spongios al penisului este penetrat de uretrг, care se terminг pe glandul penian cu orificiul sгu extern. Corpii cavernoєi єi spongios ai penisului sunt alcгtuiюi din traveuri cartilaginoase ce deviazг de la tunica albuginee, care оi acoperг din exterior. Acestea reprezintг niєte trabecule care delimiteazг sistemul de cavitгюi comunicante (caverne), tapetate cu epiteliu. Cвnd cavernele se umplu cu sвnge pereюii lor se disting, corpii cavernoєi єi spongioєi ai penisului se umflг, asigurвnd erecюia. Uretra masculinг - uretra masculina Uretra masculinг este un organ impar оn formг de tub cu lungimea de 16 -22 cm. Ea penetrг prostata, diafragmul urogenital єi corpul spongios al penisului. Uretra masculinг serveєte la evacuarea urinei єi ejacularea spermei. Ea оncepe cu orificiul intern al uretrei din peretele vezicii urinare єi se terminг cu orificiul extern al uretrei, situat pe glandul penian. Din punct de vedere topografic uretra masculinг se divide оn trei pгrюi: prostaticг, membranoasг єi spongioasг, iar din punct de vedere al mobilitгюii оn douг pгrюi: fixatг єi mobilг. Porюiunea prostaticг reprezintг segmentul iniюial al uretrei, care strгpunge prostata єi mгsoarг оn lungime 3 cm, constituind la acest nivel cea mai largг porюiune a uretrei. Aici, pe peretele posterior al uretrei, se aflг o proeminenюг nu prea mare – coliculul seminal , pe vвrful cгruia se deschid ducturile ejaculatoare, lateral de colicul se gгsesc orificiile canalelor excretoare a prostatei. Оn jurul porюiunii iniюiale ale uretrei sunt situate celule musculare netede, care formeazг sfincterul intern (vezical) involuntar al uretrei. Porюiunea membranoasг оncepe la nivelul marginii inferioare a prostatei єi se extinde pвnг la bulbul penisului, prezentвnd cea mai оngustг єi mai scurtг ( circa 1cm) parte a uretrei ce strгpunge diafragmul urogenital. La acest nivel se situeazг sfincterul voluntar al uretrei. Lateral єi posterior de uretrг se gгsesc glandele bulbouretrale. Porюiunea spongioasг fiind cel mai lung (circa 15 cm) segment al uretrei este оnconjuratг de юesutul corpului spongios al penisului. La nivelul glandului penisului uretra formeazг o dilatare – fosa navicularг, care se terminг cu orificiul extern. Оn tunica mucoasг a uretrei se aflг un numгr mare de glande – glandele uretrale ( Littre), care se deschid оn lumenul uretrei. Spre exterior de tunica mucoasг peretele uretrei masculine este alcгtuit din baza submucoasг єi din tunica muscularг, constituitг din straturi longitudinale єi circulare. Pe tot traiectul sгu uretra masculinг, privitг оn ansamblu, este incurbatг єi are forma literei S.
  • 176.
    176 Fig. 54 Secюiunefrontalг prin vezica urinarг єi prin uretrг la bгrbaюi 1 – vezica urinarг; 2- ureterul; 3- prostata; 4- glanda bulbouretralг; 5- rгdгcina penisului; 6- corpul cavernos al penisului; 7- corpul spongios al penisului; 8- uretra; 9- glandul penisului; 10 – orificiul extern al uretrei. Fiziologie Penisul participг la micюiune datoritг uretrei care оl strгbate. Micюiunea se poate executa numai atunci cвnd penisul este flasc. Оn erecюie, porюiunea membranoasг a uretrei este comprimatг de muєchii perineului, iar micюiunea devine imposibilг. Erecюia duce la alungirea, оngroєarea, оntгrirea (cu excepюia glandului), deformarea єi ridicarea penisului оnaintea abdomenului. Оn erecюie faюa dorsalг a penisului descrie o uєoarг concavitate. Erecюia este оn primul rвnd un fenomen vascular dependent de erotizare, deci condiюionat psihic. Datoritг impulsurilor nervoase venite prin nervii cavernoєi se produce vasodilataюia bruscг a arterelor helicine, destinderea cavernelor centrale єi tensiunea trabeculelor єi a albugineei. Se produce concomitent o stazг venoasг datoritг comprimгrii cavernelor periferice (de la care pleacг venele) de cгtre cavernele centrale destinse. Staza venoasг este favorizatг єi de contracюia muєchilor perineului care оngreuneazг refluxul sвngelui de la nivelul penisului. Datoritг mecanismelor menюionate, sвngele stagneazг оn cavernele corpului cavernos, care devine dur єi rigid. Corpul spongios are o participare redusг la оntгrirea penisului , dar el se alungeєte pentru a putea urma modificгrile corpului cavernos. Ejacularea constг оn eliminarea sacadatг єi ritmicг a spermei ca urmare a contracюiilor spasmodice ale ductelor epididimare єi a ductelor deferente; se mai produc contracюii ale muєchilor perineului єi ale muєchiului sfincter al uretrei care comprimг prostata єi glandele bulbouretrale, determinвnd expulzarea secreюiilor acestor formaюiuni.
  • 177.
    177 Lichidul seminal (spermatic)este produs la nivelul epididimului, ductului deferent, veziculei seminale, prostatei єi a glandei bulbouretrale. Lichidul seminal conюine spermatozoizii, asigurвndu-le acestora un mediu biologic prielnic. Spermatozoizii produєi la nivelul tuburilor seminiferi contorюi ai testiculelor sunt depozitaюi оn ductele eferente din capul epididimului, de unde se eliminг оn timpul ejaculгrii. Prin ejaculare lichidul seminal оmpreunг cu spermatozoizii sunt depuєi оn vaginг. Funiculul spermatic - funiculus spermaticus Funiculul spermatic este constituit din ductul deferent, artera testicularг єi venele respective, vase limfatice єi nervi, toate оnconjurate de cвteva tunici. Funiculul spermatic se extinde de la marginea posterioarг a testiculului pвnг la nivelul inelului inghinal intern, unde vasele se despart de ductul deferent. Funiculul spermatic se formeazг odatг cu descinderea testiculului din cavitatea abdominalг оn scrot. De menюionat, cг testiculul оєi оncepe dezvoltarea оn cavitatea abdominalг єi cг оnainte de naєtere ambele testicule se aflг deja оn scrot. Absenюa testiculelor оn scrot se numeєte criptorhism. Scrotul - scrotum Scrotul prezintг o pungг tegumentarг , оn care sunt situate testiculele, epididimele єi porюiunile inferioare ale funiculilor spermatice. Pe linia medianг a scrotului , de la faюa inferioarг a penisului pвnг la orificiul anal, se extinde rafeul scrotului. Оn rest suprafaюa externг a scrotului este acoperitг de cute, mai mult sau mai puюin numeroase. Оn procesul descinderii, testiculul atrage cu sine diverse straturi ale peretelui abdominal, care оnvelind testiculul єi funiculul spermatic formeazг tunicile acestora. Imediat sub pielea scrotului se aflг un strat de юesut conjunctiv modificat, lipsit de celule adipoase, dar conюinвnd multe celule musculare netede. Datoritг celulelor musculare netede, acest strat are culoare roєie єi este numit tunica dartos. Imediat sub ea se aflг o foiюг fascialг – fascia spermaticг externг. Urmгtorul strat ce оnveleєte testiculul єi funiculul spermatic este constituit din douг formaюiuni – din fascie єi din fibre musculare, care se extind pвnг la suprafaюa testiculului – muєchiul cremaster єi fascia cremastericг. Muєchiul cremaster derivг de la muєchiul oblic abdominal intern, de la muєchiul transvers al abdomenului єi contractвndu-se ridicг testiculul. Sub muєchiul cremaster se aflг fascia spermaticг internг, care prezintг continuarea fasciei transverse abdominale оnveliєul seros al testiculul , tunica vaginalг, care este constituitг din douг foiюe. Una (lamela visceralг) concreєte cu tunica albuginee a testiculului, iar cealaltг (foiюa parietalг) vine оn raport cu fascia spermaticг internг. Ambele lamele delimiteazг o cavitate seroasг оnchisг, aceasta оnconjurвnd testiculul. Tunica vaginalг derivг din prelungirea vaginalг a peritoneului єi se formeazг оn timpul descinderii testiculului оn scrot. Оn rezultatul concreєterii foiюelor peritoneale la nivelul porюiunii superioare a prelungirii vaginale comunicarea dintre cavitatea peritonealг єi cavitatea seroasг a scrotului se оnchide. Оn cazurile cвnd nu se оnchide prelungirea vaginala a peritoneului , оntre cele doua cavitгюi persistг un canal de comunicare, care poate servi ca loc de trecere a herniilor inghinale congenitale.
  • 178.
    178 Genitalele feminine Organele genitaleale femeii оndeplinesc funcюia de reproducere, єi dintre ele fac parte: ovarele, sunt cele douг glande sexuale care produc celulele sexuale feminine ovulele. Acestea sunt conduse оn tubele uterine, unde se petrece fertilizarea .Tubele sunt douг conducte prin care oul fertilizat este condus оn uter, organul principal al gestaюiei. Оn uter se dezvoltг oul fecundat pвnг devine fгt. Dupг uter urmeazг vagina , organul prin care fгtul este expulzat la naєtere, dar care totodatг este єi organul copulaюiei. La intrarea vaginei se gгsesc o serie de formaюiuni , care оmpreunг formeazг vulva . Tubele uterine, uterul єi vagina constituie cгile genitale. Acestea оmpreunг cu ovarele alcгtuiesc organele genitale interne . Formaюiunile vulvei constituie organele genitale externe . Tot оn acest capitol vom descrie єi glandele anexe ale organelor genitale feminine, precum єi complexul musculo - fascial al perineului. Fig. 56 Genitalele feminine interne 1 – orificiul abdominal al tubei uterine; 2- fimbriile tubei; 3- infundibulul tubei; 4- ampula tubei; 5- plicile longitudinale ale mucoasei tubei; 6 – istmul tubei; 7- orificiul uterin al tubei; 8- cavitatea corpului uterin; 9- fundul uterului; 10 –corpul uterului; 11- istmul uterului; 12- porюiunea supravaginalг a colului; 13 – cavitatea colului cu plicile palmate; 14- porюiunea vaginalг a colului uterin.; 15 – vaginul.
  • 179.
    179 Genitalele feminine interne Ovarele- ovarium Ovarele constituie un organ par, glanda sexualг femininг , care este situatг оn cavitatea micului bazin. Оn ovare se dezvoltг єi se maturizeazг celulele sexuale feminine (ovulele), tot aici se elaboreazг hormonii sexuali feminini care trec оn sвnge єi limfг. Ovarul are o formг ovoidг єi o culoare roz – palг. Pe faюa ovarului unei femei care a nгscut deja se vгd adвncituri єi cicatrice care sunt urmele ovulaюiei єi transformгrilor corpilor galbeni. Masa ovarului echivaleazг 5- 8 g. La ovar distingem douг feюe: medialг, orientatг оn cavitatea micului bazin, єi lateralг, adiacentг la peretele micului bazin. Feюele ovarului trec оn cele douг margini ale lui: liberг єi mezovaricг. Pe marginea mezovaricг a ovarului se aflг o depresiune numitг hilul ovarului prin care оn ovar оntrг vase sangvine єi nervi. La ovar mai distingem єi douг extremitгюi: tubarг, orientatг spre salpinge єi uterinг,care este ataєatг la uter prin ligamentul propriu al ovarului. Acest ligament porneєte de le extremitatea uterinг a ovarului spre unghiul lateral al uterului, printre cele douг foiюe ale ligamentului lat al uterului. Din aparatul ligamentar al ovarului mai face parte єi ligamentul suspensor al ovarului. Ovarul mai este fixat єi cu mezou scurt, care reprezintг o duplicaturг de peritoneu. Ovarele nu sunt acoperite de peritoneu. La capгtul tubar al ovarului se fixeazг cea mai mare fimbrie ovarianг a salpingelui. Topografia ovarelor depinde de poziюia uterului єi de dimensiunile lui ( оn perioada de sarcinг ). Organele fac parte din organele deosebit de mobile ale cavitгюii micului bazin. Structura ovarului Dupг cum sa menюionat, ovarele sunt organele principale ale apгratului genital al femeii. Pe de o parte, la nivelul lor se dezvoltг єi se maturizeazг celulele sexuale feminine (gameюii) , care dupг fecundare dau naєtere zigotului determinвnd gestaюia; pe de altг parte ovarele secretг hormonii sexuali, care pregгtesc organele genitale оn vederea graviditгюii, protejeazг ovulaюia sarcinii єi dezvoltг caracterele sexuale secundare feminine . Deoarece cele douг procese se desfгєoarг оntr-o strвnsг corelaюie, studiul lor se face оmpreunг. Pe secюiune, ovarul apare constituit оn felul urmгtor: la suprafaюг este acoperit de un epiteliu sub care se gгseєte un оnveliє conjunctiv numit tunica albuginee . Sub aceste оnveliєuri se gгsesc cele douг zone caracteristice ale ovarului: una centralг – medularг єi alta perifericг – corticalг. Medulara ovarului este formatг din юesut conjunctiv lax. Оntre aceste elemente se gгsesc numeroase vase sangvine єi fibre nervoase. Corticala ovarului conюine elementele cele mai caracteristice єi mai importante ca valoare funcюionalг a glandei: foliculii ovarieni оn diferite faze de evoluюie sau involuюie. Cea mai mare parte a corticalei este formatг dintr-un юesut conjunctiv care are semnificaюia de stromг. Stroma corticalei conюine foliculi ovarieni оn diferite faze de evoluюie. Forma iniюialг o reprezintг foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi sferoidali plini. Urmeazг o lungг gamг de forme evolutive: foliculii primari asemгnгtori, оnsг ceva mai mari decвt cei primordiali; foliculii secundari plini єi care devin apoi cavitari єi оn fine, foliculii terюiari maturi de Graaf. Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformгri succesive pe care le suferг ovogoniile (celulele sexuale) єi celulele foliculare (celulele satelite) pвnг la eliberarea unui ovocit prin fenomenul ovulaюiei. Dupг ovulaюie, evoluюia foliculului ovarian
  • 180.
    180 este оncheiatг. Оncavitatea folicularг se va organiza o nouг structurг numitг corpul galben. Atвt foliculul ovarian cavitar cвt єi corpul galben au o importantг funcюie endocrinг. Оn timp ce foliculul ovarian are o dublг funcюie, la nivelul sгu se desfгєoarг procesele ovogenezei, iar unele structuri ale sale elaboreazг єi hormonii sexuali feminini sau estrogenii; corpul galben are numai funcюie endocrinг, el produce progesteronul. Dezvoltarea єi maturarea foliculilor ovarieni єi apoi constituirea оn locul lor a corpilor galbeni sunt procese ritmice periodice, care оn mod normal se desfгєoarг оntr-un interval de 28 zile єi constituie оn totalitatea lor ciclul ovarian. Raportate la un ciclu menstrual (care vom vedea cг dureazг tot 28 de zile), succesiunea aproximativг a fenomenelor este urmгtoarea: dezvoltarea єi maturarea foliculului ovarian se petrece оntre zilele 1-a єi a 13-a; ovulaюia se produce оn ziua a 14-a; constituirea єi evoluюia corpului galben au loc оntre zilele 15- 25; iar оntre zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care apoi v-a fi оnlocuit cu юesutul cicatricial – corpul albicans. Fenomenele care caracterizeazг ciclul ovarian (creєterea єi maturarea foliculilor, formarea єi evoluюia corpilor galbeni) se gгsesc sub controlul hipotalamo - hipofizar. Ovulaюia constг оn ruperea foliculului ovarian matur cu expulzarea ovocitului de ordinul II єi reprezintг fenomenul esenюial al ciclului ovarian. Funcюia endocrinг a ovarului se instaleazг la pubertate єi dureazг pвnг la climacteriu. Hormonii secretaюi de ovar sunt estrogenii єi progesteronul. Etapele de vвrstг ale femeii: 1. Copilгria – pвnг la 12 ani. 2. Pubertatea – оnceputul ei este marcat de menarhг; prezintг mari variaюii individuale єi se instaleazг оn jurul vвrstei de 12-14 ani. Pubertatea constituie etapa оn care reproducerea devine posibilг єi e caracterizatг prin accelerarea dezvoltгrii fizice, sexuale єi psihice a fetiюei. Menarha, adicг prima menstruaюie marcheazг instalarea ciclurilor uterine єi e determinatг de maturaюia primilor foliculi ovarieni. 3. Perioada activг, de fertilitate dureazг de la 14 la 42 - 45 ani. 4. Climacteriul – оncetarea fiziologicг a funcюiei genitale оmpreunг cu toate modificгrile morfologice єi funcюionale care o оnsoюesc. Prezintг mari variaюii individuale єi se situeazг оntre 45 – 55 ani. Climacteriul este o perioadг lungг, intercalatг оntre perioada activг єi senium, care desemneazг sfвrєitul vieюii genitale; climacteriul este un fenomen fiziologic general, complex. El nu este doar un episod de declin al funcюiilor ovariene, ci un fenomen pluriglandular legat de modificгri multiple endocrine єi nervoase. Modificгrile morfologice єi funcюionale nu sunt date numai de diminuarea activitгюii glandelor sexuale, ci constituie єi preludiul оmbгtrвnirii propriu-zise. Оn cortegiul de fenomene ale climacteriului, momentul suprimгrii ciclurilor menstruale constituie menopauza (latineєte; mensis - lunг + pausis - оncetarea ). 5. Senescenюa – оmbгtrвnirea normalг, faza de repaus sexual. Salpingele (trompa uterinг) - tuba uterina Salpingele єi trompele uterine sunt douг conducte musculo - membranoase care se оntind de la uter pвnг la ovare. Trompele uterine au rol important оn captarea ovocitului apoi оn vehicularea acestuia єi a spermiilor. Оn treimea sa lateralг se petrece fecundaюia. Ea oferг apoi condiюii favorabile pentru efectuarea primilor diviziuni ale zigotului єi migrarea acestuia spre cavitatea uterinг. Tuba uterinг are o lungime de 10 - 12 cm єi prezintг 4 segmente: - Infundibulul
  • 181.
    181 - Porţiunea ampulară -Istmul - Porţiunea uterină. Lumenul salpingelui comunicг pe de o parte cu cavitatea uterinг prin orificiul uterosalpingian, pe de altг parte se deschide cu orificiul abdominal al salpingelui оn cavitatea abdominalг. De aici rezultг cг la femei cavitatea abdominalг comunicг prin lumenul salpingelor, prin cavitatea uterinг єi prin vagin cu mediul extern. Infundibulul salpingelui se terminг cu niєte fimbrii salpingiene. O fimbrie este mai lungг decвt celelalte. Ea ajunge pвnг la ovar єi se fixeazг pe el , pentru care fapt e numitг fimbrie ovaricг. Rolul fimbriilor ovariene constг оn a dirija miєcarea ovocitului spre infundibulul salpingelui. Structura peretelui salpingelui Peretele salpingelui din exterior e prezentat de tunica seroasг sub care se aflг baza subseroasг. Urmгtorul strat al peretelui salpingelui e prezentat de tunica muscularг, ce este alcгtuitг din douг straturi: longitudinal єi circular. Sub tunica muscularг se aflг tunica mucoasг, formatг din pliuri longitudinale pe tot parcursul salpingelui. Tunica mucoasг este tapetatг cu un epiteliu, cilii cгruia realizeazг ondulaюii vibratile оn direcюia uterului. Acest epiteliu mai conюine єi celule secretorii, care elaboreazг un produs de un aspect mucos, care оmpreunг cu lichidul absorbit din cavitatea peritonealг formeazг lichidul tubar. Acesta umezeєte suprafaюa mucoasei trompei єi serveєte la nutriюia zigotului єi al blastocistului оn decursul migrгrii sale prin oviduct. Curentul lichidian favorizeazг ascensiunea spermatozoizilor. Anatomie aplicatг Sarcina ectopicг tubarг. Оn mod normal, zigotul trece prin tubг оn uter, unde se implanteazг єi оєi continuг dezvoltarea. Uneori implantarea oului se face оn afara cavitгюii uterine la nivelul tubei – este sarcinг ectopicг tubarг. Gravitatea sarcinii tubare constг оn faptul cг dupг un anumit timp se produce ruptura trompei, оnsoюitг de o hemoragie internг gravг. Uterul - uterus Uterul este un organ muscular cav impar, оn care se dezvoltг embrionul єi se poartг fгtul; la sfвrєitul sarcinii el expulzeazг fгtul єi anexele lui. Forma, dimensiunile єi raporturile lui variazг оn funcюie de vвrsta femeii, diferite stгri funcюionale, graviditate. Conformaюia externг Uterul are forma unui trunchi de con turtit оn sens antero – posterior, avвnd baza orientatг оn sus єi vвrful оn jos. Aproximativ оn partea sa mijlocie, uterul conюine o оngustare – istmul, care оl оmparte оn douг porюiuni: - una superioarг – corp - alta inferioarг – colul. Corpul uterului are douг feюe (vezicalг єi intestinalг) ; douг margini ( dreaptг єi stвngг ), fundul єi douг unghiuri tubare. Colul uterin are formг cilindricг, uєor bombat la mijloc. Extremitatea superioarг a vaginei se оnserг pe col. Inserюia vaginei pe colul uterin, оl оmparte pe acesta оn douг pгrюi: - porюiunea supravaginalг - porюiunea vaginalг.
  • 182.
    182 Vвrful porюiunii vaginaleeste perforat de un orificiu – ostiul uterin, care conduce оn cavitatea uterinг. La virgine єi la nulipare colul uterin este mai subюire, are suprafaюa netedг єi regulatг, iar la palpare prezintг o consistenюг fermг, dar elasticг. La multipare colul devine tot mai voluminos, cilindric ( sub formг de dop de єampanie), iar la suprafaюг e neregulat. Ostiul uterin numit de clinicieni orificiul extern al colului, are forme diferite la virgine, nulipare sau multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform. De obicei, el are forma unei depresiuni transversale, latг de 4-6 mm. Dupг оncetarea vieюii sexuale el tinde sг-єi accentueze dispoziюia transversalг. La multipare ostiul uterin apare ca o despicгturг transversalг, latг de 10-15mm, care оmparte colul оn douг buze: anterioarг єi posterioarг. Cu creєterea numгrului de naєteri, ostiul uterin tinde tot mai mult sг rгmвnг оntredeschis. Dimensiunile uterului. La femeia adultг, nuliparг sunt urmгtoarele: lungimea = 6 cm, lгюimea la nivelul fundului = 4 cm, grosimea = 2 cm. La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1cm. La nou - nгscutг єi la fetiюг, colul e mai mare decвt corpul (aproximativ 3/5 din lungimea totalг a uterului). La nulipare cele douг segmente sunt aproape egale ( corpul e cu ceva mai mare). La multipare corpul are dimensiuni єi mai mari (2/3 din lungimea totalг a uterului). Оn graviditate dimensiunile uterului cresc cu progresarea sarcinii. Medicul stabileєte cu aproximaюie luna оn care se gгseєte fгtul dupг nivelul la care a ajuns fundul uterului. Uterul depгєeєte marginea superioarг a simfizei pubiene la 3 luni єi ajunge la ombilic la 5 luni. La 8 luni se gгseєte la jumгtatea distanюei dintre ombilic єi procesul xifoidian, iar оn luna a 9-a a urcat pвnг la xifoid. Cгtre termenul naєterii, fundul uterului coboarг puюin deoarece capul fгtului s-a angajat оn strвmtoarea superioarг a pelvisului. Greutatea uterului este оn medie de 50- 70 g, fiind mai uєor la nulipare ( 50-60 g), decвt la multipare (60-70g). Uterul este situat оn centrul cavitгюii pelviene: оnapoia vezicii urinare, оnaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sгu se aflг sub planul strвmtorii superioare a pelvisului pe care nu o depгєeєte decвt оn sarcinг sau оn unele procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuг cu ligamentele late ale uterului. Uterul are o mobilitate destul de mare, оnsг el revine mereu la poziюia sa obiєnuitг datoritг aparatului de fixarea a uterului. Din acest aparat fac parte: - peritoneul - ligamentele late ale uterului - ligamentele rotunde ale uterului є.a. - Structura uterului Оn interiorul uterului se gгseєte o cavitate, care ocupг atвt corpul cвt єi colul uterin. La nivelul unghiurilor uterine cavitatea se continuг cu canalele tubare, iar prin ostiul uterin se deschide оn vagin. Cavitatea uterinг devine realг atunci cвnd gгzduieєte o sarcinг sau se dezvoltг o tumoare. Cavitatea uterului este divizatг printr-o strangulare situatг la nivelul istmului оn douг compartimente: - cavitatea corpului - canalul cervical Peretele uterului este formatг din trei tunici: - seroasг - muscularг - mucoasг Tunica seroasг sau perimetrul este formatг din foiюa peritonealг care оmbracг uterul. Sub tunica seroasг se aflг o pгturг subюire de юesut conjunctiv – stratul subseros.
  • 183.
    183 Tunica muscularг saumiometrul este stratul cel mai bine dezvoltat. Miometrul este format din trei straturi: extern – longitudinal mediu – circular intern – longitudinal Tunica mucoasг sau endometrul aderг strвns la miometru, fгrг interpunerea unei submucoase. Grosimea ei variazг оntre 2 mm єi 9 mm оn funcюie de etapele ciclului uterin sau menstrual. Conюine epiteliu simplu, cuboprismatic єi glande uterine. Mucoasa uterinг este puternic hormono - dependentг єi prin aceasta supusг unor intense modificгri ciclice. Sub influenюa hormonilor ovarieni – foliculina єi progesteronul – mucoasa uterinг se pregгteєte lunar оn vederea nidгrii zigotului. Оn lipsa nidaюiei, stratul superficial sau funcюional al endometrului оmpreunг cu o cantitate de sвnge se eliminг sub formг de menstruaюie. Din stratul profund sau bazal, оn care se gгsesc glandele uterine, se face regenerarea endometrului (dupг menstruaюie , naєteri, raclaje), dupг aceasta оncepe un nou ciclu. La fetiюa prepuberг endometrul este subюire, epiteliul e simplu, cubic, lipsit de glande. Оn jurul vвrstei de 12-15 ani, sub influenюa foliculinei se instaleazг prima menstruaюie (menarha), urmatг de o perioadг de cicluri neregulate. Epiteliul devine prismatic, оnalt єi se dezvoltг glandele. La femeia adultг оn perioada de activitate genitalг, mucoasa uterinг suferг o serie de modificгri ciclice caracteristice. Acestea sunt corelate єi determinate de maturarea foliculilor ovarieni cu elaborarea foliculinei, urmatг de formarea corpului galben cu secreюia progesteronului. Оn jurul vвrstei de 45 ani menstruaюia оnceteazг( menopauza) . Mucoasa devine subюire єi se atrofiazг. Ciclul menstrual sau uterin Ciclul menstrual cuprinde o serie de modificгri profunde periodice ciclice, pe care le suferг mucoasa uterinг. Aceste modificгri sunt consecinюa unor fenomene care se petrec concomitent, оn lanю , оn adenohipofizг єi ovar, єi sunt reglate de centrii nervoєi diencefalici. Se admite cг durata medie a ciclului menstrual normal este de 28 de zile (cu variaюii оntre 21-31 de zile). Se considerг cг un ciclu menstrual оncepe cu prima zi de sвngerare uterinг єi se disting urmгtoarele patru stadii: - stadiul de descuamare єi de regenerare – stadiul menstrual sau hemoragic, cuprinde zilele 1-4. E determinat de scгderea progesteronului єi creєterea estrogenilor. Datoritг modificгrilor necrotice єi degenerative ale structurilor epiteliale glandulare, stratul superficial funcюional al mucoasei se eliminг concomitent cu pierderea unei cantitгюi de 50-100 ml de sвnge care nu se coaguleazг. Paralel, din stratul bazal se regenereazг epiteliul єi glandele sale. Оn ziua a 5-a procesele de refacere sunt complet terminate. - stadiul proliferativ sau foliculinic (faza estrogenг) dureazг оntre zilele 5-15 ; se terminг odatг cu ovulaюia (deci оn zilele 13-15 ale ciclului ovarian). Sub influenюa unei cantitгюi crescвnde de extrogen, stratul funcюional se оngroaєг ( pвnг la 6mm), glandele uterine cresc atвt numeric cвt єi оn lungime. - stadiul secretor sau progesteronic (luteinic) dureazг din ziua a 15 pвnг оn ziua a 26-a. Sub influenюa crescвndг a progesteronului secretat de corpul galben, mucoasa se pregгteєte pentru nidaюia zigotului. Dacг fecundaюia se produce, mucoasa se transformг profund єi o parte a ei devine componenta maternг a placentei. Dacг ovulul nu a fost fecundat, el se eliminг, corpul galben regreseazг єi deci nivelul progesteronului scade . Оn decursul acestui stadiu, endometrul se оngroaєг ajungвnd pвnг la 8 mm. Glandele cresc mult, produc mucus єi acumuleazг glicogen, care are un important rol trofic pentru zigotul care urmeazг sг se nideze. - stadiul premenstrual sau ischemic corespunde ultimelor douг zile ale ciclului (zilele 27- 28). Paralel cu scгderea progresivг a progesteronului, arterele se contractг єi se produce o
  • 184.
    184 ischemie, urmatг demodificгri degenerative єi necrotice ale endometrului. O creєtere оn acest moment a nivelului estrogenilor, urmatг de dilataюia vaselor sangvine, duce la o nouг descuamaюie a stratului funcюional, оnsoюitг de sвngerarea corespunzгtoare єi deci la оnceperea unui nou ciclu. Vaginul - vagina Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv median și nepereche. Prin extremitatea superioarг se inserг pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioarг se deschide оn vulvг. Vaginul este organul copulației. El mai servește și la eliminarea fluxului menstrual și la trecerea (expulsia) fгtului și a anexelor sale оn timpul nașterii. La vagin deosebim doi pereți: anterior și posterior. Suprafața mucoasei vaginei este neregulatг, оncrețitг și conține plici vaginale transversale. Vaginul este orientat ușor oblic, de sus оn jos și dinapoi оnainte. Mijloace de fixare Оn sus, vaginul se inserг pe colul uterin; anterior aderг de vezicг și uretrг, iar posterior de rect. Principalul mijloc de fixare al vaginei este оnsг centrul tendinos al perineului. Extremitatea superioarг a vaginei se inserг pe colul uterin. Datoritг acestei inserții se formeazг o boltг numitг fornixul vaginei. Extremitatea inferioarг rгspunde orificiului vaginei și se deschide оn vulvг. Structura vaginului Peretele vaginal conține numeroase celule musculare netede, fibre colagene și mai ales elastice, care оi conferг o mare elasticitate astfel оncвt sг permitг cu ușurințг trecerea fгtului оn decursul nașterii. Elasticitatea scade odatг cu оnaintarea оn vвrstг a femeii. Оn structura vaginei intrг trei tunici: - conjunctivг = adventiția - muscularг - mucoasг Vulva - vulva Sub denumirea de vulvг se cuprind toate organele genitale externe ale femeii. Se compune din: 1. muntele pubelui (Venus) 2. formațiunile labiale, care mгrginesc un spațiu - vestibulul vaginei 3. aparatul erectil Muntele pubelui (Venus) Este o proeminențг rotunjitг, foarte caracteristicг, situatг оnaintea simfizei și a oaselor pubiene. De la pubertate se acoperг cu peri lungi, aspri, de aceeași culoare cu pгrul capului. Muntele pubelui se continuг оnapoi cu labiile mari, iar оn sus cu regiunea abdomenului, fiind separat de aceasta printr-un șanț al pielii - centura sau plica Venerei. Оn structura muntelui pubian оntrг pielea și un voluminos corp adipos.
  • 185.
    185 Formațiunile labiale Sub aceastгdenumire оnțelegem douг perechi de plice tegumentare care delimiteazг vestibulul vaginului. Dupг dimensiunile și forma lor, se disting labiile mari și labiile mici. Labiile mari sunt 2 plice cutanate, simetrice, care se оntind de la muntele pubelui pвnг la centrul tendinos al perineului. Ele au semnificația scrotului. Оntre ele se delimiteazг fanta genitalг. Labiile mari se unesc prin douг comisuri: una anterioarг și alta posterioarг. Pielea labiilor mari este pigmentatг și conține numeroase glande sebacee și sudoripare. Labiile mici sau nimfele - sunt douг plice cutanate, acoperite de obicei de labiile mari și delimiteazг vestibulul vaginal. Posterior, labiile mici se unesc și formeazг frвul labiilor, iar anterior fiecare extremitate labialг se bifurcг și unindu-se cu cea de partea opusг, оmbrгțișeazг clitorul. Labiile mici sunt constituite dintr-o cutг tegumentarг cu aspect de mucoasг. Epiteliul este lipsit de fire de pгr și de glande sudoripare, conține оnsг glande sebacee, precum și corpusculi genitali senzitivi (corpusculii voluptгții). Vestibulul vaginal Este regiunea profundг a vulvei și este mгrginit lateral de labiile mici, anterior de clitor și posterior de frвul labiilor. Оn mod obișnuit vestibulul vaginei este un spațiu virtual, labiile mici fiind alipite оntre ele. Abia cвnd labiile sunt оndepгrtate, despicгtura se transformг оntr-o depresiune. Оn vestibulul vaginal se deschid: - orificiul extern al uretrei; - orificiul vaginal prevгzut cu himenul sau cu resturile lui; - o serie de glande vestibulare. Orificiul extern al uretrei este situat la extremitatea anterioarг a vestibulului, оnapoia clitorului și оnaintea orificiului vaginal. Orificiul vaginal reprezintг deschiderea spre exterior a cгilor genitale ale femeii. Este situat оn planul diafragmei urogenitale și indicг limita dintre organele genitale interne și cele externe. Inițial - la virgine - orificiul este foarte mult оngustat de himen. La femeia care a avut raporturi sexuale, orificiul devine ovalar cu axul mare orientat sagital, mгrginit de resturile himenului. Himenul este o membranг dispusг ca o diafragmг оntre canalul vaginal și vestibulul vaginal. Himenul este ușor vizibil la nou-nгscutг, dupг aceea el e progresiv acoperit de labii. Dupг conformația orificiului, se descriu forme variate ale himenului. Cele mai frecvente sunt: - semilunar - inelar - labient Structura himenului. Acesta este format dintr-o cutг a mucoasei. Оntre cele douг lame mucoase se gгsește un strat subțire de юesut conjunctivo - elastic; uneori poate fi destul de gros оncвt sг facг deflorarea dificilг sau imposibilг. Himenul se rupe la primele raporturi sexuale - deflorarea. Rupturile se produc оn 4-5 locuri. Consecutiv are loc o hemoragie, iar himenul este divizat оn caruncule himenale. Aceștia persistг pвnг la prima naștere, cвnd se produce o nouг - adevгratг rupturг a membranei. La nivelul vestibulului vaginal se deschid numeroase glande mucoase cu rolul de a lubrifia vulva оn decursul actului sexual. Deosebim glande vestibulare mici și glande vestibulare mari (glandele Bartolin).
  • 186.
    186 Organele erectile Deși cumult mai reduse ca la bгrbat, ele au оnsг o dispoziție asemгnгtoare. Acestea sunt clitorul și bulbul vestibulului. Clitorul Este omologul corpilor cavernoși ai penisului și este alcгtuit din douг rгdгcini, corp și gland. Rгdгcinile se unesc formвnd corpul, care se terminг cu glandul clitorului. Clitorul este format din doi corpi cavernoși, care sunt separați prin septul corpilor cavernoși. Bulbul vestibulului Este analogul corpului spongios al penisului. Este situat оntre orificiul extern al uretrei și clitor. Bulbul vestibular este alcгtuit dintr-o rețea venoasг densг, venele cгruia sunt оncorsetate оn țesut conjunctiv și celule musculare netede. Uretra femininг - urethra feminina Este un organ impar, care оncepe de la vezica urinarг prin orificiul intern al uretrei și se terminг cu orificiul extern, care se terminг anterior și superior de orificiul vaginal. Uretra femininг reprezintг un tub scurt, ușor incurbat оn sens posterior, cu o lungime de 2.5-3.5cm. Pe traiectul sгu uretra femininг concrește cu peretele anterior al vaginului. Оn peretele uretrei feminine distingem tunicile mucoasг și muscularг. Tunica mucoasг comportг pliuri longitudinale și lacune uretrale, iar оn profunzimea ei conține glande uretrale. Оn tunica muscularг distingem straturile longitudinal și circular. Stratul circular concrescut cu tunica muscularг a vezicii urinare оncorseteazг orificiul intern al uretrei, alcгtuind sfincterul involuntar al acesteia. Оn porțiunea inferioarг la nivelul penetrгrii prin diafragmul urogenital uretra femininг este circumcintг оn fascicule de fibre musculare care formeazг sfincterul voluntar. Perineul - perineum Perineul constituie un complex de țesuturi moi (piele, mușchi, fascii) care оnchide ieșirea din cavitatea micului bazin. Perineul ocupг regiunea delimitatг anterior de marginea inferioarг a simfizei pubiene, posterior - de vвrful coccisului și bilateral - de ramurile inferioare ale oaselor pubiene și ischiatice. Dacг considerгm drept puncte laterale extreme ale perineului tuberozitгțile ischiatice, iar anterior - punctul inferior al simfizei pubiene și posterior - vвrful coccisului, atunci conturul perineului se prezintг оn formг de romb. Linia transversalг, care unește tuberozitгțile ischiatice, оmparte aceastг regiune оn douг pгrți de forma trigonalг: partea anterioarг a fost numitг regiunea urogenitalг, iar cea inferoposterioarг - regiunea analг. Оn perimetrul regiunii urogenitale se aflг diafragmul urogenital, iar оn regiunea analг - diafragmul bazinului. Ambele diafragme limitrofiazг reciproc cu bazele lor, avвnd vвrfurile orientate, respectiv spre simfiza pubianг și spre coccis. Оn sensul restrвns al noțiunii, prin perineu subоnțelegem regiunea situatг оntre genitalele externe, anterior, și anus, posterior, ceea ce corespunde centrului tendinos al perineului. La femei aceastг porțiune se оntinde de la marginea posterioarг a fantei genitale pвnг la marginea anterioarг a anusului, iar la bгrbați - de la marginea posterioarг a scrotului pвnг la marginea
  • 187.
    187 anterioarг a anusului.Оn sens anteroposterior pe pielea perineului trece o fвșie pigmentatг - sutura (medianг), care la bгrbați continuг оn rafeul scrotal. Diafragmul urogenital (regiunea urogenitalг) și diafragmul bazinului (regiunea analг) constituie o placг musculofascialг formatг din douг straturi de mușchi (superficiali și profunzi) și de fascii. Diafragmul urogenital ocupг partea anterioarг a perineului și are o formг de triunghi, vвrful cгruia este orientat spre simfiza pubianг. Laturile sunt delimitate de ramurile inferioare ale oaselor pubiene și ischiatice, baza coincide cu linia ce unește imaginar tuberozitгțile ischiatice. Prin diafragmul urogenital la bгrbați trece uretra, iar la femei - uretra și vaginul. Mușchii diafragmului urogenital se оmpart оn superficiali și profunzi. Din cei superficiali fac parte: mușchiul superficial transvers al perineului, mușchiul ischiocavernos și mușchiul bulbospongios. Contractвndu-se, acești mușchi realizeazг constricția accesului оn vagin, compreseazг glanda mare a vestibulului, bulbul vestibular și venele eferente din acesta. Din mușchii profunzi ai diafragmului urogenital fac parte mușchiul transvers profund al perineului și sfincterul uretrei. Diafragmul pelvin ocupг partea posterioarг a perineului și are aspectul unui triunghi cu vвrful orientat spre coccis, iar cu celelalte douг unghiuri orientat spre tuberozitгțile ischiatice. Prin diafragmul pelvin la bгrbați ca și la femei, trece porțiunea terminalг a rectului. Stratul superficial de mușchi ai diafragmului pelvin e prezentat de mușchiul impar numit sfincter extern al anusului, circumcint pe porțiunea terminalг a rectului. Toate fasciculele sfincterului extern al anusului, contractвndu-se, realizeazг constricția (оnchiderea) orificiului anal. Din mușchii profunzi ai diafragmului pelvin fac parte urmгtorii doi, care formeazг porțiunea posterioarг a fundului cavitгții micului bazin: mușchiul levator al anusului și mușchiul coccigian. Fasciile perineului. Оn perineu distingem fascia lui superficialг, fasciile superioarг și inferioarг ale diafragmului bazinului, precum și fasciile superioarг și inferioarг ale diafragmului urogenital. Perineul feminin comportг anumite particularitгți caracteristice. De exemplu, diafragmul urogenital la femei ocupг o suprafaюг mai mare, mai ales оn lгțime, el este penetrat nu numai de canalul urogenital ci și de vagin. Mușchii acestei regiuni sunt mai puțin viguroєi decвt mușchii omonimi de la bгrbat. Mușchiul transvers superficial plat al perineului deseori lipsește definitiv. Єi mușchiul transvers profund al perineului este subdezvoltat. Ambele fascii (superioarг și inferioarг) ale diafragmului urogenital la femei, din contra sunt mai viguroase. Fasciculele musculare ale sfincterului uretrei feminine cuprind totodatг și vaginul, оntrețesвndu-se оn peretele lui. Centrul tendinos al perineului e plasat оntre vagin și anus, fiind alcгtuit din fibre tendinoase și elastice оntrețesute. Fosa ischiorectalг. Оn regiunea perineului, bilateral de anus se aflг o depresiune parг, numitг fosa ischiorectalг. Are o formг prismaticг și este umplutг de юesut celuloadipos, conține vase și nervi, fiind deschisг оn sens inferior și оngustatг оn partea de sus. Pe secțiune оn plan frontal are un aspect de triunghi cu vвrful orientat оn cavitatea vaginului. Юesutul celuloadipos care umple fosa ischiorectalг executг funcția de pernг elasticг. Glanda mamarг - mamma Glanda mamarг este un organ par. La bгrbați glanda rгmвne subdezvoltatг, rudimentarг. Glanda mamarг e situatг la nivelul coastelor de la III la IV. Din partea medialг glanda mamarг ajunge cu baza pвnг la marginea sternului.
  • 188.
    188 Оn centrul glandeise aflг mamelonul, cu orificii punctiforme pe vвrful lui, prin care se deschid оn exterior 10-15 canale lactifere. O porțiune circummamelonarг a pielii formeazг areola mamarг, care ca și mamelonul e puternic pigmentatг; la fete areola e de culoare rozг, iar la femeile care au nгscut - de culoare brunг. Pielea areolei este rugoasг, pe ea se vгd colicule mici, pe suprafața cгrora se deschid canalele glandelor areolare. Оn pielea mamelonului și areolei mamare existг fascicule de celule musculare netede. Contractarea acestor mușchi оncordeazг mamelonul. Corpul glandei mamare este alcгtuit din 15-20 de lobi, separați unul de altul de straturi intermediare de țesut adipos penetrat de fascicule de țesut fibro - conjunctiv lax, care au fost denumite ligamente suspensorii ale glandei mamare. Lobii sunt de structurг alveolotubarг, se dispun radial fațг de mamelon, fiecare deschizвndu-se prin canalul sгu lactifer pe vвrful mamelonului glandei mamare. Оn drum spre mamelon (la baza acestuia) fiecare canal are o dilatație numitг sinus lactifer. Оn copilгrie glanda mamarг este subdezvoltatг, maturizarea ei coincide cu perioada maturitгții sexuale. La gravide țesutul glandular crește intens și glanda sporește оn volum. Mamelonul și areola mamarг devin brune. Vasele sangvine se dilatг. Glanda atinge dezvoltarea maximг spre finele sarcinii. Dupг lactație dimensiunile glandei se reduc. Оn perioada climactericг glanda trece оn involuție parțialг. Funcțiile glandei mamare se aflг оn legгturг strвnsг cu activitatea glandelor sexuale. Fiziologia reproducerii, nașterii și dezvoltгrii neonatale Оnmulțirea și perpetuarea speciei se realizeazг la mamifere și om оn perioada de maturare sexualг prin acte reflexe și comportamente specifice sexului, determinate de variațiile hormonilor gonadali circulanți. Comportamentul sexual Comportamentul sexual este un complex de relații somatovegetative și comportamentale legate de stimularea organelor genitale și de copulație. El are la bazг acte stereotipe оnnгscute, modulate din diverși factori psiho-sociali și experiența anterioarг, ca rol fundamental. Comportamentul copulator se realizeazг ca urmare a fenomenelor de excitare sexualг, оntregite de reflexul de ejaculare. La animale, comportamentul sexual este instinctiv, оn timp ce la om apare ca un proces premeditat, deliberat, conștientizat оntr-o oarecare mгsurг, cu participarea unor factori de mediu care țin de condiții sociale, de psihologie și eticг, avвnd o anumitг componentг psiho - afectivг оn afara celei neurohormonale. Comportamentul sexual, ca și celelalte forme ale comportamentului (alimentar, de apгrare) are la bazг procesul motivației sexuale, care оmbracг aspectul de libido. La rвndul sгu, motivația sexualг reprezintг o laturг dinamogenг оnnгscutг, determinatг de participarea complexului neuroendocrin, cu tendințг la perfecționare pe mгsura acumulгrii experienței de viațг, și laturг direcționalг оnnгscutг la animalele inferioare și dobвnditг la om, оn funcție de stimulul ce o declanșeazг și de experiența anterioarг. Sexul psihologic al individului se contureazг la vвrsta de aproximativ doi ani, prin influența factorilor de mediu (оmbrгcгminte diferitг pentru fetițe și bгieți, imprimarea unor obiceiuri copiilor de cгtre adulți, specifice unui sex sau altuia etc.). Motivația sexualг apare la om dupг contactul sгu cu anumiți excitanți exogeni prezenți sau doar imaginari, la care se adaugг impregnarea hormonalг a formațiunilor nervoase ajunse la maturitatea anatomicг și funcționalг.
  • 189.
    189 Comportamentul sexual laprimate și om se оnvațг pe parcursul vieții, pare mai puțin a fi оnnгscut, iar prezența indivizilor heterosexuali оn ambianțг este un factor deloc de neglijat pentru trezirea motivației sexuale. Pubertatea, și оn general, maturizarea sexualг depind și de factorii educaționali, de condițiile oferite de urbanizare, culturг și alimentație. Copiii din mediul urban prezintг o maturizare sexualг mai precoce decвt cei din mediul rural, primii avвnd mai intens stimulat sistemul hipotalamo-hipofizar de cгtre condițiile vieții moderne, ceea ce va duce la sinteza și secreția mai precoce a gonadotropilor hipofizari. Comportamentul matern este o parte constitutivг a celui reproducгtor. Include totalitatea manifestгrilor organismului femel, care precedг sau urmeazг apariția urmașilor. Оn totalitate, comportamentul reproducгtor asigurг perpetuarea speciei. Implicațiile neuro-endocrine au rol decisiv оn exteriorizarea comportamentului reproductiv doar la om, sunt intim legate de mediul bio-psiho-social care-l moduleazг. Particularitгțile funcționale ale perioadei de gestație Relația mamг-fгt. Mucoasa uterinг pregгtitг morfologic și funcțional de cгtre secrețiile endocrine ale gonadelor feminine și, оn special de progesteronul secretat оn a doua jumгtate a ciclului ovarian este capabilг sг fixeze oul format prin contopirea materialului genetic al celor doi gameți. Endometriul conține celule bogate оn glicogen, lipide, proteine și sгruri minerale absolut necesare bunei dezvoltгri a produsului de concepție, devenind deciduг. Оn primele sгptгmвni, nutriția oului va fi asiguratг de trofoblast, ca mai apoi, placenta sг preia aceastг funcție pвnг la sfвrșitul perioadei de gestație. Dupг vвrsta de 8-12 sгptгmвni, este deja prefiguratг structura generalг visceralг și somaticг a produsului de concepție, dupг care urmeazг o dezvoltare ontogeneticг rapidг. Оn ultimele 6 luni de gestație, greutatea fгtului crește de aproape 800 ori, iar lungimea sa doar de 6 ori, ceea ce impune un aport nutritiv corespunzгtor și o placentг perfect normalг. Dezvoltarea fгtului va depinde, deci de condițiile mediului sгu ambiant, adicг de organismul matern, care va face permanent un efort de adaptare la cerințele crescвnde ale fгtului (cresc frecvența cardiacг la mamг, debitul cardiac, volemia, ritmul respirator, procesele anabolice, secrețiile unor glande endocrine etc.) Rolurile placentei Placenta este un organ cu deosebite proprietгți funcționale. Permeabilitatea sa permite difuzarea substanțelor nutritive din sвngele matern оn cel al fгtului, cвt și debarasarea produșilor de catabolism ai acestuia оn sвngele matern pentru a fi eliminați. Placenta constituie organul prin care fгtul eliminг CO2 rezultat din combustiile sale tisulare, datoritг diferenței de presiune parțialг ce se realizeazг оntre sвngele fetal și cel matern. Оn afara acestor funcții, placenta este consideratг și un veritabil organ endocrin, fiind capabilг sг sintetizeze o serie de hormoni, printre care estrogeni, gonadotrofine coriale, progesteron și hormon lactogen. Lichidul amniotic Оn mod normal, lichidul amniotic are un volum 500-1000ml. Lichidul amniotic poate fi considerat ca o expansiune a lichidului extracelular al fгtului, оn special pentru primele luni de sarcinг, datoritг compoziției sale asigurate prin mecanismul de ultrafiltrare al plasmei. Acest lichid are un important rol trofic datoritг conținutului sгu оn substanțe minerale și оn proteine, alгturi de rolul antimicrobian și bacteriostatic. Totodatг,
  • 190.
    190 lichidul amniotic protejeazгprodusul de concepție de lovituri, striviri, iar conținutul sгu оn catecolamine și prostaglandine participг la declanșarea nașterii. Rгspunsul organismului matern оn perioada gestației Modificгri importante ale funcției organismului femeii gravide asigurг menținerea și dezvoltarea produsului de concepție оn cavitatea uterinг. Secrețiile placentare vor influența оn mare mгsurг restul glandelor endocrine ale mamei, intensificвnd producerea hormonilor. Оn domeniul sistemului cardiovascular se constatг o reducere a rezistenței periferice și o creștere a оntoarcerii venoase spre inimг, avвnd drept urmare o оnmulțire a șunturilor arteriovenoase și o creștere a debitului cardiac cu peste 30-40 % fațг de normal, оn special la a 27-a sгptгmвnг de gestație, dupг care, оn ultimele 8 sгptгmвni, ajunge din nou la valorile perioadei de negravidг. Оn ultima perioadг a sarcinii, organismul matern are оn circulația generalг un plus de 1-2 litri de sвnge, din care va pierde ј оn momentul nașterii. Respirația organismului femeii gravide se intensificг pe toatг perioada gestației, оn special оn ultimul trimestru, datoritг creșterii metabolismului bazal și deci, a consumului de O2, cu formare оn exces de CO2. Оn ultima parte a perioadei de gestație, metabolismul bazal crește cu 15-20% prin intervenția hormonilor tiroidieni, corticosuprarenali și sexuali secretați оn cantitate mai mare decвt la femeia negravidг. Acoperirea nevoilor energetice din aceastг perioadг se realizeazг pe seama unui aport alimentar crescut, produs de un apetit mai pronunțat. Оn perioada edificгrii noului organism cresc nevoile оn proteine, glucide, lipide, оn vitamine și sгruri minerale, care dacг nu se aduc оn cantitгți suficiente fгtului, pot realiza deficiențe оn dezvoltarea somaticг și nervoasг. Datoritг unui aport suficient de material energetic și nutritiv, оn ultimele douг luni de sarcinг fгtul оși dubleazг greutatea. Ca urmare a unei alimentații corespunzгtoare și a secrețiilor endocrine amplificate, greutatea corporalг a femeii gravide crește cu peste 10 kg, оn special оn ultimul trimestru de sarcinг. Din acest surplus ponderal, peste 3 kg se datoresc fгtului și 1,8 kg lichidului amniotic, placentei și membranelor fetale. Particularitгțile funcționale ale perioadei fetale și neonatale Dupг nidare, oul continuг sг se dezvolte pe parcursul celor 40 sгptгmвni de gestație, fiindu-i asigurate toate condițiile de cгtre noul organ format оn uterul matern - placenta. Pe mгsura progresгrii sarcinii, produsul de concepție crește оn lungime paralel cu vвrsta, оncвt, dacг la 12 sгptгmвni lungimea fгtului este aproximativ 10 cm și la 20 de sгptгmвni de aproximativ 25cm, la sfвrșitul gestației atinge оn medie 53 cm. Оn prima lunг de gestație, greutatea fгtului aproape nu se modificг, iar la cinci luni și jumгtate va fi de 450g, greutatea fetalг crește progresiv, avвnd o valoare de 1.260kg la 8 luni, iar la naștere greutatea este de 3.200kg, cu variații оntre 2 și 4.5 kg. Dupг o lunг de la fertilizare, inima produsului de concepție prezintг ritm de contracție, cu o frecvențг de aproximativ 65 bгtгi/minut, care va ajunge la 140 de bгtгi pe minut оnainte de naștere.
  • 191.
    191 Оn prima zide viațг extrauterinг, presiunea arterialг a nou - nгscutului are o valoare medie de 70mm Hg, iar оn urmгtoarele luni aceste valori vor fi de 90mm Hg/60mm Hg, crescвnd progresiv an de an și atingвnd valorile adultului doar оn perioada de adolescențг. Rinichiul fetal are un rol secundar оn timpul vieții intrauterine comparativ cu cel al mamei sau al placentei, care mențin echilibrul hidroelectrolitic al fгtului pe tot parcursul gestației. Dupг naștere, rinichiul nou-nгscutului va dobвndi performanțe fiziologice din ce оn ce mai mari, avвnd un rol predominant оn homeostaza organismului, totuși neatingвnd valorile de la adult. Debitul urinar diferг de la primele zile postnatale cгtre sfвrșitul primei luni de viațг extrauterinг. Оn primele 48 de ore, nou - nгscutul poate sг nu formeze urinг, dupг cum оn prima zi poate urina 15-20ml, pentru ca оn a 12- a zi volumul urinar sг atingг deja 227 ml. Fațг de adult, urina nou-nгscutului este mai diluatг. Tractul gastro - intestinal prezintг, de asemenea, unele particularitгți la fгt și nou - nгscut faюг de copilul mare sau adult. Funcțiile ficatului sunt оncг imperfecte la nou-nгscut. Incapacitatea metabolicг a ficatului este relevatг de o hipoproteinemie și hipoglicemie evidentг. Sinteza de glicogen оn ficat se pune оn evidențг оncepвnd cu a 9-a sгptгmвnг de gestație, iar funcția glicogenopexicг a ficatului apare spre a 40-a sгptгmвnг. Dupг naștere se elibereazг 90% din glicogenul hepatic al nou - nгscutului, pentru a face faюг nevoilor energetice оn lipsa glucozei de la mamг, оn urma ligaturгrii cordonului ombilical. Metabolismul bazal al nou-nгscutului este mai crescut de douг ori fațг de adult, ceea ce explicг reducerea оn greutate cu 5-10 % sau cu 20% a acestuia оn primele 2-3 zile dupг naștere. Suprafața corporalг este mult prea mare comparativ cu greutatea nou - nгscutului, оncвt și pierderile de cгldurг vor fi apreciabile. Iatг de ce, оn primele ore dupг naștere, se constatг o scгdere bruscг a temperaturii corporale cu 3-4 °C, care apoi revine la valorile inițiale dupг 7 - 8 ore, dar suferг mici variații оn primele zile de viațг extrauterinг. Este vorba și despre imperfecțiunea termostatului nervos hipotalamic la nou - nгscut, care nu poate оncг realiza homeostaza termicг. Funcțiile sistemului nervos sunt puse оn evidențг оncг din a 3-a a 4-a lunг de gestație, deși nici dupг naștere acestea nu sunt perfecte. Dupг primul trimestru de sarcinг, reflexele periferice ale fгtului sunt prezente, cu o perfectare a lor spre sfвrșitul ultimului trimestru. Imaturitatea funcționalг a sistemului nervos este explicatг și de imaturitatea anatomicг a structurilor nervoase. Оn primul an de viaюг creierul copilului crește mult, iar оn al doilea an aproape cг nu-și modificг greutatea, avвnd la оnceputul celui de al treilea an de viaюг greutatea creierului adultului. De altfel, оn aceastг perioadг se оnchid suturile și fontanelele oaselor capului, оncвt nu este permisг dezvoltarea оn continuare a țesutului cerebral. Comportamentul copilului оn primul an de viaюг este redat оn figura de mai jos, care aratг progresele psiho - motorii ale acestuia оn funcție de dezvoltarea anatomicг a sistemului nervos central, constituind criterii de apreciere a stгrii de sгnгtate. Tabela nr.5 12 merge singur V Î R S
  • 192.
    192 11 stг оnpicioare 10 se deplaseazг sprijinit 9 rгspunde adecvat la comenzi 8 оnюelege cuvintele rostite 7 deplasare tвrвndu-se 6 poziюie єezвnd 5 rostogolire 4 controlul membrelor superioare 3 controlul capului 2 vocalizeazг 1 zâmbeşte, reflex de sucţiune Manifestгrile copilului оn primul an de viațг Sistemul endocrin la nou-nгscut este bine dezvoltat comparativ cu rinichiul, ficatul, sistemul nervos central, оncвt nu se оntвlnesc prea des оn practica medicalг disfuncții endocrine оn aceastг perioadг a vieții, decвt unele temporare, ce țin de organismul matern. Necesarul оn substanțele minerale și vitamine se asigurг la fгt de cгtre circulația feto- placentarг. Lactația va asigura оn continuare un aport suficient și necesar definitivгrii procesului de osificare a nou-nгscutului. Vitamina D nu intereseazг prea mult creșterea оn greutate a fгtului, dar este absolut necesarг оn organismul matern pentru absorbția calciului la nivelul tractului gastro-intestinal. Aceastг vitaminг trece din circulația mamei оn cea a fгtului și se poate depozita оn ficat, de unde va fi utilizatг оn perioada de nou-nгscut. Finalizarea osificгrii necesitг dupг naștere un aport crescut de calciu, furnizat de cгtre laptele matern, dar pentru a se absorbi оn intestin calciul are nevoie de prezenюa vitaminei D. Deficitul оn aceastг vitaminг produce la copil rahitismul, mai evident la prematuri. Nașterea Realizarea expulsiei produsului de concepție este posibilг dacг existг o concordanțг fiziologicг оntre mai mulți factori ce țin de organismul matern, de placentг și de fгt. Factorii de declanșare și оntreținere a travaliului Factorii materni. Sunt оn primul rвnd de naturг uterinг, produși de dezvoltarea și creșterea componentelor uterului pe parcursul gestației, оnmulțirea aferențelor senzoriale de la sfera
  • 193.
    193 uterinг spre formațiunilenervoase superioare, modificгri biochimice оn deciduг, pe mгsura creșterii vвrstei sarcinii, traduse prin eliberarea unor cantitгți mai mari de mediatori chimici (histaminг, catecolamine, chinine) sau de prostaglandine, atвt оn deciduг, cвt și оn lichidul amniotic. Pe parcursul sarcinii, uterul suferг o creștere și o dezvoltare impresionantг, оncвt de la lungimea de 6-7 cm evolueazг pвnг la 30-35cm și de la o capacitate de 4-5 ml ajunge la cea de 5000 ml. Miometrul va suferi un proces de hiperplazie și hipertrofie. Factorii extrauterini, implicați оn mecanismul nașterii, includ modificгrile organismului matern și ale relației mamг-placentг, aspecte ale оmbгtrвnirii placentei și ale deficitului sгu nutrițional, modificгri ale toleranței imunologice placentare, diverși factori neuro-endocrini etc. Factorii fetali prezintг o deosebitг importanțг оn declanșarea travaliului. Este vorba despre o serie de secreții hormonale crescute la fгt, оn special оn ultimul trimestru de sarcinг. Factorii placentari. Placenta – ca organ tranzitoriu - cu o importanțг deosebitг respiratorie, nutritivг, endocrinг și excretorie, va interveni activ și оn timpul nașterii. Funcția endocrinг a placentei are o semnificație aparte tradusг prin posibilitatea sintezei unor hormoni proteici și sterocolici. Din ultima categorie amintim estrogenii și progesteronul, al cгror raport se inverseazг spre sfвrșitul sarcinii fațг de faza inițialг. Оn momentul declanșгrii travaliului se inverseazг raportul secretor estrogeni progesteron, crescвnd secreția estrogenilor și diminuвndu-se cea a progesteronului. Оn timp ce progesteronul reduce excitabilitatea și contractibilitatea miometrului, prin acțiunea asupra unor receptori specifici, estrogenii secretați de placentг, оn special spre sfвrșitul ultimului trimestru, vor stimula contracția uterinг, producвnd o creștere a concentrației de noradrenalinг și acetilcolinг, care vor activa pompele active ionice, ducвnd la apariția unui potențial de acțiune propagabil, declanșator de contracții. Оn declanșarea nașterii intervin deci, оn deplinг unitate atвt factorii placentari și fetali, cвt și cei materni, care vor acționa asupra miometrului pregгtit morfologic și funcțional de cгtre secrețiile endocrine din perioada gestației și a travaliului. Important este și faptul cг spre sfвrșitul gestației placenta suferг un proces de оmbгtrвnire, iar din sгptгmвna a 38-a de gestație crește mult titrul anticorpilor antitrofoblastici, denotвnd pierderea capacitгții secretorii a placentei și a toleranței imune. Оn momentul travaliului, unele zone uterine sunt оn contracție, altele оn relaxare, existвnd permanent o activitate sincronizatг a acestora. Este evident faptul cг propagarea undei contractile se face din zona fundicг a uterului spre col, cг intensitatea contracției se reduce dinspre zona fundicг cгtre colul uterin și cг durata contracției este mai mare оn zona fundicг decвt оn cea a colului. La nivelul uterului, оn travaliu se succed mai multe fenomene, și anume: contracția, propagarea contracției și relaxarea, explicвnd comportamentul diferențiat al diverselor zone uterine оn travaliu. Din acest motiv, punga amnioticг, fiind un sistem hidraulic, va ajuta la transmisia efectului contracției uterine spre structurile cervicale, avвnd și rol de adevгrat piston, atвta vreme cвt membranele sunt integre. Procesului de expulsie a fгtului i se opune doar rezistența elasticг a zonei cervicale, care se va dilata оn ultima instanțг prin suprapunerea atвt a presiunii realizate de membrane, cвt și a greutгții fгtului. Dupг expulsia produsului de concepție se eliminг și placenta, datoritг continuгrii contracțiilor miometrului și dupг perioada nașterii propriu-zise. Eliminarea placentei se realizeazг dupг aproximativ 45 minute de la expulsia fгtului, cu o pierdere de sвnge de aproximativ 400ml, din care 100ml aparțin hematomului retroplacentar, iar 300ml vaselor uterine. Retracția progresivг a miometrului alгturi de intervenția factorilor coagulгrii realizeazг hemostaza fiziologicг. Lactația
  • 194.
    194 Glandele mamare dezvoltateоncг din pubertate sub influența hormonilor estrogeni, vor cunoaște оn timpul gestației o proliferare a epiteliului canalelor glandulare și o ramificare a acestora, cu dezvoltarea оn special a țesutului glandular. Sub influența progesteronului se dezvoltг noi lobuli glandulari și este stimulatг secreția celulelor alveolare, efect pe care-l realizeazг acest hormon și asupra celulelor endometriale. Dupг naștere, prolactina este hormonul care stimuleazг secreția laptelui la femeie. Glandele mamare pregгtite pentru secreția lactatг оncг din perioada finalг a gestației vor elimina mici cantitгți de colastru оn primele zile dupг naștere, secreție care conține proteine, Na+ și Cl- оn proporție mai mare decвt оn secreția lactatг; lipidele aproape cг nu sunt prezente, iar K+ și lactoza se gгsesc mai puțin decвt оn lapte. Laptele secretat оn alveolele mamare va fi ejectat la exterior prin canalele glandulare datoritг intervenției unui act reflex și a unui factor hormonal reprezentat de oxitocinг. Sugerea mamelonului de cгtre nou-nгscut va realiza dupг un interval de 30 sec. ejecția laptelui din alveole оn canalele mamare prin contracția celulelor mioepitelale ce le оnconjoarг ca rгspuns la eliberarea de la nivelul neurohipofizei оn circulația mamei de oxitocinг și vasopresinг, proces comandat de hipotalamus, locul sintezei acestor hormoni. Impulsurile senzoriale de la mamelon ajung la mгduva spinгrii și, de aici la hipotalamus, care comandг secreția și eliberarea de oxitocinг, cu expulsia laptelui оn ambii sвni, deși se suge un singur mamelon. Ejectarea laptelui poate fi activatг și de anumiți stimuli externi, cum ar fi plвnsul copilului, оn timp ce stimularea excesivг simpaticг, emoțiile puternice pot inhiba ejectarea lactatг. Se impune mamei un anumit microclimat, оn vederea menținerii secreției și eliminгrii laptelui; dupг aproximativ 7-8 luni postnatal, secreția lactatг poate fi blocatг dacг spre hipotalamus nu mai pleacг stimuli de la nivelul mamelonului. Sinteza și secreția lactatг la gravidг оncep din a 5-a lunг de sarcinг, deși nu se manifestг. Nașterea stimuleazг mult secreția laptelui, pentru cг nivelul estrogenilor și al progesteronului scade mult postnatal, оn special dupг eliminarea placentei. Dupг naștere, uterul involueazг mai repede la femeia care alгpteazг, probabil datoritг reducerii secreției de estrogeni ovarieni din perioada alгptгrii, care оn mod normal, relaxeazг uterul. De asemenea, s-a constatat cг la femeia care alгpteazг, dimensiunile uterului se reduc dupг naștere, atingвnd valori mai mici decвt оn faza de pregestație, оn timp ce dacг secreția lactatг nu se produce, uterul se va menține dilatat оncг luni de zile dupг naștere. Оn perioada alгptгrii, nu se mai constatг ciclul ovarian, menstruațiile fiind blocate, deoarece hipotalamusul nu mai trimite suficienți factori eliberatori pentru gonadotropine (FSH și LH). Dupг 1-5 luni de lactație, nivelul plasmatic al gonadotropinelor hipofizare atinge valorile normale, ceea ce duce la maturarea folicularг, la ovulație, la formarea de corp galben și, bineоnțeles, la secreția de estrogeni și progesteron. Apariția ciclului ovarian nu intereseazг secreția lactatг. Laptele de mamг aduce copilului un bogat conținut de lactozг, sгruri minerale, vitamina D, imunoglobuline, grгsimi și mai puține proteine. Prin alгptare, copilul primește 2-3 g/ zi de fosfat de calciu, atвt de necesar edificгrii scheletului pe seama extragerii acestuia din oasele mamei de cгtre parathormonul secretat оn exces оn cursul alгptгrii. Pentru copil, laptele matern rezolvг nutriția și protecția imunologicг, mai ales cг оn perioada de nou - nгscut sistemul sгu imunitar este incomplet dezvoltat. Copiii alaptați la sвn se dezvoltг armonios fiind оn afara pericolului infecțiilor mгcar pentru primele 6 luni de viațг, cвnd apгrarea imunitarг este transmisг prin alгptare de la mamг.
  • 195.
  • 196.
    196 Capitolul VIII. Sistemul endocrin. Generalitгți Permanentaadaptare, adecvatг la multitudinea de modificгri ale mediului intern și extern ale organismului, se realizeazг prin mecanismele de reglare și integrare, perfecționate de-a lungul dezvoltгrii filogenetice. Dintre acestea, cele mai complexe sunt sistemul nervos și sistemul endocrin, оntre care existг profunde interacțiuni funcționale și morfologice, оn sensul cг activitatea sistemului endocrin este controlatг de sistemul nervos, оn timp ce dezvoltarea și activitatea sistemului nervos sunt influențate și modulate de sistemul endocrin. Sistemul nervos Sistemul endocrin Țesutul sau organul reglat Sistemul endocrin reprezintг un sistem major de integrare, un ansamblu format din glande endocrine, hormoni, cгile de transport ale acestora, precum și celulele țintг influențate de hormoni. Glandele endocrine sunt glande cu secreție internг, fгrг canale proprii de eliminare, ale cгror unitгți morfofuncționale (celule endocrine) sunt responsabile de producerea hormonilor. Hormonul este o substanțг chimicг produsг de celulг (glandг endocrinг) specializatг, cu rol de mesager, purtгtor al unei informații, care determinг rгspunsurile apriori programe ale celulelor țintг, cвnd sunt ”recunoscute” și legate de receptorii relativ specifici, avвnd ca rezultat un efect celular amplificat. Celulele țintг sunt purtгtoare de receptori specifici, ce primesc informațiile transmise de hormoni și rгspund prin anumite efecte. Оn organismul uman se оntвlnesc urmгtoarele glande și structuri endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul insular, componentele endocrine ale ovarelor și ale testiculelor.
  • 197.
    197 Fig. 57 Glandeleendocrine 1 – epifiza (corpul pineal); 2- glanda tiroidг; 3- glandele paratiroide; 4- pancreasul; 5- ovarul (femeie); 6- uter (femeie); 7- testicule; 8- uter; 9- rinichi; 10 – glanda suprarenalг; 11- timusul; 12- tiroida; 13- hipofiza. Glanda tiroidг - glandula thyreoidea Glanda tiroidг este constituitг din doi lobi (drept și stвng) uniți prin istm. Оn unele cazuri se constatг prezența unui lob suplimentar - lobul piramidal. Glanda tiroidг se localizeazг оn regi - unea anterioarг a gвtului: istmul ei se aflг la nivelul cartilajelor traheale I-III, iar polii superiori ai lobilor ating laringele. La omul adult glanda tiroidг cвntгrește 30-40 g. La femeie volumul și masa glandei sunt mai mari decвt la bгrbat. Din exterior glanda tiroidг este acoperitг cu o tunicг conjunctivг numitг capsulг fibroasг, care concrește cu laringele și traheea. Din aceastг cauzг mișcгrile laringelui produc deplasгri оn glanda tiroidг. Оn interiorul glandei de la capsulг penetrг niște septuri de țesut conjunctiv, niște trabecule, care оmpart țesutul glandular оn lobuli alcгtuiți din foliculi. Pereții foliculilor sunt tapetați din interior de epiteliu folicular, iar оn interiorul foliculelor se aflг o materie coloidalг. Coloidul conține hormoni ai glandei tiroide, alcгtuiți mai ales din proteine și aminoacizi ce conțin iod. Epiteliul folicular glandular al tiroidei posedг o capacitate selectivг cгtre acumularea iodului mai mare decвt alte țesuturi. Оn țesuturile glandei tiroide concentrația iodului este de 300 ori mai mare decвt оn plasma sвngelui. Hormonii glandei tiroide (tiroxina, triiodtironina), fiind compuși ai acizilor iodați cu proteina pot sг se acumuleze оn coloidul foliculelor și pe mгsura necesitгții pot fi eliminați оn patul sanguin pentru a fi transportați оn organe și țesuturi. Оn afarг de hormonii ce conțin iod, оn glanda tiroidг se formeazг оncг un hormon – tireocal- citonina, care este numitг hormon care pгstreazг calciul оn organism. Hormonii glandei tiroide regleazг metabolismul, intensificг metabolismul caloric, procesele oxidative și dezasimilarea proteinelor, glucidelor, contribuie la evacuarea apei și caliului din organism, regleazг procesele de creștere și dezvoltare, stimuleazг activitatea glandelor supra - renale, sexuale și mamare, instigг activitatea sistemului nervos central.
  • 198.
    198 Reglarea funcției glandeitiroide este realizatг de sistemul nervos și de hormonul tireotrop al lobului anterior al hipofizei. Modificгrile stгrii organismului оn hipo - și hiperfuncția glandei tiroide Extirparea glandei tiroide la animale tinere (iepuri, cгței, miei, etc.) provoacг reținerea dezvoltгrii și maturizгrii sexuale; survine scгderea pronunțatг a metabolismului bazal. Pielea devine asprг, pгrul se rгrește, devine uscat și fragil. Toate aceste fenomene dispar sau devin mai puțin pronunțate, dacг animalele sunt hrгnite cu preparate din glanda tiroidг ori li se transplanteazг aceastг glandг de la un alt animal, sau dacг li se administreazг extractele din aceastг glandг. Cretinismul. Hipofuncția glandei tiroide (hipotireoza), care apare оn copilгrie, provoacг cretinismul. Simptomele caracteristice ale acestei boli sunt: reținerea creșterii și tulburarea proporțiilor corpului, reținerea dezvoltгrii sexuale și psihice. Aspectul exterior al unui cretin se caracterizeazг prin gura permanent deschisг și limba scoasг. Mixedemul. La omul adult hipofuncția glandei tiroide provoacг dezvoltarea mixedemului. Оn procesul acestei boli se reduce metabolismul bazal cu 30-40%. Masa corpului crește. Apare apatia, tumefierea feței și a corpului, dereglarea funcțiilor sexuale (la femei dispare ciclul menstrual), scade temperatura corpului. Gușa endemicг. Оn unele regiuni muntoase se constatг numeroase cazuri de hipofuncție a glandei tiroide, оnsoțitг de proliferarea considerabilг a țesutului glandular, numitг gușг. Оn cazul acesta glanda tiroidг este hipertrofiatг, numгrul foliculelor оn ea fiind mгrit, оnsг secreția hormonului este scгzutг. Hipertiroidia (hipertireoza). Boala Basedow, simptomele principale ale cгreia sunt: mгrirea glandei tiroide (gușa de tip bazedovian), exoftalmia (proeminarea globilor oculari), accelerarea palpitațiilor cardiace, iritabilitatea excesivг, creșterea metabolismului bazal și a temperaturii corpului, pofta exageratг de mвncare și, totodatг, pierderea оn greutate. Boala Basedow constituie consecința hipertiroidiei, adicг producerii excesive de hormoni ai glandei tiroide și sporirii cantitгții lor оn sвnge pвnг la concentrații, care provoacг efecte toxice, din care cauzг a fost numitг și tireotoxicozг. Glandele paratiroide - glandulae parathyroideae Glandele paratiroide sunt prezentate de patru corpusculi mici, situați posterior de lobii laterali ai tiroidei, оn capsula acesteia, cвte doi de fiecare parte. Astfel, se disting glandele paratiroide superioare și inferioare. Glandulocitele paratiroidelor sunt grupate оn foliculi, care conțin substanța coloidalг. Glandele paratiroide produc parathormonul, de importanțг primordialг оn reglarea metabolismului calciului și fosforului. Modificгrile apгrute оn organism оn hipo - și hiperfuncția glandelor paratiroide Consecințele abolirii funcției glandelor paratiroide au fost studiate оn experiențe, fгcute pe cвini cu glandele extirpate. Peste cвteva zile dupг operație se constatг accese convulsive ale оntregii musculaturi scheletice, care se accelereazг și se intensificг treptat. Apare așa - numita tetanie paratireoprivг. Lipsa glandelor paratiroide duce оn cele din urmг la moarte, cauza directг a cгreia o constituie tulburгrile respiratorii, ce apar оn urma convulsiilor mușchilor respiratorii.
  • 199.
    199 Tetania paratireoprivг sedezvoltг оn urma scгderii nivelului de calciu din sвnge și din lichidul cefalorahidian. La om оn hipofuncția glandelor paratiroide - оn hipoparatiroidie apгrutг din cauza scгderii nivelului de calciu оn sвnge, crește considerabil excitabilitatea sistemului nervos central, ceea ce provoacг accese convulsive tetanice. La copiii cu hipofuncția congenitalг a glandelor paratiroide este dereglatг creșterea oaselor, dinților și pгrului, se constatг contracții de lungг duratг a unor mușchi (mușchii antebrațului, cutiei toracice, faringelui etc.). Conținutul de calciu din sвngele bolnavilor este scгzut. Hiperfuncția glandelor paratiroide este o boalг rarг, care se constatг оn tumoarea malignг a paratiroidelor. Оn aceastг boalг conținutul de calciu din sвnge este mгrit, iar conținutul de fosfor anorganic - scгzut. Mai tвrziu apare osteoporoza (distrugerea țesutului osos). Timusul - thymus Timusul constituie un organ imun central. El produce T-limfocite, celule antigen descifratoare, care regleazг formarea anticorpilor. Timusul este alcгtuit din doi lobi: drept și stвng, uniți оntre ei. El este situat оn partea anterioarг a mediastinului superior оntre pleura mediastinalг dreaptг și stвngг. Fața anterioarг a timusului aderг la fața posterioarг a manubriului și corpului sternului (pвnг la nivelul cartilajului IV costal). Glanda timus conține multe celule limfoide și formațiuni cu totul deosebite, cunoscute ca corpusculii Hassal. Ea produce hormonul timozina, care participг la reglarea unor funcții de importanțг vitalг: propagarea impulsului neuromuscular, metabolismul de glucide, schimbul de calciu. Partea endocrinг a pancreasului - pars endocrina pacreatis Pancreasul este alcгtuit din douг pгrți - endocrinг și exocrinг. Partea endocrinг a pancreasului e reprezentatг de grupuri de celule epiteliale care formeazг insulele pancreatice (insulele Langerhans) delimitate de partea exocrinг a pancreasului prin niște straturi intermediare fine de țesut conjunctiv. Insulele pancreatice existг оn toate porțiunile pancreasului, оnsг sunt mai concentrate оn regiunea caudalг a organului. Masa lor comunг nu depгșește 1% din masa pancreasului. Insulele pancreatice sunt alcгtuite din celule б și в, care sunt abundent irigate cu sвnge. б-glandulocitele insulare secretг hormonul glucagon, care stimuleazг scindarea glucogenului din ficat оn molecule de glucozг. Nimerind оn sвnge, glucoza ridicг concentraюia glucidelor оn plasma sangvinг. Alt hormon al pancreasului – insulina - este elaborat de в - glandulocitele insulare. Insulina mгrește permeabilitatea membranelor celulare pentru glucozг, contribuind astfel la depozitarea glicogenului și scгderea concentrației glucozei оn sвnge. Modificгrile apгrute оn organism la dereglarea funcției endocrine a pancreasului Experiențele au demonstrat, cг la un cвine, cгruia i s-a extirpat pancreasul, deja peste 4-5 ore оncepe eliminarea glucozei cu urina. Totodatг crește considerabil conținutul de glucozг оn sвnge. Din cauza pierderii glucozei prin urinг animalul slгbește, bea multг apг, devine mвncгcios. Toate aceste fenomene sunt analoge celor constatate la om оn boala numitг diabetul zaharat. S-a dovedit, cг diabetul este condiționat de hipofuncția incretoare a pancreasului. Manifestarea principalг a diabetului este creșterea conținutului de glucozг оn sвnge (hiper- glicemia). Acest conținut de glucozг din sвnge crește mai ales dupг ingerarea alimentelor bogate
  • 200.
    200 оn glucide. Aceastase datorește faptului cг оn diabet glucoza, absorbitг оn sвnge, este utilizatг incomplet de țesuturi și nu se transformг оn glicogen. Datoritг mгririi conținutului de glucozг din sвnge, deci și din filtratul glomerular, epiteliul canaliculelor renale n-o reabsoarbe complet, de aceea ea este eliminatг prin urinг (glucozuria). Din cauza pierderilor de zahгr prin urinг aceastг boalг a fost numitг diabet zaharat. Оn diabet se mгrește cantitatea de urinг (poliurie). Cauza acestui fenomen constг оn faptul cг оn condițiile conținutului mгrit de glucozг оn urina tubilor renali aceastг glucozг nereabsorbitг, creвnd o presiune osmoticг mare reține apa. Ultima este absorbitг insuficient de canaliculele renale și de aceea cantitatea de urinг excretatг de rinichi, sporește. Sгrгcirea organismului оn apг provoacг la bolnavii de diabet senzația de sete și-i silește sг bee multг apг (polidipsie). Оn cazurile grave de diabet formarea intensг a produselor acide de scindare a lipidelor și de dezaminare a acizilor aminici оn ficat produce devierea reacției active a sвngelui spre acidozг. Acidoza pronunțatг poate provoca la bolnavul de diabet o stare gravг și periculoasг - coma diabeticг cu dereglarea respirației și pierderea cunoștinței. Tulburгrile descrise se datoresc secreției insuficiente de insulinг – unul din hormonii pancreasului. Glanda suprarenalг - glandula suprarenalis Glanda suprarenalг constituie un organ par, situat retroperitoneal, nemijlocit deasupra polului superior al rinichiului respectiv. Suprarenalele sunt situate la nivelul vertebrelor XI-XII toracice. Masa unei suprarenale la omul matur constituie circa 12-13g. La exterior suprarenala este acoperitг cu o capsulг fibroasг concrescutг intim cu parenchimul. De la aceastг capsulг pгtrund оn interiorul organului numeroase trabecule de юesut conjunctiv, care оmpart parenchimul glandular оn douг straturi: stratul extern – cortexul, єi intern – substanюa medularг. Hormonii corticosuprarenalei pot fi оmpгrțiți оn trei grupe: Mineralocorticoizii - aldosteronul, corticosteronul, dezoxicorticosteronul. Glucocorticoizii - cortizonul, hidrocortizonul și corticosteronul (ultimul este оn același timp și mineralocorticoid). Hormonii sexuali - androgenii, estrogenii și progesteronul. Mineralcorticoizii participг la reglarea metabolismului mineral al organismului și оn primul rвnd la nivelul de sodiu și de potasiu оn plasma sanguinг. Cel mai activ mineralocorticoid este aldosteronul. El intensificг reabsorbția sodiului și clorurii оn tubii renali, ceea ce provoacг mгrirea conținutului de sare de bucгtгrie оn sвnge și limfг. Totodatг el reduce reabsorbția potasiului оn tubii renali, ceea ce intensificг pierderile de potasiu și micșoreazг conținutul acestuia оn organism. Glucocorticoizii influențeazг asupra metabolismului glucidic, proteic și lipidic. Cel mai activ dintre ei este hidrocortizonul. Glucocorticoizii stimuleazг sintetizarea glicogenului din glucozг și proteine, facilitвnd depozitarea glicogenului оn mușchi și contribuind astfel la sporirea capacitгții de muncг, deoarece concomitent crește și concentrația de glucozг оn sвnge. Hormonii glucocorticoizi mobilizeazг grгsimile depozitate și contribuie la utilizarea lor оn schimbul de energie. Un rol deosebit de important au acești hormoni оn travaliul muscular intens, оn condițiile acțiunii unor excitanți deosebit de puternici și оn hipoxie. Оn asemenea cazuri se constatг producerea abundentг a hormonilor glucocorticoizi, care realizeazг adaptarea organismului la aceste situații extreme. Glucocorticoizii atenueazг reacțiile organismului, care se constatг оn inflamație, reumatism și alte maladii. Pe aceasta se bazeazг folosirea clinicг a glucocorticoizilor оn reumatism, оn stгri
  • 201.
    201 alergice etc. Deoareceglucocorticoizii inhibг dezvoltarea proceselor inflamatorii, ei sunt numiți hormoni antiinflamatori. Hormonii sexuali ai corticosuprarenalei - androgenii și estrogenii - joacг un rol important оn dezvoltarea organelor genitale оn copilгrie, adicг atunci cвnd funcția endocrinг a glandelor sexuale este оncг neоnsemnatг. Modificгrile care apar оn organism оn hipo - și hiperfuncția Corticosuprarenalei Insuficiența pronunțatг a producerii de hormoni ai suprarenalei provoacг boala Adison, care se manifestг prin bronzarea pielii, astenie. Bolnavul pierde pofta de mвncare, la el apare greața, voma, diareea, slгbește intens pвnг la cașexie completг. Boala are, de regulг, sfвrșit letal. Hiperfuncția pronunțatг a corticosuprarenalei se оntвlneєte relativ rar. Ea apare оn tumoarea suprarenalei. Substanюa medularг a glandelor suprarenale produce douг catecolamine – noradrenalina єi adrenalina. Hormonul principal adrenalina are un diapazon foarte larg de acюiune. El influențeazг activitatea sistemului cardiovascular, amplificвnd forța și frecvența contracțiilor cardiace, provoacг constricția arteriolelor (cu excepția vaselor inimii și ale plгmвnilor), dilatг vasele sangvine ale mușchilor оn acțiune, inhibг motorica tubului digestiv, dilatг pupila, restabilește capacitatea de muncг a mușchilor surmenați. Pe lвngг acestea, adrenalina influențeazг metabolismul glucidelor, accelerвnd scindarea glicogenului și intensificвnd procesele de oxidare оn celule. Eliminarea adrenalinei оn sвnge este stimulatг de sistemul nervos simpatic. Оn diverse situații extreme (suprarгcire, mari eforturi musculare, durere, mвnie, fricг) se costatг sporirea conținutului de adrenalinг оn sвnge. Cel de al doilea hormon al stratului medular al suprarenalelor – noradrenalina - contribuie la menținerea tonusului vaselor sangvine. Noradrenalina se mai produce оn sinapse și participг la transmiterea excitației de la fibrele nervoase simpatice cгtre organele efectoare. Modificгrile apгrute оn organism la dereglarea funcției endocrine a medularei suprarenalelor Dupг extirparea medularei suprarenalelor animalele devin mai puțin rezistente la condiții grele. Printre diversele boli endocrine la om n-au fost constatate afecțiuni cauzate de hipofuncția medularei suprarenalelor. Aceasta se datorește faptului cг substanțele produse de stratul medular al suprarenalelor, sunt secretate și de terminațiile fibrelor nervoase simpatice. Partea endocrinг a glandelor sexuale Glandele sexuale (testiculul și ovarul) constituie locul de formare a celulelor sexuale (sper - matozoizilor și ovulelor) și mai au și o funcție endocrinг, secretвnd оn sвnge hormoni sexuali, care se оmpart оn douг grupe: hormonii sexuali masculini - androgenii (оn l. gr. andros - bгrbat) și hormonii sexuali feminini - estrogenii (gr. oestrus- impuls). Оn testicul funcția endocrinг este executatг de celulele interstițiale glandulare numite endocrinocite interstițiale ale testiculului (celule Leidig), situate оn țesutul conjunctiv lax, canaliculele seminifere contorte. Endocrinocitele interstițiale ale testiculului elaboreazг hormonul masculin testosteron. Оn ovar se elaboreazг hormonii sexuali numiți estrogen și progesteron. Locul de formare a estrogenului (foliculinei) este stratul granular al foliculilor mature, precum și celulele interstițiului ovarului. Creșterea foliculilor și activizarea celulelor interstițiale se produce sub
  • 202.
    202 influența hormonilor foliculostimulențiși gluteinizanți ai hipofizei. Hormonul gluteinizant declanșeazг ovularea și formarea corpului galben - un organ specific cu funcții endocrine, celulele cгruia elaboreazг hormonul ovarian numit progesteron. Progesteronul preparг tunica mucoasг a uterului cгtre implantarea ovulului fecundat, оmpiedicвnd totodatг creєterea foliculilor noi. Deci, importanța fiziologicг a hormonilor sexuali constг оn asigurarea capacitгții de a efectua funcțiile sexuale. Acești hormoni sunt necesari pentru maturizarea sexualг, adicг pentru o asemenea dezvoltare a organismului și, оn special a sistemului genital, оn cadrul cгruia sunt posibile actul sexual și procrearea. Datoritг acestor hormoni se dezvoltг caracterele sexuale secundare, adicг particularitгțile organismului puber, care n-au legгturг directг cu activitatea sexualг, dar constituie trгsгturi caracteristice ale organismului masculin și celui feminin. Оn organismul feminin hormonii sexuali joacг un rol important оn apariția ciclurilor sexuale, оn asigurarea decurgerii normale a sarcinii și оn pregгtirea organismului pentru alгptarea noului nгscut. Modificгrile apгrute оn organism оn insuficiența funcției endocrine a glandelor sexuale Extirparea glandelor sexuale se numește castrare. Ea se efectueazг nu numai la animale, dar uneori și la om оn unele boli. Оn unele țгri musulmane din Orient pвnг nu demult era rгspвnditг datina castrгrii bгrbaților și bгiețașilor pentru folosirea lor оn calitate de eunuci (pгzitori ai haremurilor). Оn Europa Occidentalг se practica pвnг la mijlocul secolului trecut castrarea bгiețașilor, care cвntau оn corul bisericesc al papei de la Roma, pentru a menține la ei discantul оnalt. Castrarea era rгspвnditг și оn Rusia țaristг printre membrii sectei religioase barbare a scapeților. Castrarea nu oprește complet formarea оn organism a hormonilor sexuali. Оn sвnge și оn urinг continuг sг pгtrundг androgeni și estrogeni din stratul cortical al suprarenalelor, dar оntr-o cantitate mult mai micг decвt оn prezența glandelor sexuale. Insuficiența hormonilor sexuali are drept consecințг o serie de modificгri caracteristice. Dacг castrarea a fost fгcutг cu mult оnaintea pubertгții, maturizarea sexualг оnceteazг. Penisul și prostata, vaginul și uterul nu ating starea de maturizare, ba chiar regreseazг (sunt supuse involuției), caracterele sexuale secundare nu se dezvoltг. Dacг оnsг, castrarea se face dupг atingerea pubertгții, sistemul genital regreseazг оntr- o mгsurг mai micг, iar caracterele sexuale secundare se mențin parțial. Оn organismul normal de ambele sexe se formeazг hormoni masculini și feminini. Dacг, оnsг, e dereglatг vreo funcție a ovarelor sau testiculelor оntвlnite la om, se schimbг raportul de producere a acestor hormoni. Aceastг dereglare se numește intersexualitate și se poate manifesta la bгrbați prin prezența unor particularitгți (fizice și psihice) caracteristice femeilor, iar la femei - prin prezența unor trгsгturi bгrbгtești. Intersexualitatea puțin pronunțatг se оntвlnește destul de des și nu e consideratг ca patologie. Intersexualitatea foarte pronunțatг se оntвlnește foarte rar. Și mai rar se оntвlnește hermafro - ditismul, оn cadrul cгruia оntr-o parte a corpului se aflг un testicul, iar оn cealaltг parte - un ovar.
  • 203.
    203 Hipofiza - hypophysis Hipofizaprezintг o glandг nu prea mare de formг ovoidг, care este situatг оn fosa hipofizarг a șeii turcești a osului sfenoid. Ea este parte componentг a hipotalamusului diencefalului. Masa hipofizei este de aproximativ 0.5-0.6 g. La exterior hipofiza este acoperitг de o capsulг. Оn structura hipofizei distingem doi lobi - anterior, posterior și porțiunea intermediarг. Lobului anterior оi revin 70-80% din masa totalг a glandei. Lobul anterior al hipofizei, sau adenohipofiza, produce și eliminг оn sвnge hormoni (tropine) care regleazг activitatea altor glande endocrine. Hormonul adrenocorticotrop ACTH regleazг secreția cortexului suprarenalelor; hormonul gonadotrop influențeazг funcțiile glandelor sexuale; hormonul tireotrop regleazг activitatea glandei tiroide. Activitatea glandelor endocrine menționate este subordonatг hipofizei, iar paratiroidele, aparatul insular al pancreasului și timusul exercitг funcțiile specifice independent de hipofizг. Adenohipofiza produce hormonul somatotrop sau hormonul creșterii, care stimuleazг procesul de creștere a organelor tinere, sporește sintetizarea proteinelor și influențeazг metabolismul glucidelor și lipidelor. La copii acțiunea hormonului somatotrop se manifestг prin intensificarea creșterii. Manifestгrile care apar оn organism оn hipo - și hipersecreția hormonului de creștere Modificгrile, care apar оn hiposecreția hormonului de creștere, depind de vвrsta organismului. La copiii mici creșterea este foarte reținutг. Оn acest caz omul rгmвne pitic pe toatг viața (nanism hipofizar). La asemenea indivizi constituția corporalг este relativ proporționalг, оnsг mвinile și picioarele sunt relativ mici, degetele-subțiri, osificarea scheletului оntвrzie, organele genitale rгmвn incomplet dezvoltate, caracterele sexuale secundare sunt puțin pronunțate. Asemenea bolnavi suportг greu bolile infecțioase și alte boli, mor оncг de tineri. La bгrbații, care suferг de nanism, se constatг impotența, adicг incapacitatea de a sгvвrși actul sexual,iar la femei - sterilitatea, incapabilitatea concepțialг. Hiperfuncția hormonului de creștere оn copilгrie provoacг gigantismul, оn cadrul cгruia statura omului ajunge pвnг la 240-250cm, iar greutatea corporalг - pвnг la 150 kg. Dacг, оnsг, hipersecreția acestui hormon apare la omul adult, corpul nu mai crește оn оnгlțime, dar se mгresc dimensiunile acelor pгrți ale corpului, care-și mențin оncг capacitatea de creștere: degetele mвinilor și picioarelor, palma, talpa, nasul, maxilarul inferior, limba, organele cavitгții abdominale și toracice. Aceastг afecțiune se numește acromegalie. Acromegalia e cauzatг, de obicei, de tumoarea lobului anterior al hipofizei. Porюiunea intermediarг a hipofizei secretг intermedinг - hormon ce influențeazг pigmentarea pielii omului. Lobul posterior al hipofizei, neurohipofiza, eliminг doi hormoni - oxitocina și vasopresina (hormonul antidiuretic - ADH). Acești hormoni se produc оn celulele neurosecretoare ale hipo talamusului. Celulele neurosecretoare exercitг simultan funcții nervoase și secretorii. Recepționвnd impulsurile nervoase aferente de la alte porțiuni ale sistemului nervos, ele transmit excitația sub aspect de neurosecret, care se propagг оmpreunг cu neuroplasma spre terminațiile axonilor localizați оn lobul posterior al hipofizei. Aici axonii celulelor neurosecretoare vin оn raport cu capilarele și varsг secretul acestor celule оn sвnge. HAD regleazг conținutul de apг оn organism, intensificвnd reabsorbția apei оn tubii colectori ai rinichilor și diminuвnd astfel diureza. Acest hormon este supranumit vasopresina, deoarece provocвnd contractarea fibrelor musculare netede din pereții arteriolelor el ridicг tensiunea
  • 204.
    204 arterialг. Oxitocina amplificг contracțiileuterine оn timpul nașterii și stimuleazг secreția de lapte. Modificгrile apгrute оn organism din cauza dereglгrii funcției endocrine a lobului posterior al hipofizei Hipofuncția lobului posterior cauzeazг diabetul insipid, caracterizat prin eliminarea unor cantitгți mari (uneori zeci de litri pe zi) de urinг, lipsitг de glucozг, și printr-o sete exageratг. Epifiza sau corpul pineal - corpus pineale Corpul pineal face parte din diencefal și reprezintг o formațiune glandularг nu prea mare, de formг ovoidг. Epifiza este situatг оntr-un șanț nu prea adвnc, care separг coliculii superiori ai tectului mezencefalului. Masa ei la omul matur este de aproximativ 0.2 g. Din exterior corpul pineal este acoperit cu o capsulг de юesut conjunctiv, de la care pornesc оn interiorul glandei niște trabecule ce separг parenchimul corpului pineal оn lobuli. Lobulii la rвndul lor conțin celule glandulare specializate numite pinealocite. Pвnг nu demult funcțiile epifizei erau absolut neclare. Decart presupunea, cг epifiza este ”lгcaєul sufletului”. Mai tвrziu, Lerner a stabilit, cг оn epifizг se formeazг o substanțг, denumitг melatoninг, deoarece ea influențeazг activ asupra melanoforilor (celule pigmentare ale pielii broaștelor și altor animale). Melatonina provoacг оnгlbirea pielii. Оn organismul mamiferelor melatonina acționeazг asupra glandelor sexuale, reținвnd dezvoltarea sexualг la animalele impubere și provocвnd micșorarea ovarelor și inhibiția ciclurilor estrale la femelele adulte. Secreția internг a epifizei depinde de timpul aflгrii organismului la оntuneric sau la luminг. Sub influența luminii secreția melatoninei este inhibatг. Prin aceasta se explicг faptul cг la o serie de animale, оn special la pгsгri, activitatea sexualг are caracter sezonier, fiind mai intensг primгvara și vara, cвnd ziua e mai lungг și-i redusг secreția de melatoninг. Epifiza conține și o cantitate mare de serotoninг, care este predecesorul melatoninei. Secreția de serotoninг оn epifizг se intensificг оn perioada de iluminare maximalг. Secreția internг a epifizei este reglatг de sistemul nervos simpatic. Оntrucвt ciclul proceselor biochimice din epifizг reflectг alternarea zilei și nopții, se considerг cг aceastг activitate ciclicг reprezintг un fel de ”ceasornic biologic al organismului”. Reglarea secreției єi eliminгrii hormonilor Reglarea secreției și eliminгrii hormonilor se realizeazг prin mecanisme neuroumorale complexe. Un rol principal оn menținerea echilibrului hormonal revine hipotalamusului, care este o parte componentг a diencefalului. Hipofiza și hipotalamusul constituie оn ansamblu o complexitate funcționalг - sistemul hipotalamohipofizar. Acest sistem efectueazг reglarea neuro -umoralг a tuturor funcțiilor vegetative și menține constanța mediului intern al organismului - homeostazei. Hipotalamusul regleazг funcțiile glandelor endocrine prin intermediul cгilor nervoase descendente sau pe cale umoralг, influențвnd activitatea hipofizei. Celulele neurosecretoare ale hipotalamusului secretг neurohormoni - oxitocinг și vasopresinг, precum și o serie de hormoni speciali, numiți releasing - factori (de la cuvвntul englez ”release - a elibera”). Procedura și
  • 205.
    205 eliberarea acestor substanțea fost numitг neurosecreție. Datoritг particularitгților circulației sangvine оn adenohipofizг, releasing - factorii nimeresc оmpreunг cu sвngele (prin vasele portale) оn lobul anterior al hipofizei. Aici, irigвnd celulele adenohipofizei, ei stimuleazг sau inhibг secreția hormonilor ce influențeazг funcția tiroidei, glandelor sexuale, suprarenalelor. Оn reglarea secreției hormonale o importanțг deosebitг au starea curentг a proceselor reglate de hormonul оn cauzг și nivelul concentrației anumitor substanțe оn sвnge. Așa, de exemplu, parathormonul ridicг conținutul de calciu оn sвnge, iar surplusul de calciu inhibг la rвndul sгu secreția glandelor paratiroide, reducerea concentrației glucozei оn sвnge inhibг secreția insulinei, ce diminueazг conținutul de glucozг оn sвnge și concomitent intensificг eliminarea glucagonului, care intensificг scindarea glicogenului și contribuie la creșterea nivelului glucozei. O atare reglare, bazatг pe principiul acțiunii retroactive, este de importanțг primordialг pentru glandele, funcțiile cгrora nu sunt influențate de hipofizг - glandele paratiroide, aparatul insular al pancreasului, timusul.
  • 206.
    206 Capitolul IX. Sângele. Sistemulcardiovascular. Sângele Sângele, limfa și lichidul tisular constituie mediul intern al organismului, care irigă toate celulele și țesuturile corpului. Mediul intern se caracterizează printr-o constanță relativă a compoziției și a proprietăților fizico - chimice, în deosebi prin constanța relativă a cantității de apă și de electroliți, datorită cărui fapt celulele organismului au condiții relativ stabile de existență (homeostaza). Aceasta se obține în urma activității unui șir de organe, care asigură pătrunderea în sânge a diferitelor substanțe necesare organismului, eliminând din el produsele dezintegrării și reglându-i astfel compoziția. Deci, sângele reprezintă un țesut lichid circulant, format din elemente figurate suspendate în plasmă. Din celulele sângelui fac parte: eritrocitele, leucocitele și trombocitele (plachete sanguine). Din volumul total al sângelui plasma alcătuiește 55-60%, iar celulele - 40-45%. Din masa totală a organismului sângele constituie 5-9%, prin urmare în corpul uman cu o greutate de 70 kg se găsesc 5-5.5 l de sânge. Funcțiile sângelui Sângele îndeplinește următoarele funcții de bază: - de transport; - de apărare; - de homeostază; - de respirație; - trofică. Aflându-se în circulație continuă, sângele distribuie substanțele nutritive, elimină din organe produsele dezagregării și le transportă spre organele excretoare. Sângele participă și la schimbul de gaze vehiculând oxigenul și bioxidul de carbon. El menține temperatura constantă a corpului; încălzindu-se în organele cu metabolism intern (mușchi, ficat), sângele transferă căldura spre alte organe și spre piele, aceasta realizând termoliza; vehiculează hormonii și metaboliţii (produse ale schimbului de materii), realizând interacțiunea chimică în organism sau reglarea humorală a funcțiilor. Sângele mai exercită şi funcția de protecție, acestui țesut fiindu-i rezervat un rol important în imunitate - rezistența la bolile infecțioase și protecția contra agenților patogeni. Funcția de protecţie a sângelui include și proprietatea lui de a se coagula, sistând hemoragiile. Plasma sângelui Plasma sângelui prezintă o substanță lichidă constituită din 90-93% de apă și reziduu uscat, care atinge 7-10%. Ultimul prezintă un ansamblu în care proteinelor le revine 6.6-8.5%, iar celorlalte substanțe organice și minerale - 1.5-3.5%. Albuminele, globulinele și fibrinogenul sunt proteinele de bază ale plasmei. Importanța proteinelor plasmei ține de mai multe domenii, și anume: - un rol foarte important este rezervat pentru globulina numită fibrinogen, aceasta participând la coagularea sângelui; - gamaglobulina conține anticorpi care asigură imunitatea. Actualmente-gamaglobulina purificată se utilizează pentru tratarea unor maladii și sporirea rezistenței contra unor boli infecțioase;
  • 207.
    207 - prezența proteinelorridică vâscozitatea plasmei, factor foarte important pentru menținerea presiunii sangvine; - fiind substanțe cu masa moleculară mare, proteinele nu trec prin pereții capilarelor și de aceea rețin în sistemul vascular o anumită cantitate de apă, participând astfel la distribuirea apei între sânge și lichidul tisular; - proteinele contribuie la menținerea reacției mediului în sânge la un nivel constant, dat fiind că ele posedă proprietățile substanţelor - tampon. Concentrația de glucoză în sânge este în jur de 4.4- 6.66 mmol/l (80-120 mg %). Glucoza este sursa principală de energie pentru celulele organismului și în caz că concentrația ei scade până la 2.22 mmol/l se constată o creștere bruscă a excitabilității neuronilor cerebrali, fapt ce duce la apariția convulsiilor. În diminuarea conținutului de glucoză în sânge mai jos de acest nivel omul întră în comă (tulburări grave de conştiinţă, ale circulației sangvine, respirației) și moare. Substanțele minerale ale plasmei sangvine sunt reprezentate de următoarele săruri: NaCl, CaCl2, KCl, NaHCO3, NaH2PO4 etc. Raportul și concentrația ionilor de Na+ , Ca2+ și K+ sunt de mare importanță pentru activitatea vitală a organismului și de aceea constanța compoziției de ioni în plasmă se reglează cu mare precizie. Dezechilibrarea proporțiilor de ioni ce se constată în special în afecțiunile glandelor endocrine, este periculoasă pentru viață. Plasma sângelui are un pH de 7.36. Elementele figurate ale sângelui Eritrocitele sau hematiile Eritrocitele, atât la om, precum și la mamifere, sunt celule anucleate, deoarece în decursul filo - și ontogenezei și-au pierdut nucleul și majoritatea organitelor. Funcţia principală - de respirație se manifestă prin transportarea oxigenului și a bioxidului de carbon. Acest proces este posibil numai datorită unui pigment specific-hemoglobina. Aceasta reprezintă o proteină compusă și este constituită dintr-o substanță proteică - globina și din hem, care conține ioni de fier. În condiții normale sângele conține circa 140 g/l (14 g %) de hemoglobină.: la bărbați 130-155 g/l (13-15.5 g %), la femei - 120-138 g/l (12-13.8g %). În afară de funcția de respirație, eritrocitele pot să absoarbă acizi aminici, anticorpi, toxine și un șir întreg de substanţe medicamentoase, astfel transportându-le spre locul necesar. La bărbați un litru de sânge conține între 3.9 x 1012 și 5.5 x 1012 eritrocite, iar la femei între 3.7 x 1012 și 4.9 x 1012 . E de menționat că numărul eritrocitelor la oamenii sănătoși poate varia în dependență de vârstă, fundalul hormonal, încordarea emoțională și fizică, acțiunea factorilor chimici și ecologici. De exemplu, hormonii sexuali feminini inhibă dezvoltarea eritrocitelor. Din acest motiv numărul de eritrocite în sângele femeilor este mai mic. Longevitatea eritrocitelor nu depășește 120 de zile. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) Dacă o cantitate de sânge devenit necoagulabil prin recoltare pe soluție de citrat de sodiu este lăsată în repaus, în partea inferioară a vasului se sedimentează elementele figurate cu o viteză ce poate fi determinată prin măsurători la intervale precise. Observat încă din perioada galenică, fenomenul a trezit interesul în secolul al XVIII, când s-au încercat primele explicaţii. Abia un secol mai târziu s-a observat corelația dintre viteza de sedimentare și numeroase stări patologice. Determinarea vitezei de sedimentare s-a răspândit ca test clinic abia în 1924, când Westergreen a standardizat metoda de determinare, ce-i poartă numele. La bărbați VSH este de
  • 208.
    208 5-7 mm/oră, lafemei - 8-12 mm/oră. Sedimentarea eritrocitelor este deosebit de accelerată la femeile gravide - 25 mm/oră și chiar mai mult. Hemoliza Hemoliza prezintă un fenomen de distrugere a membranelor eritrocitelor și eliminarea hemoglobinei în componentul lichid al sângelui. În condiții normale, sângele nu este un lichid transparent, deoarece lumina se reflectă de la numeroasele elemente figurate suspendate în plasmă. Sângele hemolizat devine transparent în urma dezagregării eritrocitelor. În funcție de mecanismul dezvoltării, se disting mai multe feluri de hemoliză: hemoliza osmotică, hemoliza chimică, hemoliza biologică și hemoliza mecanică. Hemoliza mai poate fi provocată și în consecința transfuziei de sânge incompatibil după grupă. În ultimul caz eritrocitele mai întâi se aglutinează, apoi are loc dezagregarea lor. Hemoliza mecaniză se poate produce la agitarea puternică a sângelui (de exemplu, la transportarea pe drumuri rele). Sângele hemolizat nu poate fi utilizat pentru transfuzii. Leucocitele Leucocitele sau globulele albe, din sângele omului și mamiferelor prezintă o totalitate de celule mobile, care se deosebesc între ele atât prin semne morfologice, cât și prin funcție. Deosebim 2 grupuri de leucocite: granulare, sau granulocite și agranulare, sau agranulocite. Granulocitele se caracterizează prin prezența în citoplasmă a unui număr mare de granule specifice și printr-o formă deosebită a nucleului - segmentate. Pentru a evidenția granulocitele se întrebuințează colorantul Romanovschii- Ghimza, în componența căruia întră eozina (cu caracter acid și azurul (cu caracter de bază). S-a stabilit, că granulele unor leucocite se colorează numai cu eozină și au fost numite eozinofile (acidofile), altele pot fixa numai azurul și se numesc bazofile, iar a treia categorie se colorează și cu eozină și cu azur și, prin urmare, au fost numite neutrofile. Agranulocitele nu conțin în citoplasmă granule, iar nucleul lor nu este segmentat. Acest grup de celule se constituie din limfocite și monocite, fiecare din ele având trăsături morfologice și funcționale diferite. Toate leucocitele se caracterizează printr-o formă sferică. Numărul lor la un om matur și sănătos atinge 3.8 x 109 - 9.0 x 109 într-un litru de sânge. Menționăm însă, că numărul lor poate varia esențial: creșteri (leucocitoze) fiziologice apar în sarcină, efort fizic, digestie, emoții și alte stări de predominanță a sistemului vegetativ simpatic. Leucocitozele patologice apar în stările infecțioase acute, subacute sau cronice, leucemii, hemoragii, diabet, neoplasme, febră la pirogeni și diverse alergii. Scăderea numărului de leucocite circulante (leucopenia) poate apărea la persoane vârstnice. Leucopenii patologice apar în bolile infecțioase (febră tifoidă, gripală, rujeolă, oreion, malarie), în aplaziile medulare prin iradiere sau intoxicație (benzen, piramidon) sau în stresul emoțional. Aceste valori globale, obținute prin numărători, au doar o semnificație orientativă. Leucocitele sunt o populație celulară extrem de diversificată morfologic și funcțional. Examinarea microscopică a sângelui a permis această diferențiere a diferitelor tipuri de leucocite, a căror clasificare morfofuncțională mai poartă și numele de formulă leucocitară și care ne arată raportul procentual dintre diverse grupuri de leucocite din sânge. Tabela nr.6
  • 209.
    209 Formula leucocitară Leucocite 109 l Eozinofile, % Bazofile Neutrofile tinerenesegmentate segmentate % Limfocite, % Monocite, % 4.0 - 9.0 1 - 4 0.-0.5 0 -1 2 - 5 55 - 68 25-30 6-8 Leucocitele se pot deplasa liber cu ajutorul pseudopodelor. Trecând din sânge în țesuturi și organe, leucocitele devin maximum de active. Unele tipuri de leucocite, fagocitând microbi, corpi străini, produsele descompunerii celulelor, asigură reacția de apărare a organismului, participă la formarea imunității celulare și hormonale. Trombocitele Denumite și plachete sanguine, trombocitele sunt elemente acelulare, care aflându-se în circulație, joacă un rol important în procesele de hemostază. Prin hemostază se înțelege ansamblul mecanismelor prin care organismul se apără împotriva hemoragiilor. În sângele proaspăt trombocitele au forma unor corpusculi mici și transparenți, rotunzi, ovali, fuziformi sau cu o formă neregulată. Ele prezintă fragmente de citoplasmă a unor celule gigantice, așa numitele megacariocite. Într-un frotiu de sânge, de regulă, le vedem grupate, fapt care se datorește capacității trombocitelor de a se aglutina. De aceea aprecierea numărului lor este dificilă și s-a ajuns la concluzia, că un litru de sânge conține de la 200 x 109 până la 300 x 109 trombocite. După cum a fost menționat, trombocitele participă la procesul de coagulare a sângelui. Această funcție este determinată de capacitatea lor de a se dezintegra rapid, de a forma conglomerate în jurul cărora apar filamente de fibrină. În procesul de coagulare a sângelui trombocitele elimină un întreg șir de substanțe (fosfolipide, lipoproteine ș.a). Durata vieții trombocitelor este de 5-8 zile. Coagularea sângelui Coagularea sângelui face parte din hemostază și este un proces enzimatic complex, prin care fibrinogenul solubil din plasmă se transformă într-o rețea de fibrină, în ochiurile căreia se fixează elementele figurate din sânge. Desfășurarea normală a acestui proces este garantată de echilibrul ce se stabilește între acțiunea factorilor activatori (procoagulanți) și inhibitori (anticoagulanți). Procesul de coagulare poate fi declanșat prin : contactul sângelui cu suprafețe rugoase la scoaterea sa din organism, alterarea traumatică sau degenerativă a peretelui vascular, dezechilibrele cuplului activatori/ inhibitori. Sistemul de coagulare a sângelui protejează organismul de hemoragii. Pe de altă parte coagularea sângelui în interiorul sistemului vascular poate avea consecințe foarte grave (tromboflebită, infarct). Pentru a evita coagularea nedorită, în sânge se conține un alt sistem - sistemul anticoagulant. În ficat și plămâni se produce o substanță anticoagulantă - heparina, aceasta fiind în stare să inactiveze trombina. Sângele conține și cel de al treilea sistem, care poate să dizolve fibrina deja formată. După ce cheagul sangvin și-a exercitat funcția, astupând vasul și oprind hemoragia, el urmează a fi îndepărtat, deoarece acum împiedică cicatrizarea ranei. În asemenea cazuri, în plasma sângelui își face apariția plasmina, care e în stare să dizolve trombul.
  • 210.
    210 Grupele sangvine În 1901K.Landsteiner a descoperit că în sângele oamenilor sănătoși pot să se conțină substanțe capabile să provoace aglutinarea (încleierea) eritrocitelor la alți oameni. Studierea aglutinării eritrocitelor unui om în plasma sau serul sangvin al altui om a creat baza științifică pentru importanta măsură curativă - transfuzia de sânge. Transfuzia de sânge sau hemotransfuzia se face în hemoragii considerabile, în unele intoxicații (în special, când este tulburată capacitatea hemoglobinei de a fixa oxigenul), când e redus conținutul de hemoglobină în sânge și în multe alte indicații medicale. În trecut încercările de a face transfuzie de sânge se terminau deseori cu moartea bolnavului sau provocau tulburări grave în organism. Transfuzia de sânge are consecințe grave atunci când eritrocitele din sângele donatorului (omul care dă sânge) sunt aglutinate din plasma sangvină a recipientului (omul căruia i se face transfuzia). Aceasta se întâmplă în cazurile, când eritrocitele sângelui introdus conțin substanță aglutinabilă aglutinogenul, iar plasma recipientului - substanță aglutinantă aglutinina. În urma aglutinării eritrocitelor și hemolizei lor ulterioare apare șocul hemotransfuzional, care poate provoca moartea. În eritrocitele sângelui uman I. Ianschi și K. Landsteiner au găsit doi factori aglutinabili: aglutinogenul A și aglutinogenul B, iar în plasmă - doi factori aglutinanți : aglutinina α și aglutinina β. În sângele omului nu se găsesc niciodată concomitent aglutinogenul A cu aglutinina α, și aglutinogenul B cu aglutinina β; de aceea în organism nu se produce aglutinarea eritrocitelor proprii. Pe baza prezenței sau absenței aglutinogenilor în eritrocite și aglutininelor sângele oamenilor a fost împărțit în 4 grupe. După clasificarea lui Iansky, la persoanele din grupa I eritrocitele nu conțin aglutinogene, iar plasma conţine aglutininele α și β. La persoanele din grupa II eritrocitele conțin aglutinogenul A, iar plasma aglutinina β. La persoanele din grupa III eritrocitele conțin aglutinogenul B, iar plasma - aglutinina α. La persoanele din grupa IV eritrocitele conțin aglutinogenele A și B, iar plasma nu conține aglutinine. Tabela nr.7 În tabelul Nr. 7 se arată dacă apare aglutinarea (este notat cu semnul +) la amestecarea eritrocitelor și a serului sangvin la oamenii de diferite grupe. Grupa sangvină se determină prin amestecarea unei picături de sânge a omului cercetat cu serurile standarde, care conțin anumite aglutinine. Pentru aceasta e suficient să avem 2 seruri din grupa II și III, fiindcă la amestecarea acestor seruri cu eritrocitele (sau sângele) persoanei cercetate rezultatele aglutinării sau lipsa ei dau posibilitatea de a determina orice grupă sangvină (Fig. Nr.58). Grupa serului Grupa eritrocitelor I (0) II (A) III (B) IV (A,B) I (α și β) - + + + II (β) - - + + III (α) - + - + IV (0) - - - -
  • 211.
    211 Fig .58 .Determinarea grupelor sangvine Sus poziția pe lama de sticlă a 2 picături de sânge cercetat și a picăturilor de ser din grupele II și III. Cu cifre romane sunt notate grupele de ser sangvin. 1.aglutinarea cu ser din grupele II și III nu se produce - sângele este de grupa I. 2.aglutinarea cu ser din grupa III se produce - sângele este de grupa II. 3. aglutinarea cu ser din grupa II se produce - sângele este de grupa III. 4. aglutinarea cu ser din grupele II și III se produce - sângele este de grupa IV. Determinarea grupei sangvine are o mare însemnătate practică pentru clasificarea posibilității transfuziei de sânge. În acest scop e important să se stabilească numai inaglutinabilitatea eritrocitelor donatorului, deoarece plasma sângelui introdus, fiind dizolvată de sângele recipientului, nu provoacă aglutinarea eritrocitelor acestuia. Posesorilor de sânge din grupa I li se poate transfuza numai sânge de grupa I. În schimb sângele din grupa I poate fi transfuzat tuturor celorlalte grupe. De aceea posesorii primei grupe sunt donatori universali. Posesorilor de sânge din grupa IV li se poate transfuza sânge din toate celelalte patru grupe, dar sângele din grupa IV poate fi transfuzat numai posesorilor de sânge din grupa IV. Posesorilor de sânge din grupele II și III li se poate transfuza sângele din grupele II și III, precum și sângele din grupa I. Sângele din grupele II și III poate fi transfuzat posesorilor de sânge din grupa corespunzătoare și, în afară de aceasta, din grupa IV. Aceste raporturi sunt prezentate pe următoarea schemă. III II III II III II III II III II
  • 212.
    212 Schema posibilităților detransfuzie a sângelui Săgețile indică căror grupe, în afară de cea omonimă, li se poate transfuza sânge din grupa respectivă. În eritrocitele majorităţii oamenilor (85%) mai există încă un factor, descoperit prima dată de Landsteiner și Weiner în 1940 în sângele maimuțelor (Macacus rhesus), denumit mai apoi factor rezus (prescurtat Rh). Dacă sângele care conţine acest factor (sângele rezus pozitiv) e transfuzat unui individ care nu-l posedă (are sânge rezus negativ), în sângele acestuia se formează aglutinine și hemolizine specifice. Administrarea repetată a sângelui rezus pozitiv unui asemenea individ poate provoca aglutinarea eritrocitelor și complicații foarte grave (șoc hemotransfuzional). O însemnătate deosebită au cazurile când fătul rezus pozitiv se dezvoltă la o mamă cu sânge rezus negativ. În cazul acesta factorul rezus al fătului difundează prin placentă în sângele mamei, ceea ce provoacă formarea în sângele acesteia a unor substanțe specifice antirezus, care difundează prin placentă înapoi în sângele fătului și pot provoca la el tulburări grave în urma aglutinării și hemolizei eritrocitelor lui. Prin aceasta se explică unele cazuri de mortalitate. Particularitățile de grupă ale sângelui se transmit prin ereditate și nu se modifică pe parcursul vieții individului. S-a constatat că cele mai bune rezultate se obțin prin transfuzia sângelui de aceeași grupă. Deoarece sângele posedă proprietăţi curative, actualmente în medicina practică se folosesc pe scară largă hemotransfuziile. Petru a acoperi necesitățile medicinii, societatea stimulează donarea de sânge. II II I I III III IV IV
  • 213.
    213 Sistemul cardiovascular În sistemulcardiovascular distingem cordul ca organ principal al circulației sangvine, contracțiile ritmice ale căruia asigură propulsarea sângelui și vasele sangvine. Vasele prin care sângele iese din cord pentru a fi propulsat spre organe se numesc artere, iar vasele prin care se realizează aportul sângelui spre cord se numesc vene. Sistemul cardiovascular execută funcțiile de transportare a sângelui care vehiculează substanțele nutritive și stimulente spre organe și țesuturi (oxigen, glucoză, proteine, hormoni, vitamine etc.), iar de la organe și țesuturi prin vasele sangvine (vene) și limfatice realizează drenarea reziduurilor metabolice. Cordul este un organ cu 4 camere situat în cavitatea toracică. Jumătatea dreaptă a cordului (atriul drept și ventriculul drept) e separat definitiv de jumătatea lui stângă (atriul stâng și ventriculul stâng). Atriul drept prin venele cave superioară și inferioară, precum și prin venele proprii ale cordului primește sânge venos. Trecând prin orificiul drept atrioventricular pe marginile cărora e racordată valvula dreaptă atrioventriculară (tricuspidă), sângele nimerește în ventriculul drept, iar de aici în trunchiul pulmonar și în continuare prin arterele pulmonare - în plămâni. În capilarele pulmonare, aflate în contact nemijlocit cu pereții alveolelor, se realizează schimbul de gaze dintre aerul inspirat în plămâni și sânge. Asociind oxigenul, sângele arterial prin venele pulmonare este propulsat în atriul stâng. Trecând apoi prin orificiul atrioventricular stâng pe marginile căruia e racordată valvula atrioventriculară mitrală (bicuspidă), el este propulsat în ventriculul stâng și de aici în cea mai mare arteră a corpului numită aortă. Ținându- se cont de particularitățile de structură și funcție ale cordului, și vaselor sangvine, în corpul uman distingem două circulații sangvine - marea circulație și mica circulație. Marea circulație sangvină începe în ventriculul stâng din care pornește aorta și se termină în atriul drept, în care se varsă venele cavă superioară și inferioară. Prin aortă și ramurile ei sângele arterial îmbogățit cu oxigen și alte materii se îndreaptă spre toate părțile corpului. La fiecare organ vine una sau câteva artere. Din organe ies vene care, confluând unele cu altele, formează în definitivă vasele venoase magistrale ale corpului uman - venele cave superioară și inferioară care se varsă în atriul drept. Între artere și vene se află partea distală a sistemului cardiovascular - patul microcirculator care constituie căi sangvine locale la nivelul cărora se realizează corelația dintre sânge și țesuturi. Din mica circulație, care începe în ventriculul drept, din care iese trunchiul pulmonar și se termină în atriul stâng, unde se varsă venele pulmonare, fac parte doar vasele care transportă sânge venos de la inimă spre plămâni (trunchiul pulmonar) și vasele care transportă sânge arterial spre cord (venele pulmonare). Din această cauză mica circulație se mai numește și pulmonară.
  • 214.
    214 Fig.59 Schema circulaţieisangvine. A – circulaţia sangvină mare, B- circulaţia sangvină mică. Arterele, care irigă cu sânge pereții corpului se numesc parietale. Arterele organelor interne se numesc viscerale. Peretele fiecărei artere este alcătuit din trei tunici: - tunica internă - tunica intimă, care este formată din endoteliu; - tunica medie - care este formată din celule musculare netede; - tunica externă - adventiție care este formată din țesut conjunctiv lax. Penetrând în organ, arterele se ramifică multiplu, până la nivel de arteriole. Venulele, ca ultim element al patului microcirculator, confluând treptat, sporesc în calibru și formează vene. Printre vene distingem: de calibru mic, de calibru mediu și de calibru mare. Peretele venei este mai fin decât la artere. Ca și la artere în peretele venei există trei tunici: internă, medie și externă. Tunica medie a venei, conține puține celule musculare și fibre elastice, din care cauză pereții venelor sunt maleabili și lumenul venei pe secțiune nu este hiant. Venele de calibru mic, mediu și unele de calibru mare comportă valvule venoase. Valvulele lasă să treacă sângele în direcție spre cord, împiedicând refularea lui în sens opus. În conformitate cu topografia și poziția venelor în corp și organe ele se împart în superficiale și profunde. Venele învecinate deseori se unesc prin numeroase anastomoze formând în ansamblu un plan venos. În genere numărul de vene depășește numărul de artere.
  • 215.
    215 Cordul și vaselesanguine Cordul - cor Cordul este un organ muscular cav, care propulsează sângele în artere și primește sângele venos. Cordul este situat în cavitatea toracică împreună cu organele mediastinului mediu. 2/3 din volumul cordului se află în jumătatea stângă a cavității toracice. Apexul cordului este orientat în jos, în stânga și înainte, iar baza cordului - în sus și posterior. Fața anterioară, sternocostală a cordului e mai convexă şi este orientată spre fața posterioară a sternului și coastelor; cea inferioară - este supraiacentă la diafragm și se numește diafragmală. Fețele laterale ale cordului sunt orientate spre plămâni și de aceea fiecare din ele se numește pulmonară. Masa medie a cordului la bărbat este de 300 gr, la femei - 250 gr. Pe suprafața cordului distingem șanțul coronar dispus transversal, care constituie limita dintre atrii și ventricule. Pe fața sternocostală anterioară a cordului se află șanțul interventricular anterior, iar pe fața inferioară este situat șanțul interventricular posterior. Aceste șanțuri separă ventriculul drept de cel stâng. Cordul este alcătuit din 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule - drepte și stângi. Atriile primesc sânge din vene și îl propulsează în ventricule; ventriculele propulsează sângele în artere: ventriculul drept - prin trunchiul pulmonar în arterele pulmonare, iar cel stâng - în aortă, de la care pleacă artere spre organele interne. Jumătatea dreaptă a cordului conține sânge venos, iar jumătatea lui stângă - sânge arterial. Aceste jumătăți nu comunică între ele. Fiecare atriu este unit cu ventriculul respectiv printr-un orificiu atrioventricular (drept și stâng), care se închid cu valvulele cuspidale. Trunchiul pulmonar și aorta la începutul lor sunt înzestrate cu valvule semilunare. Fig.60. Conformaţia externă a cordului. 1 – apexul cordului; 2- ventriculul drept;3 – ventriculul stâng; 4- atriul drept; 5 – atriul stâng: 6 – auricula dreaptă;
  • 216.
    216 7 – auriculastângă; 8 – şanţul coronar; 9 – şanţul interventricular anterior; 10 – trunchiul pulmonar; 11 – vena cavă superioară; 12 – aorta ; 13- trunchiul brahiocefalic; 14 – artera carotidă comună stângă; 15 – artera subclaviculară stângă. Camerele cordului Atriul drept - are forma unui cub și este înzestrat cu o cavitate suplimentară - auriculul drept. El este separat de atriul stâng de către septul interatrial, pe care se află o depresiune - fosa ovală. În atriul drept observăm orificiul venei cave superioare și orificiul venei cave inferioare. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept, între acesta și orificiul venei cave inferioare se află orificiul sinusului coronarian, în care se varsă venele cordului. Ventriculul drept - este situat spre dreapta și anterior de ventriculul stâng . Este despărţit de ventriculul stâng prin septul interventricular. În partea de sus a ventriculului există două orificii: orificiul atrioventricular drept, prin care sângele venos vine în ventricul din atriul drept și orificiul trunchiului pulmonar, prin care sângele e propulsat în trunchiul pulmonar. Orificiul atrioventricular drept se închide cu valva atrioventriculară dreaptă (tricuspidă) care este constituită din 3 cuspide: anterioară, posterioară și septală. În timpul contractării atriilor cuspidele valvei sunt împinse de curentul de sânge spre pereții ventriculului și nu împiedică trecerea sângelui în cavitatea ventriculară. Suprafața internă a ventriculului drept conține trabecule cărnoase și mușchi papilari. Nemijlocit mai sus de orificiul trunchiului pulmonar în acesta e situată valva trunchiului pulmonar, alcătuită din trei valvule semilunare - anterioară, stângă și dreaptă. Între peretele trunchiului pulmonar și fiecare din valvulele semilunare există un reces de dimensiuni mici numit sinus al trunchiului pulmonar. În timpul contracției musculaturii ventriculului valvulele semilunare sunt presate de torentul sanguin către peretele trunchiului pulmonar și nu împiedică propulsarea sângelui din ventricul; la relaxare, când presiunea din cavitatea ventriculară coboară, sângele în reflux umple sinusurile și redresează valvulele. Marginile lor etanșează și închid trecerea sângelui în direcția cordului. Atriul stâng - are o formă cuboidă și este delimitat de atriul drept prin septul interatrial. În atriul stâng există cinci orificii, dintre care patru din ele sunt orificiile venelor pulmonare, iar al cincilea este orificiul atrioventricular stâng. Acesta din urmă asigură comunicarea atriului cu ventriculul omonim. Atriul stâng mai comportă o dilatare - auriculul stâng. Ventriculul stâng - are o formă conoidă cu baza orientată în sus. În porțiunea superioară a ventriculului există două orificii: orificiul atrioventricular stâng și orificiul aortei. Primul încorporează valva atrioventriculară stângă (valva mitrală), alcătuită din două cuspide: anterioară și posterioară. Pe fața internă a ventriculului se află trabecule cărnoase și mușchi papilari. Valva aortică, situată la nivelul orificiului aortei este alcătuită din trei valve semilunare: posterioară, dreaptă și stângă. Între fiecare valvulă și peretele aortei există câte un sinus.
  • 217.
    217 Fig. 61. Structurainternă a cordului 1.miocardul ventriculului drept; 2- muşchii papilari; 3- coardele tendinoase; 4- artera coronară dreaptă; 5- septul interventricular; 6 – orificiul venei cave superioare; 7- fosa ovală; 8- atriul drept; 9 – septul interatrial; 10- atriul stâng; 11- orificiile venelor pulmonare; 12- artera coronară stângă; 13- valvula atrioventriculară stângă ( mitrală); 14- miocardul ventriculului stâng; 15- orificiul sinusului coronarian. Structura pereților cordului Peretele cordului este alcătuit din trei straturi: stratul interior, numit endocard, stratul mediu, muscular - miocard și stratul extern - epicard, care constituie foița viscerală a tunicii seroase a cordului, adică a pericardului. Endocardul - tapetează din interior cavitatea cordului și acoperă mușchii papilari împreună cu coardele lor tendinoase. Toate valvele cordului sunt formate din duplicaturi de endocard. Miocardul - este format din țesut muscular striat. Acest strat asigură contracția ritmică deplină a atriilor și ventriculelor. Grosimea miocardului e minimală în atrii și maximală în ventriculul stâng. Miocardul atriilor este definitiv separat de miocardul ventriculelor. Sincronia contracțiilor miocardului este asigurată de sistemul conductil al cordului, care este unic pentru atrii și ventricule. Epicardul - aderă intim la miocard din exterior și constituie foița viscerală a pericardului seros. Epicardul acoperă cordul, porțiunile inițiale ale părții ascendente ale aortei și trunchiului pulmonar, porțiunile terminale ale venelor cave și pulmonare. Pe suprafața acestor vase epicardul trece în foița parietală a pericardului seros.
  • 218.
    218 Sistemul conductil alcordului Reglarea și coordonarea funcției contractile a cordului e realizată de sistemul conductil. El este constituit din fibre musculare atipice alcătuite din miocite cardiace conductile, inervate puternic, care posedă facultatea de a conduce excitația de la nervii cordului spre miocardul atriilor și ventriculelor. Centrele sistemului conductil al cordului sunt alcătuite din doi noduli: 1. nodulul sinoatrial, situat în peretele atriului drept, între orificiul venei cave superioare și auriculul drept; de la acest nodul pornesc ramuri spre miocardul atriilor; 2. nodulul atrioventricular, situat în septul interatrial. Posterior acest nodul trece în fasciculul atrioventricular, care leagă miocardul atriilor cu miocardul ventriculelor. La nivelul septului interventricular acest fascicul se împarte în doi pedunculi, drept și stâng. Ramificațiile terminale ale fibrelor sistemului conductil al cordului, care sunt de fapt extremitățile răsfirate ale acestor pedunculi, se inseră în miocardul ventriculelor. Fig.62. Sistemul conductil al cordului. 1 – nodulul sinoatrial; 2- nodulul atrioventricular; 3 – fasciculul atrioventricular; 4 – pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular; 5 – fibrele Purkinje. Vasele sangvine ale cordului Cordul se alimentează cu sânge arterial prin arterele coronare dreaptă și stângă. Ambele artere coronare pornesc de la aortă, ceva mai sus de nivelul valvelor semilunare și se îndreaptă în șanțul coronar al cordului, care desparte atriile de ventricule. Ramurile ambelor artere anastomozează atât la nivelul șanțului coronar, cât și în regiunea vârfului cordului. În toate straturile peretelui cardiac arterele se ramifică treptat în vase mai mici și, în fine, formează rețeaua capilară, care asigură realizarea schimbului de gaze și nutriția organului. Capilarele
  • 219.
    219 continuă cu venule,iar acestea confluând formează venele cardiace proprii, care se varsă în sinusul coronar. Sinusul coronar, la rândul său, varsă sângele în atriul drept. Obliterarea unui sau mai multor vase sangvine ce alimentează mușchiul cardiac cu un tromb, cu depuneri aterosclerotice sau în rezultatul constricției spasmodice, este foarte periculoasă, deoarece încetează alimentarea miocardului. Dacă sectorul alimentat de vasul obliterat este mare, timp de câteva minute poate surveni moartea pacientului în urma unui infarct acut al miocardului. Fig.63. Vasele sangvine ale cordului. 1-artera coronară dreaptă; 2-artera coronară stângă; 3-trunchiul pulmonar; 4-auricula dreaptă; 5-auricula stângă; 6-vena cavă superioară; 7-aorta ascendentă; 8-arcul aortei; 9-trunchiul brahiocefalic; 10-artera carotidă comună stângă; 11-artera subclaviculară stângă. Nervii cordului Cordul primește inervație senzitivă, simpatică și parasimpatică. Fibrele simpatice care intră în componența nervilor cardiaci poartă impulsuri care accelerează ritmul contracțiilor cardiace și dilată lumenul arterelor coronariene. Fibrele parasimpatice (parte constitutivă a ramurilor cardiace ale nervilor vagi) conduc impulsuri, care reduc cadența ritmului cardiac și îngustează lumenul arterelor coronare. Fibrele senzitive de la receptorii peretelui și vaselor lui intră în componența nervilor cardiaci și ramurilor cardiace corelate cu centrele respective ale encefalului și măduvei spinării. Topografia cordului Limitele cordului se proiectează pe peretele anterior al cutiei toracice în felul următor: limita superioară corespunde marginilor superioare ale cartilajelor costale III; limita stângă trece în formă de arc de la cartilajul coastei III din stânga până la proiecția apexului (vârfului) cordului,
  • 220.
    220 care se localizeazăîn spațiu intercostal V din stânga, cu 1-2 cm mai medial de linia medioclaviculară stângă; limita dreaptă se proiectează cu 2 cm mai lateral de marginea dreaptă a sternului; limita inferioară se extinde de la marginea superioară a cartilajului coastei V din dreapta până la vârful inimii. Limitele limitrofe ale cordului pot varia în raport cu vârsta, apartenența de sex și particularităţile constituționale individuale. Astfel, la copiii în vârstă de până la 1 an apexul cordului se proiectează nu medial, ci cu 1 cm mai lateral de linia medioclaviculară stângă, în spațiul intercostal IV. La nou - născut cordul se situează aproape dispus orizontal. În afecțiunile cordului, în special în viciile cardiace, se constată lărgirea cavităților cordului și respectiv, modificarea limitelor organului. Fiziologia cordului Circulația sângelui Activitatea sistemului organelor de circulație sangvină a inimii și vaselor asigură mișcarea continuă a sângelui prin organism. Datorită acestei mișcări se realizează diversele funcții de transport ale sângelui. Propulsat prin vas, sângele parcurge o cale complicată - circulațiile mare și mică, fapt menționat anterior. Circulația sângelui prin vase e condiționată de activitatea inimii. La contractarea miocardului ventriculelor sângele refulează din cord în aortă și în trunchiul pulmonar. Mișcarea ulterioară a sângelui prin vase și revenirea lui în inimă se datorește faptului că presiunea sangvină din arterele mari e cu mult mai mare decât cea din arterele mici, iar presiunea din arterele mici e mai mare decât în capilare, în care presiunea e mai mare decât în vene și atrii. Prin urmare, pe tot parcursul torentului circulator există o diferență de presiune care determină circulația sângelui în sistemul vascular: sângele curge din vasele în care presiunea e mai mare în vasele în care presiunea e mai mică. Scăderea treptată a presiunii de la artere spre capilare și vene se datorește faptului că energia presiunii sangvine, generate de cord, se consumă pentru învingerea rezistenței în deplasarea sângelui prin vase, această rezistență depinde de frecarea particulelor de lichid atât de pereții vaselor, cât și între ele, precum și de dilatarea patului vascular. Ciclul cardiac Funcția cordului constă în pomparea ritmică în artere a sângelui ce vine spre el din vene. Această funcție se realizează datorită contractărilor și relaxărilor ritmice alternative ale fibrelor musculare, ce formează pereţii atriilor și ventriculelor. Contracția miocardului acestor segmente ale cordului se numește sistolă, iar relaxarea lui - diastolă. Sistola și diastola atriilor și ventriculelor în condiții fiziologice normale sunt coordonate între ele într-un anumit fel și constituie ciclul cardiac. Fiecare ciclu începe cu sistola atriilor. Sistola atriilor durează 0.1 sec., ritmul contracțiilor cardiace fiind de 75 pe minut. După terminarea sistolei atriilor începe sistola ventriculelor. În acest timp atriile se află în stare de diastolă, care durează 0.7 sec.. Ambele ventricule se contractă concomitent și sistola lor durează circa 0.3 sec.. Apoi urmează diastola ventriculelor, care durează circa 0.5 sec. La sfârșitul diastolei ventriculelor, cu 0.1 sec. înainte de terminarea ei, începe o nouă sistolă a atriilor și un nou ciclu cardiac.
  • 221.
    221 Proprietățile fiziologice debază ale miocardului Miocardul, ca și orice mușchi, are trei proprietăți fundamentale: - excitabilitatea, adică capacitatea de a reacţiona în mod specific la acțiunea excitanților; - contractibilitatea, adică proprietatea de a se contracta: - conductibilitatea, adică capacitatea de a conduce excitația. În afară de aceasta inima mai posedă capacitatea automatismului ritmic. Prin automatism se înțelege capacitatea unui organ, țesut sau celule de a se excita sub influența impulsurilor ce apar în ele înseși fără participarea excitanților externi. Electrocardiografia ca metodă de cercetare a dinamicii excitației în inimă Apariția și propagarea excitației în inimă pot fi studiate prin înregistrarea modificărilor electrice de pe suprafața corpului în urma activității cardiace. Când între porțiunile excitate și cele neexcitate ale inimii apare o diferență de potențiale electrice, liniile forței electrice se propagă prin tot corpul, ceea ce permite de a înzestra curbele tipice ale oscilațiilor de potențiale, aplicând electrozii în diferite puncte ale corpului. Această metodă de cercetare a activității electrice cardiace a fost denumită electrocardiografie, iar undele înregistrate cu ajutorul ei- electrocardiogramă. Electrocardiografia este aplicată pe larg în medicină ca o metodă diagnostică, ce permite de a constata caracterul unei serii de tulburări ale activității cardiace. Pe electrocardiogramă în fiecare ciclu cardiac deosebim undele P, Q, R, S și T. Unda P arată excitația atriilor. Complexul undelor Q, R, S, T arată modificările electrice condiționate de excitația ventriculelor; undele Q, R, S caracterizează perioada inițială a excitației ventriculare, iar unda T- perioada finală. Fig. 61. Electrocardiograma
  • 222.
    222 Electrocardiograma ne permitesă pătrundem în mecanismul abia perceptibil al tulburărilor propagării excitației în inimă și constituie o metodă inadmisibilă de cercetare clinică. Astfel după intervalul dintre începutul undei P și unda Q pe electrocardiogramă putem judeca dacă excitația se propagă de la atriu spre ventricul cu o viteză normală. În condiții normale acest interval este egal cu 0.12- 0.18 sec. Durata totală a undelor Q, R, S variază între 0.06- 0.09 sec. Modificările ritmului activității cardiace Electrocardiografia ne dă posibilitatea să analizăm detaliat modificările ritmului cardiac. În condiții normale frecvența contracțiilor inimii este în medie de 60 - 80 pe minut. Însă deseori se constată o încetinire a ritmului cardiac - bradicardia, când frecvența contracțiilor cardiace este de 40 - 50 pe minut, și o accelerare a ritmului - tahicardia, când frecvența contracţiilor cardiace depășește de 90- 100 și ajunge până la 150 și mai mult pe minut. Bradicardia poate fi întâlnită deseori la sportivi în stare de repaus, iar tahicardia - în cazul unui efort muscular intens și în stări emoționale. În unele stări patologice ale cordului, ritmul normal este tulburat episodic sau regulat de o sistolă intercalată extraordinar, numită extrasistolă. Manifestările mecanice și acustice ale activității cardiace, şi metodele de cercetare a lor Contracțiile cardiace sunt însoțite de o serie de manifestări mecanice și acustice, la înregistrarea cărora se poate căpăta o închipuire despre dinamica contracției inimii. Activitatea inimii este însoțită de fenomene acustice, numite zgomote cardiace, care pot fi auzite, dacă aplicăm pe cutia toracică în partea stângă, la nivelul coastei IV-V, urechea sau tubul acustic - fonendoscopul sau stetoscopul. În cazul acesta se aud două zgomote: primul apare la începutul sistolei ventriculare, iar al doilea - la începutul diastolei lor. Primul zgomot e mai surd, mai prelungit și mai jos decât al doilea - scurt și înalt. Analiza detaliată a zgomotelor cardiace a devenit posibilă datorită folosirii aparatelor electronice. Dacă aplicăm pe pieptul persoanei examinate un microfon sensibil, unit cu un amplificator și un oscilograf putem înregistra zgomotele cardiace în formă de curbe, înscrise pe o hârtie sau fotopeliculă mobilă. Metoda aceasta se numește fonocardiografie. Pe curbele înregistrare în felul acesta, în afară de primul și al doilea zgomot, ce sunt auzite cu urechea, se mai constată deseori două zgomote cardiace mai slabe - al treilea și al patrulea. Primul zgomot e cauzat de ondulațiile valvulelor atrioventriculare. Aceasta are loc în timpul fazei de contracție izometrică și la începutul fazei de expulzare rapidă a sângelui din ventricule. Al doilea zgomot cardiac apare din cauza închiderii valvulelor semilunare în momentul, când după terminarea sistolei ventriculelor, presiunea din ele devine mai mică decât cea din aortă și din artera pulmonară. Sângele, îndreptându-se înapoi spre inimă, întâlnește în calea sa valvulele semilunare și le închide cu putere provocând fluctuațiile lor. Zgomotul al treilea apare peste 0.11- 0.18 sec. după terminarea zgomotului al doilea în urma ondulațiilor peretelui cardiac în momentul umplerii rapide a ventriculelor cu sânge. Zgomotul al patrulea precede pe primul și-i cauzat de undulaţiile pereților ventriculelor în momentul umplerii lor suplimentare cu sânge în sistola atriilor. Presiunea arterială a sângelui Metodele ce se folosesc pentru determinarea presiunii sangvine la om se bazează pe măsurarea presiunii, la care trebuie supus peretele vasului dat pentru a opri circulația sângelui prin el. Pe brațul persoanei examinate se aplică manșeta de cauciuc, care servește pentru a opri pomparea aerului și un manometru. La pomparea aerului în manșetă, ea presează inelar brațul, iar manometrul indică mărimea acestei presiuni. În acest scop se ascultă zgomotele ce apar în
  • 223.
    223 arteră spre periferiede manșeta aplicată pe braț. În artera necomprimată zgomotele, de obicei, nu se aud. Dacă mărim presiunea în manșetă mai sus de nivelul presiunii arteriale sistolice, torentul sangvin în sistolă trece porțiunea comprimată și răzbate mai jos de manșetă. Lovitura de peretele arterei a porției de sânge, care se mișcă prin porțiunea comprimată cu viteză și energie cinetică mare, produc un sunet auzit mai jos de manșetă. Presiunea din manșetă, în cadrul căreia apar primele zgomote, corespunde presiunii maxime, adică sistolice. În urma scăderii ulterioare a presiunii în manșetă apare un moment, când presiunea devine mai mică decât cea diastolică și sângele începe să curgă prin arteră atât în sistolă, cât și în diastolă. În acest moment zgomotele din arteră mai jos de manșetă dispar. După presiunea din manșetă apreciem mărimea presiunii minime, adică diastolice. În practica medicală presiunea arterială se măsoară, de obicei, în artera brahială și este egală în medie cu 120 - 80 mm Hg. Pulsul arterial Ondulațiile ritmice ale peretelui arterial condiționate de creșterea presiunii sistolice în artere, se numește puls arterial. Pulsația arterială este accesibilă palpării la nivelul arterelor situate pe oase (artera radială, artera temporală superficială, artera dorsală a piciorului etc.). Medicii examinează pulsul de obicei pe artera radială. Palpând și numărând undele pulsației se poate determina frecvența, forța contracțiilor cardiace și gradul de elasticitate a arterelor. La un om sănătos pulsul e ritmic, adică loviturile lui succed peste intervale egale de timp. În unele afecțiuni ale cordului se constată tulburări ale ritmului activității cardiace - aritmia (puls aritmic). Vasele sangvine ale circulației mici Trunchiul pulmonar Trunchiul pulmonar începe din ventriculul drept, ascendează oblic în sus și spre stânga și, sub arcul aortei se ramifică în arterele pulmonare dreaptă și stângă, care se îndreaptă spre plămânii respectivi. În plămân, artera pulmonară se împarte în ramuri lobare și segmentare, care se ramifică împreună cu bronhiile în segmentele pulmonare respective, formând rețeaua capilară a alveolelor. Aici se realizează schimbul de gaze. Din rețeaua capilară încep afluenții venelor pulmonare. Venele pulmonare se formează din venele intersegmentare. Din fiecare plămân ies câte două vene pulmonare (superioară și inferioară), acestea vărsându-se în atriul stâng. De la locul ramificării trunchiului pulmonar spre fața concavă a arcului aortei se extinde un fascicul de țesut conjunctiv - ligamentul arterial, care prezintă ductul arterial (Botallo) obliterat. Până la nașterea fătului acest duct conduce sângele din trunchiul pulmonar în aortă.
  • 224.
    224 Arterele circulației sangvinemari Aorta Aorta este cel mai mare vas arterial. Ea pornește din ventriculul stâng al cordului, împărțindu- se în trei porțiuni: aorta ascendentă, arcul aortei, aorta descendentă. Aorta ascendentă începe cu o dilatare - bulbul aortei. Ea măsoară în lungime circa 6 cm. Posterior de manubriul sternal aorta ascendentă continuă cu arcul aortei, care se îndreaptă în urmă și spre stânga și, trecând deasupra bronhiei stângi, prelungește cu aorta descendentă. Aorta descendentă trece prin mediastinul posterior, străbate diafragmul prin hiatul aortic şi în cavitatea abdominală se situează anterior de coloana vertebrală. Până la nivelul diafragmului aorta descendentă se numește aortă toracică, iar sub diafragm - aortă abdominală. La nivelul vertebrei lombare IV aorta lansează arterele iliace comune (dreaptă și stângă) și în cavitatea bazinului prelungește cu un vas subțire - artera sacrală mediană. Fig. 62. Aorta şi ramurile ei. 1-aorta ascendentă; 2- arcul aortei; 3-artera subclaviculară dreaptă; 4-artera carotidă comună dreaptă; 5- artera vertebrală (din dreapta); 6-artera carotidă comună stânga; 7- artera axilară ( din stânga): 8-artera brahială ( din stânga): 9- aorta toracică; 10-aorta abdominală; 11-artera iliacă comună dreaptă; 12-artera iliacă comună stângă; 13- artera sacrală mediană.
  • 225.
    225 Ramurile aortei I. Aortaascendentă 1. artera coronară dreaptă 2. artera coronară stângă II. Arcul aortei 1. Trunchiul brahiocefalic 2. Artera carotidă comună stângă 3. Artera subclaviculară stângă III.Aorta descendentă Aorta toracică 1. Ramurile bronșice 2. Ramurile esofagiene 3. Ramurile mediastinale 4. Ramurile pericardice 5. Arterele intercostale posterioare 6. Arterele diafragmatice superioare Aorta abdominală A. Ramurile viscerale a. Ramuri impare: 1. Trunchiul celiac 2. Artera mezenterică superioară 3. Artera mezenterică inferioară b. Ramuri pare: 1. Arterele suprarenale medii 2. Arterele renale 3. Arterele testiculare sau ovariene B. Ramurile parietale 1. Arterele diafragmatice inferioare 2. Arterele lombare C. Ramurile terminale 1. Arterele iliace comune 2. Artera sacrală mediană Ramurile aortei ascendente Arterele coronare dreaptă și stângă încep de la aortă, la nivelul valvulelor semilunare ale valvei aortei. Aceste artere vascularizează cordul. Ramurile arcului aortei De la fața convexă a arcului aortei încep: 1. trunchiul brahiocefalic 2. artera carotidă comună stângă 3. artera subclaviculară stângă Artera carotidă comună dreaptă începe de la trunchiul brahiocefalic, iar cea stângă - de la arcul aortei. Ambele artere ascendează de o parte și de alta a traheii și esofagului, ramificându-se la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid în arterele carotide interne și externe. Artera carotidă externă alimentează cu sânge regiunile gâtului și capului. Artera carotidă externă lansează pe traiectul său următoarele ramuri anterioare: artera tiroidă superioară spre glanda tiroidă și laringe; artera linguală spre limbă și glanda submandibulară; artera facială ocolește marginea mandibulei și făcându-și apariția în regiunea feței se îndreaptă
  • 226.
    226 spre unghiul gurii,aripa nasului și unghiul medial al ochiului, vascularizând peretele faringelui și amigdala palatină, glanda submandibulară și regiunea feței. Grupul posterior de ramuri ale arterei carotide externe este constituit din artera occipitală, care alimentează pielea și mușchii regiunii occipitale, și din artera auriculară posterioară, care se îndreaptă spre pavilionul urechii și conductul auditiv extern. De la suprafața medială a arterei carotide externe pornește artera faringiană ascendentă, care alimentează cu sânge peretele faringelui. Lansând aceste ramuri, artera carotidă externă se ridică în sus, străpunge glanda parotidă și posterior de ramura mandibulei se împarte în ramuri terminale: artera temporală superficială, situată subcutan în regiunea temporală, și artera maxilară, care traversând fosa infratemporală și fosa pterigopalatină, vascularizează urechea externă, mușchii masticatori, dinții, pereții cavității nazale, palatul dur și palatul moale, dura mater cerebrală. Artera carotidă internă ascendează spre baza craniului și trece prin canalul carotid din cavitatea craniană, situându-se lateral de șaua turcească. Ea lansează artera oftalmică, care însoțind nervul optic pătrunde în orbită și vascularizează globul ocular cu anexele sale și mucoasa cavității nazale, anastomozând cu ramurile arterei faciale. De la artera carotidă internă mai încep arterele cerebrale anterioară și medie, care vascularizează fețele medială și externă ale emisferelor cerebrale mari, lansând ramuri în masa creierului și spre plexurile vasculare. Arterele cerebrale anterioare dreaptă și stângă anastomozează între ele prin artera comunicantă anterioară. La baza creierului, arterele carotide interne dreaptă și stângă, anastomozând cu arterele cerebrale posterioare (ramuri ale arterei bazilare) prin intermediul arterelor comunicante posterioare, formează un inel arterial închis (cercul Willis). Artera subclaviculară în partea dreaptă pornește de la trunchiul brahiocefalic, iar în stânga - de la arcul aortei. Ea ascendează în regiunea gâtului, situându-se în șanțul respectiv al primei coaste și traversează spațiul interscalen împreună cu trunchiurile nervoase ale plexului brahial. Ramurile arterei subclaviculare sunt: artera vertebrală - ascendează prin orificiile transversale ale vertebrelor cervicale până la gaura occipitală mare, prin care pătrunde în cavitatea craniană, unde confluând cu artera omonimă din partea opusă, formează artera bazilară, situată la baza creierului. Ramurile terminale ale arterei bazilare sunt arterele cerebrale posterioare, care participând la formarea cercului arterial alimentează cu sânge lobii occipitali și temporali ai emisferelor cerebrale. Pe traiectul său, artera vertebrală lansează ramuri spre măduva spinării, bulbul rahidian și cerebel. De la artera bazilară mai pornesc artere spre trunchiul cerebral și urechea internă; trunchiul tireocervical prezintă un trunchi arterial scurt, care se împarte în patru ramuri și alimentează glanda tiroidă, laringele, mușchii gâtului şi ai scapulei; artera toracică internă coboară pe suprafața internă a peretelui anterior al cutiei toracice și vascularizează mușchii, glandele mamare, timusul, pericardul și diafragmul, ramura sa terminală extinzându-se în peretele abdominal până la nivelul ombilicului; trunchiul costocervical se ramifică în muşchii gâtului şi primelor două spaţii intercostale; artera transversală a gâtului alimentează muşchii scapulei şi regiunii occipitale. Artera axilară prezintă continuarea arterei subclaviculare în cavitatea axilară şi la rândul său prelungeşte cu artera brahială. De la artera axilară pornesc câteva ramuri ce vascularizează muşchii centurii scapulare, capsula articulaţiei scapulohumerale şi glanda mamară. Artera brahială este situată în şanţul bicipital medial, împreună cu venele ce o însoţesc şi nervul median, lansând pe traiectul său ramuri pentru vascularizarea humerusului, muşchilor şi pielii braţului. La nivelul articulaţiei cotului artera brahială se împarte în artera radială şi artera ulnară. Artera radială şi artera ulnară sunt situate pe antebraţ în şanţurile omonime, şi vascularizează oasele, muşchii şi pielea antebraţului. La nivelul treimii inferioare a antebraţului artera radială este situată superficial şi fiind uşor palpabilă, serveşte pentru luarea pulsului. În regiunea mâinii ambele artere anastomozează între ele, formând arcurile arteriale palmare - superficial şi profund, pe contul cărora se realizează vascularizarea mâinii.
  • 227.
    227 Fig.64. Artera carotidăcomună. 1-trunchiul brahiocefalic, 2-artera subclaviculară dreaptă; 3-artera vertebrală; 4-artera bazilară; 5-artera carotidă comună dreaptă; 6-artera carotidă externă (din dreapta); 7-artera carotidă internă (din dreapta); 8-artera tiroidă superioară; 9-artera linguală; 10-artera facială; 11-artera oftalmică. Ramurile aortei descendente Aorta toracică se situează în stânga coloanei vertebrale, în mediastinul posterior. Ea lansează ramuri viscerale (spre esofag, trahee, bronhii, pericard) şi ramuri parietale (pentru cutia toracică şi diafragm). Trecând prin hiatul aortic al diafragmului, aorta toracică continuă cu aorta abdominală. Aorta abdominală este situată pe peretele posterior, anterior de coloana vertebrală, având în dreapta sa vena cavă inferioară. De la aorta abdominală pornesc ramuri viscerale şi parietale. În grupul ramurilor viscerale se disting ramuri pare şi impare. Ramurile impare ale aortei abdominale sunt: Trunchiul celiac – prezintă un vas scurt ce porneşte de la aortă la nivelul vertebrei toracice a XII. El se împarte în trei ramuri : artera gastrică stângă – se îndreaptă spre curbura mică a stomacului; artera hepatică comună – lansează artera gastroduodenală, pentru vascularizarea stomacului, duodenului şi capului pancreasului; după aceasta artera se numeşte artera hepatică proprie şi trimiţând o ramură spre vezica biliară, întră în hilul hepatic împreună cu vena portă. În ficat artera hepatică proprie se împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă, acestea lansând la
  • 228.
    228 rândul lor arteresegmentare, iar apoi şi arterele interlobulare; artera lienală – trece de-a lungul marginii superioare a pancreasului, lansându-i ramuri arteriale şi până la intrarea în hilul lienal trimite câteva ramuri scurte spre stomac. Artera mezenterică superioară începe de la aortă, imediat sub trunchiul celiac. Ea pătrunde în mezoul intestinului subţire şi lansează numeroase ramuri spre intestinul subţire, cec, şi apendicele vermicular, colonul ascendent şi colonul transvers. Ramurile sale formează anastomoze arciforme ce se unesc cu ramurile arterei mezenterice inferioare. Artera mezenterică inferioară porneşte de la aortă, la nivelul vertebrei lombare III şi alimentează cu sânge colonul descendent, colonul sigmoid şi porţiunea superioară a intestinului rect. Ramurile sale anastomozează în cavitatea abdominală cu ramurile arterei mezenterice superioare, iar în cavitatea bazinului mic cu ramurile arterei iliace interne ce vascularizează intestinul rect. Grupul ramurilor viscerale pare ale aortei abdominale include următoarele artere: arterele suprarenale medii; arterele renale medii – pornesc de la aortă sub unghi aproape drept, la nivelul vertebrei lombare II şi pătrund în hilul rinichilor; arterele testiculare sau arterele ovariene – prezintă vase subţiri şi lungi ce pornesc de la aortă ceva mai jos de arterele renale şi se îndreaptă spre glandele sexuale. Ramurile parietale ale aortei abdominale sunt artere pare. Ele vascularizează diafragmul şi muşchii peretelui abdominal ( patru perechi de artere lombare). Continuarea directă a aortei abdominale în bazinul mic este prezentată de un vas subţire – artera sacrală mediană. Arterele iliace comune dreaptă şi stângă sunt în fond ramuri terminale ale aortei abdominale. La nivelul articulaţiilor sacroiliace fiecare dintre aceste ramuri se împarte în artera iliacă internă şi artera iliacă externă. Artera iliacă internă coboară în cavitatea bazinului mic, unde lansează ramuri spre pereţii bazinului şi viscere. Ea vascularizează segmentele mediu şi inferior ale intestinului rect, vezica urinară, uretra, uterul şi vaginul, prostata, veziculele seminale, ductul deferent şi penisul, muşchii pereţilor pelvieni, muşchii perineului, muşchii glutei, adductorii coapsei şi articulaţia coxofemurală. Artera iliacă externă trece de-a lungul marginii mediale a muşchiului psoas mare până la nivelul ligamentului inghinal, lansând ramuri spre peretele abdominal anterior. Făcându-şi apariţia pe coapsă, artera iliacă externă continuă sub denumirea de arteră femurală. Artera femurală apare pe coapsă sub ligamentul inghinal, fiind situată împreună cu vena femurală în şanţul anterior al coapsei, apoi prin canalul muşchilor adductori, trece în fosa poplitee, unde capătă numele de arteră poplitee. La nivelul treimii superioare a coapsei, de la artera femurală se desprinde artera femurală profundă, care vascularizează femurul, muşchii şi pielea coapsei. Tot în această regiune încep ramuri subţiri pentru organele genitale externe şi peretele abdominal anterior. Artera poplitee trimite ramuri pentru reţeaua arterială a articulaţiei genunchiului, la formarea căreia mai participă ramurile arterei femurale şi arterei tibiale. La nivelul marginii superioare a muşchiului soleu ea se împarte în arterele tibiale – anterioară şi posterioară. Artera tibială anterioară trece prin orificiul membranei interosoase a gambei, vascularizează muşchii anteriori ai gambei şi continuă pe suprafaţa dorsală a piciorului, numindu-se aici artera dorsală a piciorului. Artera tibială posterioară trece între straturile superficiale şi profunde ale muşchilor posteriori ai gambei, trimiţându-le ramuri musculare. De la această arteră porneşte o ramură de calibru mare – artera fibulară, care vascularizează fibula şi muşchii laterali ai gambei. În urma maleolei mediale artera tibială posterioară îşi face apariţia pe suprafaţa plantară a piciorului unde se ramifică în artera plantară medială şi artera plantară laterală. Acestea împreună cu artera dorsală a piciorului, realizează vascularizarea piciorului. Majoritatea arterelor însoţite de venele respective sunt situate în pereţii cavităţilor corpului sau în cavităţi, deseori sunt adăpostite în şanţuri şi canale formate de muşchi. Însă în anumite locuri arterele se situează superficial şi pot fi palpate datorită pulsării lor. În locurile localizării
  • 229.
    229 superficiale a artereloracestea pot fi comprimate la oasele adiacente în scopul suspendării temporare a hemoragiilor. În interiorul organelor arterele se ramifică în arteriole, care se împart la rândul lor, în precapilare şi capilare. Capilarele formează reţele tridimensionale, forma şi dimensiunile acestor reţele fiind determinate de structura şi funcţiile fiecărui organ în parte. Confluând, capilarele formează postcapilare şi venule. Arteriolele, precapilarele, capilarele, postcapilarele şi venulele constituie patul microcirculator al organelor şi ţesuturilor. Fig.65. Aorta abdominală şi ramurile ei. 1-aorta abdominală; 2-trunchiul celiac; 3-arterele diafragmatice (frenice) inferioare; 4-artera mezenterică superioară; 5-artera mezenterică inferioară; 6-arterele lombare; 7-artera sacrală mediană; 8-artera iliacă comună dreaptă; 9- artera iliacă externă ( din stânga); 10-artera iliacă internă (din dreapta). Venele circulaţiei sangvine mari Sângele venos de la toate organele şi ţesuturile se colectează în două vene mari: vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, care se varsă în atriul drept. Tot aici se deschide sinusul coronar al cordului, în care confluează venele pereţilor inimii. Între venele circulaţiei sangvine mari un loc deosebit este rezervat sistemului venei porte. Vena cavă superioară prezintă un trunchi venos scurt şi gros, situat în cavitatea toracelui în dreapta aortei ascendente. Ea se formează la confluarea venelor brahiocefalice – dreaptă şi stângă
  • 230.
    230 – la nivelularticulaţiei primei coaste cu sternul. Pe parcurs în vena cavă superioară se varsă vena azigos. Venele brahiocefalice, dreaptă şi stângă, se formează de fiecare parte la confluarea venei subclaviculare cu vena jugulară internă. Vena brahiocefalică stângă e mai lungă decât cea dreaptă aproape de două ori. În venele brahiocefalice se varsă venele tiroide şi venele toracice interne. Venele capului şi gâtului confluând formează trei perechi de trunchiuri venoase principale: venele jugulare – interne, externe şi anterioare. Vena jugulară internă, cea mai mare dintre ele, colectează sângele de la encefal şi părăseşte cavitatea craniului ieşind prin orificiul jugular. În regiunea gâtului ea trece în componenţa pachetului neurovascular, care mai include artera carotidă comună şi nervul vag. Afluenţii extracranieni ai venei jugulare interne sunt vena facială, vena retromandibulară, vena linguală, vena faringiană, venele tiroidiene – medie şi superioară. Aceste vene colectează sângele de la organele respective din regiunile capului şi gâtului. Vena jugulară externă îşi ia originea posterior de pavilionul urechii şi colectează sângele de la pavilionul urechii şi regiunea occipitală; situată subcutan, ea coboară în jos şi se varsă în vena subclaviculară. Vena jugulară anterioară colectează sângele de la regiunea suprahioidiană a gâtului, coboară în jos şi se varsă în vena jugulară externă sau în vena subclaviculară. Venele membrului superior se împart în vene superficiale şi vene profunde. Venele superficiale sau subcutane, anastomozând între ele, formează reţeaua venoasă, de la care îşi iau originea două vene subcutane principale ale membrului: vena subcutanată laterală a mâinii (vena cefalică), care se situează respectiv radiusului şi se varsă în vena axilară; vena subcutanată medială a mâinii (vena basilică), situată pe partea ulnară a antebraţului, se varsă în vena brahială. La nivelul cotului aceste vene se unesc prin intermediul unui vas scurt – vena cubitală mediană. Venele profunde ale mâinii şi ale antebraţului de obicei sunt duble şi însoţesc arterele omonime. La nivelul braţului se formează două vene brahiale, la confluarea cărora ia naştere vena axilară. Vena axilară împreuna cu artera respectivă şi nervii plexului brahial, se situează în cavitatea axilară şi primind câţiva afluenţi continue cu vena subclaviculară. Vena subclaviculară se situează anterior de artera subclaviculară, fiind despărţită de ea prin muşchiul scalen anterior. La confluarea venei subclaviculare cu vena jugulară internă se formează vena brahiocefalică. Venele cavităţii toracice sunt reprezentate de vena azigos (în partea dreaptă) şi vena hemiazigos (în stânga), care îşi ia originea în cavitatea abdominală şi se situează apoi în mediastinul posterior, primind venele intercostale posterioare. La nivelul vertebrei toracice a VII-a vena hemiazigos întoarce spre dreapta şi se varsă în vena azigos. Vena azigos se varsă la rândul său în vena cavă superioară . Pe suprafaţa internă a peretelui toracic anterior trec însoţind arterele respective, venele toracice interne, care încep cu venele peretelui abdominal anterior şi venele diafragmului, vărsându-se apoi în venele brahiocefalice. Vena cavă inferioară reprezintă cel mai mare trunchi venos şi se formează la nivelul vertebrei lombare IV, prin confluarea venei iliace comune – dreaptă şi stângă şi se situează pe peretele abdominal posterior în dreapta aortei. Perforând diafragmul, ea trece în cavitatea toracică şi se varsă în atriul drept. Afluenţii venei cave inferioare sunt venele lombare, venele diafragmatice inferioare şi venele organelor pare – venele renale, suprarenale, testiculare sau ovariene. La nivelul ficatului în vena cavă inferioară se varsă venele hepatice, acestea realizând scurgerea venoasă de la ficat. Venele membrului inferior se împart în vene superficiale subcutane şi vene profunde. Venele subcutane formează reţele venoase, de la care încep două vene principale: vena safenă mare şi vena safenă mică. Vena safenă mare începe anterior de maleola medială, primind afluente din regiunea feţei plantare a piciorului, apoi ascendează pe suprafaţa medială a gambei şi coapsei şi se varsă în vena femurală ceva mai jos de ligamentul inghinal. Vena safenă mică constituie o continuate a venei laterale marginale a piciorului şi, situându- se pe suprafaţa posterioară a gambei, se varsă în vena poplitee.
  • 231.
    231 Venele profunde, deobicei duble, însoţesc arterele piciorului şi gambei. În fosa poplitee toate venele profunde confluează formând vena poplitee care prelungeşte cu vena femurală, situată medial de artera femurală. Vena femurală trece sub ligamentul inghinal în cavitatea abdominală şi continuă cu vena iliacă externă. La nivelul articulaţiei sacroiliace vena iliacă externă confluează cu vena iliacă internă, ce colectează sângele de la organele şi pereţii bazinului mic formând vena iliacă comună. Sistemul venei porte Vena portă pătrunde în hilul ficatului împreună cu artera hepatică. Formându-se din vena lienală şi venele mezenterice – superioară şi inferioară, ea colectează sângele de la organele impare ale cavităţii abdominale şi-l transportă spre ficat. Aici vena portă se ramifică în vene segmentare, apoi – în vene interlobulare. În lobulii hepatici numeroase capilare sinusoidale se formează din arterele şi venele interlobulare şi se varsă în venele centrale, care conduc apoi sângele în venele hepatice. Acestea la rândul lor, se varsă în vena cavă inferioară. Între afluenţii venei porte şi afluenţii venelor cave, superioară şi inferioară, în pereţii anteriori şi posteriori ai abdomenului, precum şi în unele organe (esofag, rect) se formează anastomoze (porto-cave şi cavo-cave) cărora le revine rolul important de căi colaterale în cazurile când scurgerea venoasă prin magistralele principale întâmpină dificultăţi. Factorii ce contribuie la propulsarea sângelui prin vene Spre deosebire de artere, venele au pereţii subţiri cu tunica musculară slab dezvoltată şi cu un conţinut redus de ţesut elastic. În consecinţă venele sunt extensibile şi predispuse la colabare. În poziţia verticală a corpului, reîntoarcerii sângelui spre cord i se opune forţa de ponderabilitate şi de aceea circulaţia sângelui prin vene este oarecum îngreuiată. Pentru propulsarea sângelui prin vene, presiunea creată de cord este insuficientă. Presiunea reziduală chiar la originea sistemului venos, în venule, constituie doar 10 -15 mm Hg. Există trei factori principali ce contribuie la circulaţia sângelui prin vene: prezenţa valvelor în vasele venoase, contracţiile muşchilor adiacenţi şi presiunea negativă ce se creează în cutia toracică. Valvele se localizează în special în venele membrelor şi sunt dispuse în aşa mod că permit circulaţia sângelui doar în direcţia cordului, împiedicând retropulsarea lui în sens opus. Contracţiile muşchilor scheletali comprimă pereţii flexibili ai venelor şi propulsează sângele venos în direcţia cordului. Astfel mişcările active contribuie la intensificarea scurgerii venoase, iar ortostatismul îndelungat provoacă stagnarea circulaţiei sângelui prin vene şi dilatarea acestor vase. În cavitatea toracică se menţine o presiune negativă, adică mai scăzută decât presiunea atmosferică, iar în cavitatea abdominală presiunea este mai ridicată. Această diferenţă de presiune determină acţiunea de aspiraţie a cutiei toracice, fapt ce contribuie la propulsarea sângelui prin vene. Inervaţia vaselor sangvine Vasele sangvine se află într-o stare de contracţie tonică permanentă. Tonusul arterelor de calibru mic şi arteriolelor determină diametrul lumenului acestor vase, influenţând astfel nivelul tensiunii arteriale şi al aprovizionării organelor cu sânge. Reglarea tonusului vascular se efectuează pe cale neuroumorală.
  • 232.
    232 Vasele sangvine suntinervate de nervi vasoconstrictori şi vasodilatatori, centrul cărora se află în bulbul rahidian şi în măduva spinării. Centrul vasomotor principal din bulbul rahidian este constituit în fond din doi centri diferiţi: centru vasoconstrictor (presor) şi centrul vasodilatator (depresor). Centrul vasoconstrictor se menţine în tonus permanent şi emite neîncetat impulsuri către muşchii netezi ai vaselor sangvine, punându-i în stare de contracţie îndelungată. Nervii vasoconstrictori aparţin sistemului nervos simpatic. Cel de al doilea centru – centrul vasodilatator, situat în bulbul rahidian îşi manifestă acţiunea asupra vaselor sangvine prin inhibarea centrului vasoconstrictor, micşorând torentul de impulsuri constrictoare în direcţia vaselor, acestea în consecinţă, dilatându-se. Aşadar, rolul de frunte în reglarea lumenului vaselor aparţine centrului presor. Agenţii umorali sunt în stare să declanşeze atât constricţia, cât şi dilatarea vaselor sangvine. Din grupul substanţelor vasoconstrictoare menţionăm adrenalina, noradrenalina, vasopresina (hormon al lobului posterior al hipofizei), serotonina (se produce în encefal şi mucoasa intestinală ). Dilatarea vaselor sangvine se efectuează sub influenţa unor produse metabolice – acidului carbonic, acidului lactic şi acetilcolinei, mediator al sistemului nervos. Histamina, ce se formează în pereţii stomacului şi intestinului, în pielea iritată, în muşchii antrenaţi în travaliul mecanic, de asemenea dilată arteriolele şi amplifică afluxul de sânge în capilare. Reglarea activităţii sistemului cardiovascular În sistemul arterial se menţine un nivel constant al presiunii sangvine, care poate suferi doar modificări temporare, în raport cu starea funcţională a organismului (muncă fizică, exerciţii sportive, somn). Nivelul constant al tensiunii arteriale se menţine prin intermediul mecanismelor de autoreglare. Autoreglarea prezintă forma principală a corelaţiilor interne în cadrul unui organism. Orice deviere a oricărui indice al mediului intern provoacă o reacţie în lanţ, care intervine la moment pentru a restabili constanţa relativă a homeostaziei. Autoreglarea se realizează pe cale neuroumorală. În pereţii arcului aortei şi sinusului carotid (regiunea ramificării arterei carotide comune internă şi externă ) se localizează presoreceptorii – terminaţiuni senzitive, care reacţionează la modificarea presiunii sangvine. În fiecare sistolă ventriculară tensiunea arterială creşte, iar în diastolă, când sângele se scurge spre periferie , presiunea scade. Oscilaţiile pulsatile ale presiunii excită presoreceptorii în care iau naştere serii de impulsuri nervoase. Aceste impulsuri prin fibre nervoase senzitive (aferente) se propagă în direcţia sistemului nervos central şi ajung până la centrii inhibitori ai activităţii cardiace în centrul vasomotor, menţinând în ei starea de excitare permanentă, numită tonus al centrilor. Ridicarea presiunii în aortă şi artera carotidă amplifică frecvenţa impulsurilor nervoase care se pot transforma în impulsare continuă, supranumită impulsare ameninţătoare, aceasta ridicând la rândul sau tonusul nervului vag şi inhibând centrul vasoconstrictor. De la centrul inhibitor al activităţii cardiace impulsurile sunt conduse prin nervii vagi spre cord şi inhibă activitatea acesteia. Inhibarea centrului vasoconstrictor este urmată de scăderea tonusului vascular şi dilatarea vaselor sangvine. Tensiunea arterială revine la nivelul iniţial - se normalizează. Astfel, prin concursul mecanismului de autoreglare, la om şi animale se menţine în permanenţă un nivel normal al tensiunii arteriale care asigură alimentarea necesară a ţesuturilor cu sânge. Reglarea umorală a activităţii sistemului cardiovascular Schimbarea conţinutului de diverse substanţe în sânge influenţează activitatea sistemului cardiovascular. Activitatea cardiacă este influenţată de modificarea conţinutului de potasiu şi calciu în sânge. Creşterea concentraţiei ionilor de calciu amplifică frecvenţa şi forţa contracţiilor cardiace, ridică excitabilitatea şi conductibilitatea miocardului. Potasiul manifestă o acţiune opusă. În anumite efecte emotive (furie, frică, bucurie ) glandele suprarenale elimină în sânge
  • 233.
    233 adrenalină, care exercităasupra activităţii sistemului cardiovascular o acţiune similară cu cea produsă de excitarea nervilor simpatici: intensifică toate funcţiile inimii şi provoacă vasoconstricţia, ridicând astfel tensiunea arterială. La fel acţionează şi hormonul glandei tiroide – tiroxina. Hormonul hipofizar vasopresina provoacă constricţia arterelor. Recent în multe ţesuturi au fost descoperite substanţe cu acţiune vasodilatatoare. Sistemul limfatic Sistemul limfatic reprezintă un element constituent al sistemului vascular. Limfa se deplasează în direcţia vaselor venoase mari din regiunea gâtului, unde se şi varsă în sânge. Sistemul limfatic prezintă un ansamblu ramificat de vase limfatice, prevăzute pe traiectul său cu ganglioni limfatici. Împreună cu venele, sistemul limfatic asigură absorbţia apei şi sărurilor minerale din ţesuturi. În vasele limfatice se absorb de asemenea soluţiile coloidale ale substanţelor proteice, emulsiile de grăsimi şi suspensiile de particule eterogene (bacterii, produsele dezagregării celulare etc.) care nu pot fi absorbite în capilare sangvine. Originea sistemului limfatic se află la nivelul capilarelor limfatice care reprezintă tuburi endoteliale închise, formând reţele la nivelul organelor. Capilarele limfatice există în toate organele, cu excepţia encefalului, măduvei spinării, parenchimului splinei, cartilajelor, sclerei şi cristalinului globului ocular, placentei. Diametrul capilarelor limfatice depăşeşte mult grosimea capilarelor sangvine. Din reţelele capilarelor limfatice încep vasele limfatice, care se deosebesc prin prezenţa valvelor, acestea asigurând circulaţia unilaterală a limfei. De la reţelele intraorganice ale vaselor limfatice pornesc vasele limfatice eferente, care se îndreaptă spre ganglionii limfatici regionali, aceştia fiind localizaţi de obicei, în apropierea organului. Până la vărsarea în ducturile limfatice principale, vasele limfatice ale corpului sunt întrerupte neapărat de unul sau mai mulţi ganglioni limfatici. Se cunosc însă cazuri când anumite vase limfatice (ale ficatului, glandei tiroide, esofagului) se pot vărsa direct în ducturile limfatice, fără a fi întrerupte de ganglioni. Vasele limfatice emergente din ganglioni formează vase de calibru mai mare care colectează limfa de la anumite regiuni – trunchiuri limfatice. Distingem trunchiuri limfatice lombare, intestinal, subclaviculare, jugulare şi bronhomediastinale. Trunchiurile limfatice confluează în două ducturi limfatice, acestea vărsându-se în vene. Ductul limfatic toracic începe în cavitatea abdominală prin confluarea a două trunchiuri lombare. El străpunge diafragmul şi situându-se în mediastinul posterior, ascendează apoi până în regiunea gâtului şi se varsă în vena subclaviculară stângă. La nivelul regiunii cervicale, în ductul toracic se varsă trunchiul jugular stâng şi trunchiul bronhomediastinal stâng. Astfel, ductul limfatic toracic colectează limfa de la membrele inferioare, organele şi pereţii bazinului, organele cavităţii abdominale şi ale jumătăţii stângi a cavităţii toracice, de la membrul superior stâng şi de la jumătăţile stângi ale capului şi gâtului. Ductul limfatic drept măsoară în lungime 10 -12 mm şi se situează în partea dreaptă a regiunii cervicale. El se formează la confluarea trunchiurilor bronhomediastinale, subclavicular şi jugular din dreapta, colectează limfa de la jumătăţile drepte ale capului şi gâtului, de la membrul superior drept, de la partea dreaptă a toracelui şi se varsă în vena subclaviculară dreaptă. Ganglionii limfatici prezintă formaţiuni rotunjite ovoide, cu aspect de bob sau de altă configuraţie exterioară având culoarea roză – cenuşie şi dimensiunile de 1-20 mm. La una din marginile sale, ganglionul limfatic comportă o depresiune – hilul, prin care pătrund arterele, nervii şi iese vasele limfatice eferente. Vasele limfatice aferente pătrund în ganglion din partea suprafeţei sale convexe. La exterior ganglionul limfatic este acoperit cu o capsulă densă de ţesut conjunctiv. De la capsulă, în interiorul ganglionului pătrund septuri fine, care se unesc între ele în masa ganglionului.
  • 234.
    234 Pe o secţiunea ganglionului limfatic se evidenţiază clar substanţa corticală de culoare mai închisă şi substanţă medulară. Atât substanţa medulară, cât şi cea corticală sunt constituite din ţesut reticular care formează, în ansamblu cu trabeculele, stroma ganglionului limfatic. Substanţa corticală este alcătuită din foliculi limfoizi , care conţin în abundenţă limfocite. De la foliculii limfatici, spre interiorul ganglionilor se îndreaptă straturi înguste de ţesut limfoid, numite cordoane foliculare. Între capsula fibroasă şi foliculi, între trabecule şi cordoanele foliculare se află spaţii libere numite sinusuri. Celulele reticulare ce formează pereţii sinusurilor manifestă o activitate fagocitară foarte intensă. Cordoanele foliculare, trabeculele şi sinusurile intermediare constituie substanţa medulara a ganglionului limfatic. Ganglionii limfatici participă la procesele hematopoetice, exercită funcţia de protecţie şi reglează direcţiile circulaţiei limfei. Ţesutul limfoid este foarte sensibil la diverse acţiuni externe şi interne. Aşa de exemplu, razele Roentgen distrug repede limfocitele, iar introducerea in organism a hormonului glandei tiroide provoacă hiperplazia ţesutului limfoid. Hormonii corticosuprarenali, de asemenea exercită o influenţă bine pronunţată asupra gradului de dezvoltare a ţesutului limfoid. Limfa prezintă un lichid incolor, amintind prin componenţa sa plasma sangvină. Formarea ei este determinată de transferul continuu de lichid ce conţine substanţe nutritive şi oxigen, din capilarele sangvine în ţesuturi. În urma acestui proces se formează lichidul tisular. Celulele elimină în acest lichid produse ale metabolismului. Acestea absorbindu-se parţial în capilarele sangvine, iar parţial nimerind cu lichidul tisular în capilarele limfatice, formează limfa. În activitatea intensă a organismului producţia de limfă sporeşte. Componenţa chimică a limfei, în special conţinutul de proteine, depinde de organele de la care se scurge limfa. Limfa conţine în medie 3 - 4 % proteine, 0.1% glucoză, 0.9 % săruri minerale. În organismul omului, timp de 24 ore se produc circa 1.5 l de limfă. Vasele şi ganglionii limfatici din diferite regiuni ale corpului Membrul inferior. Vasele limfatice ale membrului inferior se împart în vase superficiale şi profunde. Vasele limfatice profunde colectează limfa de la oase, articulaţii, muşchii şi fasciile piciorului, gambei şi coapsei şi se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine şi nervilor spre ganglionii poplitei şi ganglionii inghinali profunzi. Vasele limfatice superficiale colectează limfa din piele şi ţesutul adipos subcutan, ascendează paralel cu venele safene (mare şi mică) şi se varsă în ganglionii limfatici poplitei (parţial) şi în ganglionii inghinali superficiali. Ganglionii limfatici inghinali sunt ganglionii regionali ai membrului inferior, organelor genitale externe, perineului şi porţiunii inferioare a peretelui abdominal anterior. Cavitatea abdominală şi bazinul. Vasele limfatice eferente din ganglionii inghinali urmează traiectul vaselor iliace externe şi se întrerup parţial de ganglionii limfatici iliaci externi. Vasele limfatice ce încep de la organele bazinului mic urmează traiectul vaselor iliace interne şi se varsă în ganglionii limfatici iliaci interni. Pe faţa interioară a sacrului se situează ganglionii limfatici sacrali. De la ganglionii limfatici iliaci interni şi externi, de la ganglionii sacrali vasele limfatice se îndreaptă spre ganglionii limfatici lombari – un grup de ganglioni situat pe traiectul aortei abdominale şi venei cave inferioare, care mai colectează limfa de la peretele abdominal posterior. Vasele limfatice eferente de la ganglionii lombari confluând formează trunchiuri limfatice lombare – drept şi stâng, care se varsă în porţiunea de origine a ductului limfatic. Fiecare organ al cavităţii abdominale este înzestrat de obicei cu un grup sau câteva grupuri de ganglioni limfatici, care colectează limfa de la pereţii sau porţiunile organelor. Aceste grupuri prezintă ganglionii limfatici regionali ai organelor respective. Vasele limfatice eferente din aceste grupuri de ganglioni deseori confluează şi se îndreaptă spre ganglionii limfatici celiaci – un grup mare de ganglioni, situaţi la nivelul detaşării trunchiului celiac de la aortă. Vasele limfatice eferente ale ganglionilor formează trunchiul intestinal care se varsă în ductul limfatic toracic.
  • 235.
    235 Vasele limfatice aleintestinului subţire situate în mezoul intestinal, la nivelul rădăcinii mezoului, se varsă în ganglionii mezenterici foarte numeroşi. De la intestinul gros, limfa se scurge spre ganglionii limfatici colici (drepţi, stângi şi medii), localizaţi în mezocolonul transvers şi pe traiectul celorlalte porţiuni ale intestinului gros. În regiunea intestinului cec şi în mezoul apendicelui vermicular se află ganglionii limfatici ileocolici. Vasele limfatice eferente de la stomac se varsă în ganglionii pilorici, aceştia formând de-a lungul curburilor stomacului şi în regiunea pilorică lanţuri de ganglioni limfatici. De la splină şi pancreas, limfa se scurge în ganglionii limfatici pancreatolienali dispuşi pe traiectul arterei lienale. În jurul arterelor renale sunt situate grupurile de ganglioni limfatici renali. De la ficat, limfa se scurge în diferite direcţii – spre ganglionii hepatici situaţi în regiunea hilului hepatic, spre ganglionii celiaci, iar de la segmentele hepatice superioare, vasele limfatice pătrund prin orificiul venei cave inferioare a diafragmului în cavitatea toracelui şi se îndreaptă spre ganglionii mediastinali anteriori prin intermediul cărora se pot uni cu ganglioni limfatici cervicali profunzi. Cavitatea toracică. În cavitatea toracică se disting grupuri de vase şi ganglioni limfatici parietali şi viscerali. Ganglionii limfatici parietali sunt reprezentaţi de ganglionii parasternali, situaţi pe traiectul arterei toracice interne, ganglioni intercostali şi diafragmatici, localizaţi de-a lungul arterelor şi nervilor intercostali şi în regiunea diafragmului. Ganglionii limfatici viscerali se împart în trei grupuri principale: ganglionii mediastinali anteriori, ganglionii mediastinali posteriori şi ganglionii traheobronhiali – superiori şi inferiori. Ganglionii mediastinali anteriori, localizaţi în jurul venei cave superioare, colectează limfa din vasele aferente ale diafragmului cordului, pericardului, glandei timus, parţial - din vasele limfatice pulmonare şi de la suprafaţa superioară a ficatului. Ganglionii limfatici mediastinali posteriori se situează de-a lungul aortei toracice şi esofagului, şi colectează limfa de la organele adiacente. Vasele limfatice eferente ale ganglionilor mediastinali anteriori se îndreaptă spre trunchiurile bronhomediastinale drept şi stâng, iar vasele eferente prin ganglionii mediastinali posteriori se varsă în ductul limfatic toracic. Grupul de numeroşi ganglioni limfatici traheobronhiali – superiori şi inferiori (ai bifurcaţiei) – este dislocat la nivelul bifurcaţiei traheii. La nivelul hilului pulmonar se află ganglionii limfatici bronhopulmonali, care colectează limfa de la plămâni. Vasele limfatice eferente de la glandele mamare, fiind situate pe peretele inferior al toracelui se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine spre ganglionii axilari din cavitatea axilară, spre ganglionii parasternali şi în direcţia ganglionilor limfatici din regiunea claviculei. Membrul superior. Vasele limfatice ale membrului superior, asemenea vaselor membrului inferior, se împart în vase superficiale şi profunde. Cele profunde colectează limfa de la oase, articulaţii, muşchi şi fascii, şi se îndreaptă de-a lungul vaselor sangvine profunde spre ganglionii limfatici axilari. Vasele limfatice superficiale colectează limfa de la piele, ţesutul adipos subcutan şi urmează traiectul vaselor subcutane, până la ganglionii limfatici cubitali şi axilari. În ganglionii limfatici axilari se varsă de asemenea limfa de la regiunile adiacente ale toracelui şi spatelui. Vasele eferente de la ganglionii axilari formează prin confluare trunchiurile limfatice subclaviculare - drept şi stâng care se varsă respectiv în ductul limfatic şi ductul limfatic toracic. Capul şi gâtul. Vasele limfatice superficiale şi profunde ale capului şi gâtului urmează în fond traiectul vaselor sangvine, având direcţia de sus în jos. În regiunea occipitală şi posterior de pavilionul urechii sunt situaţi ganglionii limfatici occipitali şi auriculari posteriori. De la aceşti ganglioni vasele limfatice descendează de-a lungul marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian spre ganglionii cervicali superficiali localizaţi aici. Din regiunea feţei, limfa se scurge în ganglionii limfatici buccinatori şi parotidieni, iar apoi – în ganglionii submentali şi submandibulari. Către aceşti ganglioni se îndreaptă de asemenea vasele limfatice eferente de la ţesuturile profunde ale feţei, de la gingii, dinţi, limbă, mucoasa bucală şi nazală. Din ganglionii submentali şi submandibulari, limfa se scurge în ganglionii limfatici profunzi situaţi pe traiectul pachetului neurovascular cervical. Aici se colectează limfa de la faringe, laringe, porţiunile superioare ale esofagului şi traheii, de la glanda tiroidă. De-a lungul traheii se localizează ganglionii traheali , uniţi prin vase limfatice cu ganglionii grupului traheobronhial şi ganglionii mediastinali. În regiunea cervicală inferioară, vasele eferente de la ganglionii
  • 236.
    236 limfatici cervicali superficialişi profunzi confluează şi formează de fiecare parte câte un trunchi jugular: cel stâng se varsă în ductil limfatic toracic, iar cel drept în ductul limfatic drept. Splina - lien Splina se localizează în cavitatea abdominală, în regiunea hipocondriacă stângă, la nivelul coastelor IX – XI. La splină distingem două feţe: una convexă, vine în raport cu diafragmul şi se numeşte faţa diafragmatică, iar cealaltă vine în adiacenţă cu organele interne (stomacul, rinichiul stâng,coada pancreasului) şi de aceea se numeşte faţă viscerală. Faţa viscerală a splinei comportă hilul lienal – locul de intrare şi ieşire a vaselor sale sangvine. Dimensiunile acestui organ depind în mare măsură de cantitatea de sânge ce se conţine în el. Din toate părţile splina este tapetată de peritoneu, care concreşte intim cu tunica ei fibroasă. De la tunica fibroasa pornesc în interiorul organului nişte trabecule de ţesut conjunctiv ale splinei – trabeculele lienale. Între trabecule se află parenchimul sau pulpa splinei. Distingem pulpa roşie, situată între sinusurile venoase ale splinei, fiind alcătuită din ochiuri de ţesut reticular, umplute cu eritrocite, leucocite, limfocite şi macrofagi. Pulpa albă, formată din noduli limfoizi splenici şi vagine limfoide periarteriale, alcătuite din limfocite şi din alte celule ale ţesutului limfoid, captive în ochiurile stromei reticulare. Prin fiecare nodul limfoid trece o arteră centrală. Splina face parte din organele limfoide deoarece ea produce limfocite care se elimină în sânge. Pe lângă aceasta, sângele trecând prin splină se eliberează de eritrocitele pe cale de dezagregare (,,cimitirul eritrocitelor”). Datorită structurii deosebite a patului său vascular, splina de rând cu alte organe ( ficatul, pielea ) exercită funcţia de rezervor pentru sânge, acumulându-l în cantităţi considerabile. Sistemul imun. Imunitatea. Imunitatea este protecţia biologică a organismului faţă de acţiunea celulelor şi substanţelor eterogene care pot nimeri în organism din exterior sau pot fi reprezentate de microbi, virusuri, componente nocive din alimente şi din aer, de ţesuturi moarte şi celule modificate (celule mutante, celule canceroase) etc. Sistemul imun include toate organele în care se produc şi se diferenţiază celulele ce realizează reacţiile de protecţie ale organismului (leucocitele şi plasmocitele). Aceste organe au fost numite organe limfoide şi sunt constituite din ţesut limfoid. Măduva osoasă roşie (organ al imunităţii şi hematopoiezei), glanda timus, aglomeraţiile de ţesut limfoid din pereţii organelor cavitare ale sistemelor digestiv şi respirator (amigdalele, foliculii limfatici solitari şi agregaţi din intestine şi apendicele vermicular), ganglionii limfatici şi splina – toate sunt organe limfoide. Sistemul imun este constituit din organe centrale şi periferice. Organele centrale ale imunităţii sunt reprezentate de măduva osoasă roşie, care produce celulele trunchiulare, acestea diferenţiindu-se în elemente figurate ale sângelui şi în celule ale sistemului imun, şi glanda timus, unde se dezvoltă T-limfocitele (limfocite timus – dependente). O parte din limfocite nimerind în splină şi ţesutul limfoid proliferează (se înmulţesc prin diviziuni) şi se diferenţiază în B- limfocite şi plasmocite. Circa 10-20 % din numărul total de limfocite nu se diferenţiază în organele sistemului imun şi de aceea se numesc zero-limfocite. Deplasându-se cu sângele până la organele periferice ale sistemului imun, limfocitele ocupă în ele anumite zone. În anul 1883, I.I.Mecinikov a descoperit şi a descris fagocitoza – mecanismul celular al imunităţii. I.I.Mecinikov a constatat că leucocitele pot ,, înghiţi” şi digera bacterii, particule mici, resturi de celule. Fagocitoza este proprie leucocitelor neutrofile, bazofile, eozinofile şi
  • 237.
    237 monocitelor. Monocitele potmigra către focarele de inflamaţie şi aici se transformă în celule macrofage gigantice. Un leucocit neutrofil poate îngloba până la 25 de bacterii, iar un monocit – până la 100. Aglomerările de celule moarte, bacterii, leucocite vii şi moarte formează un lichid vâscos de culoare gălbuie – puroiul. Fagocitoza este un mecanism puternic, dar nu şi unicul mecanism al imunităţii. În plasma sangvină au fost depistate substanţe bactericide şi antitoxice. Aşa de exemplu, una din fracţiile de globulină – interferonul inactivează mulţi viruşi; properdina şi lizocina distrug anumite bacterii, citotoxinele nimicesc celulele canceroase. Aceste substanţe constituie în ansamblu imunitatea umorală congenitală. Pe parcursul vieţii, în rezultatul contactelor repetate cu diverşi agenţi patogeni, în organism apar anticorpi specifici contra agenţilor respectivi, anticorpii realizând imunitatea umorală la formarea căreia contribuie mult limfocitele. La omul sănătos, în sânge circulă 3g, iar întreg organismul conţine 1.3 kg limfocite. Limfocitele se deosebesc între ele după funcţii. T- limfocitele posedă însuşirea de a recunoaşte în organism substanţele proprii şi cele eterogene. Pe suprafaţa externă a T-limfocitelor sunt plasaţi receptori care se excită contactând cu proteinele eterogene. În stare de excitaţie leucocitele elimină enzime care pot dezagrega proteine şi celule străine (printre acestea pot fi ţesuturile organelor transplantate, celulele tumorilor). B- limfocitele şi plasmocitele contactând cu antigenul produc anticorpi specifici – globulina imună, care fixează şi neutralizează proteinele eterogene. Cuplul antigen-anticorp este apoi acaparat şi digerat de fagocite. Vaccinele, conţinând antigen specific, preparat din microbi sau viruşi vii, atenuate sau moarte, fiind introduse în organismul omului, declanşează elaborarea anticorpilor specifici. Astfel se creează rezistenţa organismului contra anumitor boli infecţioase (rabie, pestă, pojar, tuse convulsivă etc.) – imunitatea artificială dobândită.
  • 238.
    238 Capitolul X. Sistemul nervos. Noţiunigenerale Sistemul nervos este format din totalitatea organelor a căror structură de bază este reprezentată de ţesutul nervos. Datorită structurilor specifice, sistemul nervos are capacitatea de a recepţiona informaţii din mediul extern şi intern, de a prelucra aceste informaţii şi de a elabora comenzi motorii voluntare şi automate sau viscerale, adecvate condiţiilor de mediu înconjurător, la un moment dat. Funcţia sistemului nervos constă în dirijarea activităţii diverselor sisteme de organe şi aparate unite într-un organism integral, în coordonarea tuturor proceselor care decurg în el, în stabilirea relaţiilor de reciprocitate dintre organism şi mediul ambiant. Renumitul fiziolog I.P.Pavlov scria: ,,Activitatea sistemului nervos este orientată pe de o parte , spre a unifica şi integra activitatea tuturor părţilor organismului, iar pe de altă parte – spre a realiza legătura organismului cu ambianţa, spre a stabili un echilibru dintre organismul ca sistem şi condiţiile mediului extern. Clasificarea sistemului nervos Clasificarea sistemului nervos se realizează conform următoarelor principii: - După principiul topografic, sistemul nervos e divizat în:  sistem nervos central  sistem nervos periferic. Sistemul nervos central include măduva spinării şi encefalul, compuse din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie a măduvei spinării şi a encefalului reprezintă o aglomerare de celule nervoase împreună cu cele mai apropiate ramificaţii ale prelungirilor lor, formând nuclei sau centri nervoşi. Substanţa albă reprezintă fibre nervoase, prelungiri ale celulelor nervoase, dotate cu teci mielinice (din care cauză ele au o culoare albă). Fibrele nervoase formează căile de conducere ale măduvei spinării şi ale encefalului şi leagă între ele diverse segmente şi nuclei ai sistemului nervos central. Sistemul nervos periferic include rădăcinile, nervii spinali şi nervii cranieni şi ramificaţiile lor, precum şi ganglionii şi plexurile nervoase, localizate în diverse regiuni ale corpului uman. - După principiul morfofuncţional , sistemul nervos împarte în două părţi:  sistemul nervos somatic  sistemul nervos vegetativ sau autonom. Sistemul nervos somatic realizează în special inervaţia corpului (somei) şi anume a pielii şi a muşchilor scheletici(voluntari). Această porţiune a sistemului nervos exercită funcțiile de legătură a organismului cu mediul ambiant prin intermediul sensibilităţii cutanate şi a organelor de simţ. Sistemul nervos vegetativ(autonom) inervează toate viscerele, glandele, inclusiv cele endocrine, musculatura netedă a viscerelor, pielii, vaselor, cordului şi reglează de asemenea procesele metabolice din toate organele şi ţesuturile. În plus, sistemul nervos vegetativ, în funcţie de efectele pe care le are asupra unor teritorii viscerale, stimulatorii sau inhibitorii, mai este împărţit la rândul lui în două compartimente: simpatic şi parasimpatic. În cadrul fiecăruia din aceste părţi, precum şi in cadrul sistemului nervos somatic, se disting segmentele central şi periferic.
  • 239.
    239 Fig.66. Măduva spinăriişi encefalul. 1-encefalul; 2-măduva spinării. Unitatea morfofuncţională a sistemului nervos este celula nervoasă sau neuronul. În fiecare neuron deosebim corpul şi prelungirile : axonul şi dendritele. Axonul este o prelungire unică lungă funcţia căruia constă în propagarea excitaţiei de la corpul celulei spre alţi neuroni sau organele periferice. Dendritele sunt prelungiri multiple ramificate, funcţia cărora constă în percepţia impulsurilor venite de la alţi neuroni şi propagarea excitaţiei spre corpul celulei nervoase. În sistemul nervos central corpurile neuronilor sunt concentrate în substanţa cenuşie a emisferelor cerebrale, formaţiunilor subcorticale, trunchiului cerebral, cerebelului şi măduvei spinării. Prelungirile neuronilor acoperite cu mielină formează substanţa albă a diverselor segmente ale encefalului şi măduvei spinării. Celula nervoasă se află în stare de polarizare dinamică, adică posedă capacitatea de a lăsa să treacă impulsul nervos numai într-un singur sens: de la dendrite prin corpul celular spre axon. În cadrul sistemului nervos neuronii contactează reciproc formând lanţuri de neuroni, prin care sunt vehiculate, transmise impulsurile nervoase. În cadrul lanțurilor nervoase diverşi neuroni realizează funcţii diferite. În legătură cu aceasta şi în conformitate cu caracteristica lor morfofuncţională, se disting următoarele tipuri de neuroni: 1. Neuroni senzitivi, receptori sau aferenţi. Corpii acestor celule nervoase sunt situaţi totdeauna în afara limitelor encefalului sau a măduvei spinării, adică în ganglionii sistemului nervos periferic. Una din prelungirile care pornesc de la corpul celulei nervoase ţine calea spre periferie, în direcţia unui anumit organ în care se termină cu o anumită terminaţiune nervoasă senzitivă receptor, dotată cu facultatea de a transforma energia influenţei externe (excitaţiei) în impuls nervos. A doua prelungire se îndreaptă spre sistemul nervos central (măduva spinării sau trunchiul cerebral) trecând în componenţa rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali sau a nervilor cranieni respectivi. În funcţie de localizare se disting următoarele varietăţi de receptori: - exteroreceptorii - culeg excitaţii din mediul ambiant. Sunt localizaţi în tegumente (piele, mucoasă ) şi în organele senzoriale;
  • 240.
    240 - interoreceptorii -se excită în special cu ocazia modificării componenţei chimice a mediului intern a organismului şi a presiunii din organe şi ţesuturi; - proprioreceptorii - percep excitaţiile din mușchi, tendoane, ligamente, fascii, capsule articulare. Recepţia, adică perceperea excitaţiei şi declanşarea propagării impulsului nervos prin conductorii nervoşi spre centrii era clasată de I.Pavlov ca un început al procesului de analiză. 2. Neuroni de asociaţie, neuroni conectaţi, intercalări, sau neuroni conductori. Ei realizează transmiterea excitaţiei de la neuronii aferenţi (senzitivi) spre cei eferenţi. Esenţa acestui proces constă în transmiterea semnalelor culese de către neuronii aferenţi, neuronilor eferenţi, pentru a fi puse în execuţie în formă de reacţie de răspuns. I.Pavlov a determinat acest act ca ,,Fenomen de conectare nervoasă”. Neuronii conectaţi (intercalari) sunt situaţi în limitele sistemului nervos central. 3. Neuroni efectori, eferenţi (motori sau secretori).Corpii lor se află în cadrul sistemului nervos central (sau la periferie - în ganglionii simpatici sau parasimpatici). Axonii (neuriţii) acestor celule nervoase în calitate de fibre nervoase ţin calea spre organele efectoare (conştiente – muşchii scheletici şi inconştiente - muşchi netezi, glande). Reflexul – forma principală a activităţii nervoase Reacția de răspuns a organismului la excitarea survenită din mediul extern ori intern ce se efectuează cu participarea SNC se numește reflex. Calea prin care este condus impulsul nervos de la receptor la efector (organul în acțiune) se numește arc reflex. În arcul reflex se deosebesc cinci componente : 1)receptorul; 2) fibra senzitivă, care propagă excitația spre centrii nervoși; 3) centrul nervos, unde are loc transmiterea excitației de la celulele senzitive la cele motorii; 4) fibra motorie, care conduce impulsurile nervoase spre periferie; 5) organul efector – mușchiul sau glanda.
  • 241.
    241 Fig.67. Schema arculuireflex. 1-receptor; 2- neuronul aferent ( senzitiv); 3- neuronul intercalar; 4-neuronul (eferent motor); 5-organul efector (muşchi); 6-substanţa cenuşie a măduvei spinării; 7-substanţa albă a măduvei spinării: 8- rădăcinile anterioare ale măduvei spinării; 9- rădăcinile posterioare ale măduvei spinării; 10-nervul spinal. Orice excitare – mecanică, de lumină, sonoră, chimică, termică – fiind recepționată de receptor se transformă în impuls nervos care este condus prin fibrele senzitive spre sistemul nervos central. Aici această informație este prelucrată, selectată și transmisă la celulele nervoase motorii, care trimit impulsuri nervoase spre organele efectoare, mușchi, glande și provoacă actul respectiv de adaptare – mișcarea sau secreția. În timpul reacției de răspuns se excită receptorii organului activ, iar de la aceștia în SNC sosesc impulsuri – informația despre rezultatul obținut. Organismul viu, ca orice sistem de autoreglare, funcționează după principiul retroconexiunii. Impulsurile aferente care efectuează retroconexiunea, fie că intensifică și precizează reacţia, dacă aceasta și-a atins scopul, fie că o întrerup. Astfel, reflexul are loc nu sub formă de arc reflex, ci prin cerc reflex ( I.P.Pavlov), terminându-se odată cu apariția rezultatului. Reflexul asigură echilibrarea fină, precisă şi desăvârșită a organismului cu mediul extern, precum şi controlul şi reglarea funcţiilor din interiorul organismului. În aceasta şi constă importanţa biologică a reflexului. El prezintă unitatea funcţională a activităţii nervoase. Toată activitatea nervoasă se compune din reflexe, cu grad diferit de complexitate, adică ea este reflectată, provocată de un stimul extern, de un imbold din afară. Principiul reflex al activităţii nervoase a fost descoperit de marele filozof, fizician şi matematician francez R.Descartes, în sec. XVII. Importanţa activităţii reflexe a sistemului nervos central a fost descoperită în deplină măsură în operele clasice ale lui I.M.Secenov, Sherrington, I.P.Pavlov. Încă în 1863 I.M.Secenov în opera sa epocală ,,Reflexele creierului” a afirmat: ,,După originea lor toate actele vieţii conştiente şi inconştiente sunt reflexe”. Clasificarea reflexelor Se deosebesc mai multe tipuri de reflexe . 1. După importanţa biologică distingem reflexe: alimentare, de apărare, de orientare (cercetarea condiţiilor schimbătoare ale mediului), sexuale (de perpetuare a speciei). 2. Conform tipului receptorilor la excitarea cărora apar reflexele, acestea se împart în : exteroceptive, care sunt declanşate de receptori ce recepţionează excitările din mediul extern – de lumină, sonore, gustative, tactile etc.; interoceptive, care apar în urma excitării receptorilor organelor interne, -mecano, -termo-, osmo- şi hemoreceptorii vaselor sangvine şi ai organelor interne, şi proprioceptive, care apar la excitarea receptorilor situaţi în muşchi, ligamente şi tendoane. 3. În funcţie de organul efector care participă în reacţia de răspuns, avem reflexe: motorii, secretorii şi vasomotorii. 4. În conformitate cu localizarea centrului nervos principal necesar pentru realizarea reflexelor, acestea se împart în: medulare - de exemplu, reflexul de micţiune , de defecare; bulbare, în bulbul rahidian – de tuse, de strănutare, de vomitare; mezencefalice (în mezencefal) - de redresare a corpului, de păşire; diencefalice (în diencefal) – termoreglatoare; corticale – reflexele condiţionate. 5. Dependent de durată, distingem reflexe fazice şi tonice. Cele tonice sunt de lungă durată, decurg ore în şir (de exemplu reflexul static). Orice animal poate să stea în picioare ore la rând datorită contracţiei îndelungate a muşchilor. Toate reflexele poziţiei posturale sunt tonice. Ele fixează o anumită poziţie a corpului, iar în cadrul lor
  • 242.
    242 poate avea locdesfăşurarea reflexelor fazice, de scurtă durată, care asigură toate tipurile de mişcări în muncă, sport etc. 6. Reieşind din gradul de complexitate, reflexele pot fi simple şi complexe. Dilatarea pupilei la întuneric, extensia gambei când se aplică o lovitură uşoară pe tendon – sunt reflexe simple. Ca exemplu de reflexe complexe poate servi reglarea activităţii sistemului cardiovascular, a procesului de digestie. În asemenea cazuri sfârşitul unui reflex serveşte ca excitant ce cauzează apariţia altui reflex. Apar aşa numitele reflexe catenare, desfăşurarea cărora poate fi observată în cadrul procesului de digestie. Propulsarea voluntară a bolului alimentar spre peretele posterior al faringelui provoacă excitarea receptorilor lui şi declanşarea reflexului de deglutiţie. Hrana nimereşte în esofag şi provoacă contracţia lui, fapt ce asigură mişcarea bolului alimentar spre intrarea în stomac. Excitarea segmentului inferior al esofagului duce la deschiderea sfincterului cardiac al stomacului şi înaintarea hranei în stomac; hrana provoacă secreţia sucului gastric etc. Tot procesul de digestie reprezintă un lanţ de reflexe complexe. 7. După principiul inervaţiei efectoare, reflexele pot fi împărţite în: somatice (care asigură actele motorii ale musculaturii scheletice) şi vegetative (care asigură funcţiile organelor interne). 8. Ţinând cont de reflexele înnăscute şi cele căpătate în decursul vieţii, I.P.Pavlov le-a clasificat în: necondiţionate ( congenitale) şi condiţionate (dobândite). Mecanismul transmiterii excitaţiei în sinapse Celulele nervoase ce formează arcurile reflexe se unesc între ele cu ajutorul conectărilor, numite sinapse, în care are loc transmiterea excitaţiei de la un neuron la altul. Sinapsele sunt localizate pe corpul celulei nervoase, pe dendrite şi în regiunea terminaţiunilor periferice ale axonului. Pe fiecare neuron există mii de sinapse, majoritatea lor fiind situate pe dendrite. Conform mecanismului de transmitere a excitaţiei se divid în sinapse chimice şi sinapse electrice. Ultimele sunt situate în miocard, muşchii netezi şi ţesutul glandular; existenţa lor în SNC este doar o presupunere. Sinapsa chimică este formată din placa sinaptică, fanta sinaptică şi membrana postsinaptică. În placa sinaptică mediatorul se păstrează în nişte vezicule mici în număr de circa 3 mln. Sub acţiunea impulsului nervos se depolarizează terminaţiunile axonului, fapt ce duce la creşterea în el a concentraţiei de Ca 2+ şi la propulsarea în fanta sinaptică a conţinutului veziculelor sinaptice. Rolul declanşator în eliminarea mediatorului revine concentraţiei de Ca2+ mediatorul, trecând prin fanta sinaptică, este fixat de proteinele receptorilor din membrana postsinaptică şi provoacă în ea apariţia unui potenţial de excitaţie postsinaptic (PEPS) sau a unui potenţial de inhibiţie postsinaptic (PIPS). Drept mediatori ce provoacă în neuroni excitaţia pot fi acetilcolina, noradrenalina, serotina, dofamina. Inhibiţia în neuron o provoacă mediatorul de inhibiţie – acidul gama-aminobutiric. În sinapsele electrice fanta sinaptică e foarte îngustă şi este traversată de canale, prin care ionii trec uşor până la membrana postsinaptică. Potenţialul de acţiune trece neîntârziat de la o celulă la alta, fără piedici. Centrul nervos Fiecare reflex îşi are localizarea în SNC, adică acea porţiune a acestuia care este necesară pentru realizarea reflexului. De exemplu, centrul micţiunii se află în porţiunea sacrală a măduvei spinării, centrul reflexului rotulian – în regiunea lombară, centrul reflexului pupilodilatator – în segmentele toracice superioare ale măduvei spinării. La distrugerea regiunii corespunzătoare a acesteia va avea loc aflexia. Totodată, s-a constatat că pentru reglarea reflexului, a preciziei lui,
  • 243.
    243 nu e suficientnumai centrul primar sau principal, dar este necesară şi participarea regiunilor superioare ale sistemului nervos central, inclusiv a scoarţei cerebrale. Numai în condiţiile integrităţii SNC activitatea nervoasă se menţine în culmea desăvârşirii sale. Centrul nervos este alcătuit din totalitatea neuronilor, situaţi în diferite regiuni ale sistemului nervos central, necesară pentru realizarea reflexului şi suficientă pentru reglarea lui. Aşa de exemplu, la animalul căruia i s-a extirpat scoarţa cerebrală, respiraţia se menţine, deoarece centrul respirator primar se află în bulbul rahidian. Totuşi, în condiţiile de efort ventilaţia plămânilor nu va corespunde întocmai necesităţilor organismului în oxigen, deoarece pentru o reglare fină a activităţii centrului respirator este necesară nu numai influenţa trunchiului cerebral, dar şi a scoarţei emisferelor mari. Particularităţile centrilor nervoşi Dintre particularităţile caracteristice ale centrilor nervoşi care îi deosebesc de fibrele nervoase fac parte: fatigabilitatea rapidă; nivelul ridicat al metabolismului, adică necesitatea sporită de oxigen şi substanţe nutritive; sensibilitatea selectivă faţă de unele substanţe toxice. Din cauza acestor particularităţi, dereglarea circulaţiei sangvine şi schimbarea temperaturii corpului se reflectă în primul rând asupra funcţiei SNC: suspendarea alimentării cu sânge a creierului timp de 20 sec provoacă leşin, adică pierderea cunoştinţei, iar ridicarea temperaturii corpului până la 40-42 0 C provoacă delir, adică tulburarea cunoştinţei. Reanimarea este posibilă numai dacă moartea clinică (oprirea inimii şi respiraţiei) n-a durat mai mult de 5- 6 min. După un timp mai îndelungat activitatea inimii şi chiar respiraţia pot fi restabilite, însă organul cunoştinţei – scoarţa emisferelor mari, care este cea mai sensibilă la modificările mediului intern al organismului nu va mai funcţiona. Inhibiţia În sistemul nervos central, paralel cu procesul de excitaţie se desfăşoară procesul de inhibiţie, care exclude centrii nervoşi ce ar putea atinge sau împiedica realizarea vreunui tip de activitate a organismului, de exemplu flexia membrului superior. Excitaţia este un proces nervos, care fie că provoacă activitatea organului, fie că o intensifică pe cea existentă. Inhibiţia este un astfel de proces nervos care diminuează sau întrerupe activitatea organului, sau împiedică declanşarea ei. Activitatea nervoasă se bazează pe corelaţia acestor procese active. Procesul de inhibiţie a SNC a fost descoperit în anul 1862, de I.M.Secenov. Experimentând pe broaşte, el făcea secțiuni transversale ale creierului la diferite nivele şi excita centrii nervoşi, aplicând pe secţiuni un cristal de clorură de sodiu. Se observă că la excitarea diencefalului avea loc inhibarea sau dispariţia completă a reflexelor medulare: laba broaştei cufundată în soluţie slab de acid sulfuric nu era retrasă. Mult mai târziu, fiziologul englez Sherrington a constatat că procesele de excitaţie şi inhibiţie iau parte la fiecare act reflector. La contracţia unui grup de muşchi se inhibează centrii muşchilor antagonişti. În timpul frecţiei mâini sau piciorului centrii muşchilor extensori se inhibează. Actul reflex este posibil numai în condiţiile inhibiţiei reciproce a muşchilor antagonişti. În timpul mersului flexia piciorului este însoţită de relaxarea muşchilor extensori, şi invers, la extensia lui se inhibează muşchii flexori. Dacă aceasta n-ar avea loc, ar apărea împotrivirea mecanică a muşchilor, convulsii şi nicidecum acte motorii de adaptabilitate. La excitarea nervului senzitiv ce provoacă reflexul de flexie impulsurile se propagă spre centrii muşchilor flexori, iar prin celulele inhibitoare – spre centrii muşchilor extensori. În primii centri impulsurile provoacă procesul de excitaţie, iar în ultimii – procesul de inhibiţie. Ca răspuns se declanşează un act reflex coordonat – reflexul de flexie.
  • 244.
    244 Noţiuni despre dominantă Însistemul nervos central, sub influenţa diverselor cauze poate apărea un focar de hiperexcitaţie, care posedă proprietatea de a atrage spre sine excitaţia din alte arcuri reflexe, intensificându-şi astfel activitatea şi inhibând totodată alţi centri nervoşi. Acest fenomen se numeşte dominantă (A.A.Uhtomschi). Dominanta face parte din legităţile principale ale activităţii sistemului nervos central. Ea poate să apară sub influenţa diferitor cauze: foamei, setei, instinctului de conversare, instinctului de reproducere. Starea dominantei alimentare este bine formulată în proverbul: ,,Vrabia mălai visează”. La om cauza dominantei poate fi pasiunea faţă de muncă, dragostea, instinctul faţă de părinte. Atunci când studentul se pregăteşte de examen sau citeşte o carte captivantă, zgomotele din jur nu-i amestecă, ba chiar fac să-şi aprofundeze concentrarea, atenţia. Un factor destul de important al coordonării reflexelor este existenţa în sistemul nervos central a unei funcţii anumite de subordonare, adică a unei anumite subordonări a porţiunilor lui, apărute în procesul evoluţiei îndelungate. Centrii nervoşi şi receptorii din regiunea capului, fiind partea ,,de avangardă” a corpului care deschide calea organismului în mediul înconjurător, se dezvoltă mai repede. Porţiunile superioare ale sistemului nervos central capătă proprietatea de a schimba sensul şi intensivitatea activităţii porţiunilor inferioare. Este important faptul că cu cât e mai înalt nivelul de dezvoltare a animalului, cu atât e mai pronunţată influenţa compartimentelor superioare ale sistemului nervos central, compartimentul superior devenind organizator şi distribuitor al activităţii organismului (I.P.Pavlov). La om asemenea ,,organizator şi distribuitor” este scoarţa emisferelor mari ale creierului. În organism nu există funcţii care n-ar fi supuse reglării decisive a scoarţei. Sistemul nervos central Măduva spinării - medulla spinalis Măduva spinării reprezintă un cordon lung de formă cilindrică, aplatizat în sens anteroposterior. Măduva spinării este situată în canalul rahidian. Limita superioară a măduvei spinării se află la nivelul orificiului occipital mare, unde ea trece în encefal, iar limita inferioară a măduvei coincide cu nivelul vertebrelor lombare I – II. Mai jos de acest nivel vârful conului medular al măduvei spinării continuă cu filul terminal. La adult măduva spinării are o lungime medie de 43 cm. În regiunile cervicală şi lombosacrală la măduva spinării se disting două îngroşări, numite intumescenţe: intumescenţa cervicală şi intumescenţa lombosacrală. Aceste intumescenţe corespund regiunilor de origine a nervilor care se ocupă de inervaţia membrelor superioare şi inferioare. În porţiunile sale inferioare măduva spinării treptat devine mai subţire şi formează conul medular. Prin intermediul fisurii mediane anterioare şi a şanţului median posterior măduva spinării este împărţită în două jumătăţi simetrice. Fiecare din aceste jumătăţi posedă câte două şanţuri longitudinale mai puţin pronunţate, din care pornesc rădăcinile anterioare şi cele posterioare. Aceste şanţuri împart fiecare jumătate în trei cordoane longitudinale – funiculele anterior, lateral şi posterior. De fiecare parte a măduvei spinării, pe toată lungimea ei, pornesc 31 perechi de rădăcini . La nivelul orificiului intervertebral rădăcinile anterioară şi posterioară fuzionează şi formează nervul spinal . Într-un asemenea mod din rădăcini se formează 31 perechi de nervi spinali. Porţiunea măduvei spinării, care corespunde cu două perechi de rădăcini (două anterioare şi două
  • 245.
    245 posterioare) e denumităsegment al măduvei spinării (segment medular). Respectiv celor 31 perechi de nervi spinali la măduva spinării se disting 31 de segmente, dintre care: 8 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale şi 1 coccigian. Fiecărui segment al măduvei spinării îi corespunde o anumită regiune a corpului, care este inervată din segmentul respectiv. Segmentele nervoase sunt notate prin literele iniţiale ale denumirii regiunii măduvei spinării şi prin cifre latine care corespund numărului de ordine al segmentului, de exemplu: segmentele cervicale, segmenta cervicalia – CI –CVIII; segmentele toracice, segmenta thoracica – ThI –ThXII; , segmentele lombare, segmenta lumbalia LI – LV; segmentele sacrale , segmenta sacralia SI-SV; segmentul coccigian, segmentum coccygeum – CoI. Este extrem de important cunoaşterea relaţiilor topografice dintre segmentele măduvei spinării şi coloana vertebrală. În comparaţie cu coloana vertebrală măduva spinării are o lungime mult mai mică, motiv pentru care, numărul de ordine al segmentelor medulare şi nivelul localizării lor, începând cu porţiunea inferioară a regiunii cervicale, nu corespunde numărului de ordine al vertebrelor respective. Poziţia segmentelor medulare faţă de vertebre poate fi depistată în modul următor: segmentele cervicale superioare ale măduvei spinării sunt situate la nivelul corpurilor vertebrelor cervicale respective. Segmentele cervicale inferioare şi cele toracice superioare se află cu o vertebră mai sus de corpurile vertebrelor respective. În porţiunea medie a regiunii toracice diferenţa dintre segmentul medular şi vertebra respectivă creşte deja cu 2 vertebre, iar în porţiunea toracică inferioară – cu 3. Segmentele lombare ale măduvei spinării se situează în canalul vertebral la nivelul corpurilor vertebrale X-XI toracice, segmentele sacrale şi coccigian – la nivelul vertebrelor XII toracică şi I lombară. Structura internă a măduvei spinării Măduva spinării constă din celule nervoase şi fibre ale substanţei cenuşii, care în secţiune transversală are aspectul literei H sau al unui fluture cu aripile desfăcute, şi din substanţă albă, dispusă la periferie şi formată din fibre nervoase. În masa substanţei cenuşii se distinge canalul central al măduvei spinării, care conţine lichid cefalorahidian. Extremitatea superioară a canalului central comunică cu ventriculul al IV - lea , pe când cea inferioară formează ventriculul terminal, care se sfârşeşte cec. Substanţa cenuşie, formează pe întreg parcursul măduvei spinării două columne cenuşii, situate de ambele părţi ale canalului central. La fiecare din cele două columne de substanţă cenuşie se disting: porţiunea anterioară – columna anterioară şi porţiunea posterioară – columna posterioară. La nivelul segmentului cervical inferior, al tuturor segmentelor toracice şi al celor două segmente lombare superioare ale măduvei spinării, de fiecare parte substanţa cenuşie mai formează o proeminenţă – columna laterală . În alte regiuni ale măduvei spinării (superior de segmentul cervical VIII şi inferior de segmentul lombar II ) columnele laterale lipsesc. Pe o secţiune transversală prin măduva spinării columnele de substanţă cenuşie din ambele părţi au aspect de coarne. Se disting cornul anterior, cornul posterior şi cornul lateral. Cornul anterior conţine celule de la care pornesc rădăcinile anterioare (motorii) ale măduvei spinării. Cornul posterior include celule spre care vin fibre senzitive, componente ale rădăcinilor posterioare. Cornul lateral este alcătuit din celule ce aparţin sistemului nervos vegetativ. Substanţa albă, după cum s-a menţionat, este localizată la exterior de substanţa cenuşie. Şanţurile măduvei spinării despart substanţa albă în trei cordoane dispuse simetric de ambele părţi , şi anume: cordonul anterior, cordonul posterior şi cordonul lateral. Substanţa albă a măduvei spinării este formată din prelungirile celulelor nervoase. Totalitatea acestor prelungiri din cordoanele măduvei spinării formează trei sisteme de fascicule (căi conductoare sau tracturi) ale măduvei. 1. fascicule scurte de fibre asociative, care leagă segmentele medulare cu un divers nivel de localizare; 2. fascicule ascendente (aferente, senzitive), care pornesc spre centrii encefalului sau cerebelului;
  • 246.
    246 3. fascicule descendente(eferente, motorii) , pornite de la encefal spre neuronii coarnelor anterioare ale măduvei spinării. Fig.68. Măduva spinării în secţiune transversală (regiunea toracică). 1-cornul posterior; 2-cornul anterior; 3-cornul lateral; 4-rădăcina posterioară; 5- rădăcina anterioară; 6-fisura mediană anterioară; 7-şanţul median posterior; 8-funiculul anterior; 9-funiculul lateral; 10-funiculul posterior; 11- canalul central. Fiziologia măduvei spinării Măduva spinării participă la realizarea tuturor reacţiilor motorii complexe ale organismului. Ea primeşte impulsurile de le exteroreceptorii şi visceroreceptorii trunchiului şi ai extremităţilor (cu excepţia impulsurilor visceroreceptive , care vin în sistemul nervos central prin nervii vagi). Măduva spinării inervează toată musculatura scheletică, cu excepţia muşchilor capului, inervaţi de nervii cranieni. Multe reacţii motorii ale organismului au loc datorită funcţiei reflexe a măduvei spinării; arcurile reflexe iau sfârşit în substanţa cenuşie a măduvei spinării. Alte reacţii motorii apar, însă, în urma reflexelor, realizate de segmentele supraiacente ale sistemului nervos central. În acest caz măduva spinării serveşte drept conducător al impulsurilor. Informaţia, sosită în măduva spinării de la receptori, este transmisă prin numeroasele căi conductoare din cordoanele posterioare şi laterale ale măduvei spinării spre centrii trunchiului cerebral şi ajung la cortexul cerebral şi la cerebel. Din segmentele supraiacente ale sistemului nervos central măduva spinării primeşte impulsurile, ce ajung la ea prin căile conductoare ale cordoanelor anterioare şi laterale; aceste impulsuri exercită o acţiune excitatoare sau inhibitoare asupra neuronilor intercalari şi motori ai măduvei spinării, iar ca urmare se modifică activitatea musculaturii scheletice şi a organelor interne. Funcţia conducătoare a măduvei spinării constă în transmiterea de la receptorii periferici spre encefal şi de la acesta la aparatele efectoare.
  • 247.
    247 Funcţia reflexă. Centriinervoşi ai măduvei spinării sunt centri segmentari sau efectori. Neuronii lor sânt legaţi direct cu receptorii şi organele efectoare. Afară de măduva spinării, asemenea centri există în bulbul rahidian şi în mezencefal. Centrii suprasegmentari, de exemplu cei ai diencefalului, scoarţei emisferelor mari, nu posedă legătura cu periferia. Ei conduc periferia prin intermediul centrilor segmentari. Neuronii motori ai măduvei spinării inervează toţi muşchii trunchiului, membrelor, gâtului, precum şi muşchii intercostali. Dacă la broască se vor secţiona dintr-o parte rădăcinile posterioare, iar din alta cele anterioare, atunci laba din partea unde au fost secţionate rădăcinile posterioare va pierde sensibilitatea, iar din partea opusă, unde au fost secţionate rădăcinile anterioare, va deveni paralizată, deci rădăcinile posterioare ale măduvei spinării sunt senzitive, iar cele anterioare – motorii. În experienţele cu secţionarea rădăcinilor separate s-a stabilit că fiecare segment al măduvei spinării inervează trei segmente transversale, sau trei metamere, ale corpului: pe al său propriu, pe cel de sus şi pe cel de jos . Prin urmare, fiecare metamer al corpului primeşte fibre senzitive de la trei rădăcini şi pentru a aboli sensibilitatea unei porţiuni a corpului este necesară secţionarea a trei rădăcini vecine (factorul de siguranţă). Muşchii scheletali de asemenea primesc inervaţie motorie de la trei segmente învecinate ale măduvei spinării. Fiecare reflex medular are câmpul său de recepţie şi localizarea sa la un anumit nivel al măduvei. Bunăoară, centru reflexului rotulian se află în segmentele lombare II – IV; al reflexului ahilian – în segmentul lombar V şi segmentele sacrale I – II ; al reflexului plantar – în segmentele toracice VIII – XII. Un centru al măduvei spinării de importanţă vitală foarte mare este centrul motor al diafragmului, situat în segmentele cervicale III-IV. Lezarea lui duce la moarte în rezultatul opririi respiraţiei. În scopul studierii funcţiei reflexe a măduvei spinării se prepară un animal spinal – broască, pisică sau câine, la care se efectuează secţionarea transversală a măduvei mai jos de bulbul rahidian. Ca răspuns la excitare, animalul spinal poate efectua reacţia de apărare – flexia sau extensia membrelor, reflexul de scărpinare – flexia ritmică a membrelor, reflexe proprioceptive. Dacă câinele spinal va fi ridicat din partea anterioară a trunchiului şi i se va apăsa regiunea plantară a labei posterioare, va apărea reflexul de păşire şi extensia ritmică a labelor. Funcţia de conducere a măduvei spinării. Măduva spinării exercită funcţia de conducere, datorită căilor ascendente şi descendente, care trec în componenţa substanţei albe a măduvei spinării . Aceste căi fac legătura cu diferite segmente ale măduvei spinării şi cu encefalul. Pe lângă centrii motori ai musculaturii scheletale, în măduva spinării se află un şir de centri vegetativi simpatici şi parasimpatici. În coarnele laterale ale măduvei spinării din regiunea toracică şi segmentele superioare ale regiunii lombare se găsesc centrii spinali ai sistemului nervos simpatic, care inervează intens vasele sangvine, glandele sudoripare, tubul digestiv, muşchii scheletali, adică toate organele şi ţesuturile organismului. Anume aici sunt situaţi neuronii, legaţi direct cu ganglionii simpatici periferici. În segmentul toracic superior se află centrul simpatic al dilatării pupilei, în cele cinci segmente toracice superioare se găsesc centrii simpatici cardiaci. În regiunea sacrală a măduvei spinării sunt localizaţi centrii parasimpatici, care inervează organele bazinului mic (centrul reflex al micţiunii, defecaţiei, erecţiei, ejaculaţiei). Şocul medular Secţionarea sau traumatizarea măduvei spinării provoacă un fenomen care a primit denumirea de şoc medular sau spinal. Şocul medular se manifestă printr-o scădere bruscă a excitabilităţii şi inhibarea funcţiilor reflexe ale tuturor centrilor nervoşi situaţi mai jos de nivelul secţiunii. În timpul şocului medular excitanţii, care de obicei provoacă reflexe, devin ineficace. Înţeparea labei nu provoacă reflexul de flexie. Totodată, activitatea centrilor situaţi mai sus de nivelul secţiunii se menţine. Maimuţa la care secţionarea măduvei spinării a fost efectuată în regiunea
  • 248.
    248 segmentelor toracice superioare,după epuizarea stării de narcoză, ia cu labele anterioare banana, o curăţă, o duce la gură şi o mănâncă. După secţiune dispar nu numai reflexele motorii somatice, dar şi cele vegetative. Scade presiunea sangvină, lipsesc reflexele vasculare, actele de micţiune şi defecaţie. Durata şocului la animale situate pe diferite trepte ale evoluţiei diferă. La broască şocul durează 3-5 min, la câine – 7-10 zile, la maimuţă – mai mult de o lună, la om – 4-5 luni. La om şocul deseori prezintă o consecinţă a leziunilor traumatice cotidiene sau de război. Când şocul trece, reflexele se restabilesc. Cauza şocului spinal constă în excluderea regiunilor encefalului situate mai sus de nivelul secţiunii, care exercită asupra măduvei spinării o influenţă de activitate; un mare rol în aceasta aparţine formaţiunii reticulare a trunchiului cerebral. Encefalul – encephalon Generalităţi Encefalul este situat în cavitatea craniană. La adult greutatea encefalului variază între 1100 şi 2000g. Encefalul este alcătuit din trei părţi componente: - emisferele creierului; - cerebelul; - trunchiul cerebral. Emisferele cerebrale. La adult emisferele cerebrale reprezintă cel mai voluminos, cel mai puternic dezvoltat şi cel mai important ca aspect funcţional compartiment al sistemului nervos central. Porţiunile emisferelor cerebrale se suprapun peste toate celelalte porţiuni ale creierului şi constituie mantia ( scoarţa), care din punct de vedere al dezvoltării este formaţiunea cea mai nouă. Emisferele dreaptă şi stângă sunt separate între ele printr-un şanţ adânc – fisura longitudinală a creierului, care se întinde în profunzime până la comisura mare a creierului – corpul calos. În partea sa posterioară fisura longitudinală se uneşte cu fisura transversală a creierului , care desparte emisferele mari de cerebel. Pe suprafeţele exterioare (dorsolaterală), medială şi cea inferioară (bazală) a emisferelor cerebrale se află o serie de şanţuri mai mult sau mai puţin adânci. Şanţurile mai adânci împart fiecare emisferă în lobi, iar şanţurile mai mici separă una de altă circumvoluţiile. În conformitate cu cele cinci vezicule cerebrale, din care se dezvoltă encefalul, în componenţa acestuia se disting 5 segmente: 1. telencefalul sau creierul terminal; 2. diencefalul sau creierul intermediar; 3. mezencefalul sau creierul mijlociu; 4. metencefalul sau creierul posterior; 5. mielencefalul sau bulbul rahidian.
  • 249.
    249 Fig. 69. Encefalul. 1-şanţulcentral; 2-lobul parietal al emisferei cerebrale; 3-circumvoluţiunile lobului parietal; 4-lobul occipital; 5- cerebelul,6-bulbul rahidian; 7-lobul temporal;8-şanţul lateral; 9-circumvoluţiunile lobului frontal; 10-lobul frontal; 11-şanţurile lobului frontal. Bulbul rahidian - medulla oblongata Bulbul rahidian este segmentul encefalului situat între metencefal şi măduva spinării. Drept limită dintre măduva spinării şi bulbul rahidian serveşte locul de ieşire a rădăcinilor primei perechi de nervi spinali. În partea superioară bulbul rahidian trece în puntea lui Varolio, iar părţile lui laterale se prelungesc în pedunculii inferiori ai cerebelului. Bulbul rahidian are o faţă ventrală, una dorsală şi două laterale, separate între ele prin şanţuri. Şanţurile bulbului rahidian se prezintă ca prelungiri ale şanţurilor de pe măduva spinării şi poartă aceleaşi denumiri. Pe faţa ventrală a bulbului, de fiecare parte a fisurii mediane anterioare se află două cordoane reliefate – piramidele, iar lateral de ele - olivele. Pe faţa dorsală a bulbului, bilateral de şanţul median posterior se află nişte proeminenţe: fasciculul fin (Goll) şi fasciculul cuneat (Burdach), separate unul de altul prin şanţul intermediar posterior. Fasciculul fin (fasciculul Goll) este plasat medial şi dilatându-se, formează tuberculul nucleului Goll, iar lateral de fasciculul fin se află fasciculul cuneat, care formează alături de tuberculul Goll tuberculul nucleului cuneat Burdach. În partea inferioară a bulbului fasciculele de fibre care formează cele două piramide trec de partea opusă a fisurii mediane şi pătrund în cordoanele laterale ale măduvei spinării. Această trecere de fibre dintr-o parte în alta a fost numită încrucişarea piramidelor. Nivelul acesta al încrucişării mai serveşte drept linie limitrofă dintre bulb şi măduva spinării. În bulbul rahidian se află nucleele perechilor IX – XII ale nervilor cranieni, care apar pe faţa lui dorsală, posterior de olivă şi între olivă şi piramidă, precum şi o parte din nucleele perechii a VIII de nervi cranieni. Formaţia reticulară a bulbului rahidian constă dintr-o reţea de fibre nervoase şi neuroni , care formează nucleele formaţiei reticulare.
  • 250.
    250 Substanţa albă oconstituie sistemele de fibre lungi, care trec din măduvă sau se îndreaptă spre ea, şi de fibre scurte , care leagă nucleele trunchiului cerebral. Fig.70. Trunchiul cerebral. A-vedere anterioară; B- vedere laterală; 1-chiasma optică; 2-tuberculul cenuşiu al hipotalamusului; 3-corpii mamilari; 4-nervul trohlear (IV);5-puntea; 6- pedunculii cerebeloşi medii; 7-nervul hipoglos (XII); 8-piramida bulbului rahidian; 9-decusaţia piramidelor; 10- măduva spinării; 11-nervul optic (II);12-talamusul; 13-tractul optic; 14-infundibulul; 15-nervul oculomotor ( III);16- pedunculii cerebrali; 17-infundibulul ;18-hipofiza;19-nervul trigemen (V);20-nervul abducens (VI);21-nervul facial (VII); 22-nervul vestibulocohlear (VIII); 23-nervul glosofaringian (IX);24-nervul vag (X);25-nervul accesor (XI);26-rădăcinile anterioare ale nervilor cervicali; 27-puntea; 28-nervul abducens (VI); 29-olivele bulbului rahidian; 30-nervul hipoglos (XII) 31-nervul accesor (XI); 32-coliculii superiori; 33-coliculii inferiori; 34-nervul trohlear (IV); 35-pedunculii cerebeloşi superiori; 36-pedunculii cerebeloşi medii; 37-pedunculii cerebeloşi inferiori; 38-fasciculul graţios; 39-fasciculul cuneat. Fiziologia bulbului rahidian Bulbul rahidian, la fel ca şi măduva spinării, îndeplineşte două funcţii - reflexă şi de conducere. Prin fibrele senzitive ale rădăcinilor nervilor cranieni acesta primeşte impulsuri ce aduc informaţia de la receptorii pielii capului, membranelor mucoase ale ochilor, nasului, cavităţii bucale (inclusiv de la receptori gustativi), de la organul auzului, aparatul vestibular (organul echilibrului), de la receptorii laringelui, traheii, plămânilor, precum şi de la interoreceptorii sistemului cardiovascular şi aparatului digestiv. Prin intermediul bulbului rahidian se realizează multe reflexe simple şi reflexe dintre cele mai complexe, care cuprind nu numai unele metamere ale corpului, ci şi sisteme de organe, de exemplu sistemele digestiv, respirator, circulator. Activitatea reflexă a bulbului rahidian poate fi observată la o pisică bulbară, adică la care a fost efectuată secţionarea trunchiului cerebral mai sus de bulb. Activitatea reflexă la o asemenea pisică este complexă şi multilaterală. Prin intermediul bulbului rahidian se realizează următoarele reflexe: 1) de protecţie: tusea, strănutul, clipirea, lăcrimarea, voma; 2)alimentare: sugerea, deglutiţia, eliminarea sucului glandelor digestive; 3) cardiovasculare, care reglează activitatea inimii şi a vaselor sangvine; 4)
  • 251.
    251 în bulbul rahidianse află centrul respirator, care funcţionează în mod automat şi asigură ventilaţia plămânilor; 5) în bulbul rahidian şi punte sunt situate nucleele vestibulare. De la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian porneşte calea descendentă vestibulospinală, care participă la realizarea reflexelor posturale, şi anume – la redistribuirea tonusului muscular. Pisica bulbară nu poate sta şi nici merge, însă bulbul rahidian şi segmentele cervicale ale măduvei spinării asigură totuşi reflexele complicate, ce constituie elementele poziţiei verticale şi ale mersului. Toate reflexele legate de funcţia poziţiei verticale se numesc reflexe posturale. Datorită lor, animalul, contrar forţei de atracţie a pământului, îşi menţine poziţia corpului, de regulă, cu vertexul (creştetul) în sus. Însemnătatea deosebită a acestei regiuni a sistemului nervos central constă în faptul că în bulbul rahidian se află centri de mare importanţă vitală, şi anume – centrul respirator şi centrul cardiovascular. De aceea nu numai extirparea , dar chiar lezarea bulbului rahidian se termină cu moartea. Pe lângă funcţia reflexă, bulbul rahidian mai are şi funcţia de conducere. Prin bulbul rahidian trec căile de conducere, care prin legături bilaterale unesc scoarţa, diencefalul, mezencefalul, cerebelul şi măduva spinării. Metencefalul - metencephalon Metencefalul şi bulbul rahidian s-au format în rezultatul divizării rombencefalului. Metencefalul include puntea, dispusă anterior (ventral), şi cerebelul, dispus posterior de punte. Cavitatea metencefalului, precum şi a mielencefalului (bulbului rahidian) e prezentată de ventriculul IV. Puntea - pons Puntea (puntea lui Varolio), se află la baza trunchiului cerebral şi are aspectul unei castane; sus (anterior) ea limitrofează cu mezencefalul (cu pedunculii cerebrali), jos (posterior) – cu bulbul rahidian. Faţa dorsală a punţii este orientată spre ventriculul IV şi participă la formarea planşeului acestuia. În sens lateral, de fiecare parte, puntea se îngustează şi trece în pedunculul cerebelos mediu. Pe faţa ventrală a punţii se observă un şanţ nu prea adânc – şanţul bazilar, prin care trece artera omonimă. În porţiunile centrale ale unei secţiuni prin punte se observă corpul trapezoid, care împarte puntea în partea posterioară, sau tegmentul punţii şi în partea anterioară (bazilară). În partea ventrală a punţii se află concentraţii de substanţă cenuşie – nucleele proprii ale punţii Varolio, iar în cea dorsală se află aglomerări de substanţă cenuşie – nucleii perechilor V, VI, VII, şi VIII de nervi cranieni. Tot în această regiune a punţii, mai aproape de planul median, se află formaţia reticulară. Substanţa albă din partea anterioară a punţii e prezentată prin fibre transversale, care trec în pedunculii medii ai cerebelului. Printre fibrele transversale trec longitudinal fascicule de fibre ale căilor piramidale, care formează apoi piramidele bulbului rahidian şi se îndreaptă spre măduva spinării. În partea posterioară a punţii trec sistemele de fibre ascendente şi descendente.
  • 252.
    252 Cerebelul - cerebellum Cerebeluleste situat dorsal (posterior) de punte şi de partea superioară (dorsală) a bulbului rahidian şi se află în fosa posterioară a craniului. De asupra lui atârnă lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, separate de cerebel prin fisura transversală a encefalului. Cerebelul este format din două emisfere şi porţiunea mediană, numită vermis. Suprafaţa cerebelului este acoperită cu un strat de substanţă cenuşie (scoarţa cerebelului), care formează circumvoluţii înguste despărţite prin fisuri. Prin intermediul fisurilor suprafaţa cerebelului se împarte în lobuli. Porţiunea centrală a cerebelului este alcătuită din substanţă albă, în care se află conglomeraţii de substanţă cenuşie – nucleii cerebelului. Cel mai voluminos din ei este nucleul dinţat. Medial de nucleul dinţat sunt situaţi şi ceilalţi nuclei ai cerebelului: nucleul emboliform, nucleul globos şi nucleul acoperişului. Substanţa albă a cerebelului, luată în chenar de cortex şi străbătută din exterior de numeroase şanţuri, pe o secţiune mediosagitală se prezintă ca un desen ciudat, care aminteşte aspectul unei ramuri de copac. Această imagine a fost numită ,, arborele vieţii”. Ventriculul IV - ventriculus quartus Ventriculul IV reprezintă cavitatea rombencefalului (a bulbului rahidian şi a metencefalului). În formarea pereţilor ventriculului IV sunt antrenaţi bulbul , puntea, cerebelul şi istmul rombencefalului. După configuraţie cavitatea ventriculului IV aminteşte un cart, planşeul căruia are aspect de romb. În partea sa inferioară ventriculul comunică cu canalul central al măduvei spinării, iar cea superioară trece în apeductul mezencefalului (cavitatea creierului mijlociu), iar în regiunea plafonului comunică prin trei orificii cu spaţiul subarahnoidal al encefalului. Peretele anterior (ventral) sau planşeul (fundul) ventriculului IV se numeşte fosă romboidă. Partea inferioară a acesteia este formată de bulbul rahidian, iar cea superioară – de punte şi istm. Peretele posterior (dorsal) – plafonul sau cortul ventriculului IV - este format din vălurile medular superior şi inferior, completate posterior de o lamă a membranei vasculare a creierului tapetată cu ependim. În această regiune se află numeroase vase sangvine, care formează reţelele vasculare ale ventriculului IV . Locul convergenţei vălului medular superior şi a celui inferior pătrunde în cerebel şi formează cortul. Fosa romboidă are o importanţă vitală deosebită, deoarece aici sunt localizaţi nucleii perechilor de nervi cranieni V-XII. Fiziologia cerebelului Cerebelul este o regiune suprasegmentară a SNC, fără legătură directă cu receptorii şi efectorii organismului. Prin numeroase căi el se leagă cu toate regiunile SNC. Spre el se îndreaptă căile conductoare aferente, care conduc impulsurile nervoase de la proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor, ligamentelor, de la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian, nucleele subcorticale şi scoarţa emisferelor mari. La rândul său, cerebelul trimite impulsuri spre toate regiunile SNC. Cercetarea funcţiilor cerebelului se efectuează cu ajutorul metodelor de excitare , precum şi prin extirparea lui parţială sau completă, prin studierea fenomenelor bioelectrice. Consecinţele extirpării cerebelului şi abolirii funcţiilor lui au fost caracterizate de către fiziologul italian Luciani prin celebra triadă de A – astazie, atonie şi astenie. Cercetătorii ulteriori au mai adăugat la această triadă încă un simptom – ataxia. Câinele decerebelat stă cu labele desfăcute în părţi, efectuând continuu mişcări de legănare (astazie). La el este dereglată distribuţia proporţională a tonusului muşchilor flexori şi extensori (atonie). Mişcările sunt necoordonate, largi, neproporţionale, brusce. În timpul mersului, labele
  • 253.
    253 sunt aruncate înafara liniei medii (ataxie), ceea ce nu se observă la animalele normale. Ataxia se explică prin faptul că este dereglat controlul mişcărilor. Decade şi analiza semnalelor de la proprioreceptorii muşchilor şi ai tendoanelor. Câinele nu poate nimeri cu botul în vasul cu mâncare. Înclinarea capului în jos, într-o parte provoacă o mişcare opusă foarte puternică. Mişcările sunt foarte obositoare pentru animal: chiar după câţiva paşi el se culcă şi se odihneşte. Acest simptom se numeşte astenie. După un timp, dereglarea mişcărilor câinelui decerebelat se atenuează. El mănâncă de sinestătător, mersul lui devine aproape normal. Numai la o observare preconcepută se pot evidenţia unele dereglări (faza de compensare). După cum a demonstrat E.A.Astratian, compensarea funcţiilor se efectuează prin intervenirea scoarţei cerebrale. Dacă la un asemenea câine se va extirpa scoarţa, toate dereglările vor apărea din nou şi niciodată nu vor fi compensate. Cerebelul participă la reglarea mişcărilor, făcându-le lente, precise şi proporţionale. Conform expresiei figurate a lui L.A Orbeli, cerebelul este adjunctul scoarţei cerebrale şi activităţii organelor vegetative. Cercetările sale ne demonstrează, că la câinii decerebelaţi se dereglează funcţiile vegetative. Constantele sângelui, tonusul vaselor sangvine, activitatea tubului digestiv şi alte funcţii vegetative devin foarte instabile şi se modifică uşor sub influenţa diferitelor motive (ingerarea hranei, efortul muscular, schimbarea temperaturii etc.). La extirparea unei jumătăţi a cerebelului, dereglarea funcţiilor motorii este de partea unde a fost efectuată operaţia. Aceasta se explică prin faptul că căile conductoare ale cerebelului nu se încrucişează de două ori. Istmul rombencefalului - isthmus rombencephali Istmul rombencefalului reprezintă formaţiunile care s-au format la hotarul dintre mezencefal şi rombencefal. Din istm fac parte pedunculii cerebeloşi superiori, vălul medular superior şi trigonul lemniscului (un spaţiu triunghiular situat în părţile laterale ale istmului). Mezencefalul - mesencephalon Mezencefalul sau creierul mijlociu include pedunculii cerebrali, situaţi ventral, şi tectul, situat dorsal. Cavitatea mezencefalului e reprezentată prin apeductul creierului (apeductul Sylvius). Tectul mezencefalului, reprezentat prin lama cvadrigemenă, e situat din partea superioară a apeductului cerebral. Tectul mezencefalic constă din patru eminenţe – coliculii cvadrigemeni, care au aspectul unor emisfere separate una de alta prin două şanţuri ce se intersectează sub un unghi drept. Şanţul longitudinal este situat în plan median şi cu extremitatea sa superioară formează o depresiune în care este situată epifiza sau corpul pineal. Şanţul transversal separă coliculii superiori de coliculii inferiori. La om coliculii superiori ai tectului mezencefalic (lamei cvadrigemene) realizează funcţia de centri subcorticali optici, iar coliculii inferiori sunt centri subcorticali auditivi. Pedunculii cerebrali Pedunculii cerebrali reprezintă două coloane longitudinale, care apar din punte şi pornesc anterior şi lateral spre emisferele dreaptă şi stângă. Depresiunea formată între pedunculii cerebrali drept şi stâng e denumită fosă interpedunculară.
  • 254.
    254 Pedunculii cerebrali suntsituaţi din partea ventrală a apeductului. La o secţiune transversală prin mezencefal, în pedunculul cerebral se evidenţiază substanţa neagră. Substanţa neagră împarte pedunculul cerebral în două porţiuni : una posterioară (dorsală) – tegmentul mezencefalului şi alta anterioară (ventrală) – baza pedunculului cerebral. În tegmentul mezencefalic îşi au sediul nucleii mezencefalului şi tot prin el trec căile conductoare ascendente. Baza pedunculului cerebral constă în exclusivitate din substanţă albă – pe aici trec căile conductoare descendente. Apeductul creierului Apeductul creierului (apeductul Sylvius) este cavitatea mezencefalului şi se prezintă ca un canal îngust cu o lungime de circa 1.5cm, care leagă cavitatea ventriculului III cu cea a ventriculului IV şi conţine lichid cerebrospinal. Pe suprafaţa unei secţiuni transversale, efectuate în plan frontal prin mezencefal, se observă că în jurul apeductului este situată substanţa cenuşie centrală. La nivelul coliculilor superiori se află nucleul nervului oculomotor, din care sunt inervaţi muşchii striaţi ai globului ocular. Ventral se situează nucleul accesor al nervului oculomotor, din care sunt inervaţi muşchii netezi ai globului ocular (muşchiul sfincter al pupilei şi muşchiul ciliar). La nivelul coliculilor inferiori se află nucleul nervului trohlear. Cel mai voluminos din tegment şi cel mai evident pe o secţiune transversală a mezencefalului este nucleul roşu. Baza pedunculului cerebral e formată de către căile conductoare descendente. Fiziologia mezencefalului Mezencefalul joacă un rol important în reglarea tonusului muscular şi în realizarea reflexelor posturale şi de redresare datorită cărora este posibilă poziţia ortostatică şi mersul. Rolul mezencefalului în reglarea tonusului se observă cel mai bine la o pisică cu creierul secţionat între bulbul rahidian şi mezencefal. La ea se măreşte brusc tonusul muscular, îndeosebi al muşchilor extensori. Capul este ridicat, dat pe spate, iar labele capătă postură de extensie rigidă. Muşchii sunt atât de contractaţi încât încercarea de a îndoi laba se termină prin eşec – pisica ocupă imediat poziţia iniţială. Animalul, aşezat pe membrele întinse ca nişte beţe, poate sta. O asemenea stare se numeşte rigiditate de decerebrare. Dacă secţionarea se efectuează mai sus de mezencefal, rigiditatea de decerebrare nu apare. Aproximativ peste 2 ore pisica face încercări de a se ridica. La început ea ridică capul, apoi corpul, se ridică pe labe şi poate începe a merge. Prin urmare, aparatele nervoase de reglare a tonusului muscular şi funcţiilor staţiunii şi mersului se află în mezencefal. Fenomenele rigidităţii de decerebrare se explică prin faptul, că în caz de secţionare de la bulbul rahidian şi măduva spinării se despart nucleele roşii şi formaţiunea reticulară. Nucleele roşii nu au conexiune directă cu receptorii şi efectorii, dar sunt legate cu toate regiunile SNC. La ele vin fibre nervoase de la cerebel, nucleele bazale, scoarţa emisferelor mari. De la nucleele roşii începe calea descendentă rubrospinală, prin care se transmit impulsuri la neuronii motori ai măduvei spinării. Această cale se numeşte extrapiramidală. Nucleele senzitive ale mezencefalului îndeplinesc un şir de funcţii reflexe importante. Nucleele situate în coliculii superiori sunt centre optice primare. Ele primesc impulsuri de la retina ochiului sau iau parte la reflexul de orientare , adică întoarcerea capului spre lumină. În acest caz are loc schimbarea diametrului pupilei şi a curburii cristalinului (acomodarea), ceea ce contribuie la vederea clară a obiectivului.
  • 255.
    255 Nucleele coliculilor inferioriprezintă centre primare auditive. Ele participă la realizarea reflexului de orientare la sunet – întoarcerea capului spre partea de unde provine sunetul. Excitările sonore sau luminoase prin surprindere provoacă o reacţie complexă de precauţie (start reflex), care mobilizează animalul la o reacţie de răspuns rapidă. Diencefalul - diencephalon Diencefalul sau creierul intermediar este situat sub emisferele cerebrale şi include următoarele porţiuni: regiunea talamică (creierul optic), situată în partea dorsală a diencefalului; hipotalamusul, care întruneşte regiunile ventrale ale diencefalului. Drept cavitate a diencefalului serveşte ventriculul III. Regiunea talamică Din regiunea talamică (sau talamencefal) fac parte talamusul, metatalamusul şi epitalamusul. Talamusul – este de o formă ovoidă, situat de ambele părţi ale ventriculului III. Feţele mediale ale talamusului drept şi stâng sunt unite între ele prin comisura cenuşie (intertalamică). Talamusul constă din substanţă cenuşie, în care se disting aglomerări aparte de celule nervoase (nucleii talamusului), separate prin straturi de substanţă albă. În prezent se disting până la 40 nuclei, care exercită diferite funcţii. Cei mai principali dintre nucleii talamusului sunt nucleii anteriori, nucleii ventrolaterali, nucleii mediali şi nucleii posteriori. Cu neurociţii talamusului contactează prelungirile neuronilor II ( conductori ale tuturor căilor conductoare senzitive (cu excepţia celor olfactive, gustative şi acustice). În legătură cu aceasta talamusul se prezintă de fapt drept centru subcortical al sensibilităţii. Metatalamusul – este reprezentat prin formaţiuni pare – corpii geniculaţi lateral şi medial. Corpii geniculaţi laterali împreună cu coliculii superiori ai mezencefalului reprezintă centrii optici subcorticali. Corpii geniculaţi mediali şi coliculii inferiori ai mezencefalului constituie centrii subcorticali acustici. Epitalamusul - include corpul pineal, care cu ajutorul frâuleţelor epifizei se leagă de talamii optici. Hipotalamusul Hipotalamusul este situat ventral de talamus şi cuprinde regiunea subtalamică propriu-zisă, precum şi un şir de formaţiuni din regiunea bazei creierului: chiazma optică, tractul optic, tuberculul cenuşiu cu infundibulul şi hipofiza, precum şi tuberculii mamelari. În componenţa hipotalamusului se disting trei regiuni fundamentale de aglomerări a unor grupuri de celule nervoase, diverse ca formă şi dimensiuni: regiunea anterioară, regiunea intermediară şi regiunea hipotalamică dorsală. Aglomerările de celule nervoase formează în aceste regiuni ale hipotalamusului mai mult de 30 de nuclei. Celulele nervoase din nucleii hipotalamusului sunt capabile de a produce substanţe speciale (neurosecrete), care prin prelungirile acestor neurociţi pot fi transportate spre regiunea pituitarei (hipofizei). Nucleii, care conţin asemenea neurociţi, au fost denumiţi nuclei neurosecretori ai hipotalamusului. În regiunea anterioară a hipotalamusului se află nucleul supraoptic şi nucleii paraventriculari. Neuriţii celulelor nervoase din nuclei menţionaţi formează fasciculul hipotalamohipofizar, care se termină în lobul posterior al hipofizei. Nucleii hipotalamusului sunt legaţi printr-un sistem complicat de căi conductoare aferente şi eferente, prin intermediul cărora această porţiune a diencefalului exercită o influenţă reglatoare asupra numeroaselor funcţii vegetative ale organismului. Neurosecretul neurociţilor din nucleii hipotalamici au facultatea de a influenţa funcţiile celulelor glandulare ale pituitarei, stimulând
  • 256.
    256 sau, dimpotrivă, frânândsecreţia unei serii de hormoni care, la rândul lor, reglează activitatea altor glande endocrine. Prezenţa conexiunilor nervoase şi humorale dintre nucleii hipotalamusului şi hipofiză, a făcut necesară întrunirea acestor formaţiuni într-un sistem comun – sistemul hipotalamohipofizar. Ventriculul III Ventriculul III ocupă în cadrul diencefalului o poziţie centrală. Cavitatea lui are aspectul unei fante înguste şi e delimitată de şase pereţi: superior, inferior, anterior, posterior şi lateral (dublu). Din interior toţi pereţii ventriculului III sunt tapetaţi cu un strat ependimal. La nivelul peretelui superior pia mater conţine numeroase vase sangvine, care formează plexul vascular al ventricului III. Anterior ventriculul III comunică cu ventriculele laterale prin orificiile interventriculare, iar posterior trece în apeductul creierului, comunicând astfel şi cu ventriculul IV. Fiziologia diencefalului Talamusul este nucleul senzitiv al regiunii subcorticale. El mai este numit şi ,, colector al sensibilităţii”. Funcţiile principale ale talamusului constau în integrarea tuturor tipurilor de sensibilitate, compararea informaţiei primite prin diferite canale de legătură şi evaluarea importanţei biologice a acesteia. Nucleele talamusului se împart, după funcţii în: specifice (la neuronii acestora se termină căile aferente ascendente), nespecifice (nucleele formaţiei reticulare) şi asociative. Prin nucleele asociative talamusul este legat cu toate nucleele motorii ale regiunii subcorticale: corpul striat, globul palid, hipotalamusul, precum şi cu nucleele mezencefalului şi bulbului rahidian. Studierea funcţiilor talamusului poate fi realizată prin metoda secţionării, excitării şi lezării. Pisica la care secţionarea a fost făcută mai sus de diencefal se deosebeşte radical de pisica la care etajul superior al sistemului nervos central este mezencefalul. Ea nu numai că se ridică şi se deplasează, adică efectuează mişcări coordonate foarte complicate, dar manifestă şi toate semnele de reacţii emoţionale. O atingere uşoară provoacă reacţia de agresie ; pisica bate cu coada, mârâie supărată, muşcă, îşi arată ghearele. La om, talamusul joacă un rol însemnat în comportarea emoţională , care se caracterizează prin mimica specifică , gesticulaţii şi modificări ale funcţiilor organelor interne. În reacţiile emoţionale se ridică tensiunea arterială, se accelerează pulsul, respiraţia, se dilată pupilele. Reacţia mimică a omului este înnăscută. Dacă se gâdilă nasul fătului de 5-6 luni, se poate observa o grimasă tipică de nemulţumire (P.K.Anohin). La excitarea talamusului, la animale apar reacţii motorii şi de durere – ţipăt, mârâit. Acest efect poate fi explicat prin faptul că impulsurile de la talamus trec uşor la nucleele motorii ale regiunii subcorticale cu care el conectează (contactează). Clinic, simptomele de afecţiune ale talamusului se caracterizează prin cefalee foarte puternică, dereglarea somnului, tulburarea sensibilităţii (hiper – sau hiposensibilitate), dereglarea mişcărilor (preciziei proporţionalităţii lor), apariţia mişcărilor forţate involuntare. Hipotalamusul este centrul subcortical superior al sistemului nervos vegetativ. În această regiune sunt situaţi centrii ce reglează toate funcţiile vegetative care asigură constanţa mediului intern al organismului, precum şi reglarea metabolismului lipidic, proteic, glucidic şi hidrosalin. În activitatea sistemului nervos hipotalamusul joacă acelaşi rol principal ca şi nucleele roşii ale mezencefalului în reglarea funcţiilor somatomotorii ale sistemului nervos somatic. La excitarea regiunilor anterioare ale hipotalamusului apar efecte parasimpatice-intensificarea peristaltismului intestinal, secreţiei sucurilor digestive, bradicardia etc., iar la excitarea regiunilor posterioare se observă efecte simpatice – accelerarea bătăilor inimii, constricţia vaselor, ridicarea temperaturii corpului etc. Deci, în porţiunile anterioare ale hipotalamusului sunt situaţi centrii parasimpatici , iar în cele posterioare – centrii simpatici.
  • 257.
    257 O importanţă extremde mare pentru înţelegerea funcţiilor hipotalamusului are descoperirea în această regiune a encefalului a receptorilor ce percep schimbarea temperaturii sângelui (termoreceptori), a presiunii osmotice (osmoreceptori) şi a compoziţiei sângelui (glucoreceptori). De la receptorii ,,orientaţi în sânge” apar reflexe ce menţin constanţa mediului intern al organismului – homeostaza. Sângele ,,flămând” excită glucoreceptorii şi provoacă astfel excitaţia centrului alimentar: apar reacţii alimentare îndreptate spre căutarea şi ingerarea hranei. În clinică, una dintre cele mai dese manifestări ale afecţiunii hipotalamusului este dereglarea metabolismului hidrosalin, care se manifestă prin eliminarea unei cantităţi enorme de urină cu densitate scăzută. Această boală se numeşte diabet insipid. Hipotalamusul este îndeosebi dependent de activitatea hipofizei. În neuronii masivi ai nucleului supraoptic paraventricular al hipotalamusului sunt secretaţi hormonii vasopresina şi oxitocina. Prin intermediul axonilor, aceşti hormoni se scurg în hipofiză, unde se acumulează, iar apoi pătrund în sânge. În alt mod se realizează relaţia dintre hipotalamus şi lobul anterior al hipofizei. Vasele ce înconjoară nucleele hipotalamusului se unesc într-un sistem de vene, care coboară spre lobul anterior al hipofizei şi aici se ramifică din nou în capilare, împreună cu sângele, la hipofiză vin substanţe numite releasing – factori, sau factori de evacuare, care stimulează secreţia hormonilor în lobul anterior al hipofizei. Formaţiunea reticulară În trunchiul cerebral şi în diencefal, între nucleele specifice, se află aglomerări de neuroni, prelungirile numeroase ale cărora se ramifică abundent formând o reţea densă. Acest sistem de neuroni a fost numit formaţiune reticulară. Prin cercetări speciale s-a demonstrat că toate aşa – numitele căi specifice care conduc anumite tipuri de sensibilitate de la receptori spre zonele senzitive ale scoarţei trimit în regiunea trunchiului cerebral ramificări colaterale, care se termină pe celulele formaţiunii reticulare. Fluxurile de impulsuri periferice de la extero-, intero- şi proprioreceptori menţin încontinuu excitaţia tonică a structurilor formaţiunii reticulare. De la neuronii formaţiunii reticulare pornesc căile nespecifice. Ele se îndreaptă în sus, spre scoarţa cerebrală şi nucleele subcorticale şi în jos, spre neuronii măduvei spinării. Prin excitarea, diferitelor structuri ale formaţiunii reticulare, s-a putut dezvălui funcţia ei de reglator al stării funcţionale a măduvei spinării şi a encefalului, precum şi funcţia de cel mai important reglator al tonusului muscular. Rolul formaţiei reticulare în activitatea SNC poate fi comparat cu rolul reglatorului la televizor: fără ca să dea imagine, el poate să modifice tăria sunetului şi iluminarea. Excitarea formaţiunii reticulare nu provoacă un efect motor, ci modifică activitatea existentă la momentul dat, pe care o inhibă sau o intensifică. Dacă prin excitări ritmice de scurtă durată a unui nerv senzitiv vom provoca la pisică reflexul de protecţie – flexia labei posterioare, iar apoi în cadrul acestuia vom excita formaţiunea reticulară, efectul, în funcţie de zonele excitate, va fi diferit: reflexele spinale sau se vor intensifica brusc sau vor slăbi şi vor dispare, adică se vor inhiba. Inhibiţia apare la excitarea regiunilor posterioare ale trunchiului cerebral, iar intensificarea reflexelor – la excitarea regiunilor anterioare. Zonele respective ale formaţiunii reticulare au fost numite zone de inhibiţie şi zone de activaţie. Asupra scoarţei cerebrale formaţiunea reticulară exercită o influenţă activatoare, care menţine starea de veghe şi concentrează atenţia. Dacă la o pisică dormindă cu electrozii implantaţi în diencefal se va efectua excitarea formaţiunii reticulare, ea se va trezi şi va deschide ochii. Pe electroencefalogramă vor dispare undele lente caracteristice pentru starea de somn şi vor apărea nişte unde de frecvenţă mai mare, specifice pentru starea de veghe. Formaţiunea reticulară exercită asupra scoarţei cerebrale o acţiune de activitate ascendentă generalizată ( care cuprinde toată scoarţa). Conform expresiei lui I.P.Pavlov, ,,regiunea subcorticală înviorează scoarţa”. La rândul său, scoarţa emisferelor mari reglează activitatea formaţiunii reticulare.
  • 258.
    258 Telencefalul - telencephalon Telencefalulconstă din două emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală şi unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară şi comisura fornixului. Cavitatea telencefalului formează în fiecare din cele două emisfere ventriculii laterali drept şi stâng. Fiecare emisferă a encefalului constă dintr-un strat de substanţă cenuşie periferică – scoarţa cerebrală (mantia) , substanţă albă, situată în profunzimea ei şi conţinând aglomerări de substanţă cenuşie, care constituie nucleii bazali. Emisfera cerebrală Fiecare emisferă a creierului mare este acoperită din exterior cu o lamelă de substanţă cenuşie, denumită scoarţa cerebrală. La fiecare emisferă distingem 3 feţe: superolaterală, medială şi inferioară. Aceste feţe sunt despărţite între ele prin margini: marginea superioară, marginea inferolaterală şi marginea inferomedială. Părţile proeminente ale emisferei sunt denumite poli – polul frontal, polul occipital şi polul temporal. Suprafeţele celor două emisfere cerebrale au un relief extern de complicat, deoarece sunt străbătute de numeroase şanţuri mai mult sau mai puţin adânci, care separă porţiuni proeminente în formă de sul – circumvoluţiunile cerebrale. Întinderea, orientarea şi profunzimea şanţurilor, precum şi dimensiunile şi forma circumvoluţiunilor variază considerabil. Totodată, există câteva şanţuri constante bine pronunţate, care apar înaintea celorlalte, în procesul de dezvoltare embrionară. Cu ajutorul lor, emisferele se împart în regiuni mari, numite lobi. Fiecare emisferă se împarte în cinci lobi: frontal, parietal, occipital, temporal şi insula – un lob ascuns în profunzimea şanţului lateral. Drept linie limitrofă dintre lobul frontal şi cel parietal serveşte şanţul central, dintre lobul parietal şi lobul occipital – şanţul parietooccipital. Lobul temporal este separat de ceilalţi lobi prin şanţul lateral. Pe suprafaţa superolaterală a emisferei, în regiunea lobului frontal, se află şanţul precentral care separă circumvoluţiunea precentrală şi două şanţuri frontale – superior şi inferior, care împart restul lobului frontal în trei circumvoluţiuni frontale: superioară, medie şi inferioară. Prin lobul parietal trec şanţul postcentral, care delimitează circumvoluţiunea postcentrală, şi şanţul ei intraparietal, care împarte partea rămasă a lobului parietal îl lobulul parietal superior şi lobulul parietal inferior. În cadrul lobulului parietal inferior se mai disting două circumvoluţiuni: supramarginală şi unghiulară. Lobul occipital este situat posterior de şanţul parietooccipital. Acest lob are dimensiuni mai reduse şi în posterior se termină prin polul occipital. Circumvoluţiunile şi şanţurile , care străbat lobul acesta sunt extrem variate, cel mai pronunţat dintre ele fiind şanţul occipital transversal, care reprezintă prelungirea şanţului intraparietal. Lobul temporal ocupă regiunea inferolaterală a emisferei cerebrale. Limita dintre lobul temporal şi cel parietal reprezintă şanţul lateral. Pe faţa externă a lobului temporal se disting şanţul temporal superior şi şanţul temporal inferior, care delimitează cele trei circumvoluţiuni temporale superioare, medie şi inferioară. Lobul insular (insula) este situat în adâncul şanţului lateral. Insula poate fi văzută cu condiţia că porţiunile lobilor frontal, parietal şi temporal, care o acoperă, numite opercul, vor fi înlăturate. Pe faţa medială a emisferei, deasupra corpului calos trece şanţul corpului calos, care apoi porneşte în jos şi anterior şi continuă cu şanţul hipocampului. Superior de şanţul corpului calos trece şanţul calosomarginal. Între şanţul corpului calos şi şanţul calosomarginal se află circumvoluţia corpului calos, ce înconjoară corpul calos. Anteroinferior această circumvoluţie trece în circumvoluţia parahipocampală. Anterior de extremitatea superioară a şanţului central se află faţa medială a lobului frontal superior, iar alături de el este situat lobulul paracentral. Între porţiunea marginală şi şanţul parietooccipital se află precuneul, care se prezintă ca porţiune a lobului parietal.
  • 259.
    259 Pe faţa medialăa lobului occipital sunt situate două şanţuri, ce se unesc între ele sub un unghi ascuţit. Primul este şanţul parietooccipital, ce separă lobul parietal de lobul occipital, iar al doilea este şanţul calcarin. Sectorul lobului occipital, cuprins între şanţul parietooccipital şi şanţul calcarin, are aspectul unui triunghi şi e numit lobulul cuneat. Faţa inferioară a emisferei are un relief destul de complicat. Regiunea anterioară a ei o constituie lobul frontal, iar cea posterioară – lobul temporal şi occipital. În regiunea lobului frontal , lateral de fisura longitudinală a creierului care desparte emisferele între ele, se află şanţul olfactor. În acest şanţ este situat bulbul olfactor şi tractul olfactor cu trigonul olfactor. Sectorul, situat între fisura longitudinală şi şanţul olfactor se numeşte circumvoluţie rectă. Lateral de şanţul olfactor, sunt situate şanţurile orbitale, care separă circumvoluţiile orbitale. Pe faţa inferioară a emisferei, în regiunea ei posterioară se află şanţul colateral. Lateral de şanţul colateral se află circumvoluţia occipitotemporală medială. Între această circumvoluţie şi circumvoluţia occipitotemporală laterală, dispusă lateral, trece şanţul occipitotemporal. Fig.71. Şanţurile şi circumvoluţiile feţei superolaterale ale emisferei cerebrale. 1-circumvoluţia precentrală; 2-şanţul precentral; 3-circumvoluţia frontală medie; 4-circumvoluţia frontală superioară; 5-şanţul frontal superior; 6-şanţul frontal inferior; 7-porţiunea operculară din circumvoluţia frontală inferioară; 8-porţiunea triunghiulară din circumvoluţia frontală inferioară; 9-porţiunea orbitală din circumvoluţiunea frontală inferioară; 10-polul frontal al emisferei cerebrale; 11-ramura anterioară a şanţului lateral (Sylvius); 12- ramura ascendentă a şanţului lateral (Sylvius); 13-ramura posterioară a şanţului lateral (Sylvius); 14-polul temporal;15-şanţul central (Rolando); 16-circumvoluţia postcentrală; 17-şanţul postcentral; 18-lobulul parietal superior; 19-şanţul intraparietal; 20-21-circumvoliuţiile supramarginală şi angulară din lobulul parietal inferior; 22- şanţul parietooccipital; 23-şanţul calcarin;24-polul occipital; 25-şanţurile lobului occipital; 26- circumvoluţia temporală inferioară; 27-şanţul temporal inferior; 28-circumvoluţia temporală medie; 29-şanţul temporal superior; 30-circuvoluţia temporală superioară.
  • 260.
    260 Structura cortexului cerebral Scoarţacerebrală (mantia) este reprezentată prin substanţa cenuşie, dispusă la exteriorul emisferelor creierului. Ea este formată din straturi de celule nervoase şi fibre, aranjate într-o anumită ordine. Diverse regiuni ale cortexului diferă nu numai prin aspectul celulelor nervoase, ci şi prin amplasarea lor reciprocă. Distribuirea celulelor nervoase în limitele cortexului e marcată prin termenul,, citoarhitectonică”. Celulele nervoase (neuronii) cu caractere morfologice mai mult sau mai puţin similare sunt localizate sub aspect de straturi aparte. Structura şi densitatea localizării fibrelor nervoase diferă de la o regiune a cortexului la alta. Particularităţile distribuirii fibrelor din scoarţa creierului sunt definite prin termenul ,, mieloarhitectonică”. Pentru scoarţa cerebrală de apariţie recentă (neocortex) a omului adult e caracteristică distribuirea celulelor nervoase în formă de şase straturi (pături). 1. pătura moleculară 2. pătura granulară externă 3. pătura piramidală externă 4. pătura granulară internă 5. pătura piramidală internă 6. pătura polimorfă. Localizarea funcţiilor în scoarţa emisferelor cerebrale Ariile corticale după funcţia lor pot fi clasificate în: arii de protecţie aferente, receptoare sau senzoriale, arii de protecţie eferente, efectoare sau motorii şi ariile de asociaţie. În realitate, toate ariile de proiecţie senzoriale sau motorii primesc aferenţe şi trimit eferenţe, de aceea denumirea corectă ar fi de arii senzorio – motorii, în particular pentru ariile pre şi postcentrală. Ariile de proiecţie aferente sunt: somestezice, vizuală, auditivă, gustativă, olfactivă şi vestibulară. Aria primară a sensibilităţii generale (aria somestezică primară) este localizată în girul postcentral, câmpurile 3, 1, 2. În aria primară, centrii sunt localizaţi de sus în jos, după silueta răsturnată a corpului. Organismul se prezintă sub forma unei caricaturi monstruoase, la care ies în evidenţă buzele, limba şi mâna cu degetele, în special policele. Această proiecţie răsturnată a corpului a primit numele de homunculus senzitiv. Mâna şi degetele ocupă o suprafaţă mare, aproape egală cu cea a trunchiului şi membrelor la un loc; aceasta se explică prin importanţa funcţională a mâinii şi densitatea receptorilor cutanaţi existenţi în segmentul respectiv. În această arie se proiectează fibrele care alcătuiesc calea sensibilităţii exteroceptive (tactile, termice, dureroase şi de presiune) din piele, precum şi fibrele sensibilităţii proprioceptive ( excitaţii culese de la tendoane, articulaţii, muşchi, periost, ligamente). Senzaţiile de la acest nivel sunt senzaţii elementare, nu dau informaţii asupra calităţii, intensităţii şi originii stimulului . Posterior de girul postcentral, în lobul parietal se află ariile 5 şi 7 somatopsihice, care au rol de a recunoaşte asemănări şi deosebiri ale senzaţiilor produse de un obiect. Recunoaşterea obiectelor se realizează în lobul parietal inferior ( ariile 39 şi 40) în aria tactognostică. Aria secundară somestezică este situată de-a lungul buzei superioare a şanţului lateral. Este mai redusă decât cea primară. Această arie răspunde mai puţin la sensibilitatea tactilă, dar cu predominanţă la cea dureroasă şi termică. Membrul superior se proiectează în partea anterolaterală, iar cel inferior în partea posteromedială a ariei somestezice secundare. Ariile vizuale sunt localizate în lobul occipital, pe buzele şi în profunzimea şanţului calcarin şi în părţile vecine de cuneus şi girul lingual. Aria vizuală primară este reprezentată de câmpul 17 sau aria striată, pe care retina se proiectează punct cu punct. Aria striată a fiecărei emisfere primeşte informaţii de la câmpul vizual temporal ipsilateral şi de la câmpul vizual nazal al
  • 261.
    261 retinei contralaterale. Înstratul IV al scoarţei din aria striată există stria lui Genari , vizibilă cu ochiul liber. Aria vizuală secundară, câmpul 18 (aria parastriată), este principala arie de asociaţie. Câmpul 18 este centrul memoriei vizuale. O a treia arie vizuală este reprezentată de câmpul 19, aria peristriată. Câmpul 19 are rol în orientarea spaţială şi corectitudinea imaginii. Anterior de aria peristriată (19), în girul angular, se află centrul cititului. Lezarea lui duce la o cecitate verbală, în care caz bolnavul nu poate citi, deşi uneori poate diferenţia literele şi chiar să le reproducă, dar nu poate sesiza semnificaţia convenţională a cuvântului scris. Ariile auditive. Aria auditivă primară este localizată pe faţa superioară a girului temporal superior, în girii transverşi Heschll, câmpurile 41 şi parţial de 42, care primesc aferenţe geniculo- temporale de la corpul geniculat medial. Aria auditivă secundară este constituită din câmpul 42 (parţial) şi câmpul 22. Excitarea câmpurilor 42 şi 22 produce senzaţia de fluierat, de dangăt de clopot sau ţârâit de greier. Lezarea câmpului 22 provoacă afazia senzorială (bolnavul aude, dar nu poate interpreta sunetul, în special cuvintele). Aria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral Sylvius, în regiunea inferioară a girului postcentral, câmpul 43. Aria vestibulară nu are o localizare precisă; după unii autori ar fi situată în girul temporal superior, înapoia ariei auditive, după alţii ar fi situată în lobul parietal. Aria olfactivă este localizată în cortexul piriform, aria entorinală, câmpul 28. Distrugerea, în mod experimental la animale şi accidental la om, a acestor arii de proiecţie aferente duce la pierderea sensibilităţii, în cazul ariei senzitive, sau la pierderea funcţiei, în cazul ariilor senzoriale ( orbire, surditate, anosmie de tip central, deşi organele receptoare respective sunt intacte). Ariile de proiecţie eferente sunt originea căilor corticofugale. Au rol în iniţierea mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului muscular. Aria somatomotorie primară corespunde câmpului 4 din girul precentral. În aria 4, o caricatură monstruoasă, la care ies în evidenţă mâna, (în special degetul mare ) pentru coordonarea activităţi manuale, şi capul, pentru coordonarea activităţii fonatorii şi mimicii. Aceasta proiecţie deformată a organismului a primit numele de humunculus motor. Aria 4 conţine în stratul 5 neuroni piramidali gigantici Betz (120 – 150 μ). Există aproximativ 30000 neuroni Betz în fiecare emisferă. Aria premotorie (6) se află anterior de aria 4. Anterior de aria 6 se află câmpul frontal al ochiului (aria 8), care controlează mişcările voluntare ale ochilor, ca şi mişcările conjugate ale globilor oculari. Aria motorie secundară corespunde ariei somestezice secundare (câmpurile 40 şi 43) peste care se suprapune. Are rol în comanda motorie ipsilaterală a feţei. Aria motorie suplimentară este localizată pe faţa medială a girului frontal superior, anterior de aria primară. Stimularea ei are ca rezultat trei tipuri de mişcări: adaptarea de postură, mişcări complexe stereotipice şi mişcări rapide necoordonate. Ariile extrapiramidale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului, dar în special aria premotorie 6, aria motorie suplimentară (faţa medială a girului frontal superior) şi aria motorie secundară. Suprafaţa ocupată de ariile extrapiramidale reprezintă 85% din totalitatea cortexului motor. Aceste arii cuprind ariile subpresive, originea fibrelor piramidale şi ariile extrapiramidale propriu-zise. Ariile subpresive, a căror stimulare inhibă funcţionarea ariei motorii primare, sunt: 4s, 6s precentrală, 2s postcentrală, 19s occipitală şi 24 cingulară. Influxul subpresor al acestor arii ajunge la nucleul caudat, care îl transmite la globul palid. Aceasta îl transmite, prin intermediul talamusului, spre scoarţa precentrală din câmpurile 4 şi 6. În acest circuit cortico-strio-palido- talamo-cortical, talamusul are rol centralizat, controlând amplitudinea şi modul în care a fost executată mişcarea. Ariile extrapiramidale propriu-zise sunt repartizate cortexului fronto-parieto-temporal şi mai puţin occipital. Caracterul principal al acestor arii este excitabilitatea redusă faţă de cea a câmpului 4, care se manifestă controlateral. De la aceste arii extrapiramidale pleacă fibre corticopontine care ajung la nucleii din punte şi de aici, prin fibre pontocerebeloase, la scoarţa
  • 262.
    262 cerebelului (neocerebelului). Dela scoarţa cerebelului ajung la nucleul dinţat, apoi la talamus şi de aici înapoi la scoarţa cerebrală, încheind circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. Rolul acestui circuit este de a aduce influxul nervos de reglaj cerebelos în execuţia mişcărilor voluntare. Ariile vegetative se găsesc în girul cingular, în girii orbitali ai lobului frontal, la nivelul hipocampului şi în lobul insulei. Acest ansamblu formează creierul visceral. El este conectat în ambele sensuri cu talamusul, hipotalamusul şi sistemul limbic. Centrii limbajului. Emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin în limbajul articulat. Existenţa unei emisfere dominante este necesară, deoarece lipsa dominanţei duce şa bâlbâială. Centrii limbajului se află în girul frontal inferior, în câmpurile 44, 45, (aria vorbirii, Broca), situate anterior de aria motorie principală (aria 4). Lezarea acestor arii duce la afazie motorie (anartrie), în care bolnavul nu-şi poate exprima oral ideile. Centrii scrisului se află în girul frontal mijlociu, anterior de aria motorie principală. Lezarea lui determină agrafie, care constă în imposibilitatea de a scrie, cu toate că muşchii mâinii pot mobiliza degetele cu dibăcie în alte scopuri. Zonele de asociaţie determină activităţi psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale. Ele s-au dezvoltat mai recent pe scara filogenetică şi ocupă o mare extindere în scoarţa cerebrală. Fig.72. Ariile citoarhitectonice ale emisferei cerebrale, faţa superolaterală, explicaţii în text.
  • 263.
    263 Nucleii bazali (subcorticali)şi substanţa albă a telencefalului Substanţa cenuşie din fiecare emisferă cerebrală în afară de scoarţă, care constituie straturile superioare ale creierului terminal mai formează îngrămădiri sub aspect de nuclei sau de noduli, situaţi în profunzimea substanţei albe, în apropiere de faţa bazală a encefalului. În dependenţă de poziţia lor, aceste aglomerări de substanţă cenuşie au fost denumite nuclei bazali. Nucleii bazali cuprind: 1. corpul striat , compus din nucleul caudat şi din nucleul lentiform; 2. claustrum (antezidul); 3. nucleul amigdalian. Între nucleii bazali şi talamus distingem benzi de substanţă albă, numite capsula internă, externă şi extremă. Prin capsula internă trec căile conductoare. Substanţa albă a emisferelor cerebrale constă din mai multe sisteme de fibre nervoase grupate în: 1. fibre de asociaţie; 2. fibre comisurale; 3. fibre de proiecţie. Fibrele menţionate sunt considerate căi conductoare ale encefalului (şi măduvei spinării). Fibrele de asociaţie , pornite din cortexul cerebral (fibre extracorticale ) sunt amplasate în cadrul unei singure emisfere şi face legătura dintre diferiţi centri funcţionali ai săi. Fibrele de proiecţie sunt fibre corticopetale şi corticofugale, unind în ambele sensuri scoarţa cu centrii subiacenţi. Aceste fibre converg în jurul corpului striat şi talamusului, formând coroana radiată. Fibrele comisurale unesc cele două emisfere, formând corpul calos, fornixul şi comisura albă anterioară. Corpul calos. Corpul calos (comisura mare a creierului), conţine fibre (căi conductoare comisurale), care trec dintr-o emisferă în alta şi leagă sectoare de cortex aparţinând emisferelor dreapta şi stângă în scop de reunire (coordonare) a funcţiilor ambelor jumătăţi de creier într-un tot unitar. Corpul calos prezintă un corp a cărui extremitate anterioară, curbată, numită genunchi, se termină cu o porţiune ascuţită, numită rostru, care se prelungeşte cu lama terminală. Extremitatea posterioară, mai voluminoasă, poartă numele de spleniu. Fibrele, care formează corpul calos, unesc o emisferă cu alta. Fornixul Fornixul se află sub corpul calos. În partea centrală prezintă corpul fornixului. Anterior, corpul se împarte în cele două columne care se îndreaptă spre cei doi corpi mamilari, iar posterior corpul se îndreaptă spre hipocamp, formaţiune care apar aparţine sistemului limbic. Între columnele fornixului şi genunchiul corpului calos se află septul pelucid format din două lame, între care se află cavitatea septului pelucid. Comisura albă anterioară Comisura albă anterioară trece anterior de columnele fornixului şi se răsfiră în regiunea anterioară a lobului temporal.
  • 264.
    264 Ventriculul lateral Se distingdoi ventriculi: stâng situat în emisfera stângă şi drept aflat în emisfera dreaptă a creierului şi se prezintă ca cavităţile telencefalului. Ventriculul lateral se află în masa emisferei cerebrale şi este o cavitate cu o configuraţie complicată. Aceasta se datoreşte faptului că compartimentele ventriculului sunt situaţi în toţi lobii emisferei (cu excepţia lobului insular). Lobului parietal al emisferei îi corespunde porţiunea centrală a ventriculului lateral, lobului frontal – cornul anterior, lobului occipital - cornul posterior (sau occipital), lobului temporal – cornul inferior (cornul temporal). În interiorul ventriculului lateral se află plexul vascular. Plexul vascular al ventriculului lateral ia naştere în urma prolabării în cavitatea ventriculară a pia mater cerebrale împreună cu vasele sangvine, pe care le conţine. În partea anterioară a ventriculului lateral plexul vascular prin orificiul interventricular, face legătura cu plexul vascular al ventriculului III. Sistemul limbic O serie de formaţiuni ale encefalului, localizate în special pe faţa medială a emisferei, reprezintă substratul în care are loc formarea unor stări funcţionale generale, ca emoţiile, starea de somn – veghe, motivaţia comportamentului etc. Aceste formaţiuni sunt evidenţiate sub denumirea de sistem limbic. Deoarece în decursul filogenezei reacţiile menţionate au apărut şi s-au perfecţionat în strânsă legătură cu funcţiile olfactive primare, drept bază morfologică pentru ele servesc segmentele creierului, care derivă din porţiunile inferioare ale veziculei cerebrale şi fac parte din aşa – numitul creier olfactor, rinencefal. Sistemul limbic se compune din bulbul olfactor, trigonul olfactor, substanţa perforată anterioară, toate fiind situate pe faţa inferioară a lobului frontal şi reprezentând compartimentul periferic al creierului olfactor, precum şi circumvoluţia corpului calos şi circumvoluţia parahipocampală (împreună cu uncusul), circumvoluţia denticulată, hipocampul (toate componente ale compartimentului central al creierului olfactor) şi alte formaţiuni. Includerea tuturor acestor formaţiuni ale creierului în componenţa sistemului limbic s-a dovedit a fi posibilă datorită faptului că toate dispun de caractere structurale comune, au o provenienţă comună, sunt legate reciproc şi manifestă reacții funcţionale asemănătoare. Căile de conducere ale encefalului şi măduvei spinării Sistemele de fibre nervoase ce conduc impulsurile de la piele şi membranele mucoase, de la organele interne şi de la organele locomotorii spre diferite compartimente ale măduvei spinării şi creierului, în special spre scoarţa emisferelor mari, se numesc căi de conducere ascendente, senzitive sau aferente. Sistemele de fibre nervoase ce transmit impulsuri de la scoarţă sau de la nucleele subiacente ale creierului prin măduva spinării spre organul efector (muşchi, glandă etc.) se numesc căi de conducere descendente, motorii sau eferente. Căile de conducere sunt formate dintr-un lanţ de neuroni. Căile senzitive sunt alcătuite din trei neuroni, iar cele motorii – din doi neuroni. Primul neuron al tuturor căilor senzitive se află întotdeauna în afara SNC, fiind situat în ganglionii spinali sau în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. Ultimul neuron al căilor motorii e întotdeauna prezentat prin celulele coarnelor anterioare ale substanţei cenuşii din măduva spinării sau prin celulele nucleilor motori ale nervilor cranieni. Căile senzitive. Măduva spinării conduce patru tipuri de sensibilităţi: tactilă (senzaţia de atingere şi presiune), termică, de durere şi proprioceptivă (de la receptorii muşchilor şi tendoanelor, aşa numitul simţ artrocinetic, simţul de poziţie şi mişcare a corpului şi membrelor).
  • 265.
    265 Calea sensibilităţii termiceşi de durere este calea spinotalamică laterală. Primul neuron al acestei căi este prezentat de celulele din ganglionii spinali. Prelungirile periferice ale acestor celule întră în componenţa nervilor spinali. Apofizele centrale ale lor formează rădăcinile posterioare şi pătrund în măduva spinării, unde comutează pe celulele coarnelor posterioare (neuronul doi). Prelungirile neuronului doi, prin comisura măduvei spinării, trec de partea opusă (se încrucişează) şi se ridică, în componenţa funiculului lateral al măduvei, în bulbul rahidian. Aici ele se alipesc la meniscul medial (senzitiv) şi trec prin bulbul rahidian, puntea Varolio şi pedunculii creierului, spre nucleul lateral al talamusului, unde comutează pe neuronul trei. Axonii celulelor nucleelor din talamus formează fasciculul talamocortical , care trece prin partea posterioară a capsulei interne spre circumvoluţia postcentrală a scoarţei (zona analizatorului senzitiv). Deoarece fibrele pe traseul lor se încrucişează, impulsurile de la jumătatea stângă a corpului se transmit în emisfera dreaptă, iar din jumătatea dreaptă – în emisfera stângă. Calea spinotalamică anterioară este formată din fibre ce conduc sensibilitatea tactilă. Ea trece prin funiculul anterior al măduvei spinării. Căile sensibilităţii proprioceptive (simţului artrocinetic) se îndreaptă spre scoarţa emisferelor mari şi spre cerebel, care ia parte la coordonarea mişcărilor. Spre cerebel merg două căi spinocerebeloase – anterioară şi posterioară. Calea spinocerebeloasă posterioară (Flechsig) începe de la celula ganglionului spinal (neuronul unu). Ramificarea periferică întră în componenţa nervului spinal şi se termină prin receptor în muşchi, capsula articulară sau ligamente. Prelungirea centrală în componenţa rădăcinii posterioare întră în măduva spinării şi se termină în celulele nucleului, situat la baza cornului posterior (neuronul doi). Prelungirile neuronului doi se ridică prin partea dorsală a funiculului lateral de aceeaşi parte şi, prin pedunculii cerebeloşi mijlocii, trec la celulele scoarţei vermisului. Fibrele căii spinocerebeloase anterioare (Gowers) formează două încrucişări: în măduva spinării şi în regiunea vălului medular superior, iar apoi, prin pedunculii cerebeloşi superiori, ajung până la celulele scoarţei vermisului. Calea proprioceptivă spre scoarţa emisferelor mari este reprezentată prin două fascicule: graţios şi cuneat. Fasciculul graţios (Goll) conduce impulsurile de la proprioreceptorii membrelor inferioare şi părţii inferioare a corpului şi este situat medial, în funiculul posterior. Fasciculul cuneat (Burdach) se alipeşte lateral de el şi conduce impulsurile de la partea superioară a trunchiului şi membrelor superioare. Neuronul doi al acestei căi se află în nucleele omonime din bulbul rahidian. Prelungirile lor se încrucişează în bulbul rahidian şi se unesc într- un fascicul, numit lemniscul medial (senzitiv). El ajunge la nucleul lateral al talamusului (neuronul trei). Prelungirile neuronilor trei prin capsula internă se îndreaptă spre zona senzitivă şi parţial spre cea motorie a scoarţei. Căile motorii sunt prezentate de două grupuri: 1. Căile piramidale (corticospinală şi corticonucleară sau corticobulbară), care conduc impulsuri de la scoarţă spre nucleii motori ai măduvei spinării şi bulbului rahidian, reprezintă căi ale mişcărilor voluntare. 2. Căile extrapiramidale sau căile motorii reflexe, care întră în componenţa sistemului extrapiramidal. Calea piramidală sau corticospinală începe de la celulele piramidale mari (Beţ) ale scoarţei din cele 2/3 superioare ale circumvoluţiei precentrale şi din lobulul paracentral, trecând apoi prin capsula internă, baza pedunculilor creierului, baza punţii şi piramidele bulbului rahidian. La limita cu măduva spinării ea se împarte în fasciculul piramidal lateral şi fasciculul piramidal medial. Fasciculul lateral (masiv) efectuează o decusaţie şi coboară prin funiculul lateral al măduvei spinării spre celulele cornului anterior. Fasciculul anterior nu se încrucişează şi coboară în funiculul anterior. Încrucişându-se la nivelul fiecărui segment aparte, fibrele lui de asemenea se termină la celulele cornului anterior. Prelungirile celulelor cornului anterior formează rădăcina anterioară, care constituie porţiunea motorie a nevilor spinal, şi se sfârşesc cu terminaţii motorii în muşchi. Calea corticonucleară începe în treimea inferioară a circumvoluţiei precentrale, merge prin genunchiul (curbura) capsulei interne şi se termină în celulele nucleelor motorii ale nervilor cranieni, aflate de partea opusă. Prelungirile celulelor nucleelor motorii formează porţiunea motorie a nervului respectiv.
  • 266.
    266 Din căile motoriireflexe (extrapiramidale) fac parte: calea rubrospinală, care porneşte de la celulele nucleului roşu, aflat în mezencefal, calea tectospinală, care începe de la nucleele tectului mezencefalului (lama quadrigemină), legată cu senzaţia auditivă şi vizuală, şi calea vestibulospinală, care porneşte de la nucleele vestibulare din fosa romboidă şi e legată de menţinerea echilibrului corpului. Fiziologia emisferelor cerebrale Generalităţi Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Sediul principal al acestui proces este scoarţa cerebrală care funcţionează în strânsă colaborare cu numeroase structuri subcorticale. Pentru a prelucra informaţia , scoarţa cerebrală trebuie mai întâi să o primească. Informaţia pătrunde în sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este trimisă pe căi specifice la scoarţă, în ariile senzitive specifice. Aceste informaţii sunt apoi comparate, la nivelul ariilor asociative, cu informaţiile culese de ceilalţi analizatori, precum şi cu datele din memorie. Pe baza sintezei complexe a tuturor informaţiilor este elaborată starea de conştiinţă şi sunt luate deciziile automate şi cele voluţionale. Tabelul. N.8 Schema generală de funcţionare a creierului Informaţia actuală Prelucrare superizare Informaţia anterioară (memorie) Comandă şi control = decizii = AutomatConştient CognitivAfectivVolitiv Visceral Endocrin Metabolic
  • 267.
    267 Funcţiile neocortexului Scoarţa cerebrală,cea mai nouă structură nervoasă din punct de vedere filogenetic, are trei categorii de funcţii: funcţii senzitive, funcţii asociative, funcţii motorii. Pe baza acestor funcţii se realizează procesele psihice caracteristice fiinţei umane: procese cognitive, procese afective, procese volitive. Funcţiile senzitive La nivelul scoarţei cerebrale s-au evidenţiat numeroase arii senzitive, specializate în prelucrarea unui anumit tip de informaţie. Acestea sunt segmentele corticale ale analizatorilor şi sunt denumite arii senzitive primare. La nivelul lor se termină axonii neuronilor talamici (cel de-al treilea neuron al căilor specifice de conducere ascendentă). În urma stimulării specifice a acestor arii este elaborată senzaţia elementară specifică (auditivă, vizuală, tactilă, etc.). Rolul senzitiv al acestor arii este exclusiv, iar funcţia de prelucrare a diferitelor semnale trimise de la receptori nu se desfăşoară izolat. Există numeroase structuri subcorticale (talamusul, mezencefalul) şi spinale, cu rol asemănător, dar cu o prelucrare elementară a semnalelor senzitive. Unele senzaţii vagi de lumină, sunet, durere sunt elaborate încă la nivelul mezencefalo-diencefalic. Pe de altă parte, în procesul complicat de reconstituire conştientă a informaţiei conţinute în lumea ce ne înconjoară, ariile senzitive specifice colaborează atât între ele, cât şi cu alte arii corticale (ariile asociative). Ariile asociative sunt arii senzitive secundare. Căile talamocorticale se proiectează mai întâi în ariile primare, apoi în ariile secundare. Pentru a înţelege mai bine funcţia ariilor senzitive primare, să exemplificăm ce se întâmplă după distrugerea ariei somestezice I: - persoana respectivă pierde capacitatea de a localiza exact diferitele senzaţii din diferitele părţi ale corpului, deşi poate preciza, de exemplu, la nivelul cărei mâini este senzaţia respectivă (funcţie îndeplinită de talamus); - nu poate aprecia diferitele grade ale presiunii exercitate la nivelul corpului; - nu poate aprecia corect greutatea obiectelor; - nu poate preciza forma sau mărimea obiectelor (situaţie numită astereognozie); - nu poate identifica textura materialelor, deoarece această funcţie corticală depinde de senzaţiile extrem de fine produse de deplasarea pielii pe suprafaţa obiectelor. De asemenea, se poate altera şi aprecierea durerii şi a temperaturii, fie a intensităţii, fie a calităţii acestor două simţuri. Dar ce e mai important, se pierde capacitatea de la localiza aceste două senzaţii, deoarece această localizare depinde, în principal, de stimularea simultană a receptorilor tactili, care se proiectează în aria somestezică I. Funcţiile asociative În ariile senzitive primare iau naştere senzaţiile elementare (lumină, culoare, sunet etc.). Percepţia complexă a lumii exterioare şi a semnificaţiilor diferitelor senzaţii se realizează în ariile asociative, spre care sosesc impulsuri de la mai multe arii primare şi chiar de la structuri subcorticale . Ariile asociative sunt teritorii corticale care nu pot fi încadrate în categoria ariilor primare sau secundare, senzitive sau motorii. În ariile asociative se petrece procesul cel mai înalt de prelucrare a informaţiei senzitive. Aici are loc elaborarea modelului conştient al lumii, apare conştiinţa propriei existenţe, iau naştere voinţa şi deciziile.
  • 268.
    268 Tabelul. Nr.9 Lob frontal Sistemlimbic FR Arii asociative Diencefal Receptori Prelucrare superioară a informaţiei Deși primesc informații de la mai multe structuri, ariile asociative au propriile specializări, după cum vom vedea în continuare. Topografic, ariile asociative se găsesc în zona parieto- occipito-temporală, zona prefrontală și aria asociativă limbică. Aria asociativă parieto-occipito-temporală ocupă spațiul cortical dintre cortexul somato- senzitiv (anterior), cortexul vizual (posterior) și cortexul auditiv (lateral). Ea asigură un nivel ridicat de interpretare a semnificației semnalelor de la toate ariile senzitive învecinate. Această arie asociativă are propriile sale subarii funcționale: - O zonă situată în cortexul parietal posterior, cu extindere către cortexul occipital superior, asigură analiza continuă a coordonatelor spaţiale ale tuturor părţilor corpului, ca şi ale obiectelor înconjurătoare. Astfel, individul nu-şi poate planifica mişcările celor două jumătăţi ale corpului, el ,,uită” de existenţa părţii opuse celei care efectuează mişcarea, atât din punctul de vedere senzitiv, cât şi cel al planificării mişcărilor voluntare (asomatognozie). - O zonă situată în partea posterioară a lobului temporal, în spatele cortexului auditiv primar, numită aria Wernicke, este, din punctul de vedere al funcţiilor intelectuale, cea mai importantă regiune a creierului, deoarece cea mai mare parte a acestora au la bază limbajul. Din acest motiv, este numită şi arie interpretativă generală (sau arie a înţelegerii limbajului). Această Decizii Modelul lumii Conștiința Semne Idei Supersemne Traducere AutomateVoluntare
  • 269.
    269 arie este dezvoltatăîn mod deosebit în emisfera cerebrală dominantă (emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci) şi joacă cel mai important rol al cortexului cerebral, în ceea ce numim inteligenţă. Din acest motiv, această arie a mai fost numită şi aria gnostică, aria cunoaşterii, aria asociativă terţiară etc. După distrugerea ariei Wernicke, un individ aude cuvintele şi poate chiar să recunoască semnificaţia unora dintre ele, dar nu poate să aranjeze aceste cuvinte într-o idee coerentă ( afazie auditivă sau surditate psihică). De asemenea, poate citi cuvinte scrise, dar nu poate recunoaşte sensul acestora. Aria Wernicke este importantă pentru interpretarea semnificaţiilor complexe ale diferitelor experienţe senzitive. În funcţia ariei Wernicke un rol esenţial îl are limbajul. O mare parte a experienţei noastre senzitive este convertită într-un echivalent al limbajului, înainte de a fi stocată în memorie şi înainte de a fi prelucrată în scopuri intelectuale. De exemplu, atunci când citim o carte, nu memorăm imaginile cuvintelor tipărite, ci cuvintele însele sub forma limbajului. De asemenea informaţia cuprinsă în cuvinte este de obicei transformată întâi în limbaj şi abia apoi este descifrat înţelesul ei. Aria Wernicke este aria senzitivă pentru interpretarea limbajului, din emisfera dominantă. Ea are conexiuni strânse atât cu aria auditivă primară cât şi cu ariile auditive secundare din lobul temporal. Această relaţie extrem de strânsă este probabil rezultatul faptului că primul contact cu limbajul este auditiv. Mai târziu, când se dezvoltă percepţia vizuală a limbajului (prin citit), informaţia vizuală este probabil direcţionată către regiunile pentru limbaj deja dezvoltate în lobul temporal dominant. Posterior de aria Wernicke, situată în regiunea circumvoluţiei angulare din lobul occipital, este o arie de prelucrare vizuală secundară, care trimite informaţiile despre cuvintele citite către aria Wernicke. În absenţa acesteia, un individ poate înţelege limbajul vorbit, dar nu şi pe cel scris ( cecitate psihică sau afazie vizuală). În porţiunile cele mai laterale ale lobului occipital anterior şi ale lobului temporal posterior se află o arie pentru denumirea obiectelor. Individul ia cunoştinţă de numele obiectelor pe cale auditivă, în timp ce natura obiectelor este percepută pe cale vizuală. La rândul lor, numele obiectelor sunt esenţiale pentru înţelegerea limbajului şi pentru funcţiile intelectuale, funcţii îndeplinite de aria Wernicke. Teritoriul prefrontal este sediul controlului cortical al funcţiilor vegetative. Este conectat bidirecţional cu talamusul şi cu hipotalamusul. Asigură integrarea funcţiilor vegetative în acte complexe de comportament uman. Tot aici se află şi sediul personalităţii noastre. Aria asociativă prefrontală are conexiuni funcţionale foarte strânse cu cortexul motor, planificând modelul complex şi secvenţialitatea fiecărei activităţi motorii. În acest scop, primeşte un fascicul voluminos de fibre subcorticale ce leagă teritoriul prefrontal de aria asociativă parieto- occipitotemporală. Prin aceste conexiuni, cortexul prefrontal primeşte multiple informaţii senzitive prelucrate, în special informaţii despre coordonatele spaţiale ale diferitelor segmente ale corpului, absolut necesare pentru planificarea corectă a mişcărilor. În acelaşi mod, cortexul prefrontal este esenţial în desfăşurarea proceselor intelectuale, de ideaţie. Acesta este capabil să combine informaţiile nonmotorii primite de la diferitele arii corticale şi să elaboreze diferite tipuri de activităţi voliţionale nonmotorii, la fel ca şi pe cele motorii. Din acest motiv, aria prefrontală este considerată sediul gândirii. O regiune deosebită a cortexului prefrontal este aşa-numită arie Broca, situată parţial în regiunea lateral-posterioară a cortexului prefrontal şi parţial în aria premotorie. Aici este locul unde se iniţiază şi se execută modelul motor al exprimării fiecărui cuvânt în parte. Această arie funcţionează în strânsă legătură cu aria Wernicke. În urma distrugerii acestei zone, bolnavul ştie ce vrea să spună, poate emite sunete, dar nu este capabil să articuleze cuvintele (afazie motorie). Aria prefrontală are un rol foarte important, deşi nedefinit, în procesele intelectuale. Acesta poate fi mai bine evidenţiat prin distrugerea lobilor prefrontali (aşa - numita lobotomie, practicată în urmă cu câteva decenii pentru tratarea anumitor boli în psihiatrie, înainte de descoperirea medicamentelor moderne): - pacientul pierde capacitatea de a rezolva problemele complexe;
  • 270.
    270 - el nupoate realiza în mod secvenţial mai multe sarcini pentru a atinge un anumit ţel şi, în general,îşi pierde ambiţia; - devine incapabil să înveţe să efectueze mai multe activităţi în acelaşi timp, în paralel; - scade, uneori marcat, agresivitatea individului; - comportamentul social devine inadecvat faţă de situaţia de moment (vesel la înmormântare, trist la nuntă), are bizarerii de comportament, inclusiv pierderea valorilor morale şi lipsă de reţinere faţă de sex şi excremente; - pacienţii pot vorbi şi înţelege limbajul, dar nu pot să dezvolte o idee, iar starea lor de spirit se modifică extrem de repede, da le blândeţe la furie, la exaltare şi la tristeţe; - pacientul poate să realizeze aproape toate mişcările pe care le-a executat de-a lungul vieţii, dar fără un scop anume. Aria asociativă limbică este situată la polul anterior al lobului temporal, în porţiunile ventrale ale lobului temporal şi în girusul cingulat. Această arie este responsabilă de comportament, emoţii şi motivaţie (impuls). La 90% din oameni, aria asociativă generală (aria Wernicke) este mai dezvoltată în emisfera cerebrală stângă decât în cea dreaptă. Concomitent, şi centrii motori ai scrisului şi ai vorbitului din lobul frontal stâng, precum şi girusul angular sunt mult mai dezvoltaţi. Activitatea emisferei stângi domină activitatea întregului creier pentru funcţiile cognitive şi motorii la majoritatea oamenilor. Aceştia sunt dreptacii. Într-un procent mai mic (cam 10%), emisfera dreaptă este dominantă pentru activităţile sus-menţionate (,,stângacii”), şi într-un număr şi mai redus ambele emisfere sunt dominante (,,ambidextrii”) . Emisfera dominantă sau codominantă cooperează foarte strâns cu cealaltă prin intermediul căilor comisurale, în special a corpului calos, pentru a asigura unitatea de vederi şi de acţiune. Funcţiile motorii Emisferele cerebrale coordonează întreaga activitate motorie somatică, voluntară şi involuntară. Principalele structuri implicate în acest control nervos sunt cortexul motor şi nucleii bazali. Fiziologia cortexului motor. Cercetările experimentale de stimulare sau de extirpare, precum şi observaţii anatomice şi clinice efectuate la bolnavii cu leziuni ale ariei motorii principale au evidenţiat rolul cortexului motor şi al căii piramidale în transmiterea comenzii voluntare spre muşchii somatici. Stimularea ariei 4 determină contracţii izolate sau grupate ale muşchilor din jumătatea contralaterală, iar extirparea acesteia aboleşte mişcările voluntare în jumătatea opusă a corpului. S-a constatat că mişcările voluntare sunt însoţite sau chiar precedate de activităţi motorii involuntare, automate. Acestea constau în modificări ale tonusului muşchilor activi şi modificări în postura individului, acte motorii ce susţin corpul favorizând realizarea mişcării, conform intenţiei. Aşadar, mişcarea voluntară se realizează şi cu participarea structurilor motorii extrapiramidale. Sediul exact unde are loc elaborarea ideii de mişcare este greu de precizat. La acest act neurofiziologic şi psihologic complex participă creierul emoţional (hipotalamusul şi sistemul limbic), ariile corticale motorii, premotorii senzitive şi asociative, nucleii bazali, cerebelul şi talamusul. Impulsul (motivaţia) pentru efectuarea unei anumite mişcări voluntare ia naştere în creierul emoţional şi asociativ, care elaborează planul general al mişcării. Prin circuite cortico-striate şi cortico-ponto-cerebeloase, planul mişcării este remis simultan nucleilor bazali şi cerebelului, care la rândul lor, trimit impulsuri spre cortexul motor prin releu talamic.
  • 271.
    271 Tabelul nr. 10 Dinamicaelaborării comenzii voluntare Feedback senzitiv Astfel , iau naştere două circuite de feedback motor: - circuitul cortico-strio-talamo-cortical; - circuitul cortico-cerebelo-talamo-cortical. Prin conlucrarea tuturor acestor structuri este elaborat programul mişcării voluntare, ce va fi adus la îndeplinire de cortexul motor. Acesta coordonează, în special, mişcările rapide ale extremităţilor, activitatea motorie fină, calificată (scrisul, bătutul la maşină, cântatul la instrumente muzicale etc.) Cortexul motor nu elaborează decizii, ci le pune în aplicare. Creier motivaţional senzitiv şi asociativ Plan motor Talamus Program motor Cortex motor Efect motorMotoneuronii spinali Trunchi cerebral Nucleii bazali Cerebel
  • 272.
    272 Fiziologia nucleilor bazali.Nucleii bazali (corpii striaţi) reprezintă etajul cel mai înalt de integrare al mişcărilor involuntare, automate (tab.11 ). Tabelul nr.11 Mecanisme de menţinere a posturii La nivelul lor se elaborează şi unele comenzi voluntare pentru mişcări de ansamblu ca: înclinarea corpului în faţă-spate,înclinarea laterală, mişcări de răsucire a trunchiului, rotaţia corpului, precum şi mişcări globale în articulaţiile umărului şi şoldului. Rolul lor preponderent este în reglarea mişcărilor involuntare (tonus, postură, echilibru) şi a celor automate (mişcări iniţiate voluntar de scoarţă, dar continuate apoi automat, fără preocuparea specială a individului, cum ar fi, de exemplu, mersul). Nucleii bazali, prin intermediul structurilor motorii extrapiramidale din trunchiul cerebral (nucleu roşu, substanţa neagră, formaţia reticulară), determină repartiţia adecvată a tonusului la nivelul musculaturii active şi adoptarea unei posturi corespunzătoare, în vederea efectuării mişcărilor voluntare în condiţii optime. În acelaşi timp, prin circuitul de feedback strio-talamo- cortical, nucleii bazali influenţează comanda voluntară corticală. Corpii striaţi exercită, în general, o acţiune inhibitoare asupra tonusului muscular. Din acest motiv, în cazul lezării lor, se produce spasticitatea, ca urmare a predominanţei efectelor excitatorii ale căilor piramidale şi ale nucleilor extrapiramidali. În plus, apare, şi akinezia, adică tendinţa la imobilitate, dificultate în efectuarea mişcărilor voluntare, semn explicat prin dispariţia rolului corpilor striaţi în elaborarea comenzii voluntare. Funcţiile paleocortexului Cerebel Talamus Reflexe cervicale RedresareRepartiţie tonus În condiţii statice În condiţii kinetice Reflexe labirintice Centrii posturii(TC) Cortex motor Nucleii bazali
  • 273.
    273 Palecortexul îndeplineşte treicategorii de funcţii: - rol de centru cortical al analizatorului olfactiv; - rol în reglarea actelor de comportament instinctual; - rol în procesele psihice afective. Funcţia olfactivă Prezintă o însemnătate foarte mare la animale şi mai mică la om. Pe baza mirosului, animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul sexual cât şi adversarul, prada sau duşmanul. La om, simţul olfactiv are şi o componentă emoţională, cu efect stimulator sau inhibitor. Actele de comportament instinctiv Reprezintă un ansamblu de activităţi psihice, somatice şi vegetative desfăşurate în vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului (alimentarea, adaptarea, funcţia sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii). La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex, numit motivaţie sau impuls. Impulsul (motivaţia) este o stare psihică ce determină pe om sau animal să îndeplinească anumite activităţi menite să satisfacă una din necesităţile primare. Motivaţia dispare în momentul satisfacerii şi reapare o dată cu necesitatea repetării actului de comportament respectiv. De exemplu, scăderea volumului lichidelor extracelulare provoacă setea, care este o motivaţie ce se va stinge prin ingestia de apă. Nu există activitate umană care să nu aibă la bază un proces motivaţional, chiar dacă legătura nu este întotdeauna evidentă la o analiză superficială. Motivaţia dă suport şi tărie actelor noastre psihice (afective şi intelectuale), ca şi celor fizice motorii ( performanţa sportivă, măiestria meşteşugarului etc.). Însuşi procesele de învăţare şi de memorizare au la bază motivaţia. Cercetări experimentale efectuate pe animale purtătoare de electrozi implantaţi în sistemul limbic sau diencefal au evidenţiat prezenţa, la nivelul creierului, a doua categorii de centri: centrii pedepsei şi centrii recompensei. Centrii pedepsei, a căror stimulare este produsă prin apăsarea întâmplătoare, de către animal, a unei pedale aflate în cuşcă, induc un comportament de evitare a pedalei. Stimularea acestor centri de către experimentator produce tulburări nervoase şi îmbolnăvirea animalului. Centrii pedepsei se află în hipotalamusul lateral şi posterior, în partea dorsală a mezencefalului şi în cortexul limbic. Centrii recompensei produc, prin excitare întâmplătoare, stări plăcute, astfel că animalul se reîntoarce la pedală, pe care o apasă de mii de ori, fără întrerupere, până la epuizare. Aceşti centri sunt localizaţi în hipotalamusul medial, în profunzimea şanţului Sylvius şi în mezencefalul anterior. Cercetări similare făcute la om au evidenţiat existenţa unor zone a căror excitare produce sedare şi relaxare, iar excitarea altora produce stări de frică şi anxietate. Stările afective, emoţiile, sentimentele, pasiunile Aceste stări iau naştere în sistemul limbic. Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, talamusul nespecific şi formaţia reticulară a trunchiului cerebral, ca şi cu toate ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni, sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiţionate simple (de evitare a unor agenţi dăunători). El provoacă prin intermediul hipotalamusului o serie de modificări vegetative ale emoţiilor (paloare, roşeaţă, variaţii ale frecvenţei cardiace sau ale tensiunii arteriale etc.). Pe baza circuitelor limbo - neocorticale şi limbo - mezencefalice este asigurat procesul de învăţare şi este elaborată trăirea subiectivă a emoţiei (frică, anxietate, bucurie etc.) Bazele fiziologice ale activităţii nervoase superioare
  • 274.
    274 Cele mai înaltefuncţii ale creierului nu au o localizare anume. Nu există centri ai gândirii sau ai voinţei, nu există un centru al memoriei sau al învăţării, nu există un sediu anatomic precis al conştiinţei. Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut hotarul fiziologiei spre psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale. Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice: - compartimentul cognitiv (al cunoaşterii); - compartimentul volitiv (decizional); - compartimentul afectiv (emoţional). Unele compartimente, împreună cu o parte din manifestările lor concrete, se întâlnesc în formă rudimentară şi la animale. De altfel, Secenov şi mai târziu, Pavlov au început descifrarea unor mecanisme elementare care stau la baza activităţii creierului pornind de la observaţii şi experienţe pe animale. Pavlov a instituit, pentru studiul funcţiilor creierului, metoda reflexelor condiţionate. Reflexele condiţionate Reflexul condiţionat este un răspuns ,,învăţa” pe care centrii nervoşi îl dau unui excitant iniţial indiferent. Fiecare specie de vieţuitoare a împărţit excitanţii din mediu, conform experienţei filogenetice proprii, în excitanţi indiferenţi (fără importanţă biologică) şi absoluţi (cu mare însemnătate biologică, în sensul că sunt ori folositori, ori dăunători speciei). În general, sunetul şi lumina fac parte din prima categorie, iar hrana, mirosurile, agenţii nocivi din cea de-a doua. La apariţia unui semnal absolut, animalul nu dă nici un răspuns sau are o reacţie de orientare (întoarce privirea spre sursa excitantului sau îşi continuă indiferent activitatea). Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanţilor indiferenţi cu semnificaţii noi pentru animal, transformarea lor în excitanţi condiţionali. Această transformare se petrece în timpul elaborării reflexului condiţionat (RC) . Regulile elaborării RC sunt următoarele: Asocierea. La administrarea unu excitant absolut (hrana) să se asocieze un excitant indiferent (sunet sau lumină). Precesiunea. Excitantul indiferent să preceadă excitantul absolut. Dominanta. Animalul să fie flămând, încât instinctul alimentar să fie dominat în momentul asocierii excitanţilor. Repetarea. Pentru formarea unu reflex condiţionat sunt necesare 10 până la 30 de şedinţe de elaborare. În urma acestor experienţe, Pavlov a obţinut la câini reflexe condiţionate, salivatorii şi gastrosecretorii, folosind excitanţi acustici şi luminoşi. Pavlov a explicat mecanismul elaborării RC pe baza apariţiei unor conexiuni între centrii corticali ai analizatorului vizual sau auditiv şi ariile corticale vegetative responsabile de secreţia salivară sau gastrică. Când se administrează excitantul indiferent, acesta creează o zonă de excitaţie în aria senzitivă primară. Excitantul absolut determină o stare de excitaţie mai puternică (dominantă) în aria corticală vegetativă. Focarul dominant atrage excitaţia din focarul mai slab. Prin repetare, apar ,,căi bătătorite” între cele două focare corticale, încât este suficientă numai administrarea excitantului indiferent (devenit condiţional) pentru obţinerea răspunsului vegetativ caracteristic. Cu această metodă s-au putut fixa numeroase reflexe condiţionale, cu răspuns somatic (retragerea labei), vegetativ (digestiv, circulator, respirator) sau metabolic. În prezent, s-a demonstrat că reflexul condiţionat stă la baza învăţării. La elaborarea sa participă nu numai centrii corticali, ci şi o serie de circuite subcorticale şi cortico-subcorticale(circuite limbo- mezencefalice, reticulo-talamo-corticale etc.) Reflexele condiţionate, spre deosebire de cele înnăscute, se închid la nivel cortical. Ele se sting dacă stimulul condiţional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut. Stingerea unui reflex condiţionat a fost numită de Pavlov inhibiţie corticală. Procesele nervoase fundamentale
  • 275.
    275 Pavlov a arătatcă la baza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia şi inhibiţia. Excitaţia este procesul nervos activ ce se manifestă prin iniţierea unei activităţi sau amplificarea uneia preexistente. Stimulii care se transmit prin sinapse excitatorii provoacă stare de excitaţie a centrilor. Inhibiţia este tot un proces activ ce se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei activităţi anterioare. Inhibiţia se transmite prin sinapse inhibitorii. Excitaţia şi inhibiţia pot apărea în orice structură nervoasă. Ele au un caracter tot mai complex la nivelul centrilor encefalici şi al scoarţei cerebrale. Excitaţia corticală este rezultatul intrării în activitate a sistemului reticulat activator ascendent (SRAA). Stimulii care ajung în SRAA provoacă reacţia de trezire corticală (vezi şi formaţia reticulară). Inhibiţia corticală este mai diversă. Există o inhibiţie externă şi o inhibiţie internă. Inhibiţia externă este cauzată de stimuli din afara focarului cortical activ. De exemplu, în timpul unui reflex salivar, la sunet condițional se provoacă un zgomot nou, necunoscut de animal. Acesta reacționează printr-un reflex de orientare, iar salivația încetează pentru câteva minute. Inhibiția externă a fost numită de Pavlov inhibiție necondiționată, pasivă. Inhibiția internă apare chiar în interiorul focarului cortical activ (inhibiție condiționată, activă). Această inhibiție este specifică scoarței cerebrale. Inhibiția internă, la rândul ei, este de mai multe tipuri: - Inhibiția de stingere este un exemplu de inhibiție corticală. Reprezintă procesul de stingere a reflexului condiționat(vezi mai sus). - Inhibiția de întârziere apare la stabilirea unor reflexe condiționate cu interpunerea unor pauze între excitantul indiferent și cel absolut. Reacția vegetativă caracteristică se va obține nu la administrarea excitantului condiționat, ci după trecerea pauzei respective. - Inhibiția de diferențiere este o altă formă de inhibiție. Se folosesc doi stimuli indiferenți de aceeași natură fizică (de exemplu, sunet de 80 Hz și de 820 Hz).Unul din stimuli va fi însoțit de hrană, celălalt nu. La început, animalul răspunde condiționat la ambele sunete, dar mai târziu nu va mai saliva la sunetul neîntărit prin excitantul absolut. - Inhibiția condiționată se obține prin asocierea intermitentă la un excitant condițional eficace a unui alt excitant indiferent. Asocierea celor doi excitanți nu este întărită prin hrană, în timp ce stimulul condițional da. După un timp ,răspunsul reflex la stimulul condițional scade. - Inhibiția supraliminară sau de protecție este o altă variantă a inhibiției corticale interne. Dacă un focar cortical aflat în stare de excitație este solicitat mult timp, el se epuizează și trece în stare de inhibiție. Pavlov a considerat somnul ca o expresie a inhibiției de protecție generalizată la nivel cortical. Pavlov a arătat că excitația și inhibiția prezintă o mobilitate deosebită. Fiecare din acestea poate să iradieze pe o suprafață corticală mai mare sau să se concentreze într-o zonă limitată. Ele se pot succeda alternativ, în același teritoriu sau în teritorii vecine. Astfel, în locul unui focar de excitație poate surveni un focar inhibitor, iar în jurul focarelor inhibitorii sau excitatorii se nasc zone cu activitate opusă focarului. Acestea sunt fenomene de inducție reciprocă succesivă și concomitentă. Veghea și somnul Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin două stări funcționale distincte: starea de veghe și starea de somn. Veghea reprezintă starea funcțională cerebrală caracteristică prin creșterea tonusului SRAA, concomitent cu orientarea conștiinţei spre o anumită activitate. Veghea începe odată cu stabilirea contactului conștient cu lumea înconjurătoare sau cu gândurile proprii și se termină
  • 276.
    276 când acesta încetează.Alternativa stării de veghe este somnul. Comutarea de la starea de somn la starea de veghe și invers se realizează prin stimularea sau, dimpotrivă, inhibiția SRAA. Somnul reprezintă o stare de activitate cerebrală caracterizată prin întreruperea temporară a contactului conștient cu interiorul și exteriorul nostru. Somnul are caracter reversibil. Trecerea de la veghe la somn și invers se face cu mare ușurință, în câteva secunde. Ritmul somn - veghe se suprapune (parțial) peste ciclul noapte-zi; de aceea se mai numește ritm circadian sau nictemeral. Bioritmul circadian s-a format în istoria filogenetică a speciilor. El are mecanisme endogene de producere, dar este puternic influențat de stimuli exogeni. În funcţie de adaptarea la mediu, coincidența somn-noapte, respectiv veghe–zi, este inversată la unele specii (gândaci, unele păsări și mamifere). Un rol important în reglarea acestui bioritm îl au diencefalul și formația reticulară. Leziuni la nivelul hipotalamusului sau întreruperea căilor reticulo-corticale determină somn continuu (boala somnului). Durata somnului variază în funcție de vârstă, fiind de 20 ore la sugar, 10 ore la tineri și 7 ore la vârstnici. În timpul somnului se produce, de regulă, o diminuare a funcțiilor vegetative (respirația, circulația, digestie) și metabolice (scad energogeneza și consumul de oxigen). Astfel, scade frecvența respirațiilor și debitul ventilator. De asemenea, se produce bradicardie și scad debitul cardiac și tensiunea arterială. Funcția apăratului urinar se reduce. Activitatea respiratorie și motorie a tubului digestiv diminuă și chiar încetează. În somn se produce și modificări somatice: diminuă tonusul muscular, iar activitatea aparatului locomotor încetează. Mecanismele producerii somnului sunt pasive și active. Somnul pasiv poate fi indus prin crearea unor condiții speciale de ambianță (liniște, întuneric, stimuli monotoni), concomitent cu adaptarea unor posturi ale corpului care să permită reducerea la maximum a aferențelor somestezice și vizuale (poziție culcată, ochi închiși). Somnul activ se datorează, așa cum a presupus Pavlov, unor procese de inhibiție generalizată la nivel cortical. El se produce atât ca urmare a diminuării influenței SRAA, cât și prin acțiunea unor sisteme subcorticale inhibitorii (nucleii rafeului din bulb și punte, nucleul tractului solitar, unele regiuni din hipotalamus și talamus), și prin secreția unor mediatori chimici care induc somnul (serotonina în principal, dar și alte substanțe identificate în sânge și în țesutul neuronal al trunchiului cerebral). Somnul poate fi indus artificial prin administrarea unor droguri (somnifere, anestezice generale). Acest tip de somn nu este la fel de ușor reversibil ca cel fiziologic. Starea de somn nu este omogenă. Există mai multe stadii ale somnului, de la somn foarte superficial până la somn extrem de profund, şi majoritatea cercetărilor descriu două tipuri de somn, având caracteristici diferite: somnul cu unde lente şi somnul REM (rapid eye movements). În timpul somnului de noapte, fiecare individ trece prin cele două tipuri de somn, care se succed alternativ de mai multe ori. Somnul cu unde lente este denumit astfel deoarece activitatea electrică a creierului (înregistrată pe electroencefalogramă) se caracterizează prin prezenţa undelor cerebrale foarte lente. Cea mai mare parte a somnului de noapte este de acest tip , care este în acelaşi timp adânc, odihnitor. În timpul somnului cu unde lente funcţiile vegetative diminuă foarte mult (după cum am arătat anterior); deşi individul visează, la trezire nu ţine minte visele din această perioadă. Aceasta se întâmplă deoarece în timpul somnului cu unde lente nu are loc consolidarea în memorie a viselor, motiv pentru care este denumit şi somn fără vise. Somnul REM este denumit şi somn paradoxal, sau somn desincronizat. Este somnul în care apar visele pe care individul la ţine minte la trezire. Somnul REM durează între 5 şi 30 minute, se succede la intervale de aproximativ 90 de minute de somn cu unde lente şi reprezintă cam 25 % din totalul somnului fiziologic. Dacă individul este extrem de obosit, durata episoadelor de somn REM este foarte scurtă, sau acestea pot chiar lipsi. Pe măsură ce individul este mai odihnit, perioadele de somn REM sunt din ce în ce mai lungi. Există câteva caracteristici foarte importante ale acestui tip de somn: - se asociază de obicei cu visele; - individul este mai greu de trezit prin stimuli externi în timpul somnului cu unde lente, deşi dimineaţa trezirea spontană se face în timpul perioadei de somn REM;
  • 277.
    277 - tonusul muscularîn întregul organism este extrem de deprimat, ceea ce indică o inhibiţie puternică a proiecţiilor medulare din ariile excitatorii din trunchiul cerebral; - frecvenţa cardiacă şi respiraţia devin neregulate , caracteristice visului; - deşi există o inhibiţie puternică a musculaturii periferice, apar mişcări involuntare neregulate, în special ale ochilor (de unde şi denumirea de somn REM – mişcări oculare rapide); - în timpul somnului REM activitatea electrică a creierului este crescută , evidenţiată pe electroencefalogramă, apărând unde similare cu cele din starea de veghe şi alertă corticală (de exemplu, calcul aritmetic mintal). Din acest motiv, somnul REM este denumit şi somn paradoxal, deoarece este un paradox faptul, că individul doarme, deşi activitatea creierului este intensă. Somnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care întreţin starea de veghe. Privarea îndelungată de somn produce la om şi la animale de experienţă tulburări de compartiment şi chiar modificări metabolice. Inversarea ritmului noapte-zi sau schimbarea fusului orar solicită organismul în mod suplimentar, acesta având nevoie de 2-3 săptămâni pentru adaptarea la noul bioritm. Activitгюi cerebrale cognitive Din această categorie fac parte manifestările psihice intelectuale: învăţarea, memoria, gândirea, limbajul etc. Învăţarea Învăţarea constă din acumularea de informaţii sub formă de cunoştinţe şi experienţe de viaţă, având ca rezultat final o schimbare de comportament. Alături de memorie, învăţarea este una din funcţiile fundamentale ale creierului, a cărei materie primă este informaţia. Neuronul are proprietatea de a-şi însuşi temporar numeroase informaţii noi, pe care însă nu le poate transmite urmaşilor săi. Acumulările de cunoştinţe nu sunt ereditare, ele se câștigă în timpul vieţii prin interacţiunea permanentă cu factorii de mediu, dar se pierd odată cu încetarea din viaţă. Există două categorii de activităţi cerebrale. Din prima categorie fac parte reflexele necondiţionate şi actele de comportament instinctiv. Acestea au un caracter ereditar, sunt imuabile şi sunt caracteristice întregii specii. Din cea de-a doua categorie fac parte reflexele condiţionate, activităţile şi comportamentele însuşite de fiecare individ în parte. Prin învăţare nu se acumulează pur şi simplu noi cunoştinţe, ci creşte capacitatea de adaptare la mediu a individului. Învăţarea este legată de starea de veghe şi necesită deci o anumită activitate a sistemului reticulat ascendent activator, a diencefalului, a sistemului limbic şi a neocortexului. Toţi factorii care stimulează aceste structuri favorizează învăţarea. Astfel, excitaţii ale exteroreceptorilor şi ale proprioreceptorilor prin exerciţii fizice, stimulări vizuale (plimbări în natură) şi auditive (muzică), potenţarea motivaţională (stimularea curiozităţii, recompensele morale şi materiale) sunt metode de creştere a interesului pentru însuşirea de cunoştinţe şi de uşurare a învăţării. Învățătura este strâns legată de memorie. Scoarța cerebrală nu se rezumă doar la prelucrarea datelor furnizate de receptori, ci fixează aceste date sub formă de memorie, pe care le folosește apoi în cadrul procesului de învățare. Învățarea poate porni direct de la informația din jur sau de la informația depozitată în memoria noastră. Comparând mereu datele noi cu cele deja existente în memorie, scoarța cerebrală stabilește noi raporturi logice între noțiuni, le asimilează și le memorează. Mecanismul învățării este strâns legat de cel al formării memoriei. Formarea de reflexe condiționate reprezintă un mecanism elementar al învățării. Recent, ca urmare a progreselor din domeniul neurofiziologiei, dar și din tehnica computerelor electronice, s-a evidențiat mecanismul de condiționare operațională a învățării.
  • 278.
    278 Acest mecanism arela bază asocierea cunoștințelor și deprinderilor, ce urmează a fi însușite, cu stimularea unor centri speciali din sistemul limbic și diencefal. Stimularea centrului recompensei, atunci când animalul execută corect actul învățat, și a centrului pedepsei, când animalul greșește sau refuză să învețe, grăbesc procesul de însușire de noi cunoștințe. Posibilitatea de a evita o pedeapsă prin învățarea corectă a temei reprezintă de asemenea, un stimul al învățării. Un rol deosebit îl joacă experiența proprie a individului, ca și fondul de noțiuni anterior acumulate. Creierul se remodelează în procesul de învățare, devenind calitativ și structural tot mai complex și mai eficace. Un creier instruit nu se deosebește de cel neinstruit numai prin diferența în cantitatea de noțiuni conținută. Creierul instruit are o structură funcțională superioară. Structurile morfologice implicate în procesul de învățare sunt numeroase și incomplet precizate. Substratul elementar este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror număr crește cu vârsta și cu acumularea de noțiuni noi. Prin experiențe de stimulare vizuală repetată la pisică s- au produs modificări morfologice în cortexul vizual, creșterea și umflarea dendritelor , alungirea butonilor terminali ai axonilor, creșterea diametrelor axonilor etc. Un rol se atribuie şi nevrogliilor care ar media contacte între neuroni , ca niște punți de transmisie a informației de la un neuron la altul. Aceste modificări elementare asigură crearea de noi circuite funcționale prin care informația se deplasează în vederea prelucrării și depozitării. S-a descris un circuit funcțional cortico-diencefalo-mezencefalo-cortical, care include sistemul limbic, hipotalamusul, talamusul și formația reticulată a trunchiului cerebral. Integritatea acestui circuit este indispensabilă procesului de învățare. Memoria Memoria reprezintă capacitatea creierului de a depozita informația și de a o aduce la nevoie în lumina conștienței. Prin memorie, creierul reține, recunoaște și evocă experiența de viață a individului. Memoria reprezintă o reflectare activă și selectivă a informației din afară , pătrunsă în creier în etape anterioare. Memoria se află la baza procesului de învățare dar nu se confundă cu acesta. Există mai multe tipuri de memorie care, în raport cu durata păstrării informației se clasifică în memorie senzitivă, memorie de scurtă durată și de lungă durată. Memoria senzitivă sau imediată (de reținere momentană) durează câteva secunde sau minute, exact timpul necesar circulației informației noi prin centrii nervoși. De exemplu, memorăm șapte până la zece cifre ale unui număr nou de telefon atâta timp cât ne este necesar pentru a-l forma. De asemenea, atunci când citim, reținem literele unui cuvânt doar cât este necesar pentru a înțelege și reține apoi cuvântul, după care cuvintele unei fraze sunt uitate de îndată ce este reținută ideea acesteia. Mecanismul memoriei imediate nu este cert, dar există trei teorii care explică acest tip de memorie. O teorie afirmă că memoria imediată este determinată de o activitate neuronală rezultată din circulația fără oprire a impulsului nervos de-a lungul unui traseu alcătuit dintr-un circuit reverberant. O altă posibilă explicație este inhibiția sau facilitarea presinaptică. Aceasta se produce la nivelul sinapselor de la terminațiile presinaptice. Neurotransmițătorii secretați în aceste terminații produc inhibiție sau facilitare prelungită (în funcție de tipul neorotranmsițătorului secretat), timp de câteva secunde sau chiar minute, explicând astfel memoria imediată. O a treia teorie este potențarea sinaptică, ce poate amplifica conducerea sinaptică. Aceasta se produce ca urmare a acumulării calciului ionic în cantități mari în terminațiile presinaptice. Când cantitatea de calciu acumulată depășește capacitatea mitocondriilor și a reticulului endoplasmatic de a-l depozita, excesul de calciu determină o eliminare prelungită a neurotransmițătorului în fanta sinaptică, fapt ce explică, de asemenea memoria imediată.
  • 279.
    279 Memoria de scurtădurată acţionează de la câteva minute până la câteva săptămâni. În cele din urmă, informaţiile memorate astfel se pierd, fie devin permanente, sub formă de memorie de lungă durată. Mecanismele acestui tip de memorie au la bază modificări temporare fizice şi/sau chimice ale membranei presinaptice sau postsinaptice, modificări ce persistă până la câteva săptămâni. Esenţiale în acest tip de memorie sunt eliberate de serotonină şi modificarea conductanţei membranelor neuronale pentru calciu şi potasiu, care scurtează sau, dimpotrivă, prelungesc durata potenţialului de acţiuni la nivelul sinapsei, astfel inhibând sau facilitând transmiterea sinaptică. Memoria de lungă durată nu este net deosebită de memoria de scurtă durată. Se consideră însă că memoria de lungă durată are la bază modificări structurale ale sinapselor care amplifică sau deprimă conducerea impulsului nervos. Prin studii de microscopie electronică s-a constatat că la nivelul sinapselor solicitate în mod frecvent creşte suprafaţa totală a situsurilor de eliberare a mediatorului chimic de pe membrana presinaptică. În plus, creşterea acestor situsuri depinde de activarea unor mecanisme de control genetic al sintezei proteice (deci, în mecanismul memoriei intervin şi acizii nucleici). În afară de creşterea suprafeţei de eliberare a neurotransmitătorilor în fanta sinaptică, dezvoltarea memoriei este legată şi de creşterea numărului de vezicule cu neurotransmiţător în terminaţiile presinaptice. Uneori creşte chiar şi numărul terminaţiilor presinaptice. Astfel, pe măsură ce un copil creşte şi învaţă, creşte numărul sinapselor din creierul său. În plus faţă de modificările conducerii sinaptice ca bază a procesului învăţării, există posibilitatea creşterii numărului de neuroni al unui circuit folosit în mod repetat. Ca şi alte funcţii cerebrale superioare, memoria nu are un sediu precis. Experienţele vizuale şi auditive se depozitază în special în ariile asociative temporo-occipitale, iar cele somestezice în cele parieto-temporale. Lobul prefrontal, sistemul limbic şi unele structuri diencefalo- mezencefalice depozitează, de asemenea memorie. Activitгюi cerebrale volitive Activitatea de reglare nervoasă a funcţiilor se poate desfăşura în două moduri: - cu participarea conştientă a individului; - fără participarea conştientă a individului. În general, reglarea funcţiilor vegetative nu ajunge în lumina conştiinţei, iar reglarea activităţilor somatice este conştientă. Voinţa reprezintă forma cea mai înaltă de activitate nervoasă conştientă. Datorită voinţei, individul poate lua decizii privind activitatea efectorilor somatici (uneori şi a celor vegetativi), precum şi a relaţiilor sale cu societatea. Deşi voinţa se manifestă ca o stare psihică primară, aparent lipsită de cauzalitate, în realitate toate actele decizionale au un mecanism cauzal de producere. La originea oricărui act voluntar se află un impuls, o motivaţie mai mult sau mai puţin evidentă, mai veche sau mai recentă. Elaborarea unei comenzi voluntare nu este opera unei anumite structuri cerebrale, ci a întregului creier. Un rol deosebit în activitatea voluntară îl joacă lobul prefrontal, ca sediu de integrare superioară a personalităţii şi comportamentului social al individului. Voinţa înseamnă, în acelaşi timp, puterea de a lua decizii, dar şi perseverenţa în a le duce la îndeplinire. Un exemplu al modului complex de elaborare a unui act voliţional îl reprezintă mecanismul de iniţiere a comenzii voluntare motorii. Elaborarea comenzii voluntare motorii
  • 280.
    280 Întreaga activitate motorieviscerală, ca şi motilitatea somatică automată (tonusul muscular, postura, echilibrul şi redresarea) au loc prin mecanisme reflexe a căror cauză este uşor de precizat. Motilitatea voluntară însă este mult mai complexă. Execut o anumită mişcare pentru că ,, eu vreau ”? Dar unde este sediul acelui ,,eu”şi din ce cauză ,,vreau”? Date experimentale şi cercetări clinice arată că scoarţa motorie precentrală (aria 4) nu este sediul elaborării comenzii voluntare, ci reprezintă structura motorie care pune în aplicare comanda. Excitarea unor puncte din cortexul motor determină contracţii musculare izolate sau mişcări la nivelul unei articulaţii şi nu activităţi motorii organizate, potrivit unui scop anume. Elaborarea planului unei anumite activităţi motorii, având un anumit scop, implică colaborarea a numeroase structuri nervoase corticale şi subcorticale. Comanda voluntară motorie ia naştere în centrii corticali şi subcorticali implicaţi în motivaţie. Aceştia operează atât în baza unor reflexe înnăscute (instincte) , cât şi a informaţiilor recente (sosite de la receptor) sau mai vechi (aflate în memoria individului). Aici se naşte impulsul pentru o anumită activitate motorie. Astfel, când auzim un cântec, apare dorinţa de a dansa. Aceste intenţii motorii primare sunt transmise ariilor corticale de asociaţie care elaborează planul general al mişcării (deplasarea pentru invitarea partenerului, alegerea pasului de dans etc.). Planul mişcării este apoi transmis, simultan, către cerebel şi nucleii bazali. Cerebelul, conform rolului său, compară planul teoretic al mişcării cu informaţiile pe care le primeşte de la proprioreceptori despre mişcările reale executate şi efectuează corecţiile necesare. Deciziile cerebelului sunt transmise cortexului motor prin intermediul talamusului. Nucleii bazali, cunoscând, de asemenea, planul mişcării, trimit impulsuri în două direcţii: - spre structurile motorii din trunchiul cerebral, determinând activităţi tonice şi posturale adecvate executării mişcării voluntare; - spre cortexul motor, tot prin releu talamic, contribuind la elaborarea programului concret al mişcării (repartizarea exactă a sarcinilor motorii ale fiecărui muşchi, precizarea ordinii de intrare în activitate, gradarea forţei de contracţie, inhibarea muşchilor antagonişti etc.) Cortexul motor, pe baza aferenţelor primite de la nucleii baziali, cerebel şi talamus, pune în aplicare programul concret al mişcării, trimiţând pe căile piramidale impulsuri către motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei spinării. Toate aceste operaţiuni de elaborare a comenzii motorii voluntare durează câteva zecimi de secundă. Activitгюi cerebrale afective Sistemele cibernetice de reglaj nervos sunt întărite cu ajutorul proceselor afectiv-emoţionale. Deşi nu se poate vorbi despre un sediu exact al proceselor afective, structurile cele mai importante care participă la geneza lor sunt sistemul limbic şi hipotalamusul. Se consideră că emisfera cerebrală dominantă este predominant cognitivă, în timp ce cealaltă este afectivă. Asimetria de funcţii ale emisferelor cerebrale a fost demonstrată. Totuşi nu se pot separa schematic funcţii nervoase atât de importante şi de complexe. La activitatea nervoasă superioară participă creierul în totalitatea lui, iar rezultatele acestei activităţi, bune sau rele, sunt rezultatul cooperării dintre scoarţa cerebrală şi structurile subcorticale. La baza proceselor afective se află impulsurile fundamentale (instinctele) care generează motivaţia. De altfel, motivaţia poate fi considerată sinonimă cu impulsul instinctiv. Impulsul instinctiv şi motivaţia reprezintă o cauzalitate primordială care marchează puternic celelalte activităţi. Iubirea, ura, foamea sunt exemple de motivaţii. Meningele cerebral єi spinal.
  • 281.
    281 Meningele spinal. Măduvaspinării este acoperită cu trei membrane: dura mater, sau pahimeningele, arahnoida şi pia mater sau membrana vasculară. Dura mater spinală (dura mater spinalis) are aspect saciform şi acoperă măduva spinării din exterior. Ea nu aderă la periostul canalului vertebral. Între ea şi periost se află spaţiul epidural, în care se află ţesut adipos şi un plex venos. Arahnoida măduvei spinării (arachnoidea spinalis) este o lamă subţire, străvezie avasculară, adiacentă la dura mater şi separată de ea prin spaţiul subdural. Leptomeningele măduvei spinării (pia mater spinalis) este un înveliş subţire al măduvei spinării şi conţine nervi şi vase sangvine care o alimentează. Între arahnoidă şi pia mater se află spaţiul subarahnoidian, care conţine lichid cefalorahidian. Spaţiul subarahnoidian este mult mai larg jos, în regiunea cozii de cal. Lichidul din acest spaţiu comunică cu lichidul spaţiului subdural şi cel din ventriculii cerebrali. Pe părţile laterale ale măduvei spinării în acest spaţiu se află ligamentul dinţat, care fixează măduva într-o poziţie anumită. Meningele cerebral. Membranele creierului reprezintă continuarea durei mater, arahnoidei şi pia mater ale măduvei spinării. Suprafaţa externă a durei mater sau a pahimeningelui creierului (dura mater encephali) constituie periostul craniului. În unele locuri ea se desparte în două lame, între care se formează sinusuri pline cu sânge venos-sinusurile venoase. În aceste sinusuri se scurge sângele venos din creier. Din ele sângele se scurge în vena jugulară internă. Dura mater a creierului formează un şir de prelungiri, care pătrund între porţiunile creierului. Astfel, procesul mare falciform-coasa creierului se află în fisura longitudinală dintre emisferele creierului; procesul falciform mic-coasa cerebelului separă emisferele cerebeloase; cortul cerebelului desparte cerebelul de lobii occipitali ai emisferelor mari. Şaua turcească de pe baza craniului este acoperită cu diafragmul şeii, care separă hipofiza, aflată în adâncitura ei. Arahnoida (arachnoidea encephali) este subţire, străvezie şi nu conţine vase. Ea trece ca o punte peste scizurile şi şanţurile de pe suprafaţa creierului, fără a pătrunde în ele. În aceste adâncituri există dilatari ale spaţiului subarahnoidian, numite cisterne. Cele mai mari cisterne sunt situate între cerebel, bulbul rahidian şi baza creierului. Leptomeningele creierului (pia mater encephali) conţine vase şi pătrunde în toate şanţurile şi scizurile creierului. El participă la formarea plexurilor vasculare ale ventriculelor cerebrale. Lichidul cefalorahidian umple ventriculii cerebrali, canalul central al măduvei spinării şi spaţiul subarahnoidian al encefalului şi măduvei spinării. El este produsul unor celule speciale (epindimului) situate în regiunea plexurilor vasculare ale ventriculilor cerebrali. Lichidul cefalorahidian din ventriculi trece prin orificiile situate în plafonul ventriculului IV în spaţiul subarahnoidian. De aici, prin intermediul unor proeminenţe originale ale arahnoidei (granulaţiile Pacchioni), se scurge în sistemul venos al sinusurilor durei mater. Lichidul cefalorahidian împreună cu meningele realizează funcţia de protecţie, participă la metabolismul creierului şi măduvei spinării şi menţine presiunea intercraniană constantă. Vasele sangvine ale creierului Creierul este aprovizionat cu sânge de către arterele carotide interne şi de arterele subclaviculare. Arterele carotide interne pătrund în craniu prin canalele carotide şi trec pe marginile laterale ale şeii turceşti. Arterele vertebrale pătrund în cavitatea craniului prin orificiul occipital mare şi, unindu-se, formează artera bazilară, care trece prin şanţul omonim al punţii pe panta craniului. De la ambele artere carotide interne pornesc arterele cerebrale anterioare, care trec prin şanţul corpului calos şi alimentează faţa medială a emisferelor până la şanţul occipitoparietal. Arterele cerebrale anterioare se unesc prin intermediul arterei comunicante anterioare. În şanţul lateral se află a doua ramură a arterei carotide interne – artera cerebrală medie, care alimentează o parte din faţa superolaterală a emisferelor. De la ea pornesc arterele plexurilor vasculare. Artera bazilară trimite ramuri spre cerebel şi trunchiul cerebral,
  • 282.
    282 apoi se împarteîn două ramuri terminale – arterele cerebrale posterioare, care alimentează lobii occipitali şi regiunile posterioare ale lobilor temporali. Arterele cerebrale posterioare se unesc prin intermediul arterelor comunicante posterioare cu arterele carotide interne, Astfel, la baza creierului se formează un inel arterial (poligonul Willis), care prezintă locul confluării arterelor ce alimentează creierul. Fig. 73. Vascularizaţia encefalului. 1-artera carotidă internă; 2-artera bazilară; 3-artera vertebrală; 4- artera cerebrală posterioară; 5-artera comunicantă posterioară; 6-artera comunicantă anterioară; 7-artera cerebrală anterioară; 8-inelul arterial (poligonul Willis). Venele creierului se împart în vene superficiale şi vene profunde. Venele superficiale se varsă direct în sinusurile durei mater. Venele profunde se varsă în venele interne din regiunea acoperişului ventricului III, care unindu-se, formează un trunchi scurt, dar masiv - vena cerebrală mare a lui Galenus. Ea se varsă în sinusul longitudinal al durei mater. Măduva spinării este alimentată de ramurile arterelor vertebrale, intercostale posterioare şi lombare. Venele formează plexurile vertebrale intern şi extern, din care sângele se scurge în venele adiacente. Sistemul nervos periferic Sistemul nervos periferic este o parte componentă a sistemului nervos, situată în afara encefalului şi măduvei spinării. Sistemul nervos central prin intermediul celui periferic îşi manifestă acţiunea de reglare a funcţiilor tuturor sistemelor, aparatelor, organelor şi ţesuturilor. Sistemul nervos periferic, sistema nervosum periphericum, include în componenţa sa nervii cranieni şi cei spinali împreună cu ganglionii lor senzitivi, ganglionii şi nervii sistemului nervos vegetativ (autonom). Fibrele nervoase ale nervilor sistemului nervos periferic se împart în centripete şi centrifuge. Fibrele centripete transmit impulsurile nervoase de la receptori spre sistemul nervos central. Acestea-s fibre senzitive (aferente). Fibrele nervoase senzitive sunt distribuite în toate porţiunile sistemului nervos periferic. Alt tip de fibre-centrifuge, propagă impulsurile de la
  • 283.
    283 sistemul nervos centralspre organul inervat. Ele sunt numite fibre eferente. În dependenţă de structura organului inervat fibrele nervoase eferente pot fi împărţite în motorii (inervează ţesutul muscular), secretorii (inervează glandele), şi trofice. Fibrele somatice inervează soma (corpul), cele vegetative-viscerele şi vasele. Corespunzător locului de pornire a nervilor de la sistemul nervos central ei se împart în cranieni, ce îşi iau începutul de la encefal, şi nervi spinali, cu începutul pe măduva spinării. Se disting nervi motori, senzitivi şi micşti. Nervul motor este format de apofizele neurocitelor situate în nucleele coarnelor anterioare ale măduvei spinării sau în nucleele motorii ale nervilor cranieni. Nervul senzitiv este compus din apofizele neurocitelor ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni sau a ganglionilor (senzitivi) spinali. În corpul uman majoritatea nervilor sunt micşti. Nervul mixt conţine fibre (aferente) senzitive, precum şi fibre (eferente) motorii. Nervii vegetativi (autonomi) şi ramurile lor sunt formaţi din apofizele neurocitelor coarnelor laterale ale măduvei spinării sau a nucleelor vegetative ale nervilor cranieni. Apofizele acestor neurocite sunt fibre nervoase preganglionare şi parcurg calea până la ganglionii vegetativi (autonomi), inclusiv în componenţa plexurilor vegetative, Apofizele neurocitelor situate în ganglionii vegetativi (autonomi) se îndreaptă spre organe şi ţesuturi, fiind numite fibre nervoase postganglionare. Nervii spinali – nn.spinales. Nervii spinali pornesc din măduva spinării, având două rădăcini: rădăcina anterioară (ventrală), care constă din fibre motorii, şi rădăcina posterioară (dorsală), alcătuită din fibre senzitive. Pătrunzând în orificiul intervertebral, aceste rădăcini se contopesc, formând un singur trunchi - nervul spinal mixt. În locul de unire, rădăcina posterioară formează un ganglion spinal, care constă din celule pseudounipolare cu prelungire ramificată în formă de T. Fiecare nerv spinal se desparte la ieşirea din orificiul intervertebral în patru ramuri: 1. anterioară (vertebrală) – pentru peretele anterior al trunchiului şi extremităţi; 2. posterioară (dorsală) – pentru muşchii şi pielea spatelui şi cefei; 3. comunicantă, care face legătura cu unul din ganglionii trunchiului simpatic; 4. meningeală – care pleacă înapoi în canalul vertebral pentru a inerva meningele rahidian. La om se disting 31 de perechi de nervi spinali, respectiv celor 31 de perechi de segmente ale măduvei spinării: 8 perechi de nervi cervicali, 12 perechi de nervi toracici, 5 perechi de nervi lombari, 5 perechi de nervi sacrali şi o pereche de nervi coccigieni. Fiecare nerv după provenienţă corespunde unui anumit segment al capului, adică inervează pielea (proveniență din dermatom), muşchii (din miotom) şi oasele (din sclerotom), care s-au dezvoltat din somitul dat. Ramurile posterioare ale nervilor spinali. Conţin fibre senzitive şi motorii şi se îndreaptă spre pielea şi muşchii spatelui şi a cefei. Printre acestea se remarcă ramura posterioară a nervului cervical I – nervul suboccipital, care constă numai din fibre motorii care inervează muşchii scurţi occipitali, şi ramura posterioară a nervului cervical II – marele nerv occipital, care inervează cea mai mare parte a pielii din regiunea occipitală. Fibrele senzitive ale ramurilor posterioare ale nervilor lombari şi sacrali inervează pielea din regiunea fesieră şi se numesc nervi fesieri superiori şi medii. Celelalte ramuri ale nervilor spinali nu au denumiri speciale. Ramurile anterioare ale nervilor spinali
  • 284.
    284 Conţin fibre senzitiveşi motorii, care inervează muşchii şi pielea din regiunea cervicală, regiunile anterioare şi laterale ale trunchiului, membrelor superioare şi inferioare. Ramurile anterioare ale nervilor vecini se unesc între ele sub formă de anse, făcând schimbul reciproc de fibre şi formând plexuri. Din această regulă fac excepţie numai ramurile anterioare ale nervilor toracici, care au caracter segmentar şi trec prin spaţiile intercostale. Ramurile anterioare ale celorlalţi nervi formează patru plexuri: cervical, brahial, lombar şi sacral. Plexul cervical Plexul cervical este format din ramurile anterioare ale celor patru nervi spinali cervicali superiori. El se află lateral de apofizele transversale ale vertebrelor cervicale superioare, între muşchi, şi este acoperit de muşchiul sternocleidomastoidian. Ramurile plexului cervical ies de sub marginea posterioară a acestui muşchi cam pe la mijlocul lui şi se împart în ramuri cutanate, musculare şi mixte. Din ramurile senzitive ale plexului cervical fac parte: - nervul occipital mic, care inervează partea laterală a pielii din regiunea occipitală; - nervul auricular mare , care inervează pavilionul urechii şi conductul auditiv extern; - nervul transvers al gâtului, care inervează pielea gâtului; - nervii supraclaviculari – un fascicul de nervi, care deschid şi inervează pielea deasupra claviculei şi a muşchilor pectoral mare şi deltoid. Ramurile motorii (musculare) inervează muşchii profunzi ai gâtului şi, unindu-se cu nervul hipiglos (pereche XIIa nervilor cranieni), formează ansa cervicală şi inervează muşchii cervicali anteriori mai jos de osul hioid. Ramura mixtă a plexului cervical o constituie nervul frenic, care coboară de-a lungul muşchiului scalen anterior, pătrunde în cavitatea toracelui, trece în mediastinul mediu, între pericard şi pleura mediastinală, ajungând până la diafragm. Inervează diafragmul (fibrele motorii), pleura şi pericardul (fibrele senzitive), apoi pătrunde în cavitatea abdominală, unde inervează ligamentele peritoneale ale ficatului. Plexul brahial Plexul brahial este format din ramurile anterioare ale celor patru nervi cervicali inferiori şi din o parte a primului nerv spinal toracic. Acest plex iese prin spaţiul interscalen în fosa supraclaviculară şi este situat alături de artera subclaviculară. Apoi, trecând pe după claviculă, coboară în fosa axilară, unde formează trei fascicule principale, situate în jurul arterei axilare.
  • 285.
    285 Fig. 74. Plexulbrahial şi ramurile lui. De la aceste fascicule pornesc nervi lungi ai plexului brahial, care inervează membrul superior. De la porţiunea superioară a plexului brahial pornesc nervi scurţi, care inervează muşchii centurii scapulare. Dintre aceştia cel mai mare este nervul axilar, ce inervează mușchiul deltoid şi muşchiul rotund mic, pielea deasupra lor şi capsula articulaţiei umărului. Ceilalţi nervi inervează muşchii pectorali mare şi mic, mușchiul dinţat anterior, muşchiul subclavicular, muşchiul dorsal mare, muşchiul rotund mare, muşchii romboizi şi muşchiul levator al scapulei. Dintre ramurile lungi ale plexului brahial fac parte: - Nervul cutanat medial al braţului, care inervează pielea din regiunea medială braţului; - Nervul cutanat medial al antebraţului, care inervează pielea din regiunea medială a antebraţului; - Nervul musculocutanat, care trimite ramuri spre muşchii anteriori ai braţului: biceps, brahial şi coracobrahial, apoi se îndreaptă spre antebraţ şi inervează pielea din regiunea laterală a acestuia; - Nervul median trece pe braţ împreună cu artera şi venele brahiale în şanţul medial. În regiunea antebraţului se ramifică şi inervează grupul anterior de muşchi, cu excepţia flexorului ulnar al carpului şi a unei părţi al flexorului profund al degetelor. Apoi, împreună cu tendoanele muşchilor flexori ai degetelor, acest nerv trece prin canalul carpal în palmă, unde inervează muşchiul abductor scurt al policelui, muşchiul opozant al policelui şi parţial flexorul scurt al policelui, precum şi 1-2 muşchi lumbricali. Ramurile cutanate formează mai întâi nervii digitali comuni, iar apoi nervii palmari proprii, care inervează pielea policelui,indicelui, degetului mijlociu şi parţial a degetului inelar. Nervul median inervează articulaţia cotului şi cea radiocarpiană; articulaţiile carpiene şi cele al primelor patru degete. - Nervul ulnar coboară pe partea medială a braţului fără a se ramifica şi înconjurând epicondilul medial al humerusului, trece pe antebraţ, localizându-se în şanţul omonim, alături de artera ulnară. În regiunea antebraţului acest nerv inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi parţial muşchiul flexor profund al degetelor. În treimea inferioară a antebraţului nervul ulnar se împarte în ramurile dorsală şi palmară. Ramura palmară formează ramuri cutanate şi musculare. Ramurile cutanate sunt reprezentate de nervii digitali palmari comuni şi proprii , care inervează pielea degetului mic şi partea medială a degetului inelar. Ramura musculară profundă inervează muşchii eminenţei hipotenare,
  • 286.
    286 toţi muşchii interosoşi,cei doi muşchi lumbricali mediali, adductorul policelui şi capul profund al flexorului scurt al policelui. Ramura dorsală formează nervii dorsali digitali, care inervează pielea a două degete şi jumătate, începând cu degetul mic. - Nervul radial este cel mai gros nerv din plexul brahial. În regiunea braţului el trece prin canalul humeromuscular, aflat între humerus şi capetele tricepsului brahial, şi trimite ramuri musculare pentru aceşti muşchi şi ramuri cutanate, care inervează pielea suprafeţei dorsale a braţului şi antebraţului. Făcându-şi apariţia în şanţul lateral al fosei cubitale, nervul radial se împarte în ramurile profundă şi superficială. Ramura profundă inervează toţi muşchii posteriori (extensori) ai antebraţului, iar ramura superficială însoţeşte în şanţul omonim artera radială, trece pe faţa dorsală a mâinii şi inervează pielea a doua degete şi jumătate, începând cu degetul mare. Ramurile anterioare ale nervilor toracici spinali (nervii intercostali) Ramurile ventrale ale nervilor spinali pectorali păstrează structura segmentară şi în număr de 12 perechi trec lateral şi înainte în spaţiile intercostale. Unsprezece perechi superioare (Th II –Th XI) de ramuri anterioare se numesc nervi intercostali, deoarece se află în spaţiile intercostale, iar nervul Th XII situat de ambele părţi sub coasta XII, se numeşte nervul subcostal. Toţi aceşti nervi inervează muşchii proprii ai toracelui, participă la inervaţia peretelui abdominal anterior şi formează ramuri cutanate anterioare şi laterale, care inervează pielea toracelui şi abdomenului. Plexul lombar Plexul lombar este format din ramurile anterioare ale celor trei nervi lombari spinali superiori şi parţial din ramurile nervului toracic XII şi ale nervului lombar IV. Plexul lombar este situat profund în masa muşchiului psoas mare. Ramurile lui ies de sub acest muşchi în partea laterală. Dintre ramurile scurte ale plexului lombar fac parte nervii: iliohipogastric, ilioinghinal, genitofemural, care inervează muşchii şi pielea regiunii inferioare a peretelui abdominal anterior, organele genitale externe şi părţii superioare a coapsei. Ramurile lungi ale plexului lombar continuă în regiunea membrului inferior liber şi din aceştia fac parte: - Nervul cutanat lateral al coapsei, care apare de sub marginea laterală a muşchiului psoas mare şi coboară pe coapsă, inervând pielea din regiunea laterală a acestuia; - Nervul obturator, situat pe peretele lateral al bazinului mic. Acest nerv trece prin canalul obturator, distribuind ramuri pentru articulaţia coxofemurală, muşchii adductori ai coapsei şi pielea din partea medială a coapsei; - Nervul femural este cel mau mare nerv din plexul lombar. El trece între muşchii iliac şi psoas mare, coboară pe coapsă pe sub ligamentul inghinal şi inervează muşchii anteriori ai coapsei şi pielea din această regiune. Cea mai lungă ramură senzitivă cutanată a nervului femural este nervul safen , care se îndreaptă spre partea medială a gambei, inervând pielea de pe faţa ei anteromedială şi din regiunea dorsală a piciorului. Plexul sacral Plexul sacral este format din ramurile anterioare ale nervilor V lombar, primilor patru nervi sacrali şi parţial ramura anterioară a nervului IV lombar. Plexul scaral este situat în bazinul mic, pa faşa ventrală a sacrului şi muşchiului piriform, în regiunea fesieră. Ramurile scurte ale plexului sacral inervează muşchii bazinului ( excepţie – muşchiul iliopsoas) şi muşchii regiunii fesiere (nervii glutei superiori şi inferiori). Ramurile lungi sunt prezentate de doi nervi: 1) nervul cutanat posterior al coapsei, care inervează pielea din regiunea perineală, fesieră şi partea posterioară a coapsei; 2) nervul sciatic. Nervul sciatic este de fapt o continuare a plexului sacral,
  • 287.
    287 care după ceiese din bazin, trece pe partea dorsală a coapsei printre muşchii posteriori ai acesteia, spre care trimite ramuri motorii. În fosa poplitee acest nerv se ramifică, formând nervul tibial şi nervul peronier comun. Nervul tibial, după ce se desprinde de nervul cutanat medial al gambei, trece prin canalul cruropipliteu, între muşchii posteriori ai gambei, şi inervându-i coboară în regiunea plantară, după maleola medială, despărţindu-se în două ramuri: nervul plantar medial şi nervul plantar lateral, care inervează pielea şi muşchii din regiunea plantară a piciorului. Nervul peronier comun se îndreaptă lateral, lăsând o ramură pentru inervația pielii din regiunea posterolaterală a gambei şi se ramifică, formând nervul peronier superficial şi nervul peronier profund. Nervul peronier superficial inervează grupul lateral de muşchi ai gambei şi trece pe faţa dorsală a piciorului, participând la inervaţia pielii din această regiune. Nervul peronier profund trece prin muşchii ce formează grupul anterior, lăsându-le ramuri pentru inervaţie, apoi apare pe faşa dorsală a piciorului, unde inervează muşchii scurţi ai acestuia şi pielea primului spaţiu interdigital. Ramurile cutanate ale nervilor tibial şi peroneir comun, unindu-se pe partea dorsală a gambei, formează nervul sural, care inervează pielea marginii laterale a labei piciorului. Din plexul sacral se desprinde nervul genital, care se ramifică în regiunea fosei ischiorectale, inervând pielea şi muşchii perineului, iar ramurile lui terminale inervează organele genitale externe. Nervii cranieni Nervii ce pornesc de la trunchiul cerebral se numesc nervi cranieni. La om distingem 12 perechi de nervi cranieni. Fiecare pereche de nervi are un număr de ordine şi denumire. Spre deosebire de nervii spinali, care sunt toţi micşti şi numai la periferie formează ramuri, numai senzitive ori numai motorii, o parte din nervii cranieni sunt numai motori ( perechile III, IV, VI, XI şi XII), iar altă parte numai senzitivi (perechile I, II, VIII ) ; restul (perechile V, VII, IX şi X ) sunt micşti. O parte din nervii cranieni (perechile III, VII, IX, X ) conţin şi fibre parasimpatice pentru muşchii netezi şi glande.
  • 288.
    288 Fig.75. Nervii cranienişi zonele lor de inervaţie. Nervii olfactivi Nervii olfactivi – nn. olfactorii, sunt prima pereche de nervi cranieni. Ei prezintă numeroase fibre subţiri (fibre olfactive), care nu sunt altceva decât prelungirile celulelor nervoase olfactive localizate în mucoasa cavităţii nazale, ocupând regiunea meatului nazal superior, cornetului nazal superior şi părţii corespunzătoare a septului nazal. Trecând prin lama criboasă a osului etmoid din peretele superior al cavităţii nazale, aceste fibre se termină la nivelul celui de-al doilea neuron, în bulbul olfactiv. De aici impulsurile nervoase sunt transmise prin tractul olfactiv şi alte formaţiuni ale rinencefalului spre scoarţa cerebrală. Nervul optic Nervul optic – n. opticus, este perechea a II- a de nervi cranieni, care reprezintă un trunchi nervos format din prelungirile celulelor nervoase ale retinei. Pătrunde din orbită în cavitatea craniului prin canalul optic. Aici înaintea şeii turceşti, el se încrucişează parţial cu celălalt nerv optic, formând chiasma optică şi trece apoi în tractul optic. Tractul optic îşi continuă drumul la corpul geniculat lateral,
  • 289.
    289 pernuţa talamusului şicoliculul superior al mezencefalului, unde se află centrii optici subcorticali. Nervul oculomotor Nervul oculomotor – n.oculomotorius, este perechea a III- a de nervi cranieni şi este un nerv motor conținând fibre parasimpatice. El îşi ia începutul de la nucleul motor situat pe fundul apeductului Silvius, la nivelul coliculilor quadrigemeni superiori ai tectului mezencefalului şi de la nucleul parasimpatic Iacubovici, pătrunzând în orbită prin fisura orbitală superioară. Inervează cinci muşchi ai globului ocular: muşchii recţi superior, inferior şi medial, muşchiul oblic inferior şi muşchiul ridicător al pleoapei superioare. Fibrele parasimpatice sunt destinate pentru a inerva muşchii netezi ai globului ocular – muşchiul constrictor al pupilei şi muşchiul ciliar. Nervul trohlear Nervul trohlear – n.trohlearis, este perechea a IV de nervi cranieni şi reprezintă un nerv motor, care îşi ia începutul de la nucleul situat pe fundul apeductului Silvius, la nivelul coliculilor quadrigemeni inferiori ai tectului mezencefalului. El pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară şi inervează muşchiul oblic superior al globului ocular. Nervul trigemen Nervul trigemen – n. trigeminus, este perechea a V-a de nervi cranieni şi este un nerv mixt, care apare din creier prezentând două rădăcini: motorie (mai mică) şi senzitivă (mai mare). Fibrele senzitive prezintă prelungirile neuronilor senzitivi, care formează pe peretele anterior al piramidei osului temporal ganglionul trigeminal. Prelungire periferice ale acestor celule formează trei ramuri ale nervului trigemen: prima ramură – nervul oftalmic, ramura a doua – nervul maxilar şi ramura a treia – nervul mandibular. Primele două ramuri constau numai din fibre nervoase senzitive, iar ramura a treia este mixtă, deoarece în componenţa ei întră toate fibrele motorii ale nervului trigemen. Ramura întâia – nervul oftalmic trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi acolo se ramifică formând trei ramuri principale, care inervează conţinutul orbitei: globul ocular, pielea din regiunea pleoapei superioare, conjunctiva, mucoasa părţii superioare a cavităţii nazale şi a sinusurilor frontal, sfenoid şi a celulelor etmoidale. Ieşind din orbită, ramurile terminale inervează pielea din regiunea frunţii. Ramura a doua – nervul maxilar trece prin gaura rotundă în fosa pterigopalatină, unde formează ramuri ce se îndreaptă în cavităţile bucală, nazală şi în orbită. Ramurile nervului maxilar inervează mucoasa bolţii palatine, precum şi a cavităţii nazale. În fosa pterigopalatină de la nervul maxilar se ramifică nervii infraorbital şi zigomatic, şi ramurile ganglionare către ganglionul pterigopalatin. Nervul infraorbital pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară, iar apoi trece în canalul infraorbital al maxilei, unde se ramifică în ramurile alveolare superioare, care în interiorul maxilei formează plexul dentar superior. Ieşind din canal prin orificiul infraorbital de pe faţa anterioară a maxilei, acest nerv inervează pielea feţei de la fanta palpebrală până la orificiul bucal, În fosa pterigopalatină nervul maxilar este legat de ganglionul parasimaptic pterigolapalatin. Prelungirile neuronilor acestui ganglion în componenţa ramificaţiilor terminale ale ramurii a doua a nervului trigemen se îndreaptă spre glandele mucoasei cavităţilor nazală şi bucală şi spre glanda lacrimală. Ramura a treia – nervul mandibular iese din craniu în fosa infratemporală prin orificiul oval şi acolo se ramifică. Ramurile motorii inervează muşchii masticatori, muşchiul milohioidian, venterul anterior al muşchiului digastric, muşchiul tensor al vălului palatin şi muşchiul tensor al
  • 290.
    290 timpanului. Ramurile senzitiveformează patru nervi principali. Nervul buccinator inervează mucoasă obrazului; nervul lingual inervează 2/3 anterioare ale limbii. La acesta se asociază o ramură a nervului facial - coarda timpanului, constând din fibre gustative şi fibre parasimpatice. Fibrele gustative în componenţa nervului lingual inervează papilele gustative, iar cele parasimpatice despărțindu-se de nervul lingual, se îndreaptă spre glandele submandibulară şi sublinguală, comutând prealabil în ganglionul submandibular, aflat alături de ele. Nervul alveolar inferior întră în canalul mandibulei, inervează dinţii şi gingiile arcadei inferioare, apoi iese prin orificiul mental şi inervează pielea din regiunea bărbiei. Nervul auriculotemporal inervează pielea pavilionului urechii, conductului auditiv extern şi a regiunii temporale. În componenţa acestui nerv intră fibre secretoare (parasimpatice), care comutează în ganglionul otic lângă orificiul oval şi inervează glanda parotidă. Nervul abductor Nervul abductor – n. abducens, este perechea a VI-a de nervi cranieni şi conţine fibre motorii, care pornesc din celulele nucleului, aflat în tegmentul punţii. El trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi inervează muşchiul rect al globului ocular. Nervul facial Nervul facial - n.facialis, este perechea a VII –a de nervi cranieni. Sub această denumire sunt uniţi doi nervi: nervul facial propriu, format din fibre nervoase motorii, şi nervul intermediar alcătuit din fibre senzitive gustative şi fibre nervoase vegetative. Nucleele nervului facial sunt situate în limitele punţii şi bulbului rahidian. Ieşind la baza creierului la marginea posterioară a punţii lateral de olivă, nervul facial împreună cu cel intermediar şi vestibulocohlear pătrunde în conductul auditiv intern. În interiorul temporarului nervul facial se amplasează în canalul omonim şi părăseşte acest os prin orificiul stilomastoidian. În interiorul canalului nervul facial lansează următoarele ramuri: - Nervul pietros mare, format din fibre preganglionare parasimpatice. Este situat în canalul omonim şi duce fibre parasimpatice spre ganglionul pterigopalatin; - Horda timpanică este formată din fibre preganglionare parasimpatice şi fibre senzitive (gustative). Ramificaţiile periferice ale acestor neurocite se termină cu receptori gustativi în tunica mucoasă a două treimi anterioare ale limbii şi ale palatului moale. Horda timpanică părăseşte nervul facial înainte de ieşirea lui prin orificiul stilomastoidian, trece în cavitatea timpanică (aici nu dă ramificaţii) şi apare la exterior prin fisura pietrotimpanică. Apoi horda timpanică se îndreaptă anteroinferior şi aderă la nervul lingual. - Nervul scăriţei – inervează muşchiul scăriţei din cavitatea timpanică. După ieşirea din orificiul stilomastoidian nervul facial dă ramuri motorii pentru muşchii mimici ai capului şi muşchii gâtului. Nervul vestibulocohlear Nervul vestibulocohlear – n.vestibulocochlearis, este perechea a VIII –a de nervi cranieni şi este format din fibre nervoase senzitive care aferentează de la organul auditiv şi static. Pe faţa anterioară a creierului nervul iese posterior de punte, lateral de rădăcina nervului facial. Apoi nervul pătrunde în conductul auditiv intern, unde se divide în partea vestibulară şi cohleară respectiv celor doi ganglioni omonimi. Corpurile neurocitelor ce alcătuiesc partea vestibulară a nervului vestibulocohlear se găsesc în ganglionul vestibular, care este situat pe fundul conductului auditiv intern. Apofizele periferice ale acestor celule se termină cu receptori în labirintul membranos al urechii interne. Apofizele
  • 291.
    291 centrale ale neurocitelorganglionului vestibular sunt emergente spre nucleii omonimi aflaţi în aria vestibulară a fosei romboide, formând partea vestibulară a nervului vestibulocohlear. Partea cohleară a nervului vestibulocohlear este formată de apofizele centrale ale neurocitelor ganglionului cohlear (ganglionul spiral al melcului), situat în canalul spiral al melcului. Apofizele periferice ale neurocitelor acestui ganglion se termină în organul spiral din ductul cohlear, iar cele centrale ajung nucleii respectivi aflaţi în bulbul rahidian, proiectate aici pe aria vestibulară a fosei romboide. Nervul glosofaringian Nervul glosofaringian – n.glossopharyngeus, este perechea a IX-a de nervi cranieni şi prezintă un nerv mixt, care conţine fibre motorii, senzitive şi parasimpatice. Nucleele acestui nerv, împreună cu nucleele perechii a X-a, sunt situate în bulbul rahidian. Nervul glosofaringian iese din craniu prin orificiul jugular, în regiunea căruia se află doi ganglioni ai săi (superior şi inferior), de la care porneşte porţiunea lui senzitivă. Fibrele lui motorii participă la inervaţia muşchilor faringelui; fibrele senzitive, printre care se află şi fibre gustative, inervează mucoasa din treimea posterioară a limbii şi partea posterioară a faringelui. Fibrele parasimpatice sunt fibre secretoare ale glandei parotide. Nervul vag Nervul vag – n. vagus, este perechea X-a de nervi cranieni şi este un nerv mixt, care are fibre nervoase senzitive, motorii şi vegetative. Comparativ cu alţi nervi cranieni, nervul vag are un teritoriu imens de inervaţie. Fibrele emergente de la nucleul vegetativ sunt în majoritate şi asigură inervaţia parasimpatică a organelor gâtului, a cavităţii toracice şi abdominale. Fibrele acestui nerv eferentează impulsuri ce încetinesc palpitaţiile inimii, dilată vasele, reflector reglează tensiunea sangvină, stenozează bronhiile, fortifică peristaltismul şi relaxează sfincterele intestinului, intensifică secreția glandelor tractului gastrointestinal. Nucleele nervului vag şi nucleele nervului glosofaringian sunt situate în bulbul rahidian. Topografic nervul vag se împarte în 4 porţiuni: craniană, cervicală, toracică şi abdominală. Nervul vag iese din craniu prin orificiul jugular în regiunea căruia se află ganglionul superior şi ceva mai jos – ganglionul inferior al acestui nerv, de unde pornesc fibrele lui senzitive. În regiunea gâtului nervul vag trece alături de artera carotidă comună şi vena jugulară internă, astfel formând fasciculul vasculonervos al gâtului. În cavitatea toracică ambii nervi vagi coboară de-a lungul esofagului formând aici plexuri şi trec împreună prin hiatul esofagian al diafragmului în cavitatea abdominală, unde se despart: nervul vag stâng trece pe suprafaţa anterioară a stomacului, iar nervul vag drept – pe suprafaţa posterioară. Ramurile terminale ale nervilor vagi ajung în cavitatea abdominală până la ganglionii plexului celiac şi împreună cu nervii simpatici, formând plexuri pe artere, trec la organe. În pereţii organelor fibrele parasimpatice ale nervilor vagi ajung până la ganglionii plexurilor intraorganice, de la care se desprind fibre parasimpatice. Acestea inervează muşchii netezi ai organelor interne, miocardul şi glandele ( fibrele secretoare). Fibrele senzitive conduc impulsurile de la organele interne, de la regiunea posterioară a pahimeningelui cerebral şi de la urechea externă. Fibrele motorii ale nervilor vagi inervează muşchii striaţi ai faringelui, vălului palatin şi laringelui. Nervul accesor Nervul accesor – n. accesorius, este perechea a XI – a de nervi cranieni şi este un nerv motor. Nucleele lui se află în bulbul rahidian şi în segmentele superioare ale măduvei spinării. Acest nerv coboară din craniu împreună cu perechile IX şi X prin orificiul jugular şi inervează muşchii sternocleidomastoidian şi trapez. Nervul hipoglos
  • 292.
    292 Nervul hipoglos –n. hypoglossus, este perechea a XII –a de nervi cranieni şi este un nerv motor. Nucleul lui se află în bulbul rahidian. Nervul hipoglos iese din craniu prin canalul nervului hipoglos din osul occipital şi inervează muşchii limbii. Nervul hipoglos împreună cu fibrele plexului cervical participă la formarea ansei cervicale. Anatomia sistemului nervos vegetativ Centrii nervoşi vegetativi şi legătura lor cu efectorii Centrii nervoşi aflaţi în relaţie cu organele vegetative a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ. În cadrul sistemului nervos vegetativ deosebim, structural şi funcţional, un sistem nervos simpatic şi unul parasimpatic. Cele mai multe organe primesc o inervaţie vegetativă dublă şi antagonistă. În alte organe, simpaticul şi parasimpaticul exercită efecte de acelaşi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calitativ. Există, de asemenea, organe asupra cărora numai unul din sisteme are efect. La baza activităţii sistemului nervos vegetativ stă reflexul, care se desfăşoară pe baza arcului reflex vegetativ. Structura arcului reflex vegetativ diferă de cea a sistemului nervos somatic. În arcul reflex al sistemului nervos vegetativ calea eferentă constă nu dintr-un singur neuron, ci din doi. În ansamblu , arcul reflex vegetativ (simplu) constă din 3 neuroni. Primul segment al arcului reflex este reprezentat prin neurocitele senzitive, corpurile cărora sunt situate în ganglionii spinali sau în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. Apofizele periferice ale acestor neurocite încep în organe şi ţesuturi cu terminaţiuni senzitive – receptori. Apofizele centrale, în componenţa rădăcinilor posterioare ale măduvei spinării, sau a rădăcinilor senzitive ale nervilor cranieni se îndreaptă spre nucleii respectivi ai măduvei spinării şi encefal. Segmentul al doilea al arcului reflex este eferent, deoarece conduce impulsuri de la măduva spinării şi encefal spre organul efector. Această cale eferentă a arcului reflex vegetativ constă din doi neuroni. Primul din aceşti neuroni (al doilea din arcul reflex în ansamblu ) este situat în nucleii vegetativi ai sistemului nervos central. Acest neurocit poate fi numit intercalar, deoarece efectuează legătura segmentului senzitiv ( aferent) cu cel eferent (efector). Neurocitul efector prezintă cu sine neurocitul al treilea al arcului reflex vegetativ. Corpurile neurocitelor efectorii (trei) se află în ganglionii periferici ai sistemului nervos vegetativ (lanţul simpatic, ganglionii vegetativi ai nervilor cranieni, ganglionii plexurilor vegetative). Apofizele acestor neuroni se îndreaptă spre organe şi ţesuturi în componenţa nervilor organici vegetativi sau a celor micşti. Neurofibrele postganglionare se termină în muşchii netezi, glande şi alte ţesuturi cu terminaţiuni nervoase respective. Sistemul nervos vegetativ formează, la nivelul diferitelor viscere, plexuri vegetative mixte, simpatico – parasimpatice. Aceste plexuri sunt situate la cap şi la gât (plex ciliar, plex faringian, plex laringian, tiroidian, paratiroidian), în torace (plex cardiac, bronhopulmonar, esofagian), în abdomen (plex celiac, plex lombo – aortic) şi în pelvis (plex hipogastric).
  • 293.
    293 Fig.76. Sistemul nervosvegetativ. A-porţiunea parasimpatică a sistemului nervos vegetativ; B- porţiunea simpatică a sistemului nervos vegetativ. Centrii sistemului nervos vegetativ Centrii sistemului nervos simpatic se află în coarnele laterale ale măduvei C8, T1 – T12 şi L1 – L2, deci în măduva cervicală inferioară, toracală şi lombară superioară. Centrii sistemului parasimpatic sunt situaţi în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral, cât şi în măduva sacrală S2 – S4, unde se descrie nucleul parasimpatic pelvin. Nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral sunt: - Nucleul autonom al nervului III (oculomotor), situat în mezencefal. Fibrele parasimpatice preganglionare din acest nucleu întră în nervul III (oculomotor) şi apoi îl părăsesc îndreptându-se spre ganglionul ciliar, unde face sinapsa cu fibrele postganglionare care ajung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar. - Nucleul lacrimal din punte îşi transmite fibrele parasimpatice preganglionare în nervul VII, pe care apoi îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul pterigopalatin, unde fac sinapsa cu fibrele postganglionare care ajung la glanda lacrimală, glandele mucoasei nazale şi palatine. - Nucleul salivator superior se găseşte în punte, imediat sub precedentul. Fibrele preganglionare pătrund, de asemenea, în nervul VII, pe care apoi îl părăsesc pentru a face sinapsa cu fibrele postganglionare, în ganglionul submandibular. Fibrele postganglionare asigură inervaţia secretorie a glandelor submandibulară şi sublinguală. - Nucleul salivator inferior se află în bulb. Fibrele preganglionare pătrund în nervul IX, după care îl părăsesc, îndreptându-se spre ganglionul otic, făcând sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie la glanda parotidă. - Nucleul dorsal al vagului (cardio-pneumo-enteric) este situat în bulb, sub nucleul salivator inferior. Fibrele preganglionare pătrund în nervul vag, apoi îl părăsesc, făcând sinapsă în diferiţi ganglioni (ganglionii plexului cardiac, ganglionii din plexul pulmonar şi cei din plexul celiac) cu fibre postganglionare care se distribuie la aparatele cardiovascular şi respirator, la esofag, stomac, intestin subţire, cec, colon ascendent şi colon transvers. Sinapsa dintre fibrele pre-şi postganglionare se face în plexul cardiac pentru aparatul
  • 294.
    294 cardiovascular, în plexulbronhopulmonar pentru aparatul respirator şi în plexurile submucos şi mienteric pentru tubul digestiv. -Parasimpaticul pelvin îşi are originea în măduva sacrală (S2 – S4) de unde pleacă fibrele preganglionare care întră în nervii pelvici. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie la colonul descendent, sigmoid, rect, la aparatul excretor şi la organele genitale interne. Căile sistemului nervos vegetativ Simpaticul îşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paravertebrale. Parasimpaticul cranian împrumută calea unor nervi cranieni , III, VII, IX, X, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici. Lanţurile simpatice paravertebrale sunt două lanţuri de ganglioni situaţi de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi legaţi între ei prin ramuri interganglionare, care merg de la un ganglion la altul. Ganglionii paravertebrali sunt legaţi şi cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Prin ramura comunicantă albă trece fibra preganglionară, iar prin ramura comunicantă cenuşie fibra postganglionară. La nivelul ganglionilor paravertebrali are loc sinapsa între fibra simpatică preganglionară şi cea postganglionară care ajunge la nivelul diferitelor organe. În regiunea cervicală, lanţul simpatic prezintă trei ganglioni: superior, mijlociu şi inferior. Cel mai adesea ganglionul inferior este unit cu primul ganglion toracal, rezultând ganglionul stelat. Fibrele postganglionare de la nivelul acestor trei ganglioni merg la nivelul viscerelor de la cap şi gât (corpul ciliar, glandele salivare, laringe, faringe, tiroidă, paratiroidă) şi la torace, la cord (cei trei nervi cardiaci, câte unul din cei trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu şi inferior). În regiunea toracală sunt 12 ganglioni paravertebrali. Fibrele postganglionare de la primii patru ganglioni toracali (T1-T4) se distribuie la trahee, bronhii, plămâni, esofag, aortă. De la ganglionii T5-T8 pleacă nervul splanhnic mare, iar de la T10-T12 pleacă nervul splanhnic mic. Ambii nervi conţin însă fibre preganglionare şi, după ce străbat diafragma, sfârşesc în plexul celiac din abdomen. Fibrele simpatice aduse prin cei doi nervi splanhnici se distribuie la organele din abdomen (tubul digestiv, glandele anexe şi rinichi). În regiunea lombară şi sacrală sunt câte patru ganglioni. Fibrele postganglionare ajung la organele din pelvis. Locul sinapsei între fibra preganglionară şi fibra postganglionară În cazul sistemului simpatic, sinapsa între fibra pre-şi postganglionară are loc în ganglionii paravertebrali, aparţinând lanţurilor simpatice. Deoarece aceşti ganglioni sunt situaţi foarte aproape de măduva spinării, fibra preganglionară este foarte scurtă, fiind foarte aproape de organul respectiv. Mediatorii chimici La ambele sisteme, între fibra preganglionară şi cea postganglionară se eliberează acelaşi mediator chimic: acetilcolina. La sistemul simpatic, la capătul periferic al fibrei postganglionare, acolo unde acesta ia contact cu organul efector, se eliberează noradrenalina, iar în cazul parasimpaticului, la capătul periferic al fibrei postganglionare, unde acesta ia contact cu organul efector, se eliberează acetilcolina.
  • 295.
    295 Plexurile vegetative Plexurile vegetativereprezintă locuri de întâlnire între fibrele simpatice venite din lanţul ganglionar paravertebral cu fibrele parasimpatice ce-şi au originea în centrii parasimpaticului cranian şi sacral. Plexurile vegetative sunt traversate de fibre simpatice postganglionare amielinice, care sunt mai numeroase, cât şi de fibre parasimpatice preganglionare mielinice, care fac sinapsa cu fibrele postganglionare parasimpatice la nivelul plexurilor vegetative. Cele mai importante plexuri vegetative se află la nivelul extremităţii cefalice, în torace şi în cavitatea abdominală. Plexuri vegetative la nivelul extremităţii cefalice. Plexul previsceral al globului ocular este format din fibre parasimpatice din nc.accesor (autonom) al nervului oculomotor care au rol iridoconstrictor şi fac sinapsa în plex cu fibrele postganglionare, cât şi din fibre simpatice cu originea în cornul lateral al măduvei spinării C8- T12. Aceste fibre au efect iridodilatator şi trec prin plexul previsceral al globului ocular. Plexul lacrimal este format din fibre parasimpatice provenite din nucleul lacrimal şi aduse în plex prin nervul facial. Aceste fibre fac sinapsa cu fibrele postganglionare care se distribuie apoi la glanda lacrimală, la glandele mucoasei bucale şi nazale. Fibrele simpatice provin din plexul carotid (plex simpatic situat în jurul arterei carotide) şi nu fac sinapsa în plex. Plexul parotidian este format din fibre parasimpatice, provenite din nucleul salivator inferior prin nervul glosofaringian, care fac sinapse în plex cu fibrele postganglionare. Acestea se distribuie glandei parotide. Fibrele simpatice sunt fibre de tranzit, nu face sinapsă şi provin din plexul carotid. Plexul submandibular şi sublingual. Fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator superior şi pătrund în nervul facial. Aceste fibre parasimpatice preganglionare fac sinapsa în plex cu fibrele postganglionare care ajung la glanda submandibulară şi sublinguală. Prin plex trec fibre simpatice, de tranzit, care nu fac sinapsa şi provin din plexul carotic. Plexul carotic este un plex format numai din fibre simpatice care sunt fibre postganglionare. Acestea fac sinapsa cu fibrele preganglionare în ganglionul simpatic cervical superior. Plexul faringian este format din fibre parasimpatice provenite din nervul glosofaringian şi vag, cât şi din fibre simpatice venite din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul faringian se află pe pereţii laterali ai faringelui. Plexul laringian este format din fibre parasimpatice provenite din n. vag şi din fibrele simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul tiroidian este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical mijlociu şi din ganglionul simpatic cervical superior. Plexul timic este format din fibre simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical inferior. De remarcat că în plexul tiroidian şi în cel timic nu există fibre parasimpatice. Plexuri vegetative în torace Plexul cardiac este localizat sub crosa aortei şi este format din ramuri provenite din simpaticul cervical (din cei trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu şi inferior), cât şi din ramuri provenite din simpaticul toracal superior (T1-T4), la care se adaugă ramuri parasimpatice provenite din nervul vag. Plexul cardiac conţine un ganglion vegetativ, ganglionul descris de Wriesberg. Ramurile plexului cardiac se distribuie miocardului. Fibrele simpatice exercită efecte stimulatoare asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca efect diminuarea activităţii cordului şi determină coronaroconstricţie.
  • 296.
    296 Plexul bronhopulmonar seaflă inclus în pediculul pulmonar şi este format din ramuri ale lanţului simpatic toracal superior ( T1-T4) la care se adaugă ramuri cu origine în nervul vag. În structura plexului bronhopulmonar există şi ganglioni vegetativi. Ramurile plexului bronhopulmonar se distribuie arborelui bronşic şi vaselor pulmonare. Fibrele simpatice au efect bronhodilatator şi vasoconstrictor, iar cele parasimpatice au efect bronhoconstrictor şi vasodilatator. Plexuri vegetative din cavitatea abdomino-pelvină Plexul celiac (plexul solar). Este situat anterior de aorta abdominală, în vecinătatea originii trunchiului celiac şi arterei mezenterice superiore, între mica curbura a stomacului şi faţa inferioară a ficatului. Rezultă din unirea nervilor splanhnini care provin din lanţul simpatic toracal (T5-T12) şi din ramurile terminale ale nervului vag stâng (posterior). În structura plexului celiac se găsesc o serie de ganglioni: ganglionii semilunari (stâng şi drept), ganglionii mezenterici şi aorticorenali. Ramurile desprinse din plexul celiac inervează viscerele abdominale prin intermediul unor plexuri care merg de-a lungul ramurilor viscerale ale aortei abdominale (plex hepatic, plex gastric, plex splenic, plex duodeno-pancreatic, plex mezenteric superior şi inferior, plex renal, testicular şi, respectiv, ovarian). Plexul hipogastric. Este situat în bazin şi provine din nervii hipogastrici (ramuri ale lanţului simpatic, lombo-sacral) şi nervii pelvici, ramuri ale parasimpaticului sacral (S2-S4). Ramurile desprinse din plexul hipogastric se distribuie viscerelor din pelvis (rect, vezică urinară, uretră, uter, vagin, prostată, canal deferent, vezicule seminale, canal ejaculator), cât şi ţesutului erectil din organele genitale externe (corpii cavernoşi şi spongioşi ai penisului, bulbii vestibulari şi corpii cavernoşi ai clitorisului). Fiziologia sistemului nervos vegetativ Sistemul nervos vegetativ (SNV) reprezintă acea parte a sistemului nervos care reglează funcţia organelor interne, despre a căror activitate nu suntem conştienţi în mod obişnuit. Centrii vegetativi pot fi localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în periferie. Centrii vegetativi situaţi în porţiunea centrală exercită un control global al funcţiilor organelor, iar cei situaţi la periferie un control local. Centrii nervoşi vegetativi se clasifică în centri simpatici şi parasimpatici. Mecanismul fundamental de activitate a SNV este reflexul, care are însă unele particularităţi. Reflexul vegetativ este iniţiat, în principal, prin excitarea interoceptorilor, este polisinaptic, iar calea eferentă este formată din doi neuroni: un neuron numit preganglionar, situat în SNC, şi un neuron numit postganglionar, situat în periferie, într-un ganglion vegetativ. Cele două componente ale SNV se deosebesc prin sediul acestui ganglion vegetativ: în cazul SNV simpatic, ganglionul este situat la distanţă de organul inervat (de cele mai multe ori în imediata apropiere a măduvei spinării), în timp ce ganglionul vegetativ parasimpatic se găseşte chiar în organul inervat. Fiecare organ are dublă inervaţie vegetativă, simpatică şi parasimpatică, cu efecte în general antagonice asupra funcţiei sale. Dacă simpaticul stimulează o anumită funcţie a unui organ, parasimpaticul o inhibă şi invers. Acţiunile specifice ale nervilor vegetativi sunt mediate de substanţe eliberate la nivelul terminaţiilor nervoase din organe. Astfel, din terminaţiunile nervoase ale SNV simpatic se eliberează noradrenalina şi în mai mică măsură adrenalina, iar din cele ale SNV parasimpatic se eliberează acetilcolina. Este important de reţinut faptul că mediatorii chimici (ajunşi la nivelul organelor pe cale sangvină) produc acelaşi efecte cu ale stimulării SNV corespunzător. Efectele stimulării simpaticului se manifestă după cum urmează: Asupra globului ocular: -dilată pupila (midriază) prin contracţia muşchilor netezi radiari ai irisului;
  • 297.
    297 -relaxează muşchii circulariai irisului; -produce uşoară relaxare a muşchilor ciliari ai irisului, pentru vederea la distanţă, fără acomodare. Asupra glandelor exocrine (lacrimale, nazale, parotide, submandibulare, gastrice, pancreas); -produce vasoconstricţia, urmată de scăderea secreţiei acestora; -determină secreţie salivară vâscoasă. Asupra glandelor sudoripare: - secreţie abundentă, cu precizarea că, în acest caz, mediatorul chimic al simpaticului este acetilcolina. Asupra inimii: - creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, având ca efect creşterea debitului cardiac. Asupra vaselor sangvine (în principal arteriole): - produce vasoconstricţia la nivelul arteriolelor din tegument, din viscerele abdominale şi parţial din muşchii striaţi; efectele sunt mobilizarea sângelui de rezervă şi hipertensiune arterială; -produce vasodilataţie la nivel cerebral, la nivelul coronarelor şi în cea mai mare parte a muşchilor striaţi. Asupra plămânilor: -produce bronhodilataţie; -produce uşoară constricţie a vaselor sangvine. Asupra tubului digestiv: -reduce peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale; -creşte tonusul sfincterelor; -produce glicogenoliza hepatică; -relaxează musculatura vezicii biliare şi a căilor biliare. Asupra tractului urinar: - reduce debitul şi secreţia de renină; - produce uşoară relaxare a detrusorului; - realizează contracţia muşchiului din trigonul vezical (sfincterul vezical intern). Alte efecte ale stimulării SNV simpatic sunt: produce ejacularea, stimulează coagularea sângelui, stimulează procesele catabolice (glicogenoliză hepatică şi musculară cu creşterea glicemiei, lipoliză cu creşterea lipemiei), creşte rata metabolismului bazal cu până la 100%, având astfel un rol important în termogeneză (la care participă şi centrii simpatici superiori din diencefal, care reglează şi secreţia glandei medulosuprarenale), determină contracţia muşchilor erectori ai firului de păr, creşte activitatea mentală. Efectele stimulării parasimpaticului se manifestă astfel: Asupra globului ocular: -mioză (micşorarea pupilei), prin contracţia muşchilor circulari ai irisului; -contractă muşchii ciliari, favorizând acomodarea cristalinului pentru vederea de aproape. Asupra glandelor exocrine (nazale, lacrimale, parotide, submandibulare, gastrice, pancreas): -produce vasodilataţia, urmată de secreţie glandulară abundentă, bogată în enzime (acolo unde e cazul). Asupra glandelor sudoripare: -produce secreţie la nivelul palmelor. Asupra inimii: -scade frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului; -produce vasodilataţia coronară. Asupra plămânilor: -produce branhoconstricţie; -se pare că produce dilataţia vaselor sangvine. Asupra tubului digestiv:
  • 298.
    298 -creşte peristaltismul intestinalşi tonusul musculaturii netede intestinale; -relaxează sfincterele (de cele mai multe ori); -produce uşoară glicogeneză; -contractă musculatura netedă a vezicii biliare şi a căilor biliare. Asupra tractului urinar: -contractă detrusorul; -relaxează sfincterul vezical intern (neted). Alte efecte ale stimulării SNV parasimpatic duc la intensificarea proceselor anabolice, cu reducerea consumului energetic. De menţionat, că stimularea parasimpaticului nu are nici un efect asupra debitului urinar, asupra arteriolelor din viscerele abdominale, musculare şi din tegument şi nici asupra coagulării sângelui, asupra metabolismului bazal sau a muşchilor piloerectori. Hipotalamusul coordonează cele două inervaţii vegetative ale organismului. Excitarea hipotalamusului anterior duce la creşterea tonusului parasimpatic, iar a celui posterior la creşterea tonusului simpatic. Între reacţiile vegetative şi activitatea psihosomatică a individului există o coordonare strânsă, realizată la nivelul scoarţei cerebrale. Impresiile interoceptive de la nivelul viscerelor pot modifica tonusul funcţional cortical, iar actele psihice emoţionale sau activitatea motorie voluntară sunt însoţite de modificări corespunzătoare în activitatea aparatului cardiovascular, digestiv etc., reprezentând expresia vegetativă a emoţiilor. Neurotransmiţătorii Cercetările privind transferul chimic de informaţie la nivelul sinapselor s-au extins treptat şi în sistemul nervos central, punându-se bazele neurochimiei creierului, care a reuşit să determine structura moleculară a substanţelor neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare şi a stabilit etapele biochimice ale transmiterii sinaptice. Aceste etape sunt: 1. Sinteza în pericarion a neurotransmiţătorului. 2. Transportul şi depozitarea acestuia în veziculele sinaptice din terminaţiile axonale. 3. Eliberarea neurotransmiţătorului în fanta sinaptică prin exocitoză sub influenţa impulsului nervos. 4. Cuplarea neurotransmiţătorului cu receptorii de pe membrana postsinaptică. 5. Inactivarea neurotransmiţătorului prin procese enzimatice sau de recaptare. Substanţele neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare au fost evidenţiate printr-o serie de metode ca: microscopia de fluorescenţă, autohistiografia prin marcare cu radioizotopi, microscopia electronică, tehnici de imunocitochimie bazate pe specificitatea anticorpilor faţă de enzime ce mediază transmiterea sinaptică. Datorită acestor metode s-au descoperit până astăzi peste 60 de substanţe neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare care au fost clasificate în patru grupuri mari: neuropeptide, monoamine biogene, aminoacizi, mediatori nonpeptidergici. Neuropeptide Neuropeptidele sunt abundente atât în sistemul nervos central cât şi periferic. Multe sunt de asemenea prezente în ţesuturi nonneurale, în mod particular în axul gastro-entero-pancreatic şi în alte sisteme endocrine. Neuropeptidele alcătuiesc mai multe familii, fiecare familie prezentând gene precursoare comune şi similarităţi structurale şi funcţionale. Spre deosebire de alte substanţe neurochimice, neuropeptidele nu sunt sintetizate în terminaţiunile nervoase, ci în corpii celulari neuronali din ARN- mesager. Atât sistemele de proiecţie difuză, cât şi cele localizate folosesc ca mediatori neuropeptide. Neuropeptide frecvent coexistă cu alţi neurotransmiţători, inclusiv cu alte neuropeptide (în neuronii hipotalamici), cu monoamine ( acetilcolina, în sistemul difuz al trunchiului cerebral), sau cu aminoacizi (GABA, în neuronii striaţi sau corticali).
  • 299.
    299 Monoamine biogene Aceste substanţe,numire frecvent amine biogene datorită importanţei lor în fiziologia sistemului nervos central, sunt reprezentate de: catecolamine (noradrenalina, adrenalina şi dopamina), indolamine, serotonina (5-hydroxytryptamine) şi histamina. Aminoacizi Aminoacizii sunt cei mai abundenţi neurotransmiţători din sistemul nervos central şi sunt reprezentaţi de: glutamat, aspartat, glicină, GABA ( acid g- aminobutiric), taurina. Din punct de vedere funcţional, aminoacizii pot fi împărţiţi în două categorii: excitatori şi inhibitori. Aminoacizii excitatori L – glutamatul şi L- aspatatul sunt neurotransmiţătorii utilizaţi de cei mai mulţi neuroni excitatori din sistemul nervos central. Aminoacizii inhibitori GABA, răspândit peste tot în sistemul nervos central, şi glicina, întâlnită în special în măduva spinării şi trunchiul cerebral, sunt mediatorii sinapselor inhibitorii în sistemul nervos central. Mediatorii non-peptidergici Mediatorii non-peptidergici sunt reprezentaţi de acetilcolină. Acetilcolina Acetilcolina este un neurotransmiţător important atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. Cel mai obişnuit efect al acetilcolinei în creier este excitaţia, realizată în mare măsură prin intermediul receptorilor muscarinici. Acetilcolina este, de asemenea, neurotransmiţătorul căilor parasimpatice postganglionare care inervează cordul, ţesutul glandular şi muşchii netezi viscerali, medierea efectelor realizându-se prin receptori muscarinici.
  • 300.
    300 Capitolul XI. Organele senzoriale. Anatomiaanalizatorilor Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale prin intermediul cărora, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă şi calitativă a excitanţilor din mediul extern şi intern, care acţionează asupra receptorilor. Excitaţiile propagate de căile senzitive determină, în ariile corticale senzoriale, formarea de senzaţii. Fiecare analizator este alcătuit din 3 segmente – periferic, intermediar, central. Segmentul periferic (receptorul) este o formaţiune specializată în lungul proces de evoluţie filogenetică. Receptorii pot percepe o anumită formă de energie din mediul extern sau intern, sub formă de excitaţii. Există trei categorii de receptori, după locul de unde preiau excitaţiile: - exteroreceptori, în raport cu mediul extern; - proprioreceptori sau receptori profunzi ai aparatului locomotor; - interoreceptori, situaţi în organele interne şi vase. După natura excitanţilor se descriu: mecanoreceptori, termoreceptori, fotoreceptori. După distanţa de la care acţionează excitanţii se disting: - receptori de contact (de exemplu, receptorii tactili); receptori de la distanţă, telereceptori (de exemplu, receptorul auditiv). Segmentul intermediar (de conducere) este format din căile nervoase prin care impulsul nervos ce conduce excitaţiile este transmis la scoarţa cerebrală. Căile ascendente sunt directe şi indirecte. Pe calea directă, cu sinapse puţine, impulsurile sunt conduse rapid şi proiectate într-o arie corticală specifică fiecărui analizator, iar pe calea indirectă (sistemul reticular ascendent activator) impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical, în mod difuz şi nespecific. Segmentul central este reprezentat de aria din scoarţa cerebrală la care ajunge calea de conducere şi la nivelul căreia excitaţiile sunt transformate în senzaţii specifice. Analizatorul cutanat Pielea – cutis Pielea este un imens câmp receptor datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat care informează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact. În piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroşi, de presiune şi vibratori. Pielea sau tegumentul constituie acoperământul protector şi sensibil al organismului şi se continuă la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu mucoasele. Este alcătuită de la suprafaţă spre profunzime, din trei straturi : epidermul aflat în contact cu mediul extern, dermul şi hipodermul sau ţesutul subcutanat. Epidermul Este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă pătura germinativă, iar superficial pătura cornoasă. Pătura germinativă are în structura sa două straturi:
  • 301.
    301 - stratul bazal,situat pe o membrană bazală care-l desparte de derm, format dintr-un singur rând de celule cilindrice; - stratul spinos, format din 6-20 rânduri de celule poliedrice, care trimit unele spre celelalte prelungiri în formă de spini. Procesul de keratinizare sau transformare cornoasă începe chiar în regiunile superficiale ale acestui strat. Pătura germinativă se caracterizează prin faptul că celulele ei se divid activ, asigurând reînnoirea straturilor superficiale, justificând astfel denumirea. În plus, cele două straturi ale păturii germinative conţin pigment melanic, care este produs de celule speciale numite melanocite, localizate în derm. Pătura cornoasă este alcătuită din 3 straturi (cu structură pluristratificată): - stratul granular este format din celule turtite care conţin granulaţii de keratină; nucleii se fragmentează; la nivelul acestui strat, celulele epidermului încep să moară; - stratul lucid este format din celule turtite, clare, cu nucleu degenerat, cu multe granulaţii de keratină în citoplasmă; - stratul cornos conţine celule foarte turtite, citoplasma lor este marcată cu keratină, nucleii dispăruţi. Metabolismul acestor celule a încetat. Legăturile dintre celule slăbesc şi ele se desprind de la suprafaţa pielii. Celulele cornoase superficiale constituie stratul descuamativ şi sunt continuu înlocuite de celule provenite din straturile profunde ale epidermului. În epiderm nu pătrund vase, el fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul conţine, însă, terminaţii nervoase libere. Dermul Este o pătură conjunctivă densă, în care se găsesc vase de sânge şi limfatice, terminaţii nervoase şi anexe cutanate. Este format dintr-un strat spre epiderm, numit stratul papilar, şi un strat de hipoderm, numit stratul reticular. În stratul papilar se află papilele dermice, care sunt nişte ridicături tronconice. Pe suprafaţa degetelor, în palmă şi talpa piciorului, papilele sunt mai evidente şi formează nişte proeminenţe numite creste papilare, a căror întipărire dă amprente, cu importanţă în medicina legală. Stratul reticular este format din ţesut conjunctiv dens, fibre şi fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare. Hipodermul Este considerat de unii autori drept strat profund al dermului. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase. Când celulele adipoase sunt abundente, constituie paniculi adipoşi. În hipoderm găsim bulbii foliculari piloşi, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii Vater-Paccini. Anexele pielii sunt anexe cornoase şi glandulare. Anexele cornoase sunt reprezentate de firele de păr şi unghii. Anexele glandulare sunt: glandele sudoripare, sebacee şi glandele mamare. Firul de păr. Părul – pili Firul de păr prezintă o parte înfiptă oblic în piele, rădăcina şi o parte liberă, vizibilă, tulpina. La rădăcina firului de păr se află câte o glandă sebacee care unge firul de păr şi un muşchi erector al firului de păr, format din ţesutul muscular neted, cu inervaţie vegetativă (sistemul simpatic determină contracţia muşchiului erector al firului de păr). La baza rădăcinii firului de păr se găseşte o porţiune mai îngroşată, numită bulbul firului de păr, în care pătrund ţesut conjunctiv, vase de sânge şi nervi, care alcătuiesc laolaltă papila firului de păr. Celulele din care este format firul de păr, dispuse în straturi concentrice, sunt cheratinizate, alcătuind tecile firului de păr. În citoplasma lor se află pigment melanic, care este responsabil de culoarea firului de păr. Bulbul, papila şi tecile firului de păr formează foliculul pilos.
  • 302.
    302 Unghiile Unghia – unguis,constituie o lamă cornoasă, alcătuită din celule cheratinizate. Unghiile sunt situate pe feţele dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei falange. Înconjurate de şanţul unghiei, ele prezintă o parte vizibilă de culoare roză, numită corpul unghiei, şi o porţiune ascunsă sub piele, numită rădăcina unghiei. Între corpul unghiei şi rădăcină se află o zonă semilunară, albicioasă, numită lunula (nu există la cei din rasa neagră). Părţile moi pe care sunt aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei. Glandele sudoripare Sunt glande de tip tubular, foarte numeroase (2-3milioane), cu rol în a elabora sudoarea, lichid cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, în ceea ce priveşte substanţele minerale şi organice. Glandele sudoripare sunt în general, numeroase pe frunte , buze, axilă, palmă şi plantă. Extremitatea profundă a glandei, numită glomerul, este încolăcită şi situată în hipoderm. Glomerulul glandei sudoripare este înconjurat de capilare, din care glomerulul extrage apa şi substanţele nefolositoare pentru a forma sudoarea. Glomerulul este continuat din canalul excretor al glandei care străbate dermul şi apoi epidermul, unde capătă traiect spiralat, deschizându-se în final la suprafaţa pielii prin porul excretor. Glandele sebacee Sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr. Ele au rolul de a secreta o substanţă groasă, numită sebum, care unge pielea şi firul de păr. Dacă secreţia acestor glande este în cantitate mare, pielea şi firul de păr sunt grase (seboree), iar dacă este în cantitate mică sunt uscate ( ihtioză). Glandele mamare Sunt glande sebacee modificate şi evoluţia lor este legată de cea a organelor genitale feminine (vezi aparatul genital). Receptorii cutanaţi În piele există terminaţii libere şi încapsulate. Terminaţiile libere sunt arborizaţii dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite printre celulele epidermului. La om au fost descrise două varietăţi morfologice de terminaţii nervoase intraepidermice: reţeaua intraepidermică şi expansiunile iederiforme. Reţeaua intraepidermică este formată din fibre amielinice, situate în profunzimea epidermului, din care se desprind expansiuni nervoase ce se termină la suprafaţa celulelor sub forma unor butoni. Expansiunile iederiforme (discurile tactile Merkel) sunt reprezentate prin fibre mielinice provenite din plexul nervos din derm, care se termină sub forma unui coşuleţ în jurul unor celule epiteliale, clare. Reţeaua intraepidermică recepţionează excitaţiile dureroase, iar discurile tactile Merkel recepţionează stimulii tactili. Terminaţiunile încapsulate. Expansiunile nervoase încapsulate, denumite corpusculi senzitivi, sunt localizate în derm şi hipoderm şi cuprind în structura lor o capsulă şi o porţiune axială. Capsula, de natură conjunctivă, este formată din mai multe lame concentrice. Porţiunea axială este reprezentată de una sau mai multe fibre nervoase amielinice. După structura lor se deosebesc corpusculi lamelari şi nelamelari în formă de bulb sau helicoidală. În hipoderm se găsesc corpusculi lamelari, unii pentru sensibilitatea tactilă, corpusculii Vater-Paccini şi corpusculii Golgi – Mazzoni.
  • 303.
    303 În derm segăsesc corpusculi nelamelari, adaptaţi pentru sensibilitatea tactilă, corpusculii Meissner. Corpusculii Meissner sunt localizaţi în derm şi au formă ovoidală. Sunt formaţi dintr-o capsulă ce înveleşte o parte centrală. Centrul corpusculului cuprinde celule şi fibre nervoase. Fibrele nervoase sunt mielinice şi amielinice şi provin din plexul dermal. După intrarea în corpuscul toate devin amielinice, se ramifică printre celulele axului central, formând reţele ce se termină în buchet sau butoni pe celulele cu care fac sinapsa. Corpusculii Krause sunt localizaţi de asemenea, în derm. Au formă sferoidală. La exterior prezintă o capsulă sub care se află substanţa centrală care conţine o fibră nervoasă ramificată terminată în reţea. Această fibră nervoasă e înconjurată de 1-2 straturi de celule turtite. Corpusculii Vater – Paccini sunt corpusculi lamelari, foarte voluminoşi (pot fi văzuţi cu ochiul liber), localizaţi în special în hipodermul palmelor şi plantelor, precum şi în jurul cavităţilor articulare, la nivelul tendoanelor şi periostului. Capsula periferică este constituită din numeroase lamele ( 20-60) dispuse concentric. Fibra nervoasă, după intrarea în corpuscul, pierde teaca de mielină, străbate porţiunea print-o umflătură în contact cu celulele lamelare centrale. Corpusculii Golgi – Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater-Paccini, având dimensiuni mai mici, fiind localizaţi în special în dermul pulpei degetelor. Corpusculii Ruffini sunt localizaţi, de asemenea, în hipoderm, dar şi în dermul profund. Capsula lor este formată din 4-5 lame concentrice, constituite din celule turtite. Fibra nervoasă se găseşte în centrul ţesutului conjunctiv şi se divide, formând numeroase prelungiri terminate în butoni. Analizatorul kinestezic Desfăşurarea normală a activităţii motorii, analiza fină şi coordonarea precisă a mişcărilor necesită informarea permanentă a sistemului nervos central asupra poziţiei spaţiale a corpului, a diferitelor sale segmente şi, mai ales, asupra gradului de contracţie a fiecărui muşchi. Aceste informaţii sunt furnizate de receptorii aparatului vestibular, receptorii vizuali şi cutanaţi, dar şi de anumiţi receptori specifici care se află în aparatul locomotor. Receptorii analizatorului kinestezic, numiţi proprioreceptori, sunt situaţi în muşchi, tendoane, articulaţii, periost, ligamente. Receptorii chinestezici din periost şi articulaţii sunt corpusculii Vater-Paccini, identici cu cei din piele. Sunt sensibili la mişcări şi modificări de presiune. Corpusculii neurotendinoşi Golgi sunt situaţi în joncţiunea muşchi-tendon. Un corpuscul Golgi este alcătuit din mai multe fascicule tendinoase, formate din fibre puţin dense, scurte şi celule tendinoase mari şi numeroase. Fasciculele sunt înconjurate de o capsulă subţire conjunctivă, căptuşită de celule musculare. În corpuscul pătrund 1-3 fibre mielinice care, la intrare, pierd teaca de mielină şi se termină în formă de disc ce îmbracă fasciculele tendinoase. Terminaţiile nervoase libere se ramifică în toată grosimea capsulei articulare şi transmit sensibilitatea dureroasă articulară, cauzată de amplitudinea excesivă a mişcării. Fusurile neuromusculare sunt desiminate printre fibrele musculare striate, faţă de care se află în paralel. Sunt excitate de tensiunea dezvoltată în timpul contracţiei musculare. Fusurile neuromusculare sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate, numite fibre infuzoriale, conţinute într-o capsulă conjunctivă. Fibrele musculare infrafuzoriale sunt de două tipuri: fibre cu sac nuclear şi fibre cu lanţ nuclear. Fibrele cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă două aspecte diferite: spre polii fibrei, în zonele polare, striaţiunile se păstrează, iar nucleii se află în şir central. Porţiunea centrală a fibrei (zona ecuatorială) este mult dilatată, fără striaţiuni, necontractilă şi conţine 40-50 nuclei. Fibrele cu lanţ nuclear, subţiri şi scurte au calibru uniform, păstrează striaţiunile pe tot traiectul, iar nucleii sunt aşezaţi în şir pe toată lungimea lor. Conţin miofibrile mai puţin numeroase. Fusurile au inervaţie senzitivă şi motorie. Inervaţia senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal. Unele dintre aceste terminaţii dendritice se numesc
  • 304.
    304 anulospirale şi serulează în jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, altele, numite ,, în floare”, se termină pe ecuatorul fibrelor cu lanţ nuclear. Inervaţia motorie este asigurată de axonii neuronilor γ din cornul anterior al măduvei. Aceşti axoni ajung la partea periferică a fibrelor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe care le contractă, determinând întinderea porţiunii centrale, necontractile, ceea ce duce la excitarea fibrelor senzitive anulospirale şi a celor ,, în floare”. Excitarea acestor terminaţii senzitive din fusul neuromuscular se transmite neuronului α, ceea ce duce la contracţia fibrelor extrafusale ale muşchiului, determinând deci contracţia acestuia. Asupra neuronilor γ acţionează trei sisteme, cu origine supramedulară: corticospinal, vestibulospinal şi reticulospinal. Excitarea neuronului gama activează zonele polare ale fibrelor intrafuzoriale, care prin contracţie excită receptorul situat în porţiunea ecuatorială intrafuzorială. Impulsurile aferente de la proprioreceptori sunt conduse prin două căi: - pentru sensibilitatea kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu), prin fasciculele spinobulbare; receptorii acestor căi sunt corpusculii Golgi, Ruffini, Paccini şi terminaţiile nervoase libere; - pentru sensibilitatea proprioceptivă de control al mişcării (simţul tonusului muscular), prin fasciculele spinocerebeloase ventral şi dorsal. Receptorii acestei căi sunt fusurile neuromusculare. Analizatorul olfactiv Simţul mirosului (olfacţia) este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul său principal constă în a depista prezenţa în aer a unor substanţe mirositoare, eventual nocive, şi împreună cu simţul gustului de a participa la aprecierea calităţii alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive. Receptorii analizatori olfactivi sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale. Epiteliul mucoasei olfactive este format din celule de susţinere, celule bazale (cu înălţime mică) şi celule senzitive bipolare. Celulele senzitive bipolare reprezintă în acelaşi timp receptorul şi protoneuronul. Ele au dendrită scurtă şi groasă care pleacă de la polul apical, orientată prin celulele de susţinere, şi se termină cu o veziculă (buton olfactiv) prevăzută cu cili (10-20). Cilii au o mare densitate -10000/mm2 . Ei măresc suprafaţa receptoare a veziculelor care sunt adevărate traductoare fizico-chimice cu rol în codificarea mesajului olfactiv. Axonii celulelor bipolare pleacă de la polul bazal şi se înmănunchează pentru a forma nervii olfactivi (25-30) care străbat lama ciuruită a etmoidului şi se termină în bulbul olfactiv, făcând sinapsa cu neuronii mitrali multipolari de la acest nivel. Această sinapsă este de tip glomerular. Neuronii mitrali din bulbul olfactiv reprezintă cel de-al II-lea neuron al căii olfactive. Axonii lor formează tractul olfactiv care se termină prin trigonul olfactiv de la care pleacă stria olfactivă medială şi laterală, delimitând substanţa perforată anterioară. Axonii celui de-al II-lea neuron ajung la cortexul olfactiv primar (substanţa perforată anterioară şi nucleii septului pelucid). Prelungirile neuronilor din cortexul olfactiv primar se termină în aria entorinală (aria 28), care constituie cortexul olfactiv secundar. Analizatorul gustativ Simţul gustului are rol de a informa asupra calităţii alimentelor introduse în gură, dar intervine şi în declanşarea reflex necondiţionată a secreţiei glandelor salivare. Receptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentaţi de muguri gustativi, situaţi la nivelul papilelor gustative.
  • 305.
    305 Mugurii gustativi suntformaţiuni ovoidale formate din celule de susţinere şi celule senzoriale care sunt în număr de 5-20 pentru fiecare mugur gustativ. Fig. 77. Structura mugurilor gustativi. 1-papile fungiforme; 2-papile circumvalate; 3-muguri gustativi; 4-cil gustativ; 5-por gustativ; 6-epiteliul limbii; 7- mugure gustativ; 8-ţesut conjunctiv; 9-celulă gustativă; 10-celulă de susţinere; 11-celulă bazală; 12-fibră nervoasă senzorială. La polul apical al celulelor senzoriale se găseşte câte un microvil, care pătrunde în porul gustativ al mugurelui. La polul bazal al celulelor gustative sosesc terminaţii nervoase ale nervului facial, glosofaringian şi vag. Nervul facial, printr-o ramură a sa, coarda timpanului, preia excitaţiile gustative de la corpul limbii, nervul glosofaringian, excitaţiile de la rădăcina limbii, iar nervul vag preia excitaţiile din regiunea valeculelor (două depresiuni situate între rădăcina limbii şi epiglotă). Protoneuronul căii gustative se află în cazul nervului facial, la nivelul ganglionului geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior al n. IX şi X. Axonul primului neuron ajunge la nucleul solitar din bulb, unde se află cel de-al II-lea neuron al căii gustative. Axonul celui de-al II-lea neuron se încrucişează şi ajunge la talamus, unde se află cel de-al III-lea neuron. Axonul acestuia se proiectează în aria gustativă, plasată în partea inferioară a girului postcentral, în zona de proiecţie a feţei.
  • 306.
    306 Fig. 78. Zonelede percepţie gustativă ale limbii. 1-tonsile palatine şi linguale; 2-epiglota; 3-amar; 4-acru; 5-papilă valată; 6-sărat; 7-dulce. Analizatorul vizual Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical (atenţia). Analizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase, căile de transmitere şi zonele de proiecţie corticală, unde se face analiza şi sinteza informaţiilor. Globul ocular, de formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Între globul ocular şi peretele osos al orbitei se află o capsula adipoasă în care se găsesc muşchii extrinseci (striaţi ) ai globilor oculari. Globul ocular este format din trei tunici concentrice – externă, medie şi internă – şi din medii refringente.
  • 307.
    307 Fig. 79. Tunicileglobului ocular. 1-ora serata; 2-corpul ciliar, 3-camera posterioară; 4-camera anterioară; 5-corneea; 6-pupila; 7-cristalinul; 8-irisul; 9-zonula lui Zinn; 10-sclera; 11-muşchiul drept inferior; 12-corpul vitros; 13-discul optic; 14-retina; 15-foveea centrală; 16-artera centrală a retinei; 17-vena retiniană; 18-nervul optic; 19-muşchiul drept superior. Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anterior corneea. Între sclerotică şi cornee se află şanţul sclerocorneean, în profunzimea căruia se află şi canalul lui Schlemm prin care trece umoarea apoasă spre venele sclerei, unde excesul se va resorbi. Corneea este plasată în partea anterioară şi este mai puţin întinsă faţă de sclerotică. Este transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa fibre nervoase numeroase. Sclerotica, tunica opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular. Ea prezintă orificii pentru vasele sangvine şi limfatice, iar la nivelul polului posterior este perforată de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular ( lama ciuruită a sclerei). Sclerotica este constituită din ţesut conjunctiv dens. În faţa ei internă zona de tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare. Tunica medie, vasculară, este situată înăuntrul tunicii externe, fibroase, şi prezintă trei segmente care dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul. Coroida se întinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi corpul ciliar. În partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu având diametrul de 1.5 mm, prin care iese nervul optic. Acest orificiu corespunde lamei ciuruite a sclerei. Corpul ciliar se află imediat înaintea orei seratta şi prezintă, în structura sa, procesele ciliare şi muşchiul ciliar. Muşchiul ciliar este format din fibre musculare netede, unele radiare, altele circulare. Fibrele circulare sunt inervate de parasimpatic (nucleul autonom al nervului III ), iar fibrele radiare sunt inervate de simpatic. Muşchiul ciliar are un rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra cristalinului prin ligamentul suspensor ( zonula Zinn), care se inseră pe faţa externă a capsulei cristalinului. Procesele ciliare, în număr de 60-80, sunt alcătuite din aglomerări capilare; ele secretă umoarea apoasă. Irisul este o diafragmă în faţa anterioară a cristalinului; în mijloc, prezintă un orificiu numit pupilă. Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul. Din punct de
  • 308.
    308 vedere structural, irisulapare format din mai multe straturi, care dinspre partea anterioară spre partea posterioară sunt: - Epiteliul anterior, format dintr-un singur rând de celule poligonale. - Stroma irisului, bogată în celule pigmentare realizează culoarea brună, în timp ce o cantitate mică de pigment determină culoarea albastră. În stroma irisului, în jurul orificiului pupilar se găsesc fibre musculare netede orientate circular (sfincterul pupilei) şi radial (dilatatorul pupilei). Aceşti doi muşchi, împreună cu muşchiul ciliar, constituie musculatura intrinsecă a ochiului. Muşchiul sfincter este inervat de fibre parasimpatice provenite din nucleul autonom al nervului III, iar muşchiul dilatator de fibre simpatice care provin din cornul lateral al măduvei C8-T2 (centrul iridodilatator). - Epiteliul posterior, format dintr-un singur rând de celule, abundent încărcate cu pigment. Irisul are rolul unui diafragm şi permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte la retină. Tunica internă este reprezentată de retină. Ea este membrana fotosensibilă, responsabilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi în influx nervos. Din punct de vedere morfologic şi funcţional se disting două regiuni: retina vizuală sau partea optică şi retina oarbă (pata oarbă), fără rol în fotorecepţie numită şi retina iridociliară, datorită raporturilor ei cu irisul şi corpul ciliar. Retina optică se întinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante: - Pata galbenă, situată în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc mai multe conuri decât bastonaşe. În centrul petei galbene se află o adâncitură de 1.5 mm 2 - foseta centrală - în care se găsesc numai conuri. - Pata oarbă, situată medial şi inferior de pata galbenă, reprezintă locul de ieşire a nervului optic din globul ocular şi de intrare a arterelor globului ocular. În pata oarbă nu există elemente fotosensibile. În structura retinei se descriu 10 straturi, în care se întâlnesc trei feluri de celule funcţionale, aflate în relaţii sinaptice, celule fotoreceptoare, cu prelungiri în formă de con şi de bastonaş, celule bipolare şi celule multipolare. În afară de acestea se mai găsesc celule de susţinere şi celule de asociaţie. Celulele cu bastonaşe sunt celule nervoase modificate, în număr de circa 125 milioane. Sunt mai numeroase spre periferia retinei optice, în pata galbenă (macula luteea) numărul lor este mic, iar în foseta centrală lipsesc. Bastonaşele sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la lumină slabă. Mai multe celule cu bastonaşe fac sinapsă cu o celulă bipolară şi mai multe celule bipolare fac sinapsă cu o celulă multipolară, deci la o celulă multipolară corespund circa 90-180 celule cu bastonaşe. Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase modificate, în număr de 6-7 milioane, sunt mai numeroase în macula luteea; în foseta centrală există numai celule cu conuri. Fiecare celulă cu con din foseta centrală face sinapsă cu o singură celulă bipolară, iar aceasta cu o singură celulă multipolară. Conurile sunt adaptate pentru vederea diurnă, colorată, la lumina intensă. Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. Aceste medii au rol de a refracta razele de lumină. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris şi corpul vitros. La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică, numită cristaloida. Cristalinul este menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care alcătuiesc ligamentul suspensor sau zonula lui Zinn. Cristalinul nu conţine vase sangvine, limfatice şi nervi, nutriţia sa făcându-se prin difuziune de la vasele proceselor ciliare. Umoarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr-o activitate secretorie a proceselor ciliare. Ea trece iniţial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată între iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare dintre iris şi cornee. De la acest nivel, prin canalul lui Schlemm, se resoarbe în venele sclerei. Între cantitatea de umoare apoasă formată şi cea resorbită în venele sclerei se menţine un echilibru constant, cu o presiune intraoculară normală de 23 mm Hg. Când se produce o
  • 309.
    309 obstrucţie în resorbţiaei la nivelul venelor sclerei, presiunea intraoculară creşte prin formarea continuă normală a umoarei apoasei, provocând boala denumită glaucom. Corpul vitros are o formă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent. Ocupă camera posterioară situată înapoia cristalinului. La exterior este învelit de o membrană numită hialoidă. Mediile transparente ale ochiului au indice de refracţie foarte apropiat. Razele de lumină pătrund prin corneea transparentă în interiorul globului ocular, unde sunt reflectate conform legii refracţiei de către mediile refringente ale globului ocular, formându-se pe retină imaginea obiectului privit. Deoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va obţine o imagine reală răsturnată şi mai mică. Anexele ochiului Se împart în anexe de mişcare şi anexe de protecţie. Anexele de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai globului ocular, care spre deosebire de cei intrinseci sunt striaţi. Se descriu patru muşchi drepţi şi doi oblici. Muşchii drepţi au, în ansamblu formă de trunchi de con cu baza pe sclerotică şi cu vârful la nivelul unui inel fibros de la vârful orbitei (muşchiul drept superior, inferior, medial, lateral). Muşchii oblici se disting în superior şi inferior. Ei îşi au originea pe peretele superior şi inferior al orbitei. Mişcările globilor oculari sunt conjugate prin conlucrarea bilaterală a unui număr de muşchi. Mişcarea de lateralitate se efectuează prin contracţia dreptului extern de la un ochi, împreună cu dreptul intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se realizează prin contracţia ambilor muşchi drepţi interni, mişcarea în sus se realizează prin contracţia muşchilor drepţi superiori şi a celor oblici inferiori, mişcarea în jos prin contracţia drepţilor inferiori şi a oblicilor superiori. Nervul oculomotor (perechea a III ) inervează oblicul inferior şi toţi muşchii drepţi, exceptând dreptul lateral, nervul trohlear ( perechea a IV) inervează oblicul superior, iar nervul abducent (perechea a VI) inervează dreptul lateral. Anexele de protecţie sunt următoarele: sprâncenele, pleoapele, conjunctiva şi aparatul lacrimal. Calea optică Reprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual. Receptorii căii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri şi bastonaşe. Primul neuron se află la nivelul celulelor bipolare, iar al doilea neuron este reprezentat de celulele multipolare. Axonii neuronilor multipolari proveniţi din câmpul medial al retinei (câmpul nazal) se încrucişează formând chiasma optică, după care ajung în tractul optic opus. Axonii proveniţi din câmpul lateral al retinei (câmpul temporal ) nu se încrucişează şi trec în tractul optic de aceeaşi parte. Nervul optic conţine fibre de la un singur glob ocular, în timp ce tractul optic conţine fibre de la ambii ochi. Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat lateral), unde majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsa cu cel de-al III-lea neuron al cărui axon se propagă spre scoarţa cerebrală, şi se termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine, unde se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al analizatorului. Alte fibre ale tractului optic nu fac sinapsă în corpul geniculat, ci trec prin el şi în componenţa braţului colicular, ating coliculul superior al tectului mezencefalic. De la acest nivel, unele fibre merg spre nucleul vegetativ al nervului oculomotor, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor ajunge în muşchiul sfincter al pupilei (mioză), altele coboară în cornul lateral la măduvei C8 –T2 de unde pornesc fibre simpatice care vor ajunge la dilatatorul pupilei (midriază).
  • 310.
    310 Analizatorul vestibulo-cohlear Analizatorul auditiv(pentru auz) şi analizatorul vestibular (pentru poziţia corpului în repaus şi mişcare) sunt situaţi în urechea internă. Fiecare dintre ei are câte un nerv pentru a conduce excitaţiile: nervul acustic (cohlear) şi, respectiv nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibular se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se unesc şi formează perechea a VIII-a de nervi cranieni . Nervul vestibulo- cohlear se îndreaptă spre trunchiul cerebral, pătrunzând în trunchi prin şanţul bulbopontin. Analizatorul auditiv deţine la unele animale roluri importante legate de orientarea în spaţiu, pentru depistarea surselor de hrană şi a pericolelor, iar la om serveşte şi la perceperea vorbirii care stă la baza relaţiilor interumane. Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau succedându-se neregulat (zgomote). Produse prin condensări şi rarefieri ale aerului, undele sonore au trei proprietăţi fundamentale: intensitatea, determinată de amplitudine, înălţimea, condiţionată de frecventă şi timbrul, depinzând de vibraţiile armonice supraadăugate. În ceea ce priveşte analizatorul vestibular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţiu, pe baza cărora declanşează reflexe necesare menţinerii echilibrului şi poziţiei verticale a corpului, cât şi a schimbărilor de poziţie. La această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari, cutanaţi (tact, presiune) şi optici. Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe : urechea externă şi medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular. Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern. Pavilionul urechii este situat pe fata laterală a capului şi prezintă două feţe (laterală şi medială) şi o circumferinţă. Faţa laterală prezintă în centrul ei o depresiune numită concă, în fundul căruia se fală orificiul auditiv extern . Anterior de concă se află o proeminenţă numită tragus . În partea superioară şi posterioară a pavilionului se află helixul, iar anterior de acesta antehelixul. În partea inferioară a antehelixului se află antitragusul. Faţa medială a pavilionului este mai puţin întinsă decât faţa laterală. Circumferinţa pavilionului este formată anterior de tragus, superior şi posterior de helix, inferior de marginea inferioară a lobulului urechii. Lobulul urechii este porţiunea situată în partea inferioară a acestuia şi care nu are în structura sa cartilaj articular. Pavilionul urechii prezintă un schelet fibrocartilaginos, cu fibre elastice, care lipseşte la nivelului lobulului. Pe cartilajul pavilionului se prind muşchii auriculari, atrofiaţi la om. La exterior se află pielea ce se continuă cu cea care acoperă conductul auditiv extern. Conductul auditiv extern se întinde de la orificiul auditiv extern până la timpan. În structura sa distingem o porţiune laterală fibrocartilaginoasă, şi o porţiune medială osoasă, săpată în stânca temporalului. Are o lungime de 1.5 cm. Conductul este acoperit de piele care se continuă la nivelul pavilionului. Pielea conductului auditiv extern prezintă firişoare de păr (vibrise) la baza căruia se găsesc glande ceruminoase care secretă o substanţă grăsoasă gălbuie, numită cerumen. Acumularea în exces a acestei substanţe duce la formarea dopului de ceară care determină hipoacuzia. Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului, fiind tapetată de o mucoasă care se continuă anterior, prin intermediul trompei cu mucoasa rinofaringelui şi posterior cu mucoasa cavităţii mastoidiene. Mucoasa tapetează şi cele trei oscioare ale auzului. Membrana timpanică este situată la limita dintre casa timpanului şi conductul auditiv extern şi are forma unui inel deschis în sus . Membrana timpanului este de natură fibroasă şi este tapetată pe faţa sa externă de tegument, iar pe cea internă de mucoasa casei timpanului. Grosimea timpanului este de 0.1 mm. La vibraţii prea puternice, membrana timpanului se poate sparge.
  • 311.
    311 Fig. 80. Structuraurechii. 1-pavilionul urechii; 2-conductul auditiv extern; 3-canalele semicirculare; 4-melcul; 5-timpanul; 6-ciocănaşul; 7- nicovala; 8-scăriţa. Urechea medie este formată, central, din casa timpanului, care are o formă cubică, prezentând şase pereţi: - superior – peretele cerebral, numit şi tegmen timpani este format de o parte a stâncii temporalului şi vine în raport cu lobul temporal al emisferelor cerebrale acoperit de meninge; perforarea lui, în caz de otite supurate la copii, poate duce la encefalite şi meningite; - inferior – se numeşte jugular, deoarece vine în raport cu vena jugulară internă; - anterior – se numeşte tubar, întrucât la nivelul acestuia se deschide trompa lui Eustachio prin care casa timpanului comunică cu nazofaringele; această comunicare are rolul de a egaliza presiunea pe ambele feţe ale timpanului; - posterior – se numeşte mastoidian; la nivelul acestui perete, casa timpanului comunică printr-un mic canal osos cu celulele mastoidiene, care sunt cavităţi pneumatice săpate în interiorul mastoidei; - peretele lateral – se numeşte timpanic; la acest nivel se află membrana timpanică ce se interpune între urechea externă şi medie; - peretele medial – se numeşte labirintic ; la acest nivel se găsesc fereastra ovală şi fereastra rotundă. Urechea medie conţine în interiorul sau un lanţ articulat de oscioare care o traversează de la membrana timpanică spre fereastra ovala: ciocanul, nicovala şi scăriţa. Ciocanul se inseră pe membrana timpanică prin intermediul unei apofize lungi, numită mânerul ciocanului. Capul ciocanului se articulează cu corpul nicovalei. Nicovala se articulează in continuare cu corpul scăriţei. Scăriţa se articulează de o parte cu nicovala, iar prin talpa ei, situată la baza scăriţei, acoperă fereastra ovală.
  • 312.
    312 La nivelul timpanuluise descrie muşchiul tensor al timpanului (inervat de trigemen), iar la nivelul scăriţei muşchiul scăriţei (inervat de facial). Muşchiul ciocanului diminuează vibraţiile sonore prea puternice, iar muşchiul scăriţei le amplifică pe cele slabe. Urechea internă este formată dintr-un sistem de încăperi, numite labirint osos, săpate în stânca temporalului. În interiorul labirintului osos se află un sistem de camere membranoase care alcătuiesc labirintul membranos. Între labirintul osos şi cel membranos se află perilimfa, iar în interiorul celui membranos endolimfa. Labirintul osos este format din vestibulul osos, canalele semicirculare osoase şi un melc osos, numit şi cohlee osoasă. Vestibulul osos este o cavitate cu şase pereţi: peretele extern – corespunde casei timpanului şi vine în raport cu cele două ferestre, ovală şi rotundă; peretele intern – vine în contact cu conductul auditiv intern prin care nervul vestibulo-cohlear părăseşte urechea şi prin care pătrunde nervul facial ce străbate canalul facialului ; peretele anterior – răspunde cohleei osoase; pe pereţii superiori şi posteriori se remarcă orificiile canalelor semicirculare; peretele inferior este reprezentat de podişul vestibulului. De la vestibulul osos porneşte, spre faţa posterioară a stâncii, un canal îngust, numit apeductul vestibulului osos, prin care perilimfa comunică cu lichidul cefalorahidian. Cele trei canale semicirculare osoase (anterior, posterior şi lateral) se află în planuri perpendiculare unul pe celălalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate a sa printr-o dilataţie mai largă, numită ampulă. La cealaltă extremitate canalul anterior se uneşte cu cel posterior într-un canal comun înainte de a se deschide în vestibul. Cele trei canale semicirculare se vor deschide, deci, în vestibul prin cinci orificii. Melcul osos ( cohleea osoasă) este situat anterior de vestibul şi prezintă o formă conică, cu un ax osos central numit columelă, în jurul căruia melcul osos realizează 21 /2 ture. Pe columelă se prinde lama spirală osoasă, mai largă la bază şi mai îngustă la vârf, care se întinde de la columelă până la jumătatea lumenului cohleei şi este întregită de membrana bazilară a labirintului membranos, care se sprijină pe peretele extern al melcului osos. Datorită acestei membrane lumenul melcului osos este compartimentat în: rampa vestibulară situată deasupra membranei vestibulare, rampa cohleară (timpanică), sub membrana bazilară şi canalul cohlear (melcul membranos), între membrana bazilară, membrana vestibulară şi peretele extern al melcului osos. Ambele rampe vestibulare şi cohleare conţin perilimfă şi comunică între ele la vârful melcului printr-un orificiu, numit helicotremă, care apare datorită faptului că lama spirală osoasă lipseşte la acest nivel. Labirintul membranos este format dintr-un sistem de camere situate în interiorul labirintului osos, al căror pereţi sunt formaţi din ţesut conjunctiv fibros. Conformaţia labirintului membranos seamănă, în general, cu acel osos numai că vestibulul membranos este format din două cavităţi membranoase: utricula, situată în partea postero-superioară a vestibulului, şi sacula, situată sub utriculă. De la utriculă şi saculă pleacă câte un canal endolimfatic care, prin unire, formează canalul endolimfatic comun, terminat printr-un fund de sac endolimfatic. În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase, situate în interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase, sunt perpendiculare unul pe celălalt. Prezintă trei extremităţi dilatate, numite extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate (neampulare), deoarece una din extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior. Din partea inferioară a saculei porneşte un canal numit canal Hensen, care face legătură cu canalul cohlear situat în interiorul melcului osos, pe care nu-l ocupă în întregime, ci numai parţial, în spaţiul care corespunde celor două membrane, bazilară şi vestibulară Reissner. Pe secţiune are o formă triunghiulară. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti, care se întinde pe aproape toate lungimea canalului cohlear, cu excepţia unor scurte porţiuni la fiecare extremitate a canalului cohlear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilară, acoperit de membrana tectoria (Corti), acelulară. Printr-o extremitate a sa aderă de lama spirală osoasă, iar cu cealaltă pluteşte liberă în endolimfă.
  • 313.
    313 În centru organuluiCorti se găseşte un spaţiu triunghiular numit tunelul Corti. Baza tunelului Corti este reprezentată de membrana bazilară, iar laturile lui de două rânduri de celule de susţinere mai înalte, numite stâlpi interni şi externi, care se sprijină unul pe celălalt prin polul apical. Tunelul lui Corti este traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti, care este localizat într-un canal spiral în columelă. De o parte şi de alta a stâlpilor se descriu alte celule de susţinere mai mici, celulele Deiters. Cele interne sunt dispuse pe un singur rând, cele externe pe 3-4 rânduri. Celulele de susţinere interne sunt continuate spre lama spirală osoasă de un epiteliul cubic simplu, în timp ce celulele de susţinere externe sunt continuate spre peretele extern al canalului cohlear de celule înalte (celulele Hensen). Celulele Hensen diminuă şi se continuă cu celulele cubice (Claudius). Deasupra celulelor de susţinere (interne şi externe) se găsesc celulele auditive. În raport cu tunelul Corti se deosebesc celule auditive interne, pe un singur şir, şi celule auditive externe, organizate pe 3-4 şiruri. La polul bazal al celulelor auditive sosesc terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cili auditivi, care pătrund în membrana reticulată secretată de celulele de susţinere. Numărul cililor este mai mare la celulele auditive externe (80-100) decât la cele interne (40-65). Deasupra cililor auditivi se află membrana tectoria Corti, care se inseră cu un capăt pe lama spirală osoasă, iar celălalt capăt este liber. Fig. 81. Urechea internă. Receptorii vestibulari Receptorii vestibulari sunt situaţi în labirintul membranos posterior. În utriculă şi saculă se găseşte câte o maculă, respectiv utriculară şi saculară, formate din celule de susţinere, aşezate pe o membrană bazală, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili. Celulele senzoriale nu ajung la membrana bazală, ele ocupând porţiunea superficială a epiteliului. La polul bazal a celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Cilii sunt înglobaţi într-o structură gelatinoasă, numită membrana otolitică, în care se află granule de carbonat de calciu şi magneziu, numite otolite. Crestele ampulare, localizate în ampulele canalelor semicirculare membranoase, sunt formate din celule de susţinere şi celule senzoriale. Celulele senzoriale ocupă porţiunea superficială a epiteliului. La polul apical, celulele senzoriale prezintă cili care pătrund intr-o cupolă gelatinoasă, iar la polul bazal terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Utricula şi sacula conţin aparatul otolitic (macula utriculară şi
  • 314.
    314 saculară). Pe omembrană bazală se găsesc celule senzoriale cu cili, intercalate printre celule de susţinere. Cilii celulelor senzoriale sunt incluşi într-o membrană gelatinoasă care conţine granulaţii calcare (otolite). La polul bazal al celulelor senzoriale sosesc dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular (Scarpa), constituind aparatul otolitic pentru echilibrul static, iar canalele semicirculare sunt adaptate pentru echilibrul dinamic. Stimularea celulelor senzitive cu cili din macule şi creste ampulare este determinată de deplasările endolimfei, consecutiv mişcărilor capului. Segmentele intermediar şi central Calea acustică. Primul neuron se află în ganglionul spiral Corti. Dendritele primului neuron ajung la polul bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii formează nervul cohlear, care se alătură nervului vestibular, formând perechea VIII (nervul vestibulo-cohlear). Nervul vestibulo-cohlear pătrunde în trunchiul cerebral prin şanţul bulbopontin. Ramura cohleară a perechii a VIII de nervi cranieni se îndreaptă spre cei doi nuclei cohleari (ventral şi dorsal) din punte. La nivelul acestor doi nuclei, în special în cel ventral, se află cel de-al doilea neuron al căii acustice. Axonii celui de-al II-lea neuron se încrucişează în punte şi formează corpul trapezoid, în vecinătatea căruia se găseşte nucleul olivar pontin. După încrucişare, axonii iau un traiect ascendent, formând lemniscul lateral care se îndreaptă spre coliculul inferior unde se găseşte al III-lea neuron. Al IV-lea neuron al căii acustice se găseşte în corpul geniculat medial. Axonul celui de-al patrulea neuron se proiectează în circumvoluţiunea temporală superioară, pe faţa sa superioară, în circumvoluţiunile transversale. Calea vestibulară. Primul neuron se află în ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele primului neuron ajung la celulele senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare, iar axonii formează ramura vestibulară a perechii a VIII de nervi cranieni (nervul vestibulo-cohlear). Ramura vestibulară se îndreaptă spre cei patru nuclei vestibulari din bulb (superior, inferior, lateral şi medial). La acest nivel se află cel de-al II-lea neuron al căii vestibulare şi de aici pleacă mai multe fascicule, şi anume: - fasciculul vestibulo-spinal, spre măduvă (controlează tonusul muscular); - fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel, controlează echilibrul static şi dinamic; - fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III şi VI din mezencefal şi IV din punte, controlează mişcările globilor oculari cu punct de plecare labirintic; - fasciculul vestibulo-talamic, spre talamus; de aici, prin fibrele talamo-corticale, se proiectează pe scoarţa lobului temporal (circumvoluţia temporală superioară ).
  • 315.
    315 Fiziologia analizatorilor Generalităţi Mecanismul recepţieiexcitanţilor Receptorii sunt formaţi, în general din celule epiteliale care au excitabilitate specifică. Specificitatea receptorilor constă în faptul că au un prag foarte scăzut de excitabilitate faţă de un anumit excitant şi un prag foarte ridicat al excitabilităţii faţă de toţi ceilalţi excitanţi. De exemplu celulele fotosensibile ale retinei sunt excitate de energii luminoase infime, de valoarea câtorva cuante, dar pot fi excitate şi de agenţi mecanici cu energii de milioane de ori mai mari ( o lovitură puternică a globului ocular produce senzaţii luminoase). Excitabilitatea receptorilor prezintă alte două particularităţi: potenţialul de receptor şi adaptarea. Potenţialul de receptor (generator) este variaţia de potenţial la nivelul membranei celulei receptoare, produsă de agentul specific. Acest potenţial nu respectă legea ,, tot sau nimic” ; el este un potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, în funcţie de intensitatea excitantului. În felul acesta, receptorul ,,traduce” energia variabilă a excitantului specific în potenţiale electrice de amplitudini variabile. Adaptarea reprezintă fenomenul de creştere progresivă a pragului faţă de excitantul specific, dacă acesta acţionează un timp mai îndelungat. De exemplu, simţim contactul cu o cămaşă numai în momentul îmbrăcării acesteia şi nu pe tot parcursul zilei. Excepţie de la adaptare fac receptorii proprioceptivi. Din punctul de vedere al adaptabilităţii, receptorii sunt de două tipuri: receptori tonici şi receptori fazici. Receptorii tonici nu se adaptează rapid, trimiţând către centrii nervoşi informaţii tot timpul cât asupra lor acţionează agentul excitant. Astfel, ei exercită o influenţă tonică şi continuă asupra centrilor. Aceşti receptori informează permanent centrii despre acţiunea unor excitanţi continui. Din această categorie fac parte baroreceptorii şi chemoreceptorii vasculari, receptorii labirintici şi cei dureroşi. Receptorii fazici au viteză mare de adaptare, emiţând impulsuri doar la începutul şi sfârşitul acţiunii agentului excitant. Ei au faze de activitate şi de inactivitate. Aceşti receptori trimit informaţii numai în momentul apariţiei unor schimbări în acţiunea excitanţilor. Din această categorie fac parte receptorii tactili, de presiune şi cei pentru vibraţii. Transmiterea informaţiei de la receptor la centrii nervoşi Între celulele senzoriale şi prelungirile periferice ale primilor neuroni senzitivi există puncte de contact sinaptic. În cazul receptorilor cutanaţi, rolul de membrană receptoare îl are terminaţia amielimică a dendritei protoneuronului. Transmiterea de la receptori la dendrită se face electric. Potenţialele receptor produc, la nivelul dendritei, variaţii ale potenţialului de repaus, până la valoarea pragului critic de descărcare. În acel moment, pe dendrită apare un potenţial de acţiune de tip ,, tot sau nimic” ce se propagă cu mare viteză spre centri. Amplitudinea potenţialelor de acţiune de pe căile de conducere nu variază în funcţie de intensitatea excitaţiei resimţite de receptor. Codificarea informaţiei la acest nivel se face prin modulare de frecvenţă. Astfel, cu cât stimulul este mai intens ( şi deci potenţialul receptor mai amplu), cu atât frecvenţa potenţialelor de acţiune conduse către centri va fi mai mare. Aceste potenţiale de acţiune reprezintă stimulul sau impulsul nervos care se propagă prin lanţuri de trei sau mai mulţi neuroni spre ariile corticale specifice. La fiecare sinapsă întâlnită în cale, semnalul electric este codificat în semnal chimic (eliberarea mediatorului), iar acesta, la rândul său, este recodificat în semnal electric la nivelul membranei postsinaptice etc. Fiecare neuron de releu are câteva mii de contacte sinaptice prin care, în orice moment, sosesc numeroase impulsuri excitatorii sau inhibitorii. Neuronul le
  • 316.
    316 integrează pe toateşi elaborează un semnal prelucrat superior, pe care îl transmite spre următoarea staţie de releu. Pe măsură ce se apropie de centrii corticali, informaţia este din ce în ce mai prelucrată şi mai concentrată. Ultima staţie de releu este la nivelul talamusului, spre care converg toate aferenţele extero-, intero- şi proprioceptive, cu excepţia celor olfactive. În talamus are loc o integrare a tuturor semnalelor de la receptori. De aici pornesc spre scoarţă un număr redus de semnale superior prelucrate. Pe baza lor, scoarţa cerebrală elaborează un model intern al lumii înconjurătoare şi al propriului organism. Procesul nervos prin care se trece de la o mulţime de semnale elementare disparate la un semnal superior poartă numele de superizare. Cea mai înaltă superizare se realizează la nivelul scoarţei cerebrale. Fiecare analizator are calea sa proprie de conducere directă. În traseul lor spre scoarţă, căile de conducere emit colaterale spre formaţia reticulată mezencefalo-diencefalică, prin care se exercită o acţiune tonică asupra scoarţei cerebrale. Aceste colaterale, împreună cu căile reticulocorticale, reprezintă căi ascendente nespecifice, cu proiecţie corticală difuză. Rolul lor este esenţial în reacţia de trezire corticală şi în prelucrarea semnalelor ajunse la scoarţă pe căi ascendente specifice. Inhibiţia colaterală. În drumul lor ascendent, căile de conducere emit colaterale atât spre neuronii excitatori, cât şi spre cei inhibitori. De la aceştia din urmă pornesc axoni ce se termină prin sinapse inhibitorii pe neuronii de releu ai căilor ascendente vecine, care transmit fie acelaşi tip de sensibilitate, fie alte tipuri. Prin aceste sinapse inhibitorii este diminuată amplitudinea semnalului condus sau acesta este chiar blocat. În acest mod se realizează un ,,contrast” mai bun între diferiţii excitanţi, permiţând scoarţei o analiză mai fină a zonei receptoare stimulate. Un exemplu de inhibiţie colaterală este blocarea sau diminuarea senzaţiei dureroase, în caz de lovire, prin frecţionarea zonelor cutanate vecine. Un alt exemplu este diminuarea până la dispariţie a ,,febrei musculare” la excitarea proprioreceptorilor, provocată prin reluarea exerciţiului fizic. Sediul principal al inhibiţiei colaterale este releul talamic. Inhibarea celui de-al treilea neuron, de releu talamic, al căilor ascendente specifice se poate realiza şi prin căi descendente cortico- talamice, conectate de asemenea, cu neuroni inhibitori intercalari. În acest mod, scoarţa reglează conştient sau inconştient intensitatea semnalelor pe care talamusul le proiectează cortical. Se ştie că durerea resimţită în cursul unor intervenţii dentare este mai mare la persoanele care intră în panică şi mai redusă le cele ce îşi impun calmul şi răbdarea. Prin aceste mecanisme, talamusul funcţionează ca un adevărat filtru pentru toţi stimulii proiectaţi pe scoarţă. Proiecţia corticală a excitaţiilor recepţionate la periferie Fiecare analizator are o arie corticală pe care se proiectează, în mod preferenţial, semnalele emise de anumiţi receptori şi superizate apoi pe traseul căilor de conducere. Deşi au localizări precise, graniţele acestor arii nu pot fi trasate net; pe de o parte, ele se întrepătrund, iar pe de altă parte, la elaborarea unei senzaţii participă şi ariile asociative, arii comune pentru toţi analizatorii. În plus, la perceperea conştientă a lumii înconjurătoare participă şi formaţiunea reticulară. De aceia, noţiunea de ,,centru cortical” are azi un sens mult mai larg decât in trecut. Diferitele tipuri de senzaţii ajunse în lumina conştiinţei depind de aria corticală unde sosesc potenţialele de acţiune pornite de la receptori. Astfel, în ariile optice, potenţialele de acţiune determină senzaţii vizuale, în ariile auditive produc senzaţii acustice etc. Aceleaşi senzaţii pot fi provocate şi prin stimularea directă a ariilor corticale specifice. Senzaţia conştientă se naşte pe scoarţa cerebrală, dar se proiectează spaţial, la nivelul zonei receptoare excitate. Corespondenţa dintre localizarea topografică a receptorilor şi senzaţia corticală specifică provocată prin excitarea lor se realizează prin intermediul căilor de conducere specifice fiecărui analizator. Clasificarea analizatorilor Există două categorii mari : analizatorii somestezici şi organele de simţ. Analizatorii somestezici (simţurile somatice).
  • 317.
    317 Primesc şi prelucreazăinformaţii de la aparatul locomotor (analizatorul proprioceptiv sau kinestezic) şi de la receptorii cutanaţi (analizatorul exteroceptiv sau cutanat ). Organele de simţ (simţurile speciale). Sunt reprezentate de analizatorii: optic, auditiv, vestibular, gustativ şi olfactiv. Se mai discută şi despre un analizator interoceptiv, mai puţin definit însă şi studiat. Fiziologia analizatorului exteroceptiv (cutanat) Exterorecepţia reprezintă sensibilitatea recepţionată la nivelul pieli. Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilităţi. Ei reprezintă segmentele periferice a cel puţin trei tipuri de analizator: tactil, termic şi dureros. Deşi recepţionează, transmit şi prelucrează stimuli diferiţi, cei trei analizatori au multe elemente comune: au receptorii situaţi la nivel cutanat, au proiecţia corticală în circumvoluţiunea postcentrală, iar în anumite circumstanţe stimulii termici sau tactili pot provoca senzaţii dureroase. Segmentul periferic Segmentul periferic al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de receptorii tactili, termici şi dureroşi. Receptorii tactili fac parte din categoria mecanoreceptorilor, fiind stimulaţi de deformaţii mecanice. Prin intermediul acestor receptori se pot genera senzaţii tactile, de presiune sau vibratorii. Cei cu localizare superficială recepţionează atingerea (corpusculii Meissner, discurile Merkel), iar cei mai profunzi presiunea (corpusculii Ruffini). Tot în profunzime se află corpusculii Paccini, avînd adaptare foarte rapida şi recepţionând vibraţiile. Un tip special de senzaţie tactilă este pruritul (mâncărimea) şi gâdilatul. Receptorii pentru acest tip de senzaţii sunt tot mecanoreceptori, ei fiind excitaţi de stimuli tactili foarte superficiali. Receptorii termici sunt situaţi superficial în derm şi epiderm. Termoreceptorii sunt mai ales terminaţii nervoase libere, unele specializate pentru senzaţia de cald altele pentru rece. Receptorii pentru durere (algoreceptorii) sunt chemoreceptori stimulaţi de modificări chimice tisulare. Senzaţia de durere poate apărea şi prin excitarea bruscă a receptorilor termici (la temperaturi mai mari de 430 C) sau tactili (distrugeri tisulare, tăieturi etc.). Algoreceptorii sunt, în general, terminaţii nervoase libere. Segmentul intermediar Segmentul intermediar al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de două sisteme de conducere: un sistem spino-talamic (numit şi sistemul anterolateral) şi un sistem spino-bulbo- talamic (aparţinînd sistemului lemniscal, lemniscul medial). Sistemul spino-talamic conduce sensibilitatea discriminativă, senzaţia de presiune cu gradaţii fine şi senzaţia vibratorie. Sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul tegumentelor feţei, frunţii şi cavităţii bucale este condusă prin fibrele senzitive ale nervului trigemen. Receptorii cutanaţi ai feţei sunt identici cu cei din restul tegumentului. Calea aferentă este alcătuită, de asemenea, din trei neuroni. Neuronii din ganglionul senzitiv de pe traiectul nervului trigemen se conectează prin dendritele lor cu exteroreceptorii respectivi. Axonii pătrund în trunchiul cerebral şi se conectează sinaptic cu neuronii din nucleii senzitivi trigeminali. Axonii neuronilor, după încrucişare, formează lemniscul trigeminal ce se alătură lemniscului medial şi ajunge la talamus, unde face sinapsă cu
  • 318.
    318 cel de-al treileaneuron al căii. Pe traseul lor, axonii neuronilor dau numeroase colaterale spre formaţiunea reticulară a trunchiului cerebral. Axonii neuronilor talamici se proiectează pe aria somestezică, la nivelul sensibilităţii generale a feţei. Segmentul cortical Segmentul cortical al analizatorului exteroceptiv este reprezentat prin două arii de proiecţie: aria somestezică I, localizată în circumvoluţiunea postcentrală, şi aria somestezică II, în partea inferioară a lobului parietal şi în tavanul şanţului lateral Sylvius. În aceste arii se proiectează axonii celui de-al treilea neuron al căii senzitive, din talamus. Fiecare dermatom este reprezentat printr-o arie corticală proprie. Această corespondenţă se numeşte somatotopie, iar proiecţia corticală a tuturor dermatoamelor formează ,,homunculus-ul senzitiv”, menţionat anterior. Acesta apare răsturnat, cu capul spre partea inferioară a circumvoluţiunii postcentrale şi cu picioarele în partea superioară. Întinderea suprafeţei de proiecţie corticală nu este proporţională cu suprafaţa cutanată, ci cu gradul de sensibilitate a acesteia. Astfel, cele mai mari suprafeţe de proiecţie corticală le au regiunea cefalică (în special buzele) şi mâinile (în special degetele), iar trunchiul şi membrele inferioare au arii de proiecţie corticală mult mai redusă. Toate informaţiile exteroceptive culese din jumătatea dreaptă a corpului se proiectează în circumvoluţiunea postcentrală stângă, şi invers. În afară de ariile somestezice, primară şi secundară, există şi ariile somestezice asociative. Acestea se găsesc în lobul parietal, posterior faţă de aria somestezică primară şi deasupra ariei somestezice secundare. Ele participă la elaborarea percepţiilor tactile şi kinestezice mai complexe, a asocierilor de simţuri exteroceptive (cum ari fi senzaţia tactilă şi senzaţia de mişcare într-o articulaţie). Prin sensibilitatea termică pot fi apreciate diferenţele de temperatură ale obiectelor. Intensitatea senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schimb termic dintre tegument şi obiectul atins. Din acest motiv, corpurile cu conductibilitate termică mare par mai reci sau mai calde decât corpurile cu aceeaşi temperatură, dar cu conductibilitate termică scăzută. Aceste sensibilităţi pot fi dezvoltate suplimentar prin antrenament, situaţie întâlnită la nevăzători. Simţul tactil, împreună cu cel kinestezic, permite cunoaşterea, în fiecare moment, a locului ocupat de fiecare segment al corpului nostru în spaţiu, precum şi a deplasărilor diferitelor segmente ale sale, unele faţă de altele sau în ansamblu. Existenţa fiecărei componente a organismului este atât de bine întipărită în conştiinţă, încât la persoanele care au suferit amputaţii ale unui membru, persistă timp de câteva săptămâni senzaţia prezenţei în continuare a membrului amputat. Mai mult, dacă anterior amputării, bolnavul a avut dureri foarte mari la nivelul membrului respectiv, el va simţi în continuare aceleaşi dureri, deşi membrul nu mai există. Extirparea ariilor somestezice I şi II duce la abolirea senzaţiilor tactile epicritice în jumătatea opusă a corpului, dar afectează mai puţin sensibilitatea termică şi aproape deloc pe cea dureroasă, evidenţiind rolul talamusului în perceperea temperaturii şi a durerii. Distrugerea ariilor somestezice asociative duce la imposibilitatea recunoaşterii apartenenţei la propriul corp a jumătăţii contralaterale. Sensibilitatea dureroasă prezintă o importanţă deosebită în apărarea organismului faţă de agenţii nocivi. Durerea este semnalul de alarmă care alertează organismul în vederea înlăturării ei şi a cauzelor ce au produs-o. În clinică, durerea reprezintă un simptom important pentru diagnosticarea bolii. Practic, orice agent (mecanic, fizic, chimic, biologic) care produce leziuni tisulare poate genera durere. Fiziologia analizatorului interoceptiv Deşi, toate viscerele sunt inervate senzitiv, în mod normal nu suntem conştienţi de activitatea acestora. Chiar şi în cazul durerii viscerale, deşi este conştientă, aceasta nu poate fi localizată cu precizie, aşa cum poate fi localizată durerea cutanată sau cea musculară. Acest fapt se datoreşte slabei reprezentări corticale a interoceptorilor viscerali. Cu toate acestea, excitaţiile pornite de la
  • 319.
    319 nivelul viscerelor influenţeazăactivitatea corticală prin intermediul formaţiunii reticulate şi al căilor ascendente polisinaptice. Segmentul periferic Segmentul periferic sau receptor este reprezentat de interoceptorii din viscere şi din aparatul cardiovascular Segmentul intermediar Segmentul intermediar sau de conducere este reprezentat de căi specifice spino-hipotalamo- corticale şi de căi nespecifice, respectiv sistemul reticulat ascendent, cu proiecţie corticală difuză. Segmentul cortical Segmentul central este reprezentat de neurocortex, aria somestezică II şi de paleocortex. Deşi activitatea zilnică a viscerelor nu este percepută în mod conştient, ea exercită o influenţă importantă asupra dinamicii proceselor cerebrale. Pe de altă parte, în condiţii patologice, senzaţia viscerală (dureroasă sau nu) devine conştientă, punând scoarţa cerebrală în stare de alertă. Fiziologia analizatorului proprioceptiv (kinestezic) Proprioceptorii sunt stimulaţi mecanic de presiunea sau tracţiunea exercitată asupra lor. Pe baza informaţiilor culese de la aceştia se realizează sensibilitatea proprioceptivă sau de postură, care este de două tipuri: a) sensibilitate proprioceptivă statică, ce se referă la orientarea conştientă a diferitelor părţi ale corpului una faţă de cealaltă; b) sensibilitate proprioceptivă dinamică sau kinestezică, ce detectează mişcările efectuate de segmentele corpului şi viteza de mişcare a acestora. Analizatorul kinestezic, împreună cu cel cutanat, elaborează senzaţiile somatice. O altă funcţie a analizatorului kinestezic este de menţinere a tonusului muscular şi a posturii corpului, la realizarea căreia participă şi analizatorii vestibular, vizual şi cutanat. Structura analizatorului proprioceptiv a fost descrisă la capitolul de anatomie. În cele ce urmează va fi prezentat numai mecanismul de funcţionare şi rolul proprioceptorilor. Fusul neuromuscular este conectat exclusiv cu căile de conducere proprioceptive inconştiente cu destinaţia cerebelul. Deci, un prim rol al fusurilor neuromusculare este de a furniza cerebelului informaţii despre lungimea muşchiului în orice moment. Când muşchiul este alungit, fusul este tensionat, iar când muşchiul este scurtat, fusul se relaxează. Un alt rol al fusului neuromuscular este de organ receptor pentru reflexele miotatice şi pentru reflexele tonice. Reflexul miotatic ( numit şi reflex de întindere musculară) constă în contracţia bruscă a fibrelor unui muşchi striat atunci când acesta este întins (alungit, tracţionat). Reflexul tonic constă în contracţia permanentă a fibrelor unui muşchi striat aflat în repaus, cu realizarea aşa-numitului tonus muscular. Informaţia proprioceptivă inconştientă venită de la nivelul fusurilor neuromusculare stă la baza controlului exercitat de centrii nervoşi superiori (cerebel, talamus) asupra tonusului muscular şi a mişcărilor voluntare. Ceilalţi proprioceptori sunt organele tendinoase Golgi, receptorii din capsulele articulare şi din ligamente (corpusculii Pacini şi Ruffini, terminaţiile nervoase libere). Aceştia sunt conectaţi în special pe căile sensibilităţii proprioceptive conştiente. Pe baza informaţiilor primite de la aceşti receptori, subiectul este în permanenţă conştient de poziţia în spaţiu a diferitelor segmente ale corpului său, a articulaţiilor sale, de starea de tensiune din ligamente şi tendoane şi de sensul
  • 320.
    320 şi viteza dedeplasare a diferitelor părţi sau ale corpului în ansamblu. Astfel, cu ochii închişi putem duce un deget pe vârful nasului sau în altă parte a corpului. Sensibilitatea proprioceptivă de la nivelul musculaturii masticatorii este condusă prin fibrele senzitive ale nervului trigemen, la fel ca şi sensibilitatea exteroceptivă de la nivelul feţei (vezi analizatorul exteroceptiv). Proiecţia corticală este, de asemenea, în aria somestezică I, la nivelul sensibilitării generale ale feţei. Segmentul cortical este reprezentat de ariile somestezice I şi II, astfel încât proiecţia sensibilităţii dermatoamelor se suprapune în general cu cea a miotoamelor. Informaţia de la nivelul articulaţiilor se proiectează, în special, în regiunea posterioară a circumvoluţiunii postcentrale, iar cele de la fusurile neuromusculare în regiunile anterioare şi în profunzimea şanţului central, până spre cortexul motor. Se realizează astfel o arie senzitivă-motorie (vezi şi analizatorul exteroceptiv) care pune de acord efectuarea comenzii motorii corticale cu informaţiile senzitive proprioceptive şi exteroceptive privind modul în care aceasta este executată. O parte din informaţia proprioceptivă este condusă de fasciculele Goll şi Burdach spre talamus şi de aici spre scoarţa cerebrală, unde devine imediat conştientă. O altă parte este condusă prin fasciculele spino-cerebeloase până la nivelul cerebelului, unde este prelucrată şi apoi transmisă spre talamus şi mai departe către cortexul senzitivo-motor. Din cele prezentate, reiese că analizatorul kinestezic are cel puţin trei funcţii importante: - în elaborarea de către scoarţă a senzaţiei somatice; - în reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului; - în controlul motilităţii voluntare. Analizatorul kinestezic nu îndeplineşte singur aceste funcţii. Rolul său este de a furniza creierului informaţiile necesare, prelucrate în prealabil (superizate), pornite de la aparatul locomotor. Pe baza acestora este elaborată comanda motorie, sunt reglate tonusul muscular şi postura, se realizează controlul asupra modului în care este îndeplinită comanda voluntară. Deci, analizatorul kinestezic este o componentă de bază a circuitului de feedback ce reglează activitatea motorie somatică. Funcţia somestezică La nivelul ariei somestezice I se proiectează atât informaţiile de la nivelul exteroceptorilor, cât şi cele proprioceptive. Coloanele neuronale verticale ce prelucrează informaţia de la un anumit teritoriu cutanat se întrepătrund cu cele care prelucrează informaţia de la nivelul muşchilor şi articulaţiilor subiacente; astfel, somatotopia şi homunculus-ul senzitiv exteroceptiv se suprapun peste somatotopia şi homunculus-ul proprioceptiv, realizând un ,,homunculus somestezic”. Datorită acestor conexiuni morfo-funcţionale strânse, scoarţa cerebrală poate analiza conştient starea la un moment dat a fiecărei părţi din corp, cu excepţia viscerelor. Astfel, stând cu ochii închişi, putem să ne dăm seama în ce poziţie se află capul, mâinile, picioarele, degetele etc., dar nu ştim unde se află arterele sau venele mezenterice sau ficatul etc. Deci, funcţia somestezică asigură inventarierea componentelor somatice ale organismului, a locului lor în spaţiu şi a deplasărilor efectuate de acestea. La realizarea acestei funcţii mai participă şi analizatorul vestibular, precum şi ariile asociative senzitivo-motorii (vezi şi fiziologia emisferelor cerebrale). Tulburarea acestei funcţii se numeşte asomatognozie. Cunoaşterea somatică se dezvoltă în timpul ontogenezei, pe baza experienţei individuale. Pe scoarţă se formează tipare, ce reprezintă cu exactitate modelul senzorial al corpului nostru. În urma amputării unui membru sau a unui segment de membru, bolnavul mai are luni de zile senzaţia corticală a prezenţei membrului respectiv, până când tiparul (engrama senzitivă corticală a membrului respectiv ) se şterge. Fiziologia analizatorului vizual
  • 321.
    321 Funcţia principală aanalizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor din lumea înconjurătoare. Recepţia vizuală se realizează la nivelul ochiului. Acesta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme optice: - o cameră obscură, respectiv camera posterioară a globului ocular; - un sistem de lentile, respectiv aparatului dioptric al ochiului; - o suprafaţă fotosensibilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe din retină, unde se desfăşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale. În plus, la fel ca la aparatul fotografic, şi la nivelul ochiului există o diafragmă variabilă, pupila. Camera obscură. În interiorul globului ocular, razele luminoase nu se reflectă. Această situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi a retinei. În plus, fiecare con şi bastonaş este înconjurat de prelungiri citoplasmatice ale celulelor stratului pigmentar retinian, care conţin melanină, formând o multitudine de mici camere obscure. Lipsa melaninei, la albinoşi provoacă tulburări ale vederii diurne. Aparatul dioptric ocular este format din cornee (cu o putere de refracţie de aproximativ 40 dioptrii) şi cristalin (cu o putere de refracţie de aproximativ 20 dioptrii). Simplificând, aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o putere totală cu aproximativ 59 dioptrii şi cu centru optic la 17 mm în faţa retinei. Razele paralele ce vin de la infinit (o distanţă mai mare de 6 m) se vor localiza la 17 mm în spatele centrului optic, dând pe retină o imagine reală şi răsturnată. Cea mai mare parte a puterii de refracţie a aparatului dioptric ocular aparţine feţei anterioare a corneei. Motivul principal este diferenţa mare între indicele de refracţie al corneei (1.38) şi cel a aerului(1). Indicele de refracţie a cristalinului este 1.4 în raport cu cel al aerului, dar cristalinul este în mod normal înconjurat de umoarea apoasă (anterior) şi cea vitroasă (posterior), ambele având un indice de refracţie de 1.33 ceea ce face ca puterea de refracţie a cristalinului să fie în mod normal mai mică decât a corneei. Totuşi cristalinul este important deoarece raza lui de curbură poate fi mult crescută, realizând procesul de acomodare. Acomodarea reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului în raport cu distanţa la care privim un obiect. Acomodarea se datorează elasticităţii cristalinului, aparatului suspensor al acestuia şi muşchiului ciliar. Organul activ al acomodării este muşchiul ciliar. Când ochiul priveşte la distanţă, muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula Zinn tensionată. Aceasta pune în tensiune cristaloida, comprimând cristalinul. Ca urmare, raza de curbură a acestuia creşte, iar puterea de convergenţă scade la valoarea minimă de 20 dioptrii. Aceasta este acomodarea la distanţă, care permite ochiului emetrop să vadă clar, fără efortul muşchiului ciliar, obiecte situate la distanţe mai mari de 6 m. Când privim obiecte aflate la o distanţă mai mică de 6 m, muşchiul ciliar se contractă şi relaxează zonula lui Zinn. Tensiunea din cristaloid scade, iar datorită elasticităţii cristalinul se bombează. Ca urmare, puterea de convergenţă creşte la valoarea sa maximă, de 34 dioptrii la copil. Astfel la această vârstă, cristalinul are o putere totală de acomodare de 14 dioptrii . Cu cât trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi mai puţin elastic, în parte şi datorită denaturării proteinelor constituente. Din acest motiv, puterea de acomodare a cristalinului scade de la 14 dioptrii la 2 dioptrii în jurul vârstei de 50 ani şi la 0 dioptrii la 70 de ani. Deci, cristalinul practic nu se mai acomodează, nici pentru vederea de mai aproape şi nici pentru vederea la distanţă, situaţie numită presbiopie. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efect acomodativ maximal, se numeşte punct proxim. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de acomodare se numeşte punct remotum. La indivizii tineri punctul proxim se află la 25 cm, iar punctul remotum la 6 m de ochi. Acomodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali şi de coliculii cvadrigemeni superiori, care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor din mezencefal (n.III), comandă contracţia muşchiului ciliar.
  • 322.
    322 La reflexul deacomodare vizuală participă şi centrii corticali din ariile vizuale primare şi asociative, iar la răspunsul efector participă şi muchii irisului şi muşchii extrinseci ai globului ocular. Când privim în depărtare, muşchii circulari ai irisului se relaxează şi diametrul pupilar creşte (midriază), iar când privim de aproape are loc reacţia opusă, urmată de mioză. Efectul midriatic este ajutat şi de simpaticul cervico-toracal ce produce contracţia fibrelor radiare al irisului. Concomitent cu variaţia diametrului pupilar are loc şi o schimbare reflexă a direcţiei axelor vizuale. Când privim în depărtare, axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele, iar pe măsură ce urmărim un obiect ce se apropie de ochi, cele două axe vizuale converg tot mai mult. Fenomenul de convergenţă oculară în cazul vederii de aproape se realizează prin acţiunea conjugată a muchilor extrinseci ai globilor oculari. Cei doi muşchi drepţi interni se contractă, iar cei doi drepţi laterali se relaxează progresiv. Aşadar, în cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un triplu răspuns reflex: - creşterea convergenţei cristalinului; - mioză; - convergenţă oculară. Coordonarea perfectă a acestor reacţii presupune atât integritatea centrilor mezencefalici şi a celor corticali, cât şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi centre, dintre centri şi efectorii de la nivelul ochiului. Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai simplu, cu centrii în mezencefal. El constă în contracţia muşchilor circulari ai irisului, urmată de mioză, ca reacţie la stimularea cu lumină puternică a retinei, şi invers, contracţia muşchilor radiari şi relaxarea muşchilor circulari ai irisului, urmată de midriază provocată de scăderea intensităţii stimulului luminos (la întuneric). Receptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare retiniene, calea aferentă este reprezentată de nervii şi tracturile optice şi colateralele acestora spre mezencefal. Centrii sunt situaţi în substanţa reticulată mezencefalică. Calea eferentă este dublă, simpatică şi parasimpatică. Eferenţa parasimpatică are originea în nucleul accesor al nervului oculomotor. Eferenţa simpatică are originea în centrii pupilodilatatori din primele două segmente ale măduvei toracice ( neuronii preganglionari), iar neuronii postganglionari se află în ganglionul cervical superior (simpaticul cervical), axonii acestora inervând muşchii netezi intrinseci ai globului ocular. În funcţie de distanţa la care se află retina faţă de centrul optic, există trei tipuri de ochi: - ochiul emetrop, la care retina se află la 17 mm în spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare; - ochiul hipermetrop, care are retina situată la mai puţin de 17 mm de centrul optic; - ochiul miop (hipometrop), cu retina situată la distanţe mai mari de 17 mm. Ochiul hipermetrop nu are punct remotum. El necesită un efort de acomodare permanent, indiferent de distanţa la care priveşte. Acomodarea pentru vederea de aproape începe încă de la infinit şi se epuizează înainte de atingerea distanţei de 25 cm, ducând la îndepărtarea punctului proxim. Hipermetropia se corectează cu lentile convergente. Ochiul miop are punctul remotum mai aproape de 6 m. Pentru a vedea clar, miopul apropie obiectul privit. În acest mod, razele ce sosesc pe suprafaţa corneei au un traseu divergent şi, în consecinţă, se vor focaliza la distanţe mai mari de 17 mm de centrul optic, pe retina acestora. Acomodarea începe sub distanţa de 6 m şi poate continua până la distanţe mai mici, de 25 cm, ducând la apropierea punctului proxim. Miopia se corectează cu lentile divergente. Astigmatismul este un viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de curbură a suprafeţei corneei. Având un meridian cu putere de convergenţă anormală, corneea va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul spaţial corespunzător. Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice. Procesele fotochimice din retină Retina este sensibilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 400 şi 750nm. Recepţia vizuală constă în transformarea energiei electromagnetice a luminii în impuls
  • 323.
    323 nervos. Acest processe petrece la nivelul celulelor receptoare retiniene, cu conuri şi cu bastonaşe. Conurile şi bastonaşele sunt prelungiri celulare alcătuite din pliuri ale membranei celulare, suprapuse în mai multe straturi. Mecanismul fotoreceptor. Procesul fotorecepţiei este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare (conuri şi bastonaşe). Pigmentul vizual absoarbe energia radiaţiei luminoase şi se descompune în retinen şi opsină. Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare. Bastonaşele sunt mult mai sensibile decât conurile. Pentru a excita o celulă cu bastonaş este o suficientă energia unei singure cuante de lumină. Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atât mai mare cu cât ele conţin mai mult pigment. Cantitatea de pigment din conuri şi bastonaşe variază în funcţie de expunerea lor la lumină sau întuneric. Dacă un individ este expus mult timp la lumină puternică, pigmentul vizual atât din conuri, cit şi din bastonaşe este descompus în retinal şi opsine. În plus, cea mai mare parte a retinalului (şi din conuri şi din bastonaşe) este transformat în vitamina A. Astfel, scade concentraţia pigmenţilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului la lumină scade. Acest proces este numit adaptare la lumină. Deoarece rodopsina absoarbe toate lungimile de undă ale spectrului vizual, va scădea mai ales sensibilitatea bastonaşelor, astfel încât vederea diurnă se realizează cu ajutorul conurilor. Timpul de adaptare la lumină este de 5 minute. Invers, dacă un individ stă mult timp în întuneric, retinalul şi opsinele din conuri şi bastonaşe sunt convertite în pigmenţii vizuali. De asemenea, vitamina A este transformată în retinal, astfel crescând şi mai mult concentraţia de pigmenţi vizuali în conuri şi bastonaşe. Acest proces este numit adaptare la întuneric. Sensibilitatea unui bastonaş la întuneric este de zece ori mai mare decât la lumină. Din acest motiv, vederea nocturnă este asigurată de bastonaşe. Adaptarea la întuneric are loc în două faze: o fază rapidă , în primele cinci minute, datorată creşterii de câteva sute de ori a sensibilităţii conurilor, şi o fază lentă, de zeci de minute şi chiar ore, datorată creşterii de câteva zeci de ori a sensibilităţii bastonaşelor. Retinenul provine din vitamina A. În avitaminoza A, se compromite adaptarea la întuneric, deoarece fotocelulele retinei nu reuşesc să se încarce, în timp util, cu pigmentul necesar. Tulburarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte, în lumina crepusculară, şi se numeşte nictalopie. Vedere alb-negru şi vederea cromatică. Stimularea bastonaşelor produce senzaţia de lumină albă, iar lipsa stimulării senzaţia de negru. Corpurile ce reflectă toate radiaţiile luminoase apar albe, iar cele ce absorb toate radiaţiile apar negre. Stimularea conurilor produce senzaţii mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, în funcţie de tipul de pigment vizual pe care îl conţin. Astfel există conuri care conţin pigment sensibil la culoarea roşie (aşa numitele ,, conuri roşii”), conuri cu pigment sensibil la culoarea verde (,, conuri verzi”) şi conuri cu pigment sensibil la culoarea albastră (,,conuri albastre”). Excitarea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă senzaţia de alb. Excitarea unei singure categorii de conuri provoacă senzaţia culorii absorbite. Culorile roşu, albastru şi verde sunt culori primare sau fundamentale. Prin amestecul lor în diferite proporţii se pot obţine toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv culoarea albă. Fiecărei culori din spectru îi corespunde o culoare complementară care, în amestec cu prima, dă culoarea albă. Vederea diurnă, cromatică, este caracteristică retinei centrale (maculare), în special foveei, unde se află exclusiv conuri. Vederea nocturnă, în alb –negru, este realizată de retina periferică, unde predomină bastonaşele. Sensibilitatea diferită a conurilor şi bastonaşelor se datorează şi modului de transmitere a informaţiei vizuale de la receptori spre centru. Transmiterea stimulului vizual. Potenţialul receptor determină apariţia unor modificări electrice în neuroni bipolari care, la rândul lor, determină apariţia în neuronii multipolari a unor potenţiale de acţiune de tip ,,tot sau nimic”. Frecvenţa acestor potenţiale este proporţională cu logaritmul intensităţii luminoase. Axonii acestor neuroni se termină cu corpii geniculaţi laterali (externi) ai metatalamusului, de unde informaţia vizuală este transmisă spre scoarţa cerebrală. Din punct de vedere topografic şi funcţional retina este împărţită în două: retina nazală şi retina
  • 324.
    324 temporală. După cumam arătat deja, pe retină se formează o imagine răsturnată şi inversată, adică jumătatea dreaptă a obiectului se va proiecta pe fiecare din jumătăţile stângi ale celor două retine (respectiv, retina temporală a ochiului stâng şi retina nazală a ochiului drept), iar jumătatea stângă a obiectului se va proiecta în dreapta. Datorită modului particular de încrucişare a fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice, imaginile obiectelor situate în partea stângă a ochiului care le priveşte se vor forma în emisfera cerebrală dreaptă şi invers. Prelucrarea stimulilor vizuali începe încă de la nivelul retinei. Aceasta conţine pe lângă celulele fotoreceptoare şi neuroni ce asigură transmiterea şi prelucrarea stimulilor generaţi în conuri li bastonaşe. O celulă multipolară (ganglionară) formează împreună cu celulele bipolare şi cu celulele fotoreceptoare, de la care pornesc semnalele luminoase, o unitate funcţională retiniană . Există unităţi funcţionale retiniene specializate pentru vederea în alb-negru. Acestea conţin preponderent bastonaşe, ca celule receptoare. Alte unităţi retiniene sunt specializate pentru vederea colorată. Ele conţin conuri. Dacă la o celulă multipolară sosesc impulsuri de la conurile ,,roşii”, acesta va transmite un impuls nervos care va genera pe scoarţă senzaţia de roşu. La fel se petrec lucrurile şi pentru conurile ,,verzi” şi ,,albastre”. Dacă o celulă multipolară este stimulată în proporţii diferite de conurile ,,roşii”, ,,verzi” şi ,,albastre”, ea va transmite scoarţei informaţii despre culoarea corespunzătoare, intermediară, din spectru. Celulele multipolare stimulate egal de cele trei tipuri de conuri vor transmite spre scoarţă senzaţia de alb. Celulele multipolare nestimulate transmit senzaţia de negru. Pentru a vedea culoarea neagră este nevoie de activitate retiniană. Orbii nu văd culoarea neagră, ei nu văd nimic. Inhibiţia colaterală. Retina este sediul nu numai al receptorului analizatorului vizual, ci şi al primilor doi neuroni ai căii vizuale, respectiv neuronul bipolar şi neuronul multipolar (după cum am mai spus, cel de-al treilea neuron al căii este în metatalamus, în corpii geniculaţi laterali). Ca şi în cazul altor segmente intermediare, şi la nivelul retinei întâlnim fenomenul de inhibiţie colaterală. În acest proces, rolul esenţial îl au celulele orizontale care au conexiuni atât cu celulele fotoreceptoare, cât şi cu celulele bipolare situate în vecinătatea căii directe. Celulele orizontale sunt excitate de celulele fotoreceptoare, dar exercită un efect inhibitor asupra celulelor bipolare. De exemplu, în urma stimulării punctiforme a unei singure celule cu bastonaş se va descărca un potenţial receptor care va porni pe două căi: - pe calea directă spre neuronul bipolar subiacent pe care-l excită şi declanşează stimulul spre centrii corticali; - pe calea colaterală spre celulele orizontale vecine pe care, de asemenea, le excită. Acestea sunt conectate cu neuronii bipolari din jurul celui excitat direct şi exercită asupra lor un efect inhibitor. În acest fel, neuronii bipolari vecini căii de transmitere nu vor transmite impulsuri nervoase din două motive: în primul rând ei nu sunt stimulaţi de celulele cu bastonaşe situate în întuneric şi deci rămân neexcitaţi, iar în al doilea rând, pentru că sunt inhibaţi de impulsurile colaterale de la celulele orizontale ale ,, bastonaşului” stimulat luminos. În acest mod se realizează contrastul foarte puternic dintre celulele stimulate luminos şi cele nestimulate, dintre punctele luminoase de pe retină şi cele obscure. Dacă toată suprafaţa retinei este egal luminată, centrii corticali nu mai pot discrimina obiectele din jur. Este ceea ce se întâmplă pe timp de ceaţă, dacă se foloseşte faza lungă a automobilelor. Experimental, prin înregistrări de potenţiale de acţiune din neuronii multipolari vecini, s-a constatat că aceştia răspund foarte puternic şi diferenţiat la stimularea cu contrast a retinei şi dau un răspuns slab şi difuz la stimularea egală a întregii retine. În cazul stimulării punctiforme a retinei ( cu contrast alb-negru), în neuronul multipolar situat pe calea directă (contact cu neuronul bipolar şi cu bastonaşul stimulat luminos) se produc brusc o descărcare de potenţiale de acţiune (efectul ,,deschis”), care încetează brusc la întreruperea stimulării celulei cu bastonaş (,,efectul închis”). Concomitent, la nivelul neuronilor multipolari vecini are loc o sistare bruscă a activităţii electrice bazale la începutul şi pe toată durata stimulării retinei, şi o creştere a descărcărilor de potenţiale în momentul întreruperii luminii.
  • 325.
    325 Aceste modificări sedatorează fenomenului de inhibiţie colaterală. Prin aceste mecanisme neuronale are loc atât o codificare a informaţiilor vizuale, cât şi o creştere a contrastului imaginii privite. Rolul releului vizual talamic. La nivelul corpului geniculat lateral (extern), de o parte sosesc aferenţele de la hemiretina temporală ipsilaterală (de aceeaşi parte) şi de la hemiretina nazală contralaterală (de partea opusă). Deoarece pe cele două hemeretine ale unui glob ocular se proiectează aceeaşi zonă de câmp vizual, rezultă că o primă etapă în fuziunea imaginilor şi vederea binoculară se petrece aici. Tot prin suprapunerea zonelor neuronale talamice, care primesc două imagini pentru fiecare obiect ,,văzut” de cele două hemiretine, este posibilă şi analiza stereoscopică a câmpului vizual. Ambele procese vor fi definitivate pe scoarţa cerebrală. Segmentul cortical al analizatorului vizual Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecţie corticală. Aria vizuală primară se întinde mai ales pe faţa medială al lobilor occipitali, de o parte şi de alta a scizurii calcarine. În jurul acesteia se află ariile vizuale secundare sau asociative. La nivelul ariei vizuale primare, cea mai întinsă reprezentare o are macula; aceasta ocupă regiunea posterioară a lobului occipital. În ariile vizuale se realizează senzaţia şi percepţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici porniţi de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzaţie de lumină, culoare şi formă. Simţul luminii este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic. Senzaţia de luminozitate se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniţi de la bastonaşe sau cu stimuli de valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri. Datorită relaţiei logaritmice între intensitatea stimulului luminos şi valoarea potenţialului receptor corespunzător, ochiul poate percepe o gamă foarte largă de intensităţi luminoase. De precizat că lumina de intensitate extern de mare produce mai degrabă o senzaţie dureroasă decât luminoasă. Simţul culorilor. Din practică se ştie că prin amestecarea în proporţii variabile a celor trei culori fundamentale (roşu, verde şi albastru) se pot obţine toate celelalte culori din spectrul vizibil sau senzaţia de alb. Pe aceasta se bazează teoria tricromatică a lui Ioung şi Helmholtz privind mecanismul percepţiei culorilor: fiecare din cele trei tipuri de conuri este excitat maximal de o anumită radiaţie monocromatică, dar poate fi exercitat parţial şi de radiaţii monocromatice străine. Spre exemplu, o radiaţie cu lungimea de undă de 550 nm stimulează în mod egal conurile verzi şi roşii, în proporţie de 83 % fiecare, nu însă şi conurile albastre, şi va produce senzaţia de galben. O radiaţie monocromatică de 480nm, care excită aproximativ egal conurile roţii (în proporţie de31 %) şi albastre (în proporţii de 36 %), precum şi în proporţii de 67 % pe cele verzi, dă senzaţia de verde etc. Simţul culorii se datorează neuronilor corticali specializaţi în prelucrarea informaţiei recepţionate la nivelul conurilor. Neuronii excitaţi de o anumită culoare primară sunt inhibaţi de culoarea complementară corespunzătoare, şi invers. De exemplu, neuronii excitaţi de roşu sunt inhibaţi de verde, iar cei stimulaţi de verde sunt inhibaţi de roşu. La fel se comportă şi neuronii de tip albastru-galben, culori de asemenea complementare. Senzaţia unei anumite culori este dată de proporţia de neuroni excitaţi şi inhibaţi, sub acţiunea aferenţelor de la conuri. O radiaţie monocromatică de 700 nm va excita conurile roşii. De aici, stimulul va ajunge la neuroni talamici de tip roşu-verde, excitându-i pe primii şi inhibându-i pe ceilalţi. Neuronii ,,roşii” talamici vor excita numai neuronii corticali omonimi şi vor inhiba neuronii corticali,,verzi”. Astfel ia naştere senzaţia conştientă de roşu. Dacă stimulăm concomitent conurile roşii şi verzi, pe scoarţă nu va mai apărea senzaţia de culoare, ci de lumină albă. Simţul formelor. Identificarea formelor şi a detaliilor obiectelor este realizată de nişte neuroni corticali ce sunt stimulaţi numai când pe retină apar zonele excitate prin contrast de luminozitate sau de culoare. Aceste zone retiniene reprezintă imaginea fotografică a obiectului. Lor le corespunde o imagine corticală a lumii privite, formată din neuronii stimulaţi, a căror
  • 326.
    326 dispoziţie spaţială reproducepunctele corespondente excitate de pe retină. Precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile reprezintă acuitatea vizuală. Ea se defineşte ca distanţa minimă dintre două puncte pe care ochiul le vede separat (minimum separabil). Unghiul minim sub care este văzută distanţa dintre aceste două puncte este de 45 secunde de arc. Cea mai mare acuitate o are foveea centrală. Acuitatea vizuală depinde în mare parte de diametrul conurilor. Petru a fi văzute distinct, două puncte din spaţiu trebuie sa dea pe retină două imagini separate printr-un rând de conuri neexcitate. Un rol esenţial în acuitatea vizuală are inhibiţia colaterală. Câmpul vizual, vederea binoculară şi stereoscopică Spaţiul cuprins cu privirea se numeşte câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual monocular, care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi. Partea comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect aflat în câmpul vizual binocular formează câte o imagine pe fiecare din retine. Aceste imagini fuzionează pe scoarţă într-o imagine unică. Procesul de fuziune corticală este posibil numai dacă imaginile retinei se formează în puncte corespondente. Acest proces de fuziune a imaginilor începe la nivelul corpilor geniculaţi laterali. Din punct de vedere funcţional, retina fiecărui ochi are o jumătate nazală şi una temporală. Datorită modului particular de încrucişare a fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice, hemiretina nazală stângă devine corespondentă cu hemiretina temporală dreaptă, şi invers. Astfel spus, imaginile proiectate pe hemiretinele stângi ajung în aria vizuală a emisferei cerebrale stângi, iar imaginile proiectate pe hemiretinele drepte ajung în aria vizuală a emisferei drepte. Datorită cristalinului, imaginea formată pe retină este răsturnată, iar hemiretinele stângi văd şi hemicâmpul vizual drept, iar hemiretinele drepte văd hemicâmpul vizual stâng. Corespondenţa, punct cu punct, a proiecţiilor retiniene necesită intervenţia permanentă a unor reflexe motorii de orientare conjugată a ochilor spre obiectul privit. În funcţie de unghiul format de axele vizuale ale celor doi ochi cu obiectul explorat, este apreciată distanţa faţă de ochi la care se află obiectul respectiv. Pe baza experienţei anterioare, noi vedem stereoscopic şi cu un singur ochi. Totuşi, precizia vederii în adâncime se obţine numai prin vedere binoculară. Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. Distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege semnificaţia cuvintelor citite. Fiziologia analizatorului acustic Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă între 20 şi 20000Hz şi amplitudini între 0 şi 130 decibeli (1db =1 dyne/cm2 ). Mecanismul recepţiei auditive Segmentul receptor al analizatorului auditiv (acustic) este reprezentat de organul Corti, situat pe membrana bazilară din structura cohleei. Celulele senzoriale de la acest nivel transformă energia mecanică a sunetelor în impuls nervos. Sunetul este transmis până la organul Corti, atât prin oasele craniului (transmitere osoasă), cât şi prin intermediul lanţului de oscioare din urechea medie (transmiterea aeriană). Transmiterea aeriană este cea fiziologică. Ea începe la nivelul pavilionului urechii, care captează şi dirijează sunetele spre conductul auditiv extern. La capătul acestuia, unda sonoră pune în vibraţie membrana timpanului, care la rândul său, antrenează lanţul celor trei oscioare. Amplitudinea vibraţiilor timpanului este maximă atunci când presiunile
  • 327.
    327 pe cele douăfeţe ale sale sunt egale. Din acest motiv, un rol important revine trompei lui Eustachio, prin care se echilibrează presiunea aerului din urechea medie cu presiunea atmosferică. De la oscioare, unda sonoră este transmisă mai departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei şi endolimfei. Variaţiile de presiune ale endolimfei fac să vibreze membrana bazilară, pe care se găseşte dispus organul Corti. De la timpan, vibraţiile sonore se transmit ferestrei ovale, astfel încât se respectă întocmai frecvenţa şi faza vibraţiilor, dar în acelaşi tip are loc o amplificare a intensităţii semnalului. Această amplificare rezultă, pe de o parte, din diferenţa dintre suprafaţa membranei timpanului (55mm2 ) şi a ferestrei ovale (3.2mm2 ) şi, pe de altă parte, din creşterea de 1.3 ori a forţei cu care se deplasează scăriţa. În acest fel se realizează o creştere de 22 ori a presiunii exercitate de unda sonoră asupra perilimfei, faţă de cea exercitată asupra aerului. Această creştere de presiune (respectiv amplificare a intensităţii semnalului) este necesară deoarece lichidul are o inerţie mult mai mare decât aerul şi deci este nevoie de o presiune mult mai mare pentru a putea produce vibraţia lichidului. În acelaşi timp, la nivelul urechii medii are loc şi un proces de reglare a intensităţii undei sonore. Contracţia muşchiului ciocanului reduce vibraţiile timpanului la sunete prea puternice, iar contracţia muşchiului scăriţei permite vibraţii mai ample ale membranei ferestrei ovale chiar şi la sunete slabe. Transmiterea sunetului pe cale osoasă nu este evidentă decât în situaţii patologice, în care este compromisă transmiterea aeriană. Există boli care produc o osificare a membranei ferestrei ovale şi deci suprimarea căii aeriene (otoscleroză), urmată de surditate definitivă. Alteori, calea aeriană este suprimată temporar,ca urmare a obstruării conductului auditiv extern prin dopuri de cerumen. Perforaţiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scădere a acuităţii auditive a urechii respective. Excitarea celulelor auditive. Vibraţiile perilimfei determină vibraţii ale membranei bazilare care antrenează celulele auditive ale căror cili vor suferi deformaţii mecanice la contactul cu membrana tectoria. Înclinarea cililor într-o parte depolarizează celulele, iar în direcţia opusă le hiperpolarizează. Aceste variaţii alternative de potenţial receptor produc potenţiale de acţiune pe fibrele senzitive ale neuronilor din ganglionul Corti. Depolarizările celulelor senzoriale cresc frecvenţa potenţialelor de acţiune, iar hiperpolarizările o reduc. Membrana bazilară are vibraţii de amplitudine maximă la o distanţă variabilă faţă de scăriţă, în funcţie de frecvenţa undei sonore. Astfel, un sunet cu frecvenţă mare va determina vibraţii cu amplitudine maximă în apropierea scăriţei, după care unda sonoră nu se transmite mai departe. Un sunet cu frecvenţă medie va determina vibraţia membranei bazilare cu amplitudinea maximă spre mijlocul distanţei dintre scăriţă şi helicotremă, iar un sunet cu frecvenţă redusă se va propaga până apropare de helicotremă pentru a produce vibraţii cu amplitudine maximă a membranei bazilare. Membrana bazilară are o structură comparabilă cu un rezonator cu coarde. În alcătuirea ei se află aproximativ 25000 fibre de colagen paralele, de lungimi şi grosimi diferite, dispuse transversal. Aceste fibre sunt fixate la unul din capete pe lama spirală a columelei, iar celălalt capăt este liber, spre marginea laterală a membranei bazilare. Fibrele colagene sunt mai scurte şu mai groase la baza melcului şi devin mai lungi şi mai subţiri spre helicotremă. Acestor variaţii morfologice le corespund particularităţi de elasticitate şi de rezonanţă. Fibrele situate la baza melcului întră în rezonanţă cu sunetele de frecvenţă înaltă (15000Hz), cele de la mijlocul membranei bazilare rezonează cu frecvenţe medii (5000Hz) iar cele de la vârful melcului cu frecvenţe joase (20-500 Hz). Când o undă sonoră ajunge la membrana ferestrei ovale, aceasta este împinsă spre rampa vestibulară, comprimând perilimfa. Şocul presional determină o deplasare bruscă a porţiunii iniţiale a membranei bazilare spre rampa timpanică. Presiunea sunetului este urmată imediat de o depresiune care face ca membrana ferestrei ovale să se retragă spre urechea medie, iar membrana bazilară se va deplasa spre rampa vestibulară. Acest ciclu presiune-depresiune se repetă de sute, mii sau zeci de mii de ori pe secundă, după frecvenţa stimulului respectiv, ceea ce va determina vibraţii cu aceeaşi frecvenţă (dar de foarte mică amplitudine) a porţiunii iniţiale a membranei bazilare. Aceste vibraţii nu sunt staţionare, ci se propagă ca o undă mobilă de-a lungul membranei bazilare, atingând amplitudinea maximă în dreptul fibrelor de colagen ce intră în
  • 328.
    328 rezonanţă cu sunetulrespectiv. Vibraţiile acestei zone sunt atât de ample, încât consumă întreaga energie a sunetului şi dispar imediat după punctul de maximă oscilaţie. Aşadar, fiecare sunet va pune în vibraţie începutul membranei bazilare, dar va determina vibraţii cu amplitudine maximă în zone diferite ale acesteia, în funcţie de frecvenţa sa. În acest mod, membrana ,,descompune” sunetele în componente, adică face o primă ,,interpretare„ a aspectului frecvenţelor sonore. Transmiterea stimulului auditiv. Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a membranei bazilare. Această specializare zonală se păstrează în continuare şi la celelalte staţii de releu ale căii acustice. Sunetele de o anumită frecvenţă activează anumiţi neuroni cohleari, anumiţi neuroni coliculari, anumiţi neuroni talamici. În acest mod, excitaţiile sonore, separate în frecvenţele componente la nivelul membranei bazilare se transmit prin ,, fire izolate” spre neuronii corticali. Segmentul central al analizatorului auditiv (acustic). Proiecţia corticală a căilor auditive are loc în circumvoluţiunea temporală superioară. Aceasta este aria acustică primară, ce primeşte informaţii acustice de la ambele urechi. La acest nivel are loc realizarea senzaţiei şi a percepţiei auditive. Aria acustică are o organizare tonotopă, în sensul că sunetele joase activează neuroni din porţiunile anterioare, iar sunetele mai înalte activează neuroni situaţi mai posterior. În jurul ariei primare se află aria secundară sau de asociaţie care primeşte aferenţe de la aria primară. Distrugerea ariilor primare provoacă surditate, iar distrugerea celor secundare nu aboleşte auzul, însă face imposibilă înţelegerea semnificaţiei cuvintelor vorbite (afazie auditivă). Analiza corticală a stimulilor auditiv. Scoarţa interpretează frecvenţa sunetelor auzite în funcţie de neuronii corticali la care ajung impulsurile nervoase auditive. Datorită legăturilor prin ,,fir direct” între receptor , calea auditivă şi neuronul central, se poate concluziona că scoarţa cerebrală interpretează vibraţiile membranei bazilare drept sunete înalte, dacă acestea au loc în prima treime a sa, sunete medii, dacă vibrează porţiunea mijlocie a membranei, şi sunete grave, dacă vibrează treimea dinspre helicotremă. Aceleaşi senzaţii sonore se obţin în urma stimulării neuronilor din aria auditivă. Excitarea unor neuroni din aria primară determină perceperea unor tonuri sonore, în timp ce excitarea ariei asociative (auditive secundare) provoacă senzaţii şi percepţii auditive ( individul aude melodia); excitarea unor arii asociative temporo-occipitale, evocă experienţe complexe trăite anterior (individul aude melodia şi are imaginea sălii unde a avut loc concertul respectiv, având impresia că totul, respectiv sala, publicul, orchestra, propria persoană sunt evenimente care se petrec la timpul prezent). Tot acest scenariu halucinatoriu dispare în momentul încetării stimulării ariei respective. Identificarea direcţiei de unde vine sunetul. Un individ poate determina direcţia de unde vine un sunet prin două mecanisme principale: prin detectarea decalajului în timp dintre semnalele acustice care intră în cele două urechi şi prin diferenţa de intensitate a sunetului care ajunge la cele două urechi. Primul mecanism este realizat la nivelul nucleului olivar superior medial, iar cel de-al doilea la nivelul nucleului olivar superior lateral. În afară de integritatea nucleului olivar superior, pentru a detecta direcţia sunetelor este necesară şi integritatea căilor nervoase pe tot parcursul dintre nuclei şi cortex. Fiziologia analizatorului vestibular Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre poziţia capului în spaţiu şi despre accelerările liniare sau circulare la care acesta este supus. Simţul vestibular nu este propriu-zis un simţ al echilibrului, ci o componentă importantă a mecanismelor ce concură la reglarea echilibrului, alături de analizatorii kinestezic, vizual, tactil şi de cerebel.
  • 329.
    329 Segmentul periferic Este reprezentatde utriculă şi saculă, pe de o parte, şi de canalele semicirculare, pe de altă parte . Utricula şi sacula. Receptorii maculari sunt stimulaţi mecanic de către otolite. Stimularea are loc în condiţii statice, cât şi dinamice. Când capul stă nemişcat, otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, informându-i asupra poziţiei capului în raport cu direcţia vectorului gravitaţional. Când capul şi corpul suferă accelerări liniare (înainte, înapoi sau lateral), forţele de inerţie împing otolitele, care sunt mai dense decât endolimfa, în sens opus deplasării. Astfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi reacţii motorii corectoare ale poziţiei corpului şi capului, în vederea menţinerii echilibrului pe toată durata mişcării. Deplasarea liniară înainte provoacă reflex aplecarea corpului şi capului în faţă. De remarcat că receptorii maculari nu detectează viteza de deplasare a corpului, respectiv a capului, ci acceleraţia. Receptorii maculari descarcă impulsuri chiar şi în absenţa deplasărilor capului, fapt ce dovedeşte că şi ei se adaptează foarte puţin. Înclinând capul doar cu 10 faţă de poziţia statică, descărcările de impulsuri din receptorii otolitici cresc. Acesta este pragul diferenţei de înclinare a capului. Frecvenţa creşte progresiv cu gradul înclinării capului. Receptorii aparatului vestibular sunt şi sediul unor reflexe posturale. O modificare bruscă a poziţiei capului declanşează reflexe care ajută la menţinerea posturii şi a echilibrului. De exemplu, dacă un individ este împins brusc către dreapta, în mod reflex se produce extensia membrului inferior drept, chiar înainte ca tot corpul său să se încline cu mai mult de câteva grade. Un alt tip de reflex, asemănător, se produce când subiectul cade înainte, cu contracţia muşchilor extensori ai coapselor, ai spatelui şi gâtului, care previne căderea acestuia la pământ. Receptorii otolitici nu participă la menţinerea echilibrului în condiţiile accelerărilor circulare ale capului şi corpului. Canalele semicirculare. Crestele ampulare şi cupulele gelatinoase, care se găsesc la baza canalelor semicirculare, reprezintă cel de-al doilea organ receptor al analizatorului vestibular, responsabil de menţinerea echilibrului în condiţiile acceleraţiilor circulare ale capului şi corpului. Cilii celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitaţi mecanic de deplasarea endolimfei. Orice mişcare de rotaţie a capului sau corpului antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare aflate în planul rotaţiei respective. Din cauza inerţiei, endolimfa din aceste canale va suferi o deplasare relativă în sens opus şi va înclina cupula în sensul acestei deplasări. Fenomenele mecanice se petrec simultan în canalul semicircular omonim contralateral, dar cu sens inversat. Recepţionarea mişcărilor circulare ale capului este posibilă datorită orientării canalelor semicirculare în cele trei planuri ale spaţiului (frontal, orizontal şi sagital). Rotaţia capului în unul din aceste planuri provoacă deplasarea endolimfei numai în canalele semicirculare din planul respectiv; este excitat organul cupular al unui canal şi inhibat cel al canalului contralateral. Acest model de stimulare inhibare stă la baza informării centrilor asupra planului mişcării rotatorii (în funcţie de planul în care se găseşte perechea de canale stimulată) şi sensului acesteia (în funcţie de cupula stimulată şi, respectiv, inhibată – dreapta sau stânga). Prin combinarea impulsurilor sosite de la cele trei perechi de canale semicirculare, centrii nervoşi iau cunoştinţă, în orice moment, de mişcarea efectuată. Segmentul intermediar Potenţialele de acţiune generate la nivelul receptorilor vestibulari sunt transmise de primul neuron senzitiv ai căii vestibulare ( aflat în ganglionul Scarpa ) până la nucleii vestibulari bulbari, unde se află al doilea neuron al căii. De aici, stimulii vestibulari se distribuie în mai multe direcţii: spre cerebel, responsabil de menţinerea automată a echilibrului; spre formaţia reticulată a trunchiului cerebral şi spre neuronii motori medulari, pentru reglarea tonusului
  • 330.
    330 muscular şi aposturii corpului; spre nucleii motori ai nervilor oculari, care asigură fixarea ochilor în timpul mişcărilor rotatorii ale capului; spre talamus şi de aici spre scoarţa cerebrală, pentru a asigura senzaţia conştientă a echilibrului. Segmentul cortical Proiecţia corticală a analizatorului vestibular este la nivelul peretelui superior al şanţului Sylvius (lobul parietal), în vecinătatea ariilor acustice din circumvoluţiunea temporală superioară. Fiziologia analizatorului gustativ Gustul este un simţ special, care permite selectarea hranei, evitarea alimentelor alterate sau caustice, participând şi la elaborarea unor reflexe secretorii digestive. Pentru a putea fi gustate, substanţele chimice din alimente trebuie să se dizolve în saliva ce scaldă receptorii gustativi. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori ce interacţionează specific cu substanţele sapide. Din acest motiv, gustul este considerat simţ chimic. Segmentul periferic Receptorii gustativi sunt situaţi în special în mugurii gustativi de pe suprafaţa limbii, dar şi în mucoasa palatină, amigdaliană, epiglotică şi chiar de la nivelul esofagului proximal. Senzaţia primară de gust. Identitatea substanţelor chimice specifice care excită receptorii pentru gust este încă incompletă. Totuşi, studiile psihofiziologice şi neurofiziologice au identificat cel puţin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulele gustative. Din punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calităţile de percepţie ale gustului au fost împărţite în patru categorii generale, numite senzaţii gustative primare. Acestea sunt acru, sărat, dulce, amar. Gustul acru este dat de acizi; intensitatea senzaţiei de acru este proporţională cu logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen. Cu alte cuvinte, cu cât este mai puternic un acid, cu atât mai intensă este senzaţia de acru. Gustul sărat este dat de săruri ionizate. Calitatea gustului variază oarecum de la o sare la alta, deoarece formarea senzaţiei de sărat necesită şi alte senzaţii gustative pe lângă cea de sărat. Gustul pentru dulce nu este determinat de o singură clasă de substanţe chimice. Unele dintre acestea sunt: zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone, amide, esteri, aminoacizi şi altele. Se observă că cele mai multe dintre substanţele care determină senzaţia de dulce sunt de natură organică. Modificări uşoare în structura chimică, cum ar fi adăugarea unui simplu radical, pot adesea sa schimbe gustul substanţei din dulce în amar. Gustul amar, ca şi gustul dulce, nu este determinat de un singur tip de agent chimic; dar, şi în acest caz, substanţele care determină senzaţia de amar sunt aproape în întregime substanţe organice. Senzaţii gustative amare sunt produse, cu o mare probabilitate de două clase de substanţe, şi anume de substanţe organice cu lanţ lung, care conţin azot şi alcaloizi. Grupa alcaloizilor cuprinde o serie de medicamente utilizate în terapeutică: chinine, cafeina, stricnina şi nicotina. Dacă gustul alimentului este intens amar, persoanele sau chiar animalele resping alimentul. Aceasta este, fără îndoială, o funcţie protectivă importantă, deoarece multe dintre toxinele letale din otrăvurile vegetale sunt alcaloizi şi toate au un gust amar puternic. Mugurele gustativ are un diametru în jurul de 1/30mm şi o lungime de 1/16mm. Mugurele gustativ este compus din aproape 40 celule epiteliale modificate, unele dintre ele fiind celule de susţinere, iar altele celule gustative. Celulele epiteliale din vecinătate, prin diviziuni mitotice. înlocuiesc în mod continuu celulele gustative; astfel, există celule gustative tinere şi altele mature. Acestea din urmă se întind spre centru mugurelui şi, în curând, se vor rupe şi dizolva.
  • 331.
    331 Celulele gustative situatemai spre suprafaţă se găsesc aşezate în jurul unui por gustativ abia perceptibil. De la fiecare celulă pleacă numeroşi microvili sau peri gustativi; ei se îndreaptă spre suprafaţă externă a porului gustativ, pătrunzând în cavitatea bucală. Aceşti microvili reprezintă suprafaţa receptoare pentru gust. Printre celulele gustative se găseşte o reţea de fibre nervoase gustative care sunt stimulate de către celulele receptoare gustative. Localizarea mugurilor gustativi în anumite zone speciale prezintă o importanţă mare pentru formarea senzaţiilor gustative primare. Gusturile sărat şi dulce sunt percepute în principal la vârful limbii, gustul acru pe cele două părţi laterale, iar gustul amar la baza limbii şi pe palatul moale. Cei mai mulţi din mugurii gustativi pot fi stimulaţi de doi, trei, poate patru sau chiar şi de alţi stimuli gustativi care nu intră în categoria celor primari. Însă, de obicei, predomină unul sau două dintre categoriile de gusturi descrise. La contactul dintre substanţele sapide şi celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a acestora din urmă, cu apariţia potenţialului receptor. Mecanismul producerii acestei depolarizări se pare că este următorul: substanţele chimice se leagă de molecule proteice receptoare care pătrund în membrana microvililor şi deschid canale ionice; canalele ionice odată deschise permit pătrunderea ionilor de sodiu, care vor depolariza celula. Segmentul intermediar Semnalele gustative sunt transmise de la limbă şi regiunea faringiană până în sistemul nervos central prin mai mulţi nervi cranieni. Mai întâi, toate filetele nervoase gustative pătrund în tractul solitar al trunchiului cerebral, fac sinapsă cu al doilea neuron al căii în nucleii din tractul solitar. Cel de-al treilea neuron al căii este tot în talamus, într-o zonă mică localizată puţin medial faţă de proiecţiile talamice ale regiunii faciale din sistemul senzitiv somatic. Segmentul cortical Axonii neuronilor talamici se proiectează în porţiunea inferioară a circumvoluţiunii postcentrale din cortex, în apropierea ariei de proiecţie senzitivă somatică a limbii. În trunchiul cerebral se integrează reflexe gustative. Un număr mare de impulsuri este transmis în interiorul trunchiului cerebral însuşi, de la nivelul tractului solitar către nucleii salivatori superiori şi inferiori. De aici, impulsurile efectorii pleacă spre glandele salivare submandibulare, sublinguale şi parotide, pentru a ajuta la controlul salivaţiei în timpul ingestiei alimentelor. Preferinţele gustative şi controlul dietei. Preferinţele gustative înseamnă că un animal va alege anumite tipuri de alimente în defavoarea altora. El utilizează în mod automat aceste preferinţe pentru a controla dieta pe care o consumă. În plus, preferinţele sale gustative sunt de multe ori în acord cu necesităţile organismului pentru anumite substanţe specifice. De exemplu, animalele ierbivore, la care aportul natural de sare este scăzut, caută să lingă sare sau chiar zidăria caselor. Fenomenul preferinţelor gustative este rezultatul unui mecanism localizat în sistemul nervos central şi nu al unui mecanism din receptorii gustativi. Argumentul pentru această ipoteză îl constituie faptul că experienţe prealabile ale individului, plăcute sau neplăcute, joacă un rol major în stabilirea diferitelor preferinţe gustative. De exemplu, dacă o persoană capătă indispoziţie imediat după ce a consumat un anume tip de aliment, ea va dezvolta o preferinţă gustativă negativă pentru acel tip de aliment tot timpul după aceea. Fiziologia analizatorului olfactiv
  • 332.
    332 Simţul mirosului, estedintre toate simţurile noastre, cel mai puţin înţeles. Spre deosebire de animalele inferioare, la om acest simţ este aproape rudimentar la fel ca şi simţul gustului, şi mirosul este un simţ chimic. Segmentul periferic Receptorii analizatorului olfactiv se găsesc în mucoasa nazală, într-o zonă specială numită mucoasă olfactivă. Ea se întinde pe treimea superioară a fiecărei nări. Medial, ea se pliază în jos spre suprafaţa septului şi lateral peste cornetul superior şi suprafaţa superioară a cornetului mijlociu. Celulele olfactive sunt celulele receptoare pentru senzaţia de miros. Ele sunt celule nervoase bipolare care provin din sistemul nervos însuşi. Polul dinspre mucoasă al celulelor olfactive formează un buton olfactiv prin care se proiectează 6 până la 12 pieri sau cili olfactivi, către mucusul care căptuşeşte suprafaţa internă a cavităţii nazale. Aceşti cili sunt cei care reacţionează la mirosurile din aer şi apoi stimulează celulele olfactive. Membranele cililor conţin un număr mare de molecule proteice care pătrund prin membrană. De ele se leagă diferite substanţe mirositoare. Aceste proteine se numesc proteine de legare a substanţelor mirositoare. În urma legării substanţelor odorizante de proteinele membranare, are loc depolarizarea celulelor receptoare, cu generarea potenţialului receptor. Pentru a putea fi mirosită, o substanţă trebuie să fie volatilă şi să ajungă în nări. În al doilea rând, trebuie să fie uşor solubilă în apă, astfel încât să treacă prin mucus şi să atingă celulele olfactive. În al treilea rând, trebuie să fie uşor solubilă în lipide, deoarece se pare că constituenţii lipidici ai membranei celulare resping substanţele mirositoare şi astfel le pot îndepărta de pe receptorii proteici. Deşi omul poate distinge mii de mirosuri diferite (3000-4000), există un număr de peste 50 de mirosuri primare sau fundamentale din a căror combinare, în proporţii diferite, poate rezulta întreaga diversitate de senzaţii olfactive. Dintre acestea, s-a constatat că există doar 7 clase de agenţi stimulanţi olfactivi preferenţiali care excită celulele olfactive: camfor, mosc, floral, mentolat, eteric, pătrunzător (usturoiat), putrid. Segmentul intermediar Porţiunea olfactivă a creierului face parte dintre structurile cele mai vechi, iar celelalte porţiuni ale creierului se dezvoltă în jurul acestei structuri olfactive iniţiale. De fapt, porţiunea creierului care iniţial deservea olfacţia va face mai târziu parte din structurile de la baza creierului; la om, această zonă controlează emoţiile şi alte aspecte ale comportamentului. Acesta se numeşte sistemul limbic ( vezi ,,Emisferele cerebrale”). Bulbul olfactiv, denumit şi nervul cranian I, arată ca un nerv, dar este o prelungire de ţesut nervos de la baza creierului; are o excrescenţă bulbară, bulbul olfactiv, care se întinde deasupra lamei ciuruite a etmoidului ce separă cavitatea craniană de porţiunea superioară a cavităţii nazale. Lama ciuruită a etmoidului are o mulţime de orificii mici prin care trec un număr egal de nervi scurţi ce provin din membrana olfactivă şi pătrund în bulbul olfactiv. Terminaţiile axonice foarte scurte sfârşesc în structurile globulare din bulbul olfactiv, numite glomeruli. Cercetări recente au arătat că glomerulii răspund la agenţi mirositori diferiţi. De aceea, este posibil ca glomerulii olfactivi stimulaţi specific să fie cheia pentru analiza diferitelor semnale odorifere transmise sistemului nervos central. Segmentul central
  • 333.
    333 Tractul olfactiv intrăîn creier la joncţiunea dintre mezencefal şi diencefal. Aici, el se divide în două căi, una care trece medial în aria olfactivă medială şi alta lateral, în aria olfactivă laterală. Aria olfactivă medială reprezintă un sistem foarte vechi, pe când cea laterală reprezintă poarta de intrare pentru sistemul olfactiv mai puţin vechi şi pentru cel mai nou. Sistemul olfactiv foarte vechi (arhicortexul olfactiv) este format dintr-un grup de nuclei situaţi în porţiunile bazale mijlocii ale creierului, situaţi anterior şi superior de hipotalamus. Acest sistem este implicat în unele răspunsuri primitive legate de olfacţie, cum sunt: lingerea buzelor, salivaţie şi alte răspunsuri alimentare legate de mirosul alimentelor sau căile emoţionale primitive asociate cu mirosul (găsirea şi recunoaşterea partenerului sexual, recunoaşterea eventualilor duşmani). Sistemul olfactiv vechi (paleocortexul olfactiv) este reprezentat de aria olfactivă laterală, compusă, în principal, din cortexul prepiriform, căruia i se adaugă porţiunea corticală a nucleilor amigdalieni. Din aceste zone semnalele merg către aproape toate teritoriile de la baza creierului, care sunt importante pentru a învăţa pe baza experienţei ceea ce place sau nu, legat de alimentaţie. De exemplu, zona olfactivă laterală şi conexiunile sale multiple cu structurile creierului, care se ocupă de coordonarea comportamentului, determină aversiunea absolută a unei persoane faţă de acele alimente care i-au provocat greaţă şi vărsături. Tot aici este sediul unor reflexe condiţionate olfactive mai complicate. O cale olfactivă (neocortexul olfactiv) mai nouă a fost descoperită în talamus; ea trece către nucleul talamic dorso-medial şi apoi către cadranul postero-lateral al cortexului orbito-frontal. Se pare că acest sistem olfactiv mai recent filogenetic ajută la analiza conştientă a mirosului.