Mehedinti, simion civilizatie si cultura - scan

Colecţia
CĂRTI FUNDAMENTALE•
ale
CULTURII ROMÂNE
Coperta: CĂTĂLIN POPA
Colecţie iniţiată, coordonată şi fi:1a?ţată ~e.
Fundaţia pentru o Societate Desch~sa Romama
S. MEHEDINŢI·
Civilizaţie şi cultură
©EDITURATREI, 1999, pentru prezenta ediţie
ISBN 973-9419-15-1
S. MEHEDINTI
'
CIVILIZATIE. '
SI' V
CULTURA
Concepte, definiţii, rezonanţe
Îngrijirea ediţiei,
studiu introductiv
şi note
de
GHEORGHIŢĂ GEANĂ
EDITURA TREI

Studiu introductiv
UN SISTEM OPERAŢIONAL DE FILOSOFIE A CULTURII_
Schiţă de biografie analitică
Simion Mehedinţi s-a născut la 16 octombrie 18681, în comuna
Soveja din fostul judeţ Putna, azi judeţul Vrancea. Părinţii săi,
Neculai şi Voica Mehedinţu, erau agricultori, tatăl îndeplinind şi
1
În jurul datei de naştere a savantului pluteşte o oarecare confuzie. Aceasta
s-a perpetuat mai ales prin mijlocirea dicţionarelor enciclopedice. Astfel, în
Dicţionarul enciclopedic român, vol. 3 (Bucureşti: Editura politică, 1965, p. 314),
în dreptul lui Simion Mehcdinţi apare ca an de naştere 1869 (fără menţionarea
zilei şi lunii). Acelaşi an apare şi în Mic dicţionar enciclopedic, ed. întâi (Bucu-
reşti: Editura enciclopedică română, 1972, p. 1413); în ediţia a treia a aceluiaşi
Mic dicţionar enciclopedic (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1986, p.1074), anul
~n chestiune este 1868. Nici în lucrările de specialitate situaţia nu se limpezeşte.
In Istoria filosofiei moderne, vol. V, dedicat filosofiei româneşti (Bucureşti:
Monitorul Oficial, 1941, p. 390), Nicolae Bagdasar menţionează ca dată de naşte
re a lui Mehedinţi 19 octombrie 1869. Alte versiuni ale datei respective sunt: 18
octombrie 1868 (Vintilă Mihăilescu, .Omul şi opera", în Simion Mehedinţi, Opere
alese, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu, Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1967,
p. 12); 18 octombrie 1869 (S. Mehedinţi şi G. Vâlsan, Lecturi geografice, ediţie
îngrijită de Călin Dimitriu, Bucureşti: Editura Albatros, 1973, p. 25); aceeaşi
dată- 18 octombrie 1869- este luată drept veridică şi de academicianul Victor

'·
~ ..
1
tj
1r
:,
1-
,
6 S. MEHEDINŢI
serviciul de dascălla biserica satului. Prin neam, făceau parte din
aristocratia cu rădăcini adânci a satului românesc. Pe crucea lor
de lângă 'zidurile mânăstirii Soveja se poate distinge şi în prezent
această inscriptie: "Aici odihneşte dascălul Neculai Mehedinţu cu
sotia sa Voica c~ 7 fii morti de timpuriu. Au păstrat credinţă legii
şi ~eamului, ostenindu-se ~entru copii." . .
Simion, cel mai mic dintre cei patru copii supravieţuiton (trei
băieti şi o fată), şi-a asumat cu mândrie condiţia de "mocan", de
om de la munte. Va rămâne de-a lungul întregii vieţi legat su-
fleteste de imaginile oamenilor întâlniţi în copilărie, în care vedea
nist~ mesageri tipici a ceea ce este bun şi frumos în tradiţia indi-
ge~ă străveche. Cu smerenie le va consemna numele în scr_i_e:i ori
le va rosti în aula Academiei2, invocându-i ca pe adevăraţn JUde-
cători ai gândurilor şi ai faptelor sale: Buian, Bitirez, Balcu, Vânt-
devară, Sfârnog, Bunghez - nume originare, nederivate, extrem
Tufescu (Simion Mehedinţi - Viaţa şi opera, Bucureşti: Editura_ enciclopedică~
·1994, p. 13), sub motiv că această dată apare în vol~ul Om_~gw fJ_rofesorulu~
S. Mehedinţi (Cluj: 1931) şi că ea .figurează în toate enciclope?ule apar_ute la no!
în perioad<!: interbelică, precum şi în cele apă~te _re~ent la ~d~tura Enciclopedi~a
Română". In ceea ce ne priveşte, în .Sumar bwbibhografic dm volumul_sel~ctlv
S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură (Iaşi: Editura Junimea, 19_86), ~m mamtat
pentru prima oară data de 16 octombrie 1868 (p. ?~). Nu_era_? s~mpla proyunere,
ci o certitudine, una dobândită caurmare a unei mvestlgaţu nguroase_ m Arhi-
vele Statului din Focşani. Ediţia de la Junimea fiind într-un stadiu foart~
avansat, nu am mai putut reproduce conţinutul actului de_ naştere a ~avant_ulm,
document cuprins în Registrul Starei Civile pentru născuţt al comunei SoveJ~ d;
la numitele arhive. O face dl Şerban Dragomirescu, în anexă la S. Mehedmţ1,
Altă creştere - Şcoala muncii, ediţia a VIII-a, Bucureşti·: Editura Viaţa Ro~â:
nească, 1997 (.Biblioteca Simion Mehedinţi", nr. 4, colecţie coordonată de Costle~
Neagu). Într-adevăr, la p. 28 din Registru, se consemnează că, în .anu una mu
optu sute şaizeci şi optu, luna octomv(rie), ân z(i)oa optusprezeci",_a fost declar~t
copilul .Semionu alui Neculai Mehedi~J.ţl~, de se~~u ?ărbătescu~ nascut~ al(al)~a:
(i)eri ân comuna Soveja, la casa pănnţiloru sai dmu aceasta comuna Sov~J~
(sub!. ns. - Gh. G.). Un document inedit din arhiva familie~ dezleagă defi~It:v
iţele acestei încurcături, relevându-i originea. E vo;b~ de o_scnsoare pe care tana-
rul Mehedinti aflat la studii în străinătate, o tnmite lm Alexandru Odobescu,
unul din me~torii săi. Scrisoarea e nedatată, dar a fost scrisă probab~l în toamn~
lui 1893 când Mehedinti se găsea încă la Paris. Iată un fragment din acea sc;I-
soare: .Deocamdată, în ~ederea înscrierei mele ca student obligat, în G:~arua,
vă rog să interveniţi la 1Jniversitate pentru a mi se corija~ dată neexactă ~m a.cc
tele mele. Anume: în diploma de bacalaureat anul naşterei este 1869, pe cand I?-
actul de naştere şi diploma pentru licenţă es~ 1868_. Eu d'abi::_ la_ t~a!?erea s~rţi·
lor am aflat anul adeverat al naşterei, când sa resfoit actele starei CIVIle la tnbu~
naluljudeţului". , • •
2 A se vedea în volumul de faţă discursul De senectute. Batraneţea m cadrul
muncii pentru cultură, p. 306, 312.
CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 7
de rare în inventarul numelor româneşti de familie. Cât despre
satul3 Soveja, el avea să dobândească o importanţă deosebită în
biografia savantului, depăşind simpla semnificaţie de spaţiu al
venirii pe lume. Mai întâi, acolo, în mediul variat şi dinamic al
acelei aşezări de munte, a primit Simion Mehedinţi primul impuls
al apropierii de geografie, altfel spus al uocaţiei4
pentru această
ştiinţă. Impresiile despre natură dobândite în copilărie vor consti-
tui datele primare ale comparaţiilor cu alte fenomene geografice
întâlnite ulterior, cu prilejul diverselor călătorii efectuate în ţară
şi în străinătate. Pe această bază se va constitui şi strategia (
savantului de a gândi lucrurile- atât în geografie, cât şi în peda- ·
gogie - pomind de la contextul local spre scara globală, iar nu
invers. În al doilea rând, la Soveja avea să se retragă tânărul
Mehedinţi (ca un Anteu modem) spre a-şi reface forţele fizice,
atunci când, aflat la studii în străinătate, s-a văzut atins de o se-
veră nevroză. Criza a survenit în 1895, tocmai în preajma momen-
tului când urma să-şi susţină doctoratul, la Leipzig. Deşi medicii
i-au interzis să citească, nimeni şi nimic nu l-a împiedicat ca în cei
trei ani şi mai bine de repaos petrecuţi în satul natal să reflecteze
la drumul parcurs în căutarea răspunsurilor la întrebările funda-
mentale: Ce este geografia? Care este obiectul acestei ştiinţe?
Care îi sunt metodele? Care este locul ei în tabloul general al
~--~--~ ştiinţelor? În liniştea locului, departe de agitaţia lumii,. a avut re-
velatia liniilor de fortă ale unui ansamblu de idei ce-si vor găsi
deplina expresie ulterior, în opera sa fundamentală, Ter~a. În fine,
mai târziu, toponimul Soveja va fi preluat de savant drept pseudo-
nim mana-verbal pentru câteva dintre scrierile sale din afara do-
meniului geografiei, precum: biografia Titu Maiorescu (1910), vo-
lumul de critică Primăvara literară (1914), volumul de povestiri
Oameni de la munte (1921) etc. Cu numele S. Mehedinţi-Soveja va 1
-semna o altă scriere importantă, Creştinismul românesc (1941).
Soveja deţine, astfel, statutul de sat-arhetip, sau, cu expresia lui
Lucian Blaga, sat-idee, un sat "care se socoteşte pe sine centrul
'·lumii şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în
3 Folosim aci termenul .sat" în sensul generic-uman, nu în cel de unitate ad-
ministrativă. -
4 Mehedinţi însuşi glosează în termeni filosofiei şi psihopedagogici pe margi-
nea vocaţiei (a se vedea Premise şi concluzii la .Terra". Amintiri şi mărturisiri,
Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională,
seria .Academia Română. Studii şi cercetări" LXXIII; 1946, pp. 30, 223, 242-246
etc.).

)
B S. MEHEDINŢI
mit"5. Ca şi Blaga faţă de Lancrăm, Mehedinţi s-a identificat cu
Soveja ca sat-idee.
După trei ani de învăţătură în satul natal, peregrinează pe la
diverse şcoli din ţară, încheindu-şi studiile medii la liceul "Sf.
Sava", în Bucureşti. Se înscrie apoi la matematică, în cadrul Uni-
versităţii din Bucureşti, dar condiţia de orfan îl determină să profi-
te de ocazia unei burse la şcoala Normală Superioară şi să treacă
la această instituţie, care-I avea în frunte pe Alexandru Odobescu.
Urmează însă cursuri si la Universitate, atras mai cu seamă de
personalitatea lui Titu Maiorescu. "Ascultând prelegerile lui Maio-
rescu va scrie Mehedinti- neofitul a rămas cu un respect deo-
sebit pentru încercările d~ scrupuloasă sistematizare ale lui Corn-
te şi Spencer şi faţă de sincera pipăire a limitelor cunoaşterii
(Kant)"6. Alte lecturi preferate din această perioadă acoperă texte
din Herodot, Lessing, Thomas Buck.le (autor al celebrei cărţi Isto-
ria civilizaţiei engleze, mult comentată în cercul Junimii), Hippo-
lyte Taine (faimos prin teoria influenţei mediului asupra creaţiilor
umane), Theodor Mommsen (prin care i se va amplifica pasiunea
pentru istorie, îndeosebi pentru istoria romanilor). Licenţa o trece
cu teza Ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre educaţie, publica-
tă în 1892 (anul absolvirii). Lucrarea prefigurează o altă vocaţie
ce-i va direcţiona cariera în paralel cu cea propriu-zis ştiinţifică:
vocaţia de pedagog, desfăşurată atât în plan teoretic cât şi în plan
practic.
Nimic până aci nu lăsa să se întrevadă strălucita carieră ce îl
aştepta în geografie. Perspectiva acestei ştiinţe i se deschide pe
neaşteptate: proaspăt absolvent, tocmai se pregătea să devină pro-
fesor de istorie în ţinutul natal, la liceul din Focşani, cAând i se ofe-
ră o bursă pentru studiul geografiei, în străinătate. Infiinţată în
1875, Societatea Română de Geografie luase, într-adevăr, în acel
moment, hotărârea de a institui o bursă pe baza căreia să trimită
în Occident un tânăr capabil, spre a se documenta în această
ştiinţă şi a crea, la întoarcere, o catedră de specialitate la Univer-
sitatea din Bucuresti. Ca membru în comitetul director al Societă
ţii, Alexandru Od~bescu s-a oprit asupra proaspătului absolvent
Simion Mehedinţi.
5 Lucian Blaga, "Elogiul satului românesc" (discurs de recepţie la Academia
Română, 1936), în Lucian Blaga, lsuoade, Bucureşti, .Editura Minerva, 1972,
p.40.
6 S. Mehedinţi, Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea, Bucu-
reşti, Editura Librăriei Socec, 1938, pp. 135-136.
Opţiunea a fost acceptată fără rezerve de adunarea Societăţii,
astfel că îndată, chiar în primăvara lui 1892, alesul sorţii pleca
• spre marile şcoli ale Apusului cu două scrisori de recomandare:
una de la Odobescu, pentru arheologul Georges Perrot, director al
şcolii Normale Superioare din Paris, şi alta de la Maiorescu, pen-
• tru antropologul RudolfVirchow, din Berlin. Mai întâi va poposi la
Paris. Georges Perrot îl recomandă unei pleiade de profesori, între
care Marcel Dubois, Paul Vida} de la Blache, · Ernest Lavisse.
Despre sârguinţa cu care tânărul român înţelege să-şi facă datoria
stă mărturie o scrisoare a lui Perrot către Odobescu: menţionând
impresia "excelentă" pe care studentul român i-o lăsase profesoru-
lui Dubois, Georges Perrot continuă: "Tânărul este inteligent, asi-
duu, laborios. El îşi petrece zilele în sălile Institutului de Geogra-
fie, unde hărţile şi cărţile îi stau la dispoziţie. Cere sfaturi şi le ur-
mează cu sfinţenie; se află în foarte bune raporturi cu camarazii
săi şi se ataşează mai cu seamă de cei care oferă exemplu de mun-
că şi de curiozitate a spiritului"7. Tot din această perioadă datează
o atestare peremptorie a înclinaţiei sale de a trata problemele -
chiar şi pe cele de geografie - în manieră filosofică. Dovada i-a ---·~·
fost prilejuită de o dizertaţie ţinută la Sorbona, ca student, cu
titlul: "Quelques mots sur le rapport qui existe entre Geographie
et les autres sciences". Foaia de titlu se păstrează în arhiva fami-
liei, ataşată unei alte scrisori, de asemenea inedită, către Odobes-
cu. Pe această foaie se poate desluşi un scurt comentariu al profe-
sorului Marcel Dubois, din care cităm: ,,Acest studiu e pătrunzător
şi de o foarte largă viziune filosofică. Mult bun simţ şi logică sănă
toasă"8.
De la bun inceput, Simion M;~hedinţi se arată obsedat de două
probleme: obiectul ştiinţei în tainele căreia fusese trimis să se
iniţieze şi locul ei în tabloul general al ştiinţelor. Iată încă o probă
a viziunii de la înălţimea căreia Mehedinţi căuta rosturile geogra-
fiei (în particular), ale ştiinţei (în general). Ambiţiile sistematice
ale tânărului român nu găsesc răspuns la profesorii de la Sorbona
şi de la Ecole Normale Superieure. Însuşi Vidal de la Blache, înte-
meietorul şcolii franceze de geogra.fie umană, îl sfătuieşte să plece
în Germania. După un an de şedere la Paris, Mehedinţi pleacă,
într-adevăr, la Berlin, cetate culturală căreia personalităţi precum
7 Alexandru Odobescu şi corespondenţii săi, ediţie de Fîlofteia Mihai şi Rodica
Bichi!i, Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p. 268.
8
In original: "Cette etude est penetrante et d'une tres-large philosophle.
Beaucoup de sens droit, de saine logique".

10 S. MEHEDINŢI
Ferdinand von Richthofen, Theodor Mommsen, Rudolf Virchow,
Gustav Schmoller, AdolfBastian ş. a. îi aduseseră, prin prestigiul
lor, renumele de ,,Atena Germaniei". Aici Mehedinţi participă în-
deosebi la seminarul lui Richthofen, preşedinte al Societăţii Geo-
grafice din Germania, şi se împărtăşeşte din erudiţia lui Bastian,
mare etnograf şi antropolog, fondator al Muzeului Etnografic din
Berlin. În cele din urmă se îndreaptă, totuşi, spre Leipzig, atras de
faima "celui mai filosof dintre geografii timpului", Friedrich Ratzel.
Acesta nu era atât un maestru al speculaţiei filosofice, cât mai
curând un geograf foarte apropiat de ştiinţele social-umane. De
altfel, cele mai importante dintre scrierile sale sunt dedicate an-
tropogeografiei (al cărei întemeietor este chiar socotit, prin lucra-
rea Anthropogeographie, vol. I - 1882 şi vol. II - 1891), etnogra-
fiei (Vălherkunde, 3 vol., 1885-1888) şi geografiei politice (Politi-
sche Geographie, 1897). Cu siguranţă însă că numai sub aripa
unui astfel de spiritus rector, a cărui strategie consta în a-şi de-
prinde discipolii să gândească geografic (geographisch denken),
putea Mehedinţi să aprofundeze problematica privitoare la logica
şi filosofia ştiinţei geografice. El îşi propune, aşadar, să rămână pe
lângă Ratzel până la finalizarea primei îndatoriri faţă de Societa-
tea Geografică din România: trecerea examenului de doctorat. S-a
întâmplat însă că tocmai în pragul momentului respectiv, în pri-
~~~~ măvara lui 1895, din cauza efortului susţinut de a acumula cât
mai multe cunostinte într-un timp cât mai scurt, o nevroză puter-
.nică l-a pus în i~po,sibilitatea de a mai lucra. Se retrage în ţară şi
abia în 1899, toamna, revine la Leipzig, unde, sub conducerea lui
Ratzel îsi ia doctoratul cu teza Die hartographische Induhtion
(lnductia' cartografică). Iniţial, magistrul îi propusese ca temă
Logih der Karte (Logica hărţii), dar în cele din urmă au convenit
că tema dizertatiei poate fi restrânsă la partea despre inducţie.
În anul următor, devine primul profesor de geografie la Univer-
sitatea din Bucuresti catedră afiliată Facultătii de Litere şi Filo-
sofie. Timp de apr~a~e patru decenii se va nU:măra printre marii
dascăli ai Universităţii din capitala ţării, instituţie ajunsă în pe-
rioada interbelică un fel de Olimp al cunoaşterii. Lecţia inaugu-
rală tinută la 3 noiembrie 1900 este dedicată tematic obiectului
geo~~fiei, iar moralmente lui Alexandru Odobescu, ple~at între
timp dintre cei vii. Ea relevă de la bun început o personalitate pu-
ternică, nu doar angajată în plan ştiinţific, ci orientată după un
ideal etica-filosofic, în care imperativul categoric kantian ("datoria
·pentru datorie"- cuvintele sunt ale noului profesor) se împleteşte
cu providenţialismul istoric hegelian: "...din punct de vedere nu
numai practic, ci abstract ştiinţific, mi se pare că pentru orice om
de ştiinţă problema cea mai înaltă cu privire la înaintarea culturii
l!ste să-şi dea toată măsura puterilor sale, în sfera ştiinţei sale,
pentru ca să asigure continuitatea, apoi un maximum de dezvolta-
re a varietăţii etnice din care face parte. Şi aceasta nu cu liniştea
academică a celui ce priveşte nepăsător pe deasupra veacurilor, ci
cu mare luare-aminte şi în fiecare moment. Căci, după cum zice
Hegel, şi după cum trebuie să bănuiască orice om de ştiinţă care
meditează asupra probabilităţilor istorice, fiecare popor are un
singur moment istoric, care este momentul lui ... Acesta, odată
trecut, dacă misiunea acelui popor n-a fost împlinită, neîmplinită
rămâne pentru totdeauna, fiindcă în evoluţia unui neam, ca şi în
viaţa unui individ, e un moment numai - şi nici nu poate fi altfel
- când toate sunt mai potrivite decât orişicând înainte, şi decât
orişicând după aceea, pentru ca poporul, ca şi individul, să atingă
perfecţiunea cea înaltă, cea mai deplină manifestare de energie.
Iar fatalitatea istorică, izvorâtă din legile fizice ale planetei, nu
aşteaptă niciodată pe cei zăbavnici şi nedumeriţi.
Iată pentru ce, ca o candelă totdeauna aprinsă, meditaţia liniş
tită a omului de ştiinţă trebuie să vegheze la interesele superioare
ale omenirii, îngrijind şi dezvoltând pas cu pas germenii de pro-
gres specific sădiţi în poporul din care face parte"9.
Acest crez îl va călăuzi pe Simion Mehedinţi de-a lungul între-
gii cariere.
Ocuparea postului de profesor la Universitate încheia perioada
cea mai zbuciumată din viaţa savantului, perioadă de căutare a
unui drum cât mai adecvat firii şi vocaţiei sale. Beneficiase din
partea destinului şi de daruri, dar şi de încercări. Avea atunci 32
ani. Din acel moment biografia lui devine cvasilineară: constant
ascendentă, dar lipsită de salturi ori de surprize spectaculoase. Se
va dedica trup şi suflet organizării învăţământului geografic ro-
mânesc de toate gradele, reorganizării Societăţii Române de Geo-
grafie, întemeierii şi orientării cercetării geografice româneşti şi
nu în ultimul rând reflecţiilor teoretice privind statutul discipli-
nar al geografiei, etnografiei şi pedagogiei. Parafrazând cuvintele
rostite de G. Călinescu la adresa lui Eminescu, am putea spune cu
9 S. Mchedinţi, "Obiectul şi definiţiunea geografiei", extras din Convorbiri lite·
rare, Bucureşti: Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1901, p. 19; sau, în reeditare,
.Disertaţia inaugurată. Obiectul geografiei", în Simion Mehedinţi, Opere alese,
Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1967, pp. 119-120 (sub!. în orig.).
c
c

)
li
iJI'1.
1:
1
il
il
1,!
1
,,
'!
.Ji1 ~ • •
!! :
1
1
12 S. MEHEDINŢI
rl<'l'lină îndreptăţire: "Viaţa lui se confundă cu opera, Mehedinţi
0
_11ro altă biografie".
( 11 1901, la invitaţia lui Spiru Haret, ministrul răspunzător de
în'illiimânt, proaspătul profesor de geografie începe elaborarea
UJII'I lungi serii de manuale şcolare în specialitatea sa, pentru
tonltl clasele: România, Pământul etc. Ele au fost mult apreciate
în t'l10că.
11 1904 organizează la Iaşi primul congres al profesorilor de
ge•·~;rafie din ţară. Congresele cuprindeau lecţii-model, comunicări
ştii 11tifice, discuţii, excursii în împrejurimi. Ţinute de regulă
anlllil, de fiecare dată în alt oraş, cu participarea intelectualilor
dill partea locului, congresele erau adevărate "evenimente cultura-
le~11 şi, având în vedere viziunea largă despre geografie a Profe-
sor1dui Mehedinţi, ele au contribuit cu mare eficienţă la cunoaşte
ren de către tinerele generaţii a pământului şi a poporului român.
1'rintre îndatoririle ştiinţifice şi didactice mai lasă răgaz şi
P~"~'11cupărilor literare - crescuse doar (şi era membru important)
în 1•Mcul Junimii. După ce, la insistenţele lui Maiorescu, preluase
dil''cţ.ia Convorbirilor literare (1907), în 1910 publică (sub pseu-
d<111imul Soveja), micul volum Titu Maiorescu. Notiţe biografice11
,
c31~J va rămâne multă vreme (mai exact până la apariţia celor
d<111r volume T Maiorescu, de Eugen Lovinescu, în 1940) cea mai
in''prtantă sursă de date privind viaţa mentorului Junimii.
n deceniul următor începe să publice lucrări mai ample, nu
Jl11,ai de geografie, ci de interes general-cultural. Unele dintre
eh•, ca o consecinţă a ecoului social, vor fi retipărite în mai multe
edil ii: Către noua generaţie (1914, ed. a III-a: 1928), Poporul.
c111 ·inte către studenţi (1914, ed. a III-a: 1939), Primăvara literară
(1J 4, o culegere de articole critice scrise cu talent, dar afişând
toll'dată o fatală rezistenţă faţă de orice tendinţă de modernism în
lill·ntură şi artă), Altă creştere: şcoala muncii (1919, ed. a VII-a:
Ulii, iar a VIII-a: 1997).
11' Nicolae Orghidan, "Şcoala geografică românească formată de Simion Me-
he1in(i", în Simion Mehedinţi, Opere alese, ed. cit., p. 80.
11 Despre această scriere, Z. Ornea a emis opinia că ar fi aparţinând în reali-
tnh' lui~Mairu;escu însuşi, care, pentru a o face să pară mai autentică, 1-ar fi de-
tel~llinat pe Mehedinţi să o semneze. Opinentul propunea chiar integrarea volu-
n1lli respectiv în seria de Opere de Titu Maiorescu (vezi Z. Ornea, "Autobiogra-
fio 11i T. Maiorescu", în România literară, nr. 30, din 26 iulie 1984). Am}ncercat
fn 111t loc să demonstrăm netemeinicia acelei opinii (Gheorghiţă Geană, "Intâmpi-
nilll la o dublă expertiză", în Viaţa Românească, anul LVXXX, nr. 2, 1985,
Pl'· .):J-96).
Prestigiul crescând îi aduce chemarea în Academia Română ca
membru titular (1915; membru corespondent era din 1908), în
cadrul secţiunii istorice, pe locul rămas vacant prin dispariţia lui
D. A. Sturdza. La 6 iunie 1920, cu o amânare forţată, datorată pri-
mului război mondial, îşi rosteşte discursul de recepţie - Carac-
terizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (re-
editat în 1930) -, care, cum vom vedea, va dobândi o însemnătate
deosebită în ansamblul operei.
Într-o perioadă scurtă de timp- de la 5 martie la 24 octombrie
1918 - activea~ă ca ministru al instrucţiunii publice, în guvernul
Marghiloman. In această calitate, emite legea "şcolilor pregăti
toare" şi legea "eforiilor şcolare"12
, pe care în anii târzii ai vieţii le
va fOnsidera, laolaltă, fapta cea mai bună a vieţii sale.
In 1928, sub titlul L'ecole de la paix (în versiune românească:
Şcoala păcii), Mehedinţi redactează din partea ţării noastre răs
punsul la ancheta internaţională organizată de Fundaţia Carne-
gie, privind starea de spirit în ţările care participaseră la războiul
mondial. Propune măsuri pe plan internaţional pentru "o nouă
educaţie a tineretului, dacă yoim în chip serios să ne îndrumăm -
spre pacificarea omenirii"13. In acelaşi an, în şedinţa din 9 noiem-
brie a Academiei, rosteşte comunicarea Coordonate etnografice: ci-
vilizaţiq şi cultura. Dezvoltată şi tipărită doi ani mai târziu,
această lucrare îi va rezerva autorului un loc aparte în filosofia
culturii14.
Anul 1931 reprezintă momentul de apogeu al carierei savantu-
lui. Este anul în care, la editura "Naţionala" S. Ciornei apare
Terra. Introducere în geografie ca ştiinţă (2 voi., 1203 pp.)15, de
fapt un veritabil tratat, o vastă operă de sinteză, o summa geo-
12
Te~tele legilor au fost publi~ate în S. Mehedinţi, Şcoala poporului, Bucu-
reşti, Viaţa Românească, 1923. Constantin Rădulescu-Motru a asemuit, ca faptă,
şcolile pregătitoare ale lui Mehedinţi cu bisericile zidite pe vremuri de sufletele
drept-credincioase ale boierilor (vezi C. Rădulescu-Motru, "Şcoala nouă şi duşma
nii ei", în Revista de filosofie, vol. XV, nr. 1, 1930, pp. 1-10). Pentru o analiză mai
recentă a semnificaţiei acestor legi vezi Gheorghiţă Geană, "Spiritul reformei Me-
hedinţi", în Buletinul Asociaţiei "Simion Mehedinţi", Focşani, nr. 1, 1997,
pp. 25-28.
13 S. Mehedinţi, Şcoala păcii. Sentimentele şcoalei române faţă de ideea răz
boiului, Bucureşti, Cultura naţională, 1928, p. 73.
14 Cartea a fost inclusă în Dicţionarul operelor filozofice româneşti (coordona-
tor: Ion Ianoşi), Bucureşti, Editura Humanitas, colecţia .111 lucrări fundamen-
tale", 1997, pp. 19-21.
•
15
Anul în care a apărut Terra nu este precizat între datele tehnice ale cărţii.
In Premise şi concluzii la "Terra" (1946) se menţionează de două ori anul 1930
(p. 180: menţiune făcută de autorul însuşi, p. 183: menţiune ocazionată de recen-

14 S. MEHEDINŢI
graphica în epocă, judecând lucrurile chiar la scara geografiei uni-
versale. De altfel, recenziile, atât în ţară cât şi în străinătate (Ita-
lia, Franţa, Belgia, Germania) se întrec în elogii: ,,E o superioară
sinteză ştiinţifică, ce merită a fi tradusă într-o limbă mai răspân
dită" (Scientia, Milano/Bologna, 1934, p. 134), sau: ,,Această lucra-
re îşi merită locul în universităţile şi bibliotecile mondiale, ca şi pe
masa de lucru a savanţilor interesaţi din toată lumea" (Reuue de
geoJogie et des sciences connexes, Liege, 1934, p. 344).
In 1938 catedra de geografie este trecută de la Facultatea de Li-
tere şi Filosofie la Facultatea de Ştiinţe, fără ca titularul ei să fie
consultat. Drept urmare, acesta se autopensionează, gest semni-
ficativ pentru afinitătile umanistice ale savantului.
În 1943, Editura Fundaţiilor Regale îi editează în două părţi
primul volum de Opere complete, din cele paisprezece proiectate.
Ca o formalitate curentă, directorul Fundaţiilor, cărturarul D. Ca-
racostea, îi cere câteva date privind formaţia sa ştiinţifică şi lite-
rară. Această solicitare a fost stimulul care l-a determinat pe Me-
hedinţi să scrie Premise şi concluzii la "Terra". Amintiri şi măr- ·
turisiri (1946). Este gestul prin care o conştiinţă împlinită îşi ur-
măreşte cu senină detaşare (cartea e scrisă la persoana a treia)
propria fenomenologie; o operă de mare interes pentru istoria geo-
grafiei (româneşti şi universale), o carte de filosofia ştiinţei, un
amplu monolog despre vocaţie.
Vremurile în schimbare încep însă a-i deveni potrivnice. În 1947
văd lumina tiparului ultimele sale scrieri antume: comunicările
academice Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale şi De
senectute. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură. La scurt
timp se vede nevoit să-şi ia rămas bun de la Academie, instituţia
pe care o apreciase (şi o onorase) în cel mai înalt grad, dar care, re-
formată după normele comunist-totalitare, îl exclude în chip abu-
ziv dintre membrii săi, împreună cu alte figuri de seamă ale eul-
zia apărută în revista internaţională tipărită la Liege, Reuue de geologie et des
sciences connexes). Pe de altă parte, în două rapoarte prilejuite de aniversarea a
60 de ani de la înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geografie, apare (tot de
două ori) anul 1931. Cele două rapoarte, prezentate de Simion Mehedinţi
("Mişcarea geografică in România") şi Vintilă Mihăilescu ("Raport asupra miş
-cării geografice din România în ultimii 10 ani"), au fost publicate în Buletinul
S. R. R. de Geografie LIV (1936); pentru conformitate a se vedea extrasul S. Me-
hedinţi şi V. Mihăilescu, Mişcarea geografică !n România, Bucureşti, Atelierele
grafice Socec, 1936, p. 13/nota 2, respectiv p. 30/nota 1. Cele două dări de seamă
ni se par mai demne de încredere, întrucât sunt documente oficiale şi, în plus,
sunt mai aproape în timp de apariţia Terrei cu zece ani faţă de Premise şi con·
cluzii.
turii române. Sub acuzaţia de determinism geografic, numele său
e trecut la index, împreună, implicit, cu scrierile sale. Refuză orice
• compromis cu noul tip de putere politică16
. Se stinge la 14 decem-
brie 1962, cu gândulla satul natal şi la viitorul românilor.
Metamorfozele spiritului geografic
Pe durata unei jumătăţi de secol, prima a celui în curs, Simion
Mehedinţi a ridicat geografia românească la un prestigiu care a
depăşit vadul interesului strict profesional, revărsându-se generos
în mediul cultural. Epitaful pe care şi l-a compus:
Pro patria vixit
Veritatem dilexit
Terra scripsit17
ar putea sugera, prin ultimul stih, că însuşi cel în cauză şi-ar fi
hotărât în istoria noastră spirituală un loc de naturalist, ca autor
al menţionatnlui tratat de geografie, Terra. De fapt, această dare
de seamă în faţa veşniciei vorbeşte mai curând despre înălţimea
~'angajării, decât despre orizonturile ei. Geografia lui Mehedinţi
este o geografie cultural-activă: însufleţită şi umanizată. Savantul
a făcut din ştiinţa al cărei temei l-a aşezat Ia noi nu o cunoaştere
16 Ademenit cu promisiunea de a fi rechemat la Academie dacă aderă la re-
gimul nou instaurat, a răspuns sec: "Pe mine nu are cine să mă dea afară din
Academie!" A respins, de asemenea, şi-·acuzaţiile de ordin teoretic: ,,Aud vorbin-
du-se mereu de aşa-zisul determinism geografic, de care am fost şi eu, ca şi unii
din cei mai buni elevi ai mei, acuzaţi. Eu aştept aici, şi voi aştepta şi dincolo
peste pragul cel mare - ceea ce ştiu bine că are să vină: recunoaşterea că nu eu
şi ceilalţi vizaţi odată cu mine ne-am făcut vinovaţi de aşa-zisul determinism geo-
grafic, ci s-au făcut vinovaţi de necunoştinţă de problemă cei care ne-au învi-
novăţit pe noi de acest soi nou de determinism" (Ion Conea, "Simion Mehedinţi
despre rolul factorului geografic în istoria poporului român", in Simion Mehe-
dinţi, Qpere alese, ed. cit., p. 102, sub!. în orig.).
17 In traducere liberă: "Pentru patrie a trăit, 1 Adevărul a iubit, 1 Terra el a
izvodit". Acest epitaf îi dădea târcoale de mai multă vreme. Într-o notă din
Trilogii (scriere a savantului mai puţin cunoscută astăzi, insolită, de un erudit
eclectism), Mehedinţi remarcă intenţia lui Renan de a i se scrie pe mormânt
cuvintele: "Veritatem dilexit", adică tocmai versul al doilea din ceea ce va consti-
tui propriul său epitaf (cf. S. Mehedinţi, Trilogii: Ştiinţa - Şcoala - Viaţa, cu
aplicări la poporul român, Bucureşti, Cugetarea 1 Georgescu-Delafras, 1940,
p. 57).
C"-

----~----
16 S. MEHEDINŢI
a Pământului pur şi simplu, ci una a Pământului locuit de oameni:
de cei ce-au fost, de cei ce sunt şi de cei ce fi-vor să fie. Pentru a
desemna această realitate, limba noastră are un cuvânt la fel de
special ca şi "dor", anume: "vatră". Pământul este vatra omenirii.
Iar partea dintre Carpaţi şi din jurul lor e vatra poporului român.
Într-o astfel de viziune, studiul fenomenelor referitoare la Pământ
se îmbina cu antropologia, etnografia, istoria, ba încă şi cu peda-
gogia, etica şi filosofia. El devenea o lecţie de umanism generos,
dacă era vorba de geografia lumii, şi o lecţie de patriotism înălţă
tor, când era vorba de geografia patriei.
Personalitatea lui Simion Mehedinţi trebuie, aşadar, privită
în mişcarea-i liberă prin întreg spaţiul cultural. Acolo, el şi-a con-
turat nu unul, ci mai multe profiluri, aproape la fel de bine tăiate,
aproape la fel de puternice. Mehedinţi face parte din fericita pleia-
dă de ctitori în ţara noastră ai disciplinelor cunoaşterii în forma
lor modernă, atinsă ca urmare a împlinirii şi desăvârşirii idealului
politic de unitate naţională. Bogdan Petriceicu Hasdeu, Titu
Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, C. Rădu
lescu-Motru, P. P. Negulescu, Onisifor Ghibu, iar în rând cu ei
Simion Mehedinţi (şi alţi câţiva) au fost adevărate personalităţi de
Renaştere prin măreţia, polimorfismul, frumuseţea şi umanismul
creaţiei lor. Într-o unitate de ţel, fie că slujea în principal istoria,
arhcologia, filologia, literele, geografia, ori teritoriile filosofice,
fiecare s-a simţit parcă dator să dea tonul şi să umple în jurul lui
cât mai mult din ceea ce rămăsese neacoperit din pricina vicisitu-
dinilor şi a hotarelor interne din veacurile de până atunci. Aşa
se explică faptul observat de Tudor Vianu că "în ansamblul vieţii
noastre sociale a apărut un tip intelectual al cărui corespondent
nu-l găsim cu uşurinţă în alte culturi, şi anume tipul omului de
cultură care nu cultivă numai o specialitate ştiinţifică anumită, ci
care reflectează la destinul global al culturii noastre şi care se
simte răspunzător de întreaga orientare a civilizaţiei ţării"18
.
Există temeiuri spre a crede că, scriind acestea, Vianu se va fi
gândit şi la Simion Mehedinţi. În spiritul convenţiei dintre cate-
drele de sociologie (condusă de D. Gusti) şi de geografie (condusă ·
de S. Mehedinţi), care prevedea ca studenţii de la o specialitate să
susţ.ină obligatoriu un examen la specialitatea cealaltă, a existat
o înţelegere chiar între Mehedinţi şi Vianu privind participarea
studenţilor geografi la cursul de 'filosofie a culturii, ţinut de mai
IS Tudor Vianu, Filosofia culturii, Bucureşti, Publicam, ed. a doua, 1945,
p. 288.
tânărul conferenţiar în cadrul catedrei lui Gusti19. La Universita-
tea din Bucureşti, fondatorul geografiei româneşti moderne îşi du-
blase cursurile de specialitate cu altele (tot atât de ample), de
etnografie, în care făcea diagnoze social-culturale şi în care îi în-
demna pe studenţi la creaţie originală ca suprem criteriu de a fi
validaţi de istorie drept o generaţie nouă. A condus vreme înde-
lungată revista Convorbiri literare (1907~1923), a scris sub
pseudonimul Soveja pagini de critică (Primăvara literară, 1914) şi
de literatură propriu-zisă (volumul de povestiri Oameni de la
munte, 1921). E drept că în calitate de mentor literar i-a lipsit
simţul modernităţii, dar între povestirile sale se află fără doar şi
poate cel puţin două~trei capodopere ale prozei scurte româ-
neşti20, iar limba din aceste scrieri i-a sunat lui Delavrancea ca un
cântec de vioară. Chiar şi în lucrările ştiinţifice, Mehedinţi se
vădeşte a fi un stilist, adică un autentic scriitor.
Atât de puternic s-a obiectivat spiritul acestei personalităţi în
variate direcţii, încât s-a putut încerca şi demonstraţia, punctată
de bune argumente, că adevărata vocaţie a savantului n-a fost ~~--
aceea de geograf, nici de etnograf, nici de literat, ci de pedagog21• -.".
Alţii I-au considerat un filosof autentic, unul de întâie mărime.
Cităm dintr-o recenzie la Terra: "Ceea ce trebuie să recunoaştem
fără înconjur Profesorului Mehedinţi este o neobişnuită putere de
gândire, întreţinută cu o riguroasă şi vastă informaţie ştiinţifică,
o fericită îmbinare a însuşirilor de adâncă analiză cu un spirit pu-
ternic de sinteză, a discursivităţii ştiinţifice cu analiza filosofică
- trăsături care îl aşează pe bună dreptate printre cei mai de
seamă gânditori ai neamului"22. Cert este că dacă istoria literară
19 Datorăm această informaţie lui Aurel Banu, fost secretar ştiinţific al Secţiei
de Geografie a Academiei Române in anii '80, care, Ia rândulsău, o deţinea ca pe
o mărturie făcută personal de Tudor Vianu în anii din urmă ai acestuia. Ulterior,
informatia ne-a fost întărită si de Traian Herseni.
20 V~zi Gheorghiţă Geană, »Revelaţiile recesivităţii", în Buletinul Asociaţiei
,.Simion Mehedinţi", Focşani, nr. l, .1997, pp. 38-40.
21 Dumitru Muster, "Vocaţia pedagogică a savantului encicloped Simion Me-
hedinţi", în Revista de pedagogie, anul XVII, nr. 10; 1968, pp. 87-93. Idem, .s.
Mehedinţi- pedagog", studiu introductiv laS. Mehedinţi, Scrieri despre educaţie·.
şi înuăţământ. Antologie, îngrijitor de ediţie Dumitru Muster, Bucureşti, Editura'
Academiei Române, 1992, pp. 15-44.
22 Traian Herseni, recenzie în Arhiua pentru ştiinţa şi reforma socială, anul
XII, nr. 1-2, 1934, pp. 151'-152. De asemenea, un cercetător obiectiv ca N.
Bagdasar i-a acordat în istoria gândirii româneşti un loc distinct printre filosofii
-~...culturii,.,..alături~<ie=&.-Răduh;scu-Motru, P. P. Negulescu, Ion Petrovici, Lucian
jr_;:.~l,a~~;i'(udcir.fv.ilhiiil(Îi:iie··:Ne*eaN. Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucu- .
lta:tnr~~cn.~1, StY!iologi~ ~
; 1
---------~---_~-~·--~-·

18 S. MEHEDINŢI
îl înregistrează doar printre amatori şi erudiţi23
, istoria filosofiei
(în special la capitolul de filosofie a culturii), precum şi istoria pe-
dagogiei nu-i pot lăsa uitării unele contribuţii importante, cu ca-
racter sistematic, doctrinar. Este adevărat că, într-o lucrare auto-
biografică, Mehedinţi scria: "...putem spune că progresul s-ar
putea măsura tocmai prin uitare, adică prin sentimentul că un
lucru este atât de uşor, încât credem că s-a făcut de la sine"24
• Nu
se cade, totuşi, să luăm aceste cuvinte drept o invitaţie de a le da
curs în litera lor.
Prestigiul dobândit în epocă de Simion Mehedinţi ca om de cul-
tură a atins cotele cele mai înalte. Era mai ales un venerat al
tineretului. Unele din lucrările, conferinţele, sau cursurile sale -
care se bucurau de o largă audienţă - purtau titluri elocvente:
Către noua generaţie, Datoria generaţiei actuale etc. Modelul aces-
tui tip de discurs trebuie căutat, probabil, în luările de atitudine şi
de cuvânt ale lui Fichte, care, după ce, în 1806, scria Die
Grundzuge des gegenwărtigen Zeitalters (Caracteristicile funda-
mentale ale epocii actuale), rostea, între 13 decembrie 1807 şi 20
martie 1808 (duminică de duminică, la Academia Regală de Ştiin
te din Berlin), înflăcăratele Reden an die deutsche Nation (Cuuân-
tări către naţiunea germană25), menite să îndemne poporul ger-
man, şi îndeosebi tineretul, la restabilirea prestigiului naţional,
extrem de deteriorat după înfrângerea suferită de armata ger-
mană la Jena, în faţa trupelor lui Napoleon. Rostite în alt context
geografic şi istoric, cuvintele lui Simion Mehedinţi nu erau mai
puţin răscolitoare. Ele purtau şi sădeau în magma sufletească a
ascultătorilor sensul unei mari responsabilităţi faţă de soarta so-
cietăţii şi a culturii române: "...0 generaţie nouă- spunea el, de
la catedră - nu poate să fie decât aceea care introduce elemente
reşti: Societatea Română de Filosofie, 1940, pp. 390-398). Din perioada de după
al doilea război mondial menţionăm încercarea lui Al. Tănase de a valorifica
unele idei ale lui Mehedinţi pe linia unor concepţii etnografice asupra civilizaţiei
(Al. Tănase, Introducere în filozofia culturii, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1968,
pp. 228-230), cartea lui Emil Bâldescu, Simion Mehedinţi, gânditor social-politic
şi ·pedagog, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1969, precum şi ediţia S. Mehedinţi,
Civilizaţie şi cultură, selecţie de texte, sumar biobibliografic şi note de Gheorghi-
ţă Geană, Iaşi, Editura Junimea, col. "Humanitas", 1986.
23 Vezi, de pildă, Marin Bucur, Istoriografia literară românească, Bucureşti,
Editura Minerva, 1973, pp. 355-356.
24 S. Mehedinţi, Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea, ed. cit.,
p.ll4.
25 Ediţia în limba română a apărut, cu acest titlu, la Bucureşti, Editura Casei
Şcoalelor, 1928, în traducerea şi cu Introducerea lui Const. Lăzărescu.
CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 19
noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa po-
porului respectiv... Domnilor, termenii problemei sunt clari: pu-
' teţi să creaţi şi să adăugaţi elemente de civilizaţie şi cultură ro-
mânească? Dacă da, atunci sunteţi o generaţie nouă; dacă nu,
atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere, o simplă conti-
' nuare"26. Cărţile lui au.cunoscut tiraje substanţiale - e suficient
să menţionăm că Altă creştere: şcoala muncii, un fel de biblie a
învăţătorilor timpului, a numărat până la 1941 şapte ediţii (a opta
a apărut în 1997), dintre care patru numai între anii 1919 şi 1922,
fapt rar întâlnit în lumea editorială de altădată. Şi nu e vorba de o
popularitate facilă, ci de un prestigiu durabil, răsfrângere a
dăruirii de sine faţă de o cauză supraindividuală.
*
Simion Mehedinţi s-a manifestat ca teoretician al culturii în
numeroase din studiile şi din articolele sale. Cele mai de seamă
contribuţii aduse de el în acest domeniu le aflăm concentrate în
două lucrări. Prima este discursul de recepţie la Academia Româ-
nă, rostit la 6 iunie 1920, purtând titlul Caracterizarea etnografi-
că a unui popor prin munca şi uneltele sale. A doua este tot o co-
municare academică, intitulată Coordonate etnografice: civilizaţia
şi cultura. Aceasta din urmă a fost prezentată în înaltul for la 9
noiembrie 1928 şi publicată în 1930 în ,,Analele Academiei Româ-
ne, Memoriile Secţiunii Istorice", circulând însă şi în formă de
sine stătătoare. La observaţia posibilă că asemenea lucrări siste-
matice nu au fost mai multe, sau că cele două nu sunt mai volumi-
noase, explicaţia e că după publicarea tratatului Terra, savantul
c
se gândea tot mai insistent la o altă mare sinteză, Ethnos, rămasă
însă în stadiu de proiect. Anunţat ca o continuare la Terra, trata- (
tul Ethnos s-ar fi înfăţişat probabil drept o mare frescă a eul- -
turilor lumii, ceva asemănător cu Vălkerkunde a lui Friedrich
Ratzel, dar într-o altă viziune. Coordonate etnografice reprezintă
tocmai principiile ce urmau să prezideze arhitectonica tratatului.
Spre deosebire de Ratzel, Mehedinţi şi-ar fi orânduit probabil
materialul descriptiv nu numai după criteriul distribuirii lui pe
continente, dar şi după cele două categorii preluate din filosofia
culturii: civilizaţia şi cultura. Cel puţin aşa ne sugereaz~ prelege-
26 S. Mehedinţi, Datoria generaţiei actuale, curs, multiplicat de Societatea
.Soveja", 1933-1934, pp. 4-5 (în vol. de faţă, p. 272). "Soveja" era numele
Societăţii studenţilor în geografie, acordat, se înţelege, după numele satului natal
al Profesorului.

)
20 S. MEHEDINŢI
rile sale universitare, din a căror sinteză urma să se cristalizeze
Ethnos, aşa cum tot din prelegerile universitare se născuse Terra.
Coloratura etnografică a acestor lucrări ne ajută să înţelegem
resorturile ce 1-au împins pe geograf spre cercetarea fenomenelor
de cultură.
Trecerea lui Mehedinţi de la geografie la etnografie- o trecere
de tip fenomenologic, iar nu cronologic - reflectă, fireşte, influen-
ţa lui Ratzel. Acesta nu doar a scris extensiv despre antropogeo-
grafie, dar e şi autor al unei ample Vălkerkunde în trei volume
(titlul reprezentând un alt termen, specific german, pentru "etno-
grafie"). Ratzel, la rândul său, se înscria într-o ilustră tradiţie ger-
mană de abordare a cosmosului, istoriei şi omenirii ca un ansam-
blu complex, tradiţie aureolată de ilustre figuri precum Johann
Gottfried Herder, Gustav Klemm, Theodor Waitz, Carl Ritter,
fraţii Wilhelm şi Alexander von Humboldt, Adolf Bastian etc.27
Trebuie, fără teama de exagerare, să-I considerăm pe Mehedinţi
(prin magistrul său de !a Leipzig) drept o personalitate adăpată la
întreagă acea tradiţie. In particular, Ratzel era preocupat de com-
poziţia etnică a omenirii, de relaţia dintre migrarea populaţiilor şi
mediu, de influenţa mediului geografic asupra organizării soci-
al-umane şi a comportamentului cultural. El considera această in-
fluenţă drept o fatalitate: "Creşterea noastră întru spirit şi cultu-
ră, tot ceea ce numim progresul civilizaţional, se poate compara cu
. germinaţia unei plante şi cu zvâcnetul unei păsări. Noi suntem
· pentru totdeauna legaţi de pământ şi de datele terestre, iar ramu-
ra pomului poate fi susţinută numai de trunchi. Omenirea e capa-
bilă să ridice capul spre eterul pur, dar picioarele ei sunt totusi
pentru totdeauna înfipte în pământ. Aceasta cere cu ne~esitat~
abordarea geografică"28
. De altfel, chiar de la înfiintarea ei în 1828
de către Carl Ritter, Die Gesellschaft fur Erdkund~ (Societatea de
Geografie) îşi propunea să trateze problemele etnologice laolaltă
cu cele geografice29.
27 Vezi despre această tradiţie: James N. Ryding, ,,Alternatives in Nineteenth-
Centu~ German Ethnology: A Case Study in Sociology ofScience", în Sociologus,
new senes, 25 (1975), pp. 1-28 şi Matti Bunzl, "Franz Boas and the Humboldtian
Tradition: From 'Volksgeist' and 'Nationalcharactcr' to an Anthropological
Concept of Culturc", în George W. Stocking, Jr. (cd.), "Volhsgeist" as Method and
E_thic. J!ssays an Boasian Ethnography and the German Anthropological Tradi-
twn, H1story of Anthropology, voi. 8, Madison, The University of Wisconsin Press,
1996, pp. 17-78.
.28 Friedrich Ratzel, Viilkerkunde, erster Band, Leipzig Verlag des Biblio-
graphischen Instituts, 1885, p. 3. '
29 A se vedea James N. Ryding şi Matti Bunzl, articolele citate (nota 27).
Încă de la începutul carierei sale stiintifice, Mehedinti defineste
geografia drept "...ştiinţă a Pământului considerat în'relatia ~e-
' ciprocă a maselor celor patru învelişuri, atât din pund~ul de
vedere static (al distribuirii în spaţiu), cât şi din punctul de vedere
dinamic (al transformării în timp)"30. Cele patru învelişuri - at-
mosfera, hidrosfera, litosfera şi biosfera - trebuie cercetate în
această ordine, a creşterii complexităţii, care nu e alta decât ordi-
nea reclamată de lanţul cauzalităţii naturale. Urmând această ca-
le şi ajungând la învelişul cel mai complex, geograful este izbit de
faptul că acolo operează un agent de o condiţie specială: omul. În
economia generală a planetei, omul ocupă un spaţiu relativ res-
trâns, dar în dinamica vieţii planetare importanţa lui este inega-
labilă. El îşi creează un nou univers, prin mijlocirea căruia se
raportează la restul existenţei: universul valorilor (materiale si
spirituale). Prin aceasta, omul devine el însusi o nouă realitat~
"un nou cosmos". De aceea, lui i se cuvine o ştii~ţă aparte. Această
ştiinţă, afirmă Mehedinţi, este etnografia, căci specia umană, în
existenţa ei concretă, e un mozaic de etnii. Mai precis, etnografia
urmează a studia viaţa şi evoluţia popoarelor şi a feluritelor
grupări etnice, după produsele lor de civilizaţie şi de cultură.
Iată mecanismul fenomenologic prin care conştiinţa geografică
trece spre conştiinţa culturală. Temeiul este obiectiv: urmărirea
consecventă a unuia din firele conexiunii universale. Nu vanitatea
şi nici curiozitatea gratuită îl vor fi împins pe Mehedinţi spre
acest nou tărâm. De altfel devenirea spiritului geografic - care
nu trebuie confundată cu o devenire în timp, cronologică- nu se
opreşte aici. Urmează o trecere de la etnografie la pedagogie: în
măsura în care obiceiurile diferitelor popoare dau seama de felul
de a ~~~ci ~l _?-Cestora, etnograf~a po_ate ~ cons~derată "pedagogia
omemni . ŞI, m fine, cercul se mchide, mtrucat la pedagogie se
poate ajunge şi dinspre geografie, odată ce, pe urmele lui Carl
Ritter, geografia e privită drept "casa de educaţie a omenirii".
Ne aflăm, deci, în faţa unui punct de plecare foarte concret de
interes imediat pentru o disciplină descriptivă - etnogr~fia.
Această disciplină acoperă însă o regiune ontologică faţă de care
filosofii au simţit adesea o atracţie irezistibilă, anume domeniul
culturii, etnografia având în vedere ceea ce îndeobste numim cul-
tura populară". În ceea ce îl priveste, Mehedinti' se înaltă ~ult
deasupra nivelului empiric al etnoirafiei, ajungând să-şi ~ristali-
30 S. Mehedinţi, Obiectul şi definiţiunea geografiei, Pxtras, 1901, p. 16, sau
"Disertaţia inaugurală. Obiectul geografiei", în S. Mehedinţi, Opere alese, ed. cit.,
p.117. .

22 S. MEHEDINŢI
zeze gândurile într-un discurs de evidentă calitate filosofica. Lu-
crările sale etnografice apar drept roade ale unei duble deschideri
către filosofie: atât din partea obiectului, cât şi din partea subiec-
tului.
Ceea ce îl preocupă în chip programatic pe autorul Coordonate-
lor etnografice este intenţia de a pune la îndemâna etnografilor,
dar si a altor cercetători ai fenomenelor culturale, câteva instru-
mente precise pentru analizele curente şi mai ales pentru ordona-
rea materialului empiric. Un astfel de rost îl au categoriile, fără de
care, spune Mehedinţi undeva, ştiinţa ar arăta ca o scară fără
trepte. ,,A gândi ştiinţific- mai spune el- înseamnă a unifica",
iar "tiparele de unificare a ideilor despre lucruri" sunt tocmai cate-
goriile. Viziunea este kantiană- ne aminteşte de funcţia sintetică
a intelectului în concepţia ascetului de la Konigsberg -, dar
numai până la limita de unde Mehedinţi se arată refractar faţă de
apriorismul criticist.
În cazul etnografiei, categoriile principale ar fi, cum am văzut
deja, civilizaţia şi cultura. Definiţiile şi determinaţiile pe care
aceste categorii le primesc31 le vom găsi poate întrucâtva conven-
ţionale, dar care definiţie nu implică un dram de convenţionali
tate? Apoi, deasupra oricărei obiecţii, răzbate sensul superior al
tentativei constructiviste, prin care Mehedinţi apare angajat ca
puţini alţii până la el (şi de după el) în acţiunea de a insufla etno-
grafiei prestanţa de disciplină· ştiinţifică matură, cu reguli, metode
şi teorii orientate spre exactitate.
Pe lângă disponibilitatea obiectivă a materialului, o anume per-
spectivă epistemologică îl situează, aşadar, pe Mehedinţi pe un
teren filosofic cert. Conştiinţa epistemologică îi este de altfel călă-
.uză permanentă, indiferent de domeniul ştiinţific particular în
care el descinde. Ea conferă şi sistemului geografic întruchipat în
Terra virtuţile filosofice general recunoscute, care nu se instituie
ca o aură exterioară, ci sunt adânc inculcate în structura acelei
opere de excepţie.
Un al treilea aspect care vine să-i consolideze lui Mehedinţi po-
ziţia de filosof, cel puţin la fel de remarcabilă ca aceea de etnograf,
este legarea produselor culturale şi civilizaţionale de condiţia
umană a genezei şi a funcţionalităţii lor. Mehedinţi nu s-a mulţu
mit doar cu elaborarea unei scheme nude, pozitiviste, utilă în
recoltarea si în taxonomizarea materialului etnografic. Una din
obsesiile lui- firească la un om de ştiinţă, totuşi mult mai explici-
tă decât la alţii -era cercetarea cauzelor. Iar când e în joc cultu-
3l Vezi în volumul de faţă pp. 74-100 şi 101-121.
ra, toate firele cauzale pleacă de la fiinţa umană şi se întorc tot
acolo.
' Astfel, dintr-un scop foarte concret, de cercetare etnografică,
urmărit însă cu mijloacele unei cugetări capabile să se desprindă
lesne de nivelul empiric, s-a născut ceea ce s-ar putea numi un sis-
tem operaţional de filosofie a culturii. Două sunt tezele acestui sis-
tem: una dă satisfacţie scopului, cealaltă este o emanaţie a mij-
loacelor. Prima afirmă dihotomia între civilizaţie şi cultură, a
doua postulează apariţia prin muncă a tuturor formelor de civili-
zaţie şi de cultură şi, totodată, a omului însuşi. Dezvoltând aceste (
teze, Mehedinţi nu scapă prilejul de a dezbate un spectru larg de
probleme, precum: sensul istoriei, căile progresului, valoarea
muncii, sensul artei, condiţia ştiinţei, îmbunătăţirea educaţiei
etc.; probleme ce-l frământă şi astăzi şi îl vor frământa întotdeau-
na pe om.
Două concepte înfrăţite: civilizaţia şi cultura
Distinctia între civilizatie si cultură a fost o idee de circulatie
europeană, împărtăşită c~ u~ precept în cadrul morfologismuiui
----istoric. Cele două "concepte înfrăţite"32
întruchipează opoziţia,
cunoscută din ideile lui Jean-Jacques Rousseau, între ordinea
tehnică şi ordinea morală. Înainte de a ajunge să se confrunte
unul cu celălalt, cele două concepte au urmat traiectorii diferite,
venind din rădăcini diferite. Aşa cum s-a remarcat: ,,A urmări isto-
ria cuvântului francez civilisation ar însemna a reconstitui stadi-
ile celei mai profunde dintre .revoluţiile pe care le-a înfăptuit (şi
le-a suferit) spiritul francez din a doua jumătate a secolului 1
al XVIII-lea până în zilele noastre"33. Pe de altă parte, investigaţii ·
istorice au dus la concluzia că termenul "cultură", în uzul său mo-
dern, este îndatorat cuvântului german Kultur, aşa cum a fost el
şlefuit de Herder, Kant, Schiller, Goethe şi îndeosebi de fraţii
Humboldt34.
32 A se vedea această caracterizare în George W. Stocking, Jr., The Ethno-
grapher's Magic and Other Essays in the History ofAnthropology, Madison: The
University ofWisconsin Press, 1993, p. 285.
· 33 Lucien Febvre, "'Civilisation'. Evolution d'un mot", în Lucien Febvre et al.,
Civilisation. Le mot et ['idee, Paris, La Renaissance du livre, 1930, p. 1.
34 Emile Tonnelat, "'Kultur'. Histoire du mot", în Lucien Fcbvre et al., Civili-
sation. Le mot et ['idee, ed. cit., pp. 61-79 (inclusiv discuţii pe marginea capitolu-
lui).

.'
1
·'
)
24 S. MEHEDINŢI
La începutul secolului al XX-lea, dezbaterile despre civilizaţie şi
cultură au devenit o parte esenţială a acelei ramuri de gândire
numită în Germania Kulturphilosophie (filosofia culturii). Mai
mult decât n simplă parafrazare a unei interesante formule, putem
afirma că dihotomia în discuţie a fost- cel puţin în Europa- un
semn al sertt;ibilităţii filosofice a timpului35 . Nu o dată, distincţiei i
s-a imprimtlt tăria unei opoziţii. Printr-un exces de convenţionali
tate, civili7Jlţia, înţeleasă restrâns ca lume a valorilor materiale,
era contrapusă culturii, adică celeilalte modalităţi de autoproiecţie
umană înrădăcinată, la rându-i, în dimensiunea sufletească a
omului: Tensiunea abordării a atins o culminaţie în concepţia lui
Oswald Sp1mgler, cel mai comentat reprezentant al morfologismu-
lui istoric. flpengler a asemuit culturile unor organisme vii: ele ar
urma aceh,şi ciclu al naşterii, maturizării, îmbătrânirii şi morţii.
În această !'lchemă, civilizaţia ar fi tocmai faza ultimă a culturii,
senescenţa ei fatală. Lumea contemporană (Spengler dădea la
iveală operrt sa principală, Declinul Occidentului, între 1918-1922)
ar trăi înltLO epocă de civilizaţie, adică de inevitabilă decadenţă.
Concepţia neeasta săvârşea în planul realităţii un act ce ar fi avut
acoperire 1111mai într-un plan logico-analitic: despărţirea a două
atribute, r:tre definesc laolaltă genul (şi geniul) uman. Ele nici
măcar nu 1'rau aranjate într-un dualism epifenomenal, ci într-un
'raport de sllccesiune. Să mai reţinem, de asemenea, pesimismul de
'amintire n11nantică al acestei viziuni, anacronic ca formulă estetică,
dar simpto1natic pentru criza unei lumi în care impulsul pragmatic
începuse 3 dezechilibra cumpăna esenţei umane în defavoarea
vocatiei id('~le a omului.
· L~ noi în ţară, discuţiile pe tema civilizaţie-cultură au purtat,
fătis ori latent, accente polemice. Poate nicăieri, chiar, asemenea
di~duţii nu vor fi atins gradul de înfruntare ca în perimetrul româ-
nesc. Opinii aparent paşnice n-au fost în ultimă insqmţă decât
ecouri, ma apropiate sau mai depărtate în timp, ale poh~micii cen-
trale, acee:: dintre Constantin Rădulescu-Motru şi Eugen Lovines-
cu. Dar to<wai în focul polemicilor se rafinează ideile.
Un prim moment de referinţă: în 1904, C. Rădulescu-Motru
.afirma că dvilizaţia are un caracter exterior, se imită şi se răspân
deşte foarte repede, ba se poate chiar pierde, pe când cultura
35 Georg<> W. Stocking, Jr., în The Ethrwgrapher's Magic and Other Essays in
the History of-lnthropology, ed. cit., pp. 276-341 (ch. 7), caracterizează această dis-
tincţie drept ,.Ul semn al sensibilităţii etnografu:e a anilor '20" (subl. ns. Gh. G.).
"pătrunde adânc firea poporului" şi se poate transforma, "dar de
pierdut ea nu se pierde decât dimpreună cu poporul care a cre-
~~-o"36. Tot atunci, Rădulescu-Motru îşi prefigura parcă viitoru-i
sistem, "personalismul energetic": "Pentru ca un popor să fie apt
de cultură, se cere ca el să fie apt de o personalitate. Se cere ca
îptre conştiinţele membrilor săi să se stabilească o unitate sufle-
tească, întocmai cum se stabileşte între elementele sufletesti din
năl!ntrul unui singur individ"37. '
In 1924 şi 1925 apăreau primele două din cele trei volume
reunite de E. Lovinescu sub titlul Istoria civilizatiei române mo·
~ern_e. !:-ucrarea. prOJ?O~a. o viziune antitradiţi~nalistă asupra
mstituţnlor romaneşti, VIZIUne bazată pe ideea sincronismului a
circulaţiei valorilor de la o cultură la alta prin imitatie. Tezele iui
Lovinescu (inspirate de sociologia lui Gabriel Tarde') erau de un
radicalism provocator. Plecând de la faptul că în ţările apusene
burghezia s-a cristalizat în răstimp de secole astfel încât instituţiile
corespundeau în acele ţări sufletului naţional, Lovinescu constata
că !'socie~:ea noastră s-a f~rmat prin i.mitaţi~ şi nu prin elabo-
raţm lenta . Ca urmare, sentimentul natwnal SI sentimentul liber~-~---····
tăţii individuale (proprii clasei burghe~e), "n~i le-am primit sub
for~a lor ultimă şi integrală pe cale de ideologie", adică pe cale te-
oretică. "N-am participat cu nimic la elaborarea acestor sentimen-
te, tot aşa cum n-am participat cu nimic nici la alcătuirea institu-
ţiilor noastre juridico-politice"38. Prompt, Rădulescu-Motru si-a
asumat misiunea de purtător de cuvânt al traditionalismului ;os-
tind la Academie comunicarea "Ideologia revolutionară în cuitura
' v(t (22 • 39 A '
romana mai 1925) . In toamna aceluiasi an Lovinescu scoa-
se şi volumul de încheiere, în care, continuâ:n'd polemica, introduce
o nuanţă de depăşire a antinomiei dintre civilizaţie şi cultură:
"Drumul de la cultură la civilizatie nu e ireversibil· devenind con-
diţiile vieţii noastre, aceste bun~ri materiale c~ntinutul civili-
zaţiei -'-- Gh. G:·) intră în deprinderi şi se prefac cu' timpul, prin
adaptare ~ umtc:t:a: no':'stră temperamentală, în valori sufleteşti;
cu alte cuvmte, CIVIlizaţia se transformă în cultură"40.
•
36
C. Rădulescu-Motru, Cultura română şi politicianismul, Bucureşti, Libră
na Socec, 1904, pp. 65-t37.
37 Ibidem, pp. 64-65.
38
Toate .c~tat~le su_nt .după ediţia: E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române
moder~e (ed:ţ1e"Şl studm :ntroductiv de Z. Ornea), col. "Cărţi fundamentale ale
cultun1 romane, Bucureşti, Editura Minerva, 1997, p. 179.
39 Publicată parţial în săptămânalul condus de Liviu Rebreanu Miscarea li-
terară, numerele din 30 mai şi 6 iunie 1925. ' ·
40 E. Lovinescu, op. cit., p. 254 (subl. ns.- Gh. G.).

26 S. MEHEDINŢI
Această polemică a stimulat şi alte luări sau precizări de po~i
tie. Cazul lui Simion Mehedinţi este unul din a doua categorie. In
Către noua generaţie (1914) el îmbrăţişase distincţia între civili-
zatie si cultură fără însă a acorda subiectului prea mare întin-
de~e. In discurs~! de recepţie din 1920 distincţia dispare, dar rea-
pare amplu dezvoltată în Coordonate etnografice, la 1928, precum
·si sub forma unor adaosuri vădit circumstanţiale în ediţia a doua,
din 1930, a discursului de recepţie.
Pentru Lucian Blaga subiectul în cauză s-a ivit ca Ul} prilej de
nouă aplicaţie a ideilor proprii despre stil şi metaforă. In esenţă,
filosoful-poet transpune relaţia dintre cele două feluri de plăsmuiri
omenesti în planul expresiei: toate faptele de civilizaţie "poartă,
desigu~, la fel cu creaţiile de cultură, o pecete stilistică; le lipseşte
însă celălalt aspect: metaforicul. Faptele de civilizaţie nu sunt des-
tinate să reveleze un mister prin mijloace metaforice"41, ceea ce
constituie, dimpotrivă, destinul faptelor culturale.
Pagini dense au mai dedicat problemei Thdor Vianu42
şi P. P.
Negulescu43_ Alţi cercetători se vor strădui să scoată în evidenţă
din perspectivă marxistă substratul ideologic al distincţiei dintre
civilizatie si cultură cu accente discriminante, rasiale chiar44.
Trebui~ tot~şi preciz~t că accentele dezvăluite nu cad cu regulari-
tate crezul dominant al gânditorilor români de seamă implicaţi în
distincţia cu pricina - S. Mehedinţi numărându-se printre ei -
fiind dezvoltarea integrală, armonioasă, a societăţii şi afirmarea
nestingherită a resurselor creatoare ale oricărui popor.
Cu timpul, teoretizările în jurul relaţiei dintre civilizaţie şi cul-
tură s-au rărit. Pe măsură ce conţinutul conceptelor s-a lămurit,
polaritatea dintre ele s-a estompat. Notabile în acest sens punctul
de vedere exprimat de Al. Tănase: "...în ultimă analiză, civilizaţia
nu este decât societatea care a asimilat şi şi-a integrat (şi continuă
să facă acest lucru ca o condiţie sine qua non a propăşirii sale) va-
lorile culturale care-i sunt necesare, sau, din alt unghi de vedere,
41 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Litera-
tură si Artă, 1944, p. 419.
42. Tudor Vianu, Filosofw culturii, ed. a doua, Bucureşti, Publicom, 1945,
pp. 28-29. . .. .
43 P. P. Negulescu, Scrieri inedite - Destinul omeruru, vol. V, Bucureşti,
Editura Academiei, 1971, pp. 435-558. · .
44 A se vedea z. Ornea, ,,'Cultură' şi 'civilizaţie' în filozofia burgheză _dm
România", în Revista de filozofie, nr. 11, 1965, pp. 1477-1490 şi C. I. Guhan,
;Civilizaţie' şi 'cultură' în epoca noastră", în Revista de filozofie, nr. 7, 1973,
pp. 783-790.
cultura pătrunsă în toate celulele vieţii sociale. Civilizaţia este
dimensiunea culturală a societăţii, sau unitatea dintre societate şi
'cultură"45
- soluţie de inspiraţie lovinesciană, cu introducerea în
plus a conceptului de "societate"46.
*
, După cum se vede, opinia lui Mehedinţi nu a pus punct discu-
ţiei; nici nu avea cum să o încheie, la un asemenea grad de com-
plexitate a fenomenelor. Poziţia sa este, însă, una în care se întâl-
nesc în chip fericit spiritul de fineţe în nuanţare cu claritatea de-
cantării. Această poziţie a atras atenţia şi în afara ţării47. ( ')
O apreciere adecvată a acestei poziţii trebuie să înceapă de la
temelie, adică de la definiţii. Aşadar, ce înţelege S. Mehedinţi prin
civilizaţie?- suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit
omului adaptarea sa la mediul fizic"48. Dar prin cultură?- "suma
tuturor creaţiilor sufleteşti (intelectuale, etice şi estetice) care
înlesnesc adaptarea individului la mediul social"49. Se observă
îndată că factorul comun al celor două definiţii este conceptul de
"adaptare". Cu acest termen-cheie putem afla uşor dacă sau în ce
45 Al. Tănase, Introducere în filozofw culturii, Bucureşti, Editura ştiinţifică,
1968, p. 256.
46 In pofida aparenţei de anacronism, distincţia între civilizaţie şi cultură îşi
---poate releva noi disponibilităţi de operaţionalitate în contexte altădată necoapte.
In epoca actuală, există, de pildă, tendinţa de a considera fenomenele legate de
globalizare şi cele privitoare la etnicitate drept inconciliabile. Am încercat, totuşi,
să demonstrăm că globalizarea şi etnicitatea sunt complementare şi că tensiunea
dintre ele poate fi, în lumea contemporană, un factor de echilibru dinamic. Unul
din temeiurile conceptuale ale acestei complementarităţi este tocmai cuplul civi-
lizaţie 1cultură: globalizarea se petrece mai cu seamă pe dimensiunea civilizaţiei
(tehnică, economie, comunicatii etc.), iar etnicitatea se conservă mai ales în sfera
culturii (literatură, artă, credinţe) - ă se vedea Gheorghiţă Geană, .Ethnicity
and Globalisation. Outline of a Complementarist Conceptualisation", in Social ( )
Anthropology, vol. 5, part 2, 1997, pp. 197-209. Actualitatea problematicii dez-
voltate pe seama conceptelor de cultură şi civilizaţie şi a relaţiei dintre ele este
probată şi de apariţia recentă a unei antologii de texte clasice: John Rundell and
Stephen Mennell (eds), Classical Readings on Culture and Civilisation, London
and New York: Routledge, 1998. Volumul cuprinde texte semnate, între alţii, de
Immanuel Kant, Thomas Jefferson, Alexis de Tocqueville, Friedrich Schiller,
Friedrich Nietzsche, Georg Simmel, Thomas Mann, Sigmund Freud, Emile
Durkheim, Lucien Febvre, Norbert Elias.
47 Coordonate etnografice, împreună cu ediţia a doua a discursului Caracte-
rizarea unui popor prin munca şi uneltele sale şi cu o altă lucrare a lui S. Mehe-
dinţi, Le pays et le peuple roumain (1927), au fost recenzate, toate trei bolaltă, în
Revue internationale de sociologie, vol. 44, 1936, pp. 565-566, de Gaston Richard,
directorul publicaţiei.
48 Vezi Coordonate etnografice, p. 85 în volumul de faţă.
49 Ibidem, p. 119.

28 S. MEHEDINŢI
măs:lră definitiile de mai sus se înrudesc ori nu cu altele: n-avem
de&...t să apelăm la vreun inventar al definiţiilor conceptului de
"cuhură". Un asemenea inventar există; este chiar un inventar
eri~ si istoricso. El cuprinde nu mai puţin de 164 definiţii, plăs
mur.e'de sociologi, psihologi, filosofi, antropologi şi clasificate de
autJ:rii inventarului în şapte mari grupe: enumerativ-descriptive,
istorice, normative, psihologice, structurale, genetice şi incom-
plete. La grupa definiţiilor psihologice, atrage atenţia o subgrupă
car-a::terizată prin: ,,Accentul pe adaptare, pe cultură ca mec~nism ·
de r:...zolvare a unei probleme". Aici s-ar părea că-şi au locul ŞI defi-
niţi;1e (de fapt dubla definiţie) propuse de Mehedinţi. Numai că
ceea ce înteleg Kroeber şi Kluckhohn prin "adaptare" se deose-
beşte; total'de ceea ce înţelege învăţatul român. Primii doi conferă
ace&ui termen un pronunţat sens psihologic, exprimat prin relaţia
dintre o nevoie (fie biologică, fie socială) şi~ satisfacerea ei; este
vori:;a pe scurt de relatia stimul-răspuns. In schimb, Mehedinţi, , , . 51 .
invESteşte în termenul "adaptare" un sens ecologtc . Anevoie vom
ptLtka detecta în alte definiţii din tabelul Kroeber 1 Kluckhohn un
asemenea sens. El este prezent, dar se află în raport de subor-
donare fată de alte sensuri, biologice sau psihologice52
. O anumită
CO]}(Jtaţie 'încorporează şi dubla definiţie dată de Mehedinţi, dar
aceeta lasă să se întrevadă mai degrabă trăsătura care-I înno-
b!].ează pe om printre celelalte vieţuitoare: creativitatea. Răspux:•
suri1e nu mai apar de astă dată ca reacţii conţinute şi predeterm1- ·
~de stimuli, adică de mediu, ci ca "descoperiri" şi "creaţii" da-
torate omului. Dacă răspunsurile adaptative îşi au vreo predeter-
minare, atunci aceasta vine deopotrivă din vocaţia creatoare a
omului pare să spună savantul român53. Nicăieri această voca-
ţie nu se vădeşte şi împlineşte mai bine ca în activitatea din do.,
!Il Vezi A. L. Kroeber and Clyde Kluckholm, Culture. A Criticat Review of
Conapts and De{initions, New York: Vintage Books, 1963 (orig. 1952). .
~1 Cf. Gheorghiţă Geană, "Ideas of Culture. Romanian Para-An~hropologtsts
in the First Half of the Twentieth Century",în Jaurnal of the Htstory of the
Beir.rivioral Sciences, vol. 35, no. 1, 1999. . .
~ Redăm, pentru caracterul ei tipic, definiţia d:;.tă de a.ntrop~logul ~r;.tam~
Ralph Piddington (în 1950, deci la peste douăzeci de am ~upa defin:ţ1a lm
Mehedinţi): nCultura poate fi definită ca întreaga s~ă a. echtpam~ntu~m m~te-.
rial 'i intelectual prin care oamenii îşi satisfac nevoile b10logtce Şl .soc1ale Şl se
adaptează la mediu" (apudA. L. Kroeber and Clyde Kluckholm, op. ctt., p. 108):
ta Sub acest aspect (dar nu numai), Simion Mehedinţi se întâlneşte cu Lucran
Blaga. Într-o viziune tipic metafizică, BlAga exploatează şi dezvolt~ mai ale.s
ideea creativităţii umane, încununată în viziunea despre om ca "mutaţie ontologt·
ci~ '
meniul artei: "Cum corpul îşi repară rănile, tot aşa le repară şi su-
fletul pe ale sale, creând în gând, în marmură, în sunete, în colori
întinse pe pânză, în cuvinte înşirate pe hârtie, o lume mai bună,
mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în
viaţa de toate zilele. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa)
culturii în ipostazele ei principale: artă, morală, ştiinţă. Dintre
toate însă, cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti
a fost şi este şi până azi arta"54• Dacă înţelegem bine, arta deţine
puterea. de a corecta imperfecţiunile lumii reale, în conformitate
cu un ideal. Acesta poate fi individual, sau poate fi social
oricum el este uman. Prin efectul său compensatoriu, "vindecă
tor", idealul facilitează integrarea omului în mediu, mai ales în
mediul social.
*
Să reluăm însă problema dihotomiei civilizaţie-cultură; care
este motivaţia ei şi în ce constă particularitatea viziunii lui Mehe-
dinţi?
Până la un punct, disocierea între produsele materiale şi cele _____
spirituale stă pe un temei real, pe care în Coordonate etnografice
îl vom găsi exprimat în forma "dublului caracter- material şi su-
fletesc- al muncii", semnificând, în esenţă, ceea ce înţelegem azi
prin "muncă fizică" şi "muncă intelectuală", dar păstrând totuşi
un rest de nuanţe faţă de expresia din urmă. Dublul caracter al
muncii îl va fi determinat pe Mehedinţi să conserve dihotomia
între cele două categorii de fapte.
Riguros vorbind, introducerea termenilor "civilizaţie" şi "cultu-
ră" creează un neajuns de ordin logic, vădit sub forma unei dificul-
tăţi de limbaj. Folosirea lor în sensuri restrânse, pentru nişte sub-
clase de fenomene specific umane (materiale, respectiv spirituale),
obligă, în absenţa unui termen general, la o exprimare conjuncţio
nală (i. e.: civilizatie si cultură) ori de câte ori cineva ar voi să se
refere la clasaJnt~eagă. Întru consolidarea dihotomiei, Mehedinti
miza foarte mult pe o decizie a uzului, care însă nu s-a produs. Î~
cercarea sa rămâne, totuşi, semnificativă pent~~
sens, de unitate a _limbaJY:.bJi....nevoie pe care oamenii de ştiinţă o
simt adeseon cu mare acuitate.
La Simion Mehedinţi, distincţia între cele două categorii, deşi
foarte clară, se caracterizează prin multă supleţe. Ele se cer sepa...
rate numai în scopuri practice, de cercetare, fiindcă în realitate
54 S. Mehedinţi, Premise şi concluzii la "Terra", ed. cit., p. 228 (în voi. de faţă:
p. 329),

30 S. MEHEDINŢI
sunt unitare. După cum frunza are două feţe: una îndreptată spre
soare şi alta întoarsă spre pământ, la fel şi viaţa omului are două
aspecte: unul teluric, civilizaţia, adică tehnica materială, prin care
omul se adaptează la mediul natural, iar celălalt ceresc (în sens fi-
gurat), cultura, adică ansamblul obiectivărilor psihice, prin care
omul se integrează în mediul social. Cele două aspecte sunt strâns
legate unul de altul; între ele trecerea e uneori imperceptibilă,
pentru că "unitatea vieţii le cuprinde pe amândouă"55
. Lucrate cu
har, o furcă de tors, de pildă, ori un vas de ceramică sunt în ace-
laşi timp şi unelte şi obiecte de artă.
Imaginea unitară asupra civilizaţiei şi culturii i-a creat lui Me-
hedinţi premisa unei atitudini lucid optimiste, radical opusă pesi-
mismului spenglerian. Simultaneitatea ce caracterizează raportul
civilizaţie-cultură se nutreşte din punctul de vedere etnografic -
mai exact: antropologie - pe care savantul îl aduce în dezbaterea
problemei. Perspectiva aceasta îi furnizează argumente hotărâtoa
re, încât sociologul francez Gaston Richard scria că profesorul de
la Universitatea din Bucureşti "...denunţă o exagerare ce riscă a
reduce la absurd partea de adevăr conţinută în ea... Credem că el
are pe deplin dreptate împotriva lui Spengler"56. Dar care erau
argumentele lui Mehedinţi? Făcând recurs la date etnografic-an-
tropologice, aplecându-se asupra populaţiilor fără istorie mai
bine-zis fără istorie scrisă -, el dovedeşte că nu există grupare
omenească, oricât de primitivă, care să nu fi produs un minimum
de mijloace tehnice spre a se adapta la natură şi care, de aseme-
nea, să nu se conducă după un cod minim de norme morale, de cre-
dinţe, sau de preferinţe estetice. Nu există, aşadar, goluri de civili-
zaţie sau de cultură, nici în spaţiu şi nici în timp. Admisibil i se
pare că civilizaţia şi cultura se pot dezvolta disproporţionat, că
"polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid". Dar omul, ca fiinţă
conştientă de sine, poate îndrepta cursul propriei sale istorii pe o
albie normală, linistită. Astfel, replica definitivă sună ca un în-
demn nedisimulat: :,Înainte, spre dezvoltarea cât mai armonioasă
a individului şi a societăţii, atât prin civilizaţie, cât şi prin cultu-
ră!"57
Universalitatea civilizaţiei şi a culturii - iată o idee implicită
în cele de mai sus si de o reală valoare umanistică. Pentru a o ilus-
tra, Mehedinţi a r~curs, cum tocmai afirmam, la date din viaţa a
55 S. Mehedinţi, Coordonate etnografice, în volumul de faţă, p. 123.
56 A se vedea Revue internationale de sociologie, voi. 44, 1936, pp. 565-566.
57 S. Mehedinţi, Coordonate etnografwe, în voi. de faţă, p. 134.
numeroase grupări etnice, unele dintre acestea rămase în urmă
din punctul de vedere al dezvoltării sociale din cauza izolării geo-
' grafice, conjugată cu motive de ordin istoric. Exemplele necesare
au fost extrase din cărţi de călătorii şi din relatări etnografice
realizate în secolul trecut, ori la începutul secolului curent. De
•atunci şi până astăzi, populaţiile respective au făcut paşi impor-
tanţi spre un mod de viaţă modern. Eliberarea de regimul colonial
va fi venit în acest sens ca un moment de răscruce pentru fiecare
din ele. Mehedinţi le-a acordat toată simpatia şi adeseori a dat
glas încrederii pe care o nutrea în posibilităţile lor de creaţie supe-
rioară în viitor.
Finalitatea practică a încercării pe care o întreprinde îl deter-
mină pe· Simion Mehedinţi să nu se oprească în clasificarea mani-
festărilor umane la o împărţire dihotomică. Civilizaţia şi cultura
sunt împărţite la rândul lor, fiecare, în câte trei subcategorii: în
civilizaţie intră hrana58, îmbrăcămintea şi locuinţa59
, plus circu.-
laţia60, în timp ce cultura include ştiinţa, arta şi religia (această
ultimă categorie, religia, apare substituită în lucrările ulterioare
cu morala). Ducând analiza cu încă un pas în adâncime şi subor-
donând-o unui scop concret, de cercetare, Mehedinţi se desprinde
de linia morfologismului de nuanţă istorica-filosofică, ataşându-se
morfologismului cultural din etnologie şi antropologie, linie mar-
cată pe plan internaţional de figuri precum Franz Boas, Clark
Wissler, Fritz Graebner ş. a. Ţinta lui Mehedinţi era aceea de a
construi un sistem de categorii care să dea seama de modul de
viaţă al oricărei comunităţi etnice, indiferent de treapta de pro-
gres ori de colţul de lume în care aceasta este plasată. Sistemul de
coordonate etnografice care a re~ultat poate fi astfel echivalat cu o
schemă de categorii universale ale culturii. La vremea respectivă
existau puţine tentative către elaborarea unui asemenea instru-
ment atotcuprinzător. Cel mai important era ghidul Note şi pro-
bleme de antropologie (Notes and Queries an Anthropology) şi fuse-
se realizat în 1874 ca lucrare colectivă în cadrul Institutului Regal
de Antropologie din Marea Britanie. Înmânat de obicei călătorilor
şi misionarilo.r spre completare la faţa locului, el se prezintă ca un
fel de chestionar, structurat pe opt categorii: cultura materială,
organizarea economică, organizarea socială, controlul social, viziu-
58 Alimentele, plus modul de procurare, de preparare şi de consumare a lor.
59 Îmbrăcămintea şi locuinţa sunt situate împreună, întrucât ftincţia lor e, în
principiu, aceeaşi: de protecţie a corpului.
60 Mijloacele şi modul de transport.
(;
('

)
)
:j
1
1
32 S. MEHEDINŢI
nea -asupra lumii, arta, limbajul, educaţia. Mai apoi, Clark Wissler
a ajuns şi el la un "tipar universal al culturii", compus din nouă
elemente: graiul, aspectele materiale, arta, mitologia, religia, sis"
temele sociale, proprietatea, regimul de guvernare, războiul61
. Tot
o asemenea schemă poate fi considerat şi sistemul de cadre şi
manifestări conceput de Dimitrie Gusti (cadrele: cosmologic, bio"
logic, psihic şi istoric; manifestările: economice, politice, juridice şi
spirituale)62•
Privită pe acest fundal, strădania lui Mehedinţi capătă un coefi"
cient valoric în plus, independent de randamentul schemei sale. E
drept, valoarea operaţională a acesteia e diminuată întrucâtva de
caracterul ei prea static. Civilizaţia, chiar în sensul restrâns, în"
seamnă nu numai ce şi cât se produce, dar şi cum se produce. Or,
viaţa de relaţie (fără de care esenţa umană se vede sărăcită) lune-
că printre categoriile şi subcategoriile schemei. Nici formele de or-
ganizare a muncii (deşi munca e figurată, ca linie mediană, între
abscisă şi ordonată), nici regimul politic, nici modelele de educaţie
(tocmai la un pedagog) nu transpar din reprezentarea acestui
instrument metodologie. Mehedinţi pare să-şi fi dat seama de nea-
juns atunci când, în prelungirea liniei muncii, a adăugat cuvântul
"societate", voind, probabil, să desemneze aspectele vieţii de grup.
Aşa cum avea să teoretizeze mai târziu Gcorg Lukâcs, "prin mun-
că se realizează o instituire teleologică înăuntrul existentei mate.-
riale"63. În sensul ei originar, munca e un proces ce se d~sfăşoară
între om şi natură. În formele târzii ale practicii sociale, o latură a
acestei activităţi se îndreaptă asupra celorlalţi oameni, spre a-i de-
termina să îndeplinească, la rândul lor, instituiri teleologice con-
crete. Acest fapt se bazează tocmai pe socialitatea umană, pe ne-
voia de cooperare între oameni64.
.Schema lui Mehedinţi reuneşte, totuşi, câteva aspecte care
fac din ea o utilă introducere în modul de viaţă al unui popor, al
unui oraş, al unui sat. De altminteri, pentru cercetări mai amă"
nunţite, autorul ei admite că numărul de categorii poate fi mărit şi
că el nu a făcut acea~ta spre a evita aglomerarea lor. Nu a pre-
61 Clark Wissler, Man and Culture, New York, Johnso~ Reprint Corporation,
1965 (orig. 1923), pp. 73-98. . · ·
· 62 D. Gusti, Sociologia militans. Introducere în sociologia politică, Bucureşti,
Institutul Social Român, 1935. ·
63 Georg Lukâcs, Ontologia existenţei sociali', voi. 2, Bucureşti, Editura
politică, 1986, p. 17.
64 Ibidem, p. 55.
văzut că ulterior antropologii vor elabora modele cu sute de îm-
părţiri65.
Schematismul modelului mehedintian se datorează si intentiei
programatice a celui ce l-a elaborat' de a apropia etn'ografia' de
maniera matematică de prelucrare şi de exprimare. Acum o jumă-
,tate de veac, problema folosirii metodelor matematice în etnologie
abia dacă se punea, iar aplicarea şi perfecţionarea lor au venit
propriu-zis după mijlocul secolului nostru. Nu ni se pare exagerat
a-l socoti pe titularul catedrei de specialitate de la Universitatea
din Bucureşti printre precursorii pe· plan internaţional ai mate-
matismului în etnologie. Iar între instrumentele matematice la
care prozeliţii acestui curent fac apel în zilele noastre se află nu
numai formulele algebrice ori calculele statistice, dar chiar si dia-
gramele carteziene66_ '
Determinismul antropologie al muncii
Aşa cum teza întâi fundamentează latura aplicativă a sistemu-
lui conceput de Mehedinţi, cea de a doua - aceea care postulează
rolul determinant al muncii în antropogeneză fundamentează
latura 1ui teoretică.
Munca exprimă condiţia specifică a omului pe Terra. Problema-
tica ei nu a încetat să suscite interesul specialiştilor în ştiinţele
sociale şi în filosofie. Pentru Georg Lukăcs, munca, prin calitatea
ei de "instituire teleologică (= de scopuri) înlăuntrul existenţei
materiale", devine un "model pentru orice practică socială"67_ Un
antropolog precum Herbert Applebaum priveşte munca drept "o
activitate umană de bază, încorporată în alcătuirea societăţii. ..
Munca este fundamentală pentru condiţia umană, pentru crearea
me_9-iului uman şi pentru contextul relaţiilor umane"ss.
Inainte de a trece la examinarea succintă a concepţiei lui Si-
mion Mehedinţi despre muncă, să observăm că cele două teze pe
65
Vezi G. P. Murdock et al., Outline of Cultural Materials, New Haven,
HRAF, 5th ed., 1971; orig. 1950.
66
Vezi Marcel Soret, .La cartographie et la representation graphique en eth-
nologie«, în Ethnologie generale, sous la direction de Jean Poirier, Paris,
Gallimard (Pleiade), 1968, pp. 371, 378-379. ·
67
Georg Luk:'ics, op. cit., p. 17.
68
Herbert Applebaum, The Concept of Work. Ancient, Medieval, and Modern,
New york, State University of New York Press, 1992, p. ix.

1
1
34 S. MEHEDINŢI
care le-am detectat în concepţia sa generală despre om şi cultură
- dihotomia civilizaţie 1 cultură şi originea în muncă a formelor
de civilizaţie şi cultură- nu-şi sunt reciproc indiferente. De câte
ori i s-a părut necesar (iar lucrul acesta s-a întâmplat adeseori),
Mehedinti a apelat în opera sa ştiinţifică la explicaţia de tip gene-
tic scor~onitoare a originilor fenomenului abordat69
. Lăsându-se
si de astă dată antrenat pe firul unei astfel de explicaţii, el ajunge
ia concluzia că atât civilizaţia cât şi cultura se originează în
aceeasi axă; dihotomia civilizaţie-cultură se justifică la Mehedinţi,
cum deja ne-=am ealftcat, pnn aublul caracter - material şi spiri-
tual - al muncii. Pe de altă parte, "linia mediană a muncii" re-
prezentând o singură axă, cele două categorii îngemănat~ în e~ vor
fi ele însele unitare. Civilizaţia şi cultura formează deCI o umtate
de contrarii, ce reflectă cu fidelitate unitatea originară a muncii ca
activitate general-umană. Îngemănarea celor două categorii î~
linia mediană a muncii justifică în acelaşi timp şi diferenţierea ŞI
unitatea lor.
Prin muncă fiinta umană se obiectivează creator, în primul
rând în forme r'nate;iale. Acestea, odată înzestrate cu statut onto-
logic, intră în reţeaua cauzală universală ca elemente noi şi foarte
active, care influenţează, la rândul lor, devenirea umană. Unele
organe ale vieţii vegetative- dinţii şi maxilarele, de pildă- sunt
--~- la om diminuate, în timp ce mâna şi creierul, dimpotrivă, sunt cel
mai bine dezvoltate în privinţa rafinamentului funcţiilor ce le
îndeplinesc. O parte din transformările organice s-au datorat
schimbării conditiilor naturale de climă, vegetaţie etc., dar şi apa-
ritiei unor conditii artificiale cum ar fi folosirea focului, a pieilor
p;elucrate, a un~orilor. Condiţiile artificiale, la rândullor, au co~
stituit urmarea directă a folosirii de către om a acelor organe arti-
ficiale care sunt uneltele. Iată numai câteva fapte care îl deter-
mină pe Mehedinţi să conchidă răspicat: "...un~lt~le ş.i munca ~~
uneltele pot fi considerate ca adevăratul semn dtstmchv al speCiei
homo"7o. Pe această cale va fi reuşit fiinţa umană să se smulgă din
regnul animalităţii. · · · . .
Si în registrul vietii psihice există o unealtă, una sm genens,
me~ită a-l impulsion~ pe om să-şi traseze un destin unic. Această
69 Nu e vorba de o explicaţie de ordin biologic, ci de una care mer~e la genez.a
fenomenelor. Vezi Emest Nagel, The Structure of Science. Problems zn the Log~c
of Scientific Explanation, London, Routledge & Kegan Paul, 1961,
pp. 25-26. .
70 S. Mehedinţi, Coordonate etnografice, în vol. de faţă, p. 85.
unealtă psihică este graiul. Prin el generaţiile umane îşi capitali-
,zează experienţa- preiau de la înaintaşi, adaugă, apoi transmit
la urmaşi. Fără grai, tot ceea ce se dobândeşte prin contribuţia
mâinilor şi a creierului ar rămâne circumscris într-un perimetru
foarte restrâns, iar invenţia şi inspiraţia ar fi- de cumva ar mai
•fi - nişte accidente strict individuale şi efemere. După cum unel-
tele obişnuite asigură progresul uman în linia materială a vieţii,
graiul asigură progresul în linia sufletească, spirituală.
Consecvent, Mehedinţi pune apariţia limbajului în dependenţă ()
tot de procesul muncii. De altfel am putut constata că şi fenome-
nele spirituale îşi află începutul începutului tot în muncă. lncunu-
narea acestei idei o constituie argumentaţia la teoria originii artei
în muncă, argumentaţie pe care Mehedinţi o dezvoltă cu lux de
amănunte etnografice în discursul de intrare la Academie. Titlul
discursului sugera un adevărat program teoretic şi de cercetare,
iar încheierea suna ca o mărturisire de credinţă: "Dacă cultura e
suma muncii din toată viaţa unui popor, pentru ca să împlinim
lipsurile culturii noastre trebuie să facem cât mai repede inven-
tarul traiului nostru, descriind în chip ştiinţific tot ce este carac-
teristic şi original în trecutul românismului, pentru a afirma
autonomia sufletului nostru şi hotărârea de a fi şi a rămâne sta-
~·~_tornici în făptura noastră etnică ... Acestui gând voi închina anii
câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe tărâmul acestei ştiinţe,
cunoscând că mai ales acuma, după întregirea politică, toate naţi
unile pământului aşteaptă să vadă ce vrem să fim şi ce loc voim să
ocupăm în cadrul istoriei universale"71. ·
Teoria emergenţei artei prin muncă, la care revenim pentru o
clipă, a devenit ulterior o teor~~ bine cunoscută. Sugestia ei a
venit dinspre muzică. Mai mulţi etnografi au observat la populaţi- (
ile arhaice o însoţire între gestica şi ritmul muncii, pe de o parte,
şi emiterea de sunete regulate, pe de altă parte, sunete menite a
înlesni coordonarea mişcărilor prin care oamenii vâslesc, pun se-
minţele în pământ, doboară arbori. Nu mai puţin stimulativă a
fost analogia între o serie de unelte şi unele instrumente muzi-
cale: arc 1harfă, piuă 1tobă etc. Cel ce a sintetizat aceste date de
observaţie într-o teorie a fost Karl Bucher, economist german (pro-
fesor la Bonn, Basel, Karlsruhe, iar din 1892 la Leipzig), a cărui
lucrare Arbeit und Rhytmus (Muncă şi ritm) i-a adus notorietatea
şi printre esteticieni, etnografi şi cercetători ai culturii. Simion
71 S. Mehedinţi, Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi unel-
tele sale, 1920, p. 23, sau în volumul de faţă: p. 67.

1'
1'
·,
'!1
!1
!i:
S. MEHEDINŢI
tlll.,-------======="'"-==="'"-==========...
1
,
11;11edinţi i-a preluat ideea-cheie, dar a dezvoltat-o pe o cale pro-
1It" Ca şi Biicher, el insistă asupra legăturilor reciproce dintre
l11~ică, dans, poezie- ceea ce esteticienii au numit "sincretismul
1 lfllor". Toate aceste legături converg în muncă,~ întrucât acolo se
'Hripă nu numai muzica, dar şi celelalte arte. Intre artă şi mun-
1~: însă, învăţatul român nu mai trasează o legătură exterioară,
·
1t1~anică, nemijlocită, ci una filtrată de mentalitatea, de psihicul

111
plui arhaic- un psihic impregnat de credinţe magice şi, alţă
1.~~~rvaţie importantă, diferenţiat de la un grup etnic la altul. In
~~~eh.e.dinţi nu. refu.ză nici expli.carea manifestărilor artistice
~~~~ eliQer::ţre~__I>ris()_s_ului de energie. Această din urmă idee
l1 llează nucleul unei arte teorii, generată de aceeaşi problemă:
' i1ria originii artei prin joc. Bănuim aici, în cazul lui Mehedinţi,
~l ~cou din Herbert Spencer, a cărui filosofie savantul nostru o
11,pştea foarte bine.
(joncepţia lui Mehedinţi, mai exact latura privitoare la antro-
' ~ţneza propriu-zisă, ne trimite cu gândul la eseul lui Friedrich
~-gels, Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în
~Ji· Este prea puţin posibil ca lui Mehedinţi să-i fi căzut sub ochi
~~tit studiu. El a fost publicat întâia oară în 1896, în Neue Zeit.
Wărul bursier al Societăţii Regale Române de Geografie nu se
~i atunci în Germania, iar articolul lui Engels a devenit cu ade-
~:_r~t cunoscut după includerea în Dialectica naturii. Această
'"'Wgere de fragmente şi studii ale lui Engels a apărut însă pos-
'''''· la Moscova, în 1925.
~ Spre deosebire de Engels, când vine vorba de organele mijloci-
~~·e în procesul de antropogeneză, Mehe~inţi înclină cumpăna
W~ degrabă spre creier decât spre mână. In această privinţă, el
1.~figurează poziţia lui Leroi-Gourhan: "Sinergia operatorie a
~tei şi a gestului presupune existenţa unei memorii în care se
~lcrie programul comportamentului"72.
Ceea ce se remarcă însă îndată la Mehedinţi este marea bogăţie
~{apte etnografice cu care îşi susţine tezele. Pe această bază de
~W· el a construit o teorie antropogenetică integrală, în care atât
1.,ll ca atare cât şi alter ego-ul său, cultura (dar în sens atotcu-
~W-zător: şi faptele materiale şi cele spirituale), apar drept rezul-
~W ale aceluiaşi complex cauza!: munca.
· }..a o privire de ansamblu, ideea muncii îi prilejuieşte lui Simion
~~-bedinţi pagini antologice. Ea revine insistent, fundamentală ca
12 Andre Leroi-Gourhan, Le geste et la parole, voi. 2, Paris, Albin Michel, 1965,
...~.
•
un imperativ, şi în pedagogia lui teoretică şi practică. Munca -
declară autorul Altei creşteri - nu numai că a fost actul hotărâtor
'în desprinderea omului din cercul animalitătii dar a rămas în con-
tinuare actul determinant al înălţării, al aspi~aţiilor sale spre de-
săvârşire. "Câtă vreme te scoli dimineaţa cu gândulla muncă şi te
, odihneşti sara cu gândulla ce vei munci a doua zi, e dovadă că via-
ţa, ca o apă bogată, umple mereu vadul traiului tău."73 Iată, în ex-
tragere, unul din numeroasele pasaje care transcend contextelor
anume în care au fost enunţate, pentru că au valoare de maxime,
adică de precepte morale imperative şi universale. Munca este ri-
dicată aici la rangul de principiu regulator al fluxului ·vital în ordi-
nea umană. Pe aceeaşi lungime de undă gândea şi Vasile Pârvan:
"Munca e ritmul vieţii. Ea dă, ca şi libertatea, tărie şi frumuseţă şi
caracter propriu fiinţei noastre"74_
Gândirea lui Simion Mehedinţi pulsează, astfel, în mediul unei
filosofii a vieţii, una de factură activistă. Într-o repede scrutare a
evoluţiei noastre culturale din ultimele secole, acelasi Tudor
Vianu, de la înălţimea viziunii sale axiologice, diagnostica faza
postistoristă, care a succedat generaţiei junimiste dintâi, drept
"faza activismului cultural". Noua etapă, scria Vianu, a ridicat ca
problemă fundamentală nevoia unei organizări realiste. De aci
încurajarea "temperamentului productiv", ale cărui valori călăuzi
toare sunt: "Mai întâi credinţa în ştiinţă, în puterea şi eficacitatea
raţiunii omeneşti. Apoi iubirea de oameni şi patriotismul, hotărâ
rea d~ a veni în ajutorul semenilor cu care suntem întruniţi pe
acelaşi pământ, cu care împărtim mostenirea aceluiasi trecut si
aspiraţiile către acelaşi viitor şi: în sfâ;şit, mişcaţi de i~birea ordi-
nei şi armoniei estetice, hotărârea de a da civilizaţiei noastre ca-
racterul unei opere de artă."75 Nu recunoastem oare în toate aces-
tea tocmai constelaţia de valori ce dau străiucire prin vreme operei
lui Simion Mehedinţi?
73
S. Mehedinţi, Altă creştere: şcoala muncii, ed. a VI-a, Bucureşti, Editura
Cugetarea, 1939, p. 270.
74 Vasile Pârvan, Memoriale, Bucureşti: Cultura naţională, 1923, p. 78.
75 Tudor Vianu, Filosofia culturii, ed. cit. pp. 291-292.

38 S. MEHEDINŢI
Slujitor al catedrei universitare, al tribunei sociale, al condeiu-
lui, organizator de şcoală în ştiinţă, purtător al idealului acade-
mic reformator al învătământului - Simion Mehedinti s-a aflat
tim~ de o jumătate de s~col în linia întâi a strădaniilor de constru-
ire a unei culturi româneşti moderne. S-a remarcat printr-o pre-
zenţă dinamică, însufleţitoare, deşteptătoare de conştiinţe. Figura
sa în cultură e una de strateg. Locul său e în Panteonul naţional.
GHEORGHIŢĂ GEANĂ
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Volumul de faţă a fost astfel conceput încât să ofere o imagine
•sistematică asupra contribuţiei lui Simion Mehedinţi la teoria ŞI
metodologia cercetării culturii.
Materia volumului am distribuit-o în două secţiuni.
Prima secţiune cuprinde lucrările fundamentale în domeniu ale (
savantului: Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi
uneltele sale - discurs de recepţie la Academia Română, rostit în
1920 - şi Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura, studiu
apărut în 1930. Discursul de recepţie se reproduce aici după ediţia
a doua, din 1930, în care autorul însuşi a renunţat la răspunsul
rostit de Ioan Bianu.
Pe un exemplar din cealaltă lucrare, Coordonate etnografice,
exemplar aflat în arhiva familiei, autorul a efectuat câteva modi-
ficări. Am ţinut seama de ele, dar, spre a nu încărca aparatul de
note, le-am menţionat numai pe cele mai importante.
Secţiunea a doua cuprinde texte cu caracter complementar faţă
de prima parte. Pământul -"casa de · a neamului ome-
n~c, ~
istoriei (toate trei din Opere complete, vol I, 1943), Omul ca factor
economic (din Geografia economică, 1922), Ce însemnează mediul
geografic şi Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic
(ambele din Antropogeografia, 1936) sunt texte focalizate în jurul
ideii de adaptare, fundamentală în ansamblul concepţiei lui Me-
hedinţi despre civilizaţie şi cultură. Introducere la Altă creştere: (_- .,.
Şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul mun- .
cii din antropogeneză în educaţie (textul se reproduce după ediţia
a şasea, din 1939). Datoria generaţiei actuale reprezintă prelege-
rea de deschidere a cursului de etnografie cu acelaşi titlu, ţinut în
anul universitar 1933-1934; cursul s-a păstrat după stenograma -
în formă de dactilogramă, multiplicată, iar prelegerea inaugurală
se tipăreşte acum pentru întâia oară. Introducere la Altă creştere:
şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul muncii
din antropogeneză în educaţie, conform gândirii lui S. Mehedinţi
(textul se reproduce după ediţia a şasea, din 1939). Academia, ins-
tituţie etnopedagogică (1941) înfăţişează idealul academic al autoru-
lui, în derivare directă din distincţia între civilizaţie şi cultură. De
senectute. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură (1947) dez-

)
40 S. MEHEDINŢI
voită treimea Îllt5•~~·dH" omului de cultură (savantul, artistul si
omul moral), a -c:i!:!tr implinire, presupune, între altele, şi privil~
giul apropierii 0:, -~~a a treia". Vindecare şi împăcare (cap. XII,
reprodus aici fr..~,t~r, din Premise şi concluzii la "Terra", 1946)
întregeşte con~ :;~.celor pagini din secţiunea întâi, în care
autorul si-a ex::r'ill.>t ~~'indurile sale despre originea artei ca ele-
ment al ~ult~ şi ~re rostul ei în ansamblul vieţii unui popor.
În sfârşit, Spre ~~.m, capitolul ultim din volumul Primăvara
literară (19141.. ~uie chiar prin titlu acea stare de spirit pe
care Mehedinti i' ~kH-a "un postulat al întregii culturi moderne".
La transe~ .s.tt ltlăturat u final din graiu, întâiu, voiu etc.,
precum şi accer::::â g·•·W, din cuvinte ca abia, vindeca. Am adus de
asemenea la :ri:: iie;~tare în loc de desvoltare, iarăsi în loc de
iarăş, psihic D: loc .~ psichic, viaţă în loc de vieaţd etc. Unele
forme proprii e:-ri ~·.t autorului au fost păstrate: sara (în loc de
seara), diftongcl oc ';t tlexionarea cuvântului şcoală (şcoalei, şcoa
lelor) etc. Tot a: pa:"~-ularităţi ale autorului am respectat o serie
de alternante:~ J.ans, coloare 1 culoare, orizon 1 orizont a
ceti 1a citi ~i a~.:~wrnanţele se justifică şi prin vârstele dif~ri
te ale text~lnr. a_~ţ>G. au fost elaborate între anii 1914-1947
perioadă în c.a.,--c ~la limbii române a suferit unele schimbări:
Cuvintele mo-~ $ neologismele, foarte puţine ca inventar de
forme şi ca fm.""iiell~ ~u fost tratate diferit: au rămas linguistică,
quantum, corun.:..~,..-i. dar am adoptat randament în loc de reh-
dement, engr~ it toc de engrammele şi folclor în loc de folklor.
Numele proprii s:;rlii~ au fost transcrise întocmai, ca în originalul
lui Mehedinţi, ce1oc ~ptabile autorul dându-le, cu o discretă
mândrie, haini ~ască: Laţiu, Titu Liviu, Alexandru Hum-
boldt), sau, de~~~. Alecu Rusu (pentru Alecu Russo). Erorile
de tipar au fost în~te tacit. Am simţit uneori nevoia de a mo-
difica numărulsau~a virgulelor.
· · Pentru notarea ~tolelor şi a subcapitolelor am făcut uz de
numerele arah:: si l8'iJle. precum şi de litere latine. În Coordonate
etnografice aum;ru~se şi litere greceşti, dar acolo sistemul de
notare apare I::.()(}i~ de la un capitol la altul. Ne-am îngăduit
să-I unificăm şi să-l~tăm la întregul conţinutal ediţiei de faţă.
• Originalul p:-ez~nlt câteva mici neclarităţi bibliografice: nume
de autori fără p~ sau fără iniţiale prenominale, sintag-
me-titluri ne..c:clllin~~ până la capăt etc. Mehedinti a utilizat si
·cărţi rare, daci nu~va i.micate, din renumita-i bibliotecă pr~
Prie, pierdută imei!~ după cel de al doilea război mondial. Ca
u_rmare, neclarităţile respective nu puteau fi înlăturate d At ,, ţml. eca par-
N~tele autorului au rămas infrapaginale dar numerotarea lor
araba a fost înlocuită cu numerotarea prin ~steriscur1· N ta
re · b~ r, 1 . umero -
a ara a a ost pre uată pentru notele îngrijitorului de ediţie
• note plasate la _sfârşitul seriei de texte antologate. '
rudam COnSl~:rat n~ces~r a oferi explicaţii speciale pentru nu-
re~e ev populaţn _arhaice, mtrucât ceea ce este mai important în
egatur~ cu elev Şl. anume: localizarea într-un continent sau în-
tr-o ţara, rezultă dm context.
~entru încre~e~ea şi bunăvoinţa cu care i-a întâmpinat si îi în-
treţme preocupanle faţă de opera si de personall"tatea 1 . s·. .
Meh d. t' A ••• • m ImiOn
e m,1; I~gnJitorul ediţei mulţumeşte din nou Doamnei Simo-
na' Mehedi~ţi-Aslan, nepoata de fiu a savantului. El se simte de
a~emenea mdatorat sufleteşte tuturor acelor colegi prieteni si
~~;,te ap:op1ate care au contribuit la prezentul act editorial cu "0
m ormaţie, cu un sfat, cu un îndemn, sau cu vreun alt fel de ajutor.
~··-~·~··-·
Gh.G.

'
,l
'"'
CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA
A UNUI POPOR PRIN MUNCA (- >
SI UNELTELE SALE
'
Sire,
Domnilor colegi,
Au trecut 5 ani1 de când mi-aţi făcut cinstea să mă chemaţi
între Domniile-Voastre. Potrivit obiceiului, trebuia să vă exprim
într-o cuvântare publică mulţumirea mea. Dar, în vremuri grele,
când mari împărăţii se clătinau şi se dărâmau, iar viaţa popoare-
lor se schimba din temelii, ce însemnătate putea să mai aibă o în-
tâmplare legată de viaţa unui singur om?
Totuşi mărturisesc că amânarea acestei cuvântări obligatorii
mă neliniştea. Simţeam un fel de apăsare de câte ori mă gândeam
la datoria de pietate faţă cu acela care a stat pe scaunul unde aţi
binevoit a mă chema- răposatul Dimitrie Sturdza2• De aceea, voi
şi începe cuvântarea mea cu împlinirea acestei datorii.
Nu mă încumet să fac biografia ilustrului bărbat. Cei care 1-au
cunoscut mm de aproape vor putea împlini cu mult mai bine
C>

)
)
46 S. MEHEDINŢI
această sarcină. Dar nici nu e nevoie în acest moment, deorece fos-
tul membru al Academiei e încă viu în mintea tuturor contempora-
nilor, cum se întâmplă cu toţi oamenii care au împlinit un rol deo-
sebit în istoria tării lor. - Din fragedă tinereţe, de când era secre-
tar al Divanul~i ad-hoc, şi până la adânci bătrâneţi, Dimitrie
Sturdza a fost mereu în planul întâi al vieţii noastre publice. Mă
voi mărgini deci în această zi solemnă pentru memoria sa, să
amintesc doar câteva tdisături din figura sufletească a celui plecat
dintre noi.
Dimitrie Sturdza a fost mai întâi de toate un cărturar. Măcar că
era fiul unui mare logofăt şi ar fi putut risipi viaţa în plăceri, pe-
trecând-o până la sfârşitul zilelor în ignoranţa vinovată a acelor
bogaţi care n-au alt titlu decât averea, tână~l moldovean, .în~ă ~e
timpuriu, şi-a aţintit privirea asupra raftunlor unor mar: biblio-
teci din casa părinţilor şi altor rude ale sale. Şi astfel, aJutat de
eminenţi profesori, în ţară şi apoi în străinătate, a căpătat o ade-
vărată evlavie pentru tot ce se atinge de învăţătură.
Se cade totusi să amintim în această ocazie că nu numai în artă
si literatură ci' chiar în stiinţă, temperamentul e lucru hotărâtor.
Şi anume: dunt două categorii de cărturari: unii romantici, alţii
clasici. Romanticul e omul impresiilor vii şi al executării repezi.
Din fuga condeiului, opera e gata: câteva pagini de o intuiţie vie,
iar altele pline adeseori de alcătuiri slabe ori chiar bizare; câteva
.străfulgerări de gândiri nouă alături cu un păinjiniş de erori şi
·absurdităti. - Cuvier de pildă, pe lângă unele adevăruri remarca-
bile susti~ea cu privire la clădirea pământului greşeli vrednice de' .milă*.
· · * "Dacă e ceva constant în geografie, e faptul că faţa globului n?stru a fost vic-
tima unei mari si subite revolutii, a cărei dată nu poate să se sme mult peste 5
sau 6000 de ani.' că revoluţia a~ta a cufundat şi ascuns ţările locuite mai înainte
de oameni şi sp~ciile animalelor celor mai cunoscute azi; c~ a scos la iveal~ fun-
dul mării celei din urmă, formând ţârile locuite acum... (Dtscours sur les re~olu
tions de la sur{ace du globe, Paris, 1840, p. 280). Despre felul cum ~une~ ro-
manticii, chiar când e vorba de ştiinţă exactă, necum în filozofie, filolog-te on.Isto-
rie e caracteristică părerea lui Berzelius asupra lui Liebig: "Inclinarea poetică a
spiritului tău şi marea ta uşurinţă de vorbă te-au dus îndată spre.câ~pu~ ~emăr
ginit al teoriilor; dar înclinarea poetică e tocmai tovarăşul cel mc;-t pr:tme;dws. Ea
ţi-a dictat visuri strălucite, iar tu le-ai redat .cu expresia credmţe1 absolute pe
care o aveai în adevărul lor. Bogăţia experienţei tale în chimie te face să rătă~
ceşti, te împinge să te amesteci cu_îndrăzneală în ştiinţe.'. în care n-a~ stu~iat te:;
meinic partea anatomică şi fiziologică... aşa că ... concluztLle ta_le su!l~ mşelatoare
(OSTWALD, Les grands hommes, Paris, 1912, p. 117). Tot ~m pn:'na .temper_~
mentului său romantic, Liebig n-a putut nici măcar să "exammeze 1? chtp ştt~nţt
fic şi nepărtinitor ideile adversarilor" (lbid., p. 127), după cum Cuv1er s-a aratat
capabil de a spune neadevăruri cu privire la lucrările ştiinţifice ale colaboratoru-
Altul e tipul clasicului: muncă potolită şi conştiincioasă; des-
părţire riguroasă între ceea ce e sigur şi nesigur; meditare, verifi-
care şi iarăşi verificare, până ce sufletul, saturat de convingere,
păşeşte la exprimarea cumpătată a concluziilor. Aceasta e şi în
ştiinţă şi în artă calea de închegare a operelor purtate în suflet o
viaţă întreagă. Faust a lui Goethe e isprăvită abia în pragul mor-
mântului, deşi fusese începută în zorile tinereţei poetului; iar
Humboldt începe redactarea operei sale Cosmos aproape de 70 de
ani, îndreptând-o până ce a închis ochii, cu grija şi smerenia
începătorului.
Un spirit închinat metodei clasicilor a fost şi Dimitrie Sturdza.
El cunoscuse personal pe Alexandru Humboldt {cu care a stat apoi
în corespondenţă) şi dobândise în universităţile germane o foarte
înalti! idee despre ceea ce se numeşte munca şi cugetarea sistema-
tică. Indeosebi avea mare respect pentru cercetări de caracter sta-
tistic, financiar şi politic. Studiul său: Informaţii despre Moldova,
tipărit în Preussisches Wochenblatt*, e cea dintâi contribuţie mai
exactă a unui român la publicaţiile străine. Apoi toată viaţa sa ~·
păstrat un mare interes pentru tot ce promova ştiinţa despre stat.
- Când a apărut Politische Geographie3 a lui Fr. Ratzel, i s-a pă
rut un eveniment cultural; iar mai târziu, cărţulia Deutschland,
de acelaşi autor, îl fermecase cu desăvârşire. Tot din mărturisiri
personale, ştim că aflarea Politicei lui Aristotel într-o bibliotecă
muncitorească din Germania îl impresionase adânc. Orice pre-
ocupare intelectuală sinceră era un mijloc de a câştiga, dacă nu
prietenia, cel puţin atenţia lui D. Sturdza. Pentru el lumea părea
că-i făcută să fie scrisă în chip de cărţi, socotită în cifre şi aşezată
frumos în rafturile unei biblioteci...Chiar locuinţa sa proprie semă-
na cu o bibliotecă. Cine dintre noi va uita ferestrele fără perdele
ale camerei, unde bătrânul stăruia până târziu la lumina lampei,
între volumele şi manuscriptele sale? un adevărat benedictin.
Cu astfel de însuşiri, nu-i nici o mirare că Sturdza a ajuns un
savant numismat, uri foarte activ scriitor pe tărâmul publicaţiilor
istorice şi un mare strângător de documente pentru instituţia
noastră, care îl priveşte ca pe unul dintre ctitorii ei. Darurile sale
pentru Academie sunt fără număr şi s-au urmat până în ziua din
urmă a vieţii, cum dovedesc Analele instituţiei noastre.
lui său Blainville (TROUESSART, Cuvier & .Geoffroi de Saint-Hilaire, Paris,
p. 31 ş.a.).
* Tradus şi tipărit apoi in broşura: Un român întreg, Dimitrie A. Sturdza,
Bucureşti, 1907.

48 S. MEHEDINŢI
În~ "''2te ncesten, domnilor colegi, n-ar fi fost cu put.i~ţă, dacă
în pe:vr..alitnt.en foHt.ului. ~e;retar ~cneral al Acade~ue1 n-ar fi
stat 4 ·~ loc dou:'î îusuş1n m adevar rare: o enorma putere de
mun~ ;~foarte înalt.;' concepţie despre viaţă.
Înt·~",.citin sibari(.i şi leneşi oficiali (de cei care tândălesc pe so-
cotea4-.•~1." ~u nwi p<HIIC?im), ~t':lrdza er~ h?-rnic ca o furnică. Veş
nic lw;:~. veşnic adun: fapte ŞI c1f:e..statistiAca era pentru el_ un fel
de cat<,?"rie n minţ.ii. Era omul hartmţelor m ţara tuturor Impro-
vizări1·;·~: a ideilor romanţioase amestecate până şi în finanţe.
"Sârg•:.~.::: 5~1 ncohosiUi", pe care o rclevaseră cu la':ldă b~rbaţi.i c~
care :, :::.a~lt In Di,·:mul ad-hoc~ ~ fost no~a do.mu~anta a v1eţn
sale*. 1~ ;·,n.•·uintii. S·:l adaus apOI Şl Un real1deahsm .
Dus;.~:.~ mn.intp:'r~it pc cărtuŢ~ri în :lasici şi .:oma.foltici, d.e
asem<:r~ putem mp!rţi pe oa~em ~n .do~?- categorn: u?n cu on-
zon tc~lt·~· .1
Jtii ru nrizon cosmic. Ce1 dmtm pot fi uneon persona-
lităti ,,~,;~~1i,ile. d:tr sufletul lor e arid; dincolo de cercul faptelor
brute fi'!J not si'! mni :1dmită nimic: n-au nici măcar puterea ipote-
zci. A~:rr.~nt':l molnscnlui care, .lipit de stânca unui ţ~rm, şi-ar în~
chipul (2 :ot uni,·crsnl se mărgmeşte la sfera s~nza~nl?r pe~car~ 1
le dă V>1lcl milrii. tot aşa temperamentele telunce hm1teaza exis-
tenta 1;1
e>::n:-nl tlH!l.tSt ni traiului individual, stăvilit de clipa morţii.
Ce ~a rnzi ti. r:âi;l,·. s:n1 ce poate să mai fie dincolo de sfera mărgi-
~~~~~~~ nită u ,:r~;:tiintt.:i actl~::tle, îi lasă cu desăvârşire reci. ~-~----
Sunt i~"',.1 .-i minti l'U o perspectivă mai largă. Fiindcă deasupra
făptnriÎr;;·i~t~·rio~n~ stau atâtea ~u~i înţelese şi î?~ele_?'ăto~re. de
adevli ruri. dt-.sprc c:lrt' n:oluscul ŞI viermele n-~u n.ICI o mc~Ip~Ire,
astfel dr~ capt'tc i:;.i p~u1 n~trebarea: n':l :~mva m Şirul nesfarş:~ al
formt•lfJr cre~1.tiunii. s,:ut ŞI alte modahtaţ1 de percepere a lumn pe
care tlici nu 1~ bS.nui::t? Peste armoniile mărunte, pe care le dibu-
im nni aici. cine ştit' <:âte grandioase armonii cosmice nu rămân
încă 'omnlet neb3nnî~e de mintea noastră! Iar pentru astfel de oa-
meni, pc~spt.YtiYa eti..•ă dobândeşte în viaţă un loc în adevăr pre-
cump:1nitor.
Asn a fost D. Stn:dza. Disciplinat pentru sine, era doritor de
discii)ină pt:'ntm t<~~ cei ~i~prej~rul lui, ~imţind că trai.u~ ome-
nesc tHi are L't1hnim>"'-'a sa m 1deahtate. E smgurul om pohtic care
pute~~ rosti i:t P.."-rls.::1ent cuvinte din Evanghelie, !ară să întâl-
neaS'h ironis. ~c~.pt.k~!or.
D~l' alătu::-i de or~onul cosmic al cugetării religioase, el îşi mai
odih(~·a cug,-.:.:ul şi m~r-o serioasă cântărire a ideii de stat. Impera-
* .'n · -...·,~~·1·::~. o.-<>J'Îală: Academia Română, Domnului D. A. Sturdza, 23,-7.1 pUi.J...~.._ .... ~ .. ...~-~-
feVIUa.,ic lSoll:.'
CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 49
tiv în vorbă şi gest, Sturdza ajunsese nu numai şef al unui partid,
ci un fel de monitor al ţării întregi, căreia îi punea mereu înainte
rigiditatea maximclor dreptului roman: suum cuique tribuere5 şi
altele.
Astfel a fost, domnilor colegi, bărbatul neuitat, la scaunul
căruia mi-aţi !acut onoarea a mă chema: un cărturar din categoria
clasicilor, un adânc temperament etic şi un muncitor exemplar -
o însuşire care pentru etnograf este cel mai înalt semn al omeniei,
de câte ori activitatea cuiva este dezinteresată, adică lipsită de
imboldul vulgar al câştigului ori al vanităţii personale.
Cer deci iertare umbrei lui D. Sturdza, dacă, silit de mărginirea
timpului, trebuie să mă opresc numai la atâta din descrierea unei
vieţi, care merită a fi obiectul unei opere întregi.
*
Acuma, cu voia Domniilor-Voastre, voi trece la partea a doua a
cuvântării mele.
Ca profesor de geografie şi etnografie, în aceste momente, când
naţiunile - măcar teoretic - apar deplin pe scena istoriei, cred
potrivit să cercăm a vedea împreună: Cum se poate caracteriza un
popor cu ajutorul ştiinţei etnografice? Care e pentru etnograf
punctul de plecare în dezlegarea acestei probleme?
Mi se pare, domnilor colegi, că pentru noi întrebarea aceasta
are un interes deosebit. Academia adună mereu material: prover-
be, legende, cântcce, descântece, ghicitori, cromatica poporului...
şi tot ce poate contribui la înţelegerea fiinţei neamului românesc.
Muzeul Etnografic6 de asemenea se străduieşte în aceeaşi direc-
ţie, iar cursul de etnografie la Universitate caută a contribui la re-
zolvarea teoretică a chestiunilor din sfera acestei ştiinţe.
Mulţi însă se vor întreba nedumcriţi: ce noimă poate avea o ve-
chitură de casă ca a lui Mogoş7
, crestăturile de pe furcile de tors,
troiţele, olăria şi alte mărunţişuri adunate la muzeu? Iar când
noua clădire va cuprinde bâtele ciobanilor, răvarul; crinta, caţa, şi
toate uneltele stânei; sulul, spata, iţele; vârtelniţa, râşchitorul...
şi tot ce se ţine de răsboi şi de tors; gluga, sarica, chimirul, baieri-
le, sula, acariţa, teaca de cuţit ... şi întregul arsenal ciobănesc, pre-
cum şi uneltele primitive de plugărie, pescuit, podgorie, moară,
piuă, fierăstrău şi alte grupe de munci omeneşti, se vor întreba cei
nedeprinşi cu disciplina studiilor etnografice: la ce pot să slujeas-
că astfel de nimicuri?
De aceea, e bine să legăm firul cercetării de un stâlp central,
iar acesta e următorul: pentru etnograf, în mijlocul tuturor cerce-
C>
('

50 S. MEHEDINŢI
ţărilor sale despre om, stă ca un pol de orientare unealta si munca.
Intr-o lucrare specială: Principii de etnografie, aplicate l~ evoluţia
popoarelor8, am căutat să arăt că toată dezvoltarea omenirii
începând d~ }a starea de hoardă până la treapta de popor şi naţiu~
ne, se leaga m mare parte de muncă. De asemenea, în Altă creste-
re9, am pus accentul pe şcoala muncii (aşa că chiar ;,caracterul",oa-
m_;ni~or era ~colo verificat în ultima instanţă tot prin muncă).
Sa-mi fie deci îngăduit în această ocazie academică să îndeplinesc
cât de sumar ideile din acele lucrări, arătând cu deosebită privire
la români, că nu numai viaţa socială în genere dar chiar manifes-
tările artistice - cele mai subtile dintre toate' trebuie conside-
rate la .ori~ne~ lor tot în legătură cu munca concretă a poporului
respectiv ŞI deci cu uneltele lui.
In adevăr, între om şi restul animalităţii cea dintâi deosebire e
unealta.
Când antropologuJl0 caută să despartă pe homo sapiens de cele-
l~lte specii animale, el porneşte de la caracterele somatice, înce-
pand cu scheletul şi isprăvind cu creierul. Dar toate diferentele
sunt foarte relative, căci nuanţele sunt uneori de tot fine - (chiar
f~cultatea vor~irii o au şi alte câteva specii, măcar într-un chip ru-
dm:en~ar11). Dm contra, etnograful din capul locului posedă un cri-
term sigur spre a despărţi pe om până şi de animalele cele mai în-
rudite cu el:
Între toate vieţuitoarele, numai omul are originalitatea de a nu
se fi mulţumit cu organele date de natură, ci si-a adaus altele arti-
ficiale- uneltele. ·
· E drept că unele maimuţe se slujesc o clipă de crengi, sprijinin-
du-se la mers, dar le aruncă iute şi pun iarăşi inâinile pe crestet.
Alteori sparg nuci cu un pietroi, dar de asemenea îl azvârle... Sin-
gur omul a păstrat unele anexe, care au devenit cu vremea un fel
de _prelungiri ale propriului său corp. Băţul a prelungit braţul;
eohtul a îngroşat pumnul; cuţitul a înlocuit unghiile etc. Asa că
azi, în toată sfera umanităţii, semnul cel mai caracteristic,' care
n;ăsoară distanţa de la nivelul animalităţii până la om, e numărul
ŞI felul uneltelor. Prin unealtă, "homo sapiens" a făcut primul pas
în cariera sa specifică. · .
·Al doilea pas a fost, fireşte, munca. Păstrarea eolitelor (bolova-
n!i rrimitivi, care măreau puterea de lovire a pumnului), precum
ŞI pastrarea altor anexe: scoici, oase, beţe etc. nu puteau avea altă
noimă decât spre a se sluji de ele, a le mânui, adică a munci. Şi, în
adevăr, în toată seria animală, singur omul munceste. Toate cele-
lalte făpturi duc o viaţă vegetativă, deşi e însoţită 'uneori de acte
foarte complicate. Cunoscutul entomolog Fabre a dat la lumină
,taine ale vieţii celor mici care te înmărmuresc. Dar peste toată
adaptarea speciilor la mediu se întinde fatalitatea unui fel de in-
variant, cum ar zice matematicii. Căci, neputând să se folosească
d~ alt: organe decât de cele moştenite de la părinţi, orice individ,
•dm once specie, în exercitarea unui mădular, ajunge o anume li-
mită peste care nu mai poate trece, adică încremeneste în forma
instinctului. Oricât de meşter e castorul, neavând decât fierăstră
u! dinţilor şi mistria coadei, iezăturile şi colibelesale au atins o li-
mită, pe care capacitatea de funcţionare a acestor organe n-o mai
poate depăşi.
Ce rezultă de aici? · .· ~
Rezultă că numărul uneltelor si intensitatea muncii vor fi două )
criterii fundamentale, după car~ etnograful măsoară ridicarea
fiecărei grupări omeneşti în ierarhia umană sau în omenie. (Ideea
aceasta am căutat s-o documentez mai pe larg în lucrarea de etno-
grafie mai sus pomenită.) A aduna deci uneltele de care s-a slujit
ori se slujeşte un neam, e cel dintâi pas în cercetarea lui stiintifi- ·-~~··--
că; a observa apoi muncile lui e al doilea pas pentru a pătru~de
până la izvorul uneltei, adică în adâncul sufletului omenesc.
Iar legătura faptelor e nu se poate mai firească: unealta nu e
decât o proiectare a gândului în afară. Când maimuţa aruncă pia-
tra de care s-a slujit să spargă o nucă, asta înseamnă că proiecţi
unea la ea durează un minut; asocierea de imagini în creierul mai-
muţei nu.poate ajunge până la reprezentări, din care să iasă preve-
derea. Dm contra, omul, având un creier mai impresionabil şi o
memorie mai puternică, a ajuns la ideea genială de a păstra ceea
ce fusese folositor odată şi de a se sluji la fel de acelaşi obiect în
cazuri asemănătoare. De aceea, -pe când animalul mănâncă, apoi
trândăveşte (în tinereţe mai descarcă o parte din prisosul energiei
jucându-se), omul singur devine activ cu reflectie modelând
înadins materialul, forma şi mărimea uneltelor s~le: după cum
cere trebuinţa. Cu alte cuvinte, singur Qmul a devenit creator._
Unealta a provocat un fel de dilatare a persoanei si a personalită
ţii sale, lipindu-i-se de trup şi de suflet. De acee~, primitivii nu
dau nici înruptul capului uneltele şi podoabele lor; ci le iau cu ei
în mormânt*. Uneori e arsă şi coliba în care locuise răposatul,
* La Bororo, "orice fusese întrebuinţat de mort e pus pe foc aruncat în râu
sau pus în săculeţul cu oase, pentru ca mortul să nu mai aibă ni~i un prilej să se
întoarcă îndărăt" (K VON STEINEN, Unler der NaturuOlkern Zentral-Brasiliens
Berlin, 1897, p. 389. G. SCHWEINFURTH, Au coeur de l'Afrique, Paris, 1875:
I, p. 228). ·

52 S. MEHEDINŢI
fiindcă tot ce fusese în atingere cu el: uneltele, armele, podoabele
si chiar culcuşul ori adăpostul e privit ca o prelungire a fiinţei
sale*.
De unde urmează că unealta şi munca cu uneltele ar putea fi un
criteriu al evoluţiei omenirii nu numai în ce priveşte latura mate-
rială a vieţii, ci chiar cu privire la manifestările sufleteşti: descân-
tece, superstiţii..., culminând apoi în ştiinţă şi artă.
*
Se poate dovedi această afirmaţie? Să arătăm câteva exemple
concrete.
Orice muncă cu uneltele e de obicei însoţită de sunete. Piatra cu
care spargi nuci, toporul cu care crăpi lemne, ciocanul cu care !a-
râmi oase... toate, într-o mişcare repetată de mai multe ori la fel,
produc un sunet în cadenţă. Când taie un trunchi, lemnarul icneş
te după fiecare lovitură de topor. Icnirea aceasta, inconştient exa-
gerată, devine un fel de tact al mugcîi. Cei care trag sau împing o
greutate, de asemenea pornesc cu toţîî într-un glas, hăuind ca să-şi
potrivească opintirile. Fierarul dă una în fier, alta alături în ilău;
bărbierul - una în păr, alta în gol... Mun!;Q_are deci nevoie de
ritm, care scapă pe lucrător de încordarea atenţiei şi economiseşte
puterea, armonizându-i mişcările.
Ei bine, tocmai din acest ritm al sunetelor legate de muncă s-a
născut muzica, atât vocală cât şi instnimentală.
· Fireşte, o astfel de idee în primul moment ni se pare greu de ad-
mis. Sub numele de muzică, noi înţelegem azi ceva melodic: sona-
te, lieduri, opere, simfonii şi alte forme rafinate. Să fi fost rădăcina
lor comună în sunetele ritmice ale muncii?
Pentru a răspunde e destul să urmărim realitatea faptelor etno-
grafice şi vom da îndată de urma adevărului.
Mai întâi, vedem că aproape toate muncile primitivilor sunt
însotite si azi de muzică. Iată ce spune un călător englez, care a
expl~rat 'ţinutul marilor lacuri diri centrul Africei: "Vâslaşul înso-
ţeşte mişcarea lopeţilor cu cântec, hamalul cântă mergând, gospo-
dina macină grăunţele de asemenea cântând, iară seara, împreju-
rul focului, ei repetă ceasuri întregi... aceleaşi note"**. Livingsto-
* S. MEHEDINŢI, Principii de etnografie aplicate la evoluţia popoarelor,
vezi Adaptarea tehnică.
** BURTON, Voyage aux grands lacs, Paris, 1862, p. 602.
ne povesteşte că negrii Makonnde lucrează cu râvnă, ~ns~ la !ăs
timpuri, unul trage câte un chiot care e repetat de toţi c_ellalţ1 to:
• varăsi*. Vâslaşii nu mai contenesc cu cântarea (sau mm degraba
cu u~letul), cât ţine lucrul: 12 până la 15 ceasuri, noaptea ca şi
ziua**.
Pisatul orezului în piuă cere de asemenea un refren - nu mai
' vorbim de prăşit şi de alte munci, unde lucrează braţe mai multe.
Femeile negrilor se aşează cu spatele în şir, iar înaintea lor stă
unul cu toba: bum! Prăşitoarele dau toate cu sapa în pământ şi fac
un pas înainte. Bum! - alt pas... şi tot aşa, până seara. Chiar vâ-
nătoarea, care cere tăcere, e însoţită şi ea de cântec***.
Până în mijlocul zăpezilor polare, munca e întovărăşită de cân-
tare. "La cskimoşi, orice lucrare se face cu cântec. Nici cea mai
mică trebusoară nu se execută rară a fi însoţită de acest monoton
sir de sunete: do re mi fa, mi re do, do mi, re fa, re fa, mi do... şi
tot asa la infinit"****. Cât priveşte vâslitul, acolo mişcarea rit-
mică 'se impune de la sine, iar când vâslaşii sunt mai numeroşi,
cântecul cu tact e nu se poate mai firesc*****. Tot astfel roata de
tors, legănatul copiilor şi alte îndeletniciri, unde omul face o
miscare ritmică, sunt peste tot însoţite de muzică.
În insulele Andamane, cântarea e atât de răspândită, încât fie-
care îsi ticluieste melodia sa proprie şi e necuviincios lucru (ca
chesti~ de etichetă) să cânti cântecul altuia - mai ales al unui
mort. După cum cei mai m~lţi primitivi se îngroapă cu hainele şi
armele în acest arhipelag fiecare îşi duce cu sine cântecul său în
' l vlb t" "12mormânt******. Iar ceea ce găsim în germene a sa a 1c1 ,
putem urmări în multe şi variate forme de la popoarele_ civili~ayiei
antice si până în vremile de azi*******. In Georg~a praş1tul
păpuşoi~lui şi culesul strugurilor se fac şi azi cu un cântec _ca_re
ţine de dimineaţa până seara, ca un tact: io opa, opapa opa, 10 10,
opa io. Iar estonii şi leţii1
3 secerau încă ~n se<:olul ~l ?CYIII-lea
după sunetul cimpoiului; de asemenea cositul fanulm ŞI mtorsul
* LNINGSTONE, Dernier journal, 1876, I, p. 30.
** LIVINGSTONE, Op. cit., II, p. 5.
*** BURTON, Op. cit., p. 608.
**** R. AMUNDSEN, Die Nord-West Passage, Mi.inchen, 1908, p. 235.
***** S. VANCOUVER, Reisen nach den nărdlichen Teilen der Siidsee,
Berlin, 1799, I, 187. - STANLEY, Comment j'ai retrouve Livingstone, Paris,
1878, p. 454.
****** HAGEN, Uber die Musik einiger Naturvolker, 1892, p. 20 ş. u.,
Hamburg.
******* Vezi numeroase exemple în K BUCHER, Arbeit und Rhytmus,
Leipzig, 1909.
(
( /
-

~ :
1
1
1
)
S. MEHEDINŢI
~or se făceau tot după cântec, de unde a urmat că o fată cân-
~ înseamnă în vorba localnicilor o fa~nică"*.
.:r:~ că se poate o identificare mai semnificativă**.
:.S;;:el stând lucrul, europenii care şi-au dat seama de dispoziţja
l:.......::ivilor de a lega munca de cântece, s-au şi folosit de ea. In
~francezii tocmesc muzicanţi negri, ca să îndemne pe lucră- V
~,_:iiar când e vorba de munca terasamentului pentru căi fera-
"1::: ::ir americanii, şi mai practici, pun în preajma lucrătorilor
: î BUCEIER, Op. cit., p. 298.
- -~"a nu înseamnă că muzica este izvorâtă întreagă numai din ritmul
~- Dacă ar fi aşa, ar trebui să găsim un paralelism exact intre numărul
~r. intensitatea muncii şi gradul de dezvoltare a muzicii. Din contra, ~
~ =enţial este şi organizarea cerebrală a diferitelor rase ori subrase. De pll-
~:n:C!l:plorator, Passarge, relevă o surprinzătoare deo~eb~re într~ negrii Bar:t~.~;
~-3!iJm:-&in, în ce priveşte talentul pentru cântec. Ce1 dm urma au de ob1ce1
~bine sunătoare şi cântece melodioase chiar pentru urechea europeanu-
~- ::e d.nd negrii (Bantu) au glas urât, întunecat, iar când execută cântece eu-
.~ aun temei mai mult pe puterea sunetului, decât pe melodie sau ,,armonie"
~~a, 1908, p. 200). Totuşi, Koin-Koin (adică hotentoţii şi boşimanii) sunt
îî:=c :li instrumente muzicale, pe când negrii au o mare varietate de astfel de
=ente. Îndeosebi Niam-Niam sunt muzicanţi pătimaşi: sunt în stare să
~dintr-un fel de mandolină cu coardele verticale 24 de ceasuri în şir, însă
de melodie (SCHWEINFURTH, Op. cit., II, pp. 28, 338). Bongo de aseme-
.~ ;J::;lt muzicanţi din copilărie şi cântă toată ziua. Fac din orice lucru un
~ent de muzică. Băieţii, care păzesc caprele, infig arcul în pământ şi-1 pre-
~:i:::arfă (SCHWEINFURTH, Op. cit., I, pp. 274, 368, 389, 412).
~urmare, afară de unelte şi armele care ademeneau pe om la plăcerea su-
~ :rebuie să ţinem seama şi de înclinări lăuntrice, precum şi de împrejura-
~.::it de energie nervoasă trebuie cheltuit de om, ca şi de animal, în
~·ioc), care se întind uneori până la coardele vocale14.
:hz:icum pasărea cântă, copilul sătul gângureşte, se îngână pe sine, numai
*'-::i:i.~rea de a se auzi modulând sunete. Iar când sunetul e repetat cu voinţă
,~.:Jrdine hotărâtă, plăcerea eşi mai mare.- Întrebarea e: ceea ce face copi-
ÂJ:.Eel!iconştient, nu putea să facă individul omenesc în chip conştient, într-o
~înaltă a dezvoltării speciei umane?
:!E=grafia răspunde afirmativ. În faza magică a intelectu!ui omenesc, omul
~ cuvântului (sunetului articulat) valoarea unei fapte. Inainte de a pleca
~~oare, la mulţi primitivi contemporani cu noi, bărbaţii (ba chiar şi femeile)
~me şi nopţi întregi, imitând prin gesturi forma şi mişcările animalului ur·
:l!ă::::;$. pomenindu-i mereu numele; iar când vânătorii au plecat în pădure, fe·
::lll!â.cintă încă acasă şi fac gestul vânătoarei, încredinţate că prin vorbă şi gest
~~bărbaţi să prindă vânatul (KARL VON STEINEN, Op. cit,, pp. 267,381,
:R!;;ii.lVINGSTONE, Dernier journal, I, p. 378, II, p. 293). Aşadar cântecul se
~ :ru numai de muncă, ci are şi un alt izvor: credinţa primitivului în cauzali-
1c!:::a.nagică. Cu alte cuvinte, cântecul e şi descântec. Prin urmare pentru a ex-
~ea muzicii, pe lângă muncă şi sunetul ritmic al uneltelor, trebuie să ţi
Jii!:ll:;p:amă şi de un factor psihologic în legătură cu magia, precum şi de înclinări
Jt,~e ale fiecărui neam (Koin-Koin). Explicarea dată de Bucher simplifi-
-;;;mblema în chip prea radical.
instrumente muzicale (piano-automat), <l.eoarece au constatat că
lucrul sporeşte cu 30-40% s4b influenţa uif'tii ritm melodiosd5.
*
• O altă dovadă că muzica a izvorât întâi şi întâi din sunetul rit-
mic al uneltelor cu care omul munceşte e împrejurarea că unele
instrumente muzicale sunt simple modificări ale uneltelor. Instru-
mentul cel mai iubit de negri şi mai răspândit e toba: cu ea sunt
primiţi oaspeţii, ea vindecă şi bolile**. Unele tobe se aud până la
16 km***. Dar ce e toba? Nu e altceva decât piua căptuşită la gură
cu o piele. 'Ibt aşa harpa, mandolina, cobza şi vioara... şi alte in-
strumente cu coarde sunt numai nişte transformări ale arcu-
lui****.
La Bongo putem surprinde încă transformarea aceasta sub
ochii noştri. Vioara lor e un arc de trestie, a cărui coardă e lovită
cu o aschie tot din acelasi lemn. Uneori o tivdă. formează cutia de
rezon~nţă şi atunci ave~ o adevărată cobză. În sfârşit, câteodată
arcul e înfipt în pământ, coarda e legată deasupra unei scobituri
astupată cu o coajă, având însă o gură pentru pătrunderea sune-
tului*****.
Dar şi mai bine decât instrumentele muzicale, ne arată legătu
ra cu munca vorbele cântecelor ce însoţesc melodia: luntraşul vor-
beşte de luntre şi de vâslit, pescarul de undiţă, vânătorul de
puşcă, ţesătoarea de furcă, vâ.rtelniţă şi război, ciobanul de oi, mo-
rarul de moară etc. Şi e de cel mai înalt interes pentru cei care
adună material etnografic şi folcloristic să urmărească pas cu pas·
melodiile şi cântecele, culegându-le nu din auzite, ci chiar din vă
zute, adică notând clipă cu cliptÎ desfăsurarea muncii alături cu'
întonarea cântecului respectiv******. în' orice caz, pentru etnograf
azi nu mai e nici o îndoială că la început muzica a avut o strânsă
legătură cit ritmul muncii şi răsunetul uneltelor, şi numai cu vre7
mea s-a despărţit complet pentru a deveni arta sunetelor pure. ·
Alături de muzică st~ danţl_ff_ca o nouă ramură a artei primi-'
tive. Dar şi danţul a fost odinioară legat tot de imitarea muncii.
* K. BUCIIER, Op. cit., pp. 263, 250.
** BURTON, Op. cit., p. 604.
*** STANLEY, Dans les tenebres de l'A{rique, I, p. 147.
**** SCHWEINFURTH, Op. cit., l, pp. 274,368, 389,412.
***** SCHWEINFURTH, Op. cit., I, p. 274.
****** Chiuiturile la hore de asemenea trebuie culese în legătură cu felul jocului.

56 S. MEHEDINŢI
În faza magică a minţii omeneşti, omul are o concepţie de
cauzalitate cu totul alta decât într-o fază mai matură. Gestul, ca şi
cuvântul ţin loc de faptă. La Niam-Niam, vânătorii (şi chiar feme-
ile) imită mersul elefantului.
Laperouse descrie un danţ al kamciadalilor, reprezentând o vâ-
nătoare de urs (d~ aceea mai toată mimica se mărgineşte acolo la
mâini şi umeri*). In Madagascar, femeile samănă orezul mergând
în şir: înfig băţul, pun grăunţele, calcă cu piciorul, apoi fac toate
alt pas... Privite de departe, parcă dănţuiesc ca pe scenă**. Dar ce
să mai pomenim de primitivi, când avem atâtea documente din
viaţa antică unde danţul şi munca se văd asociate. S-au păstrat
mozaicuri, care arată călcatul strugurilor după tact - un danţ în
toată regula, potrivit cu sunetul cimbalelor. Cât despre danţul
războinic, ca o imitare a dantului de vânătoare dovezile sunt si
mai numeroase. Xenofon de~crie mimica unui rege trac, ca;e
scotea ţipete ca la luptă, se făcea că se fereşte de săgeată etc***.
Cele mai preţioase mărturii sunt însă tot obiceiurile sălbaticilor de
azi. Când vezi că la unele Piei-Roşii (Tarahumara) din Mexic,
verbul a "dăntui" nolrivoa înseamnă si a muncii" ai dovada
pipăi~ă despre 'înrudirea primitivă a ceior d~uă noţiuni până la
Identitate****.
Azi, danţul e o artă bine specializată, care urmăreşte armonia
. mişcărilor şi în care corpul se mlădiază după ritmul muzicii, ajun-
·. să şi_ ea o artă neatârnată de muncă. La început însă şi danţul şi
muzwa erau un fel de prelungire a muncii iar o dovadă lămurită e
împrejurarea că oamenii civilizaţi dănţuiesc numai cu picioarele,
pe când sălbaticii, după felul muncii pe care o imită, dănţuiesc şi
cu :nâinile, cu umerii, cu genunchii, pântecele... cu tot corpuL În
ordmea aceasta de idei, trebuie să relevăm că danţul modern
tango e o neghioabă întoarcere spre sălbăticie. De la arta core-
grafică pură, am lunecat un moment iarăşi spre animalitate16.
Dar şi aci trebuie să facem aceeaşi observare ca şi la muzică:
danţul nu e în întregime derivat numai din muncă. Au şi unele
animale mişcări ritmice, care seamănă cu danţul (pinguinii). Ani-
malele tinere, ca şi copiii, descarcă o parte din energia lor sub for-
mă de sărituri. La om, imitarea muncii (când munca lipsea), a vâ-
natului (înainte de a merge la vânătoare) etc., producea în chip fi-
resc plăcere. Repetarea ritmică a aceleiaşi mişcări caracteristice a
* LAPEROUSE, Voyage, III, pp. 139, 140 (ed. 1797).
** K. BUCHER, Op. cit., p. 33.
*** XENOFON, Anabasis, VII.
· **** K. T. PREUSS, Die geistige Kultur der Naturuolker, 1913, p. 84.
avut nevoie de un sunet ritmic (tactul); aşa că atât danţul, cât şi
muzica s-au putut dezlipi pe încetul de munca efectivă, până s-a
pierdut chiar noţiunea de imitare a muncii.
Pe lângă plăcerea estetică, produsă de ritmul miŞcărilor însoţi
te de ritmul sunetelor, danţul a mai căpătat un sprijin: ideea de
descântec. Cine vrea să devină vrăjitor (şaman), trebuie să dănţu
iască mult*. Aci surprindem înţelesul danţurilor religioase, al că
ror reflex îl vedem până în obiceiul cultului păgân şi chiar creştin.
Se ştie că regii evrei dănţuiau în templu. Ce însemna acest danţ?
După cum şamanul imită prin danţ acţiunea pe care el o doreş
te să se întâmple (întocmai ca vânătorul care imită animalul spre
a-l putea vâna), tot aşa danţul religios era un simbolism al unor
acţiuni concrete la început, apoi din ce în ce mai tainice, care
aveau menirea să înlesnească realizarea unor dorinţe. Vorbă, gest,
cântec, descântec, danţ... se ţin deci una de alta, ca ramurile ieşite
din acelaşitrunchi...l7.
Nu puteam urmări aci, cu toate amănuntele necesare, cum s-au
dezlipit de muncă şi s-au diferenţiat pe încetul: cântarea, danţul
şi muzica instrumentală. E destul să relevăm numai atât, că în
drama antică le găsim încă apropiate la un loc. Corul nu e altceva
decât mulţimea muncitorilor şi a privitorilor. Începând din
Australia şi până la Pieile-Roşii, când bărbaţii joacă, femeile stau
şi azi roată împrejur şi bat din palme**. Coregul antic nu e însă
altcineva decât vătaful care îndrumează mişcările lucrătorilor,
danţul şi cântecul din gură. Xenofon ne descrie amănunţit o pan-
tomimă a semănatului***, iar Titu Liviu ne arată foarte lămurit
cum s-a făcut tranziţia de la jocul pantomimic spre artă: ludus in
artem paullatim verterat****.18 De la coregul din drama clasică
până la toboşarul negru care ţine ritmul prăşitorilor e unul şi ace-
laşi fir, care leagă aceeaşi serie de fapte omeneşti, - numai pe
planuri deosebite de evoluţie. Negresele care bat din palme la fes-
tivităţi şi muncitorii devin cor; vătaful ajunge coreg, apoi capel-
maistru; coristul devine actor; câtva timp corul rămâne încă pe
scenă, apoi dispare atât corul antic, cât şi cântarea, pentru ca în-
treaga acţiune imitativă a muncii să ajungă pe treapta dramei
*K. T. PREUSS, Op. cit., p. 84.
** MUNGO PARK, Reisen in Africa, Leipzig, 1867, p. 214, "La orice dans
sau cântare a negrilor, baterea din palme e o parte constitutivă a muzicii şi de
aceea nu lipseşte niciodată".
*** XENOFON, Anabasis, VI.
***.* T. LNIU, VII, 219
•
c
(

)
58 S. MEHEDINŢI
propriu-zise, exprimând numai conflicte de idei şi de sentimen-
te*. '
Tot din tulpina celorlalte arte a odrăslit şi poezia. Cum? Munca,
fiind însoţită de sunetul uneltei şi al vocii (de obicei o interjecţie
repetată ritmic pe o mică variaţie de sunete**), e destul un pas şi
acest gângurit ca de copil se schimbă în grai lămurit, în cântare cu
vorbe care descriu acea muncă: vânătoare, pisat de grăunţe sau ce
va fi. Iar de aci drumul duce până la exprimare de idei şi simţiri în
legătură cu munca şi alte manifestări ale vieţii, adică poezia pro-
priu-zisă, independentă nu numai de muncă, ci şi de cântarea şi
danţul cu care era legată la ÎJ}Ceput.
Să luăm o pildă de la noi. In Ardeal, am văzut hore de fete care
singure cântă, singure joacă. Una spune câteva versuri sau strigă
turi. Toată hora le cântă. Dănţuitoarele se opresc pe loc şi tac, iar
povăţuitoarea corului mai adaogă singură câteva cuvinte, şi iarăşi
suratele ei le cântă şi le joacă şi pe acelea. Şi tot aşa, bucată după
bucată. Aci poezia, dansul şi cântecul sunt nedezlipite încă.
Uneori danţul lipseşte. Cimpoierul ori cel care zice din fluier se
opreşte şi zice în adevăr din gură ce are pe suflet, apoi stă puţin,
iar vorbele din urmă sunt repetate de cei dimprejur, în chip de
cântec prelung, ceea ce dă răgaz cântăreţului-poet să improvizeze
mai departe. - Vedem adică geneza poeziei şi a versificării. Căci
vorbele, e drept, şi cântarea se înfiripează din sufletul unuia sin-
·. gur; dar cei de faţă nu rămân nici ei pasivi, ci repetă melodia şi
· versurile, potrivind vorbele fiecare după simţul lui. Cei care au
mai mult talent, adică au asocieri mai interesante, netezesc mereu
cântecul şi-i dau tot mai mult relief, până ce forma cea mai fru-
IIJ_Oasă se impune. Atunci creaţia poetică ajunge de sine stătătoare,
trece din gură în gură şi scrisul o fixează pentru totdeauna, la po-
poarele care ştiu să sene, iar dacă nu- poate să se sluţească şi să
piară, ca o iarbă care înfloreşte în singurătate, apoi se veştejeşte.
Aci am citat un caz din ţara noastră. Darfenomenul acesta nu e
izolat, ci e un fapt etnografic general: nicăieri la primitivi nu gă
sim poezie fără muzică. Vorbire ritmică sau versificare nu există.
În;faza primitivă, omul nu împerechează vorbele după potrivirea
* Căluşarii români, împreună cu Vicleimul, sunt documente etnografice, cu
care putem exemplifica faze mai primitive ale dramei. Strigăturile la joc şi chiui-
turile dezvelesc de asemenea prin înţelesul lor aci liric, aci satiric, şi prin danţul
care le însoţeşte, unele trepte anterioare pe drumul dintre muncă şi diferitele
ramuri ale artei.
** Iată câteva pilde de la nişte Piei-Roşii (Bororo): bakorororo aro e okoge
aroe, sibayuaroe, kuhugearoe etc.... (VON STEINEN, Op. cit., p. 382).
silabelor numită rimă, ci cuvintele s-au mlădiat după ritmul mun-
cii şi al cântării care o însoţea. - Acolo e aşadar originea poeziei
io orice punct al planetei ea a putut apărea.
Iar dovezile sunt pipăite. Locuitorii insulelor Andamane îşi fac
cântecele lor la muncă, apoi le dănţuiesc. Tot aşa prozodia greacă
si latină e un reflex al vorbei cântate si dăntuite. De aci si numelet • • )
de picioare pentru măsurarea versurilor. Iambul şi troheul imită
săltatul călcătorului de struguri; spondeul reprezintă două lovi-
turi alternative, dar egal de puternice, când bat de pildă faţă în
faţă doi inşi acelaşi fier; dactilul şi anapestul imită ritmul cioca-
nului care aci loveşte fierul, aci nicovala; metrele peonice imită rit-
mul paşilor la arie etc.*.
Oricare ar fi însă gradul de exactitate al acestor explicări, pe
care le lăsăm pe seama specialiştilor, pentru etnograf legătura
dintre poezie şi muncă nu poate fi o clipă pusă la îndoială. Cânte-
cul fusului, al leagănului, secerişului, culesului, vânătoarei, vâsli-
tului şi altor îndeletniciri nu pot lăsa cea mai mică nesiguranţă.
La început, ele sunt mai mult un lălăit** imitativ, apoi cu vremea ~..---~
răspund în arta lui Goethe, care pune pe Margareta să cânte tor-
când: era un rege în Thule...
Dar nu numai poezia, ci şi pictura, sculptura şi arhitectura îşi
au originile lor tot în muncă. Pentru arhitectură nici nu e nevoie
să mai insistăm. De la colibă şi până la temple, e una şi aceeaşi
idee întrupată: nevoia de adăpostire şi munca pentru clădirea
adăpostului. Fuegianul îşi face abia o perdea de crengi (un fel de
şatră) pe!ltru sine. Callicrate zideşte Partenonul, ca adăpost pen-
tru zei. (In arhitectură, munca de toate zilele şi îndrumarea spre
idealizarea artistică se pot urmări până în cel din urmă pavilion
din grădinile noastre.) .
Pentru pictură însă trebuie să ne întoarcem până la desenurile
colorate din cavernele omului magdalenian, care se ajuta la vână
toare cu desenul-descântec, zugrăvind pe pereţii peşterilor scene
de vânătoare, ca să aibă noroc la vânătoare. Boşimanii*** de azi
fac şi ei exact acelaşi lucru. Cea dintâi şcoală de pictură a făcut-o
omul pe pielea lui în sensul propriu al vorbei. Tatuarea şi vopsirea
corpului e clasa I-a a şcoalei de belle arte - secţia picturii; iar
* K BUCHER, Op. cit., pp. 356,358,359.
**Vezi lălăitulla Bororo (nota [a doua] de Ia p. 58).
LEO FROBENIUS, Aus den Flegeljahren der Menschheit, 1901, p. 83.

60 S. MEHEDINŢI
modelarea uneltelor, apoi a fetişilot şi a altor idoli e clasa întâi de
sc~lptură, care a culminat cu vremea în Venerea de la Melos20.
In sfârşit, ca să mai adăugăm un argument pentru demonstra-
rea afinnării de la început, e destul să ne gândim măcar o clipă la
ceramică. Priviţi o amforă greacă. Ce fineţe de linii, ce contur deli-
cios şi ce elegant desen. Dacă ai turna în ea cel mai pur untde-
lemn, ţi s-ar părea o profanare; dacă ai pune-o cu apă la foc, ai tre-
sări ca în faţa unui sacrilegiu. Totuşi, privind frumoasele meandre
ale chenarului, etnograful nu poate uita că începutul amforei şi al
întregii ceramice e biata oală paleolitică, născută si ea din cosule-
ţul de crengi şi de ierburi unse cu lut, de care stră~oşii noştri săl
batici şi fraţii noştri, sălbaticii de azi, se slujesc să pună apa de în-
călzit la foc. Chenarul amforei şi alte linii ornamentice corespund
urmelor pe care împletitura primitivă le-a lăsat în lutul exterior,
devenit apoi oală. Şi astfel din vasul greoi şi scofâlcit, care la în-
ceput slujea ca unealtă pentru nevoile bucătăriei, a ieşit cu vre-
mea eleganta amforă, care nu mai slujeşte nici la fierberea apei,
nici la băut, ci e un simplu motiv de linii frumoase- artă pură.
Vă cruţ, domnilor, timpul, relevând numai în treacăt, fără mul-
te dovezi, că tot în muncă e izvorul ştiinţelor exacte.
Astronomia de pildă s-a născut din practica navigaţiei. Locuito-
rii insulelor Mariane şi Caroline erau la ivirea europenilor mari-
' nari foarte îndemânatici şi isteţi cunoscători ai cerului. Orizontul
lor era__ împărţit în 28 de segmente, pentru a se orienta cât mai
exact. In fiecare călătorie ţineau seama de răsăritul şi apusul unor
anume stele. Aveau şi un fel de şcoale, în care corăbierii bătrâni
învăţau pe cei mai tineri elementele navigaţiei în faţa unui glob
care închipuia cerul. Ba încă ajunseseră să facă şi un soi de hărţi
topografice şi speciale*. Dacă europenii n-ar .fi strivit în faşă navi-
gaţia polineziană, de bună seamă că minunaţii corăbieri ai Ocea-
nului Pacific ar fi întemeiat o astronomie proprie, fără ajutorul
culturii apusene. În orice caz, Forster mărturiseşte că grecii lui
Homer nu puteau fi superioritahitienilor din veacul al XVIII-lea**.
Tot aşa şi unele Piei-Roşii erau pe cale de a-şi alcătui o astronomie
originală. Tupinamba cunoşteau aproape toate stelele. Irokezii
numeau steaua polară "steaua care stă pe loc totdeauna"; orienta-
rea lor în largul stepelor era surprinzător de exactă. Indigenii din
California, când joacă mingea, au expresii ca acestea: mai la Nord!
· *W. DROBER, Kartographie bei den Naturvolkem, 1903, p.43.
**.FORSTER, Reise um die Welt, Berlin, 1780, II, p. 81.
- 3 paşi mai spre NV... etc. Ca şi polinezienii, unele Piei-Rosii
aveau hărţi minunate, desenate pe piele de bivol şi chiar hărti c~
t~strale (Mexic). Dintre toţi însă, algonkinii erau cei mai m~şteri
în reprezentarea spaţiului*.
Aritmetica, ştiinţa cea mai abstractă, are şi ea originea tot în
elementele concrete ale vieţii de toate zilele. Schimbul (negoţul la
început e doar schimb în natură) a născut calculul. Geometria ia-
răşi a fost mai întâi empirică, înainte de a ajunge abstractă şi s-a
îr;firipat din mu~ca zidarilor şi a plugarilor egipteni, chaldeeni şi
a1 altor neamun, care au trecut de la vânătoare, nomadism si
agricultura nomadă, la plugărie statornică şi deci la împărtirea ~i
măsurarea pământului**. ' '
Cât despre mecanică, fizică şi chimie, nu mai e nevoie să ară
tăm cum s-au născut din munca industrială şi cum chiar azi pro-
~esele lor merg paralel cu unele aplicaţii practice, care pun min-
ţn omeneşti probleme noi.
Din cele înşirate până aci rezultă însă limpede următoarea con-
cluzie:
Dacă evoluţia omenirii se leagă de unelte şi de munca cu unel-
tele, şi dacă, fără unelte, omul ar trăi si azi în lantul de fier al in-
stinctului, acela care vrea să-şi dea ~eama ştiinţific despre ele-
mentele civilizaţiei unui popor şi să cerce a-l caracteriza, ca o vari-
antă a omenirii, trebuie să culeagă cu cea mai mare îngrijire toate
uneltele sale şi anume în exemplare autentice, care să poarte sem-
nul muncii. (Simulacrul şi imitaţia n-au pentru muzee mai nici o
valoare.) Totdeodată, lângă obiectul etnografic, trebuie să stea si
descrierea muncii săvârşite cu acel obiect. Pentru ce? Pentru că 'e
o.s_:,râ!lsă corelaţie nu numai între. unealtă şi_ munca respectivă, ci
ŞI mtre unealtă si alte manifestări ale vietii materiale si morale
ale unui popor. ' ' ,
. Spre pildă, cine vorbeşte de plug, trebuie să arate toată acţiu
nea ~elui care ară, începând de la îmbinarea părţilor plugului şi
numirea lor, până la obiceiurile care însoţesc punerea plugului în
brazdă şi cântecele lui, cum e pluguşorul etc. Cine descrie furca de
tors, trebuie să vadă anume cum se leagă caierul şi să privească
nu numai furcile frumos încrestate, ci şi băţul găurit prin care
trece o nuia spre a ţinea loc coarnelor pe care se sprijină lâna caie-
rului. Numai atunci va înţelege de ce colus, unealta ţărancei din
* G. FRIEDERICI, Die Schiffahrt der lndianer, 1907, p. 9 ş.u.
** SAGERET, Le systeme du monde des Chaldeens a Newton Paris 1913,
p. 12. ' '
(
('

)
L
62 S. MEHEDINŢI
Latiu a fost înlocuită în limba noastră cu furca, adică numele
un~lt~i de întors fân. Iar de această substituire de cuvinte va
putea lega înseşi migraţiunile neamului românesc între Balcani şi
Carpaţi şi însemnătatea vieţii pastorale legată de adunarea fânu-
lui cu furci*.
Cu alte cuvinte, nu-i destul o descriere schematică, ci trebuie
una dinamică: unealta nu poate fi deplin descrisă decât paralel cu
actiunea ei. După cum în muzeele de ştiinţe naturale e observată
"~etoda biologică"22
, tot aşa trebuie să observăm aci "metoda
dinamică". -Numai când urmărim unealta în legătură cu toate
împrejurările muncii, putem ghici geneza şi semnificar~a ideilor
relative la tehnica, arta şi cugetarea unui popor şi numat pe calea
aceasta putem ajunge la dreapta lui caracterizare.
Iată să luăm o pildă mai cunoscută. A
Ce ~ste doina? S-au făcut deosebite presupuneri. Inainte însă
de a alerga la. ipoteze, disciplina ştiinţifică impune etnografului
altă cale: să privească fenomenul în legătură cu mediul său social.
Si mai întâi, în ce împrejurare se cântă doina?
Ea nu e cântec de salon, nici de cusătoreasă, nici la meliţatur
cânepei sau la moară, la piuă ori la alte munci obişnuite. Ci e un
cântec legat de viaţa ciobanilor. Cine a trăit măcar cât_eva s~ptă
mâni la stână si a ascultat cântecul din fluier al păstonlor; cme a
văzut mânatul'în strungă, mulsul oilor, porneala lor în urma cio-
banului iesirea în cină după anume chemări ale cântecului, pen-
tru acel~ n~ mai rămâne nici o îndoială, că doina este cel mai au-
tentic reflex al lungii noastre vieţi pastorale, începând încă din
vremea străbunilor daci.
Tactul cel dintâi si următoarele sunt un fluierat de chemare, o
·notă lungă-prelungă şi întreruptă cu un strigăt repetat d~ ma!
multe ori; apoi, după o mică modulare, glasul cade în ace~aş1 ?ota
prelungită. Turma a plecat... - F~uierul dă acum. 1magmea
mersului oilor în şir, care aci pornesc ŞI curg ca apa, ac1 se opresc
locului, dar numai ca un val, care se prăvale iarăşi mai departe..
r. .· A doua serie de tacturi e o nouă chemare, mai grăbită, spre oaia
~ri clopot. (Nota fundamentală e însuşi sunetul clopotului cadenţat
de mers.)
·· Urmează apoi saltul la octavă, un fel de strigăt către aripalniţe,
hir după melodia potolită până la melancolie, reproducând I_DOno:
tonia mersului asezat al turmei, chiuitul din urmă nu mru lasa
nici o îndoială că. acest cântec nu poate fi o clipă marş războinic,
*"Convorbiri literare", 1914, No. 5 şi 621.
cum socotea răposatul Delavrancea23, ci s-a înfiripat în tăcerea
vastă a plaiurilor unde s-a închegat şi înalta poezie a Mioriţei. D~
'aceea, ceea ce este balada Mioriţei pentru versul românesc, acelaşl
lucru este şi pătrunzătoarea melodie a doinei pentru muzica româ-
nească: sunt două produse tipice, în care culminează viaţa de păs
torie a poporului nostru. Putem afirma ca nicăieri nu se ve?e
'mai bine nota specifică a sufletului românesc: cumpătarea, dts-
creţiunea şi dacica înseninare în faţa morţii, decât în Mioriţa şi
Doină.
Ia la nunta mea
A căzut o stea,
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa...
Păstori au fost şi sunt încă mulţi pe faţa pământului, începând
din stepele Asiei până în colţul de miazăzi al Africei şi în pampele
Americei, dar o Mioriţă şi o Doină n-a produs nimeni afară d~ po-
porul român. De n-am fi făcut nimic în istoria omenirii, e de aJuns
şi atât spre a se vedea că n-am ţinut degeaba umbră pământului*~
Ce urmează de aici? Un lucru foarte însemnat: aceste doua
produse ale artei populare, care sunt o enigmă dacă le despărţim
de viaţa reală a poporului, îndată ce le privim în legătură cu mun:
ca corelativă lor, capătă un înţeles foarte clar. Iar asupra acestm
înţeles, avem din fericire şi o altă dovadă în faţa căreia nici o îndo-
ială nu mai e cu putinţă.
Un om neprevenit care habar n-avea de etnografie (o ştiinţă
' 24aproape necunoscută pe vremea lui), Alecu Rusu , povesteşte .o
împrejurare în adevăr caracteristică. Pe când era închis între Zi-
durile mănăstirii Soveja, într-o duminecă d.e primăvară, aude_ pe
un cioban cântând din fluier. - Traduc dm franţuzeşte pagtna
aceea din memoriile surghiunitului.
Concert improvizat pe fluier de un cântăreţ localnic... E un
bă;bat frumos, din rasa care se numeşte ea însăşi mocan, adică .
muntean, şi care pare că vrea să pună oarecare distanJă între
obârşia ei şi a poporului de la şes... ** Graiul lor, fără a h moldo-
venesc, nu-i nici muntenesc, e foarte răspicat şi se apropie de al
. * Caracteristic de ·asemenea p~ntru sufletul poporului nostru e danţul . de
obicei potolit, îndeosebi hora, ale cărei mişcări de tot line arată mai mult bu-
nă-cuviinţă şi calităţi morale, decit graţia corpului: . _ . • .
** Alecu Rusu reievă că oamenii din partea locuim nu vor sa mtre m sluJbă la
străini.

64 S. MEHEDINŢI
ardelenilor. Mi-a cântat tot felul de cântece: moldoveneşti, munte-
neşti, ardeleneşti, apoi a ajuns la acea epopee atât de simplă, atât
de naivă, plină de melancolie şi părere de rău, numită doina. Iată
pe scurt povestea ei... : Un ţăran care încărunţise păzind oile, fără
a părăsi muntele, prin economie şi muncă îşi agonisise vreo 20 de
oi şi cam tot atâtea capre, pe care le păştea, păzindu-le zi şi noap-
te, cu grija celui care şi-a dobândit avutul său în sudoarea frun-
ţii ... Le ducea în pajiştile cele mai bune, la izvoarele cele mai lim-
pezi, şi pe când vitişoarele lui se adăpau ori păşteau, el le cânta
din fluier. (Aici povestitorul se oprea din vorbă şi cânta din fluier o
melodie tristă, cu sunet prelung, nehotărât. Apoi începea iarăşi.)
Într-o zi, ostenit de umblet şi de veghere, ciobanul adoarme aşa de
greu, încât, în acest răstimp, turma tot păscând se strecurase pe o
corhană depărtată. Un drumeţ trece pe acolo şi văzând pe cioban
singur, sforăind la so~re, îl deşteaptă. Gândul cel dintâi al som-
norosului a fost la oi. Indată a şi pus mâna pe fluier. .. Deznădăj
duit, începu a cânta o ardelenească. (Aci el cânta.) Apoi, porni şi
uitându-se în toate părţile şi nevăzând nimic, îşi zise: Bun e Dum-
nezeu, dacă mi le-a dăruit pe astea, îmi va da şi altele, sau mi le-o
întoarce tot pe ale mele. Şi începu iarăşi a cânta, mergând întris-
tat. (Povestitorul cânta - şi râdea voinicul, povestindu-mi întâm-
plarea). Deodată i se pare că zăreşte pe un munte oile şi caprele
lui. Atunci grăbeşte pasul şi cântă din fluier ca de joc (povestitorul
chiar juca aidoma.) Dar ce înşelare! Ceea cei se păruse lui capre şi
oi erau doar nişte stânci... Iarăşi deznădejdea, iarăşi cântec trist;
el cântă din fluier şi joacă ... (povestitorul nu juca, dar avea mare
poftă - o vedeai după repeziciunea degetelor şi mişcările iuţi ale
umerilor)"*.
Povestirea lui Alecu Rusu e o preţioasă mărturie, care ne arată
în ce direcţie trebuie să căutăm originea şi înţelesul doinei. Fie
cântarea arhaică din viaţa zilnică a stânei, fie cântecul mai dra-
matic al unui povestitor cu talent care zice din fluier sau din frun-
ză, ea este expresia muzicală a melancoliei,- un fel de suspin al
pustietăţii plaiurilor- prin urmare tot ce poate fi mai departe de
larma şi ritmul tumultuos al războiului.
Cele înşirate până aici ne arată însă, domnilor colegi, nu numai
valoarea muncii ca mijloc de caracterizare a unui popor, ci ne lă
mureşte mai exact şi înţelesul unui concept mai înalt, acela al cul-
turii. Cine zice cultură şi civilizaţie acela zice suma muncii de
* ALECU RUSU, Scrieri, Bucureşti, 1908, p. 296.
creare a unui popor, începând de la tehnica materială până la cele
mai fine produse intelectuale izvorâte din munca sa.
" Civilizaţia şi cultura sunt ceva organic, legate de întreaga lup-
tă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte*. Dar pe
când civilizaţia se poate împrumuta şi de la alţii, cultura nu se
, poate importa de nicăieri, ci ea se poate numai crea, adăugând cel
mult de aiurea unele elemente asimilabile. Cine zice cultură, ace-
la nu se poate gândi la un împrumut de forme exterioare, amalga-
mate haotic, ci numai la o dezvoltare domoală si unitară a tuturor (
formelor de viaţă ale unui popor. În ultima ;a expresie, cultura
este concepţia proprie şi unică, a unui popor cu privire la univer-
sul moral25.
Iar aceasta presupune îndată şi lupta sa neadormită de a duce
la biruinţă acea concepţie, alegând mereu din trecutul său tot ce
este esenţial spre a-şi afirma viaţa sa în viitor. Şi când procesul
acesta evolutiv e cumva zdruncinat prin amestecul pripit al unor
elemente străine, întreaga dezvoltare culturală şi întreaga fiinţă a
unui popor poate fi primejduită. De aceea, datoria omului de ştiin
ţă e să vegheze neadormit la toate bunurile culturale ale naţiunii
din care face parte.
Care e concluzia acestui adevăr etnografic? Mai întâi, rezultă
- - din cele spuse până aici că pentru a cunoaşte şi caracteriza un po-
por nu-i altă cale decât să cunoşti, cum am zis, munca sa de crea-
re, începând de la unelte, scule şi tot rostul vieţii sale materiale.
Prin urmare, nici un amănunt din viaţa poporului nostru nu ne
poate lăsa nepăsători. Muzeul etnografic va trebui să cuprindă pâ-
nă şi gluga ciobanului, acel vestmânt atât de variat ca întrebuin-
ţări, şi chiar cămaşa cea neagră;unsă înadins cu sucul unor plan-
te veninoase, - o dovadă de înţeleaptă observare a naturii şi mi- (
nunată adaptare la mediul aspru al culmilor de munte.
Al doilea, pentru a îndruma o naţiune spre o cultură mai înal-
tă, nu-i alt chip decât să o hrăneşti mai întâi din propriul său avut
sufletesc, adunat în curgerea veacurilor de moşii şi strămoşii săi.
- De pildă, la înţelegerea deplină a poeziei nu poate ajunge un
român pe nici o cale mai iute şi mai cu folos decât ascultând Mio-
riţa, baladele şi cântecele poporului nostru. Iar cine porneşte pe
alt drum (cunoscând mai întâi limba şi literatura altui popor),
* Către noua generaţie. Rustica natura, ca temei al culturii româneşti în veacul
al XIX-lea, Bucureşti, ed. a III-a, p. 377. Vezi şi Coordonate etnografice, An. Acad.
Române, 1930 (lucrări ale lui S. Mehedinţi, ultima reeditată în prezentul volum
-Gh. G.).

)
66 S. MEHEDINŢI
acela va deveni altceva decât român şi va înţelege mai bine altceva,
decât produsele artei româneşti. De asemenea, cine vrea să ştie ce
e muzica, cu perspectiva de a produce ceva original în direcţia cul-
turii poporului său, acela cu melodiile populare va trebui să încea-
pă alfabetul culturii sale muzicale. (Ce minunat instinct la grecii
vechi, să intemeieze educatia tineretului pe cetirea Iliadei si a
Odiseei!). Tot aşa, cine vre~ să adauge ceva literaturii naţio~ale
trebuie să înceapă cu intuiţia vieţii reale a poporului şi să cunoas-
că deplin limba sprintenă a satului, înainte de a ajunge la limba
mai întotdeauna şchioapă a cărţilor, care cuprind şi fixează de
multe ori expresiile neajutorate ale unor condeiasi de rând. -
Prostia scrisă şi tipărită rămâne veşnic la fel; pe câ~d graiul ţăra
nului eliminează mereu ceea ce e mediocru îmbogătindu-se necon-
tenit cu imagini şi întorsături fericite, cr~ate de geniul rustic. O
asemănare nouă, un proverb, o snoavă cu haz cucereste îndată ini-
ma tuturor şi e repetată din gură în gură, îmbogăţi~d sufletul şi
inviorând mereu graiul tuturor.
Aceasta mi se pare, domnilor colegi, metoda cea mai nimerită
pentru cercetarea, caracterizarea şi educarea unui popor.- Ca ve-
chiul Anteu, care căpăta puteri noi de câte ori se atingea de pă
mânt, tot aşa un popor dobândeşte o nouă energie de câte ori îşi
clădeşte viaţa sa materială şi morală pe temelii proprii, şi de câte
ori se adapă din izvorul inspiraţiilor sale originale. A căuta acest
izvor şi a-l ţine curat de amestecul de elemente eterogene şi neasi-
milabile e cea dintâi datorie a celor care îndrumează destinele
unei naţiuni, fie în Academie, universităţi, muzee şi alte instituţii
ştiinţifice, fie în latura vieţii practice.
Ca încheiere, să-mi fie deci îngăduit a formula şi câteva con-
cluzii de orientare practică:
1. Dacă munca şi unealta e criteriul etnografic după care jude-
căm temelia vieţii unui popor, ,,şcoala muncii" e singura cale pen-· ·
tru înălţarea unei societăţi omeneşti ori în ce fază s-ar afla; iar
munca departe de a fi numai o datorie a celor săraci, e însuşirea
fundamentală a omului. Orice om trebuie să fie întâi'de toate un
muncitor în sensul cel mai deplin al cuvântului, si orice muncitor
trebuie să fie om în sensul cel mai înalt al vieţif noastre pămân
teşti. Aşadar: pe temeiul etnografiei, conceptul de muncă dobân-
deşte dintr-odată cea mai sigură nobleţă, ştergând prejudiţiul
social, că cei cu mâinile albe sunt mai oameni decât cei cu mâinile
învârtoşate de muncă*;
·..:.
*Şcoala poporului, 1923, pp. 82, 144.
2: Dacă civilizaţia şi cultura26 e suma muncii din toată viaţa
unm popor, pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre tre-
• buie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru desdriind
în chip ştiinţific tot ce e caracteristic si original în trec~tul româ-
nismului, pentru a afirma autonomia 'sufletului nostru si hotărâ-
• rea de a fi şi a rămâne statomici în făptura noastră etnică.
Grija aceasta e îndeosebi una din menirile Academiei Române.
Pe~so~nal~voi fi_~eri~it d~că,_adăugând ceva din disciplina etno-
grafiei_langa studnle Istonce ŞI pedagogice, voi pute~ contribui cât
de puţm la realizarea acestui ideal.
Acuma două~ sute de an~, Dimit.rie Cantemir, istoric, geograf şi
etnograf ne-a lasat o scurta Descrwre a Moldovei. Pământul e tot
cel de-atunci şi va mai putea fi cercetat încă mii si răsmii de ani.
Docun_:e~tele istori~_e ~e ~ăstrează în arhive. Pop~rul însă se pre-
face vaz~nd cu ochu, Iar ~~ vâltoarea schimbărilor aduse de viaţa
mondena, munca cea mat grabnică trebuie desfăsurată de etno-
grafi şi în~eosebi d~ cei care au sarcina creşterii un,ui popor.
V ~cestm gân~ v~~ închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe
t~ramul ~c~ste1 ştnnţe, cunoscând că mai ales acuma, după între-
girea t:,ohtică.' toate n~ţiunile pământului aşteaptă să vadă ce
vrem sa fim ŞI ce loc vmm să ocupăm în cadrul istoriei universale.
•

11
COORDONATE ETNOGRAFICE
CIVILIZATIA SI CULTURA (, ,
(HILOTEHNICA- PSIHOTEHNICA)
MOTTO: În faza
semiconştientă a evolu-
ţiei, popoarele se înalţă
îndeosebi prin sporul
culturii şi scad, apoi
cad, prin excesul civili-
zaţiei1. (

După cum frunza are două feţe: una strălucită, spre soare, alta
mai întunecată, întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată, fiind-
că prin ea respiră şi se hrăneşte planta), tot astfel viaţa omenirii
are două aspecte: unul teluric -civilizaţia, adică tehnica materi-
ală; altul ceresc cultura, sau suma tuturor produselor sufleteşti,
prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creatiunii.
Amândouă sunt inseparabile şi simultane (nu succesive, cu~ pre-
tinde morfologia istorică a lui Spengler).
PREFAŢĂ
Civilizatie si cultură sunt cuvinte întrebuintate foarte des nu
• numai de ~ărt~rari, ci şi de oameni lipsiţi de orice pregătire ştiin
ţifică. Dar sfera şi conţinutul acestor două noţiuni n-au destulă
preciziune nici în mintea cărturarilor, deoarece despărţirea celor
două concepte presupune analiza prealabilă a unor fapte ce nu
sunt încă destul de bine studiate. De aci rezultă uneori confuziuni
supărătoare şi o reală greutate în tratarea multor probleme de
interes nu numai teoretic, dar şi practic.
E drept că s-a făcut de mai multe ori încercarea de a se deter-
mina lămurit întelesul celor doi termeni. Chiar si la noi s-a discu-
tat mult în anii din urmă raportul dintre civiiizaţie şi cultură.
Totuşi confuzia durează încă, atât în scris, cât şi în vorbire - un
semn vădit al confuziei de cugetare.
Iată de ce am crezut necesară publicarea acestor pagini. Tipări- ~·~-~····-
rea lor ni s-a părut cu atât mai indicată, cu cât faptele şi ideile în-
şirate aici stau în legătură cu o concepţie pedagogică, expusă în
Altă creştere: şcoala muncii. Aşadar, pe lângă relaţia ei cu
etnografia, etnologia, istoria pedagogiei şi sociologia, comunicarea
de faţă poate fi considerată şi ca o întregire a acelei lucrări mai
vechi*.
* Progresul ideilor nu poate fi decât lent. Cu toate acestea, dacă vom fi izbutit
să definim mai exact cele două noţiuni, să lămurim apoi în chip mai plauzibil tre-
cerea de la instinct la inteligenţă în specia homo şi, în acelaşi timp, să dăm o
explicare mai corectă afirmării eului omenesc, ca efect al muncii ajutată de
unelte, socotim că rezultatul nu va fi indiferent nici pentru etnografie, nici pentru
e~nologie şi sociologie. Cît priveşte pedagogia, ca ştiinţă de aplicaţie, raportarea
e1 la .coordonatele etnografice" ale poporului respectiv va unna ca un lucru de la
sine înţeles.

!.INTRODUCERE
Ştiinţele exacte tind să-şi creeze, pe cât e posibil, o terminologie
identică în toate limbile de cultură. Cu ajutorul rădăcinilor gre-
ceşti ori latineşti, savanţii formează necontenit termeni noi, pentru
a exprima fapte sau idei noi. Dar sunt unele cuvinte al căror înţeles
este neprecis chiar pentru cărturari, - ceea ce însemnează o reală
pagubă pentru progresul gândirii ştiinţifice.
Aşa sunt de pildă vorbele civilizaţie şi cultură. Rar expresii,
care să fie mai des repetate în scris şi în vorbirea de toate zilele.
Totuşi, lunecările de înţeles sunt atât de mari, încât unii consideră
civilizaţia şi cultura ca noţiuni identice. O lămurire este deci nu-
maidecât necesară, mai ales că cele două cuvinte servesc azi nu
numai la caracterizarea indivizilor şi a popoarelor, ci le întrebuin-
ţăm şi când e vorba de evoluţia întregii societăţi omeneşti. Ceea ce
O. Spengler numeşte "morfologia istoriei", precum şi toate încercă
rile de a constitui etnografia, etnologia, istoria şi sociologia ca
ştiinţe pozitive, nu vor putea progresa în chip real, până ce nu ne
vom înţelege mai întâi asupra celor două aspecte fundamentale ale
vieţii omeneşti: civilizaţie şi cultură.
Intrebarea e: din care ramură de cercetare să pornească lămu
rirea? Cu civilizaţia şi cultura popoarelor se ocupă îndeosebi etno-
grafia*, etnologia, istoria (în sensul larg al cuvântului), filologia şi
sociologia. Dar, răspunsul cel mai potrivit la o controversă de idei,
în care sunt interesate atâtea ştiinţe sociale, ni se pare că trebuie
căutat nu atât într-o singură ramură de studii, cât mai ales în sâ-
nul unei academii, deoarece, prin natura lor, astfel de instituţii în-
trunesc la un loc mai mulţi specialişti şi pot deci să privească o
problemă din mai multe puncte de vedere. De pildă, menirea aşe
zământului nostru a fost determinată chiar de la început astfel:
,,Academia Română are de scop cultura limbii şi a istoriei uni-
versale, a literelor, ştiinţelor şi frumoaselor arte".
Aşadar, din capul locului, când e vorba să precizăm înţelesul
unui cuvânt în Dicţionarul limbii noastre rolul Academiei este de
la sine înţeles.
*Autorul a căutat să precizeze înţelesul celor două neologisme, cu ocazia cursu-
lui de etnografie, unde ele sunt de o însemnătate cardinală. O altă încercare
s-a făcut cu ocazia unei conferinţe ţinută la Astra (aprilie 23, 1914)2, tipărită apoi
în volumul: Către noua generaţie (ed. Il, 1923, pp. 324 şi 344).
Fireşte, ar fi fost mai comod să lăsăm sarcin
1
a aceasta numai pe
t'eama filologilor. Dar lucrul nu e cu putinţă. Limba unui popor
este oglinda cea mai credincioasă a progresului cugetării în toate
direcţiile de activitate omenească. Aşadar, nici un om de ştiinţă (şi
prin urmare nici filologul) nu poate cuprinde în mintea sa întreaga
bogăţie de înţelesuri a termenilor care exprimă toate nuanţele de
gândire, fie în legătură cu practica vieţii, fie în legătură cu ştiinţa.
Subliniem înadins acest fapt, pentru a învedera că în cazuri de ne-
dumerire asupra unui cuvânt numai o academie e în stare să ur-
mărească mai de aproape şi să înregistreze mai exact schimbările
ce se produc în sfera şi conţinutul noţiunilor unei limbi. Mai ales
azi, când chiar filologii mărturisesc că ideile evoluează "mai repe-
de decât cuvintele"*, rezultă de la sine că verificarea unei contro-
verse de terminologie înaintea unei înalte instituţii de cultură,
este o măsură de firească prudenţă.
. Totuşi, fiindcă trebuie să pornim de la un capăt, ne permitem a
releva un fapt: cele două cuvir~te, mai sus-amintite, au în primul
rând o coloratură etnografică. In adevăr, când vorbim de civiliza-
ţie, ne gândim de obicei la o stare socială, colectivă. S-au scris si se
scriu opere despre civilizaţia chineză, indiană, babiloniană, gre'acă,
romană, franceză, americană etc., dar nu ştim să fi scris cineva
~~~·~vreo operă cu privire la civilizaţia unei singure persoane. Şi tot
astfel, scriem despre cultura popoarelor: cultura elenă, latină,
franceză, germană, etc., şi mult mai rar despre cultura unui sin-
gur individ3. •
· Prin urmare, cei doi termeni vin mai deseori sub condeiul etno-
grafilor, istoricilor şi al celor ce se ocupă cu evoluţia grupărilor et-
nice. De aceea, după cum Academia caută informaţii la matemati-
ci, când e vorba de noţiuni matematice, tot aşa e firesc să caute în-
ţelesul expresiilor mai sus amintite mai întâi în sfera literaturii
etnografice şi istorice.
Aceasta e motivarea iniţiativei luate de cineva din secţia istori-
că a instituţiei noastre.
*A. DAUZAT, La philosophie du langage, Paris, 1912, p. 95. A. MEILLET,
Les langues dans l'Europe nouvelle, Paris, 1928, p. 137. Pentru limbă ca fapt
social: A. DAUZAT, La langue frant;aise, sa vie et son evolution, Paris, 1926, p. 7
şi La philosophie du langage, pp. 22, 25; J. VENDRYES, Le langage, Paris, 1921,
p. 280 ş.u.
c
c

)
II. CIVILIZAŢIA
(HlLOTEHNICA)
Să pornim de la câteva fapte concrete şi indiscutabile.
Cetitorul care a văzut vreodată eskimoşi în expoziţiile etnogra-
fice sau a cetit descrieri de călătorie cu privire la acest popor, să-şi
amintească un moment îmbrăcămintea lor. De sus până jos, sunt
acoperiţi numai cu haine de piele. Pe cap, un fel de glugă blănită;
pe corp, o cămaşă de piele, un cojocel şi pantaloni de blană. Dar
mai ales încăltămintea e vrednică de admirat. Gânditi-vă: mai în-
tâi un ciorap de piele, cu părul neras, ca să fie moale ia talpă; apoi
alt ciorap, cu blana în afară; urmează al treilea, cu blana iarăşi
înăuntru; după aceea vine al patrulea cu blana tot afară şi, în
sfârşit, al cincilea, cu blana înăuntru ... Nici că se poate ceva mai
potrivit cu zăpada şi gheţurile polare*. Şi călduros, şi impermea-_
biL (Îmbrăcămintea e ca un fel de piele artificială, sub care eski-
mosul huzureşte chiar la -50 de grade). Trebuie aşadar să recu-
noastem că haina eskimosilor este un fel de culminare a tehnicei
veş~ântului în ce priveşte adaptarea la mediul polar. Nimic de
prisos, însă nimic esenţial nu lipseşte. Pâriă şi ciucurii de la poale-
le cojocului îşi au rostul lor. Amundsen, când s-a îmbrăcat ca eski-
moşii, ca să străbată pustietăţile de la nordul Americei, socotise că
acei ciucuri ar fi o podoabă şi-i tăiase. Dar a trebuit să-i coasă la
loc, fiindcă marginea de jos a cojocului începuse a se răsfrânge şi a
se încreţi din cauza apei de ploaie, care nu se putea scurge destul
de iute**. Spiritul de observare al eskimoşilor nu dăduse greş
nici cu privire la acest amănunt.
De la îmbrăcăminte, să trecem la locuinţă. N-o mai descriem.
Amintim numai atât: în coliba. lor de gheaţă şi de zăpadă, în care
intră pe brânci, ca şoarecele sub muşuroi, eskimosul poate sta şi
cu pielea goală, când afară uraganul lungilor nopţi polare înalţă
dune de zăpadă. (Se înţelege, ne gândim la eskimoşii de lângă ţăr
mul oceanului, care au lămpi şi grăsime de focă.)
. * Knud Rasmussen4 care a petrecut de curând mai mulţi ani intre eskimoşi,
. povesteşte că triburile continentale petrec toată iarna la temperaturi ce trec de
-50°, fără o scânteie de foc. KNUD RASMUSSEN, Du Groenland au Pacifique,
deux ans d'intimite avec des tribus d'Eskimaux inconnus, Paris, 1929, pp. 49, 85,
102-113 ş.u.
** R. AMUNDSEN, Die Nord-West Passage, Munchen, 1908, p. 272.
Cât despre hrana lor şi uneltele de vânătoare, ne mărginim să
Jnşirăm numai câteva fapte. Arcul (făcut din oase şi tendoane, căci
lemn nu există) e minunat. Instrumentele cu care. urmăresc mer-
sul focelor pe sub gheaţă pot fi admirate şi de un profesor de acus-
tică. Iar kaiacul, adică luntrea de piele şi oase, în care vânătorul
'stă ca puiul în găoace şi cu care trece prin valuri şi pe sub valuri,
întocmai ca delfinii, este un summum de adaptare la mările acelea
neospitaliere...
Astfel stând lucrul, trebuie să mărturisim că eskimosul, în lup-
ta cu mediul polar, este superior întregii omeniri. Iar geograful şi
etnograful exprimă această idee, afirmând că eskimosul reprezin-
tă culminarea civilizaţiei polare,- înţelegând prin civilizaţie suma
tuturor meşteşugurilor şi uneltelor, prin care omul se adaptează
mediului fizic*.
E clară această definiţie?
Să luăm un exemplu mai apropiat si deci mai cunoscut. Priviti
îmbrăcămintea păstorilor din Carpati. Mai întâi o căciulă cât
toate zilele. (Nu uitaţi că ţine loc şi de perină.) Unii o fac din piele
de mieL Cea arhaică, păstrată încă în pă1ţile Banatului şi Crainei5
(clabăţ) e dinApiele de oaie, cu miţele întregi, pentru ca apa să se
scurgă uşor. In Vrancea e rotată, ca un potcap şi foarte tare. De
pieptar, bundă, cojocel, cojoc, suman şi variantele lor, nu mai po-
menim. Relevăm numai sarica, al cărei păr lins-prelins este chiar
imitarea lânci de oaie. O menţionare şi mai atentă merită gluga, o
haină care ţine loc de cortel, saltea, plapumă şi traistă. (Cea din
Munţii Apuseni se apropie de pelerina mediterană. E un fel de
compromis între vechea glugă păstorească, indispensabilă unui
popor de comati ce umblu cu capul gol, şi toga romană, suficientă
pentru un ţinut cu aer cald şi ploi rare.) Dar capodopera îmbrăcă
mintei ciobăneşti e cămaşa. Forma, lungimea, mânecile... sunt ca
cele din Columna lui Traian. Însă esentialul e altceva: tesătura de
in sau cânepă este fiartă în zăr ame~tecat cu sucurl de plante
veninoase. Aşadar, grăsime, ca să apere pielea de umezeala
ploilor; şi otravă, ca să apere corpul de insecte. Şi impermeabilă,
şi antiseptică. Cu drept cuvânt, cămaşa cea neagră a păstorilor
carpatici e un fel de ··încoronare a tehnicei în ce priveşte
îmbrăcămintea din zona culmilor cu ploi atât de dese. Iar fată de
astfel de documente, omul de ştiinţă exactă trebuie să consta'te că
*OTTO NORDENSKJOLD, Le monde polaire, Paris, 1913, p. 42: "La civilisa-
tion ~pparait comme une des plus remarquables, meme en comparasion avec celle
des nations les plus avancees"6,

!: 1'
·l 1
76 5. lIE~~DINŢI
ciobanul din Ce .- =.::= priv~t,e îmbrăcămintea, stă pe o înaltă
trec.::>tă de c~
b rezuma:: ~ -:u::::::en în l;i::- hrana, haina cu locuinţa (care e
un fel de haim :;u=:::;:••J:. 3i mijlr~cele de circulaţie (luntre, patine,
car. cioaclă, kE'" ~ :'î.' aver:. înainte trei mari categorii, privi-
toan:- la adap~ ~-='__ală cr; mediul geografic. E de prisos să
mei luăm exel!::re- m- ~~are, <if:Oarece acuma noţiunea de civili-
zaţie ni se p~~ :fi:. Lămurită. Prin civilizaţie înţelegem suma
tutr:..-or creaţizrr:.'i!..-e!!~.C.!. carf: ajută adaptarea omului la mediul
geo::-:-rafic.
..
Să vedem a 1.. ~ ·ie aprr.Jape în ce împrejurări s-au produs
celE- dintâi I!l~ ~.. ie civilizaţie, pentru a limpezi deplin tot
înţec]esul ace.sre~~?Tecum şi raporturile ei faţă de cultură:
-~ ÎNCEPC ~ c:;oiTLIZAŢIEL Din capul locului trebuie să
obE-eTvăm că ::1-E - se un atribut care se aplică exclusiv spe-
ciei omeneşti.~=- rr-- :mima] nu poate pretinde calificativul de
civuzat. Aşai2:::- -=....::=ea pURă mai sus ne duce dintr-o dată cu
mir:.:ea pânE. r ~ ____;l__ei probleme a originilor speciei noastre.
-De :=ceea, daci- ~ :fibui locul, timpul şi modul cum omul s-a
de:::-:?rins din::~--· aT-ităţii, am fi pe calea cea mai favorabilă,
per::ru a înţelz-::= ~a civilizaţiei şi a culturii, precum şi ca-
racrcrele lor !lE:-- ·~
Dar probler:::E .;"ft>=r e încă plină de întuneric, deşi se ocupă
cu dezlegareE ~-..,.~de ştiinţe: antropologia8, paleontologia,
pale.JgeografiL~a preistoria etc. Nu ne propunem să înşi
rărr: aici toatE 5r:c::5= TI!:e, ci vom releva numai ceea ce ni se pare
mai demonsi...L=J := :n:nctul de vedere geografic. Astfel, vom
subQ.nia înderE:I:-:rra ~tre teoriile cele mai recente, aceea a lui
S. Passarge. T~~-~--tiunea ca geograf, etnograf şi naturalist
(me.:iic), el pniEI.~o:n:ă dezvoltarea vieţii cerebrale (caracterul
cel ::::1ai pregmr:~Ei umane, faţă de toate celelalte animale)
cu p}erderea pE ;;. ~acoperea odinioară aproape toată epider-
ma. - ca la D~ Prin această schimbare, substanţele din
sâr-~e (albUIIiJ:riL_:i!:;fu:- :te.), întrebuinţate pentru hrănirea păru
lui_ au rămaE ~pentru hrănirea creierului. Iar urmarea
a f.::tSt o d~~ţională a volumului şi a funcţiunilor
acestui organ.
Care a fost i:Fi-:oma pierderii părului?
Scăderea şi apoi dispariţia completă a părului de pe corpul
omenesc au fost de bună seamă un efect al climei artificiale, pe
t:are omul şi-a creat-o folosindu-se de foc, unsori, adăposturi (na-
turale ori clădite înadins), haine din pieile altor animale, şi a altor
mijloace de apărare în contra frigului şi a tuturor intemperiilor*.
ţşadar, însăşi transformarea şi individualizarea speciei, adică
tendinţa ei spre umanizare şi despărţirea din masa animalităţii ni
se prezintă în primul rând ca un efect al tehnicei adăpostului. Aci
aşadar, putem surprinde cel dintâi pas spre treapta de homo sapi-
ens, ca o specie deosebită de celelalte.
Alături de îmbrăcăminte şi de locuinţă (care e tot un fel de îm-
brăcăminte, însă colectivă), un alt pas însemnat în drumul care
ducea spre umanizarea vechiului animal rătăcitor printre ramuri-
le copacilor, a fost hrana sa din ce în ce mai abundentă şi mai felu-
rită, îndată ce şi-a putut-o procura şi pregăti cu ajutorul uneltelor.
Focul, adăpostirea de ploaie şi de frig, în peşteri şi scorburi, unsa-
riie (cu pământ, grăsime etc.) puteau fi găsite în natură, cum le
găsesc şi alte animale. Dar procurarea hral}ei nu numai cu aju-
torul organelor fireşti, ci şi cu sprijinul unor organe artificiale
(uneltele), asta a fost un pas şi mai decisiv în despărţirea omului
de restul animalităţii. Iar efectul a fost de data asta şi mai adânc:
în loc să se bizuie numai pe dinţi, pe unghii, pe puterea fălcilor şi
---a braţelor, adunarea hranei şi pregătirea ei cu ajutorul uneltelor
şi a focului a avut drept rezultat un regres al organelor însărci
nate până atunci cu rolul hrănirii organismului. Dinţii care erau
mai numeroşi la început s-au împuţinat**; fălcile şi unghiile au
scăzut; labele de asemenea s-au micşorat (mâna a început a fi mai
fină încă din paleoliticul superior) şi astfel au putut să se dezvolte
tot mai mult organele de relaţie, începând cu creierul***.
Prin urmare, dacă lucrurile sau petrecut astfel, este evident
pentru orişicine, că a ne sprijini numai pe antropologie, adică pc
caracterele somatice, pentru a despărţi pe om de celelalte animale
,nu e suficient. Deosebirile privitoare la craniu, sistemul nervos,
* S. PASSARGE, Grundzi.ige cler gesetzmiissigen Charakterentuiickelung,
Berlin, 1925, pp. 77, 78.
** M. HOERNES, Kultur der Urzeit, Leipzig, 1912, vol. I, p. 64.
*** K. WEULE, Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge, Leipzig, 1912,
p. 16. Trebuind să lucreze cu unelte, sistemul nervos şi îndeosebi creierul s-a
aflat în faţa unui gen de activitate nouă. Impresiile (engramele9) au provocat o
creştere a masei cerebrale, au înlesnit dezvoltarea dendritelor şi deci asociaţia ...
adică baza unei dezvoltări sufleteşti mai bogate. Vezi M. VERWORN, Die
Mechanik des Geisteslebens, Leipzig, 1914, p. 55 ş.u.
c
(

)
78 S. MEHEDINŢI
epidermă, păr etc. sunt toate de ordin biologic, adică la fel cu ca-
racterele obişnuite, prin care zoologul separă o specie de alte spe-
cii. Doar sângele dacă ne va oferi vreun criteriu diferenţia! mai si-
gur. Studiile de izohemaglutinare deschid perspective foarte inte-
resante*. Dar până atunci, trebuie să constatăm că amănuntele
antropologice (chiar cele anatomice) rămân pe un plan secundar**.
De aceea, speranţele se îndreaptă tot mai mult spre fiziologie.
"Caracteristica funcţională este singura cu adevărat importantă,
iar aceasta nu e în chip necesar paralelă cu caracterele anatomi-
ce"***. Iar între toate funcţiunile pentru problema care ne intere-
sează, cele cerebrale ocupă locul cel mai de seamă. Însă impasul
fiziologic e deocamdată tot atât de greu ca şi cel anatomic. Un
moment, psihofizica deşteptase mari speranţe. Când Fechner10 a
pus înainte câteva formulări matematice ("senzaţia creşte cu loga-
ritmul excitaţiei" etc.) s-a părut că vom ajunge iute la prezentarea
genezei multor acte sufleteşti şi deci la o luminare suficientă a zo-
nei care desparte sufletul omenesc şi stările psihice ale animalelor.
Dar azi, nădejdea în găsirea unor formule, care să lege fenomenele
psihologice de concomitentele fiziologice şi de antecedentele lor fi-
zice e considerată ca o "himeră"**** 11
.
Totuşi scepticismul faţă de ştiinţele care se ocupă cu studiul
.omului nu se cuvine să fie prea mare, deoarece nesiguranţa în des-
părţirea speciei noastre de formele zoologice învecinate nu e speci-
ală omului, ci se leagă de multe alte "incertitudini ale biologiei,
care privesc şi alte specii"*****.
*A. HEILBORN, Der Mensch der Urzeit, Leipzig, 1910, p. 8 ş.a. Vezi şi
.,Cultura", Cluj, 1924, p. 225.
** Unii mărturisesc făţiş că "însuşirile corpului (caracterele somatice) nu
sunt suficiente pentru determinarea speciei" şi deci pentru separarea omului de
restul animalităţii, Vezi: V. GIUF.!<'RIDA RUGIERI, Homo sapiens, Wien, 1913,
p: 154..
*** Dr. GRASSET, La biologie humaine, Paris, 1926, p. 241.
**** "Determinarea caracterelor diferenţiale trebuie să se facă mi în studiul
morfologic sau anatomic, ci în studiul funcţional sau fiziologic al omului (com-
parat cu animalele mai apropiate de el)". Dr. GRASSET, Op. cit., pp. 242-246.
Insă, "chiar şi caracterele fiziologice... dau în genere rezultate rele".
· · ***** Speranţa în clasificări întemeiate pe caractere definitive e adânc zdrun-
cinată. Atât teoria variaţiilor insensibile, la care se gândea Darwin, cât şi a muta-·
ţiilor (de Vries) ca explicarea originii speciilor şi deci ca fundament al clasificării,
sunt egal de insuficiente din punct de vedere logic (H. BERGSON, L'euolution
creatrice, Paris, 1929, p. 74 ş.u.). Şi nu numai arbitru operaţiunilor abstracte, pe
care se întemeiază clasificările, dar şi biologii, adică cercetători rezemaţi pe
empirie, consideră despărţirea unei specii de alta ca ceva foarte relativ, mai
În acelaşi timp, dacă nu putem preciza biologiceşte momentul,
locul şi modul cum omul s-a desprins din blocul animalităţii, până
ce vom căpăta din latura aceasta informaţii mai precise, nu ne ră
mâne altă cale deschisă, decât să trecem de la antropologie, fiziolo-
gie şi psihofizică în domeniul mai accesibil al etnografiei, preisto-
riei şi sociologiei, unde putem observa mai uşor traiul omului spre
deosebire de al altor vieţuitoare. Şi, dacă găsim, cum am arătat
mai sus, că întrebuinţarea focului, a unsorilor, a hainelor şi adă~
posturilor naturale şi artificiale a dus specia noastră la pierderea
părului, iar pierderea părului a lăsat disponibile sângelui anume
substanţe, care sunt tocmai cele mai favorabile pentru creier, este
evident pentru orişicine că haina şi hrana, precum şi uneltele care
au înlesnit dobândirea şi perfecţionarea hranei (coacerea la foc) au
fost un moment decisiv în evoluţia speciei homo. Scăderea orga:p.e-
lor puse în serviciul nutriţiunii (dinţi, fălci, unghii etc.) şi progre-
sul creierului, ca un fel de nouă echilibrare a organismului, nu il!
poate să nu le punem în strânsă legătură cu ini1uenţa organelor
anexate artificial. Unealta aşadar a fost răscrucea cea însemnată
a drumului spre "omenie". Prin întrebuinţarea uneltei, omul s-a--~-..--·--
desprins într-un chip în adevăr original de masa ariimalităţii rămasă
până azi numai cu organele date de natură. Aşadar, preistoria şi
etnografia, urmărind seria uneltelor până la cele mai primitive,
sunt sprijinul cel mai pozitiv al celui care vrea să dibuiască înce-
puturile tehnicei şi prin urmare ale civilizaţiei ca produs al adap-
tăr}i prin organe artificiale, necunoscute celorlalte vieţuitoare.
In rezumat: unealta este începutul progresului uman; e primul
pas în cariera specifică a omului.
Prin unelte, antropoidul a ajuns la diminuarea unor organe ale
vieţii vegetative (dinţi, maxilare e_tc.) şi la dezvoltarea organelor·
vieţii de relaţie (creierul), devenind pe calea aceasta homo sapiens,
adică singurul animal "civilizat".- Unealtă, civilizaţie şi "omenie"
sunt fapte corelative. · ·
Aceasta nu înseamnează că trecem cu totul în umbră însemnă- ·
tatea caracterelor biologice, pentru a lega evoluţia omenirii în chip
exclusiv de caracterele etnografice. Din contra, e posibil ca mâi-
mult ca o chestie de pipăire. (On est reduit â proceder par tâtonnement12
• Vezi:
M. LECLERC DU SABLON, Les incertitudes de la biologie, Paris, 1912, p. 245
ş.u.) Ba unii împing rezerva atât de departe, încât propun chiar eliminarea
(Waagen şi Neumayr) cuvântului specie şi inlocuirea lui cu termenul mutaţie·
ascendentâ sau descendentă. Vezi: CH. DEPERET, Des transformations du
monde animale, Paris, 1908, p. 198. În sfârşit, alţii au ajuns la formula excesivă
că "ignoranţa noastră e un mare factor de clasificare". Vezi: LE DANTEC, La
crise d,u transformisme, Paris, 1910, P.P· 53, 96.

80 S. MEHEDINŢI
ne-poimâine, fiziologia ori biochimia să descopere cine ştie ce ca-
ractere semnificative pentru toată evoluţia speciei colective homo
sapiens. Şi e firesc să admitem că saltul fiinţei omeneşti spre do-
bândirea unor organe a~tificiale n-ar fi fost cu putinţă, fără o deo-
sebită cerebralitate. - Intr-o lucrare de caracter etnografic şi pe-
dagogic, parafrazând formula lui Aristotel: "mâna este unealta tu-
turor uneltelor", în loc să punem accentul pe unealtă (caracter et-
nografic) am plecat cumpăna spre creier, afirmând că s-ar putea
zice cuA aceeaşi dreptate: "creierul este maşina tuturor maşini
lor"13. In adevăr, toate uneltele şi toate maşinile, adică toată teh-
nica nu-i altceva decât o proiectare a gândului în materie. În-
deosebi pentru etnograf, lucrul acesta este atât de vădit, încât pa-
rafraza mai sus-amintită ni s-a părut potrivită ca motto în fruntea
unui capitol, unde arătam în ce chip "creierul creează"*.
B. UNEALTA CA STIMULENT PSIHIC. Ca să dovedim că unealta
şi munca cu uneltele au fost în adevăr răspântia vizibilă de unde
calea omului s-a despărţit de a tuturor celorlalte vieţuitoare, e
necesar să răspundem la o întrebare: Pentru ce creierul celorlalte
animale n-a putut duce şi alte specii la crearea unor organe artifi-
ciale?
Privind felul de viaţă al speciilor mai apropiate de om, consta-
tăm că şi alte animale caută să se ajute în lupta pentru trai cu or-
gane-anexe. De pildă, maimuţele nu sparg nucile cu pumnul, ci se
slujesc şi ele de pietre, ca şi omul. Atâta numai că maimuţa, după
ce a scos miezul, aruncă îndată piatra de care s-a servit, pe când
omul primitiv s-a servit de bolovanul rotund (eolit) ca de o anexă
permanentă a pumnului**. De asemenea, se slujesc de crengi în
chip de băţ pentru a scutura poame sau a se ajuta la sărirea peste
o groapă ori pârâu, dar îndată ce au isprăvit treaba, aruncă ori
lasă locului unealta de un minut, pe când omul a păstrat-o şi a
perfecţionat-o, până ce a devenit lance, arc, suliţă etc.
De unde a ieşit deosebirea aceasta de procedare? Explicarea nu
poate fi găsită, decât într-un plus de atenţie şi într-o cauză con-
· * MAX VERWORN, Die Mechanik des Geisteslebens, Leipzig, 1914;
S. MEHEDINŢI, Altă creştere: şcoala muncii, Bucureşti, cd. a V-a, 1929, p. 299.
** E drept că chestiunea eolitelor nu e încă deplin lămurită. Abatele Breuil a
găsit eolite tipice (la fel cu cele descrise de Hutot) chiar în eocenul inferior, când
nu putea fi vorba de existenţa omului. Boule a putut observa într-o fabrică de
ciment, cum, în anume condiţii de mişcare a apelor, module de cremene pot să
capete aspectul unor adevărate eolite. Vezi: LE ROY, Les origines humaines et
l'evolution de l'intelligence, Paris, 1929, p. 275 ş.u.
stantă, care să fi determinat acel plus de atenţie, - căci dacă am
pleca de la simplul act al memoriei, nu am putea ieşi din impas.
'Memorie are şi maimuţa, care, de câte ori simte nevoia să spargă
nuca, se uită împrejur şi caută o piatră, când nuca e prea mare şi
nu poate fi strivită între dinţi. Memoria însă nu e de ajuns pentru
• a îndemna pe maimuţă să facă pasul decisiv, spre păstrarea pie-
trei potrivite ca formă, greutate etc. Omul a făcut acest pas, fie
din cauza repetării mai frecvente a acestei lucrări, fie printr-un
act de mutaţie.
Explicarea nu e un truism, deorece toată biologia e plină de
mutaţii şi "revoluţii". Ochiul trilobiţilor, perfect încă din silur14,
este o mutaţie (Bohn15).
Apoi o sumedenie de fapte singulare în ce priveşte forma, culoa-
rea, mărimea animalelor etc., sunt interpretate iarăşi ca simple
mutaţii. Prin urmare, o mutaţie a putut fi şi faptul de memorie,
care a dus pe antropoid la păstrarea eolitului, a băţului etc. Până
aci suntem deci în domeniul biologiei. După ce însă mutaţia, un
fenomen obscur şi nedeterminat16, a făcut posibilă unealta, adică a
deschis omului drumul spre organele artificiale, intrăm în dome-
niul concret al etnografiei, iar de aici înainte cercetarea se sprijină
pe criterii vizibile şi determinate, adică pe unelte. Însă cu ajutorul
uneltelor şi al muncii cu uneltele o nouă perspectivă ni se deschide
şi anume: putem să ne dăm seama în ce fel unealta a devenit te-
melia unei activităţi cerebrale de o potenţă superioară tuturor
speciilor animale.
În adevăr, o scurtă analiză ne poate arăta în ce fel omul a trecut
puntea de animalitate spre o nouă poziţie, izolată faţă de toate ce-
lelalt~ vieţuitoare. Să amintim câteva fapte din domeniul psiholo-
giei. In general, psihologii deosebesc în cuprinsul conştiinţei două
părţi: suprafaţa orizontului actual sau ceea ce Maiorescu numea:
cercul luminos al conştiinţei, iar germanii (Wundt) numesc Blick-
feld. In acest cerc de o întindere variabilă de la un moment la altul
şi de la un individ la celălalt, este un punct central (Blichpunkt) unde
lumina atinge cea mai mare intensitate. De aceea, tot ce trece în.
apropierea acestui punct e văzut cu o claritate mai mare, după
cum în orizontul geografic, spectatorul deosebeşte mai lămurit ceea
ce stă aproape de centru, adică de locul de observare. Din contra,
ceea ce priveşte în zare (adică abia zăreşte), precum şi ceea ce
priveşte lateral, cu coada ochiului, este abia perceput; şi trebuie să
aduci înadins un lucru în punctul central pentru ca să fie văzut
deplin sau aperceput. Iar manevra aceasta de a aduce la steajăr
calul care aleargă în arie este un act de voinţă (care se cheamă
"
(
c

)
82 S. MEHEDINŢI
apercepţie) şi nu se poate realiza Iară inhibiţia sau oprirea tuturor
celorlalte elemente la oarecare depărtare de punctul privilegiat,
unde lumina conştiinţei are maximum de intensitate. În fine, toa-
tă această acţiune e condusă de un centru nervos special (al aper-
cepţiei), situat în regiunea frontală a creieril.lui17.
Dacă lucrurile stau astfel, este evident pentru orisicine că
unealta a jucat un rol eminent în evolutia constiintei ~menesti.
Wundt, după câte ştim, nu dă acestui fapt relieful c~ i se cuvi~e,
dar ni se pare că aci e ancora cea mai tare, de care putem lega
dezvoltarea conştiinţei umane. La animalele celelalte - chiar la
cele mai evoluate dintre mamifere - lipsa uneltelor a tinut con-
ştiinţa pe treapta unei percepţii difuze şi destrămate î'n câmpul
luminos, de obicei îngust. La om din contra, unealta este un fel de
alter ego, din cauză că nu ascultă cu aceeaşi promptitudine, ca orga-
n:le naturale: mână, picior, dinte etc. Unealta se poate rupe, poate
cadea departe de corp, poate fi nepotrivită cu acţiunea începută...
Prin urmare, ca ceva străin de corp şi nu destul de adaptat
nevoilor, unealta a fixat atenţia şi a intensificat-o, adică a devenit
ocazie de percepţie potenţată până la apercepţie. Aşadar e uşor de
înţeles că uneltele au constituit un fel de auroră a vointei specific
omeneşti şi un izvor bogat de apercepţie, din care au răsărit apoi
stările cele mai înalte de conştiinţă şi prin urmare umanizarea
progresivă a vechiului antropoid. Şi dacă ne gândim la centrul ner-
. vos special pentru apercepţie, înţelegem cum el a fost influenţat în
cel mai înalt grad de munca cu uneltele; iar localizarea lui în
regiunea frontală, nu departe de tâmpla stângă, unde e localizat si
graiul, se explică destul de firesc. Evoluţia graiului a fost şi ~a
strâns legată de aceeaşi acţiune aperceptivă, asociată la munca cu
uneltele. De aci şi faptul semnificativ că gângavii se pot vindeca,
dacă-i punem să lucreze anume lucruri cu mâna dreaptă. Aşa că,
unealta - mâna - centrul nervos de aperceptie sunt fenomene
conjugate*. ' .
. ·· Cele înşirate până aici ne permit să înţelegem nu numai sporul
· conştiinţei omeneşti în legătură cu unealta, dar şi stagnarea
conştiinţei specîilor animale apropiate pe scara zoologică de om.
Cu toată organizarea lor anatomică şi fiziologică foarte aproape de
a omului, ele nu s-au putut ridica până la organizarea unui Eu,
adică n-au ajuns la o personalitate psihică bine conturată.· Perife-
ri~·.conştiinţei nu se poate preciza, dacă nu este raportată la un
c~ntrudestul de bine fixat, după cum nu poţi desena un cerc, dacă
·*S.'MEHEDINŢI, Altă creştere- şcoala muncii, Bucureşti, 1929. ··
n-ai ca punct de plecare un centru. Şi tocmai centrul lipseşte con-
ştiinţei animalelor. Fiecare organ are un fel de experienţă quasi-
~ laterală, ascultând deseori de un circuit scurt, până la şira spinării
şi înapoi, spre organul excitat de o cauză externă; După cum picio-
rul gâdilat în somn se retrage, fără să mai aştepte ordine de la
creier, tot aşa, senzaţiile de auz, de văz,, de act ete. rămân de cele
mai multe ori izolate sau se amestecă şi se perindează în câmpul
conştiinţei la întâmplare, când unele mai mult, când altele... după
fluctuaţiile unei atenţii leneşe ori distrate. Afară de momentul
când caută hrana, viaţa animalelor e mai mult vegetativă, un fel
de somnolenţă din ce în ce mai accentuată, cu cât specia stă pe o
treaptă inferioară. - Din contra, îndată ce atenţia creşte şi e silită
să se concentreze asupra punctului aperceptiv, câmpul conştiinţei
se conturează, adică începe să dobândească o relativă fixitate. Ori-
zontul vag al percepţiei devine circumferinţă, după ce capătă un
centru şi deci închide suprafaţa unui cerc. Şi tocmai această opera-
ţie a fost ajutată de ivirea uneltei, adică a organului supranume-
ral, care, neavând corelaţie ancestrală cu celelalte părţi ale corpu-~-~-~·~
lui, solicită mereu colaborarea lor, întocmai ca un jucător neexpe-
rimentat, care concentrează asupra lui grija tuturor tovarăşilor,
de teamă să nu le zădărnicească actiunea lor comună.
Am înşirat aceste comparaţii, p~ntru a lămuri in concreta felul
în care unealta a solicitat şi potenţat mereu corelaţia celorlalte or-
gane şi a prelungit firele lor de corespondenţă până la creier, unde
a fost nevoie în cele din urmă şi de un birou special, adică centrul
nervos aperceptiv din regiunea frontală.
Unealta a ridicat deci conştiinţa omenească pe un plan cu totul
nou faţă de celelalte animale.
C. UNEALTA CA CRITERIUĂL PROGRESULUI SPECIEI UMANE.
Cine vrea să verifice valoarea criteriului etnografic faţă de cele bi-
ologice, va fi destul să observe următoarele fapte:
a. Numărul progresiv al uneltelor18• Nimic nu măsoară mai con~
cret ascensiunea omului faţă de celelalte vieţuitoare, decât numă
rul din ce în ce mai mare al uneltelor de care el se serveste. Pe
când toate speciile zoologice au rămas numai cu organele lo~ natu-
rale, singur omul şi-a adăugat şi îşi sporeşte necontenit numărul
organelor sale (artificiale). De la eolit- pietroiul primitiv, bun de
aruncat cu mâna- şi de la "pana" cheleană, foarte puţin modela-
tă, aşa că servea "la toate", ca un fel de "instrument universal"* si. '
*M. HOERNES, Urgeschich:~ der Menschheit, Leipzig, 1912, p. 22.

84 S. · MEHEDINŢI
până la profunzimea uneltelor de azi, arsenalul omenesc a crescut
în chip gigantic. Vederea unui muzeu sau a unei mari uzine poate
arăta într-o minută imensa distanţă străbătută de tehnica ome-
nească.
b. Diferenţierea progresivă a uneltelor. Al doilea criteriu semni-
ficativ, pentru a exprima paralelismul dintre evoluţia omului şi
tehnică, este diferenţierea progresivă a uneltelor. Pe când castorii,
de pildă, clădesc de milioane de ani digurile şi colibele lor servin-
du-se numai de puterea labelor şi ascuţişul dinţilor, iar termitele
de sute de milioane de ani* construiesc aceleaşi muşuroaie din
acelaşi material şi după acelaşi tipic, omul n-a încetat o clipă de a
varia formele, dimensiunile, compoziţia şi destinaţia uneltelor
sale, executând unul şi acelaşi lucru (haină, casă, luntre, arc etc.,
etc. ) într-o infinitate de variante.
c. Întinderea progresivă a razei de acţiune. Numărul tot mai
mare al uneltelor şi tipul lor din ce în ce mai diferenţiat au dat
omului posibilităţi de adaptare nebănuite de nimeni şi fără pere-
che în regnul animal. De pildă, aripa zburătoarelor celor mai iuţi
şi mai puternice a rămas puţin lucru faţă de zborul aviatorilor,
care ştrăbat acum în câteva ceasuri mările şi ţările. Pe la mijlocul
veacului trecut, un istoric iubitor de ştiinţele naturii, Michelet,
~~~-vorbea cu o superlativă admiraţie de zborul planat al fregatei,
-·. care poate trece oceanul ca-n vis. Azi însă, nici o pasăre (nici con-
. dorul, nici fregata, nici rândunica) nu se mai poate măsura cu
· omul-zburător, care se înalţă până deasupra norilor (în stratosferă),
unde nici o vietate nu-l mai poate urma. De asemenea, ochiul vul-
turului, care stăpâneşte doar o infimă parte a orizontului planetar,
c o nimica toată faţă de puterea ochiului omenesc, ajutat de te-
lescop, care îi permite să zărească până în adâncimile spaţiului
cosmic. Si tot asa urechea omenească, înarmată cu un microfon,
_poate au'zi sunete imperceptibile pentru auzul altor animale. În
sfârşit, telefonia fără fir duce vocea la distanţe uriaşe, iar alte
multe invenţiuni tehnice îi permit să întreacă puterea de relaţie în
, spaţiu şi timp a oricărei alte vieţuitoare 19
. De aceea, toate speciile
, zoologice se prezintă cu un anume biotip în fiecare biotop, pe când
-omul s-a emancipat sub robia mediului geografic şi a devenit
stăpânul întregii planete, croindu-şi cu ajutorul uneltelor un
·mediu artificial în toate zonele de climă. A ajuns astfel singurul
-animal cosmopolit, între toate vietăţile superioare.
* Unii pun începutul termitelor în terţiar (eocen); alţii îl mută în era secun-
dară şi chiar în cea primară. ·
Desi e animal continental, în anii din urmă, după ce a luat în
~tăpâ~ire tot uscatul, până la polii încremeniţi sub gheţuri, s-a
suit şi în atmosferă până în regiunile unde iarna e veşnică şi aerul
irespirabil din cauza rărimii, apoi s-a cufundat şi sub valurile
oceanului, unde submarinele îi permit să evalueze cu o preciziune
'matematică în mijlocul întunericului etern. Putem spune că, gra-
ţie uneltelor, adică organelor artificiale, pe care şi le-a adăugat
corpului său, omul a devenit nu numai stăpânul netăgăduit al
planetei, dar s-a transformat pe sine însuşi până într-atâta, încât (
ne apare aproape ca o specie nouă, faţă de tot restul creaţiunii.
Din cele înşirate până aici rezultă aşadar în chip lămurit că:
unealta si munca cu uneltele pot fi considerate ca adevăratul ca-
racter distinctiv al speciei "homo". Nici un organ nu a influenţat
mai mult evolutia celorlalte (si chiar evolutia creierului), ca mâna
înarmată cu un~lte. În clipa când mâna antropoidului a încetat de
a fi un organ de agăţat prin copaci şi de alergat pe pământ, adică
atunci când strămoşul genului omenesc a devenit biped, iar mem-
brele superioare s-au deprins să modeleze cele dintâi unelte, a în-
ceput adevărata carieră a speciei umane.
Cu drept cuvânt, un cercetător modern afirmă că mâna şi
limba fac împreună "toată umanitatea"*,- cum vom arăta mm
departe, în ce priveşte graiul.
D DEFINITIA CIVILIZATIEI SI VERIFICAREA El PRAGMATICĂ.
Pe t~meiul c~lor arătate până ~ici, socotim potrivită următoarea
definitie: civilizatia este suma tuturor descoperirilor tehnice, care
au înl~snit omul~i adaptarea sa la mediul fizic. Iar înţelesul aces-
ta se impune etnografilor pe te~eiul unor fapte concrete, uşor de
controlat. Totdeodată, această accepţiune are pentru cugetarea (
ştiinţifică foloase vădite:
1. Mai întâi, în loc de o noţiune vagă, cuvântul "~ivilizaţie"
capătă un înţeles precis şi uşor de exprimat cantitativ. In loc de a
spune că un popor este mai mult sau mai puţin civilizat, avem la
îndemână un criteriu concret pentru a-i măsura treapta de civi-
lizaţie şi a-l compara cu alte grupări etnice. E destul să cercetăm
numărul, gradul de diferenţiere şi capacitatea de producţie a unel-
telor (randamentul), pentru ca să avem un punct de plecare pozi-
tiv. Aşadar, seria de unelte ale unui popor şi calitatea lor relativă,
exprimată prin intensitatea muncii (raportul între cantitatea de
muncă şi unitatea de timp), ne permit să trecem de la aprecieri
..; J. DE MORGAN, L'humanite prehistorique, Paris, 1924, pp. VI, VIII ş.u.

86 S. MEHEDINŢI
pur subiective asupra civilizaţiei, la determinarea matematică
(cantitativă) a gradului de civilizaţie20
. Iar când etnograful mai
constată că unele măcar dintre uneltele de care e legată viaţa
materială a unui popor nu-s împrumutate sau imitate după mode-
lele străine, ci sunt originale, adică o creaţie a poporului respectiv,
atunci locul său în ierarhia valorilor omeneşti devine şi mai uşor
de determinat. Cuvântul civilizaţie capătă astfel un înţeles nu se
poate mai concret şi mai uşor de ţărmurit.
2. Al doilea, dezvoltarea civilizaţiei poate fi exprimată grafic.
Dacă însemnăm cu zero momentul în care omul a pus mâna pe
eolit sau alt material (lemn, os, scoică etc.) de care s-a slujit pentru
a spori puterea membrelor sale, orice pas mai departe spre per-
fecţionarea acestor organe artificiale, anexate corpului, a însemnat
în acelaşi timp şi un pas spre ciuilizare. Şi anume: în primul loc,
progresul speciei umane a trebuit să se manifeste printr-o procu-
rare mai uşoară a hranei. Primum vivere. În faza de pură animali-
tate, antropoidul a fost un culegător, cum sunt multe alte specii.-.-
Slujindu-se însă de eolit, care îl ajută să spargă coaja fructelor ori
să zdrobească oasele, spre a găsi măduva, şi de sapaligă (un băţ
teşit, pentru dezgroparea rădăcinilor), omul a ajuns un culegător
tot mai abil şi mai puternic. Unghiile şi dinţii sunt oarecum degra-
date din rolul lor primitiv, şi înlocuite cu pietre ascuţite, scoici şi
ghimpi care pot să găurească, să zgârie, să spintece, să sfarme ori
să.taie hrana culeasă (fructe, rădăcini, ouă, vânat etc.).
Astfel, din culegător destul de inofensiv, omul, ajutat de unelte,
ajunse cu vremea un culegător agresiv, adică un vânător. Iar pa-
noplîa sa de atac şi de apărare a crescut şi s-a diferenţiat neînce-
tat. Resturile de unelte şi arme paleolitice şi neolitice dovedesc
peste tot o progresiune vădită.
Dar o cauză nu produce numai un efect, ci, de obicei, mai multe..
După ce omul-vânător s-a deprins să ucidă anume animale bune
pE:mtni hrană, puii găsiţi în culcuş, fiind adunaţi pe lângă sălaşul
omului nu din consideraţii de prevedere, ci ca mijloc de dis~.
tracţie*, cum se poate vedea încă destul de bine la primitivii.
*. KARL VON STEINEN, Unte; den Naturvolkern Zentral-Brasiliens,
Reiseschilderung und Ergebnisse der zweiten Schingu-Expedition (1887-1888),
Berlin, 1897 ed. a II a, pp. 36 ş.u., 206 ş.u. Sau chiar în necesitatea de 'a căuta
hrana în preajma omului, cum e cazul pentru dingo. Cf. PAUL DESCAMPS,
"L'invention chez les primitifs", Revue internationale de sociologie, 1926, p. 257
ş.u.
CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
Arta
(imitaţie creaţie)
desen paleolitic - arta
actuală
Ştiinţa
(cugetare- cauzalitate
ordonată)
empirie metafizică -
pozitivism
Religia
(cugetare- magică)
fetişism - monoteism C 'i v i 1i z a ţ i a
o
87

88 S. MEHEDINŢI
actuali - de la o vreme s-au domesticit. Iar de aci s-a născut în
unele regiuni păstoria, o formă de procurare a hranei cu mult su-
perioară vânătoarei. În acelaşi timp, culegerea seminţelor şi a ră
dăcinilor, precum şi ascunderea lor faţă de lăcomia bărbatului,
mai puternic şi mai agresiv, a dus pe femeie la descoperirea agri-
culturii (calea era nu se poate mai firească: rădăcinile, ascunse în
ţărână, prindeau iarăşi rădăcini, seminţele uitate în ţărână răsă
reau şi dau plante la fel. ..). În sfârşit, îndeletnicirea îndelungată
cu vânătoarea, cu păstoritul şi agricultura l-a silit pe om să varie-
ze necontenit forma si dimensiunile uneltelor, adică 1-au îndemnat
să fie mereu si indu;trias. Vechea ierarhie: vânători, păstori, agri-
cultori şi ind~striaşi e o ~implificare naivă şi falsă. Din clipa când
a pus mâna pe eolit, omul a fost şi culegător şi industriaş, fiindcă
i-au trebuit din ce în ce mai multe unelte şi arme (de atac şi de
apărare), iar de la o vreme a fost industriaş, în vederea agricultu-
rii, vânătoarei, ori păstoritului şi totdeauna industriozitatea lui a
fost stimulată zilnic de grija pentru procurarea, păstrarea şi pre-
gătirea alimentelor. Coacerea hranei la foc şi apoi încălzirea în apa
fiartă şi fierberea în vase naturale (scoici ori coji mânjite cu lut)
sau în vase împletite din rămurele (coşuleţe unse cu lut, ca să nu
-ardă) i-a sugerat femeii una din cele mai mari invenţiuni: olăria*.
, - Lutul răscopt şi întărit prin dogorirea focului, lângă care era
pus coşul spoit cu lut, a fost cel dintâi pas spre ceramică.
· Aşadar, lăsând la o parte urmărirea în fiecare mediu geografic a
muncii vânătorului, agricultorului şi păstorului, în legătură cu
industriile corelative, un lucru e cert: în prima rubrică a inventa-
rului civilizaţiei fiecărui grup etnografic trebuie să punem hrana
şi tot ce priveşte tehnica hranei.
a. H r a n a. Pentru a verifica şi justifica această procedare în
descrierea civilizaţiei unui popor este destul să observăm că chiar
în faza actuală a omenirii hrana este unul dintre caracterele cele
mai semnificative pentru a măsura gradul şi felul civilizaţiei unei
grupări etnice.
* Pentru a vedea ce rol însemnat a avut în civilizarea omului tehnica pre-
gătirii alimentelor, e destul să relevăm faptul că regiuni întregi de pe faţa pă
mântului n-au cunoscut altă preparare a mâncării, afară de coacerea ori frigerea
pe cărbuni, sau zăpuşirea cărnii între pietrele infierbântate la foc. Meşteşugul de
a fierbe ceva în apă şi uneltele respective au fost necunoscute în cele mai multe
insule ale Oceanului Pacific, pînă la. venirea corăbierilor străini. - Vezi: K
WEULE, Die Kultur der Kulturlosen, Stuttgart, 1910, p. 47.
Când europeanul vorbeşte de "pâinea de toate zilele" ca de un
lucru de la sine înteles*, el caracterizează prin acest cuvânt o în-
treagă civilizaţie l~gată de cultura cerealelor, şi îndeosebi de cul-
tura grâului, al cărui gluten permite frământarea şi modelarea
pâinii, - un lucru imposibil în zona mâncătorilor de orez. De
şceea, mulţi europeni nici nu bănuiesc că aiurea există mari aglo-
merări de populaţie, care trăiesc tot în ţinuturi temperate, ca ale
Europei, fără să fabrice însă pâine, ci înlocuind-o cu "orezul de
toate zilele", preparat sub formă de fiertură, nu de pâine. De ase-
menea, regiunile arctice au o tehnică alimentară cu totul deosebi-
tă, legată aproape exclusiv de carne şi de peşte. Eskimoşii conti-
nentali de pildă se hrănesc aproape numai din carne de ren, având
o tehnică cu totul specială pentru adunarea, păstrarea şi pregăti
rea ei**. La fel şi în pustiile calde. "Pentru european e tot aşa de
neînteles că arabii mănâncă lăcuste, după cum arabilor... li se
pare,de necrezut când le spui că europenii mănâncă stridii, crabi,
raei etc."*** Mongolul crescut în uscăciunea pustiei, simte o ade-
vărată greaţă numai văzând pe cineva că mănâncă peşte ori
păsări de apă****. Prin urmare cine zice hrană, acela nu aminteş
te un produs comestibil oarecare, ci indică şi o adaptare deosebită
la mediul geografic, precum şi o tehnică alimentară, uneori foarte
___ complicată. Căci, hrana nefiind totdeauna la îndemână, ea trebuie
să fie adunată, păstrată şi în anume chip preparată. E nevoie de
uscare, prăjire pe foc, afumare, îngropare în zăpadă ori în gheaţă,
amestecate cu praf de sare, sau cufundare în salamură etc., etc. Şi
fiecare din aceste procedări presupune o lungă experienţă ancens-
trală, prin urmare sunt o preţioasă indicaţie cu privire la gradul
şi tipul de civilizaţie. Când afli, de pildă, că chinezul are în cartea
lui de bucătărie peste 40 de reţete numai pentru tocătură (în care
intră substariţele cele mai eterogene: cuiburi de salangane21 , aripi
de rechin, gogoşi de viermi de mătase etc., etc.), asta e un semn
sigur de străveche tehnică culinară*****. De asemenea, când locu-
* Nici romanii, popor de plugari, n-au cunoscut pâinea decât din vremea
întâiului război punic. Până atunci, hrana lor era un fel de terci de făină (pull-
mentum).
** KNUD RASMUSSEN, Du Groenland au Pacifique, Deux ans d'intimite
auec les tribus d'esquimaux inconnus, Paris, 1929, pp. 91, 98, 111, 128, 248.
*** CARSTEN NEIBUHR, Beschreibung uonArabien, aus eigenen Beobach-
tungen und im Lande selbst gesammelten Nachrichten, Kopenhagen, 1772, pp. 51,
169,171, ş.u. .
**** PRSCHEWALSKI, Reisen in der Mongolei, Jena, 1877, p. 48.
***** V.B. IBANEZ, Voyage autour du monde, Paris, 1928, vol. I, p. 116, vol.
II, pp.,57, 61, 147.PRSCHEWALSKI, Reisen in Tibet,Jena, 1884, pp. 47, 48.
('
( )

)
' )
90 S. MEHEDINŢI
itorul Industanului se mulţumeşte numai cu o mână de orez, fră
mântând între dinti bob cu bob si mestecându-le domol, asta e un
criteriu de luptă s~culară cu foa~ea şi deci o specială adaptare la
mediu. De aceea după cum s-a zis: stilul e omul, tot aşa etnograful
poate spune cu drept cuvânt, că bucătăria unui popor este oglindi-
rea cea mai limpede a vieţii materiale a poporului respectiv. Iar în
ordinea aceasta de idei, a urmări în clasele de jos ale unui neam
obiceiul "culegerii" directe a hranei, aşa cum o oferă natura de-a
gata, şi a observa apoi tehnica păstrării şi pregătirii alimentelor,
precum şi uneltele de care se serveşte un grup etnografi~, ast~
însemnează mai totdeauna să reconstituieşti fazele cele mai vech1
ale civilizaţiei respective. - De pildă, cuvântul ţest în limba noas-
tră şi burca ori mălaiul care se prepară sub ţest, ne duc cu gândul
până în epoca daca-romană, când testa însemna încă pentru
străbunii noştri oala. Cuvântul a căpătat înţelesul de cap (tete,
ţeastă), iar noţiunea de "oală" s-a pierdut. În forma masculină de
azi cuvântul însemnează numai vasul rudimentar care acoperă
măiaiul şi este acoperit la rândul său sub spuză şi jăratec, ca
un fel de cuptor minuscul, cu focul nu înăuntru, ci pe dinafară.
Această unealtă culinară ne duce însă cu mintea şi mai departe: el
este ultimul reprezentant încă uzitat al oalei primitive, care,
nea'vând fund, nu putea sta vertical. Ţestul deci, cu frunzele mari
care acopereau pasta făinoasă pusă la copt, ne poate explica origi-
nea ceramicei pe o cale mai directă şi mai simplă decât a coşuleţu
lui de rămurele unse cu lut. După cum unii primitivi fierb carnea
înăbuşind-o într-o ţesătură de fibre muiate, peste care pun pietre
arse în foc, tot aşa locuitorii preistorici din Carpaţi şi de aiurea au
putut deriva olăria din învelişul diform de lut (un fel de scafă abia
modelată) cu care acopereau carnea sau alte alimente destinate
coacerii. În orice caz, nu numai uneltele de bucătărie, dar şi felul
pregătirii alimentelor pot servi ca indice de civilizaţie, pentru a
măsura iuţeala relativă a progresului civilizaţiei sau tenacitatea
unor obiceiuri arhaice. De exemplu, obiceiul muntenesc de a fierbe
-peştişorii mici nu cu apă, ci într-o oală pusă, ca ţestul, cu gura în
·. · jos, pe o lespede de piatră, este o reminiscenţă de mare preţ a
bucătăriei arhaice, din vremea când pescuitul era încă ocupaţia de
căpetenie a neoliticilor din preajma Carpaţilor, iar oala nu era încă
destul de modelată, adică nu avea fundul suficient de neted spre a
sta·în echilibru*, ci îşi împlinea rolul ei chiar culcată, ori răstur-
' :* M. HOERNES, Kultur der Urzeit, Leipzig, 1912, voi. 1, p. 101. De altfel,
ceramica nu trebuie legată numaidecât de nevoia fierberii alimentelor pe lângă fla-
nată cu gura în jos, peste peştişorii amestecaţi cu ierburi şi înve-
!jţi într-un brusture (ca foile care acoperă azi burca de sub ţest).
In sfârşit, culegerea şi metodele de conservare şi pregătire a bure-
ţilor, precum şi numirile lor, parte latine, parte arătând o termi-
nologie nordică, ne transpun de asemenea într-o fază veche a
adaptării omului la mediul carpatic.
Din cele înşirate până aici rezultă în chip lămurit că hrana este
un indice de civilizatie de o însemnătate fundamentală pentru
etnograf, şi anume cel mai vechi indice, deoarece nevoia de hrană
şi tehnica hranei au fost din capul locului resortul cel mai puter-
nic al civilizării omului.
b. H a i n a ş i l o c u i n ţ a. Un alt pas spre civilizaţie, care a
făcut posibilă răspândirea omului în ţările temperate şi reci, a fost
adaptarea la climă, prin tehnica îmbrăcămintei şi a locuinţei*.
Şi în latura aceasta, gama formelor de civilizaţie este imensă.
Începând cu omul tropical, aproape gol, şi sfârşind cu omul polar,
acoperit cu piei din creştet până în tălpi (un fel de piele artificială)__~··~.-···~
varietatea mijloacelor de apărare în contra frigului şi altor intern-
perii este enormă.
Faptele sunt prea cunoscute ca să mai fie nevoie de dovezi. Re-
levăm numai atâta: întocmai ca şi hrana, ba încă într-o măsură şi
mai vizibilă, haina poate sluji ca cel mai vădit criteriu pentru a ju-
deca treapta civilizaţiei unui popor şi coeficientul său de progres.
Pe când primitivii se servesc de unsoare** (grăsime, lut etc.) ca
îmbrăcăminte, vânătorii şi-au adăugat în cpip foarte firesc pieile,
iar păstorii au utilizat şi lâna animalelor. In fine, agricultorii, pe
lângă lâna animală, au început a întrebuinţa şi lâna vegetală
(bumbacul) şi o sumă de plant~~ fibroase (cânepă, in, rafie, tei,
phormium tenax23, urzică etc.) a căror folosire presupune o tehnică
uneori foarte complicată (macerare sau topire; colorare, toarcere,
ţesere etc.).
cără. La bakairi oalele nu servesc la fiert, ci numai la păstrar~a apei şi au derivat'
din coşuri lipite cu lut (K VON STEINEN, Op, cit., p. 208). . · .
* Cei care se ocupă de sistematica etnografiei, să nu se mire că punem la un
loc haina cu locuinta. O facem întâi, pentru a nu înmulţi categoriile etnografice,
apoi şi pentru un ~otiv cu totul obiectiv. Haina şi casa sunt izvorâte din aceeaşi
necesitate organică: apărarea corpului de intemperii22• E semnificativ în ordinea
aceasta de idei că unii primitivi le confundă şi azi. La bakairi, haina şi casa sunt
acelaşi lucru. Pelerina e "casa spatelui"; pălăria e "casa capului"; pantalonii sunt·
"casa picioarelor" etc. Vezi: K VON S'J'l!:JNEN, Unter den Naturvălkem,
Brasiliens, Berlin, 1907, p. 67. ·
** G. SCIIEWEINFURTH, Au coeur de l'Afrique, Paris, 1875, voi. l, pp. 82,
113, 140, 148. ~

92 S. MEHEDINŢI
Prin urmare, după cum în fiee;are mediu geografic omul şi-a
creat un tip de hrană, tot aşa şi-a creat şi un tip de îmbrăcăminte.
Dar, după cum este exagerată formula că "omul este ceea ce mă
nâncă", tot astfel ar fi neexact să zicem că un popor preţuieşte ca
civilizaţie cât îl arată îmbrăcămintea lui. - Reţinem numai ade-
vărul că, alături de hrană, haina este un real exponent al civiliza-
ţiei unei grupe etnice şi deci ea ocupă un loc de seamă în orice des-
criere şi caracterizare etnografică.
Am arătat mai sus, schiţând în treacăt îmbrăcămintea păsto
rilor din Carpaţi, că ea este semnificativă în cel mai înalt grad.
Cine o cunoaşte din proprie intuiţie cu diferitele ei variante, poate
afirma fără ezitare că un studiu comparativ al portului românesc
şi al uneltelor care slujesc la pregătirea pieilor, lânei, inului şi câ-
nepei, ar da la iveală fapte de cea mai mare însemnătate cu privire
la mersul civilizaţiei în Carpaţi şi ar limpezi multe fapte istorice.
Simpla cartografiare a unor documente etnografice (cum e portul
vaselor pe cap* ori forma sau numai numele unei haine) ar releva
dintr-odată fenomene istorice, pe care azi nici pe departe nu le
înţelegem, iar pe unele nici nu le bănuim24.
De exemplu, compararea formei căciulilor începând cu jarca pi-
---------W·că a maramureşenilor şi sfârşind cu clabăţul din părţile Crainei,
ne îndrumează spre regiunile de păstorie arhaică. De asemenea,
.opinca bănăţeană; foarte grosolană şi neestetică, este vădit o for-
'mă arhaică, un fel de pendant pentru clabăţ. Ţundra faţă de sari-
că, tot aşa. Iar cămaşa neagră, fiartă cu zăr şi înveninată cu zea-
mă de spânţ (helleborus) şi alte plante otrăvitoare, după cum am
spus înainte, ne duce cu gândul până la timpurile lui Dioscoride25
care lăuda marea experienţă a dacilor în ce priveşte cunoaşterea
plantelor medicinale. De aceea, putem afirma că nici forma, nici
materia, nici culoarea, nici numele şi nici dimensiunile hainelor
nu-s indiferente pentru descrierea etnografului. -Cămaşa mara-
mureşenilor, scurtă numai de o palmă, precum şi cuvântul îmbră
care sau îmbrăcăminte sub care înţelegem azi totalitatea veşmin
telor, e o reminiscenţă a epocii când o bună parte din cap era încă
gol, iar hainele acopereau mai mult partea inferioară a corpului26.
* Schiţarea cartografică, încercată de două ori de geografi, dar neverificată
încă pe teren, a dus la interpretări interesante asupra regiunii de intensă colo-
nizare romană. Dar sunt o mulţime de alte amănunte, care aşteaptă o tratare
metodică. Putem afirma că 90 la sută din istoria poporului românesc e încă
îngropată sub ţărâna preistorică ori în penumbra şi umbra etnografiei sau în
mormântul documentelor împrăştiate prin arhive neutilizate.
În rezumat: haina este un criteriu de mare preţ pentru măsu
rarea gradului de civilizaţie.

*
Şi aproape tot aşa de însemnată este şi locuinţa ori casa, adică
tmbrăcămintea colectivă a familiei sau, uneori, a unei grupe socia-
le si mai numeroase. Iar seria formelor e si aci enormă. De la cul-
cw~ul de o singură noapte al boşimanului ~au de la wig-wam-ul fu-
egianului, construite din câteva crengi înfipte în pământ, care
ocrotesc tot atâta cât şi culcuşul unui iepure*, şi până la casele
moderne cu zeci de etaje - adevărate "zgârie-nori" - scara perfec-
ţionărilor tehnice pentru încălzit, luminat, aerisit etc. este în ade-
văr uriaşă. Şi ca formă, şi ca material şi ca dimensiuni şi distribu-
ire, întocmirea casei a însoţit pas cu pas toate vicisitudinile fiinţei
omeneşti, în lupta de adaptare la mediul geografic. Dintr-o specie
tropicală, omul, prin tehnica locuinţei, a ajuns să ia în stăpânire
tot pământul ecumenic, devenind, cum am spus, singurul cosmo-
polit între toate animalele superioare.
Până şi în sfera îngustă a unei singure ţări, locuinţa e uneori
un criteriu etnografic de o însemnătate decisivă în probleme de
imigraţii, colonizare, suprapunere de elemente etnice etc. Analiza
tipului de casă în secuime e un document de preţ în dezlegarea
chestiunii de prioritate. Clădirea de lemn şi ornamentarea porţilor
şi alte amănunte nu mai lasă nici o îndoială asupra influenţei
româneşti asupra coloniştilor secui**.
c. Circul aţi a. Rămâne să mai adăugăm, ca o a treia grupă
de fapte caracteristice pentru civilizaţie, mijloacele de circulaţie.
În latura aceasta, putem afirma că, în unele priviri, circulaţia
arată mai bine şi decât hrana şi locuinţa progresiunea civilizaţiei
unui ţinut şi a populaţiei respective. Ca animal de uscat, omul s-a
mărginit multă vreme numai la umblet. După ce a domesticit însă
unele mamifere mai puternice, i-a venit în minte să se folosească
de puterea lor pentru transport, şi chiar pentru călătorie. Astfel,
cu ajutorul câtorva animale îmblânzite (măgar, cal, bou, yak, ren,
lamă, cămilă, elefant), omul a devenit un fel de centaur, care
aleargă cu picioarele altora. Dar meşteşugul acesta n-a fost atât
* CH. DARWIN, Voyage d'un naturalist, Paris, 1875, pp. 228,231.
** S. OPREANU, Ţinutul săcuilor, contribuţie de geografie umană şi de etno-
grafie şi H. WACHNER, "Judeţul Ciuc, Topliţa şi Defileul Mureşului", în
Lucrările Institului de Geografie al Universităţii din Cluj, vol. III, 1929, pp. 176,
328,330.
(1
(

)
94 S. MEHEDINŢI
de uşor pe cât se pare. E semnificativ că deprinderea de a călări
datează abia de câteva mii de ani. Grecii din vremea lui Homer se
slujeau şi la călătorie şi pentru luptă numai de care. Abia mai târziu,
le-a venit ideea de a se aşeza direct pe spinarea animalelor. Iar fo-
losinţa de şea, scări, frâu, pohii, preher, pinteni, zăbale etc., care ni
se pare azi lucrul cel mai firesc din lume, e de dată foarte recentă.
Sună aproape de necrezut când auzim că trupele de cavalerie ro-
mană călăreau Iară scări. Prin urmare, fiecare amănunt în dichi-
sul de călărie a însemnat un real progres în meşteşugul acesta. Şi
tot aşa eşi cu transportul greutăţilor. De la vechiul târn (o crean-
gă târâtă pe pământ) şi de la căruţa cu două roate masive (fără
butuc şi fără spiţe), până la numeroasele forme de cioaclă, sanie,
cotigă, căruţă, car, chervan etc., sprijinite cu vremea pe roate cu
spiţele înţepenite în butuc, a fost o lungă, foarte lungă evoluţie. Şi
nu numai roata, dar toate părţile acestor vehicule (chilna, corlăţi
le, lamba, proţapul, oiştea, jugul, ivărul etc.) au evoluat. Apoi, la
fel s-a întâmplat şi cu căile de comunicaţie. De la pârtia primitivă,
care se confundă uneori cu hăţaşul animalelor sălbatice, apoi do-
mestice; şi de la crâmpeiele de potecă împrejurul colibelor, până la
drumurile de mii de kilometri, pietruite ori şinuite cu fier, pe care
circulă azi cu mare înlesnire vehicule împinse de abur, electricitate
ori benzină, cu o iuţeală de zeci, de sute de kilometri pe oră, e o
distanţă uriaşă, care învederează un enorm progres în civilizaţia
omului "umblător" de altădată.
Pe apă, de asemenea, felurile de adaptare au fost nu mai puţin
numeroase şi ingenioase. Cel mai simplu mijloc de călătorie împre-
jurul locuinţelor lacustre sau pe râuri şi la ţărmul mării a fost
simpla agăţare de ·un obiect plutitor (trunchiuri plutitoare, plăvii,
insule de plaur etc.). Mai târziu, omul a ajuns la ideea de a scobi
înadins trunchiuri de copaci cu lemn uşor (monoxile) sau de a crea
plăvii artificiale, cum fac şi azi indigenii de pe malurile Nilului su-
danez, care se slujesc de un maldăr de trestie (ambaci) în loc de
luntre*. Astfel, traiul pe marginea apelor i-a sugerat omului pri-
mitiv şi gândul de a cârmi înadins cu o prăjină obiectul pe care
plutea. Prăjina a devenit apoi lopată şi s-a adaptat ciobacului de-
venit luntre propriu-?-isă, iar a doua lopată, fixată la partea
dindărăt, ajunge cârmă. Însă toate acestea au fost invenţii mari şi
·relativ târzii, ca şi frâul, scările ori şeaua pentru călărie**. De pil-
' ··. ."! SCHWEINFURTH, Au coeur de l'Afrique, Paris, 1875, vol. I, pp. 53, 57, 69.
'** Pentru evoluţia tehnicii plutitului, vezi o scurtă schiţare în S. MEHE·
DINŢI, Geografia economică, 1929, p. 189.
'j ·•·.
dă, adăugarea unei pânze sprijinită pe un mic catarg a fost pentru
omul preistoric o perfecţionare de o valoare imensă, întrucât per-
nhtea înlocuirea muncii manuale a vâslitului, cu puterea mecani-
că a vântului. Pânza a produs atunci o revoluţie, la fel cu a aburu-
lui în timpurile moderne. Însă toate progresele navigaţiei pe râuri
şi mai ales pe valurile puternice ale mării au cerut timp foarte în-
delungat şi invenţiuni tehnice, care ni se pot părea azi simple.' d::.r
la început au fost foarte greu de imaginat şi de realizat. Fueg1.enu,
de pildă, au rămas până acum la un stadiu de navigaţie cum nu se
poate mai rudimentar. Luntrea lor e aşa de)mperfectă, încât ia
apă mereu şi mereu trebuie golită cu o scafă. In schimb, la celălalt
capăt al continentului american, spre polul arctic, eskimosul e în-
demânatic ca un amfibiu, graţie minunatei sale luntre de oase şi
de piele (kaiac), cu care poate să treacă şi pe sub apă, ca păsările
înotătoare. Cât despre navigaţia polineziană, putem spune că e un
document de civilizaţie autohtonă superlativă*. Apoi plutirea sub
formă de escadră, la distanţă de sute de mii de kilometri, orientaţi
după unghiul pe care-I face axa luntrii cu direcţia valurilor, este
dovadă de înaltă adaptare tehnică**. Şi totuşi, mirarea cea mai
mare n-o provoacă nici luntrile, nici hărţile marine, formate din-
tr-o reţea de nuieluşe (nervuri de palmier) în chip de coordonate,
ci tocmai mijloacele cele simple de tot, dar în adevăr minunate ca
adaptare a omului la mediul lichid. Între aceste mijloace, cel mai
surprinzător este, de bună seamă, patina de apă. "Vechii hawaieni
învăţau din copilărie să stea în picioare în faţa mării pe o scân-
dură ovală de 2 metri; un fel de patină, pe care o pot duce în
spinare, ca un scut de lemn şi de care se slujeau să treacă râurile
ori să străbată strâmtorile. Aşezaţi pe pântece, pe o scândură de
acest soi, înotătorii, mişcând picioarele şi mâinile, cu o încetineală
de broască ţestoasă, înaintează totuşi destul de repede pe apele
liniştite. Dacă sunt însă valuri, ei se scoală în picioare pe acest
scut, se ţin admirabil în echilibru, ca şi cum picioarele lor ar fi.li- .
pite de lemn, şi se lasă purtaţi de mişcarea impetuoasă a valulut. ..
De pe mal, zăreşti şiruri de oameni în picioare, venind spre ţărm
tot asa de iute ca şi valurile. Cum scândura n-o zăreşti, ei parcă
merg' pe apă... aleargă, fără să mişte picioarele"***. Putem deci să
zicem că tehnica circulaţiei pe apă este tot atât de caracteristică
pentru gradul de civilizaţie, după cum este şi tehnica circulaţiei
* E. RECHE, Tangaloa.· Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier,
Munchen, 1926, p. 40 ş.u.
. ** W. DROBER, Kartogro.phie bei den Naturuolkern, 1903, p. 43 ş.u.
***V. B. IBANEZ, Voyage autour.du monde, 1928, vol. I, p. 170 ş.u.

96 S. MEHEDINŢI
pe uscat. Navigaţia karaibilor în Mediterana americană*; înotatul
bakairilor în râurile Braziliei, atât de deprinşi cu apa încât pot sta
chiar un ceas sub valuri**; precum şi viaţa aproape amfibie a unor
malaiezi sunt documente nu se poate mai semnificative. Tot aici
trebuie să înşirăm şi încercările de cufunc!_are sub apă, începând
cu primitivii şi sfârşind cu submarinele. In sfârşit, ca o ultimă
treaptă de progres tehnic în ce priveşte circulaţia planetară, tre-
buie să amintim aviaţia, ale cărei recente progrese sunt tuturor
cunoscute.
C o n c l u z i e. Toate adaptările tehnice la mediul geografic, cu-
prinse în cele trei mari categorii: hrana, haina (şi locuinţa) şi cir-
culaţia constituiesc împreună ceea ce numim civilizaţia omenirii.
Iar faptele înşirate până aici, socotim că justifică îndeajuns urmă
toarele afirmări:
1. Civilizaţia, adică suma descoperirilor tehnice prin care omul
s-a adaptat mediului planetar, este un atribut specific omului. Ea
poate fi considerată ca un caracter diferenţia!, deoarece omul este
singura vietate care şi-a creat organe artificiale, pe când celelalte
specii zoologice au rămas cu organele date de natură.
2. Metoda cea mai sigură pentru judecarea gradului de civiliza-
ţie a unei grupări etnice este cea indicată mai sus: cercetarea nu-
mărului, calităţii şi originalităţii*** uneltelor de care s-a servit şi
,se serveşte gruparea respectivă. -Muzeele etnografice sunt aşa
dar nu numai colecţii de material ştiinţific, ci şi un fel de scară in-
tuitivă de proporţie a civilizaţiilor omeneşti.
Dar până vom ajunge la preciziune şi destulă claritate mai este
încă mult. Etnografia, ca ştiinţă pozitivă, aşa cum s-a dezvoltat de
la Waitz şi Bastian până la Fr. Ratzel, Schurtz, Weule şi alţi etno-
grafi modemi, se află încă în faza începuturilor. După cum în des-
crierea fizică a planetei operele de geografie sunt foarte neegale în
ce priveşte firul conducător şi sistematizarea descrierii (deoarece
nimeni n-a căutat încă să· determine precis categoriile geografi-
ce**** necesare unei descrieri cu adevărat ştiinţifice), tot aşa şi în
operele etnografice nu găsim acelasi fir conducător si aceleasi cri-
terii de valoare. Înşirând felul de hrană, îmbrăcămi~tea, loc~inţa,
etc., etnografii n-au stabilit încă în chip definitiv categoriile etno-
grafice, necum să se fi înţeles asupra ierarhiei criteriilor în fiecare
* G. FRIEDERICI, Die Schiffahrt der Indianer, Stuttgart, 1907.
** K. VON STEINEN, Unter den Naturvălkern, Brasiliens, Berlin, 1897, ed.
a II-a.
*** Vezi Anexa I.
****Vezi S. MEHEDINŢI, Terra. Introducere în geogra(Le ca ştiinţă, cap. IV.
rubrică de material sau asupra unei exprimări cantitative a ele-
mentelor ce compun o civilizatie.
' Un lucru este însă clar: c~noastem directia în care trebuie să
lucrăm. Ştim că progresul însemn~ază difere~ţiere de forme (orga-
ne) şi integrare de acţiuni (funcţiuni). E destul să amintim notiu-
n~a nouă taylorism27, spre a vedea că adevăratul criteriu al u'nei
civilizaţii spornice stă în perfecţionarea uneltelor şi a muncii înte-
meiate pe o tehnică din ce în ce mai ştiinţifică (scientific ma-
nagement)*. Aşadar, cine vrea să judece valoarea relativă a unei
civilizaţii, în orice ţară şi în orice epocă, n-are decât să urmărească
prefacerea uneltelor şi ritmul muncii. De pildă, pentru a preţui
civilizaţia americană contemporană, e destul să aflăm că într-o
singură uzină (Fard) specializarea uneltelor si diferentierea muncii
a ajuns până acolo, că sub acelaşi acoperiş s~ execută'de fapt 7882
de munci deosebite**28. Sau să aflăm că ceea ce profanul numeşte
oţel e în realitate o specie tehnică, în care omul de meserie deose-
beşte 20 de varietăţi. În ce priveşte felul muncii, e destul să se stie
că aproape "toate progresele tehnice ale fabricării sunt dator,ate
lucrătorilor", adică celor ce muncesc efectiv, nu experţilor. Cu alte
cuvinte, singurul expert e muncitorul (în uzinele Ford nu există
experţi), deoarece mânuirea directă a uneltei, în gradul de specia-
---lizare actuală, sugen~ază ea singură toate perfecţionările dorite.
(Cuvântul nu e un eufemism, ci expresia unei realităţi de fapt,
care permite lui Ford să scrie acest semet cuvânt· Nu există iru-
posibilităţi".) Astfel de documente dovede,sc imedi;t că civilizatia
americană creşte cu o repeziciune vădit superioară celei europe~e.
Cine producea înainteAde război 100 de piese pentru anume ma-
şini, produce azi 310. (In metalurgie, producţia a trecut de la 90 la
150; în Chicago, energia mecanică s-a întreit, iar salariile s-au
îndoit, - ceea ce a produs schimbări considerabile în tot aspectul
civilizaţiei din aceste ţinuturi.) Rămâne doar atât, să determinăm
exact toate ele-mentele caracteristice ale fiecărei civilizatii si să le
exprimăm, pe cât posibil, cantitativ, comparându-le unele, cu,altele.
De altfel, gândul acesta nu e nou. Pozitivistul Quetelet29 crezu-
se un moment că va putea face "statistică comparată", cum facem
anatomie comparată***. Mai târziu Bertillon30 încearcă aceeasi' ,
* C. BERTRAND THOMSON, Le systeme Taylor, Paris, 1919, p. 33 ş.u.;
IULIU HIRSCH, Das Americanische Wunder, Berlin, 1926, pp. 30, 38, 62 ş.u.;
JULES MOCH, Socialisme et rationalisation, Bruxelles, 1927, p. 96 s.u.
. ** H. F_ORD, Ma vie et mes oeuvres, Paris, 1925, pp. 76, 97, 116, '123 ş.u.
*** QUETELET, Du systeme social et les lois qui le regissent, Paris, 1848, p. 214.
c

)
98 S. MEHEDINŢI
metodă* cu gândul să determine valoarea medie a atributelor
omului si... să măsoare mişcările omenirii, direcţia civilizaţiei şi
gradul i~ovatiilor sale. Dar o încercare de caracter mai etnografic
face abia Tyl~r**. Însă nici el nu-şi ţine făgăduiala dată, ci rămâne
tot la aprecieri calitative. După el s-au mai făcut şi alte încercări.
Nu e locul să le însirăm aici întrucât nici una nu ni se pare izbu-
tită. (Criteriul un~i clasificări după hrană şi unelte, aşa cum e
aplicat de F. S. Muller-Lyer31, nu e destul de consecvent ap!icat şi
de aceea n-a putut duce la o sistematizare destul de clară. Impăr
tirea în vânători inferiori şi superiori, pescari, domesticitori şi
~gricultori*** nu cuprinde toată gama civilizaţiei omeneşti_ şi nici
toate criteriile principale ale tehnicei de adaptare la medm.) Ne
multumim a aminti pentru indicarea direcţiilor cercetărilor o sin-
gură operă mai nouă: Les indices numeriques de la civilisation.
Autorul caută să schiteze un fel de "metrologie" a civilizaţiei, înce-
pând cu o "simptomatologie" cantitativă. El alege mai întâi anume
fapte "signaletice", încearcă apoi să le exprime numeric, adică să le
măsoare şi apoi să le "reducă la câteva măsuri, din care fiecare să -
fie sinteza mai multora din ele". Niceforo32 e însă mai mult econo-
mist, statistician şi sociolog, decât un metodolog al etnografiei. El
îmbrătisează sub numele de civilizaţie nu numai fapte din sfera
vietii ~~teriale, ci cuprinde şi domeniul vieţii intelectuale, morale
' şi ~l organizării politice şi sociale. .
' De- aceea si rezultatele la care ajunge îi sugerează o concluzie
destul de pesimistă. "Trebuie să ne resemnăm a declara insolubile
o mare parte din problemele ce am examinat, sau să încercăm a le
simplifica... şi să ne mulţumim a măsura progresul material şi in-
telectual, în formele lor cele mai simple..."****.
Aşadar, până ce studiul faptelor "signalet~ce" ale civilizaţiei_v~
fi destul de înaintat ca să ne permită o descnere destul de potnVI-
tă si să putem compara precis starea unui popor în. două faze de
civilizatie ori civilizatia a două popoare într-o epocă dată, mai este
încă o ~a~e muncă d~ împlinit.
În orice caz, cele înşirate până aici sunt, credem, suficiente:
* A. BERTILLON, Conclusions statistique pn?cedees d'un essai ~ur la
methode statistique appliquee al'etude de l'ho"':me, Paris, ~ssy. .
.. ** ED. B. TYLOR, Early history ofmankmd and ofcwlhsatwn, 1865.
··:. *** F. MULLER-LYER, Phasen der Kultur und Richtungslinien des
Fo~tsch~itts. Soziologische Uberblicke, Miinc~en, 1923, P~· ?~-5?. · . ·
****A. NICEFORO, Les indices numenques de la amltsatwn et du progres,
Paris,~l921.
1. Spre a lămuri întelesul cuvântului civilizatie·
2. Spre a ne arăta ~etoda în care trebuie îndr~mată descrierea
etnografică de câte ori e vorba de tehnica adaptării materiale la
mediu. .
Ar rămâne acum să cercetăm în ce măsură cuvântul civilizatie
este sau nu destul de potrivit pentru a exprima notiunea a că~ei
sferă şi conţinut l-am determinat aci în chip sumar. Dar potrivirea
între cuvânt şi lucrul sau ideea pe care o îmbracă e, pentru cei
care cunosc viaţa cuvintelor, o sarcină de care ne putem dispensa,
când nu e vorba de cercetare filologică.
E destul în privinţa asta să constatăm următoarele:
1. că termenul civilizaţie a pătruns aproape în toate limbile mai
evoluate;
.2: că nota dominantă a acestei noţiuni tinde peste tot a fi cea
p_nvitoare_ la aspectul material al individului sau al poporului de-
Signat prm cuvântul civilizat. Când dai cuiva acest atribut ai
~~dată înai_nte i~aginea unei hrăniri igienice, a unei haine în~i
JI~e, a unei locuznţe confortabile şi a unor mijloace de circulaţie
dmtre cele mai modeme (automobile, tren, vapor etc.); -~-~
3. că acest calificativ e specific omului. Niciodată nu ne vine în
minte să atribuim această însuşire animalelor, oricât de perfectă
ar fi_ac?n_:?d~~ea _lor la_ ~~di~l firii (cuibul rândunelii nu ne suge-
reaza mcmen Idei de CIVIhzaţie). Ne dăm seama că civilizatia e un
a:_tificiu, adică e legată de munca cu uneltele, străină tutu~or spe-
cnlor afară de om.
Prin urmare, cuvântul civilizaţie, cu toată rădăcina lui latină,
care ?u ne duce di~ect cu gândul la unealtă şi muncă, se impune
totuşi ca o expresie curentă pentru a designa pe scurt: suma
înJesnirilor materiale _ale vţeţii. - De aceea, dacă cuvântul facti-
cws n-ar fi dat expresia {etlş, acel cuvânt (apropiat de muncă si de
unealtă) ar fi fost mult mai potrivit spre a crea un termen cu inte-
les mai clar decât "civilizat". De lunecările de sens ale cuvinteÎor
nu e însă-nimeni răspunzător. Destul că vorba civilizatie si civili-
zat începe _a deştepta în toate capetele aceeaşi imagine:' a unui
grad supenor de adaptare la mediu. Numim civilizat chiar pe cel
care nu stăpâneşte direct tehnica adaptării la mediu ci numai o
împrumută de la alţii. Un negru îmbrăcat europeneşte, cu crono-
~etru, telefon, automobil etc. e considerat ca superior în civiliza-
ţie compatriotului său din pădure, care umblă încă descult dez-
b:ăc~t şi_a răma~ străin de produsele tehnicei din ţările eur~~ene.
ŞI fimdca aceasta adaptare se face mai întâi si mai intens în ora-
şe, termenul civilizat, care ne aduce aminte de civis si civitas în-
cepe ~ avea, prin concentrarea tot mai mare a tehni~ei materiale

100 S. MEHEDINŢI
în orase si 0 justificare etimologică. - Recunoaştem însă că acest
terme~ ~~ este ideal pentru etnografie, care ar_fi preferat un ~eo:
logism ca hilotehnică33, în opoziţie cu psihotehmcă. ~e ter_nem msa
de aspectul cam pedant al creaţiunilor le~ic~le ŞI~ m::n ~le_s. de
ubuzul lor. în orice caz, ideea pe care o expnma cuvant:ul CIVIliza-
ţie fiind cea cuprinsă în vorba hilotehnic~, ne ~m~lţu~Im c~ :o~l
statarea că ideea devine din ce în ce mai clar~ ş~ mai precisa lil
· tea tuturor. Si e natural să fie încă în uzul zilmc oarecare ~une~
~I~' deoarece, ~um recunosc chiar filologii, ideile evolueaza azi
mai repede decât cuvintele.
.::-:
' III. CULTURA
(PSIHOTEHNICA)
Să privim acum evoluţia omenirii şi pe altă latură.
Nu numai prin tehnica materială, dar şi prin creaţiunile sale
psihice, omul s-a desprins încă de timpuriu din blocul animalităţii.
Pe când celelalte specii -chiar cele mai bine organizate- au o
viaţă de relaţie atât de uniformă şi redusă, încât unii filozofi au
putut asimila animalele cu nişte "automaţi", omul, pe lângă tehni-
ca sa materială atât de variată şi variabilă, a dezvoltat şi o tehni-
că sufletească de o complexitate în adevăr uriaşă. După cum în
latura materială el a născocit unealta, tot aşa în latura sufletească,
antropoidul mut de odinioară a ajuns la graiul articulat. Şi pe
când toate animalele -chiar cele superioare- albinele în ştiubei,
termitele în muşuroi, păsările în stol, ierbivorele în cirezi etc., au
de la individ la individ relaţii simple şi tipice, omul, din contra, a
născocit pe temeiul graiului articulat mijloace extraordinar de
fine pentru a comunica cu cea mai mare exactitate, peste limita
spaţiului şi a timpului, chiar stările sufleteşti cele mai complicate
şi mai tainice.
Întrebarea e: când s-a născocit graiul? Şi cum a căpătat omul
tehnica vorbirii, care, prin sunete articulate şi mereu schimbă
toare, îi permite să traducă pas cu pas în mintea altora fluxul şi
refluxul necurmat al vieţii sale psihice?
Fenomenul acesta este dintre cele mai minunate în evoluţia
speciei umane. Numărul limbilo.r de azi e puţin lucru, faţă de
suma tuturor graiurilor de care s-a servit omul până acum şi faţă
de faptul că şirul idiomelor sporeşte mereu*. Vrând~nevrând, etno-
graful şi etnologul trebuie să se oprească şi în faţa acestei prob-
leme, care altădată se părea rezervată psihologiei şi filologiei.
A. GRAIUL ŞI UNEALTA. Pentru vechea psihologie, care
admitea un suflet înzestrat ab origine cu anume facultăţi, proble-
ma genezei graiului rămânea insolubilă, sau primea~doa:r o soluţie
formală-verbală, potrivit concepţiei metafizice. In psihologia
modernă, întemeiată pe ştiinţele naturale, despărţirea între as-
* A. MEILLET, Les langues dans !'Europe nouvelle, Paris, _1918, p. 10. -
Unele graiuri slujesc abia pentru o grupă de 1 000 de indivizi. Vezi şi F.N.
FINCK, Die Sprachstămme des Erdkreises, Leipzig, 1909, p. 65.
c
(

)
102 S. MEHEDINŢI
pectul material şi cel sufletesc al vieţii nu mai pare atât de adân-
că. Azi nu mai pretinde nimeni că limba a fost o creaţie instanta-
nee a spiritului. Din contra, filologii mărturisesc că "nici o limbă
nu e întemeiată pe raţiune" şi că vorba nu poate exprima gândul,
ci numai îl evocă- mai mult sau mai puţin imperfect- cu ajuto-
rul imaginilor si prin urmare metafora ne apare ca "procedeul
primitiv", adică' e resortul esenţial în crearea cuvintelor*. To_ţi
filologii recunosc că în formarea şi modelarea graiului, psihologia
învinge logica, iar viaţa sufletească, fiind un flux şi reflux conti-
nuu (variabil în timp şi spaţiu), originea graiului nu poate fi cău
tată decât în legătură cu însuşi fluxul şi refluxul vieţii fiziologice a
individului. Aşadar, pe de o parte, facem apel la un substrat ma-
terial-fiziologic, iar pe de altă parte, la un substrat social, deoarece
omul este fiinţă sociabilă. A exprima stări sufleteşti fără să adre-
sezi acea expresie cuiva, ar fi din capul locului o vădită absurdi-
tate şi o imposibilitate.
Care e substratul material al limbii? Dacă e adevărat ceea ce
zice Bergson, că noi gândim pentru a lucra, nu pentru a cugeta**
("c'est dans le moule de l'action que notre intelligence a ete
coulee"34), atunci e vădit lucru că originea graiului a stat în strân- ·
să legătură nu numai cu evoluţia creierului, dar şi cu munca ome-
nească. Între materia mişcată de mâna omului şi gândul care
dictează mânuirea si uneori modelarea ei, nu numai că nu e un
abis ci este si treb~ie să fie o continuitate. Iar limba, cu aspectul
ei d~blu: material (sunetele) şi psihic (imaginile, ideile, emoţiunile
etc.) ni se prezintă tocmai ca veriga cea mai naturală între amân-
două aspectele evoluţiei omeneşti. .
. Să lămurim lucrul mai de aproape. De relaţia actuală între
muncă şi limbă nu se îndoieşte nimeni. Este însă un punct care
cere o deosebită luare aminte. Am arătat mai sus că omul e singu-
ra fiintă care se slujeste de unelte. Totodată, el e singura fiinţă
care a;e un grai artic~lat. Nu cumva între aceste fapte există o
legătură ascunsă? .
, După câte ştim, problema n-a fost tratată în această conexmne.
Pierderea părului, de care ne vorbea Passarge (p. 77) şi care a
lăsat disponibile pentru hrănirea creierului anume substanţe (fos-
.. * A DAUZAT, La langue franr.;aise, sa vie et son evolution, Paris, 1926,
pp. il, 51.- Bakairii, când au văzut întâiaşi dată o oglindă, i-au zis_: apa, fiindcă
arăta chipul, ca şi apa; cea~ornicului i-au zis lună, filndcă e rotund Şl merge__toată
noaptea, ca luna etc. (Vezi K. VON STEINEN, Unter den Naturvolkern
Brasiliens, Berliri, 1897, p. 78.)
** H. BERGSON, L'evolution creatrice, Paris, 1929, p. 47.
for, albumină etc.) nu ne poate explica pentru ce numai omul a
ajuns să se servească de unelte. Saltul de la animalitate spre
'umanitate se izbea de un obstacol, pe care Bergson îl prezintă ast-
fel: el se întreabă de ce animalul, când mai are nevoie de piatra cu
care s-a slujit să spargă odată nucile, nu se duce să caute aceeasi ·
.piatră sau nu ajunge la ideea de a o păstra, căci şi animalul a;e
memorie? ,,Amintirea aceluiaşi spectacol la care a asistat, va fi
modificând (fiziologic) de bună seamă în acelasi fel si creierul unui
câine şi creierul unui om, dacă percepţia a fost ~ceeaşi. Totuşi,
amintirea va fi alt lucru în constiinta omului decât în constiinta
câinelui. La câine, amintirea v,; ră~âne sclava perceperii; 'ea ~u
se va deştepta decât atunci când o percepţiune analoagă va veni
să i-o reamintească, reproducând acelaşi spectacol... Omul, din
contra, e capabil. să cheme după voia sa o amintire, în orice
moment şi independent de perceperea actuală... Modificarea locală
a creierului, de care e legată amintirea, fiind aceeaşi de o parte şi
de alta, diferenţa psihologică între cele două amintiri nu poate să
aibă motivarea ei în cutare sau cutare diferentă de amănunt între
cele două mecanisme cerebrale, ci în deosebirea între cele două
creiere luate global: cel mai complex dintre amândouă punând în
joc mai multe mecanisme, va fi permis conştiinţei să se degajeze
din constrângerea unora sau altora şi să ajungă la indepen-
denţă"*.
Explicarea aceasta a trecerii antropoidului de la instinct la in-
teligenţă, nu ni se pare destul de convingătoare şi nici destul de
clară. Când filosoful, sugestionat de teoriile moderne asupra ins-
tinctului, afirmă că "modificarea locală a creierului" e aceeasi la
câine ca şi la om, fiziologul poate să răspundă şi da şi ba. Când
leagă apoi diferenţa psihică într·e animal şi om, considerând cele
două creiere "global" prin aceasta n-a explicat tocmai faptul fun-
damental: pentru ce la animale viaţa psihică rămâne mereu frag-
mentară şi disociată, iar la om capătă unitate şi se polarizează îm-
prejurul eului, adică se condensează sub formă de persorw.litate?
Noi credem, după cum am arătat mai sus (p. 83), că firul care a
ajutat stabilirea unei continuităţi din ce în ce mai sigure între
stările sufleteşti ale omuluia fost tocmai mânuirea uneltei. Uneal-
ta şi munca cu uneltele au organizat memoria omului altfeldecât
memoria fragmentară a animalelor. Lipsa uneltei e cauza că me-
moria animalelot: a rămas, cum zice Bergson, roabă a perceptiei
fortuite şi deci etern fragmentare. În adevăr? servindu-se. nu~ai
*'H. BERGSON, L'evolutior; creatrrce, Paris, 1929, p. 19S.

~-----
104 S. MEHEDINŢI
de organele sale naturale, care lucrează spontan şi în chip rutinar,
animalul rămâne robul intuiţiei, iar ritmul vieţii sale este stereo-
tip. Conştiinţa este atât de comprimată, încât se îngustează în ins-
tinct, adică nu îmbrăţişează decât o mică parte din viaţa care îl in-
teresează... şi încă o îmbrăţişează în umbră, atingând-o fără s-o
vadă, cum zice Bergson, în stilul său atât de expresiv. Din contra,
servindu-se de unelte, care sunt ceva străin de corp şi mereu vari-
abile (după loc, timp, material, dimensiune etc.), conştiinţa este
mereu solicitată să se afirme, cel puţin împrejurul punctului aper-
ceptiv, şi să se exteriorizeze: când schimbă modul de mânuire a
uneltei, când unealta se modifică fiind un organ străin de corp,
care nu funcţionează cu preciziunea celor naturale, ea devine oca-
zie de potenţare a atenţiei. Iar atenţia aceasta vie şi continuă asu-
pra uneltei, a dat experienţei omeneşti trei calităţi, pe care expe-
rienţa animalului nu le poate dobândi. Şi anume:
1. O in te n s it a te mere u sporită. În adevăr, sunt şi
alte animale care se ajută în mişcări şi alte trebuinţe ale vieţii, cu
lucruri străine de propriul lor corp: cu pietre, ramuri, frunze etc.
Iar aceasta o fac nu numai mamiferele, ci şi unele păsări şi chiar
insectele*. Ursul, de pildă, aruncă cu pietre şi cioate, aproape ca şi
omul, când se apără de duşmani. Dar nici ursul, nici maimuţa nu
se mai îngrijesc de pietroiul sau lemnul cu care au zvârlit în
' adversar. Omul singur, văzând că anume piatră se potriveşte mai
bine decât alta cu pumnul său şi-i dă tărie la lovit, a păstrat-o; iar
în clipa când acea piatră primitivă (eolitul) i-a folosit şi a doua
oară pentru a lovi cu folos, a sparge nuci de palmier etc., elanul
său vital a căpătat o intensitate nouă. Când a băgat de seamă că
un băţ anume încovoiat şi cam turtit (bumerangul), după ce e
aruncat se întoarce singur la picioarele vânătorului (dacă n-a
nimerit ţinta), păstrarea acelui băţ şi repetarea mişcării a fost
~---~-pentru conştiinţa omului primitiv ceea ce este clopotul unei bise-
rici pentru semi-somnolenţa celui ce abia se deşteaptă în dimineaţa
unei zile de mare sărbătoare ... ·
2. O u n i t a t e d i n c e î n c e m a i s t a b i l ă. Lucrând cu
unelte, cât de simple, omul s-a găsit mereu în faţa unei antiteze
între eul lui şi acel alter ego uneori docil, alteori capricios. De pil-
dă, o unealtă care se rupea, un băţ (săpăligă) care se tocea şi tre-
buia ascuţit din nou şi păstrat cu mai multă grijă în arsenalul său
personal, a contribuit să dea conştiinţei omeneşti o unitate din ce
*K. WEULE, Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge, Leipzig, 1912, p. 19.
î~ ce mai clară şi vmai" sAtabilă. Unealta reparată şi păstrată sta-
Jnlea u~ fir de leg~tura mtre prezent şi trecut, cu posibilitatea de
prelu~g1re spre vutor, când ea servea iarăşi pentru a împlini 0
munca la ~el cu cea executată odată. Unealta devenea deci un fel
de pr_elung:rre şi întărire a memoriei şi a personalitătii stăpânului
"acelei unelte. '
3. ~ l i b e r t a t e d i n c e î n c e m a i m a r e. Mânuirea
uneltei, ca~e varia_ză mereu (se toceşte, se crapă, se rupe şi pune
mereu luc:atorulu~ prob~eme cu privire la forma, greutatea, densi-
tatea: duntatea, dLmenswnea, culoarea etc.) împingând pe om să
am~h~:ez:_ uneal~~' născocind variante noi, mai potrivite la nevoi-
I~ VIeţu, da_conştnnţei ome~eşti se~timentul unei libertăţi progre-
Sive, care lipseşte total ~mmalulm legat numai de organele sale
n~tur~le, _?lereu a:ele~?I c_a formă şi stereotipe ca funcţionare.
Canvd m tacerea paduru, dmtr-o nuia arcuită şi legată la amân-
doua capetele cu un fir d_e rafi:_ în_ chip de coardă, a pornit săgeata
care loveş~e la ~ mare distanţa ŞI poate ucide de departe vânatul
~eu de prms or;. o fi~~ă primejdioasă, conştiinţa omului nu nu~ai
ca ~Uvs-a put_ut ImObiliza În instinct Ca a animalelor, ci din contră,
a c~pata! o" l~b~rtate nelimitată. Vrând sau nevrând, din momen-
--·~ tuli~tovaraşiru cu unealta, el a trebuit să apuce calea spre inteli-
genţa*.
Aş~dar, unealta şi munca cu uneltele a fost firul pe care s-a însi-
~at, ŞI pun~tul împrejurul_ căruia s-a _cristalizat, unitatea eului Şi,
m sens ma1 larg, personalLtatea care hpseşte animalelor.
Da~ influenţa uneltei a mers şi mai departe. Cel dintâi efect al
munci~ ~u _o unealtă e un sunet dublu: un sunet extern (vibrarea
matenm din unealtă şi din lucrurile lovite cu unealta) si altul in-
te~":: ._modelarea respiraţiei lucrătorului, din cauza 'miscărilor
mamu s~u ale întregului corp. Cel care dă cu toporul în le'mn ic-
neşt~, .adică dă respiraţiei sale un ritm sacadat, care devine ~er
ceptibll pe?tru ureche. Cel care bate cu ciocanul pe nicovală, de
~se~~ne_a 1cneşte: ~unetul ritmat al respiraţiei şi sunetul ilăului
(Iar:şi. ntmat cu aJutorul câtorva lovituri suplimentare pe nico-
v~la) tmd sp:~ un fel de acord paralel. Putem spune că, în genere,
ntmul muncu se traduce în ritmul sunetului care o însoteste atât
extern cât şi intern (coardele vocale). · ' '
, * Când _Ro~s~eau zice: ".._.L'etat de nHlexion est un etat contre nature, et
l hom:rpe q~I ~edite est un ammal deprave"35, el atinge un punct esenţial al pro-
blemei, deşi hpsa de obiectivitate îl duce pe autor la concluzii cu totul false.
c
('

)
106 S. MEHEDINŢI
Si tocmai aci e răspântia din care a pornit într-o bună zi ş~ su-
net~l articulat, adică graiul. Cuvântul a fost _un fel d<; prelungire a
sunetului uneltei mânuite cu intensitate mai mare, m m~me~tele
de satisfactie sau de contrarietate a muncitorului mulţumit~ o~I de-
zamăgit de' isprava uneltei cu care se ajută. ~ară_de m~~elanle de
voce, puţine şi stereotipe, în familia antropmdulUI, c~ ş: ~r; alte Ea:
milii animale (mamifere, păsări, insecte etc.), c~le ~l.ntm mcer~arz
de modelare mai liberă şi mai adecvată împreJuranlor le-a ~ac~!
omul solicitat de variaţia nouă a sunetulUI uneltelor. Cel d1_n~a1
dialog de cuprins originali-a făcu! om~l cuva~est alter ego cap~ICIO~
care e unealta, necontenit supusa sch1mbanlor, car~ provoaca. de
ceptiune sau bucurie36 (se rupe, se toceş!e, nu mm_ereşte ţm~a
etc.). Iar celui care crede că acordăm uneltei un rol n:m ma~e d~cat
i se cuvine în formarea graiului şi în trecerea omulUI d~ 1~. mstmct
Ia inteligentă, adică în formarea eului omenesc, ~celUia ~~ pune~
înainte urm.ătoarele fapte etnografice, spre o meditare mai a~nta.
Etnografii n-au cea mai mică îndoială că unealta f~ce yarte ~nt:
grantă din personalitatea tuturor primitivilor. Un th~klt, de pilda?
vorbeste cu cârligul undiţei şi cu aţa de care e legat, mtocmai c~ Ş:
cu 0 persoană. Le mângâie pe amândouă, spunându-le cumnata_ ŞI
soacră, ca şi cum ar fi membre ale familiei_l~i..J?espr~ c;orpul sau,
primitivul are o concepţie pe care omul mai Civilizat mc1 pe ~epa:-
.te n-o bănuieste. Si anume: orice vine în atingere cu corpul s~lbat!
cului face pa;te din el. Haina, fărâmiturile_d_e la mas~, ungl:nle ta-
. t . 1 umbra - ba până si urma picJOarelor m norm, toateIa e, arme e, · . .. . 1 c
fac parte din personalitatea lui. Ind1emi dm ~e_ai_Uu arva, soco-
tind că bolile vin din râuri, de câte ori trec o apa, IŞl c?e~m~ mereu
umbra: vino! vino! ca nu cumva să răn:ână în u_:ma Şl s~ capete
boală, întârziind în contact cu apa. Iar dm <l:ceastă.;oncepţ~e rezul-
tă obiceiul de a îngropa mortul cu tot ce-1 al lUI : hama; arme,
mâncare etc., etc. · d t 1
Exemple ca acestea, pe care etnograful ~e. po_at: a uce cu su e e
si miile sunt suficiente să dovedească onşiCUI ca n-a~ ex.agerat
;olul uu'eltei în formarea eului omenesc şi în genez~ f?l"amlu1.. ~um
am spus, unealta a fost un fel de alter ego al omulUI Şl c~l mm mte-
resant pentru el, deoarece unealta era un ~el .~e. pr~I:mg1re a mem-
brelor sale, adică o parte interesantă a viCţ_n u:diVlduale. Munca
cu uneltele devenea astfel o ocazie. de veş~uc dl.al~g cu acel alter
ego de care atârna: foamea şi săturarea,_ fngul ŞI caldura, paza d:
· duşmani (fiare, oameni) şi atacul împotnva lor etc:, etc. Nu numai
•K.. T. PREUSS, 'Die geistige Kultur der Naturvolker, Leipzig, 1914,
11, 26 ş.u. ; '
folclorul primitivului, dar şi al rurarilor din ţările civilizate dove-
deşte că unealta, munca cu uneltele şi viaţa sufletească cu toate
'ramificările ei sunt mult mai intim legate decât îşi închipuiesc cei
care descriu grupările etnografice, fără să fi trăit viaţa poporului
si să aibă o vie intuitie a realitătilor zilnice în fiecare ramură de
•~uncă. (În privinţa a:ceasta, face 'o foarte lăudabilă excepţie opera
Arbeit und Rhytmus, în care autorul, deşi economist, a pus în plin
relief legătura dintre muncă şi ritm, precum şi ramificările ei
foarte variate în direcţia muzicei, dansului, artei dramatice etc.*).
Când avem din viaţa tuturor popoarelor atâtea documente etno-
grafice care ne arată legătura între muncă (unealtă) şi ritmul
sunetului adiacent; între munca şi cântarea corelativă; între cân-
tarea fără vorbe şi cea cu vorbe (poezie); între muncă şi dansul
care imită munca şi sunetul uneltelor respective; când putem sur-
prinde asupra faptului pe unii primitivi (mincopii) compunându-şi
cântecele lor în momentul când muncesc, apoi tot ei le joacă**,
avem dreptul să afirmăm că unealta, nu numai prin păstrarea ei,
ca anexă a membrelor omului, dar şi prin continuarea muncii a ~-·-···--·---,
dat stabilitate eului omenesc (personalitatea), iar prin sunetul ar-
ticulat sau cuvântul care, de la o vreme, a acompaniat ritmul
muncitor***, a deschis evoluţiei sufleteşti o perspectivă nelimi-
tată.
Prin urmare, unealta şi vorba, îngemănate în muncă, sunt ade-
văratele axe pe care s-a rezemat toată dezvoltarea antropoidului
devenit om. Am arătat mai sus (p. 82) că unealtă-mână-centru
nervos de apercepţie şi centrul nervos de focalizare sunt fenomene
*K. B{J_CHER, Arbeit und Rhytmus1
Leipzig, 1909.
** K. BUCHER, Op. cit.; p. 358. ~In limba bakairilor, a cânta şi a dănţui
sunt exprimate prin acelaşi cuvânt (K. VON STEINEN, Op. cit., p. 268).
*** Când Wundt spune că "predicatul e rădăcina vorbirii", el nu face decât să
exprime abstract observarea concretă a etnografilor. - K. von Steinen a observat
că indigenii din bazinul superior al răului Xingu (Brazilia), de câte ori spun
numele unui obiect adaugă îndată şi cuvântul care exprimă întrebuinţarea sau
funcţiunea obiectului respectiv. Asta dovedeşte că graiul s-a născut şi e pe cale de
modificare continuă prin munca. socială. Era destul să repeţi sunetul produs de o
unealtă ca să deştepţi în mintea altuia imaginea uneltei sau a obiectului respec-
tiv şi a activităţii legate de el. Prin urmare, cuvintele care arată acţiuni, adică
verbele, au fost cea dintâi temelie a graiului, nu substantivele, cum s-ar părea la
prima vedere. Dar şi acest fapt, ca şi cele înşirate mai sus, leagă originea cuvân-
tului, adică graiul, tot de muncă şi unealtă. (Baikirii, de exemplu, nu pot zice:
băţ, ci zic băţul-meu, băţul·tău, băţul-lui etc. Substantivul singur nu există, ci
numai conglomerat cu pronumele şi cu verbul.) K. VON STEINEN, Op. cit.;
pp. 82-88. -.Cum verbul e centrul structurii limbii" vezi şi ADOLF MJCHAELIS,
VonPrimitiven zu Afrikanern, Betrachtungen liber die ostafricanischen Eingebo-
renen von heute, Geopolitik, 1928, p. 51 ş.u.

108 S. MEHEDINŢI
conjugate. Aci trebuie să adăugăm şi centrul nervos vecin, unde se
localizează graiul. Şi astfel, în locul direcţiei uniliniare din viaţa
animalului, lipsit de un fir conducător în psihismul său fragmen-
tar şi descusut, omul, sprijinit acuma pe cele două axe, a putut
ajunge la o suprafaţă sufletească din ce în ce mai considerabilă. Pe
când celelalte specii n-au putinţa de a-şi spori experienţa decât
extrem de încet, iar unele încremenesc în calapodul instinctului,
omul singur, graţie uneltei şi graiului, a putut da experienţei sale
un volum tot mai mare, legând cap la cap nu numai experienţa de
azi a individului cu experienţa de ieri, ci şi experienţa unei genera-
tii de a altor generaţii din trecut.
. În această mare operă de dilatare a conştiinţei şi de liberare a
ei de robia intuiţiei imediate, graiul, adică unealta intelectuală, a
fost pe drumul de la instinct spre inteligenţă de un ajutor incalcu-
labil de mare. După cum unealta materială fusese ocazia cea mai
frecventă a unificării eului, tot aşa unealta psihică, adică cuvân-
tul, a fost ocazia cea mai bogată spre închegarea personalităţii în-
zestrată cu marele atribut al libertăţii creatoare. Cine urmăreşte
pe un bakair în felul său de a-şi exprima intuiţia prin desen şi prin
grai, pornind de la gestul imitator al lucrului respectiv, acela are şi
azi în oarecare măsură o reprezentare a proc.esului primitiv prin
· care antropoidul s-a îndrumat spre cele dintâi manifestări articu-
·late ale gândului. În orice caz, cine îşi aminteşte ce întinsă regiune
din creier este ocupată de urmele funcţionării graiului şi ţine sea-
ma că "mecanismele cerebrale care corespund cuvintelor au aceas-
tă particularitate că pot fi puse în luptă cu alte mecanisme (de
pildă cu cele care corespund lucrurilor), sau pot fi puse în luptă
unele cu altele", acela se va apropia de înţelegerea următoarelor
două fapte:
1. Pentru ce numai omul a putut căpăta grai, iar celelalte ani-
male nu;
2. Pentru ce, ajutat de unealtă şi de grai, numai omul s-a putut
libera de instinct*, iar animalele au rămas legate de ţăruşul vieţii
lor stereotipe, interesate numai de zona trebuinţelor lor imediate.
* În paginile precedente, ne-am servit de cuvântul instinct în sensul obişnuit
al naturaliştilor. Sunt însă oameni de ştiinţă, care consideră această expresie ca o
rămăşiţă a fazei teologice şi metafizice şi propun eliminarea lui totală (G. BOHN,
La naissance de l'intelligence, Paris, 1917, pp. 298, 314). Pentru astfel de cercetă
tori, .,toată istoria evoluţiei psihismului, din care a ieşit inteligenţa, este aceea a
asociaţiilor de senzâţii", paralel cu apariţia diferitelor organe senzoriale şi cu orga-
ÎnArezumat: ur~~alta de o parte şi graiul de altă parte, îngemă
nate m axa muncn, au fost cele două mari artificii prin care omul
' s-a despărţit tot mai mult de trunchiul animalitătii.
De aci rezultă şi câteva concluzii însemnate ~u numai pentru
e~no~afi, dar şi pentru filologi. Dacă ne dăm seama de împrejură-
• nle m care s-a născut graiul, urmează de la sine că evolutia unei
limbi nu mai poate fi urmărită numai în fonetica pură (~dică în
c~e~ ce se aude.pe buze şi în gât) sau în nişte simple legi ale acus-
ticei vocalelor ŞI consonantelor, labialelor, dentalelor sau altor con-
sonante, ci în însuşi ritmul vieţii active a omului care trăieste (
m~r:cind în rap?rt ~u mediul său geografic, gândind şi simţind po-
tnvi~ cu. sug~stmmle acestui mediu fizic şi în acelaşi timp cu ale
m~di~lu_I soc1a~: credinţe moştenite de la generaţiile anterioare,
obicei~m etc. L1mb_a aşa~ar ~u e numai un fapt fizic şi fiziologic, ci
esteA ŞI un_ fapt psihologic ŞI etnografic în cel mai plin înţeles al
c~vantul~l. De.aceea, filologii moderni au şi adoptat buna metodă
~a nu ma1 admit studiul unui cuvânt privindu-1 izolat. "Nimic mai
lmprud:n~ decât să. speculezi asupra unui cuvânt singuratec, -
v:;eau sa_ zic: pus în Izolarea artificială a dicţionarului, adică smuls
dm me~n~l său ~atural. Căci un cuvânt are condiţiile sale geogra-
fice hotarate... Şl un fapt geografic este adeseori cheia istoriei lui"
(~tlas linţui~tiqz:;e,_4: I?· 337
)~ D~ exemplu, "un cuvânt latin putea
sa nu prmda (~adacml) d:cat mtr-un singur punct, care singur
avea lucrul sau Ideea (expnmată de acel cuvânt). Si e o nebunie să
c::ezi că ~aterialullatin, prin toate peripeţiile ce a' putut să îndure
vwţa unei comu~e di~ Fran~ în timp de 15 secole, să se fi păstrat
aproape statormc. VIaţa fimd întreaga activitate economică si
morală a omului, nu e un cuvânt care să nu fi putut fi atins si n~
e o sin~_ră vorbă, care să nu se·-poată aşeza printre aşa-num'itele (
Cultu~worter;- care adică să nu fie, sau să nu fi fost en acte sau
en putssance o vorbă călătoare... E deci clar că uniformitatea de
azi a unei arii (date)... e un rezultat; că ea nu e o unitate, ci o uni-
n}~area centrilor nervoşi (p. 319). Iar istoria aceasta e plină de revolutii. Cea din-
tal mare "revoluţie psihi_c~" s-a întâmplat când cu apariţia ochiului 1~ articulate
(c:usta~ee, rnsect_e)..Cu tvrre~ acestui organ, care ni se arată perfect încă de la
tnl?b1ţ1 (crustace1~din era_ pnmar~) au devenit posibile asociaţii de senzaţii mult
n:a1 com~l~xe d~cat la ammalele mferioare. A doua mare revolutie s-a întâmplat
cand' s-~ lVlt c.;eterul ~l~ v~rtebrate~. Mic Ja peşti, ambitii şi reptile, el creşte şi se
~erfecţ~oneaza la ~~san şt 1~ mam1fere. In sfârşit, a treia revoluţie, zice natura-
h~t.ul ctt~t, e apanţ1a omulw. Cum însă nu menţionează cu această ocazie ivirea
ruct unul o:g_an nou, ne ~a ~ permis să relevăm aci că nota diferenţială este
uru:alta_, adtca organul artlfiC1al, care a făcut posibilă progresiunea psihismului
ammahc.

)
110 S. MEHEDINŢI
fonnizare" (Jbid. 4, p. 25). Felul acesta de a privi lucrurile din par-
tea unui filolog ca Gillieron, ne arată în chipul cel mai clar strânsa
legătură între filologie şi etnografie, lăpmrind deplin ceea ce se
înţelege azi prin "geografie linguistică". In adevăr, "uniformizarea"
mai sus-amintită este un act social foarte concret, deci etnografic,
adică legat de viaţa unui popor cu toate împrejurările unice, care
fac că nici un neam nu samănă si nici nu poate sămăna până la
identitate cu altul. Cine zice deci'limbă, acela zice în acelaşi timp
viata unică a unei grupări omeneşti, care-i unică în felul ei.
B. LIMBA SI CULTURA. După cum am urmărit în linii genera-
le munca cu ~neltele în scopul adaptării la mediul fizic, să urmă
rim acum şi munca legată de unealta psihică numită grai.
Dar încercarea aceasta este neasemănat mai grea. Pentru a
reconstitui treptele civilizaţiei, adică ale adaptării la med~u~ fizic,
etnograful are la îndemână un imens material concret pnvttor la
hrana, haina şi mijloacele de circulaţie. Pentru a dibui însă dez- .
voltarea tuturor manifestărilor sufleteşti ale omului, până la cele
mai primitive, etnograful are la îndemână un material foarte bo-
gat, dar acel material e neasemănat mai fin şi mai greu de mâ-
nuit. În stratele de pământ ale unei staţii preistorice, poţi găsi pă
tură cu pătură rămăşiţele uneltelor de piatră, os, ceramică etc. Să
'jei însă un element al folclorului şi să cerci cu ajutorul faptelor în-
registrate În graiul omenesc Să ajun~i J?.ână la ră~ăcin~ C?~ :uai
subţire şi mai depărtată în adâncul v1eţu sufleteşti a pnmJtlvtlor,
e o încercare extrem de grea.
Am arătat aiurea pe scurt cum lucrează şi cum creează creie-
rul* având în vedere mai ales preocupări pedagogice. Să descrii
însă' pe ce căi a mers activitatea sufletească a omului abia des-
prins din animalitate e o problez:nă infivnit n:~~ dificil_ă, chi~r. când
observăm cu cea mai mare atenţte pe salbatlcu de azi, caci ceea
ce numim noi sălbatici şi "primitivi" sunt în realitate faze foarte
înaintate ale omenirii**. A considera pe australieni, wedda, pyg-
mei, .boşimani etc., ca documente ale omenirii primitive, e totuna
ca si cum am începe istoria pământului cu quaternarul, lăsând la
o p~rte sutele de milioane de ani, care au precedat această perioa-
dă. Distanta între noi şi primitivii actuali e, faţă de distanţa între
aceşti :·Pri~itivi sau sălbatici şi aurora speciei homo sapiens,
. *Altă crestere: scoala muncii, ed. a V-a, 1929, p. 299. ' ·
·. ** VILHJÂLMUR STEFANSSON, Das Geheimnis der Eskimos, Lei~z~g,
'1923, p. 241 ş.a.; ADOLF MICHAELIS,- Von Primitiven zu A(rikanern, Geopoht1k,
1928, p. 41 ş.a. ·
neasemănat de scurtă. (Când vezi, de exemplu, ce complicată e so-
cietatea australiană şi câte excepţii trebuie luate în seamă la că
s~torie, simţi îndată că faza de azi presupune o pregătire anteri-
oară, enorm de lungă.) Aşadar, de o reconstituire a tuturor fazelor
de tranziţie ale familiei şi ale cugetărilor şi cuvintelor legate de
organizarea familiei, nici vorbă nu mai poate fi. Şi tot aşa e cu ori-
c~ element al vieţii sociale şi, în genere, al vieţii sufleteşti.
Ne vom mărgini aşadar, pentru scopul pe care îl urmărim aici,
să indicăm numai categoriile cele mai importante de fapte şi trep-
tele cele mai generale ale evoluţiei omenirii, întrucât ele se reflec-
tă în latura etnografiei.
a. C u g e ta re a m a g i c ă 38. Din paginile unde am căutat
să arătăm legătura între unealtă, muncă şi grai, ar putea cineva
dobândi impresia că drumul cel mai firesc al omului a fost obser-
varea empirică a naturii, în experienţa necurmată a muncii de
toate zilele, şi deci deşteptarea progresivă a simţului de cauzalita-
te, care, în cele din urmă, a dus pe om la crearea ştiinţei. .
Realitatea, cum o arată descrierile etnografice, e cu totul alta.~.......,.. ,-~
Primitivul nu vede legătura între fenomene, chiar când acele legă-
turi ni se par nouă cu totul clare şi de o simplitate elementară.
Mai întâi, el nu gândeşte, ci trăieşte; iar când viaţa lui activă (ne-
voia de hrană etc.) îl aduce în contact cu mediul fizic sau cu cel so-
cial, el concepe natura după un tip de "cauzalitate personală", de
care omul civilizat nici bănuială nu are. Legătura fenomenelor nu
ascultă de vreo lege a materiei, ci de o "putere" care se comunică
lucrurilor în chipul cel mai liber cu putinţă. Prin urmare, ceea ce
numim noi observarea naturii e de prisos; "inteligenţa şi îndemâ-
narea sunt lucruri necunoscute (şi inutile) deoarece tot ce face nu
este decât rezultatul unei transpuneri de putere asupra persoanei
sale". Aşadar, primitivul "nu e o fiinţă care se bizuie pe sine*, ci,
la fiecare pas şi viaţa sa trupească şi cea sufletească înoată într-un
ocean de "puteri tainice". O simţim aceasta din anume expresii şi
ceremonii ale sălbaticilor actuali, pe care le traducem în chip
aproximativ cu imagini ale unei stări de constiintă străine stadiu-
lui de cultură în care am ajuns şi spre care.nu ~e mai putem în-
toarce, dup~ cum stejarul nu se mai poate întoarce în ghinda care
l-a produs. In adevăr, puterea aceasta: mana, sila etc. este intra-
ductibilă în limbile popoarelor de cultură. "Pentru un indian (din
Guyana engleză) toate lucrurile însufleţite sau neînsufleţite par a
* K. TH. PREUSS, Die geistige Kultur der Naturvolker, Leipzig, 1914, pp. 17,
22,27 . ·.· . .. . ... .

112 S. MEHEDINŢI
fi de aceeaşi natură; nu se deosebesc decât prin forma lor, care e
un simplu accident. E greu de înţeles această idee a identităţii
adânci şi complete a omului cu celelalte animale"* şi cu lucrurile
dimprejur, dar ea este totuşi temelia minţii lor**. Adevărul e că
pentru mintea noastră e nu numai greu, dar cu totul imposibil de
conceput aşa ceva. Tot ce ştie sălbaticul e altceva şi altfel decât
ceea ce stim noi. Pentru sălbatic nu poate fi vorba nici măcar de
un început de ştiinţă empirică, deoarece el nu se interesează d~
caracterele diferentiale sau asemănătoare dintre fenomene, CI
numai de forţele ostile sau primejdioase, ascunse în fiecare lucr_u.
Deosebirile nu au nici o însemnătate, deoarece toate transformărLle
sunt posibile peste tot şi oricând (dacă e la mijloc mana). - K von
Steinen povesteşte că nişte bakairi, fiind trimişi să prindă pe un
fugar, s-au întors cu o broască ţestoasă, deplin încredinţaţi că
fugarul se prefăcuse în broască. Elementul magic este aşadar
omniprezent în sufletul omului primitiv. Doar basmele, cu toate
minunăţiile lor care suprimă timpul, spaţiul şi orice urmă de cau-
zalitate, dacă ne mai pot transpune în oarecare măsură în faza
aceasta de a concepe lumea. Singure judecăţile încântător de ab-
surde ale copilaşilor de trei-patru ani, când încep a "rupe" cu vo~~
ba si a reflecta ceva din caleidoscopul indescifrabil încă al lumn
car~ îi înconjoară, dacă pot să mai fie un echivalent al sufletului
----·····--~primitivilor.
Aşadar, am putea desigfl.a epoca aceasta de penumbră a inteli-
genţei cu termenul de faza cugetării magice. Ea este izvorul tutu-
ror concepţiilor religioase, începând de la fetişism până la monot~
ism. Aug. Comte ar fi cuprins-o în ceea ce numea el "starea teologi-
că". Dar termenul nou ni se pare mai special, întrucât ţine seama
de fapte asupra vieţii primitivilor, care nu erau cunoscute în epoca
de apariţie a "filozofiei pozitive."39 De atunci până azi, literatura
acestor probleme a crescut în chip considerabil. Nu e necesar să o
urmărim aci ci relevăm numai stadiul ultim: interpretările pre-
animiste, ca;e fuseseră primite în anii din urmă cu atâta entuzi-
asm (ca o reacţiune în contra etnografiei şi etnologiei prea cărtu
răresti de la sfârsitul veacului trecut) nu-s nici ele scutite de mari
reze~e. O lucrar~ recentă, La raison primitive, neagă total multe
fapte şi teorii care păreau dovedite partizanilor prelogismului*.
Prin urmare, pretenţia că "veacul al XX-lea a putut să pătrundă
*'LEVY-BRUHL, L'âme primitive, Paris, 1927, pp. 6, 8 ş.u. VILHJALMUR
STEFANSSON, Das Geheimnis der Eskimos, Leipzig, 1925, p. 240 ş. u.
· · .**..·WALTER BOHRMANN, Im Stromgebiet des Sepik, eine deutsche
Forschungsreise in Neuguinea, Berlin, 1922, p. 222 ş.u.
sufletul primitivilor, rămas până acuma nebănuit", este făţiş con-
testată.
, Totuşi, fără să intrăm în amănuntele procesului, un lucru ni se
pare câştigat: în loc de a mai privi cu dispreţ starea magică şi mi-
tologică40 a omenirii, aşa cum obişnuiau cei mai mulţi pozitivişti,
etnografia şi etnologia modernă ne-au deprins cu ideea că faza
•magică a fost nu numai inevitabilă, dar si folositoare dezvoltării
spiritului omenesc41, în lupta lui de a s~ dezlipi de instinct. Ne
dăm adică seama că la ştiinţă nu se poate ajunge decât trecând
pri~ pridltvor~l mti_tolo
1
giei42
• "Nu prti~ e~perie~ţa asupra faptelor, ci (
ma1 mu pnn s Imu area spre ac,mm magice (descântece etc.)...
s-a ivit noţiunea de cauză şi cauzalitate**.
Pentru a nu lăsa în suspensie cugetul cetitorului, e destul să
înşirăm numai câteva fapte, din care se poate vedea lămurit în-
semnătatea materialului etnografic pentru luminarea acestei faze
în dezvoltarea spiritului omenesc şi a societăţii umane.
Acţiuni şi reacţiuni în natură vădşi animalele, nu numai omul.
Ramura călcată de un urs se rupe, răsună, iar uneori o aşchie sare
şi poate lovi pe cel care a călcat-o. Totuşi, în mintea animalului nu
vedem să se fi ivit ideea de o putere a lucrurilor la fel cu mana,
sila etc. Singur omul a ajuns la această închipuire. Pe ce cale, e
greu de dibuit***. Dar e sigur că alături de vis si de umbră un rol
foarte însemnat l-a avut unealta, ca prelungire ~ propriei sale per-
sonalităţi. Când de exemplu săgeata ucide la distanţă, sălbaticul
nu se gândeşte numai la ascuţiş, ci şi la puterea ascunsă a săgeţii.
Puterea aceasta e atât de mare, încât bakirii socot că pentru a uci-
de pe un duşman e destul să arunci o săgeată în direcţia lui, oricât
ar fi de departe... Femeile lor fac acasă gestul de a trage cu arcul
deplin convinse că ajută efectiv p.e bărbaţii plecaţi la vânătoare, să
nimerească animalul dorit. Umbra bakairilor pleacă noaptea la (
pescuit****. Umbră, vis, unealtă, gest, imaginea unui lucru sau
cuvântul care îl exprimă sunt tot atâtea verigi ale unui lanţ foarte
lung şi complicat, prin care puterea circulă necontenit. Universul
e ca un caleidoscop însufleţit în care lucrurile şi fiinţele se pot
preface necontenit, luând unele locul si forma altora. Arcul s-a
transformat în bărbat; din pilugul de' fărâmat grăunţe a ieşit
* O. LEROY, La raison primitive. Essai de refutation de la theorie du pn?-
logisme, Paris, 1927, pp. 12, 94.
** W. WUNDT, Die Anfănge der Philosophie, la K T. Preuss, Op. cit., p. 78.
*** H. HUBERT et M. MAUSS, Theorie generale de la magie, Annee socio-
logique, VII, p. 7 ş.u.
**** K. VON STEINEN, Op. cit., pp. 297, 299, 303, 305.

)
)
114 S. MEHEDINŢI
femeia (la bakairi); copacii pădurii sunt pentru eskimoşii Padler-
!limt (=poporul arcaşilor) fiinţe cărora le lipseşte numai graiul etc.
Intr-un cuvânt, universul întreg e ca un caleidoscop în veşnică
mişcare şi prefacere. Singura ordine e aceea p~ care o introduce
şamanul (vrăjitorul) prin fel de fel de prohibiţiuni (tabu), prin re-
guli de descendenţă (totem) etc. Astfel, munca, dacă omul ar fi fost
mut, ar fi dus numai la cunoştinţa empirică a lumii dimprejur. Im-
presia produsă de vis, umbră, morţi etc., s-ar fi şters în anonima-
tul uitării, ca la animale. Graiul însă, păstrând de la individ la in-
divid şi de la generaţie la generaţie cugetul şi sentimentul confuz
despre acele puteri tainice43, a contribuit şi el la viaţa de relaţie,
amplificând-o până la un nivel de complexitate infinit superior tu-
turor societăţilor animale. Albinele, furnicile şi mai ales termitele
au ajuns la o diferenţiere socială vrednică de admirat. Maeter-
linck, întemeiat pe "minuţioase observări ştiinţifice", culese de la
specialiştii cei mai autorizaţi, găseşte că republica himenopterelor
şi a ortopterelor a realizat un ideal de interdependenţă socială*.
Totuşi, tennitiera, ca şi stupul albinelor, e o adaptare pasivă şi ste-
reotipă, pe când adaptarea societăţii omeneşti este necontenit în
prefacere, graţie tehnicei sufleteşti (totem etc.) sprijinită pe grai,
care face posibilă moştenirea şi amplificarea vieţii sociale de la ge-
neraţie la generaţie.- Iar alături de grai (cu toată moştenirea pe
. care o adună în povestiri orale, apoi scrise), a jucat un rol însem-
,nat la organizarea vieţii de relaţie şi munca cu uneltele, ca factor
social din ce în ce mai activ. E destul să ne gândim la năvodul poli-
nezian, lung de sute de metri, pentru a înţelege cum unealta im-
pune asociaţia. Luntrea de asemenea, îndată ce se ridică peste di-
mensiunile unui monoxil, cere colaborarea mai multor vâslitori,
subordinarc etc. Cu alte cuvinte, unealta, sau "organul artificial",
îndată ce a depăsit puterile unui singur individ, a impus de la sine
integrarea sociaiă, adică a servit ca una din temeliile societăţilor
omenesti. Furnicarul, stupul, termitiera, stolul păsărilor, cireada
mamiferelor (elefanţi etc.,), neavând nici munca cu uneltele, nici
graiul care prelungeşte experienţa individului, au rămas ca forme
de ăso'ciere staţionară, - n-au putut face pasul spre faza magică,
de' unde începe mobilitatea plină de primejdii necunoscute instinc-
tului, darşi desuccese iarăşi nebănuit de mari. , , ..
* M. MAETERLlNCK, La vie destermites, Paris, 1927, pp. 94, 107, 143, 175,
195. Pentru amănunte asupra societăţii tennitelor, vezi la urmă bogata biblio-
grafie ştiinţifică (58 de lucrări de specialitate) pe care autorul îşi întemeiază '
- descrierea sa. ... · ·
În rezumat, graţie uneltei psihice numită grai, care dă creieru- ·
lui omenesc puţină putinţă să "creeze"*, paralel cu munca materi-
tlă, legată de unelte, care duc pe om la civilizaţie (adaptarea cu
mediul geografic), s-a dezvoltat în toate grupările omeneşti şi o
muncă superioară de adaptare a individului cu strămoşii (totem**
L- cultul morţilor etc.); cu contemporanii şi unnaşii (tabu sau le-
ge), adică s-a realizat o întreagă tehnică psihică, prin care antro-
*Altă creştere: şcoala muncii, p. 313.
** Teama de mort naşte ideea de strămoş sfânt, care poate fi un animal, un
copac, o piatră etc. Pe când familia animalelor inferioare e legată cel mult de
hrană şi procreare, cugetarea magică a omului cu privire la strămoşul sfânt a
devenit un izvor foarte abundent de legiferare asupra seminţiei primitive, şi deci
un mare temei de organizare a societăţii. Pornind aşadar din pragul cugetării
magice, omul a apucat pe un drum cu ·două perspective foarte neegale: Pe o
latură a drumului, unealta şi munca cu uneltele tindeau să-1 apropie cât mai
mult de realitate şi 1-au condus în cele din urmă la stăpânirea naturii; pe de altă
latură însă, cugetarea magică transmisă prin grai a deschis sub picioarele omului
adevărate abisuri de eroare. Fiindcă foca e tabu, eskimoşii mor de foame în anu-
mite momente. Începând cu fetişismul şi sfârşind cu persecuţiile pentru dogme,
scara suferinţelor omeneşti este nesfârşit de mare. Iar cât de departe a putut
rătăci biata făptură omenească de pe urma cugetării magice, lipsită de firul strict
al cauzalităţii, putem aprecia din faptul că omul e singurul animal care se poate
ridica nu numai împotpva altora (af1.arhism), dar şi în contra propriei sale per-
soane (sinucidere). - In India nu-i un tigru pesimist, nici elefant anahoret -
afară de cazurile de nebunie, posibile şi la acest mamifere (JOHN HAGENBECK,
Fiinfundzwanzig Jahre in Ceylon, Dresden, 1929, p. 111). Omul, din contra, a
putut deveni în masă victima închipuirilor propriei sale· minţi (nirvana). -
Animalele conduse numai de instinct trăiesc peste tot sănătoase pe când
antropoidul care a născocit graiul şi a putut acumula eroarea, a căzut deseori vic-
timă în tot timpul fazei magice.
Dar, dacă limba, ca un fel de memorie supraindividuală a deschis pe o latură
atâtea abisuri, tot limba a fost pentru Iătura tehnicei de un mare sprijin, trans-
miţând ca un tezaur produsele civilizaţiei, împreună cu toată experienţa legată
de viaţa materială. Mai ales în timpul din urmă, limba începe a fi atât de mult
considerată ca un produs al muncii omeneşti şi în genere al mediului, încât "ştiin
ţa limbii ne apare de acum înainte în legături strânse cu geografia fizică şi econo-
mică, devenind aproape o ramură a antropogeografiei" (A. DAUZAT, La langue
fram;aise, sa vie et son evolution, Paris, 1926, p. 15). Astfel s-a văzut necesitatea
de a se crea o "geografie linguistică" (Gillieron), care să reconstituie "istoria cu-
vintelor şi a formelor după distribuirea lor" în spaţiul geografic (p. 14). Pe calea
aceasta, limba trebuie să fie studiată "cu harta sub ochi" (p. 15) fiindcă "fiecare
schimbare s-a produs întâi într-o mică regiune de unde a radiat... împrejurul fa-
carului primitiv, după condiţiile sociale", determinate şi acelea în bună parte de
felul mediului geografic (p. 76). , · ·
Oricum ar fi, pentru etnograf, limba şi cultura sunt fapte conjugate. După
cum, unealta este indicele civilizaţiei, adică al adaptării la mediul material, tot
aşa vocabularul este exponentul cel mai vădit al culturii, adică al adaptării la
medi)ll social-etic. Dicţionarul unui jJOPOr măsoară în chipul cel mai evident gradul

116 S. MEHEDINŢI
poidul de odinioară s-a pus în echilibrul cu universul spiritual, în
care a intrat după ce a depăşit animalitatea. Toată această psiho-
tehnică o numim cu un cuvânt mai curent cultură.
b. Ş t i i n ţ a. Cum s-a desfăşurat viaţa sufletească a omenirii
după ce a trecut de la cugetarea magică spre cea metafizică şi po-
zitivă, care nu ascultă decât de legile de cauzalitate, nu mai e ne-
voie să amintim. Procesul acesta a fost expus între altele şi în-
tr-un sistem filozofic - pozitivismul lui Aug. Comte. Pentru ceea
ce ne preocupă aci, ne mărginim a releva numai două fapte:
1. Ceea ce numim noi azi conştiinţă ştiinţifică, întemeiată adică
numai pe constatarea exactă a legăturilor dintre fenomene (fără
nici o preocupare de niscava "puteri misterioase" de domeniul ma-
gic sau metafizic), este un lucru destul de nou. Cele mai multe
.stiinte exacte au abia o vechime de câteva secole, iar unele s-au
~ăsc~t aproape sub ochii noştri. Putem deci afirma, fără teamă de
eroare, că cea mai mare parte din omenire e încă şi azi tot pe
tr~apta cugetării magice, chiar în ţările cele mai civilizate.
2. Al doilea fapt caracteristic e următorul: trecerea de la magie
spre metafizică şi apoi spre cercetarea pur pozitivă a fost conside-
_.rabil ajutată de munca cu uneltele şi nenumăratele experienţe în
·~~ltt::egătură cu această muncă44
• Să nu uităm că chiar unele dintre
·ştiinţele cele mai abstracte au avut o origine foarte concretă şi au
· început cu totul empiric. Un papir ne arată că, cu 2220 ani înainte
·.de era creştină, zidarii egipteni cunoşteau proprietatea pătratului
ipotenuzei şi dezlegau o sumă de probleme geometrice "în afară de
orice ştiinţă a geometriei numai prin tehnica constructorilor"*. Se
poate deci vorbi de o "matematică preştiinţifică", ieşită direct din
experienţa omului care mânuia uneltele ca zidar, agrimensor,
· agricultor**. Şi dacă se poate dovedi aceasta pentru cea mai ab-
stractă dintre toate ştiinţele, lucrul e şi mai uşor pentru ştiinţele
concrete şi experimt?ntale. Mach45 a căutat să arate că "doctrinele
.mecanicei au izvorât din capitalul de experienţă al meşteşugari
lor"***. Fizica şi chimia s-au născut în cea mai mare parte în ate-
. liere, iar mineralogia, botanica şi zoologia au avut o fază pur utili-
.,tară şi empirică, înainte de a ajunge la sisteme de cunoştinţe
de condensare al experienţei sufleteşti (gândire şi simţire), pe care o generaţie o
trece generaţiilor următoare.
* J. SAGERET, Le systeme du monde des Chaldeens aNewton, Paris, 1913,
.p.13. ;
~c. ** E. PICARD, La science moderne et son etat actuel, Paris, 1921, p. 213.
·· *** E. MACH, Kultur und Mechanik, Stuttgart, 1915, p. 5.
CIVII,tiZAŢIE ŞI CULTURĂ 117
exacte. Şi fiecare, începând cu matematica ori astronomia si sfâr-
şind cu ştiinţele biologice, s-au dezlipit foarte pe încetul de. ames-
tetul cu magia (astrologie, alchimie etc.). Iar la dezlipirea aceasta
a contribuit, cum era de aşteptat, munca practică cu uneltele. In-
fluenţa acestei munci utilitariste asupra ştiinţei este vădită, iar
opere ca a lui Mach şi altele o pot demonstra intuitiv orişicui.
c. Arta. Alături de coordonarea (magică, metafizică sau poziti-
vă) a produselor sale sufleteşti, omul a ajuns şi la manifestări es-
tetice şi etice. Care e originea sentimentului estetic şi în câte di-
recţii s-a manifestat, nu e locul să insistăm aici. Ne mărginim a
releva numai latura etnografică a problemei. Între artă si munca
de toate zilele e o legătură cu mult mai adâncă si mai felurită
decât îşi închipuiesc cei ce privesc azi numai vârfU:rile ramurilor,
fără să le urmărească până la trunchi. Spre a ne încredinţa e
destul să urmărim viaţa primitivilor, începând din paleolitic şi
până la sălbaticii contemporani cu noi. Mai nu e unealtă sau armă
care să nu aibă şi o latură artistică. Arcul, de pildă, şi lancea, nu
sunt numai o prelungire a braţului, dar şi o podoabă a vânătoru
lui. De aceea, sunt împodobite în chipul cel mai variat. Pentru
furca de tors ar fi suficient un băţ foarte puţin modelat. În reali-
__ta~e~ furca a devenit în unele regiuni, cum c în Carpaţi, o unealtă
phna de ornamente, care să exprime sentimentul mesterului (de
obicei un păstor) faţă de aceea care va toarce. Nu mai vorbim de
haine, care au ajuns la toate neamurile nu numai un mijloc de a
apăra corpul, ci, uneori, şi-au pierdut cu totul caracterul utilitar,
spre a sluji un scop pur estetic. Până şi pielea a devenit obiect de
ornamentare (tatuajul).
Se înţelege că procesul sufletesc care a stabilit legătura între
unealtă şi artă e uneori foarte complicat. El a început încă din
faza magică, iar unele manifestări artistice au avut nevoie de o
foarte lungă perioadă de evoluţie până ce s-au dezlipit definitiv de
latura utilitară şi magică. Arcul de pildă servind la vânătoare, iar
vânătoarea fiind pregătită prin anume ceremonii (dans, postire)
care să dea arcului "putere" (mana, imunu etc.), arcul e împodobit
şi devine cu vremea chiar instrument muzical. Aşadar, unealtă -
dans dramatic - cântec oral - instrument muzical... se leagă
toate la un loc. Manifestarea artistică, departe de a fi ceva întâm-
pl~~or şi. a~cesoriu, face parte la început din complexul vieţii pri-
nubvulm ŞI nu e prea greu de urmărit în ce felia un popor aşa de
evoluat, cum era cel grec, se poate surprinde încă bine legătura
dintre munca cu uneltele şi anume manifestări artistice. În sărbă
torile lui Dionysos, al căror punct de plecare era culesul viilor, căi-
(
(

)
S. M:EHEDINŢI
.::ro.il strugurilor a devenit temeiul prozodiei. Lungimea şi scur-
:i:mea picioarelor nu mai deşteaptă azi în mintea nimănui decât
~ de versificaţie, aşa că abia· etimologia cuvintelor ne mai
mri.nteşte munca concretă a podgoreanului care sălta în lin după
.mwne tact, precum şi cântarea ce însoţea acea muncă*.
De altfel, chiar şi azi, avem încă munci executate după ritmul
stării. Lituanii nu seceră decât însoţiţi de anume cântare. Şi
.::Jiar la noi, doina nu e decât o exprimare artistică a unei părţi din
:n.unca ciobanilor**. Aşa că, la fiecare popor, e necesar să urmărim
-şi se pot urmări încă legăturile dintre arta populară şi unele
~~te ale muncii populaţiei respective.
La noi, de pildă, apelativul "frunză verde" cu care începe de obi-
s cântarea, nu-i, cum s-ar putea crede, numai o imagine poetică,
=.are un substrat real: frunza (de păr sălbatic, ori de fag) ca in-
5tr".UUent muzical. Cuvintele acestea ne duc cu mintea până la vre-
:nea când codrul şi frunza lui erau adorate de poporul nostru,
iii.pă cum le adorau şi germanii (Tacit). După cum eroii lui Homer,
:lnllnte de luptă, se adresau lăncii ori arcului ca unei persoane, to-
-r::lclşă de luptă, tot aşa, în faza cugetării magice, autohtonul Car-
:Iaţilor invoca frunza verde, nu ca un motiv estetic, ci ca un instru-
~n.t muzical şi ca o "putere" tainică. Cine se îndoieşte de
B."ea.Sta e dator să explice faptul cu totul singular, că singur româ-
:ml între toţi vecinii, întrebuinţează frunza pentru cântare. Împre-
'ul:s.rea aceasta e o dovadă pipăită a vechii sale legături cu codrul.
3.....~ că vorba lui Eminescu: "Codru-i frate cu românul", nu e numai
·tmetaforă, ci o expresie de caracterizare etnografică.
în rezumat: cine vrea să urmărească evoluţia omenirii de la
:numentul critic când s-a despărţit de animalitate şi până azi,
A..~la trebuie să aibă în vedere nu numai tehnica materială, pe
.:rre am numit-o civilizaţie, ci şi latura tehnicii sufleteşti, fiindcă
:mtândouă sunt îngemănate în unealta care lucrează şi în graiul
I::B:"e exprimă lucrarea cu toate accesoriile ei, între care se numără
~c:ele artistice. După cum o generaţie moşteneşte uneltele genera•
g& precedente, tot aşa moşteneşte în legătură cu uneltele şi cu
:mmca oîntreagă tradiţie de idei şi de sentimente, pe care copilul
:tu. şi-o poate adăuga decât pe încetul, repetând întâi sub forma jo-
dui formele cele mai simple ale uneltelor strămoşeşti şi o sumă
ie expresii, cântări, mimică etc. De aceea, ţinând seama de aceas-
ti.lentă comunicare sufletească de la părinţi la copii a tuturor ma-
*K BUCI!ER, Arbeit und Rhytnius, Leipzig, 1909, p. 356 ş.u.
- S. MEHEDlNŢl, Caracterizarea unui popor prin 'munca şi uneltele sale,
~ti, 1930, p. 28 ş.a. (vezi în volumul de faţă p. 62 ş.u.- Gh. G.). '
nifestărilor psihice prin care omul se cultivă, ~dică se integrează
,spiritual în grupa socială din care face parte, socotim că termenul
cultură este cel mai potrivit pentru exprimarea acestui proces.
Vom numi deci cultură: suma tuturor creaţiilor sufletesti (inte-
lect~ale, e~ice şi estetice) care înlesnesc individului adaptarea la
•medwl socwl.J?upă cum frunza are două feţe: una strălucită, spre
soare, alta ma1 întunecată, întoarsă spre pământ (dar foarte în-
semnată, fiindcă prin aceasta planta respiră şi se hrăneste zilnic)
tot aşa viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric- ;ivilizatia'
adică tehnica materială; altul ceresc cultura, sau suma tut~ro;
produselor sufleteşti, prin care omul caută să intre în echilibru cât
mai deplin cu restul creaţiunii şi, în genere, cu universul moral
care îl cuprinde. Amândouă aspectele acestea sunt inseparabile si
simultane, nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a l~i
Spengler.
C o n c 1u z i e. Din cele înşirate până aici rezultă:
. 1. Civilizaţia şi cultura sunt noţiuni fundamental deosebite.
Una priveşte lumea materială; cealaltă e de natură exclusiv sufle-
tească.
2. Pe .t~a.te ~reptel~ de~voltării omeneşti, alături de un quan-
tum de C1VIhzaţ1e, găs1m ŞI un quantum corelativ de cultură.
,. 3. Amândouă se pot măsura după criteriile etnografice sta-
bilite mai sus. · '
.,.----,. Aceasta ne permite să comparăm în chip ştiinţific două faze de-
osebite în dezvoltarea unui popor sau două popoare în aceeasi fază
de dezvoltare. De exemplu, privind Hrana, Haina (locui~ta) si
Jv!i~l?ac~le de cir_culaţie s~u traJ!sport, putem măsura grad~l de
CIV1hzaţ1e al unm grup etmc după următoarele criterii pozitive:
a) după numărul uneltelor, adică al organelor artificiale de care
se serveşte poporul respectiv;
b) după perfecţiunea uneltelor sale (o unealtă e cu atât mai per-
fectă, cu cât cruţă energia omului, adică produce maximum de
efect în minimum de timp şi cu cea mai mică cheltuială de ener-
gie); 1
c) după intensitatea şi diviziunea muncii;
.. ·d) după cantitatea şi calitatea produselor tehnice.
Tot. astfel, putem măsura şi cultura, începând cu limba şi tot
depozitul de cunoştinţe empirice apoi ştiinţifice, şi continuând cu
produsele estetice şi concepţiile etice. Paralelismul este evident:
civilizaţia se, măsoară pe coordonata tehnică, prin numărul,
calitatea şi originalitatea uneltelor; iar cultura se măsoară pe

120 S. MEHEDINŢI
coordonata superioară a creaţiunilor psihice, adică prin numărul,
calitatea şi originalitatea produselor sufleteşti. (0 idee, de exem-
plu, e cu atât mai de preţ, cu cât asigură un echilibru mai temeinic
-individual şi social- şi Cl1 cât urmările ei logice, etice şi esteti-
ce sunt mai durabile.)
Amândouă acele coordonate formează deci un sistem, faţă de
care trebuie să cercăm a raporta ştiinţific toată viaţa omenirii. Şi
amândouă sunt importante nu numai pentru etnograf şi etnolog,
ci şi pentru toţi cercetătorii care se ocupă de preistorie*, arheolo-
gie, istorie, antropologie şi sociologie, căutând să utilizeze în chip
sistematic rezultatele dobândite până azi în studiul omenirii.
Iar dacă cele înşirate până aici au fost destul de clar exprimate
şi obiectiv dovedite, urmează de la sine că civilizaţia şi cultura
sunt noţiuni atât de deosebite, încât întrebuinţarea unui termen
în locul celuilalt e un semn de inferioritate a dicţionarului unei
limbi şi deci a cugetării exprimate în acea limbă**.
Ar mai rămânea şi pentru cuvântul cult, ca şi pentru civilizat,
să ne întrebăm întrucât corespunde ideii mai sus determinate.
* Dacă deosebirea dintre cei doi termeni e ţinută în evidenţă, rezultă de la
sine nu numai o clasificare a ideilor, dar şi o disciplină mai riguroasă în metoda
--~-- cercetării şi în concluzii. Literatura română ne oferă două exemple semnificative:
Dacia înainte de romani a lui Gr. Tocilescu şi altă operă similară, tratând acelaşi
subiect: Dacia înainte de romani sub numele de Getica a lui V. Pârvan. Cei doi
harnici arheologi au înşirat în acele scrieri un material considerabil, dar operele
lor fac în mare parte impresia unor muzee, în care firul conducător nu se vede.
Pârvan lipeşte la un loc trei lucrări eterogene. Iar ceea ce e mai grav, e lipsa de
preciziune a unor noţiuni esenţiale şi tendinţa autorului de a trece din domeniul
arheologiei spre latura filosofiei, din care rezultă apoi concluzii suspecte pentru
specialişti. Faţă de afirmarea că "Dacia a ales încă de la 1000 a.Chr. lumea Apu-
sului"; că "romanizarea se anunţase antropogeografic încă de la 1000 a.Chr. când
cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic", un alt arheolog, mai
sobru, pune o mică, dar fatală întrebare: "este vreun popor care să fi fost romani-
zat, fără ca mai întâi să fi fost cucerit, organizat şi colonizat sistematic de ro-
mani?" (E. PANAITESCU, Protoistoria Daciei, Cluj, 1929, pp. 25, 26). Prin
urmare, înainte de o romanizare anunţată "înainte de romani" şi de afirmări atât
de categorice asupra civilizaţiei celtice "ca introducere spre romanism, trăită de
geţi efectiv, până în seratele cele mai adânci ale populaţiei, încă cu două secole
înainte de venirea primilor negustori romani", faţă de atâtea anticipări şi gene-
ralizări clătinate printr-o singură întrebare, munca ar fi avut un caracter mai
pozitiv dacă materialul ar fi fost înşirat în categorii precise, ale civilizaţiei şi cul-
turii lo-cale iar concluziile n-ar fi depăşit niciodată faptele. - Relevăm aceasta
nu ca o critică la adresa regretatului arheolog, ci spre folosul cercetătorilor tineri,
pentru~care răul e adeseori mai repede imitat decât binele.46
** In ce priveşte termenul de psihotehnică, recunoaştem că poate duce la
unele confuzii din cauza ramurei de cercetări recente, care ar merita mai degrabă
numele de psihometrie. · ·
,,
~red~m î?să c~ între~uinţarea lui devine din ce în ce mai judi-
ciOasa. Cand Zicem cmva om cult, ceea ce ne răsare în minte din
:apullocului sunt însuşirile sufleteşti. Despre grâu, în buna limbă
românească, se poate zice că e cultivat, nu cult. Iar când zicem
"cultura" grâului, în loc de cultivarea grâului, aceasta e o simplă
.lunecare de sens, provocată de neatentie ori de lipsa culturii omu-
l •47 , '
UL •
c
(

)
IV. RAPORTUL ÎNTRE CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
După ce am determinat înţelesul celor două noţiuni etnografice,
cultură şi civilizaţie, se ivesc atât din punct de vedere teoretic cât
şi practic, mai multe întrebări:
1. Există o corelaţie între cele două fenomene? Iar corelaţia
ajunge până la proporţionalitate sau nu?
2. Elementele civilizaţiei şi elementele culturii merg ele în
acelaşi tempo, ori unul se poate dezvolta mai mult decât altele, -
în felul copacilor care au ramuri numai într-o parte sau la care o
ramură întrece pe toate celelalte?
După câte ştim, problemele acestea n-au fost tratate sistematic
şi nici nu puteau fi, câtă vreme despărţirea dintre cele două serii
de fenomene nu fusese clar precizată. Ne vom mulţumi deci în
aceste pagini, menite a servi cu o simplă introducere la etnografie
şi ştiinţele înrudite, să relevăm numai faptele mai importante.
La întrebarea întâi, răspunsul e categoric: tehnica materială
sau civilizaţia şi tehnica spirituală sau cultura sunt nu se poate
mai intim legate. Amândouă se întâlnesc zilnic în linia mediană a
muncii*. Si e firesc să fie asa: viata însemnează miscare si activi-
tate, iar ~unea de toate zilele a~e continuu un aspect bilateral:
unul material, altul sufletesc, care se pot urmări chiar şi în munci·
ce par la prima vedere destul de vulgare. Un exemplu foarte sem-
nificativ e ceramica. Începutul a fost pur utilitar: o bucată de lut
modelată ca să poată păstra apa. (De bună seamă, ideea s-a năs
.cut pe încetul din deprinderea de a cârpi cu pământ moale cojile de
fructe şi scoicile pentru aducerea şi păstrarea apei.) De la o vreme
însă, omul a simţit nevoia de a încălzi apa şi de a fierbe unele ali-
mente altfel decât prin metoda zăpuşelei**. Atunci, lutul întărit pe
scoici, pe coji ori pe coşuleţe împletite din crengi, a dat femeii
. ideea de a modela oale numai din lut simplu. Astfel s-a născut oala
diformă, fără fund, apoi oala cu fund, capabilă să stea vertical,
fără să se răstoarne peste cărbuni. Dar chiar de la început a
apărut în olărie şi o latură artistică, nu numai ca un fenomen psi-
hic, ci ca o prelungire firească a tehnicei materiale. Şi anume: ur-
· · *Descrierea vieţii primitivilor oferă numeroase exemple doveditoare. Vezi de
pildă: SCHWEINFURTH, Au coeur de l'A{rique, I, p. 250.
** Punerea la un loc a poamelor, a rădăcinilor sau a cărnii, cu bolovani înfier-
bîntaţi la foc, după ce alimentele erau învelite în foi ori ţesături udate cu apă.
mele coajei de bostănel (cu dungi) ori ale scoicei (cu strii) sau ale
împletiturii coşuleţului de mlajă, odată întipărite în lut, ~u conti-
n.uat s~.fie reprodu~e mai întâi din spirit de imitare, apoi din con-
sideraţn magtce faţa de unealta care era, cum am văzut 0 adevă
rată ~,puter~"· ~bi~ n:ai t~rziu elementul material, cel m~gic şi cel
.estetic se. dis.o~mza, 1ar bp~:ul lăsat pe lut devine simplu motiv
ornamenhc Şl mcepe a fi stlhzat ca forme geometrice, florale ani-
male etc. Prin urmare, la o extremitate avem tehnica cu intentii
pur utilitare, la extremitatea cealaltă din vechea oală vede~
ie~i~d amfo:a, ~odelată din capul locului fără nici un gând de
u:llita~ c.ulmara spre .a se umple de fum şi funingine pe lângă
carbun~, CI de a fi un obiect destmat exclusiv contemplării estetice.
Acest smgur exemplu e suficient să arate orisicui că tehnica mate-
rială (ci;il~zaţi~) şi tehni~a sufletească (cult~ra) sunt legate prin-
tr-o suta ŞI o nne de fire, Iar tranziţia de la una spre cealaltă e de
multe ori atât de fină, încât devine imperceptibilă. Unitatea vietii
le cuprinde pe amândouă. '
~ Oricât ar fi îns~ de ~trânse legăturile dintre civilizaţie şi cultu-~."~.~·~
ra, despre proporţwnahtate nu poate fi vorba. Raportul dintre cele
d.ouă fen?mene po~t~ fi uneori în una şi aceeaşi persoană, în unul
ş~ acelaşi popoŢ, -~!Simetric până la caricatură. De pildă poate fi
cmeva foarte Civthzat, dar sărac în cultură, ori invers: o stare de .
civilizaţie modestă se poate asocia cu o foarte bogată cultură. De
exemplu, dacă cineva locuieşte o casă cu tot confortul modern se
îmbracă în chipul cel mai rafinat, se hrăneşte după cele mai 'sa-
vante reguli culinare şi călătoreşte cu mijloacele de locomotiune
cele mai perfecţionate, evident nimeni nu-i va tăgădui titlul de om
civilizat. Am relevat mai sus că uzul a permis această calificare
c?i~: pe.n~ru cei care n~-s în stare să producă ei înşişi înlesnirile
ctvthza_ţie.I: Un ne.gru d~n Sudan sau din Congo care a adoptat for- ,
mele VIeţn matenale dm oraşele Europei este mai civilizat decât
.un rural breton sau belgian. Iar lucrul e firesc, fiindcă chiar în
oraşele cele mai civilizate, cei care se folosesc de rezultatele tehni-,
cei perfecţionate nu le produc chiar ei, ci, în cele mai multe cazuri
le .î~prumută de-a gata de la alţii, - fără măcar să le înţeleagă: ,.
~Ih?an.e vorb~sc la tele.fon, ascultă la radio, fără să priceapă
mmic dm tehmca respectiVă; . ,
Aşadar, în loc de a compara civilizaţia şi cultura cu cele două.
laturi ale unui pod cu picioare egale şi pas cu pas echilibrate sau
cu lemnele paralele ale unei scări în care se înfig simetric o ;urnă
de fuşcei, ~r fi ~ult mai aproape de adevăr dacă le-am compara cu
ac€}e punţi de hane aruncatţ) de primitivi în curmezişul râurilor..

124 S. MEHEDINŢI
Ele înlesnesc trecerea de pe un mal pe altul, dar laturile, ca şi po-
deala lor, sunt compuse dintr-o încâlcire de viţe împletite, în al
căror amestec ochiul abia dacă mai distinge vreo apropiere de si-
metrie. În orice caz, negrul civilizat de care pomenim poate atinge
în latura aceasta materială chiar rafinarea, însă, ca dezvoltare su-
fletească poate fi o adevărată brută, aproape de nivelul bestiali-
tăţii: cerebralitate redusă, vocabular sărac, concepţie etică nulă,
iar simtirea estetică cu totul inferioară. Cine va putea numi cult
un astf~l de specimen omenesc48?
Iar ceea ce este adevărat pentru individ este adevărat şi pentru
grupele etnice. Cutare popor poate fi civilizat, dar nu tot atât de
cult. Sau invers: poate fi bine înzestrat în latura culturală, dar să
rac în ce priveşte tehnica vieţii materiale. Fenicienii de pildă ajun-
seseră la o civilizaţie în adevăr superioară. Industria ţesăturilor
de lux (purpura), tehnica navală, negoţul colonial şi alte îndemâ-
nări le-au asigurat lungă vreme un loc de cinste. Dar în ce priveşte
cultura, Grecia a eclipsat total Tirul, Sidonul şi Cartagena. Tot
aşa, pe faţada răsăriteană a lumii vechi, poporul chinez a ajuns de
multă vreme la o civilizaţie remarcabilă. Agricultura cu îngrăşă
minte şi irigaţie, industria porţelanului, a mătăsurilor, a romului,
zahărului etc., se iviseră cu mult înaintea industriei europene. Dar
---······~-~·de la o vreme, atât civilizaţia cât şi cultura Apusului au căpătat
un avânt necunoscut chinezilor. De aceea, polul civilizaţiei şi polul
culturii rar coincid. Un grad mare de civilizaţie poate atinge
orişicine dacă împrumută rezultatele muncii altora. O cultură
înaltă e însă un fenomen cu mult mai greu de realizat. Ea presu-
pune nu numai muncă bogată şi mare bogăţie de cugetare, dar şi o
-~·····~~ simţire fină, care se traduce printr-o atitudine etică şi estetică de
un nivel superior. De aceea, dacă e vorba nu numai de ştiinţă, ci
mai ales de latura etică a vieţii, de bună seamă polul culturii nu-l
vom afla azi, cum ar fi de aşteptat, în Europa, ci mai degrabă în
Japonia sau în patria lui Gandhi. Bushido*, codul de onoare al no-
bililor japonezi, cuprinde atâta delicateţe morală, încât pare ceva
aproape transcendent faţă de morala europeană. Iar indianul
Gandhi este o manifestare atât de singulară faţă de materialismul
şi egoismul european, încât ni se înfăţişează aproape ca una dintre
cele mai înalte incarnaţii ale frumuseţei morale, de la începutul
creştinismului şi până azi. Din contra, polul civilizaţiei nu putem
avea nici o îndoială că se află în Statele Unite.
* INAZO NITOBE, Le Bushido, l'âme du Japon, Paris, 1927. CARL MUN-
ZINGER, Japan und die Japaner, Stuttgart, 1904, p. 53.
E destul să pronunţăm cuvântul taylorism ori fordism spre a
~ti că indicele tehnicei americane întrece pe al celei e~ropene.
•Insă a_~t~ nu însemnează că Statele Unite au realizat şi primatul
culturu. In artă, filosofie şi ştiinţă suma este încă superioară din-
coace de Atlantic. Unii scriitori reamintesc chiar antiteza dintre
•fenicieni şi eleni, când fac o paralelă între yankei si Apusul
Europei. '
Aşadar, de o proporţionalitate între civilizaţie şi cultură nu
poate fi vorba.
Mai mult: nu e proporţionalitate nici măcar între elementele ( )
civilizaţi~i luate unele faţă de altele, precum nici între elementele
culturii. In ce priveşte civilizaţia, putem cita sumedenie de cazuri
unde lipsa de armonie este evidentă. Bakairii de exemplu nu
cunosc undiţa; dar pescuiesc cu arcul, stând în picioare pe luntre
aruncând în apă nişte fructe şi săgetând cu o mare îndemânare*:
Ca~hai.?ă.sunt ~u se_ poateAmai primitivi, dar tehnica circulaţiei pe
apa (yashrea ŞI mai ales motatul) e dezvoltată până la virtuozi-
tate. In loc să meargă pe jos, îndată ce dau de un râu mare se
aruncă în valuri şi plutesc, ţinând arcul pe piept şi vânatulla sub-
suoară, ca şi cum ar sta în pat**. Wedda umblă cu pieile goale,
dar au unelte de fier. Polinezienii nu ştiau (afară de maori) nici
măcar să găurească uneltele lor de piatră, dar în tehnica navi-
gaţiei ajunseseră până la construirea de hărţi cu coordonate·
egiptenii, ca haină rămăseseră jos de tot, abia purtau nişte sortu~
ri, iar în arhitectură se pricepeau să construiască temple urla~e·
romanii n-aveau pantaloni (îi împrurnutară de la gali si daci) în'să
~cea': cat~pulte .şi .alte maş~ni de ~ăzboi f?arte pute~ice. Negrii
dm padunle Mnce1 sunt mmunaţi fierarz, dar trăiesc în colibe
foarte primitive şi se hrănesc cu vânat şi roadele slabe ale unei cagriculturi de runcuri, pe când peruvenii şi mexicanii, pe malul
celălalt al Atlanticului, abia ajunseseră la unelte de bronz dar
a~e~u în~ă d~n vre~ea lui Columb agricultură cu irigaţie şi î~gră
şamn~te, ~ar 1? ar:_h1tectură construiau palate admirate de conquis-
tadon. ŞI chiar m Europa, la începutul secolului trecut casele
Prusiei erau încă acoperite cu paie şi trestie în proportie de 2/3
iar în ce priveşte hainele şi hrana, progresul ajunses~, ca si î~
ţările apusene, până la rafinare***. De un mers paralel şi sim~tric
între elementele civilizaţiei nu poate fi vorba la nici un popor şi în
* K VON STEINEN, Op. cit., p. 96.
** K. VON STEINEN, Op. cit., p. 370.
W. T. WINKLER, National- und Sozialbiologie, Leipzig, 1928, p. 55 ş. u.

)
126 S. MEHEDINŢI
nici o epocă. Un lucru e însă sigur: cu cât comunicaţiile devin mai
uşoare şi mai numeroase, cu atât civilizaţia se nivelează şi tinde
să înlăture tot mai mult discordanţele.
Tot aşa şi cu elementele culturii. Eskimoşii sunt încă în faza
cugetării magice, dar în latura estetică au ajuns la creaţii literare
remarcabile, iar în ce priveşte noţiunile morale sunt în unele
priviri superiori europenilor*. - Nepotrivirile culturale sunt aşa
de multe şi evidente, încât nici nu prea e nevoie să insistăm. Ştiin
ţa anticilor era abia în pruncie, iar arta lor atinsese adevărate
culmi.
Relevăm însă un singur lucru. Astfel de discordanţe se întâl-
nesc nu numai în viaţa unui popor sau în spaţiul unei epoce, ci
chiar în viaţa unuia şi aceluiaşi individ. O mare personalitate
poate fi foarte bogată în unele elemente de cultură şi extrem de
săracă în altele. Matematicianul care se joacă cu cele mai înalte
abstracţiuni, poate fi foarte sărac în latura estetică sau etică. Tot
aşa un pictor de mare valoare, un sculptor, un dramaturg, poate fi
cu totul insuficient ca ştiinţă ori ca fineţe morală. După cum sunt _
trepte şi "varietăţi de civilizaţie" (pastorală, agricolă, industrială
etc.), tot aşa sunt trepte şi variante de cultură, cu elemente combi-
nate în chipul cel mai neaşteptat, şi, uneori, fără nici un echilibru.
Aşadar, de un paralelism în dezvoltarea elementelor culturii
poate fi vorba tot aşa de puţin, cum poate fi vorba de echilibru sau
de simetrie între elementele civilizaţiei.
De unde urmează că atât calificativul civilizat cât şi cel de cult
sunt foarte relative, iar etnograful e dator în descrierile sale să fie
foarte circumspect în arătarea nivelului de dezvoltare, fie materi-
ală, fie sufletească. ·
*
Pentru a înlesni această muncă şi a lămuri şi mai bine raportul
între civilizaţie şi cultură, socotim să mai relevăm următoarele
.caractere deosebitoare:
,/ ..t~ ,-~
.· A. DEOSEBIREA DE ESENŢĂ. Cu toate că legătura între teh-
nica materială şi cea sufletească este atât de strânsă, cum am ară
tat .în paginile precedente, totuşi între civilizaţie şi cultură este
toată distanţa care desparte materia de fenomenul psihic. Civili-
zaţia e un rezumat al muncii pentru continuarea vieţii somati-
·..'* ICRASMUSSEN, Op. cit., pp. 20, 26, 37, 54, 85, 95, 165,206,220,310 ş. u.
''
:ili:
ce-vegetative; cultura este suma rezultatelor întregii evolutii su-
fleteşti. Şi una şi alta, sunt deopotrivă de caracteristice spr~ a în-
~ vedera şi măsura depărtarea omului de animalitate, dar ele stau
pe două planuri deosebite ale existenţei. Una e coordonata la care
raportăm dimensiunea telurică a vietii iar cealaltă constituie
coordonata pe care măsurăm dimensiu~e~ sufletească.
B. POSIBILITATEA DE ADAPTARE. Din deosebirea de esen-
ţă, rezultă o mare deosebire în felul cum amândouă fenomenele
pot_fi ~ânuite. ~ivilizaţia, fiind un fapt material, şi deci transpor-
tabll dmtr-o regmne în alta, rezultatele civilizaţiei (în primul rând
uneltele) pot fi uşor împrumutate de la un individ la altul si de la
un grup etnic la alte grupe etnice. Din contra, cultura e legată de
un proces sufletesc atât de intim (p. 115), încât cere să trăiesti via-
ţa neamului respectiv pentru a o purta asimilar. De aceea, ~ultura
este aproape intraductibilă, fiind o chestie de lungă incubatie (mai
ales în latura etică şi estetică). '
Şamanul, în calitatea lui nu numai de medic, dar şi de preot si
înţelept, adică de părinte al omului de stiintă actual a fost si 'e ~~~
peste tot înconjurat de mare mister. Knud R~smussen: desi trăise
de mic copil între eskimoşi şi vorbea limba lor si le cuno;tea obi-
ceiurile, abia cu mare greutate a putut aduna' notiuni c~va mai
complete despre gândirea religioasă a triburilor cer~etate de el. Si-
rul ceremoniilor de iniţiere este uimitor de mare, dacă pornim de
la şa~anii primitivilor până la vechile mistere din antichitate si
până la teosofia şi masonismul modern. Un rit nu se poate împn;_-
muta ca o haină. De asemenea, o dispoziţie etică, cu substratul ei
de gândiri şi simţiri ancestrale, nu poate fi transmisă iute ca ori-
ce obiect de schimb. Pentru cultură trebuie asimilare, nu' împru-
mut. Şi cum asimilarea nu e niciodată completă, "fără rest", pu-
tem zice că o cultură e ceva inalienabil. Ea poate servi ca ocazie de
fecundare pentru altă cultură, dar o completă transmutare însu-
fletul altora e cu neputinţă*. .
De aceea, put~m afirma că adevărata originalitate a unui popor
se poate afla mm mult în cultura decât în civilizaţia sa. Fur·ca de
tors nu are multe variante ca material şi formă. Dar împestritări
le furcilor carpatice, adică latura lor estetică, poate fi conside~·ată
ca un produs cultural în adevăr caracteristic.
Că civilizaţia se poate imita şi chiar împrumuta repede, iar cul-
tura nu, istoria ne oferă numeroase dovezi. Tehnica grecească în
* S. MEHEDINŢI, Către noua generaţie, 1928, p. 379.
. .

128 S. MEHEDINŢI
clădiri, îmbrăcăminte, mijloace de circulatie etc., a trecut iute de
la greci la romani. În latura artistică însă,' împrumutul n-a fost cu
putinţă decât într-o foarte mică măsură. În timpurile noastre, pro-
dusele civilizaţiei pot fi transportate până şi în gheţurile polare.
Luminarea cu electricitate presupune aceleaşi procedări şi de
aceea se poate face la fel în Paris, ca şi în Alaska sau în Ţara Fo-
cului. Pe când cultura e, cum am spus, cu totul greu de transmis.
Darwin ne citează un caz clasic. El a fost martorul unei adevărate
experienţe de aclimatare culturală. Un fuegian, Jemmy Button
(numit astfel fiindcă fusese cumpărat pe un preţ de un nasture),
după ce a trăit mulţi ani la Londra, s-a întors între ai săi. Sălbati
cul acesta, deşi făcea parte din gruparea etnografică "cea mai de-
gradată din lume", a putut să se ridice în ce priveşte civilizaţia
(haină, hrană etc.) la nivelul englezilor. Sufleteşte însă a rămas
sub treapta culturii mediului în care fusese transplantat*. Cu un
secol mai înainte, Cook făcuse o experienţă la fel cu tahitianul
O. Mai, care şi-a însuşit în timp de doi ani Iimlte din formele vieţii
europene, dar sufleteşte rămăsese tot ur. copil**49•
În rezumat: tehnica materială, privind forma extemă a vieţii,
se poate muta şi deci împrumuta de la un mediu geografic la altul;
cultura din contra, fiind legată de însăşi structura intimă a vieţii
sufleteşti, este partea cea mai personală a unui neam; de aceea nu
se poate niciodată asimila, prin urmare nu se poate imita, decât
'foarte imperfect. Începând cu limba care e ceva intraductibil şi
sfârşind cu arta care de asemenea este inalienabilă, cultura este
partea cu adevărat caracteristică pentru fiecare popor. Wundt gă
seşte că chiar felul de a filosofa are o componentă etnică***.
Din observările acestea asupra raportului dintre civilizaţie şi
cultură, rezultă o sumă de concluzii foarte importante în latura
pedagogiei practice. Dacă copiii reprezintă în orice popor fazele
mai vechi ale grupării etnice din care fac parte; şi dacă e nevoie de
o incubaţie lentă pentru ca produsele culturii ancestrale să fie
transmise, este vădit lucru că pedagogia nu poate fi tot atât de in-
temaţională ca algebra, ci are numaidecât şi o latură etnografică.
Imitarea metodelor de educaţie din alte ţări şi împrumutarea pro-
gramelor şi chiar a materialului didactic nu e o problemă uşoară.
Ci, înainte de a individualiza tratamentul educativ al copilului,
;* CH. DARWIN, Voyage d'un naturaliste, Paris, 1875, p. 246 ş.u.
** J. R. FORSTER, Reise um die Welt, Berlin, 1778, 1, p. 9 ş.u. (Vorrede).
*** W. WUNDT, Die Nationen und ihre Philosophie, Leipzig, 1917, p. 4; ED.
GOBLOT, Le systeme des sciences, Paris, 1922, p. 6.
trebuie să individualizăm în marginile necesităţii educaţia potri-
v~tă cu poporul căruia aparţine acel copil. După cum a fost un pro-
gres însemnat când Rousseau a descoperit pe copil în om, tot aşa
va fi cu vremea un real progres, când educatorul va descoperi po-
poru_l saz: naţiunea în copil. "La urzeala pedagogiei generale, scoa-
sti dm once manual, educatorul e dator să stie care este elementul
local (etnic) ce ar trebui adăugat. Pedago~e frunzărită din cărti
pot_ face mAulţi. O ~edago~e naţională n-o poate scrie şi n-o poate
aphca decat cel plm de fimţa poporului său şi încă cu condiţia să
fie ~1 însuşi o personalitate cu adevărat reprezentativă"*.
In ordinea aceasta de idei, pentru mai multă preciziune, e bine
deci să observăm că sunt două feluri de civilizaţie:
a) O r g a n i c ă, de câte ori omul scoate din mediul său fizic
toate armele de luptă pentru a-l domina, fără să atâme de pute-
rea altora. In acest caz, grupa etnică ajunge la ceea ce se numeste
autarkie, adică mulţumirea cu ale sale în cercul închis al orizontu-
lui geografic sau etnic. Eskimoşii, de pildă, reprezintă în mediul
polar suprema civilizaţie a zonei respective.
b) Ne organic ă,.de câte ori, părăsind echilibrul cu mediul
___regional, omul împrumută elemente de civilizaţie străină pe care
nu le poate mânui şi nici poseda când trebuinţa cere. (Eskimosii
care mor de frig îmbrăcaţi în haine moderne, ori au speriat cire~i
le de reni sălbatici prin zgomotul armelor de foc si au rămas fără
hrana regulată pe care le-o da săgeata, sunt într-~ fază de civiliza-
ţie neorganică, spre a nu zice de-a dreptul patologică.) O astfel de
pseudo-civilizaţie poate duce la pieire o semintie si chiar un popor
întreg5°. _ ' '
Tot aşa, sunt şi două feluri de cultură:
a) Organică, atunci când un popor sc:nate din sfera traditiei
etnice toate elementele progresului sufletesc, -Cât timp cult~ra
esk~~osului rămăsese organică, adică originală, ea reprezenta un
ech1hbru care a atras admiraţia unor mari observatori ai naturii,
ca Nansen -şi Amundsen. Mai ales latura morală era cu deosebire
vrednică de simpatie. (Nansen îi găseşte superiori europenilor.)
. b? N e o r g a ni c ă, atunci când primeşte în chip brusc idei
străme, care turbură vechiul echilibru, fără să-I poată înlocui cu
altul nou. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu poporul nostru în se-
colul al XIX-lea, când atingerea pripită cu o sumă de idei noi a pus
·*S. 'MEHEDINŢI, Altă creştere: şcoala muncii, ed. a IV-a, p. 261, ş.u.
(
(1

)
130 S. MEHEDINŢI
anarhia constiintei individuale în locul ordinei seculare a conştiin
tei etnice în'firipată pe încetul din tot trecutul neamului
51
.- Unii
pot suporta o astfel de criză numită l!~eu~o-cultur~, a.lţii. p~ier.
Dar nu numai în latura educatiei tmeretulm, CI ŞI m latura
politicii sociale s-au făcut şi se fac ~e~e ~ai pe~i~i!e ~eşe~i, tocm~i
din lipsa de cunoaştere a raportulUI dmtre CIVIhzaţte ŞI cultur~,
precum şi a esenţei lor. Cu cât ignorează cineva~ma~ U:':lt _deosebi:
riie dintre cele două serii de fenomene, cu atata Iniţiativele lm
practice sunt mai primejdioase. Încercările de a civi~iza şi mai a~es
de a culturaliza" un popor au dus la rezultate atat de false, Iar
uneo;i atât de dureroase52, încât anume reformatori, fără să ştie,
au jucat rolul unor adevăraţi duşmani ai propriului lor neam.
C. DEOSEBIREA DE DURATĂ. Ca tot ce este material, produ-
sele civilizatiei sunt supuse schimbărilor şi chiar nimicir}i. In an-
tropogeografre avem un capitol special asupra ruinelor. Incepân~
din India, Mesopotamia şi Egipet până în ~e::Ci.c, P.~ru, Y'-catan.ŞI
Insula Paştilor, găsim documente despre ctv1hzaţn considerabile
care au dispărut complet. N-au mai rămas decât puţine fragmente
de clădiri sau unelte, iar uneori numai grămezile de moloz, ca~e
dovedesc că acolo au trăit odinioară mari aglomerări de populaţie
cu o înaltă adaptare la mediu. Cât despre aşezările omeneşti mai
mărunte acelea au fost nenumărate, din paleolitic până azi, dar
urmele ;bia se cunosc, aşa că trebuie să le ghicim. De obicei ceea
ce a rezistat mai mult, afară de uneltele de piatră, e un produs fra-
gil al civilizaţiei ceramica. Hainele, I_ocu~nţele,,uneltele ?e lemn,
de os si chiar cele de metale s-au mtstmt pe mcetul dm cauza
umiditătii si altor agenti de descompunere. Din contra, aşchiile de
silex si ;esturile de olă;ie au rezistat mai bine când au fost acope-
rite .de o pătură de pământ scutită de infil~~aţia şi. circulaţia
apelox:-..E vrednic de all}}ntit că chia~ const:ucţu putermvce de gre-
sie în.timp de câteva secole sunt tocite pe mcetul, aşa ca s-ar sur-
. pa'dacă}m s-ar înlocui progresiv părţile măci~nate. Ast~ în ţ~~l~
umede. Jn cele uscate, vântul poate roade pe mcetul chmr clad1n
gigantice~- . . . . . . . .
Dincontra, cultura şi produsele culturale, su? form.a sc~1sulm ş!
a tiparului care le multiplică la infinit şi în tlmpunle dm urma
printr.:o sumă de mijloace de înregistrare şi reproducere.(gramofon
etc.)· au. o durată incomensurabil mai mare, aşa că ~evu: aproape
nemuritoare. Pe când urmele vieţii materiale a grec1lor ŞI a roma-
nilor au pierit aproape în întregime, cultura lor trăieşte în mare
parte, iar operele literare, ştiinţific~ şi a_rti?tice v:o~ ?- eţe~e. B~
uneori tocmai cultura a păstrat ŞI ammtlrea civ1hzaţ1ei. .Daca
n-am avea unele mozaicuri, reprezentând scena culesului, n-am
şti cum călcau strugurii locuitorii Greciei şi ai Italiei de acum
2000 de ani.
D. DEOSEBIREA DE EFECT SOCIAL. Mai ales e mare deose-
ltire între civilizaţie şi cultură în ce priveşte efectul lor asupra so-
cietătilor omenesti.
C~ea ce e car~cteristic pentru toate grupele etnice puţin civili-
zate e marea lor indiferenţă pentru timp: nici pentru mâncare,
nici pentru somn, ei n-au ceasuri hotărâte, ci se culcă de câte ori
le e somn şi mănâncă de câte ori le vine foamea*. Pentru primitiv,
timpul aproape nu există. Un negru cere pentru,o găină un preţ în
satulluj; iar dacă face cale de mai multe zile la bâlciul unde vin
mulţi cumpărători, el cere tot acelaşi preţ. Din contra, civilizatul,
pentru care "timpul e bani", ajunge robul ceasornicului, până în
cele mai mici fărâme de timp. Taylorismul pune la socoteală nu
numai minutele, dar şi secundele. Lucrătorul devine atât de an-
grenat în ritmul maşinilor, încât e aproape strivit de energia pute----~~
rilor pe care le-a dezlănţuit şi nu e alt chip să se apere decât
pândind ritmul mişcărilor lor clipă cu clipă. Numai cu preţul aces-
tei robii în faţa timpului s-a putut ajunge la fabricarea în masă.
Iar partea cea mai curioasă e că civilizaţia e tot aşa de absorbantă
pentru om şi în ce priveşte activitatea de consumator al produse-
lor sale. Un orăşan care duce o viaţă împinsă până la rafinare este
extrem de ocupat, începând cu tehnica igienei lui personale (băi,
gimnastică, manichiură etc.), cu îmbrăcămintea, mâncarea etc.
ek · '
Efectul cel mai grav al unei civilizaţii absorbante e însă altul:
ea duce la sterilitate şi deci la mbarte53. Este o axiomă care nu
mai are nevoie să fie dovedită: centrele urbane sunt un fel de
Moloch care consumă cu o accelerare vădită viaţa maselor pornite
spre civilîzare intensivă. Mediul de beton şi de asfalt ucide. O do-
vadă pipăită e scăderea naşterilor, care începe din oraş în orice
ţară şi trebuie să fie compensată prin emigraţia internă a rurali~
lor spre centrele urbane. Cum suge fitilul unei lămpi petrolul sau
olei1fl, aşa absoarbe oraşul. Trecerea populaţiei de la sat spre oraş
însemnează deci apropierea naţiei respective de cimitir54. Cum
Viaţa urbană duce la istovire, se vede în Statele Unite, care, îndată
ce au devenit polul tehnicei, încep să devină şi polul sterilităţii.
"Relaţiile social-biologice au devenit prea nenaturale, aşa că rege-
* R, ·AMUNDSEN, ·Die Nord-We1,1ţ Passage, Berlin, 1908, p. 245. FR. NAN-
SEN, Das Eskimoleben, Berlin, p. 74.

132 S. MEHEDINTI
nerarea omenească începe a lipsi... Fără imigrare poporul ameri-
can azi nu mai poate trăi"*.
E caracteristic:;_ că regiunile de intensă civilizaţie sunt peste tot
cele mai sterile. In Franţa departamentele cele mai bogate au cei
mai puţini copii**. Fiindcă sporul populaţiei nu atârnă de legea lui
Malthus. Nu este corect că populaţia creşte în progresie geometri-
că, iar mijloacele de hrană în progresie aritmetică. Din contra,
avuţia sporeşte mai repede decât populaţia***. Dar e ceva care
sporeşte în adevăr vertiginos, e apetitul social. De multă vreme
era cuno_?cut fenomenul pe care Dumont îl numeşte "capilaritate
socială"50
, adică tendinţa celor din stratele inferioare de a ocupa
trepte tot mai înalte în standardul vieţii. În timpurile din urmă,
înlesnirea de circulaţie şi alte ademeniri ale tehnicii moderne, care
aţâţă dorinţa de lux, a înteţit într-un chip nepilduit îngrămădirea
ruralilor spre oraşe, iar rezultatul a fost sacrificarea copiilor, pen-
tru a înlesni o viaţă cât mai rafinată celor maturi. Astfel elanul
vital e în scădere peste tot unde maşinismul şi în genere civilizaţia
sporeşte. După o lungă carieră în munca cu uneltele, care fusese
norocul speciei, omul supra-civilizat cade victimă pe de o parte a
maşinismului, care striveşte pe lucrător transformându-1 în auto-
-·~·~·~-~······-~m:at, pe de altă parte a rafinării, care stinge energia consumatoru-
lacom. Prschewalski povesteşte undeva în descrierea călătoriei
. sale din Tibet, că a întâlnit o varietate de oaie sălbatică (argali),
' ale cărei coarne sunt atât de mari şi grele, încât împiedică pe
bietul animal de a se mai hrăni. Ceea ce a fost odinioară unealta
vieţii, a devenit cu vremea podoabă, iar prin exagerare devine un
impediment care duce la stingerea speciei. Imaginea cu ierbivorul
din Tibet este destul de potrivită ca să exprime devierea produsă
· de civilizatie în ritmul vietii omenesti****.
. Din coU:tra, chiar împi~să până ia limita cea mai înaltă în toate
direcţiile (intelectuală, etică şi artistică), cultura însemnează o
culminare a clanului vital. Plăcerea de a produce bunuri culturale:
ştiinţă, opere de artă, organisme sociale cu summum de justiţie
.· · ~ W.F. WINKLER, National- und Sozialbiologie, Leipzig, 1928, pp. 115,
76, 105. S. MEFIEDINŢI, Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român,
Cluj, 1927, p. 9 ş.u.
· ,** G. RAGEOT, La natalite, ses lois economiques et psychologiques, Paris,
1918, p. 17.
*** FIERMANN MUCKERMANN, Kind und Volk, Freiberg, 1924, p. 4 ş.u.
MAX LAMBERT, Ou va l'Angleterre, Paris, 1929, p. 111. F. AUBURTIN, La
natalite, Paris, 1921, pp. 51, 52.
.. **** S. PASSARGE, Grundziige der gesetzmi:issigen Charakterentwickelung
der Volker, Berlin, 1925, p. 121 ş.a. , . ,
e:c; naşte în acelaşi. timp şi dorinţa de a perpetua acele ~unuri,
, lasandu-le ca moştemre la o neîntreruptă serie de urmaşi. In ipos-
tasul acesta de creatoare a culturii, fiinta omenească se dilată
până la dimensiunile eternităţii. Prin cult~ră, om~l se simte ca si
Prometeu, alături de zei. ' '
•. În rezumat: faţă de toate caracterele înşirate aci spre a lămuri
raportul dint:e civilizaţie şi cultură, credem deplin justificată afir-
marea de mm sus că cele două noţiuni exprimă fenomene din două
planuri deosebite ale existenţei. Şi dacă e adevărat că stiinta e o
limbă bine făcută"56
, e numaidecât necesar să tinem totdeau'na în
~videnţă ~eosebirea dintre cei doi termeni, iar precisa lor întrebu-
mţare va msemna un real progres pentru claritatea cugetării oa-
menilor de stiintă.
.Îr_: ~~ârşit, dup~ ce am arătat şi însemnătatea practică a deter-
mu:ar~l celor d~ua coordonate etnografice (îndeosebi pentru edu-
caţi~ t:r:ere~ulm), socotim că e bine venită o ultimă completare:
CIVIlizaţia este nu numai suma descoperirilor tehnice, prin
care omul se adaptează mediului fizic, dar si totalitatea înclinări
lororganice57 moştenite de la generaţiile tr~cute. Alături de arse-
nalul extern, trebuie să ţinem seamă în latura materială si de dis-
poziţiile interne, acumulate în vederea mânuirii acestui a~senal.
De ~sen:enea, cultura cuprinde nu numai suma creaţiunilor su-
fleteşti, prm care omul se pune în armonie cu mediul social si
supra-social (concepţia sa despre universul moral) dar si suma î~,
clinărilor subconştiente58 , care pot trece oricând p~agut'constiintci
spre a deveni ocazii de activitate*. ' '
. ~.ar ~ci a~unşi, pe?tru a l~muri cât mai complet raportul dintre
CIVIhzaţie ŞI cultura, trebme · s_ii amintim şi cuvintele puse ca
~.Faţă de această completare a înţelesului celor două noţiuni, care nu putea
ven.1 m _lucr~rea de faţă decât progresiv, după înşirarea faptelor care o motivează
re~m: w_răşt întrebarea: îr: ~e mă:"ur~ cuvintele actuale civilizaţie şi cultură ex~
pnma on nu destul de potnvtt noţmnde respective? ..
Ţinând seama de mărturisirea fllologilor că "nici o limbă nu ascultă de ratiu-
ne" (D~uzat), ~dică _evoluează î~preun? cu prefacerile psihologice ale popor~lui
respectiv, ne dam bme seama ca numat uzul va putea în cele din urmă să hotă
rască. Iar uzul, pentru cine este atent la întrebuinţarea cuvintelor, începe să se
deseneze_ de~tul de clar. U~ cunoscător al limbii române va înţelege fără nevoie
de dovezt, ca se poate vorbt de cultura lui Eminescu iar nu de cultura cartofilor
ci numai de cult!varea lor. Culti:'area este acţiunea ~uferită de plantă din parte~
plugarul~t, pe cand cultura unu1 o~ presupune tocmai participarea liberă a celui
ce se culhva el pe el, spre a devem cult60• E drept că un trunchi crescut strâmb
numai cu greu se poate îndrepta, iar spre maturitate lucrul e cu neputintă. Lim-
ba, din .~ericire, este mai_mlădioasă. Iar pentru limbile care îşi fixează ac~m înţe,
lesul ştnnţtfic al termemlor, e de un real interes să ţinem în evjdenţă unele deo-
(

)
)
134 S. MEHEDINŢI
motto în fruntea acestei lucrări: "În faza inconştientă şi semicon-
ştientă a evoluţiei, popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul cultu-
rii şi scad, apoi cad, prin excesul civilizaţiei"59
•
Din aceste cuvinte s-ar putea trage concluzia că între cele două
aspecte ale vieţii sunt nu numai deosebiri, ci chiar o contrarietate
care poate ajunge până la antiteză. Punctul acesta merită o lămu
rire specială.
Pentru aceasta, etnograful simte nevoia să privească global atât
civilizaţia cât şi cultura, urmărind empiric cele două coordonate
până la intersecţia lor. A
Unde a fost punctul de plecare? In munca cu uneltele. Din capul
locului, omul a făcut un pas alături de mersul evoluţiei celorlalte
specii. Cu acest pas, el a intrat într-o sferă artificială, care
l-a dus la cele mai mari succese, dar şi la cele mai mari aberaţii.
Culmea acestor aberaţii a fost diformarea propriului său corp. Pe
când toate celelalte vietăti sunt multumite cu făptura pe care le-a
dB:t-o naşterea, singur o~ul a protestat contra planului natural şi,
sebiri de sens nu numai pentru claritatea exprimării şi cugetării, dar şi pentru
perfecţionarea metodei cercetărilor. Un arheolog sau un preistoric care va p~ne
în rubrici bine fixate materialul de civilizaţie, deosebindu-1 de cel cultural, lŞl va
uşura, atât într-o direcţie cât şi în cealaltă, paralelizările de care atârnă dezlega-
rea multor probleme. Când ţestul s-a pus la rubrica civilizaţiei, iar oala cu câteva
linii· de ornament va fi aşezată în grupa manifestărilor artistice, împărţirea
· aceasta e ca despărţirea a două fire de legătură ce pornesc în direcţii deosebite,
lnlesnind compararea cu faptele sau ideile descoperite de alţii.
Cât priveşte fixarea înţelesului mai precis pe care l-am determinat mai sus,
socotim că uzul îl va impune de la sine. Sub ochii noştri am văzut cuvinte
evoluând până la dobândirea unui înţeles exact contrar celui pe care îl avea acum
câteva zeci de ani. În epoca lui Eminescu, ca.re e nu numai cel mai mare poet, dar
şi cel mai mare prozator al neamului românesc, cuvântul ideo~?g însemna o ~de
vărată batjocură pentru orice om cu destul respect pentru ştnnţelc exacte Şl de
filozofia întemeiată pe progresele secolului al XIX-lea. Ideologia avea un înţeles
tot aşa de peiorativ ca şi utopia: ea însemna desfrâu! cugetării, posibil numai la
cei străini de respectul adevărului ştiinţific. · · .
Sub influenta modei democratice, care a ridicat în pripă la conducere mulţ1
oameni străini de cultură, ideile au început a fi "cotate" ca valori indispensabile.
A crea o zestre de idei în jurul unei chestii, fie rumegate, fie nerumegate- era
o condiţie de succes social, ca şi o carte electorală, şi astfel cuvântul "id;;;ologie" ~
început'nu numai să circule, dar să aibă aceeaşi căutare ca şi votul umver~al Şl
alte înnoiripripite. Pentru a ilustra toată depărtarea de la sensul pe care 1-l da
Eminescu faţă de sensul actual, notăm ea document filologic următoarele rân-
duri citite în momentul când paginile acestea sunt date la tipar: "Nu ştiu cuvânt
mai 'răsunător, mai răspândit, în ceasul de faţă ca ideologia. O teroare sacră
înfioară inimile tinere şi sufletele cavalereşti când pronunţă acest c~vânt"
(Cuvântul, în 14.XI.l929). Adică ceea ce era ieri ruşinos, s-a transformat az1 pen-.
tru unii în teroare sacră!. .. Dar abia uzul va hotărî asupra acestor şovăiri păgu-
bitoare pentru dicţionarul unei limbi şi pentru progresul cugetării. · ·.....
îndată ce a născocit unelte, a început a se artificializa pe sine în-
suşi. Cea care a suferit mai mult a fost chiar pielea lui. După ce a
"uns-o cu noroi şi alte materii ca s-o apere de muşte, de frig, de ra-
zele soarelui, ori de alte neajunsuri, tot cu gând de apărare (pro-
babil în contra insectelor), a început a o curăţi cu ajutorul scoici-
•lor, a cojilor şi, de la o vreme, servindu-se de un pieptene de
lemn*. De la dungile lăsate de dinţii pieptenului; de la semnnele
făcute înadins pe copiii furaţi (şi crestaţi cum crestează ciobanii
urechea oilor), precum şi de la rănile făcute înadins ca pregătire
pentru vânat, a ieşit pe încetul obiceiul atât de răspândit al tatua-
jului. Descrierea lui umple întregi opere de etnografie. Ceea ce nu
bănuieşte însă nici pe departe omul modern, unde tatuajul a ră
mas doar ca un slab obicei la marinari, este suma de pregătiri şi
lungul şir de suferinţe pe care îl cere scrierea aceasta, care se în-
tinde uneori aproape pe toată pielea**. De la piele sluţirea a tre-
cut Ia dinţi. Obiceiul de a scoate dinţi sănătoşi şi de a-i pili,
dându-le alte forme, e alt izvor de suferinţă şi de primejduire a
sănătăţii. Exerciţiile cu modelarea părului, începând cu smulge-
rea, raderea sau frezarea şi pieptănarea lui sunt şi ele uneori des-
tul de neplăcute.·- Sunt negri care fac din părul lor încâlcit un
adevărat mijloc de tortură: îl ung cu un amestec de grăsime, bale-
gă şi ocră, transformându-1 într-o masă tare în care ei sculptează
fel de fel de figuri. Şi pentru ca această grozavă frizură să dureze
mai mult timp (câteva săptămâni), dorm bieţii oameni cu capul pe
o perina de lemn (scândura capului), neputându-se odihni decât
pe spate, fără să se întoarcă pe coaste.
Dar turtirea artificială a craniului, legat de mic în anume cala-
pod! Dar sluţirea urechilor, ca să atârne de ele nu numai cercei, ci
şi dopuri de lemn de dimensiuni grozave, cum e cazul la botocuzi!
Dar găurirea nasului şi a buzelor, ca să poarte inele late de fildeş
etc.! Dar piciorul bont al chinezoaicelor, care nici nu mai pot mer-
ge ca oamenii! Dar corsetul european! Dar castrarea şi postirile
voite! Putem afirma că nu e nici o vietate care să fi arătat fată de
corpul ei mai multă duşmănie, ca omul. · ,
Dacă pornim de la aberaţiile primitivilor şi sfârşim cu aberaţi
ile civilizaţilor: beţie de opium, cocaină, spirtoase etc., şi sterili~,
tatea voită care duce la ruină masa etnică a naţiunilor rafinate, e,
sigur că civilizaţia poate fi privită ca o sabie cu două tăişuri. De
fiecare progres tehnic s-a legat de obicei nu numai înlesnirea, dar
..*K. VON STEINEN, ·Op. cit., p. 181 ş.u. ~ ··
;* H. SCHURTZ, Urgeschichte der Kultur, Leipzig, 1900, pp. 388, 391, 396,:
. ş.a.;'L. FROBENIUS, Aus den Flegeljahren der Menschheit, 1901, p. 8 ş.a.

136 S. MEHEDINŢI
şi, primejduirea vieţii. Perfecţionarea armei a adus vânat m~i
abundent, dar de la o vreme a adus pieirea ori risipirea vânatulm,
cum s-a întâmplat de curând în tundra Canadei, unde armele de
foc au speriat renii şi au îngreuiat viaţa eskimoşilor.
·A urmări perfecţionarea armelor numai în epoca antică, însem:
nează a lega de tehnică o sumă de consecinţe soc_iale ~-e cea m~I
mare însemnătate. Războiul mai intens a adus robi, robn au modi-
ficat conditiunile muncii, munca a schimbat forma legislaţiei etc.
Întreba~ea e: duce în adevăr civilizaţia la cimitirul pe care îl
anuntă sterilitatea voită, decadenţa fiziologică a uvrierilor din uzi-
ne si ~ine ori alte semne de morbiditate modernă?
La într~barea aceasta un naturalist ar avea destule temeiuri să
răspundă si afirmativ. E destul să observăm că şi cu alte specii na-
tura a aju~s la impas, ca şi cu ierbivorul citat de Prsc~ewals~i, î~
piedicat la păscut de propriile lui coarne. Viaţa term~tel?~ ~I albi-
nelor e cu deosebire instructivă. Unele grupe de mdiVIZI sunt
aproape sacrificate, adică reduse la rolul de simplă unealtăvîn v~~
derea republicei. La albine, care trăiesc în matriarhat, barb~ţn
sunt osânditi în masă. Ieşiţi din ouă la fel cu cele care nasc albme
lucrătoare (dar nefecundate), bărbaţii sunt nişte milogi. Deşi mai
mari de corp, ei n-au nici o armă şi nici o energie. Numele de trân-
tor arată nulitatea lor socială. După roire (zborul nupţial) ei sunt
-inutilaţi, iar cei care scapă cu aripile ori picioarele nerupte şi vin
·. spre urdiniş sunt aruncaţi afară şi lăsaţi să_ moară de ~o::me, d~
.frig, ori să fie mâncaţi de duşmani. La te_rmiteve o_ specializare ŞI
mai înaintată. Pe lângă lucrătoare sunt ŞI lucraton. Dar organele
sexuale sunt atrofiate (aproape nu se mai cunosc) deoarece n-au
nici o însemnătate pentru republică. Trăind apoi la întuneric, n-au
nici ochi nici aripi, nici arme. Au ajuns simple unelte de muncă;
în.deosebi au rolul de a înghiţi celuloza lemnelor, a o digera şi a
hrăni pe ceilalţi locuitori ai moşoroiului, care nu-8 capabili nici să
mănânce singuri. Unii sunt războinici, cu nişte căngi (mandibule)
enorme înaintea gurii; alţii (regina şi termitele cu aripi), fiindcă n-a'?
în intestincle lor protozoarele care fac posibilă digerarea celulozei,
trebuie îndopaţi. Lucrătorii şi lucrătoarele au ajuns aşada_r să _re-
prezinte stomacul comun al republicii, după cum regele ŞI regm~
reprezintă organele sexuale, iar războinicii .-. arme~e de at~c ŞI
apărare. Toată termitiera este aşadar o ~sociaţie (ma~ degrB:ba un
singur organism) în care individul e sacnfic~t scopulm col_e~t~v. . .
Se naste deci întrebarea: nu cumva ŞI progresul CIVIlizaţiei
omenesti: bazate pe unelte din ce în ce mai speciale care cer şi lu-
crători' specializaţi, duce în aceeaşi direcţie? Ori poate şi mai rău:
la stingerea speciei prin sterilitate şi decadenţă fiziologică? •
Este sigur că şi până azi, începând cu sclavia răspândită şi
între primitivi, şi până la "poporul abisului" din Londra contempo-
fană, civilizaţia s-a arătat în multe priviri foarte primejdioasă*
pentru om. (Nansen şi Amundsen nu urează eskimoşilor nici o fe-
ricire mai mare decât să fie scutiţi de contactul cu civilizaţia euro-
peană.)
Dar nu e mai puţin adevărat că şi în latura culturii, după cum
am arătat mai sus, omul a intrat într-o sferă artificială, plină de
primejdii tot atât de mari ca şi cele aduse de progresul armelor şi
în genere al tehnicei materiale. Dar de aci nu rezultă că situaţia
aceasta de dezechilibru este eternă. Spre deosebire de animale,
unde specializarea e un fapt organic şi poate duce în impas nimi-
cind specia teratologică, omul are şi puterea de a reacţiona conşti
ent, îndată ce şi-a dat seama de direcţia mişcării în care se află cu-
prins. După ce individul omenesc (sclavul, eunucul, paria etc.) a
fost jertfit societăţii, omul caută azi să considere organismul social
nu ca un scop, ci ca un mijloc pentru perfecţionarea individului, în
armonie cu scopul social şi cu dezvoltarea personalităţii umane în
toate direcţiile utile ei şi societăţii. Prin urmare, după ce masele
umane au evoluat mii şi mii de ani inconştient, apoi sub influenţa
uneltei care perfecţiona munca şi a graiului care capitaliza rezul-
tatele experienţei sufleteşti, au luat acum cunoştinţă din ce în ce
mai mult de ceea ce este cu adevărat util şi ceea ce este primej-
dios. După ce ştiinţele exacte I-au făcut stăpân al puterilor naturii
şi 1-au adus la dibuirea legilor mişcării sociale, omul are putinţa
să evite erorile trecutului şi să realizeze din ce în ce mai mult
armonia între civilizatie si cultură.
Antinomia este aŞad~r numai aparentă. Se apropie vremea
când vom putea zice că popoarele se înalţă şi prin civilizaţie şi
prin cultură, evitând în amândouă direcţiile orice manifestare
patologică. Puterile psihice ale culturii au ajuns să domine azi şi
să coordopeze puterile tehnicei în aşa fel ca individul să nu mai fie
victimă. In loc de formula empirică şi neştiinţifică a 1ui Rousseau
(care nu cunoştea mai deloc viaţa primitivilor): îndărăt, spre na-
tură, adică spre sălbăticie, etnografia, etnologia şi sociologia pun
înainte un nou îndreptar: înainte, spre dezvoltarea cât mai armo-
nioasă a individului şi a societăţii, atât prin civilizaţie, cât şi prin
cultură: - E foarte semnificativ că fordismul nu e numai o for-
mulă nouă de civilizaţie, dar şi o formulă nouă de cultură. Pe când
sistemele de morală ieşeau până acuma din prisosul sufletului
* Dr.· AD. CUREAU, Les societes primitives de l'Afrique Equatoriale, Paris,
1912, p. 78 ş.u. ~
(

)
)
138 S. MEHEDINŢI
unor personalităţi închinate meditărilor abstracte, sub ochii noştri
vedem pentru întâia oară un reformator întemeindu-şi morala sa
pe adânca cunoaştere a tehnicei materiale. Cu Ford şi James, în
ţara prarrnatismului, începe un nou capitol în evoluţia societăţii
moderne 1.
Aşadar, din concepţia expusă mai sus şi rezemată pe documente
etnografice, rezultă nu numai consecinţe de ordin teoretic, ci şi
câteva de ordin practic.
Mai întâi, ni se pare că se poate încheia definitiv vechea dispută
al cărei izvor principal a fost J.-J. Rousseau. După teoria gene-
rosului ideolog, "omul ieşise bun din mâinile Creatorului", dar via-
ţa socială l-a pervertit ulterior. Prin urmare, din capul locului, ci-
vilizaţia şi cultura sunt stări patologice. "L'etat de reflexion est un
etat contre nature, et l'homme qui medite est un animal deprave."62
În clipa când a pus mâna pe cea dintâi unealtă şi a început a re-
. flecta, omul a)eşit din natură şi a intrat pe o cale nefirească ("con-
tre nature"). In clipa când a început a gândi, a început depravarea
("animal deprave"). Formula: îndărăt, spre natură, ar însemna
deci întoarcerea la faza anterioară muncii cu uneltele şi la somno-
lenţa instinctului, care dispensează de cugetare. Antiteza dintre
natură de o parte, şi omul civilizat ori cult, de altă parte, ar fi adi-
că un hiatus iremediabil, dacă nu suprimăm civilizaţia şi cultura,
întorcându-ne în sânul animalităţii, sau în "starea naturală", opu-
.să stării artificiale a omenirii de azi.
Din cele înşirate până aci, se vede însă lămurit că ceea ce
Rousseau înţelege prin starea primitivă este o pură iluzie. Aurora
umanităţii nu mai este accesibilă cercetării noastre, deoarece oa-
menii pe care Rousseau îi socotea "primitivi", adică cei rămaşi
până azi în stare de sălbăticie, supt în realitate foarte departe de
hotarul dintre om si animalitate. Intre cei mai civilizati americani
şi eskimoşi, distan'ţa e minimală faţă de enorma distanţă dintre
eskimoşi şi vechiul antropoid omenesc. Cu privire la starea primi-
tivă ·nu putem face decât ipoteze, iar a pune starea aceasta ca
ideal pentru viaţa omenească însemnează să îndrumăm omenirea
spre o situaţie imaginară. Disputa cu Rousseau a rămas azi dinco-
.·lo de preocupările ştiinţei exacte. Deşi e trecut printre filosofi, me-
toda sâ e de o calitate inferioară, iar "vocabularul său filosofic e
. atât de neprecis şi şovăitor, încât adeseori e greu să ştii ce a vrut
la urma urmei, să spună"*. Ca igienă cerebrală şi ca economie de
timp părerile lui Rousseau pot rămâne alături de atenţia etnogra-
filor, după cum ipotezele despre originea planetei ale lui Buffon şi
.~·PAUL SOUDAY, La societi des grands esprits, Paris, 1929, p. 213. , ,
altor autori mai vechi (cu reputaţie mai mult literară) au rămas
azi definitiv afară din cadrul preocupărilor geografiei e~acte.
" Totuşi, ca un rest al ideologiei confuze a polemistului din Gene-
va, stăruie încă eroarea înrudită că civilizatia si cultura ar fi stări
succesive, legate de anume evoluţie cu anu~e ~aractere patologice
CSpengler). Cele înşirate mai sus arată însă că civilizatia si cultura
nu ~unt stă~i ~;tccesive, ci simultane, adică sunt două,pla'nuri deo-
sebite ale vwţn omeneşti, - amândouă artificiale (întrucât se lea-
gă de munca cu uneltele şi de toate urmările sale) si amândouă
sup~apu.se atât naturii anorganice, cât şi celei pur bi~logice (plan-
te Şl ammale). Aşadar, ajungând la civilizatie si cultură omul a
căpătat în orţ:!anismul planetar caracterul u~ui ~pifenom~n, adică
poate fi cons1~erat 11:u numai ca o specie nouă, dar aproape ca un
nol_l ~osm?s. E:-:pres1a noosferă, care începe să circule între psiho-
l?g:t ŞI. s~cwlog:t, ca o analogie cu sferele geografice (atmo- hidro-
hto- ŞI bwsfer~), exprimă în chip vădit valoarea acestui epifeno-
mep, supraordmat celorlalte fenomene telurice.
In al doilea rând, concepţia mai sus expusă permite şi o lămuri
re destu~ d~ naturală a ideii de valoare pe care o implică în chip fi-
resc noţmmle de civilizaţie şi de cultură. Cine e cult? Si cine e ci-
vili~a~? La între?ările acestea suntem siliţi să dăm 'răspunsuri
mm ~Ircumstanţtate decât cum e uzul comun al vorbirii. În gen.
trebme să deosebim specii şi chiar varietăţi. De exemplu, cutare e
un mare erudit, adică e situat pe o treaptă de cinste între oamenii
de şti~nţă. Dar, din Pll:nct de vedere etice nul, ori chiar de-a drep-
tu~ mişel. Puterr: numi cult un astfel de specimen disparat? Sau să
luam cazul unui mare savant care ar fi în latura estetică a vietii
un adevărat troglodit. Se poate da atributul de cult unei astfel de
personalităţi deficitare? Ori să presupunem un specialist de mare
preţ în ramura lui de cercetări, dar care în latura fizică a traiului
e lipsit de orice măsură, ofensând igiena prin ingurgitare animali-
că.de hrană sau băutură şi prin totala lipsă de curăţenie etc. Este
ev1dent că unor astfel de exemplare nu le putem acorda titlul de
cult, iar uneori nici pe cel de civilizat. De asemenea nici un etno-
graf, istoric .şi sociolog cu destul simţ critic nu va c~mite vulgara
eroare de a Judeca gradul de civilizaţie ori de cultură a unui popor
după numărul a~fabeţilor,-:- un criteriu cu totul superficiaJ63. Din
contra, pentru cme analizează atent faptele, este evident că atât
~n l.a~ura civ~lizaţ~ei, cât şi în latura culturii, un popor, ca şi un
mdiv1d, reahzeaza,numai armonizări parţiale. Grupările etnice
s':nt ~ continuă devenire (in {ieri) şi prin urmare nicăieri şi la
mment nu poate fi vorba d(:) o_echilibrare definitivă, ci de un maxi-

140 S. MEHEDINŢI
mum de care ne putem apropia pe o singură cale: prin artă, religie
şi ad~miterea unei lumi transcenden.tale, luc:uri ce ies ~i~. lin~a
timpului şi realizează ceea ce numim valon eterne. C1vihzaţ1a
samănă deci cu operaţiile aritmetice care nu se rezolvă niciodată
fără rest. De aceea, nu poate fi vorba de civilizaţie deplină nicio-
dată si nicăieri. Latura stiintifică a culturii e de asemenea con-
damn~tă la imperfectiun'e: la' tot pasul întâlnim resturi, pe care
inteligenţa omenească nu le poate domina şi armoniza64
. Singură
arta si conceptul foarte fin al religiei (al cărei substrat e socoteala
cu et~rnitatea65 ) ne permit să realizăm în sufletul nostru unitatea
si echilibrul, adică o cultură deplină. Şi în privinţa aceasta, Nietz-
~che avea dreptate să pună atâta preţ pe "unitatea de stil artistic
în toate manifestările vitale ale unui popor", sau ale unui individ,
adăugăm noi. Căci numai în direcţia aceasta e posibil să realizăm
cea mai înaltă potenţă a vieţii. Numai prin artă, ca suprema eflo-
rescenţă a simţirii, şi prin concepţia religioasă, ca suprema limită
a speculaţiei, poate deveni cineva cult. Iar cât timp se opreşte pe
treapta culturii ştiinţifice unde toate rezultatele circulă cu valori
relative, uşor de împrumutat de la un popor la altul (după cum în
latura civilizaţiei uneltele circulă uşor de la o ţară la alta), po-
porul ca si individul e numai pe calea către cultură.
. . În 'rez~mat: cult ~u poate fi nimeni fără armonie, iar la armonie
deplină nu putem ajunge în domeniul totdeauna relativ al cercetă
rii stiintifice ori filosofice ci numai în atmosfera supra-temporală
a a~tei Şi a cugetării religioase, singurele care ating planurile eter-
nităţii. Glugile ciobanilor din Carpaţi au putrezit şi vor putrezi
necontenit, ca orice este document de civilizaţie; stânele se vor
surpa· stiinta empirică despre vaccinarea oilor se va perfecţiona
neînt;e~upt 'în şirul secolelor, dar latura artistică a culturii păsto
rilor (Miorita) va rămâne etern aceeaşi. De unde urmează că po-
porul cărui~ îi atribui o cultură trebuie să fie în realitate ceva vi~
si coordonat în directia vietii sale proprii, deoarece nu putem vorb1
de o cultură univers~lă, ac~eaşi pentru toată omenirea, cum visau
ideologii veacului al XVIII-lea, cu raţionalismul lor sarbăd66
şi
~trăin de realităţile etnografice, ci e vorba de atâtea culturi câte
medii etnice sunt. În acest sens, am putea zice că adevărata cultu-
ră este o totalitate individualizată până la limita ei de superlativă
armonie şi originalitate.
În sfârşit, din faptele puse înainte mai sus, rezultă şi o a treia
concluzie: Atât civilizaţia, cât şi cultura sunt în felul lor ca un ţe
. sut organic, adică nu pot primi nici un element străin decât pe cal.e
de asimilare. Din contra, orice amestec eterogen, poate provoca cn-
ze dureroase, care pot avea drept urmare chiar pieirea individului
sau a poporului respectiv: În cazurile acestea, avem ceea ce se nu-
"meşte pseudo-civilizaţie şi pseudo-cultură, adică nişte stări patolo-
gice cărora nu le putem afla altă vindecare decât eliminarea ele-
mentelor neasimilabile pe de o parte, pe de altă parte o vie activi-
tate de creaţie originală, singura care dă individului sau naţiunii
sentimentul de reală putere şi armonie, precum şi convingerea
unei misiuni proprii*. ·
Cine are sentimentul temeinic că lumea ar fi în pagubă dacă
n-ar exista poporul pe care şi el îl reprezintă (cât de smerită i-ar fi
activitatea), acela a găsit centrul de gravitate al existentei şi nu
mai poate rătăci ca un aerolit în sfera vietii altora. Unul c~ acela a
trecut prin panmixia ideilor si a sentime~telor la armonizarea lor·
cu alte cuvinte e cult. De la ~acografia scrisului fără unitate; de l~
cacofonia sunetelor nemuzicale si de la schimonoseala formelor
plastice după un tipic de împru~ut, a trecut la armonia proprie,
care împa.că deplin sufletul.
··. * Pentru cine s-a deprins cu o concepţie pozitivă despre viaţă, cazurile de
pse~do-civilizaţie şi ps~udo-cultură datorite introducerii unor unelte improprii
·(schimbarea costumulm etc.), sau adoptării unor idei nerumegate şi a unor forme
sociale nepotrivite (legi, instituţii etc.), capătă o mare însemnătate. Nu numai
viaţa materială, dar şi cea morală a unui popor poate fi grav atinsă pe calea
influel).ţelor externe... şi chiar printr-un împrumut inconştient. Vezi J. LOEB, La
conception mecanique de la vie, Paris/1912, pp. 82, 83.
(,
(

')
)
V. ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU
DESCRIEREA UNUI POPOR
Isprăvind cu determinarea celor două coordonate etnografice, ni
se impun în chip de concluzie următoarele constatări:
A. RAPORTAREA INTEGRALĂ LA CELE DOUĂ COORDO-
NATE. Când e vorba să descriem viaţa unui popor sau a unei se-
minţii, nu numai profanii, dar şi unii oameni de ştiinţă suferă de o
iluzie. Ei întrebuinţează expresiile civilizat şi cult ca nişte califica-
tive onorifice. Numai grupările omeneşti ajunse pe o treaptă mai
înaltă a tehnicei materiale li se par civilizate; şi numai societăţile
ori clasele sociale ajunse la o mare producţie ştiinţifică, literară ori
artistică li se par vrednice de a fi admise în sfera culturii.
Pentru etnograf şi etnolog perspectiva este cu totul alta. Toa~e
grupările omeneşti- chiar cele mai primitive- sunt în poses1~~
unui fond oarecare de civilizatie si de cultură. Despre pygmeu
africani se crede de obicei că su'nt ~n fel de caricatură omenească,
niste oameni-maimute care duc o viată cu totul animalică. Adevă-
' ruÎ e că, în unele priviri, aceşti copii ~i pădurilor virgine au atins
· un grad de civilizaţie în adevăr remarcabilă. Arcul lor este cel mai
: perfecţionat din toată Africa, iar săgeata e de o fineţe de construc-
tie în adevăr vrednică de admirat. Direcţia săgeţii este asigurată
~u radial sau tangenţial, ci printr-o despicătură diametrală. Şi
fiindcă anexa aceasta nu e o pană de pasăre, ci o bucată de frunză
(ceea ce dovedeşte adâncul arhaism al acestei arme), "fixarea
aceasta diametrală, în raport cu subţirimea mânerului este singu-
ra· solutie posibilă"*. Iar alături de arcul pygmeilor, săgeata cea
mai pe;fectionată este a boşimanilor, deşi sunt consideraţi ca cei
mai de pe ~rmă dintre oameni. Aceşti "copii nenorociţi ai clip_ei ~:
fată" care mănâncă orisice si beau orisice" - atât sunt de hps1h
. -:-:, care n:~u nici un adăpo~t, ci popos,esc unde se întâmplă, sub
ce~ dintâi tufă, întocmai ca orişice sălbăticiune; care n-au nici o
provizie pentru ziua de mâine, ci trăiesc în adevăr "de la mână
până la gură", au totuşi o săgeată înveninată, prin veninul adunat
cu mare primejdie din gura şerpilor. Apoi săgeata aceasta, departe
de a· fi uniformă, e construită în mai multe feluri şi cu mare inge-
niozitate, după mărimea şi soiul vânatului. Etnografuţ care a scris
(.,,· *'K. WEULE, Die Urgesellschaft und ihre Lebensfiirsorge, Leipzig, 1912, p. 27.
1
o monografie despre săgeţile africane, mărturiseşte că săgeata bo-
şimană este "cea mai înaltă formă din punct de vedere tehnic"*.
" Faptele acestea, care ar putea să fie sprijinite cu multe altele
tot atât de demonstrative, dovedesc orişicui că nu' există grupare
omenească lipsită de un grad oarecare de civilizatie. Considerând
evoluţia întregii omeniri, nici cea mai umilită ho~rdă a sălbatici
for actuali mi mai poate fi aşezată pe coordonata tehnică aproape
de ~ero. Din contra, toate societăţile omeneşti, până la cele mai
rudimentare, ca zestre şi organizare, toate dovedesc o civilizaţie
care le ridică deasupra animalităţii la o depărtare de mai multe
trepte, adică de milioane de ani. Iar cei care se minunează de ma-
rea civilizaţie americană din momentul de faţă, să nu uite că au în
faţă nişte valori foarte relative. Eskimosul din Groenlanda cu îm-
brăcămintea sa ideal de adecvată zăpezilor, cu iglul şi kaia~ul său,
reprezintă cea mai înaltă treaptă de civilizatie polară desi aceas-
tă_ ~i':ilizaţie se razem~ pe unelte de acelaşi ~aterial ~a şi' al pale-
ohbcllor. Ca adaptare mgenioasă la mediu, şi deci ca progresiune
în seria umană, eskimoşii întrec nu numai pe unii rurali din Ame-
rica şi Europa, dar şi pe unii orăşeni din mari centre urbane, cum
e Londra. După mărturia unui călător de mare experientă practi-
că, Inuit din Alaska trăiesc cu mult mai bine si stau cu ~ult mai
sus decât East-London**. Inuit reprezintă aşadar în nordul conti-
ne~tului american un fel de optimum al civilizaţiei, după cum în
regmnea temperată a marei industrii acel optimum e reprezentat
de oameni de categoria lui Ford şi a fordismului.
De asemenea, nu există grupare omenească lipsită de cultură.
Chiar pe treptele cele mai de jos ale omenirii actuale, sufletul
omenesc este ca o grădină cu multe răsaduri, unele abia răsărite,
altele crescute, iar altele chiar înflorite. Călătorii care descriu pe
aşa-numiţii primitivi (ar trebui -să zicem totdeauna sălbatici67,
căci "primitivii" nu mai există de mult) obisnuiesc să afirme că au
în faţă cele mai de jos exemplare ale s'peci~i umane. Pentru Gus-
tav Fritsch, mai jos decât toti stau bosimanii. Un naturalist atât
de imparţial şi atent cum a 'rost Darn:in, după ce s~a oprit câtva
timp la strâmtoraţii fuegieni, îi considera pe aceştia ca ultima
treaptă, vecină cu animalitatea. Alţii consideră ·pe australieni ca
cei mai dez~oşteniţi dintre locuitorii planetei; în fine, alţii pun pe
Wedda sub picioarele tuturor. Oricare ar fi însă clasificarea cea
mai aproape de adevăr, un lucru e sigur: chiar la cei mai primitivi.
* K WEULE, Op. cit., p. 29 şi Der afrikanische Pfeil, Leipzig, 1899.'
** Vezi ancheta scriitorului american Jack London asupra vietii săracilor din
Londra. Le peuple de l'abîme, cu tot titlul său literar, cuprinde în.realitate o cer-
cetare demografică şi socială dintre cele mai sugestive.

144 S. MEHEDINŢI
dintre sălbatici găsim nu numai câteva scântei, dar manifestări de
cultură pe care cel neprevenit nici n-o bănuieşte la prima vedere.
Observatorii atenţi ne-au adus acum mărturii de cel mai mare
preţ asupra sufletului sălbaticilor. Nansen a relevat cultura mora-
lă a eskimoşilor în termeni care nu mai pot fi uitaţi: Ce poate fi
mai caracteristic decât înlocuirea duelului cu arme ucigaşe, prin
lupta publică sub forma unei întreceri satirice între cei doi adver-
sari*? Arma spiritului, considerată ca criteriu de superioritate în
mijlocul triburilor îmbrăcate cu piei! Şi e vrednic de relevat că
zestrea culturală a eskimoşilor ne pare şi mai abundentă şi de o
calitate mult mai aleasă când trecem de la descrierea lui Nansen
sau Amundscn la opera unui etnograf, care, cunoscând de mic lim-
ba şi felul de viaţă al eskimoşilor, ne-a deschis perspective foarte
interesante asupra bogăţiei lor sufleteşti**. Tot aşa polinezienii au
câştigat în faţa noastră alt aspect decât acela pe care ni-l descrise-
seră călătorii din epoca lui Laperouse, Cook, Forster etc. Un con-
temporan care a trăit între ei şi le-a deprins limba, ni-i prezintă pe
un plan de intelectualitate apropiat în unele priviri de al contem-
poranilor lui Homer***. Aşadar, arborele culturii omeneşti este
atât de bogat în ramuri şi în fructe, încât cei care cred că europea-
nul este coroana creaţiunii rămân uimiţi îndată ce privesc mai de
aproape fiecare ramură în parte68•
Prin urmare, odată pentru totdeauna rămâne stabilit că, de
orice grupare omenească ar fi vorba fie chiar o hoardă minus-
culă omul de ştiinţă trebuie să o raporteze nu numai la coordo-
nata civilizaţiei, ci şi la a culturii. Iar atitudine~ aceasta trebuie
să o păstrăm şi faţă de toate fazele omenirii. Intreaga viaţă a
speciei noastre trebuie să căutăm a o măsura sub ambele aspecte.
Civilizatia si cultura nu sunt numai expresii laudative, ci categorii
care îm'brăbsează toată viaţa tuturor membrelor omenirii. (De
aceea un ti't;l'u ca Die Kultur der Kulturlosen69 e un simplu joc de
cuvinte.) De asemenea, felul cum concepe Spengler cele două
aspecte, ca ceva succesiv, ni se pare neadmisibil. "Civilizaţiile sunt
stările cele mai extreme şi mai artificiale de care e capabil un soi
mai ales de oameni. Ele sunt un sfârşit; ...urmează vieţii ca moar-
tea, evoluţiei ca imobilitatea, satului şi copilăriei sufleteşti (cum o
arată arta dorică şi gotică) ca îmbătrânirea sufletului şi oraşul de
piatră ori împietritor. Civilizaţiile sunt un sfârşit irevocabil, dar
* FR. NANSEN, Das Eskimoleben, Berlin (fără an), pp. 87 ş.u., 132 ş.u., 147.
** K. RASMUSSEN, Op. cit., pp. 20, 26, 37, 54, 85, 95, 165, 206, 220, 310
ş.U.:*~~ E. RECHE, Tangaloa. Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier,
Munchen, 1926, p. 77 ş.u.
ele au fost totdeauna atinse cu cea mai intimă necesitate". Pentru
înt~ia oară, afirmă autorul, aceste două cuvinte, care până' acuma
' designa~ o ~eclară deos~birc de natură etică, au fost concepute în
sen~ pe~l~~tc, ?a expresn pe~tru o succesiune stringentă şi nece-
sara. Cwlbzaţw este soarta znevitabilă a unei culturi". Pe scurt·
• cultura e viaţă, civilizaţia e moarte. Cât timp "se realizează cev~
sufletesc, adică o idee e transpusă într-o figură istorică vie" atâta
vreme se poate vorbi de viaţă şi de cultură; îndată ce înc~tează
acea~ta, •;în civilizaţiile ?ătrâne, chiar cea mai demonstrativă apa-
renţa ~e Idee e.st~~•.~u~ai o m~sc~ pentru simple chestii de prepon- (
derenţa zoolog.tca ··. Dm cele mşirate aci se vede că cei doi termeni
a_u la .Spengler. un înţeles neadmisibil, căci despică în chip artifi-
Cial vwţa, ca ŞI cum latura materială si cea sufletească n-ar fi si-
multane şi inseparabile. ·
B.; RAI;'Oi!-TAREA TREBUIE SĂ FIE ANALITICĂ. Fiindcă cele
doua noţmm coordonate au un cuprins atât de complex e necesar
să-l exp~ir:?-ăm cu des.tulă amănunţime spre a fi înţele;. În figura
schematica de la pagma 87 am indicat numai punctele esentiale
pe~tr~ a nu co:nplicav tablo~L. Pentru c.iviliz.aţie, de exempl~, ni
s-a parut. suficien_t sa ~rn~~nm numai tr~I categorii de fapte:
h;ana,___ hazna_ C.locumţa) ?I mlJlo_acele de circulaţie. Se înţelege de la
-·-.sme c~ rubncile. pot fi mmulţite. Cine vrea să descrie civilizatia
hranei, .va t:ebm_ să ~rmărească atât soiurile de nutrire (veget~lă
sau amT?ala), cat ŞI uneltele care ajută la procurarea hranei:
arme~e ŞI sculele necesare păstorului şi plugarului. Întrebarea e:
treb~IC. oare să urn:-ă.rim pentru fiecare popor (şi chiar pentru 0
semmţie) toate rubnclle până la cele mai mărunte?
Ştii~ţa are nevoie de sistematizare, fiind ea însăşi un sistem de
cunoş~mţe. Dar repetarea unui tipic în descriere poate duce la mo-
notome. De aceea, sub influenţa curentelor moderne care cer
peste tot expresivitate şi dinamism, unii oameni de stiintă se
r~sc de. urmărirea pas cu pas a tuturor articulaţiilo~ un~i orga-
msm, CI preferă metoda impresionistă, adică relevarea trăsături
la_: c~lor mai p~te~nic:. ~nde bă.rbia e mai mare, vor să înceapă cu
bar~na....socotim msa ca arta ŞI ştiinţa sunt lucruri cu totul deo-
sebite. Dm punc~ul de. vedere al pedagogiei, care eşi o artă, poate
fi foarte sugestiv să începi descrierea fiecărui popor dintr-un
pu~ct de :.ed:re mere~ nou; dar ?in punctul de vedere al etnogra-
fim, ca ştnnţa mereu m constrmre, este neasemănat mai util să
urmăreşti totdeauna toate articulaţiile materialului etnografic,
* OSWALD SPENGLER, Der Untergang des Abendlandes, Munchen, 1924,
vol. I, pp. 41 ş.u., 74 ş.u.; vol. II, p. 59 ş.u. . . . . .· ·
(

)
)
146 S. MEHEDINŢI
până la cele mai mici categorii. Iar interesul poate fi înviorat
destul prin punerea într-o lumină mai vie a caracterelor dominan-
te, cum cere de altfel şi interesul pur ştiinţific. De exemplu, dacă e
vorba de poporul arab70, va trebui să subliniem în latura civiliza-
ţiei caracterul pastoral, iar în latura culturii pe cel religios. Astfel,
cu privire la hrană, arabul se bizuie mai întâi de toate pe hrana
animală (cămilă, oaie, capră) şi pe o mare sobrietate, cum e şi
firesc pentru o ţară pustie şi caldă. De sete, poate răbda până la
cinci zile (o adaptare a omului, paralelă cu a cămilei). Din partea
hranei vegetale, e caracteristic faptul că nu cunosc decât un fel de
turte' de mei, prăjite foarte sumar pe cărbuni sau acoperite cu
cenuşă (azimă). În fine, ca unelte în legătură cu hrana, locuitorul
pustiei arabice nu posedă mai nimic. Chiar laptele, amestecat cu
azimă, îl mănâncă fără lingură, slujindu-se de mâna dreaptă.
Dacă mai numărăm şi mana, culeasă de pe frunzele unor copaci
mărăcinoşi, şi lăcustele (uscate ori prăjite), precum şi marea obiş
nuinţă cu postirea, am înşirat aproape tot ce este esenţial pentru
hrana acestui popor, care se bizuie mai mult pe lapte decât pe car-
ne şi legume.
Cu privire la a doua categorie: haina (locuinţa), e destul să re-
levăm că, după cum eskimosul se încalţă cu 5 rânduri de cizme
(= ciorapi de piele nerasă), arabul pune pe cap 10-15 învelitori
care, la un loc, formează o complicată apărare de razele soarelui.
Iar corpul e îmbrăcat cu haine largi, să-l apere de soare, dar să în-
• lesnească şi aerisirea. Chimirul îi serveşte noaptea drept aşternut;
postavul de pe umăr (abba) ţine loc de plapumă. Apoi, unsoarea
întinsă pe piele e un fel de ultim supliment de îmbrăcăminte. Dacă
mai amintim şi cortul, am relevat pentru civ'ilizaţia pastorală a
arabilor trăsăturile cele mai caracteristice pentru hrană şi locuin-
ţă. Înfine, cu privire la mijloacele de circulaţie e suficient să amin-
tim caravana de cămile sau calul pentru călărie. - Terminologia
privitoare la cal e mai bogată decât în orice altă limbă a pământu
lui.. ." : ,
,Trecând în sfârşit spre latura culturii, caracterul ei pregnant
rel,igio,s_ şi etic e prea cunoscut ca să mai fie nevoie de insistat (Co-
ranul). Ideea religioasă s-a impus cu o neobişnuită putere orga-
nizării sociale; s-a reflectat în ştiinţă (astrologia), în artă şi în toa-
te manifestările vietii.
f Aceasta e în linii,generale schema descrierii poporului arab, aşa
cţtm o găsim la un etnograf care 1-a cunoscut de aproape înainte de
a fi venit în contact mai strâns cu civilizaţia europeană*.
*CARSTENNIEBUHR, Beschreibung von Araben, aus eigenen Beobachtungen ·
Dacă am putea ajunge să stabilim pentru fiecare popor un fel
, de diagramă a descrierii, subliniind după însemnătatea compara~
tivă fiecare caracter al civilizaţiei şi al culturii de care e vorba, et~
nografia ar câştiga considerabil ca ştiinţă descriptivă. Am ajunge
să deosebim nu numai trepte de civilizaţie şi progres, dar şi tipuri
• etnografice, ca să nu zicem specii. Iar pentru aceasta, procedarea
analitică, urmărind pas cu pas toate rubricile materialului des-
criptiv, este numaidecât indicată. Lucrul e cu atâta mai necesar
pentru progresul ştiinţei exacte, cu cât filosofia bergsoniană, prin
influenţa sa mărturisită sau nemărturisită asupra istoricilor,
etnografilor şi chiar a geografilor, ameninţă să devieze cercetarea
sistematică spre latura unei "intuiţii" la fel cu a artistului. Oswald
Spengler, de exemplu, crede că istoria omenirii poate fi tratată
după intuiţia poetică a lui Goethe ca singurul mijloc de cercetare*.
Tabloul general al descrierii ar fi deci cam în acest gen:
Arta
(Lirism- Basm,
Arhitectură geometrică)
Ştiinţa
(Astrologie; Alchimie,
Matematică)
Religia
(Monoteism)
Civilizatie
Haina (locuinta) Circulatia. .>-3 td (1 (1 (1
~ ;::: o px s:o
&d ~ ţ;~
§ ~ ~-~
p,.::l
ro ?:'
N p,.'
< "1
8-o
s-srt-(l)
S:O< Q..
s:o~., ,,
(')
e:..
und im Lande selbst gesammelten Nachrichten, Kopenhagen, 1772, pp. 161, 380,
145, 169, 110, 62, 64; 65, 131, 59, 61, 54, 113, 117, 122-129, 107 83 84 92 116
etc... · . · · , ' ' ' '
* O.SPENGLER, Op. cit., voU, p. 33. ·"

148 S. MEHEDINŢI
Afirmarea că nu mai există alt mijloc (es gibt keine andere) şi rele-
varea faptului că Goethe ura matematicile, nu e de bun augUr pen-
tru cei care doresc progresul ştiinţelor exacte. După cum geografia
aşa-zisă "estetică", în cazul cel mai favorabil, nu poate căpăta o
reală valoare decât întemeiată pe substratul unei cunoaşteri adânci
(analitice şi cantitative) a fenomenelor telurice, tot aşa etnografia,
etnologia, istoria şi sociologia nu vor putea birui numai cu "intu-
iţia" lor cernerea şi rânduirea enormului material descriptiv care
se adună. Unul dintre cei mai noi metodologi ai geografiei, parti-
zan al dinamismului în descriere*, relevă cu drept cuvânt că a
descrie e mult mai greu decât a explica. Şi se pronunţă hotărât
pentru descrierea care învie peisajul, punând în primul plan ceea
ce e viu şi actual. Pentru a ajunge însă la această măiestrie, nu e
altă cale decât cunoaşterea sistematică întemeiată pe o analiză
capabilă nu numai de a diseca elementele unui organism, dar şi de
a explica funcţionarea lui. Abia când munca aceasta e împlinită
poate veni o descriere dinamică cu adevărat interesantă. Talentul
nu poate suplini ştiinţa, ci-i poate da numai un relief mai puternic.
Prin urmare, în orice ştiinţă trebuie urmărite metodic anume cate-
gorii, adică linii de orientare, înainte de a spera să ajungi prin
"intuiţie" la formularea rezultatelor într-un ansamblu caracteristic.
Dorinţa lui Spengler, a lui K. Lamprecht**, Kurt Breysig*** şi
altor istorici de a găsi fiecare în felul său perioade naturale ori
' trepte în dezvoltarea omenirii şi a stabili unele paralelisme, con-
duşi de anume forme ale vieţii, este foarte legitimă. Etnografii ur-
măresc aceste încercări cu cel mai viu interes. Dar o stiintă com-
plexă (cum sunt cele istorice) nu poate ajunge la form~lar~a unor
legi până nu va împrumuta adevărurile găsite în alte ştiinţe, unde
fenomenele respective au fost studiate dintr-un punct mai general.
Istoria omenirii nu va putea niciodată să facă abstracţie de antro-
pologie, antropogeografie, etnografie, etnologie şi sociologie. Prin
urmare, conceptele de civilizaţie şi cultură, având coloratură etno-
grafică, e natural să fie întrebuinţate în sensul lor cel mai general,
cum s-a desprins din adunarea materialului etnografic si etnolo-
•gic. După cum biogeograful, când vorbeşte de formaţiile v~getale şi
.,animale, nu poate răsturna înţelesul termenilor împrumutaţi din
botanică şi zoologie, de asemenea, istoricul, când vrea să descrie
,q'X * HANS SPETHMANN, Dynamische Liinderkunde, Breslau, 1928, p. 37.
)n ** K. LAMPRECHT, Einfiihrung in das historische Denken, Leipzig, 1912.
. ·*** K BREYSIG, Der Stufenbau und die Gesetze der Weltgeschichte, Stuttgart,
1927, ed. a II-a.
'
popoarele, adică formaţiile etnice, nu poate să mutileze ori să
devieze înţelesul conceptelor etnografice*.
C. RAPORTAREA TREBUIE SĂ FIE CANTITATNĂ. Pentru
ca să ajungem a stabili tipuri etnografice de oarecare generalitate,
• caracterizarea ar trebui să fie, pe cât e posibil, cantitativă. De
exemplu, nu-i destul să afirmăm că o populaţie face parte dintre
vânători mari sau vânători mici. Trebuie să lăsăm să vorbească
indicele numeric al uneltelor de vânătoare, ca o unitate de măsură (
precisă. Când vorbim de simţul muzical al negrilor** ori de al '
indigenilor din arhipelagul Hawaii***, punctul de plecare trebuie
să fie numărul şi felul instrumentelor muzicale, precum şi alte.
fapte bine măsurate, care să ne poată da o idee exactă despre
treapta relativă a acestui criteriu de cultură. Când afli că limba
canacilor are numai 32 de cuvinte, variind însă înţelesul lor după
modulaţie şi poziţia verbelor în frază, iar muzica lor e de o ,;esenţă
superioară", te gândesti fără de voie la o mare finete de auz si la
un fel de compe~saiie între sărăcia vocabularuÎui şi bogăţia
simyului muzicaL In orice caz, un fapt ca acesta, numeric precjzat,
devme un caracter etnografic vrednic de relevat. Sau, ca să luăm
un exemplu mai apropiat, când afirmăm că cutare popor e nomad,
cu asta n-am spus mult. Nomadismul e încă o noţiune generică. ~·"
Pentru ca descrierea să fie în adevăr precisă, ar trebui de la gen
să trecem la specie ş~ varietate, determinându-le prin anume ca-
ractere bine definite. In starea de azi, unii confundă încă nomadis-
mul cu transhumanţa. Ar. trebui deci analiza cantitativă: Ce
dimensiuni trebuie să aibă pendularea turmelor, pentru ca să se
poată vorbi de nomadism? Ce fe_l de animale, ce fel de organizare a
păstorilor si ce modalităti de miscare caracterizează nomadismul? (
Aceasta' presupune în'să un ~ad de dezvoltare pe care etnogr~
fia nu l-a atins încă. Ar trebui să avem diagrame etnografice rezu-
mative. După cum izotermele anuale ori lunare rezumă sumedenii
de observări culese într-o regiune foarte întinsă, aşa că aspectul
acelor linii ne poate orienta cu privire la temperatura întregii re-
giuni, tot astfel un diagram care ar exprima o singUră categorie de
* Lucrul prezintă o însemnătate generală. Pentru literatura stiintifică ro-
mână clarificarea acestor termeni e şi mai necesară. Printr-un abuz de stil literar
şi fil_osofic în sfera unor cercetări care trebuie să fie exacte şi ca metodă şi ca
expnmare, unii scriitori români au ajuns la ceea ce Humboldt numea saturnalii"
poetice şi pseudometafizice, păgubitoare în primul rând pentru tineret~
. ** S. PASSARGE, Siidafrika, Leipzig, 1908, p. 200.
:"** BL. IBANEZ, Op. cit., vol. I, pp. 136, 141, 142, 165.·

)
150 S. MEHEDINŢI
unelte sau un singur fapt material la toate grupările de un fel. (la
cele pastorale de exemplu), ne-ar orienta înda~ă. ~su~r~ loculUI pe
car~ îl ocupă poporul respectiv pe coordonat~ ci;I~I~aţi~I p~storale.
In genere însă, când e vorba de a desene CIVIhzaţw ŞI cultura
unui popor, etnograful nu trebuie să uite că greutăţile_ sale sunt
mult mai mari decât ale botanistului ori ale zoologulm sau al«:r
cercetători ai lumii concrete. De o parte sunt faptele, de alta noţi
unile ştiinţifice pe cale de c~ntinuă mo~ifi~are~ Ia~ ~roblema nu~
să copiem realitatea cu ajutorul noţmmlor , caci, astfel p:-rsa
~hestiunea, ea rămâne insolubilă; ci numai să traduc~m realita-
tea, simplificând-o. "Nici un lucru şi nici un fenomen dmlume n~
e complet egal cu altul, ci numai as_emvănă~or (I?a~ mult sau mru
puţin) cu eL. Fiecare realitate. prezmta, onc?-ru z~ce, vceva deos~
bit, propriu şi individual". Realitatea este deci contu;ua (cu_ tranzL-
tii foarte fine), iar pe de altă parte este eterogena (cu difere~ţe
~neori extrem de fine). Asadar noţiunile ştiinţifice n-o pot cuprm-
de niciodată în întregime.' Cu drept cuvânt vorbind de ştiinţele na-
turii unii filosofi vorbesc de sincopa cugetării (Ohnmacht des
Begriffes)*. E bine deci ca etnograful să aibă în~inte difi~ultăţile
sarcihei sale descriptive, dar acesta nu e un motiv de a aJ~nge la
· scepticism, ci numai la afirmarea m~todel~r de cer~eta~e ŞI e_:J_CP~
nere.'Chiar filosofii care vorbesc de msuficienţa noţmmlor ştunţi
fice si recunosc că viata istorică a omenirii nu poate fi redusă la
un sistem" n-au pi~rd~t încă speranţa de a ajunge la o "filosofie a
istoriei" c~ un sistem general al valorilor omenirii. Dar aceasta
nu se p~ate, după cum am arătat, fără o prealabilă descrierev a tu-
turor grupelor de civilizaţie şi a tuturor cen~:el?r de cultura, aşa
cum etnografia ca ştiinţă concretă le va stabili ŞI completa progre-
siv; urmând postulatele mai sus indicate.
r::-:.-
* HEINRICH RICKERT, ·• Kulturwissenscha,ji. und Naturwissenscha{t,'
Tubingen, 1926, p. 31 ş.u:, 136, 138. c.:
VI. ÎNCHEIERE
APLICARE CU PRIVIRE LA POPORUL ROMÂN
Cercetarea de faţă n-a fost începută numai din necesitatea de a
preciza înţelesul unor noţiuni etnografice, des întrebuinţate, dar
neclar definite, ci şi pentru interes mai apropiat de etnografia po-
portllui român.
În cursul de la Universitate, autorul a prezentat un punct de
vedere deosebit de cel care avea credit la sfârşitul secolului trecut.
Cercetătorii arheologiei dacice şi romane între hotarele noastre şi
cei care reprezentau studiile de istorie antică, ajunseseră la înche-
ierea că poporul românesc e o formaţie relativ nouă, de origine
aproape pur latină. Iată în ce fel era prezentată originea neamului
nostru: "Un popor de munte, neastâmpărat şi îndrăsneţ, Dacii,
este învins şi nimicit... de Traian, cel mai strălucit împărat al Ro-
manilor. Coloniştii aduşi din părţile romanizate ale imperiului ro-
man se statornicesc în noua provincie, Dacia; cetăţi, colonii şi mu-
nicipii se înalţă, viaţa italică înfloreşte repede sub împrejurări pri-
incioase, un popor nou se naşte, viguros şi, spornic ca şi matca de
unde ieşise, se naşte poporul român. Fiinţa întreagă a acestuia
este fiinţa poporului-rege, stăpânitorul lumii, este fiinţa latină...
«Neam de împărat, iar nu de viţă proastă suntem noi Românii»,
grăieşte cu mândrie ciobanul, ca şi plugarul, ca şi oricine aparţine
naţionalităţii române"*. Xenopol, e drept nu admite o cenzură
etnografică atât de radicală**, dar felul cum priveşte el poporul şi
pământul românesc este de asemenea neorganic şi departe de rea-
litate. Consideraţiile sale antropogeografice sunt de-a dreptul nai-
ve71.
Privind deci poporul în legătură cu pământul şi având mereu
înainte intuiţia formelor celor mai arhaice ale vieţii noastre rura-
le, am căutat să dovedim că felul acesta de a vedea este neadmisi-
bil. Ca "premise la etnografia şi istoria românească" am pus înain-
te următoarele fapte:
1. Nimicirea dacilor este o iluzie72• Un popor de dimensiunile
celui dac, răspândit pe. o arie geografică atât de întinsă şi ocrotit
de un relief atât de variat (atât din punct de vedere geografic, cât
*GR. G. TOCILESCU, Istoria Română, Bucureşti, 1886, pp. 207, 208.
**,A D. XENOPOL, Istoria Românilor din Dacia Tra.iană, Bucureşti, ed. a
III-a, 1925-1930, voi. I, p. 137. · ''·· · · ·. ' · · '

152 S. MEHEDINŢI
şi din punct de vedere al hainei vegetale) nu putea fi desfiinţat.
Concepţia aceasta catastrofală e în contrazicere cu tot ce cunoaş
tem din istoria altor popoare.
2. Este o iluzie de asemenea şi închipuirea că populaţia atât de
deasă a Daciei (una dintre provinciile cele mai înfloritoare ale im-
periului) a putut fi mutată în sudul Dunării73
.
3. E artificială şi arbitrară începerea unei epoci în istorie odată
cu năvălirea goţilor74
. Fenomenul năvălirilor e cu mult mai gene-
ral şi în timp şi în spaţiu. Etnpgrafia consideră mişcările de popu-
laţie ca ceva foarte obişnuit. In orice caz, asimilarea acestor mu-
tări de populaţie cu nişte cataclisme este rodul concepţiei catas-
trofale care avusese mare răsunet în veacul trecut (Cuvier), dar
azi e părăsită de toţi.
4. E o ipoteză cu totul simplistă afirmarea că în timpul năvăli
rilor barbare poporul românesc a scăpat în munţi*. Adevărul geo-
grafic şi etnografice altul: nu numai muntele cu depresiunile sale
(subcarpatice şi intercarpatice) a adăpostit neamul nostru, ci mai
ales l-a adăpostitcodrul, iar pădurile acopereau nu numai munte-
le, ci şi dealul, câmpia (afară de câteva petece de stepă) şi lunea
râurilor. Lângă continuitatea în timp trebuie să adăugăm şi conti-
nuitatea în spaţiul dacic.
Prin urmare, ca concluzie a acestor "premise geografice şi etno- -
grafice", cursul de etnografie a căutat să înfăţişeze viaţa poporului
nostru sub alte aspecte. Mai întâi, departe de a fi un popor tânăr,
început cu războiul dacic, neamul românesc îşi are originile sale cu
mult în trecut. Faţă de toţi vecinii, el e singurul care nu ştie să fi
avut o patrie altundeva decât pe pământul unde trăieşte azi**.
Aşadar, românii sunt unul dintre cele mai vechi popoare ale Euro-
pei. Şi, dupiA cum era firesc pentru un popor atât de vechi, el a dez-
voltat o civilizaţie şi o cultură în adevăr remarcabile. Cu privire la
civilizaţia românească am schiţat aiurea cadrul ei general***.
Reamintim aici numai câteva fapte mai generale, dar concludente.
*Din lipsa de intuiţie a substratului fizic al vieţii şi din ignorarea faptelor
etnografice actuale, chiar istoricii cu spirit filozofic, ca A.D. Xenopol, socoteau că
românii în evul mediu au trăit în creierii munţilor. .,Strămutarea poporului de la
câmp la munte schimbă şi condiţiile traiului său, reîntorcându-l îndărăt de la
viaţa agricolă la una ca şi nomadă". Istoria Românilor din Dacia Traiană, ed. a
II-a Buc., vol. II, pp. 9, 17, 21, 30;33, 34, 35, 42, 47, 55, 68, 65, 70 etc.
**Vezi: [S. Mehedinţi], Vechimea poporului român şi legătura cu elementele
· alogene; Le pays et le peuple roumain; Dacia carpatică şi Dacia pontică; România;
etc.
, *** Oconferinţă din ciclul organizat de "Uniunea intelectualilor". (Urmează
să apară într-o publicaţie deosebită75
.) . .
Despre tehnica pescuitului în lunea Dunărei şi altor râuri, avem
ca document nu numai negoţul de peşte cu coloniile grece, dar şi
,. faptul precis al unei mari bogăţii de monoxile care au permis lui
Alex~ndru Macedon tres_erea unei întregi armate (infanterie şi ca-
valene) peste Dunăre. In tehnica agricolă, cerealele menţionate
• tot în descrierea lui Arian şi exportul prin porturile Daciei pontice
sunt iarăşi dovezi pipăite. Cu privire la forma cea mai intensă de
agricultură: cultura viţei, anticii ne-au păstrat mărturie că podgo-
ria dacică era atât de bogată, încât a trebuit să fie redusă. În sfâr- (.
şit, tehnica pastorală era nu mai puţin dezvoltată. Pe când cavale-
ria era încă o raritate în ţările Mediteranei, părinţii noştri ajung
cu mase de cavalerie până în Tessalia. Vânătoarea de-a călare este
apoi alt document semnificativ. Iar în cresterea oilor am atins o
treaptă remarcabilă faţă de toate popoareie Europei. Îndeosebi e
vrednică de relevat vaccinarea oilor, un obicei vechi "de când e cio-
bănia". Chiar şi o industrie apreciabilă am avut, începând cu co-
voarele dunărene (istriana) şi sfârşind cu fel de fel de unelte pen-
tru uşurarea muncii. Ca pildă de ingeniozitate mecanică, muzeul
din Munchen (Deutsches Museum) păstrează o roată de moară, .a
cărei axă e verticală, iar cupele sunt aşezate într-un plan orizon-
tal76 - o dispoziţie originală şi totuşi foarte simplă ca construc-
ţie*.
Cât priveşte cultura poporului român, e de prisos să mai insis-
tăm. Va fi vorba aiurea mai pe larg. Aici relevăm numai înalta
spiritualitate a dacilor sau a getilor numiti de greci nemuri-
tori"77 şi faptul caracteristic că cel m~i străl~cit docume~t cultu-
ral, Mioriţa, este un produs tocmai al vieţii pastorale, în care
. poporul român a atins o adevărată culminare fată de vecini. Am c.·.
putea adăuga în partea muzicală doina, o manifestare a traiului
împrejurul turmelor, iar nu un cântec de război, cum socotea Dela-
vrancea**78, indus în eroare de aceeaşi lipsă a materialului etno-
grafic ca şi Xenopol. ·
Aşadar, cine vorbeşte de tinereţea poporului român, de "barba-
ria" dacilor, de lipsa de civilizaţie şi de cultură a masei etnice lega-
tă de Dunăre şi Carpaţi, acela nu respectă înţelesul cuvintelor şi
nu şi-a dat niciodată osteneala să analizeze mai de aproape nici
tehnica materială a vieţii noastre (de la pescarii Juncii dunărene
până la păstorii munţilor), nici produsele vieţii psihice a băştina-
* E. MACH, Kultur und Mechanih, Stuttgart, 1915, p. 56.
** S. MEHEDINŢI, Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale,
Bucureşti, 1930, (p. 63 ş.u. ale volumului de faţă Gh. G.).

)
)
154 S. MEHEDINŢI
şilor acestui pământ. Încercarea de a preţui un popor după numă
rul alfabeţilor sau analfabeţilor este, din punctul de vedere al
ştiinţei, cu totul superficială79_
E nevoie deci, pornind de la premise noi, să revizuim concepţia
despre fiinţa poporului nostru. Ne trebuie mai întâi inventarul
exact al civilizaţiei autohtone, începând cu cele mai vechi timpuri
până azi. Unui antropolog ca Pittard80 i se pare că nimic nu se
opune să admitem continuitatea populaţiei legate de Carpaţi până
în perioada neolitică*. Cercetările asupra paleoliticului s-au întins
de la Nistru şi Mare până în şesul Tisei, cu rezultat pozitiv**.
Când vom avea înaintea ochilor toată seria documentelor civiliza-
ţiei legate de pământul pe care ne aflăm, abia atunci vom putea
face o paralelă ştiinţifică între viaţa noastră şi viaţa altora. Dar
pentru aceasta, organizarea muzeelor etnografice este o necesitate
imediată81
. Mai ales pentru materialul etnografic cuprins încă în
circulaţia traiului zilnic, munca de adunare, păstrare si sistemati-
zare nu mai poate fi amânată o clipă, deoarece toată civilizatia
moştenită de la bătrâni e pe cale de vădită risipire şi decadentă.
După cum eskimosul, care a părăsit cele cinci perechi de ciorapi
blăniţi şi impermeabili, adoptând încălţăminte de fabrică (galosi) a
ajuns o caricatură osândită la pieire prin reumatisme si alte' ur-
mări ale dezechilibrului tehnic în care a intrat, tot aş~ păstorul
român, care a părăsit solida civilizaţie a cojocului impermeabil, a
saricei dacice, de pe care ploaia se scurgea uşor ca de pe lâna oilor
şi s-a coborât la peticăraia cumpărată din industria orăşenească, e
o caricatură vrednică de milă. Nu e vorba de estetică, ci de stiinta
exactă a igienii şi de lipsa de cugetare a celor care consideră' adop-
.tarea hainelor "moderne" ca un semn de progres în civilizaties2.
Tot aşa şi documentele culturale trebuie adunate cât m~i iute si
mai sistematic, deoarece şi cultura noastră e grav amenintată83. E
o eroare nu numai ridiculă, dar şi tragică, închipuirea c~lor care
cred că alfabetul ca indice de progres poate înlocui minunatul echi-
libni sufletesc pe care îl realizase cultura milenară a poporului în-
drumat odinioară de" Zamolxe şi ajuns la o fineţă de acţiuni morale
care'îl făcuse aproape creştin înainte de ivirea creştinismului84.
Iată de ce, pentru o măsurare obiectivă a valorii poporului nostru
şi pentru a înlesni o descriere etnografică pe cât se poate mai
· * E. PITTARD, Etude sur l'indice cephalique en Roumanie, avec un essai de
repartition geografique de ce caractere, Bucarest, 1927, p. 92. · ·
·· ** ;,Anuarul Comisiunii monumenteloristorice" (secţia pentru Transilvania),
Cluj, 1928, p. 189.
.i.
ştiinţifică, inventarul civilizaţiei şi al culturii trebuie cât mai
repede continuat şi completat, deoarece tot ce s-a făcut până azi e
'abia o minimală parte din ceea ce mai rămâne de făcut. Numai
tehnica hainei ar umplea un întreg muzeu. Pregătirea lânei, a
cânepei şi a inului este o adevărată industrie de iarnă; scărmăna-
' tullânei şi uneltele de scărmănat; torsul şi uneltele torsului; ţesu-
tul, împletitul, coloratul firelor, fiertul jureghiilor, croitul, cusu-
tul... şi alte multe munci în legătură cu îmbrăcămintea, formează
un capitol vast, care cere o muncă enormă şi mulţi cercetători spre
a fi dusă cu bine până la capăt.- Ca să ştii ce e o glugă, nu e des-
tul să atârni o glugă în cuiul sau în dulapul unui muzeu, ci tre-
buie să faci monografia acestui obiect: să stabileşti mai întâi pe
hartă răspândirea lui, observând toate variantele de formă si deli-
mitându-le regional. Trebuie apoi să urmăresti toată' seria
formelor, căutând şi înrudirea sau lipsa de înrudir~ cu portul veci-
nilor, spre a găsi forma originară şi a putea hotărî dacă ne găsim
în faţa unei creaţii proprii sau a unui împrumut. Trebuie apoi să
urmăreşti fiecare element al hainei în momentul pregătirii, no- ~~~
tând până şi eresurile legate de fiecare acţiune caracteristică; iar
după ce obiectul e gata, trebuie să vezi întrebuintarea lui efectivă
cu tot ce se leagă material şi sufleteşte de utili~area practică. ___:_
Numai trăind efectiv un gen de viaţă poţi ajunge să-I înţelegi şi
să-I descrii ca adaptare la mediu. Suntem încredintati că un mu-
zeu complet al vieţii pastorale, cu o serie de mono~afii nu numai
despre îmbrăcăminte: căciulă, glugă, cojoc, sarică, opincă etc., ci şi
despre stână cu toate uneltele ei: crintă, răvar, zăgâlnă etc. şi
despre toate instrumentele muzicale: fluier, cimpoi, caval, tulnic,
bucium etc., ar fi o lucrare din care ar izvorî o lumină nebănuită
asupra vieţii poporului nostru "în veacurile unde documentarea
istorică e puţină sau aproape absentă.
Cât despre cei care cred că munca aceasta poate fi încă amâ-
nată, aceia să-şi amintească nu numai grabnica transformare a
elementului rural, în care se mai oglindea încă ceva din vechea
Dacie, ci şiyrimejduirea neamului românesc din toată Peninsula
Balcanică. In urma schimbărilor aduse de războiul mondial (mu-
tări de graniţe, colonizări etc.), transhumanţa aromânilor e aproa-
pe de sfârşit. Un mare capitol şi un mare capital din viaţa poporu-
lui nostru e pe cale de risipire definitivă. Celnicii din care au iesit
odinioară Niculiţeştii şi Asăneştii, ca întemeietori de formaţiu'ni
politice înainte de Basarabi şi Muşatini, vor fi în curând numai o
amintire istorică. Dacă pripita şi absurda noastră reformă agrară
ar .,fi ţinut seamă şi de latura demografică şi etnografică a statu-

1
156 S. MEHEDINŢI
lui, perspectivele acelei vechi ramuri a neamului românesc ar fi
fost altele. Mlădiţa atât de tenace în Pind şi aiurea ar fi putut
prinde rădăcini şi în mediul carpatic, înviorând cu metode noi de
viaţă elementul autohton tocmai în părţile de miazănoapte (Buco-
vina şi Maramureş), unde este mai strimtorat de infiltraţii etero-
gene. Din nenorocire, reforma aceasta, care e un monument de
eroare economică şi un grav atentat împotriva temeliei etnice a
statului, nu numai că n-a putut fi un punct de sprijin pentru aro-
mâni, dar, fărâmând în chip neeconomic proprietatea, a înlesnit
infiltrarea străină până şi în sfera vieţii rurale, unde stăpânirea
tărânei fusese în trecut ocrotită*.
' Prin urmare, pentru unele regiuni din cuprinsul pământului
românesc şi pentru unele ramuri ale neamului, cum sunt de pildă
aromânii, măcar din punct de vedere ştiinţific e ceasul cel din ur-
mă în care ne mai putem împlini datoria de a păstra cel puţin în
muzeu mărturia civilizaţiei şi a culturii lor.
Alături de interesul ştiinţific se mai adaugă şi alte interese de
natură practică, între care relevăm îndeosebi pe cel educativ.
Nu numai istoria şi etnografia, dar şi pedagogia, vor căpăta în
scurtă vreme un aspect cu totul nou, iar în prefacerea aceasta va fi
ajutată şi de etnografie. Mulţi pedagogi pleacă şi azi de la con-
cepţia unui copil abstract, adică o fiinţă care ar fi cam aceeaşi în
toate ţările pământului. Dar acel copil nu există nicăieri. Etnogra-
ful vede peste tot deosebiri care nu pot fi trecute cu vederea. Orice
prunc, odată cu obiceiurile familiei şi cu graiul, dobândeşte o în-
treagă avere sufletească, un calapod de cugetare şi de simţire,
mostenit de la strămosi. Iar adevărul acesta bate si mai mult la
ochi dacă luăm seama În ce fel copiii repetă în oarec~re măsură fa-
zele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. Un om de pri-
pas, ieşit din cine ştie ce promiscuitate orăşenească, lipsită de ori-
ginalitate, nici nu bănuieşte ce se ascunde în jocurile şi vorbele co-
piilor. Omul de intuiţie, înarmat cu rezultatele etnografiei şi etno-
logiei, cunoaşte însemnătatea unor astfel de manifestări mărunte
şi-şi dă seama că educarea tineretului unui popor nu poate să în-
ceapă decât de la copilul-concret, aşa cum ni-l prezintă mediul său
etnic, încărcat în bine sau în rău cu toată moştenirea lăsată de
străbuni. Prin urmare, în ce ne priveşte pe noi, e clar că numai o
"pedagogie românească" poate folosi în chip real poporului român**.
* Pentru întâia oară, în anul 1929, o lege ticluită de români face posibilă în-
străinarea pământului românesc!85 ·
·· ** S. MEHEDINŢI, Altă creştere: şcoala muncii, 1929, ed. a V-a pp. 11, 18 ş.u.
Experienţa noastră, adică suma vieţii noastre naţionale, este
, singura realitate decisivă pentru noi, iar cunoştinţele dobândite
din spusele altora şi din cărţi sunt doar un reflex al vieţii altora.
Singura măsură efectivă a valorilor este viaţa vie, care adună în
oglinda sufletului etnic atâtea raze din Universul material şi mo-
• ral câte poate ea cuprinde. Pe când viaţa ni le dă direct, vorba
altora şi experienţa altora este abia un simulacru al realităţii, o
"viaţă amorţită sau chiar moartă", ca lumina difuză şi scăzută
până la limita întunericului. (
Prin urmare, dacă e vorba de pregătirea tineretului pentru viaţă
(căci el este pătura generatoare a unui neam), trebuie să-1 legăm
mai întâi şi mai întâi de toate de viaţa reală a poporului din care
face parte. Şi, după cum pentru fiecare specie animală lumea este
o reprezentare deosebită (după cum şi-a putut-o crea prin activitatea
şi deci evoluţia milenară a organelor sale de relaţie), tot aşa copilul,
ca rezumat al vieţii generaţiilor trecute, care i-au dat anumite ca-
tegorii de legături cu lumea dimprejur, nu va putea trăi deplin viaţa
sa decât sprijinindu-se pe tot capitalul pozitiv din trecut, sporin-
du-1 pe căile cele mai lesnicioase cu putinţă, - adică în sensul tra-
diţiilor verificate practic, deoarece tradiţia e ca o potecă bătută şi
deci mai uşor de urmat. Cine îşi închipuie de pildă că poate croi
~~măcar un abecedar fără să ţină socoteală de fondul etnic al copilu-
lui, acela se înşală în chip fundamental. Nimic mai etnic decât
abecedarul86. Cine crede apoi că o carte de lectură, adică prima
enciclopedic cu care se întâlneşte copilul, poate fi întocmită fără o
adâncă, foarte adâncă cunoaştere a vieţii poporului. respectiv,
acela cumplit se înşală. Tot aşa: cine crede că istoria, geografia,
botanica, zoologia etc., pot fi aduse la cunoştinţa unui tânăr cu
ajutorul unor cărţi făcute penlru uzul altor neamuri, se. înşală G
amar. Şi deasemeni, cine socoteşte că în anii adolescenţei poate
introduce pe tânăr în probleme de etică ori de estetică fără o ana-
liză cât mai atentă a fondului etnic propriu, acela rătăceşte sigur
calea, creându-şi mari greutăţi.
Aşadar, nu din vanitate, ci din necesitate, pedagogia "naţiona
lă" se impune de la sine. Iar o pedagogie naţională fără o con-
ştiinţa naţională rezemată pe cunoaşterea ştiinţifică a civilizaţiei
şi culturii naţionale, nu e cu putinţă. Deoarece, în cazul nostru,
conştiinţa naţională nu însemnează să ştii că eşti român şi că
trăieşti în cutare parte a pământului românesc. Abia atunci când
din intuiţia vie a traiului cu alte mădulare ale neamului ştii prac-
tic cum sunt alţii, îţi dai bine seama şi cum eşti. Nici harta etno-
giafică, nici statistica demografică, nici diagramele cele mai

)
158 S. MEHEDINŢI
exacte... nu pot înlocui contactul cu realitatea vie. Numerele si fi-
gurile nu spun niciodată destul când lipseşte traiul laolaltă,' îm-
părtăşirea efectivă din viaţa altora, aşa cum se prezintă în desfă
şurarea ei zilnică. Şi nici atât nu e de ajuns: dacă rămâi numai un
privitor contemplator al vieţii celor dimprejur, conştiinţa naţională
e ~eva pasiv, ca a paraliticului care vede ceva, preţuieşte şi poate
chmr doreşte, dar nu poate întinde mâna... Abia când ai pus umă
rulla sarcina comună, începi a avea mai din plin constiinta fiintei
etnice din care faci parte. De unde urmează că scoal~ m~ncii" ~o
realitate mai cuprinzătoare decât verbiajulla ~~re se opresc atâti
mânuitori de formule pedagocice activiste ca formă, dar pasive c~
fond. Iar ca o subconcluzie urmează şi constatarea elementară că:
educator al tineretului unui popor nu poate fi orice om de pripas
sau orice apatic ori sceptic preocupat de sine si de ale sale ci
numai cei care au un real temperament de educ~tor (si nici a~eia
nu-şi pot împlini menirea lor fără o cunoaştere cât m~i deplină a
formaţiunii etnice din care fac parte). Teoretic, oricine se poate
apropia de problemele pedagogice şi le poate înfătisa chiar cu stră-~
lucire; practic însă nu poate fi pedagogie fără aut~h,tonie87_
Aşadar, adunarea în muzeu a documentelor civilizatiei si cultu-
rii noastre şi o strânsă apropiere a istoricilor, arheolovlor, ,filologi-
lor, sociologilor şi pedagogilor de etnografie se recomandă si din
acest punct de vedere. · · '
Până atunci, o concluzie se impune: în starea de azi a stiintei
nimeni nu poate fi îndreptăţit să judece în ehip definitiv civilizatia
şi cultura românească, atât de fragmentar cunoscute. Ceea 'ce
poate afirma de pe acuma etnograful e doar atâta: că în amândouă
direcţiile autohtonii nu cedează pasul faţă de nici unul din ele-
:~entele alogene, iar în unele priviri le sunt hotărât superiori..
.:......
ANEXA!
Pag. 96. Coeficientul numeric e uşor de stabilit, dacă avem in-
ventariul complet al uneltelor. · · · ·
' _Mai greu de apreciat e calitatea lor. Aceasta presupune şi de-
p_rmderea de~ munci ef~ctiv cu acele unelte şi încercarea de a pre-
CIZa :raportul mtr~ cantitatea de muncă, unitatea de timp şi pro-
~usele rezultate. In sfârşit, şi mai greu de hotărât este gradul de
originalitate. ·· · ·
Încă de timpuriu schimbul a fost posibil. De aceea, stabilirea
originei şi a originalităţii este una din cele mai încurcate proble-
"me, -mai ales că şi împrumutul are multe moda~ităţi (pradă, ne-
goţ,~ imitaţie) şi multe nuanţe.
In orice caz, etnograful consideră ca un abuz afirmarea celor
• care leagă de fiecare orizont al săpăturilor arheologice ideea de
stratificare etnică, de invazie sau alte cataclisme. De la bordeiul
cu pereţi de lut se poate trece foarte bine la casa de lemn sau de
cărămizi, fără invazii şi fără catastrofe. De aceea, termenul geolo-
gic de facies trebuie întrebuinţat cu mare precauţiune în etnogra-
fie, preistorie, arheologie etc. Luat cu înţeles static, cuvântul e po-
trivit.
Dar cu o condiţie: să nu ne grăbim a-i atribui şi un înţeles dina-
mic. Când stratigraful vorbeşte de un facies pelagic, ele sigur de
natura agentului care a provocat sedimentele de care e vorba. Ar-
heologul şi preistmicul, nu. Câteva obiecte găsite ici şi colo pe o
suprafaţă foarte întinsă şi numai în puncte depărtate unele de
altele, nu sunt deloc dovadă că o populaţie considerabilă s-a răs---
pândit peste acel ţinut. Se poate foarte bine ca ele să fi ajuns acolo
pe calea normală a negoţului sau câteodată prin imitare. Chiar
când obiectele respective s-ar găsi în cantitate mare, nu ai încă
dreptul să vorbeşti de o stratificare de populaţie decât dacă ai
avea la îndemână şi documente antropologice (cranii etc.). Singu-
ră prezenţa unui număr mare de necropole străine poate justifica
ideea de înnoire a populaţiei.
Dar şi aci, trebuie să ţinem seama de o nouă rezervă: nici ne-
cropolele nu dovedesc nimic definitiv când e vorba de nomazi. Prin
firea lor, neamurile nomade se aseamănă cu o armată în mars. În-·
dată ce seceta ameninţă turmele, hoarda cu organizarea ei patri-
arhală se poate pune repede în mişcare şi poate străbate distanţe
de sute şi sute de kilometri. Şi, după cum vitele lor, decimate de
molimă, pot da depozite întregi de schelete animale, tot aşa foa~
mea ori bolile pot lăsa ici şi colo, la întâmplare, îngrămădiri consi-
derabile de morminte. Humboldt descrie miscări recente de hoar-·
de foarte numeroase (Reisen im europiiische~ und asiatischen Ru-'
ssland, Berlin, 1855, II, p. 117). Prin urmare, nici necropolele sau
alte rămăşiţe arheologice în masă nu sunt totdeauna o dovadă de
stratificare de populaţie. În determinarea originalităţii trebuie să
ţinem seama şi de acest fapt (vezi: S. MEHEDINŢI, "Cadrul an-,
tropogeografic", în publicatia festivă: Transilvania Banatul Cri-.
şana şi MaramureşuZ, 1929, voL I, 587)~ ' ' .,

ANEXA II
Pag. 131-147. Am socotit afirmarea lui Spengler: că civilizaţia
şi cultura ar fi stări succesive, ca necorespunzătoare faptelor. Din
contra, sunt simultane şi inseparabile.
Dar simultaneitatea nu însemnează numaidecât paralelism
până la simetrie, ci poate însemna chiar o reală discordanţă. Cui-
ruinarea civilizaţiei de multe ori nu coincide cu cea mai înaltă po-
tenţă a culturii, ci vine de obicei mai târziu. Chimistul Ostwald a
relevat un lucru caracteristic: mai toate descoperirile mari ale ge-
niilor ştiinţifice apar la începutul, nu la sfârşitul carierei lor
CW. OSTWALD, Les grands hommes, Paris, 1912, p. 27 ş.u.). Pentru
ce culminarea puterii creatoare e în primăvara vieţii, după cum
primăvara este şi pentru plante şi animale timpul optimum al
vieţii, nu e necesar să insistăm aici. Destul că şi la popoare vedem
aplicându-se aceeaşi lege a naturii88.
După perioada de creaţie urmează apoi alta, în care bunurile
realizate se răspândesc şi capătă rolul de bunuri .sociale. Se pe-
trece însă atunci un fenomen caracteristic: toţi cei care moştenesc
bunurile civilizaţiei acumulate până la dimensiuni mari încep să
slăbească. Lipsa de încordare -'- firească pentru cel care stăpâneş
te de-a gata - aduce scăderea progresivă a puterilor şi fizice şi
sufleteşti ale consumatorului, prin drept de moştenire. Iată de ce
generaţiile care moştenesc mari bogăţii ale civilizaţiei sunt osân-
dite la inferioritate. După Homer vin alexandrinii. Şi astfel, prede-
cesorii par tineri, iar urmaşii slăbănogiţi apar bătrâni (Epigonii).
' Din acest punct de vedere, este legitimă preocuparea lui Spen-
gler de a stabili un fel de periodicitate în apariţia unor fenomene
istorice. Atât numai că ritmul suirii şi coborârii nu este reprezen~
tat de cultură (ca element ascendent) şi de civilizaţie (ca element
descendent ori decadent), ci amândouă coordonatele reflectă când
ici; când colo, fenomenul de ridicare sau scădere.
, După cum clima fizică are mai multe componente, care variază
de la regiune la regiune în chip propriu, de asemenea elementele
culturii, ca şi ale civilizaţiei, prezintă diagrame deosebite. Iar rolul
istoricului şi al etnografului este tocmai de a determina măcar
aproximativ curba fiecărui element, înainte de a păşi la descrierea
vieţii popoarelor, sau a formula legi valabile pentru toate.
In ce priveşte poporul din Carpaţi, departe de a vedea la el o
fază de cultură urmată de alta de civilizaţie, găsim din contra, ca·
şi la alte popoare, un ritm mai complicat: în perioada geto-dacă
constatăm maximum de cultură (religioasă-morală) alături de o
"mare ~ascensiune în civilizaţie (cereale, podgorie, mine, industrie
etc.). In evul mediu, urmează o scădere, mai ales în latura civiliza-
ţiei. Spre sfârşit curba se ridică iarăşi: întemeierea principatelor,
• spor de populaţie, afirmare politică, religioasă etc. Apoi, altă scă
dere (regimul turco-fanariot) şi tocmai în secolul al XIX-lea o nouă
ascensiune în civilizaţie şi cultură, cu unele laturi de regres. -
Pentru a vedea însă clar unde, când si cum s-au manifestat în via- (
ţa poporului nostru momentele de cu.lminare sau de scădere, e ne-
cesar să ne orientăm după materialul etnografic exprimat în dia-
grame. CânJ lucrarea aceasta va fi gata, e sarcina istoricului să
completeze şi să explice cauza variaţiilor.
Dar e în contra realităţii faptelor să vorbim numai de o fază de
cultură urmată de alta de civilizaţie (adică de moarte), când în rea-
litate poporul a durat şi durează paralel cu variaţiile măsurate pe
cele două coordonate. ·
(

)
1
INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE
PĂMÂNTUL "CASA DE EDUCAŢIE A NEAMULUI OMENESC«
Unsere allgemeine Erdkunde hat die
Erde... wesentlich, als Wohnplatz
des Menschengeschlechts zu betrachten1.
C.RITTER
În faza continentală, fiecare popor raportează evenimentele
istorice la un singur orizont. - Herodot vedea «pământul icu-
menic>> în chipul unui disc; la mijloc, în centrul descrierii sale sta
conflictul dintre greci şi perşi. - Concepţia generală e cea utili- ·
tară, elementul estetic e aproape absent. Îndeosebi muntele, atât de
admirat de moderni, era anticilor cu totul antipatic. - Pesimis· ·
mul asceţilof creştini întoarce privirile spre natură, ca obiect al
mâinilor creatorului. - Abia în secolele din urmă se deşteaptă.
simţul pentru latura pitorească a peisajului. - Prin tablourile·
naturii (Ansichten der Natur), Humboldt adaogă ştiinţei geogra-
fice şi o latură estetică. -Azi, ca ispăşire a devastărilor pricinuite
de europeni în celelalte continente, s-a ivit interesul pentru «parcu-
rile naţionale», ca un fel de «rezerve» destinate de a scăpa de pieire
unele formaţii biogeografice. Pământul începe abia acum a de-
veni «casa de educatie a genului uman» (C. Ritter)., ~

166 S. MEHEDINŢI
În capitolul. precedent2, am cercat să apreciem civilizaţia co~
timporană după impresiile pe care le dobândim din contactul cu li-
teratura geografică. . . ~
Este vădit că progresele tehnice - un izvor de mcalculab1la
fortă - si înlesnirea comunicaţiilor (venite amândouă, înainte ca
om~nire~ să fi luat cunostintă de sine printr-o cultură echilibrată)
au dezlăntuit asupra pă~â~tului un adevărat cataclism. Din izo-
larea idili~ă, în care au trăit şi au murit strămoşii noştri cei mai
apropiaţi, noi, modernii, am trecut repede SJ?re ~n fel de haos s~
cial si cultural care a smintit până în temehe v1aţa popoarelor ti-
nere~ pe unele 'le-a dus la pieire, iar pe altele ameninţă să le nimi-
cească în germen preţioasa originalitate a culturii lor.
Waitz3, după o cercetare amănunţită şi nepărtinitoare, spunea
contimporanilor săi, pe când amestecul şi ruina etnog~afică nu
erau încă prea înaintate, că nu e nici un popor nevredmc de cul-
tură*. Totuşi, printr-o absurdă socoteală, secolul al XIX-l:a a ~on
tinuat a supune la acelaşi examen de maturitate pe nevarstmcul
australian, ca şi pe englez, pe botocud, ca şi pe portughe.z; pe sa-
moezi ca şi pe ruşi ...cu deosebirea că, în acest examen, ~e1 c~re nu
izbutesc la proba de întrecere, nu mai pot repeta lecţ1~, CI sunt
ucisi,- dacănu repede, cu fierul, cel puţin pe încetul, pnn foame, --"""",
-~--~~cee~ ce în fata evolutiei planetare e unul şi acelaşi lucru.
Astfel se Înfăţişe~ză pământul ca operă a voinţei omeneşti.
*
* *
, Dacă din acest punct de vedere, impresia e departe de a ~ ~avo
rabilă obiectivitatea ne obligă să mărturisim că, în alte pnvmţe,
omul ~odern s-a aratat ceva mai vrednic de pământul pe care tră
ieste.
'În adevăr niciodată ca în vremurile noastre, frumuseţile plane-
tei n-au fost'mai adânc înţelese şi mai deplin admirate. Iar pent~
a dovedi aceasta va fi de ajuns o repede ochire asupra literaturu
cu caracter geo~afic din timpurile cele mai vechi şi până. a~tăzi.
·Să începem cu Herodot, istoric şi geograf ~n acela?1. timp. -
Ceea ce ne atrage mai întâi de toate luarea~ammte !~citire~ ac.es-
tui scriitor si în genere, a tuturor prozatonlor clasiCI, este mdife-
renţa lor de'câte ori au prilejul să descrie priveliştile naturii. ..•
• WAITZ,Anthropologie, 1859,1, p. 484. · '·
Istoricul din Halicarnas e cel dintâi care s-a încumetat la po-
vestirea unei mari drame istorice, petrecute pe o scenă de o întin-
' dere, să zicem, continentală, faţă de orizontul geografic de atunci.
Îşi pusese în gând să istorisească ciocnirea dintre Asia şi Europa,
ceea ce pe vremea sa era totuna cu imperiul persan şi Grecia.
Pentru a se pregăti în acest scop, el ocoleşte o bună parte a ţărilor
• Mediteranei, de la Cartagena până la Babilon, şi din stepa sciţilor
până în fundul Egiptului, în ţinutul etiopienilor cu pielea neagră.
Câţi dintre istoricii lumii de azi se pot lăuda să fi călcat atâta pă
mânt, şi nu repede, în fugă, ci la pas, în felul cum se călătorea cu
500 de ani înainte de Hristos? Câte n-a văzut şi nu va fi admirat
inteligentul grec care se arătase aşa de atent la înfăţişarea feno-
menelor necunoscute patriei sale!
. Şi totuşi, nicăieri, nici măcar o pagină din ceea ce numim noi
astăzi geografie pitorească.
Egiptul îndeosebi, cu ciudatul său fluviu şi cu monumentele
sale străvechi, îi pironise atenţia*. L-a străbătut până la Elefanti-
na; l-a măsurat din ochi şi a controlat întinderea ţării după cadas-
tru; îi înşiră hotarele până spre pustie; descrie clima, felul pămân
tului şi, tot privind lunga vale dintre cei doi munţi, se ridică cu
închipuirea până la timpurile geologice, când valea Nilului fusese
~n golf al Mediteranei... Dar nici vechimea monumentelor, nici
măreţia fenomenelor naturii nu-i colorează stilul un moment mă
car. <<Herodot din Halicarnas, cum zice el la început, vrea să nu se
·şteargă cu vremea urma celor făptuite de oameni...». Atât.
Să trecem însă vreo cinci secole** şi să ne oprim la un geograf
.de meserie, la Strabo4, contimporanullui August. Poate că trece-
rea atâtor veacuri va fi lărgit experienţa sufletească a omenirii şi
să fi adus oarecare înviorare în -stil, când va fi vorba să se descrie
frumuseţile pământului acum ceva mai bine cunoscut.
În adevăr, «pacea romană>> dăruită de imperiu, precum şi cu-
prinderea lumei vechi aproape într-un singur hotar, adusese o
mare înlesnire a călătoriilor. Mediterana ajunsese abia ca un lac
al împărăţiei (mare nostrum), iar romanii cu sănătatea delicată se
* HERODOT, Euterpe, IV-XXN.
** Polybiu, modelul lui Strabo, nu merită din punctul nostru de vedere vreo
mentiune deosebită. Cu toate călătoriile sale mai întinse decât ale lui Herodot şi
Strabo; cu toate că opera sa «luminează ca un so~re» epoca pe care o descrie
(MOMMSEN, V, 310), totuşi stilul e sec şi lânced. In istorie, el nu vede decât o
problemă de mecanică» (lbid., p. 309). Totuşi, e interesantă de analizat descrierea
trecerii Alpilor de Hanibal (III, 11), care a fost copiată aproape tot cu aceeaşi ·
lipsă de relief şi de T. Livius (XVI, B2, 33).
c
c

)
168 S. MEHEDINŢI
duceau să se întremeze în Egipt, cum se duc mulţi azi !a Nice; apoi
vara, când începeau căldurile, cei avuţi îşi dau întâ!mre pe ~alul
mării la Bajae, un fel de Ostenda mod~rnă, _unde v:I:le s.~ ţmeau
lanţ şi petrecerile de asemenea. Nu ma1 vorb1_m de calat~orule oare-
cum obligatorii la Atena, la Memphis, la Trma..., ale caror _mo~u
mente erau pline de iscăliturile turiştilor, după cum este ŞI pană
azi obiceiul*. . .
A călătorit deci şi Strabo, ba încă mai mult cât toţ1. conti~P?~a
nii săi. «Descrierea (pământului) o voi împrumuta .?m a~mtinle
mele de călătorie, pe uscat şi pe apă, ş_i din informaţ~l~ sc:~se, care
mi s-au părut vrednice de credinţă. Insl?re a~u.~, calaton:Ie me!e
s-au întins din Armenia până la ţărmunle mam Tyr:hem~ne Adit;
fata Sardiniei· iar spre miazăzi, de la ţărmul Pontulm Euxm pana
în,hotarele Etiopiei. Şi desigur printre autorii, c~re s-a~ o~upat d~
geografie, nu se va mai găsi .u~ul sing~r, care ~a fi ~t:abatut mai
multe tări de cât mine între hm1tele aratate ma1 sus» · ..
Cu toate ace~tea, şi de astă dată, nici o licărire d~ ~tii ~n ge~ul
pitoresc aşa de familiar lit~raturii contemporane. Nici chi~r cand
vorbeşte de patria sa, Amasw. . . ~ . . .
Urmaş al unei familii nobile, ~mpnet_en;ta cu :r-o;IIt~Id~te, te-.ai fi
aşteptat ca aristocratul Strabo sa desene m colon vn ţmutul Iluş-
trilor săi strămoşi. .. . .
· Nimic din toate acestea. Aflăm doar că pe munţi: d1~ .apropi:re,
pomii sălbatici sunt aşa de numeroş.i, încât lo~mtor~1, u~_bland
după lemne, găsesc din belşug stru~r~ p:re, nuci. .. chiar ŞI Ia.rnac
d V t rav frunza*** Emotia msa pe care ar fi trebUit saupa ce se seu u · · ' 1
0 nască în sufletul călătorului marile asl?ecte ~e apelor, a e aeru-
lui şi mai ales feeria colorilor din st~ăluc1tul ?,n~nt, ac.ea~ta nu se
simte nicăieri. Şi la fel e cazul cu toţi pro~atoru d~n ~ntlch1tate.
Fără îndoială, din timp în timp, surpnndem _ŞI eate un mome;nt
de lirism. Când Cicero scrie lui Atticus în păduncea de_ pe mal~nle
lui Fibrenus, el se înduioşază, dând 1~ ~ve~lă ? :· !lti_me~taht~te
aproape modernă****; iar descrierea vilei lm Plmms ŞI a ImpreJu-
rimilor sale aşa de lăudate*****) ne arată că lumea veche n-a fost
* M. PELLISON, Les Romains, leur vie privee, 1882, p.189.
** STRABON, II, 5, 11.
*** STRABON, XII, 3, 15. . . fi · ·u
· ,. **** Ad Atticum, Hb. XII. Cetera noli putare amab1hora _wn poss~ v; a,
litore, prospectu malis, turn his rebus o~nibus. Sed neflue haec dtgna longzonbU:
l 'tt · (9) Quurnque rnane me in silvarn abstrust· densam et asperam,
5
no
L ens · h'l ihl' · • solitudine (15)exeo inde ante vesperurn. Secundurn te ni 1 est m . ?-nuctus . ·
• :: .~****. PLINIUS, Epp. V. Neq~e eni~ terras tlb~ sed formam ahquam, ad
~xhniam pulchritudinern pictam, Vldebens cernere (6) . . . ''
de tot nesimţitoare faţă de frumuseţile naturii. Dar adevărul e că
nici n-a căutat să le «exploateze» literariceşte.
" Şi dovada cea mai bună despre aceasta e lipsa din descrierile
geografice tocmai a elementului, care azi ne izbeşte aşa de mult
prin măretia sa - muntele.
În adev'ăr, e caracteristic pentru indiferenţa faţă de munţi fap-
tul că Strabo, cel care văzuse atâtea, vorbeşte despre Alpi pe te-
meiul lui Polybius*, când singur mărturiseşte ce lesne ajunsese
cercetarea muntelui, după ce August stârpise hoţii şi luase măsuri
pentru facerea şoselelor. De Aetna (Vezuviul nu începuse încă
erupţiunile), călătorul pomeneşte parcă mai mult spre a arăta lip-
sa de temeinicie a tradiţiei, care pretindea că Empedocle s-a arun-
cat în crater, iar sandalele i-au fost zvârlite înapoi de vulcan**.
Iar despre munţii Asiei Mici***, patria sa, dă notiţe cu totul su-
mare, deşi aceia trebuiau să-i fie mai de aproape cunoscuţi. Auzi-
se, e drept, «că muntele Argeu e acoperit de zăpezi eterne şi din
vârful său- după cum spun rarii călători, care s-au suit până sus
-'-când e senin, ochiul vede în acelaşi timp amândouă mările, şi
pe a Pontului şi Marea lui Issus**** (golful Alexandreta)». Dar, cu
toată lipsa unei hărţi exacte, panorama aceasta aşa de largă,
acest rar instantaneu geografic asupra peninsulei asiatice nu ispi-
teşte nicidecum pe marele geografal antichităţii.
De altfel, şi alţii au dat dovadă de aceeaşi indiferenţă. Caesar
trece Alpii de mai multe ori în curmeziş. Aveau aceleaşi zăpezi pe
vârfuri, aceiaşi gheţari, aceleaşi piscuri de o înălţime ~meţitoare,
aceleaşi drumuri prăpăstioase şi dătătoare de fiori. Intr-un cu-
vânt: erau tot Alpii de astăzi, pe vârfurile cărora 5'şi găsesc moar-
tea atâţia turişti - anul acesta aproape 200 - admiratori*****
adunaţi din toate părţile Europ~i şi chiar din Lumea Nouă şi de-
părtata Australie. Caesar îi trece însă scriind o lucrare de grama-
tică (De analogia), tot ce poate fi mai departe de o descriere pito-
rească. Ba Titu Liviu, şi mai rău, vorbeşte de urâţenia Alpi-
lor******, iar Virgiliu*******, numărând frumuseţile Italiei, po-
meneşte despre toate: de abundenţa grâului, a vinului, a untului
* STRABON, IV, 4, 10, 12.·
** STRABON, VI, 2, 8.
. *** STRABON, XIV, 2, 1, 2.
**** STRABON, XII, 2, 2.
*****Vezi şi LOUIS FARGES, pLe tourisme en Suisse et en France'~ Rev.
de deux mondes, 1903, pp. 807-811. In zece luni (Ianuarie-Noembrie), în 1899,
au venit în Elveţia cam 2 1/2 milioane călători.
·****** T. LIVIUS, XXI, 32, 33.
******* VIRGILIUS, Geor;g[ice].,o 135-165;

170 S.. MEHEDINŢI
de lemn, a vitelor de tot soiul? pomeneşte de primăv:ara veşnică ş3
de iarna prielnică, de oraşe, şt monumente, de lacun, de cele doua
mări vecine, dar despre munţi- nimic. . . •
Să mai reamintim disputa de acuma câteva zect de am, daca
omenirea epocii clasice a avut pentru perceper~a ~olorilor şi a nu-
anţelor de peisaj acelaşi ochi pe care îl avem not azt? .
Ceea ce ne interesează pentru un moment e constatarea ~ceste1
indiferente. Iar dacă e vorba să înnumărăm cauzele probabtle ale
lipsei pit~rescului din operele autorilor clasici, una, care cr~de;n_ c~
ar merita o deosebită atenţiune, e următoarea: Omul antichit_aţn
clasice, greco-romane, se divinizase p~ el însuşi_. Cu ~j':;ton:l PIO<:-
selor minciuni ale mitologiei, el se ndiCase pe sme pana la I_n~u~I
rea cu zeii. Si câtă realitate trebuie să fi avut o astfel de semnam-
chipuire pe~tru dânşii, n-~ putem înţele~e dec~t asistând în gând
la magnificele lor funerarn, care adeseon se sfarşeau cu apoteoza
sau divinizarea celui răposat*. . ..
Naivitatea grandioasă a acestor cere?lon.ii arat~ că. omull~mu
vechi avea despre sine o idee, pe care not, cet de a~1, ~bta? mai pu:
tem pricepe; îţi vine să zici că el era nu în natura, c1 ma.I degraba
deasupra naturii, care îi· servea doar ca un decor vret;Ielr:-Ic.. .
De aci probabil şi predilecţia celor vec~i pentru pn:rehşti med_w:
cre: pentru şesul acoperit cu sămăn.ă~un, pentruA calma acopcnta
cu vii, pentru grădina bogată în pom1, mtr-un cuvant, pen~ru n~tu~
ra umanizată. Muntele, din contra, li se părea barbar, salbatic ŞI
deci fără frumuseţe, -potrivit de altfel principiului l~r: nimi_c mă
reţ, dacă nu e liniştit (nihil magnum, quod non et placrdum sa).
*
Dar toate au un sfârsit; când lumea clasică, o lume de patrici-
eni, e aproape de ruină, iar furnicarul plebei din tot imperiul
* MOMMSEN, Hist. romaine, 1891, III, p. 146. Vezi şi L. FRIEDLĂNDER,
Sittengeschichte Roms, 1890, III, p. 125.. . . . • _
«Toti câti pot, să vină spre a însoţ1 pe LuclUs Aem1hus; 11 duce de acasa».
Cortegiul s~ deschidea cu femeile ce jeleau şi muzicanţi, într~ care unul j)urta o
haină la fel cu mortul şi o mască reproducând trăsătunle feţei sale... Apo1 venea
procesiunea strămoşilor. Cel ce câştigase un triumf era îmbrăcat cu toga s~
brodată cu aur; cel ce fusese censor, cu o haină de purpură; consul~l purta o to~a
tivită cu purpură, avea lictorii şi toate semnele sale de_onoa~e... Fiecare venea 1n
carul său, iar pe o năsâlnie acoperită cu purpură şi ~a:ne ph!_le de fi_; sta mort~~·
având insignele ranf,TUlui celui mai înalt, la care s.e n?J~ase. In .urn:a vt;ne~u fin,
rudele, clienţii. .. Ajunşi în forum, mortul era pus m piCiOare; cet c~ mc~~pmau pe
strămosii săi se coborau din care şi se aşezau pe scaune curele, 1ar fiu vesteau
mulţim~i cu ~orbe cumpătate atât numele, cât şi faptele fiecăruia, până ce venea
rândul numelui şi faptelor celui răposat. · ' · , .
ţncepe să se agite şi să cugete, atunci o nouă concepţie de viaţă
iese la iveală; e concepţia umilită: a egalităţii înaintea păcatului şi
r.a temerei de o răsplată crudă în existenţa după moarte.
Oricât de curios s-ar părea în primul moment, dar tocmai în
această perioadă de pesimism avea omul să simtă şi să preţuiască
•maj bine frumuseţile pământului pe care trăieşte.
In adevăr, piatra de temelie a doctri~ei creştine este putinţa ri-
dicării omului din păcat, prin învierea Mântuitorului şi prin pocă
inţă în viaţa pământească. Întregul creştinism n-ar avea nici o (
noimă, dacă omul prin păcatul strămoşesc n-ar fi ajuns o fiinţă de- ··
căzută. Toate au rămas cum au fost: şi păsările cerului, şi peştii
mărilor, şi fiarele pădurii... minunate toate <<Ca în ziua cea dintâi a
creaţiunei>>. Singur cel făcut după chipul şi asemănarea Creatoru-
lui căzuse din vrednicia lui; singur el a fost pedepsit, împreună cu
o mizerabilă târâtoare, şarpele, mijlocitorul păcatului.
Şi dacă aşa este, tu, cel ce te ridicaseşi alături de zei în păgâ
nism, umileşte-te în ţărână; pedepseşte-ţi corpul cel păcătos, pen-
tru a merita în creştinism graţia renaşterii şi paradisului...
Ce deosebire între senina mitologie a grecilor şi melancolia pe
care o aduce în suflete concepţia asiatică, venită din ţara stearpă
şi urâtă a Siriei şi Palestinei! Iar deosebirea nu va întârzia de a se
arăta, după cum era firesc, până în literatură.
Să ne oprim, de pildă, la Sf. Vasile cel Mare, unul dintre scriito-
rii de seamă ai secolului al IV-lea. Îl alegem înadins, fiindcă avem
ocazia să ne întoarcem din nou în Asia Mică, şi anume în ţinutul
unde s-a născut Strabo.
Abia trecut de 26 de ani, tânărul creştin părăseşte studiile cu
ispitele vieţii din Atena, pustniceşte în Siria şi Thebaida, apoi îşi
aşează coliba pe malurile lui Iris. Ascultaţi-} cum scrie către Sf. (/
Gri~orie, prietenul său*:
«In sfârşit, cred că am ajuns la capătul rătăcirilor mele. Speranţa
de a mă întâlni cu tine, ar trebui să zic: dulcele mele visuri- căci
după dreptate speranţa a fost numită visul omului treaz - a
rămas neîmplinită. Dumnezeu însă m-a învrednicit să găsesc un
loc, cum adeseori mi-a plutit pe dinaintea ochilor închipuirii>>.
Urmează apoi descrierea locului pustniciei: un munte înalt, în-
vălit cu o pădure deasă, udat dinspre miazănoapte cu izvoare răco
roase şi limpezi; la poalele muntelui, se întinde un plai totdeauna
roditor, iar din piscul unde e coliba, sfântul admiră cascada ce se
zăreşte în depărtare, aburul ce se ridică domol, florile, cântecul' .•.. .,
*S. P. N. BASÎLII, Opera omnia, Parisis, MDCCXXX,Tom. tertius, p. 93.

)
172 S. MEHEDINŢI
păsărilor... ŞI I se pare lui singur că ostrovul unde trăia Calypso
trebuia să fi fost, cu toată lauda scriitorilor, mai puţin încântător.
Nu e nevoie de o analiză amănunţită spre a vedea orişicine, ce
mare a fost schimbarea petrecută în suflete, după trei secole de
pesimism. Lira fusese altfel înstrunată şi trebuia să scoată_ alte
sunete- natura devine subiect de efuziuni lirice, ca una ce ammtea
«păcăt~sului» splendoarea paradisului pierdut. Acuma intră în li-
teratură si muntele ba chiar si pustiul, la care cei vechi aproape
nici nu se' gândiseră. Se împli~ise cuvântul profetului Isaia: «Se va
bucura desertul, pustia va sălta de veselie şi va înflori ca crinul>>.
Si în adevăr, Sf. Chryosostom va afirma câţiva ani mai târziu, că
,;nici un raiu pământesc 'nu e aşa de frumos ca pustiile egiptene»*.
Tot din acest timp avem şi o descriere ceva mai dramatică a
trecerii Alpilor, la Amian Marcelin**, un semn că natura începuse
a da motive literare mai bogate scriitorilor din ultimele secole ale
antichităţii.
*--····
Evul mediu e în privinţa aceasta, ca şi în multe altele, medio-
cru. Pelerinii trec munţii spre Roma ori spre locurile sfinte, cufun-
dati în gândurile lor pioase. O călătorie în Alpi era ceva extraordi-
na~***. În schimb însă mari armate îi străbat (Carol cel Mare îşi
duce armata peste înălţimile munţilor de cinci ori, iar Carol cel
Gros de 7 ori); legenda înfloreşte şi populează munţii cu tot felul
de fantasme: stafii, demoni, balauri, cobolzi, vrăjitoare etc....; ba,
sub inspiraţia bisericii, imaginaţia vulgului dăruieşte Alpii şi cu
.un paradis****. . . .
Nu e de mirare deci, dacă muntele va d~vem subiect de desen-
eri literare si motiv de emotiuni estetice. In orice caz, nu e o îm-
prejurare b~nală că primul ~lpinist e sensibilul poet Petrarca. Ad~
mirator al naturii (după cum o dovedeşte, pe lângă operele sale, ŞI
robinsonada de la Vaucluse, unde a stat un an servit numai de un
pescar), Petrarca se hotărăşte să cunoască splendoarea depărtată
.a vârfurilor, pe care le zărea de la Avignon. lmpreună cu fratele
său se urcă pe vârful lui Ventoux (de aceeaşi înălţime cu Ceah-
lăul). Si când, după multe greutăţi - ciobanii căutau să-I spăi-
. .>'Y *J. CHRYSOSTOME, Oeuvres completes, 1863~ Tom. VII, p. 65.
> ** AMMIANI MARCELUNI Rerum gestarum, hb. X:V, 10.
.*** FRANZ RAMSAUER, Di; Alpen in Mittelalter (Zeit. d. deutsch. u. aster.
Alpenvereins, 1902, XXIII, pp. 88, 73).
· **** M. S. LOPEZ, Alpensagen, 1893, p. 300.
~ânte spre a-l întoarce îndărăt - când, în sfârşit, ajunge în vârf
ŞI vede foarte aproape creştetele albe de zăpadă, iar Ia picioare ză-
" reş~e Ronul şi în depărtare oglinda mării, entuziasmul poetului
devme o adevărată exaltare sentimentală, pe care si-o înmulteste
singur, recitând cu solemnitate bucăţi din Confesiu'nile Sf. Au'~s
tin. <<Dacă mi-am dat atâta osteneală să-mi sui trupul puţin mai
aproape de cer, cum să nu caut a-mi ridica şi sufletul într-acolo?»*.
Caracteristică e îndeosebi această «ridicare a sufletului» căci
ea, ca ~n motiv muzical, va însoţi literatura descriptivă pâ~ă în
vremunle noastre. Cu cât se va lărgi orizontul geografic peste alti
munţi, alte mări şi alte continente, cu atât coarda sentimentul~i
pentru natură va răsuna mai tare. La început se vor auzi mai
mult note religioase, apoi treptat va ieşi Ia iveală nota pur roman-
tică şi, în cele din urmă, nota aşa-zisă naturalistă.
Era firesc să se întâmple astfel. Cele dintâi descoperiri geogra-
fice sunt însoţite de mari manifestări de pietate. Vasco da Gama
petrece o noapte întreagă pe malul mării, rugându-se lui Du.mne-
zeu, înainte de a porni să înconjoare Mrica. Columb si cei ce s-au-~
întors cu dânsul de peste Ocean s-au apropiat de ţăr~ însotiti de
rug~ciunile mulţimii către Dumnezeu; iar tovarăşii lui Mag~llan
au mtrat în Sevilla desculţi şi cu lumânările în mâini, după cum
făgăduiseră pe corabie. Mările şi continentele, cu toate minuna-
tele lor noutăţi, devin un fel de revelaţie; imaginaţia celor ce po-
vestesc des~re ţările şi mările depărtate se înflăcărase, şi astfel,
spre deosebire de măsura severă a clasicilor se iveste tot mai
mu~t, chiar şi la scriitorii de valoare, stilul car~ impresionează, bo-
găţia de coloare şi în cele din urmă moda exotismului- o influen-
ţă direct geografică.
Caracteristic în această privinţă e sfârşitul secolului al XVIII-lea
cu Ber~ardin de St. Pierre, cu Rousseau şi începuturile lui Cha-
teaubnand. Tot interesul idilei «Paul et Virginie» stă în pietatea
celor două femei şi a copiilor lor, a căror mică dramă nu capătă re-
lief decât prin coloarea exotică a naturii dintr-o insulă foarte de-
părtată de Europa. Motivul literar fundamental în «Confesiunea
Vicarului din Savoya» e de asemenea priveliştea splendidă a Alpi-
lor, care duce pe preotul lui Rousseau la cunostinta divinitătii des-
coperită astfel prin sentiment, nu prin rati~ne~ rece· iar 'Atala
inspiratul episod al unei opere religioase;·~ mai la fie~are pagină
un model de romantism pe teme geografice, pe care istoria litera-
turii nu-l va uita niciodată. .. .!·• .
l,' ,- '·,,.
* FR. RAMSAUER, loc. cit.

174 S. MEHEDINŢI
În sfârşit, ca un fel de culme literară, vin pe la începutul veacu-
lui al XIX-lea măiestrele Privelisti ale naturii* datorite lui Alexan-
der .von Humboldt, care au ră~as până azi modelul descrierilor
geografice, privite din perspectiva înaltă a ştiinţei şi totdeodată a
artei. Apoi întregul secol al XIX-lea, de când cu înfiinţarea societă
ţilor de geografie şi înmulţirea numărului exploratorilor, a ajuns la
o adevărată pletoră de descrieri, în care pitorescul a devenit un
element inevitabil (de aceea de multe ori cu totul inferior).
Ar fi însă nedrept să încheiem această schiţă, de altfel şi aşa
prea sumară, fără să pomenim pe unul dintre contimporanii
noştri, care, prin bogăţia scrieilor cu imagini de un caracter special
geografic, poate fi considerat istoriceşte ca ultimul termen în seria
unei lungi evoluţiuni literare. Pierre Loti este fără îndoială cel mai
geograf între geografi, dacă e vorba numai de genul pitoresc, şi
anume pitorescul serios, care, prin imagini adecvate, izbuteşte să
ne dea înfăţişarea locurilor necunoscute şi emoţia, pe care o nasc
în s1,1flet marile scene ale naturii. Furtuna mărilor tropicale, auro-
ra boreală, fantasmagoria tăcută a luminilor polare, pe care scri-
itorul ştie să o arate, dând în vorbe iluzia unei mişcări cinemato-
grafice; monotonia pustiilor, unde ploaia e necunoscută şi pietrele
au fost totuşi netezite prin lungi secole liniştite; tăcerea fantastică
--a mărilor îngheţate, peste care soarele se ridică întocmai <<Ca o
biată planetă galbenă, aproape ae moarte, care s-ar fi oprit neho-
' tărâtă» în mijlocul haosului; în fine, nenumăratele sale tablouri
:din Mrica, din Orient, din Iran, Tahiti şi aproape din toate mările
'globului asigură lui Loti printre toţi scriitorii contimpor~ni un loc
_deosebit ca exotist şi poet al frumuseţilor pământului**. Intr-o pa-
gină la dânsul e mai multă coloare decât în toatăopera lui Herodot.
- E dovedit asadar- oricare ar mai fi observările de făcut în pri-
.vinţa evoluţiei,genului pitoresc- tă simţul pentru partea estetică
a naturii s-a afirmat şi s-a împuternicit progresiv cu trecerea seco-
lelor. Mai ales e usor de dovedit aceasta, dacă am chema ca mar-
.toră şi pictura. De 'la pictorii evului mediu şi ai Renaşterii, la care
·;,peisajul>> era un slab accesoriu aruncat în fundul tabloului, în do-
·~ml figurii omeneşti, şi până la moderni (la Kalame bunăoară, cu
'îniminatele sale păduri de brazi şi stejari, în care copacii pare că
au o viaţă de sine stătătoare) sau la alţi contimporani, specializaţi
,unii numai în zugrăvirea regiunilor polare***, e un drum imens,
.. ·*Ansichten der Natur.
** Revue bleue, 1900, p. 714.
. *** PHILIPPOW, Polarreisen des russischen Malers Borissow, P. Mitteilun-
gen, 1903, p. 217,
care nu poate lăsa nimănui îndoiala, în ce grad înalt, umanitatea
modernă s-a obişnuit cu frumuseţile naturii fizice*.
" Arhitectura ar fi altă dovadă. Şi nu numai felul de a clădi, ci
mai ales felul cum se alegea şi se alege azi împrejmuirea locuinţe
lor.
, În adevăr, nu mai departe decât acum o sută de ani, palate
scumpe erau aşezate în şesurile cele mai searbede, cu credinţa că
s-a ales împrejurimea cea mai frumoasă din câte se putea. Un sin-
gur exemplu: Palatinul Karl Theodor, cunoscut geografilor ca fon-
dator al academiei pentru adunarea datelor meteorologice (1780),
fuge de minunatele înălţimi de lângă Heidelberg, şi croieşte un
parc în monotonul şes de la Schwetzing**. Iar azi, după trecere de
abia un secol, chiar căsuţe modeste caută vederile largi, se urcă pe
vârful înălţimilor sau înaintează în mijlocul apelor mării, nu din
nevoia apărării de duşmani, ca în evul mediu, ci din admiraţia
pentru frumuseţile naturii.- Evident, planeta începe să aibă din
ce în ce mai mult şi o însemnătate estetică pentru om.
Deşteptată ca dintr-un vis urât şi speriată de atâtea devastări
ale vremurilor din urmă, o parte a omenirii în adevăr culte - e
destul să pomenesc numele lui Ruskin - se gândeşte să scape ce
se mai poate din frumuseţile încă neatinse ale pământului***.
S-au făcut societăţi nu numai pentru protecţiunea animalelor, dar
şi pentru protecţiunea plantelor şi a priveliştilor frumoase.
Cedrii Californiei, câţi au mai rămas, vor fi respectaţi până la
moarte; unele plante rare de pe vârful munţilor vor fi de aseme-
nea apărate****. Parcul de la Yellowstone, cu minunatul său joc
de geizeri, va rămânea neatins ca o podoabă a republicei St.-Unite.
Bourii sunt adăpostiţi în grădini sau <<rezerve» şi se aud glasuri în
favoarea elefantului.
Fără îndoială, pentru unele din bogăţiile şi frumuseţile plane-
tei, admiraţia şi îngrijirea aceasta este prea târzie. Oricum, aceas-
tă <<mea culpa», ca urmare a dezvoltării simţului pentru natură, e
o notă optimistă faţă de turburarea haotică pomenită la început.
Ea dovedeşte că pământul, ca operă a sensibilităţii omeneşti, înce-
pe a fi mai îmbucurător decât pământul ca operă a voinţei ome-
neşti; şi ne face să bănuim că inima va putea.ajunge să înfrâneze
*Deutsche Rundschau, 1902 (3-4) p. 22. Die Wolken in der Landschaft de
Fr. Ratzel.
** W. RIEHL, Kulturstudien aus drei Jahrhunderten, Stutt. 1862, p. 57 şi u.
*** Reuue de deux monde, 1895 (6) p. 553. La religion de la beaute, etude sur
John Ruskin.
**** P. MI'ITEILUNGEN, 1900, p. 70.
(
(

)
)
176 S. MEHEDINŢI
excesul· voinţei. Omenirea va înţelege, poate, că dintre toate pier-
derile, cele mai mari sunt cele ireparabile, şi că mai ales irepara-
bilă e sluţirea planetei prin stingerea speciilor alese şi îndeosebi
prin moartea popoarelor şi pieirea idiomelor, care sunt atâtea şi
atâtea posibilităţi către o cultură superioară, şi către o armonie
mai înaltă în manifestările planetare. Iar din acest punct de vede-
re, studiul geografic al pământului, «casa de educaţie a genului
omenesc», după cum îi zicea C. Ritter, devine o disciplină sufle-
tească de o valoare deosebită. «Priveliştile întinse ne obişnuiesc să
socotim fiecare organism ca o parte a totului şi să recunoaştem în
plantă şi animal nu atâta individul mărginit sau specia, cât o for-
mă a naturii înlănţuită cu tot şirul creaţiunilor. Astfel de privelişti
lărgesc fiinţa noastră sufletească şi, cu toată depărtarea în care
trăim faţă de atâtea ţări, ele ne pun în atingere cu întreaga viaţă a
pământului*.
..:. -.: _;_..,
~.. . ...
1 Cosmos, 1, 23.
LEGĂTURA DINTRE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE
Istoria conceput(} pragmatic, teologic, metafizic. Conceptia
• materialistă. -Intemeierea antropogeografiei (Hippocrat) deschi-
de calea spre o concepţie mai realistă. Perspectiva d€schisă de
p~zitiuism: Cornle, Buckle. Catastro{ismul în luptă cu euoluţio-
msmul (sec. al XIX-lea). Cercetarea fenomenelor de ereditate
lămureşte rolul gloatei (rasă, popor) şi al personalitătii (omul de
stat) în istorie. Geografia ocupă o sferă mai largă din viata
omenirii, decât istoria în care "sălbaticir' n-au nici un loc. ~
Ştiinţele naturale au făcut din geografte şi etnografie o firească
mtroducere la istoria ştiinţifică. .
J?acă un istoric, Herodot, Polybiu sau altul, a arătat o aplecare
mm mare sau mai mică spre geografie; sau dacă un geograf,
Str~bo, ~itter sau oricare altul, a avut o predilecţie deosebită pen- ··~·····~
t~ 1stone, acestea sunt cazuri izolate, care nu hotărăsc întru ni-
mica problema abstractă a legăturii dintre cele două stiinte. De
a~eea, toată cercetarea noastră din capitolele precedente7, du pri-
VIre la amestecul precumpănitor al elementului istoric în geogra-
fie, a:e ::n caracter empiric şi nu ne poate servi la dezlegarea
chestmnn care face. tema acestui nou capitol.
E ~rept, c~, după ce am schiţat evoluţia literaturii geografice,
am cautat dm punctul de vedere al ştiinţelor naturale să fixăm
locul omului şi al antropogeografiei în geografie. Dar prin aceasta
am stabilit numai relaţiunea dintre geografie si om nu relatiunea
dintre ştiinţa noastră şi istorie. ' ' '
Pentru a lămuri şi această problemă, trebuie să căutăm un
punct de vedere mai general; iar acesta ni se pare a fi cel următor:
Relaţia dintre fenomenele geografice şi cele istorice atârnă de
felul cum concepem relaţia dintre cauzele acestor fenomene. Cât
prive?t~ cauza diferenţierii fenomenelor telurice, ea a fost schiţată.
m pnVIrea generală asupra evoluţiei pământului si a sistemului
planetar. Rămâne acuma să vedem care este cau~a fenomenelor
istorice, iar legătura dintre cele două serii de fenomene ne va indi-
ca în mod natural şi legătura ce trebuie să existe între stiintele ce
se ocupă cu studiul lor. · ' ·
Sunt două căi pe care pornim în cercetarea cauzelor ce produc
fenl?menele istorice. . ..

178 S. MEHEDINŢI
Ori punem originea tuturor manifestărilor istorice în spiritul
omenesc si considerăm acest spirit ca o entitate metafizică ce de-
păşeşte ~arginea experienţei ştiinţifice; sau, din contra, omul şi
toate manifestările sale de care ţine seamă istoria, nu e decât un
produs al mediului fizic.
În cazul dintâi, relaţia dintre istorie şi geografie e cât se poate
de simplă: toată planeta nu este decât un accident istoric, o simplă
ocazie care să înlesnească manifestarea ideilor pornite din sufletul
omenesc. Si atunci toată geografia este un simplu corolar al isto-
riei împre~nă cu toate celelalte ştiinţe ale naturii, după cum reiese
aceasta clar din filozofia lui Hegel. "Natura nu e decât o determi-
nare, un mod al ideii-natură." "Ideea se manifestă în natură sub
forma unei existente străine de ea însăşi. Şi cum în modul acesta
ideea singură îşi pune negaţiunea sa şi devine străină de sine,
natura nu trebuie să fie considerată ca o existenţă exterioară faţă
de idee... ci trebuie considerată ca o determinare în care ea există
tot ca idee"*.
Se înţelege, pentru cei care pornesc pe această cale, relaţia din·
tre istorie şi ştiinţa naturală a geografiei nu poate fi rezolvată alt-
fel decât speculativ, după cum o şi încearcă Hegel. Dar oricât de
interesante ar fi construcţiile sistemului hegelian şi oricât farmec
au avut ele pentru unii din discipolii lui Ritter; cei ce primesc
punctul de vedere al lui Humboldt simt că, sub această formă, pro-
.blema relaţiunii dintre geografie şi istorie nu mai are nici un inte-
res pentru ştiinţele exacte.
Dacă din contra concepem activitatea istorică a neamului ome-
nesc ca o succesiune de fenomene determinate de împrejurările
cosmice ale planetei şi considerăm genul uman ca un caz particu-
lar în economia globului şi în cosmos; atunci se înţelege de la sine
că între fenomenele geografice de o parte şi cele istorice de altă
parte (prin urmare şi între geografie şi istorie) trebuie să admitep1
o legătură care poate fi cercetată din acelaşi punct de vedere dm
. care am cercetat relaţiunea dintre ştiinţa noastră şi celelalte ştiin-
ţe învecinate. · ·
Dar si în acest caz sunt două moduri deosebite de a răspunde
întrebă;ii de la care am pomit. Aşa, unii au ales şi aleg încă în
judecarea evenimentelor istorice punctul de vedere al unui mate-
rialism (uneori aproape naiv8), după care toate manifestările din
viaţa popoarelor, atât cele mai simple cât şi cele mai complexe, ar
fi un produs al mediului fizic. Potrivit acestei concepţii, istoria ar
fi o stiintă cu desăvârsire subordonată geografiei., - .. ,
*HEGEL, Philosophie de la nature, I, 188.
··.
De la opera lui Hippocrat (despre aer, apă şi locuri) până în
vremurile noastre, paralel cu direcţia teologică şi metafizică a is-
" toriei, s-a înfiripat încetul pe încetul direcţia ceastălaltă, pozitivis-
tă. În veacul nostru, sprijinită pe marile progrese ale ştiinţelor na-
turale, ea a ajuns la apogeu. Vrednic de însemnat între toţi este
• istoricul Buckle. După el, progresul şi prin urmare civilizaţia în
general atârnă de evoluţia ideilor, iar aceasta e determinată la
rândul ei de mediul geografic al fiecărui popor. Descrierile sale
asupra legăturii dintre natură şi om în Egipt, India, Peru şi
Mexic, prin stilul lor vibrant şi prin bogăţia faptelor coordonate cu
- o rară silinţă, sunt un adevărat monument al direcţiei pozitiviste
în istorie. Mai ales sunt sugestive, şi în aparenţă demonstrative,
primele capitole în care autorul, întemeiat pe rezultatele statis-
ticii, arată că nu numai viaţa istorică este determinată grosso-mo-
do de mediu, dar chiar şi evenimentele mai mărunte, care de obi-
cei ni se par dependente de capriciu! aşa-numitului liber arbitru.
Aşa, spre exemplu, stabilirea unei relaţii între producţiunea
·grâului şi numărul căsătoriilor nu este de mirare, cât timp acest
din urmă fenomen social este de obicei rezultatul unei stări sufle-
teşti în care şi producţia cerealelor joacă un rol vădit. Dar mai
surprinzătoare este periodicitatea numărului de sinucideri şi a
scrisorilor puse la cutie fără adresă*, care par a dovedi existenţa
---unui determinism inflexibil până şi în manifestări ale vieţii foarte
'puţin supuse atenţiunii noastre. Buckle, arătând în succesiunea
acestor fenomene sociale· o regularitate care în oarecare margini
nu se dezminte, ne sugerează credinţa că toată istoria trebuie mai
întâi explicată prin mediul geografic. Chiar alegerea acelor cazuri
curioase, prezentate cu atâta relief în primul capitol al operei sale,
e potrivită să izbească imaginaţia şi să întărească convingerea că
baza tuturor explicărilor istorice trebuie căutată în ştiinţele natu-
rale, şi prin urmare [şi] în geografie, care adună rezultatele lor
pentru a explica dezvoltarea neamului omenesc.
Tot în acelaşi sens, dar cu oarecare variaţii, clădeşte edificiul
criticii istorice şi H. Taine. Ceea ce arătase Buckle pentru religiu-
nea şi arta indiană, caută şi el să arate cu privire la popoarele Eu-
ropei. Sunt atât de cunoscute operele în care acest scriitor încear-
că să dovedească legătura dintre mediu şi istorie (până şi în mani-
festările subtile ale artei) încât nu mai este nevoie să stăruim asu-
pră-i. Arta greacă e senină. Grecii au o fineţe "înnăscută", sunt
spirite "clare" şi aplecate "spre dialectică şi sofisme", iar imagina-
ţia lor e "în mod firesc veselă, vioaie" şi pomită spre "fericirea
;t< TH. BUCKLE, L'Histoire de la civilisation en Angleterre, I, 32, 34 passim.
(
c

)
180 S. MEHEDINŢI
simţurilor", fiindcă aerul Eladei era transparent, marea albastră,
orizontul limpede şi înfăţişarea plastică a ţinutului era plină de
armonia naturală a liniilor. Din contra, arta olandeză se resimte
de penumbra în care trăiesc cetăţenii Ţărilor de Jos, închizându-~e
în case solide spre a se apăra de umezeală ca de un duşman. In
sfărşit, mai spre nord, literaturile sunt fantastice, pline de negura
polară etc.
Vrednic de însemnat este că Taine le spune toate într-un capitol
intitulat "rasa", pornind de la ideea că mediul se manifestă în mod
suveran în aptitudinile rasei, pe care el le determină. "Quand.
l'homme neuf et desarnu~ se trouve livre a la nature, elle l'enve-
loppe, elle le fayonne, elle le moule, et l'argile morale, toute molie
et flexible encore, se plie et se petrit sous la pression physique..."*9
etc. Fireşte, astfel de teme sunt interesante, ca ocazie pentru dez-
voltări stilistice, iar spiritul nutrit de ştiinţă exactă a fost foarte
accesibil în secolul al XIX-lea la metafore ca "argila morală" şi
•altele de acelaşi gen. Astfel, după direcţia teologică şi metafizică,
istoria a avut ocazia să încerce în veacul nostru şi direcţia poziti--
vistă, manifestată adeseori, după cum am zis, printr-un materia-
Jism aproape naiv.
· Dacă ne aşezăm în punctul acesta de vedere pentru a privi
fenomenele istorice, este evident că istoria toată sau aproape toată
.·ar fi o simplă exemplificare a geografiei regionale şi atunci relaţia
dintre cele două stiinte învecinate e foarte precisă: istoria este o
geografie aplicată sa~ o geografie "în acţiune", după cum zicea
Herder.· .
Însă oricât de ademenitoare ar fi pentru vanitatea geografului o
.astfel de concluzie, ea ni se pare neadmisibilă; teoria mediului
aplicată la fenomenele )storice s-a născut în urma unei generali-
zări pripite. . .
· În adevăr, pe la începutul veacului, contra ştiinţei oficiale, după
care viaţa pe pământ a suferit revoluţiuni şi a fost mereu înnoită
prin' creaţiuni speciale, s-a ivit o nouă doctrină (Treviranus şi La-.
marck), după care organismele, în toată seria lor de la cele mai vechi
până la cele contimporane, ar forma un singur lanţ neîntrerupt, în
care toate formele s-au născut încetul cu încetul unele din altele,
prininfluenţa condiţiunilor de trai. În loc, de exemplu, de o girafă
creată ca să populeze instantaneu unele păduri tropicale,
·s-a părut mai liniştitor pentru minte şi mai aproape de unele ob-
seivări de fapte, să se admită o girafă al cărei gât s-a lungit pe
. "'H. TAINE, Philosophie de l'art, II, 101.
încetul, timp de mii şi mii de ani, în urma silintelor animalului de
a se întinde după frunza arborilor. ·
" Cu toată critica lui Cuvier· şi cu toate că Discours sur les r{wolu-
ti~'!s ~e la surfc:_ce du globe era privit ca o mică evanghelie a
ştunţe1 desprepamânt, părerea aceasta a lui Lamarck a fost mai
pe u_rmă întărită de paleontologi, cât şi de studiul faunei şi florei
contlmporane. Astfel, pe încetul, ea a triumfat contra autoritătii
~~vi~ .
În fine, Darwin, la rândul său, introducând ideea selecţiunii, pe
lângă ideea adaptării la mediul fizic, dădu prestigiu acestei teorii
înlăturând ca antiştiînţifică vechea concepţie a cataclismelor sa~
a revoluţiilor subite în viaţa plantei. Azi, când vedem bunăoară că
pic~orul calului nu e decât o simplificare crescândă a piciorului cu
ma1 multe degete al strămoşilor lui (orohippus, mesohippus, archi-
terium, hipparion şipliohippus), doctrina influentei mediului ni se
pare tot aşa de verosimilă, cum se părea lui Cu~er ori lui Pallas
vechea doctrină a cataclismelor.
~u e d~ mirare, aşadar, dacă începând cu studiul omului preis-
torrc teorra aceasta a dezvoltării în raport cu mediul fizic a pă
t~unvs tot mAai adânc în studiul fenomenelor istorice. Lupta pentru
VIaţa, care m geografie se traduce în "lupta pentru spaţiu", deveni
astfel o problemă strâns legată de fizica globului, independent
dacă e vorba de plantă, de animal sau de om. Şi astfel, geografia
renăscută în acest veac prin lucrările lui Ritter Humboldt si ale
altor geografi capătă în ochii unora prestigiul u~ei ştiinţe f~nda
mentale, fără de care istoria nici n-ar putea exista.
Rezultă însă de aici că direcţia materialistă e mai presus de cri-
tică, şi că istoria este o ştiinţă total subordonată geografiei?
Nu. Tot ştiinţele naturale au venit în ultimele decenii să intro-
ducă o însemnată modificare cu privire la teoria mediului, asa că
azi legătura dintre geografie şi istorie ne apare sub o lu~ină
destul de deosebită. · · .
· Weissniann, în sugestivele sale cercetări publi~ate în 1892, ara-
tă, contra părerii lui Lamarck şi Darwin, că mediul fizic are o in-
fluenţă asupra plantelor şi animalelor, întrucât se constată anu·
mite corespondenţe între condiţiile de trai şi organizarea animale-
lor; dar îndată ce e vorba de modificare şi prin urmare de evoluţi
unea formelor organice, influenţa mediului intern este cea hotărâ
toare. "Organismele după cum vedem se adaptează în aparentă în
toate părţile lor cu împrejurările de viaţă cele mai deosebite ·şi ni
se înfăţişează astfel ca nişte mase plastice, care în cursul timpului
pot să fie tipărite în toate formele imaginabile''.

182 S. MEHEDINŢI
,.înr dacă ne întrebăm, unde este cauza acestor variaţiuni, ni se
pari- sgur că ca este iniţial prezentă în celulele germinale. Din
clipE cind încep preliminările celei dintâi segmentaţii a celulei-ou,
vi.it.o-d organismului este determinat: este hotărât dacă va fi mai
IIlBl'::!: ori mai mic; dacă va semăna tatălui sau mamei... detaliile
cb.if:: şi particularităţile cele mai minuţioase sunt hotărâte... Ta-
tus! ::hnâne încă un câmp oarecare şi pentru influenţa condiţiu
nilo:-~erioare ale existenţei, dar acest câmp e restrâns şi formea-
ză 0 :nică regiune mobilă împrejurul unui punct central fix, hotă
rât şi: acesta tot prin ereditate. Astfel că în celula germinală se gă
se....-::rc- determinarea esenţială a organismului care va deriva din
ea;.*_ E drept, nici părerea lui Weissmann nu poate fi considerată
ca o;i mai de pc urmă cuvânt al ştiinţei. Ultimele experienţe ale
lui ~age, care a putut obţine larve normale din fragmente de ou,
chiar din a 36-a parte a unui ou**, arată că problema modificării
orga::rismelor în raport cu mediul e departe de a fi clarificată.
Oricum însă, după studiile lui Weissmann, care tind a dovedi că
influenţa mediului extern se exercită asupra celulelor somatice -
elem.::ntul pieritor- şi că individualitatea, chiar fiziologiceşte vor-
bind. nu numai psihologiceşte, este determinată în mod esenţial de
modincările intime din celula germinală, elementul nemuritor al
speciei, credem că avem dreptul să scădem cu mult însemnătatea
mediului geografic, de câte ori este vorba de fenomenele complexe
istorice, care at~l.rnă de cauze ascunse în misterul moştenirei plas-
melor ancestrale. Şi atunci, evident, geografia nu mai interesează
pe istoric dec<1! ...-And e vorba de influenţa mediului asupr~ vieţii
vegeiative a pop~.~uelor, adică a vieţii somatice, animale. Indată
însă ce e vorbn. c~1 la Buckle ori la Taine, de fenomene mai compli-
cate: religiuni. arte, ştiinţă şi alte împrejurări sociale de ordin su-
perior, fără să n~'g;.'î.m cauzalitatea în înţelesul comun al ştiinţei,
·trebuie totusi s: ne abţinem de la orice amestec al geografiei în
acest domeniu n::z.ervat exclusiv istoriei, care va căuta explicarea
fenomenelor re.sJ:.x'<"tive cu ajutorul datelor împrumutate de la psi-
hologie şi de la :llte discipline depărtate de preocuparea geografu-
lui.c Iar până atunci, explicarea unui caz mărginit (de exemplu
opera unui artist, a unui popor etc.) prin mediul contimporan ei,
poate fi în oan:-csre măsură comparată cu încercarea astrologilor
care legau am:me împrejurări sociale de apariţia unei cornete, care
de timp îndelur:.p:.t venea din golul spaţiului, urmându-şi calea ei
:.A WEISS.L!..."X,Essais sur l'heredite, [Paris, 1892, pp.] 153, 154.
**A:rddves d< ::-.-...""'"'s'ie experimentale, VII, 1899.
însemnată de legile superioare ale mecanicei cereşti. Tot de ase-
menea, opera unui reformator, a unui artist sau a unei mari per-
tonalităţi istorice este manifestarea unei moşteniri ancestrale
poate atât de depărtată, încât influenţa mediului contimporan
asupra acelei opere este neglijabilă.
Aici ajunşi, relaţia dintre geografie şi studiul fenomenelor isto-
ric~ se limpezeşte:
Intrucât e vorba de viaţa somatică sau vegetativă a societăţilor
omeneşti, trebuie neapărat să ţinem seamă de influenţa mediu-lui
geografic; altfel istoria, lipsită de fundamentul geografic, devine o
poveste deşartă. Azi nu mai poate fi pentru nimeni nici o îndoială
că de la botocuzii Braziliei până la europenii cei mai civilizaţi, via-
ţa materială a popoarelor este cu mii şi mii de fire legată de pă-
mântul pe care acele popoare trăiesc. Şi iarăşi nu mai este nici o
îndoială, că cu cât cultura creşte, cu atâta legăturile cu mediul te-
luric devin mai felurite şi mai intime. Câteva zile să rămână rui-
nele de cărbuni părăsite de oamenii ce muncesc în ele si viata
unui puternic imperiu, ba chiar a întregii ome1 .ri civilizat~, se r~-
simte..
Iar ceea ce vedem azi a fost şi va fi desigur totdeauna. Dacă lo-
(
cuitorii insulei Noua-Guinee au rămas pe una din treptele cele .~~~-~-~··~··
mai de jos ale culturii, de vină este un palmier. Wallace, unul din-
tre cunoscătorii cei mai buni ai acestui ţinut, mărturiseşte că "ief-
tinătatea hranei a fost, contra oricărei aşteptări, un blestem nu o
binecuvântare"; ea l-a dus pe om la lenevie şi la o cumplită mize-
rie...*. Şi pentru ca să nu se pară această concluzie scoasă cumva
dintr-o generalizare pripită, este destul să pomenim că trunchiul
unui palmier care dă sago poate fi întreg transformat în pâine. Un
singur trunchi dă atâta făină, încât se pot scoate din el 1800 de
pâinişoare, adică hrana pe un an întreg. În dărnicia :q.aturii a stat
blestemul. Şi iarăşi: cum să înţelegi nepăsarea negrilor care locu-
iesc în ţinuturi cu termite, dacă nu ţii socoteală de voracitatea
acestei mici vietăţi (termes bellico~us) care, consumând provizia
omului (mănâncă şi lemnele), face imposibil aproape orice exerci-
ţiu al prevederii. Ba încă sunt atât de multe şi de izbitoare exem-
plele care arată cât de strâns este legată de mediu viaţa pur ani-
mală a genului omenesc, încât astăzi, când istoria nu maie scrisă
cu intenţie literară, ci pur ştiinţifică, nici nu ne mai putem închi-
* O. PESCHEL, Abhandlungcn [zur Erd- und Volkerkunde, ed.] 1, [Leipzig,
18771 pp.] 390, 391.
(

184 S. MEHEDINŢI
pui povestirea vieţii unui neam fără o suficientă cunoaştere a îm-
prejurărilor geografice în care acel neam s-a dezvoltat.
Indată însă ce părăsim viaţa vegetativă la care este condamna-
tă partea omenirii mai apropiată de animalitate şi ne ridicăm la
cercetarea fenomenelor mai complexe, legate de obicei de individu-
alităţile puternice ale fiecărui popor, atunci, pentru toată regiunea
aceasta superioară a istoriei, mediul geografic nu mai poate fi uti-
lizat în explicările fenomenelor în chestiune, iar istoricul devine cu
"' desăvârşire independent de geografie. Modificările intime ale celu-
I lelor germinative despre care vorbeşte Weissmann, sunt un aver-
tisment pentru zelul celor ce doresc în istorie o pozitivare mai îna-
intată decât e posibil în stadiul de faţă al ştiinţei. Şi de aceea, geo-
grafia, îndată ce este vorba de astfel de probleme, se desparte de
istorie, mărginindu-se în sfera explicărilor permise de metoda ei.
Din aceasta însă rezultă că legătura dintre istorie şi geografie
mai trebuie considerată şi din punctul de vedere al timpului, nu
nupai al naturii fenomenelor de care se ocupă o ştiinţă şi cealaltă.
In adevăr, cu cât ne vom coborî în seria veacurilor spre viaţa
primitivă a omenirii, sau cu cât ne vom coborî azi de la popoarele
civilizate şi deci bătrâne spre popoarele sălbatice, care reprezintă
preistoria contimporană, cu atât istoria se apropie mai mult de
geografie şi se sprijină mai mult pe aceasta din urmă. Din acest
punct de vedere privită relaţiunea celor două ştiinţe, un cuvânt al
lui Michelet, des repetat de geografi, este cât se poate de adevărat.
.,L'histoire est d'abord toute geographie"10, zice el, şi pentru ca să
nu i se pară cuiva afirmarea lui Michelet ca o licenţă stilistică din
partea unui istoric prea sensibil la partea pitorească a vieţii po-
poarelor, este destul să ne oprim atenţiunea asupra unui singur
')
fapt. Mai tot ce ştim despre barbarii (Naturvălker) contimporani
este pură geografie. Literatura geografică a adunat cele dintâi cu-
noştinţe despre această parte a umanităţii lăsată la o parte de is-
torici şi este destul de semnificativă împrejurarea că până în pre-
zent nici Mrica, nici America, nici Australia sau Polinesia contim-
porană n-au intrat încă decât incidental în marile lucrări istorice
ale veacului. Aceasta nu este o simplă întâmplare, ci se leagă de o
cauză mai adâncă: regiunile pomenite mai sus nu-s încă destul de
.,istorice" pentru a fi atras luarea-aminte a celor ce scriu istoria
ele sunt numai geografice.
Deci după ce am considerat legătura dintre istorie şi geografie
numai din punctul de vedere al naturii fenomenelor lor, trebuie să
mai ţinem seamă încă de un factor, acela al timpului: cu cât ne
apropiem de tinereţea omenirii, adică de preistorie {fie măcar şi de
preistoria contimporană), cu atât elementul geografic este mai in-
dispensabil istoricului. Şi invers: cu cât ne apropiem de bătrâneţea
pcpoarelor, adică de civilizaţiile înaintate, cu atât istoria - cel pu-
ţin cu privire la fenomenele culturale complexe - se depărtează de
geografie.
Şi după cum relaţiunea dintre cele două stiinte se traduce în.
măsură de timp, ea se mai traduce de aseme~ea "si în măsură de
spaţiu: cu cât ne apropiem de ecuator sau de poli; cu atât istoria
devine mai geografică şi invers. Ce ştie să povestească istoricul
despre australianul, care în dezvoltarea sa socială n-a ajuns să ai-
bă nici măcar vorba ce înseJ.mnă "şef', "căpetenie"*, mai mult de-
cât geograful? Şi iarăşi, ce-ar cuprinde o operă istorică asupra es-
kimoşilor mai mult decât materialul adunat de geografi cu privire
!a monotona lor viaţă, la care îi condamnă o climă antiistorică?
lncât dacă Hegel a exclus zona caldă şi pe cea rece din istorie,
eroarea sa ar fi o simplă chestiune de nuante în caz când n-ar fi
fost de vină şi amestecul metafizicei. Căci, în.adevăr, istoria, cum o
cunoaştem şi o cultivăm azi, scade în bogăţie potrivit cu latitu--~,··~.~ .~
di~ea, atât spre poli cât şi spre ecuator.
In rezumat, aşadar, putem afirma că cu cât fenomenele istorice
sunt mai complexe şi de un ordin mai înalt (adică privitoare la via-
ţa ?ufleteasc~ a, orr:eni_rii), cu atâta l~gătura dintre geografie şi is-
tone este mai Staba; dm contra, cu cat este vorba de fenomene so-
ciale mai elementare şi de viaţă vegetativă -cum este cazul tot-
deaun_a î~ prima fază a tuturor civilizaţiilor şi prin urmare în toa-
te regmmle unde natura opreşte pe om într-o fază de trai rudimen-
ta~ V cu at~t gra~iţa _dintre istorie şi geografie este mai nesigură,
adica una tmde sa se mtegreze în masa celeilalte.
Toate acestea însă privesc numai relatiunea dintre cele două
ştiinţe din punct de vedere genenil-abstrac't.
. C~nd e vorba de interesul practic al compunerii operelor de isto-
n_e Şl de geografie, sau al studiului acestor ştiinţe, atunci raportul
dmtre materialul istoric şi geografic ne sugerează multe şi intere-
sante observări, dintre care cele mai principale pot fi găsite de citi-
tor înşirate sumar într-un capitol al Antropogeograf"iei**, unde au-
torul pleacă de la ideea aforistic exprimată de C. Ritter, că "istoria
nu stă lângă nRtură, ci în natură".
. D~ntr~ acele observări privitoare la necesitatea legăturii dintre
1stone Şl geografie, cea care urmează e capabilă să dee î.tr-o for-
* O. PESCHEL, VOlkerkunde, ed. V, 346.
** RATZEL, op. cit., 4.

186 S. MEHEDINŢI
mă condensată un sfat spre folosul practic al istoricului cât şi al
geografului: "practic vorbind, harta (o parte a geografiei) nu tre-
buie să o citeşti aşa cum stă înainte, ca pe o foaie netedă, lipsită de
perspectivă, ci având la îndemână comentariul istoriei. Aceasta,
. numai, este în stare să dea întregului înfăţişat în hartă o perspec-
tivă; şi tot de asemenea, să nu crezi că înţelegi istoria, dacă ai
privi-o ca pe o dramă fără scenă şi fără decorul din fund"*.
Atâta numai ar mai fi de adăogat că, înainte de a cere ajutorul
istoriei, harta are nevoie imediată de cartea geografică. Istoria
vine abia în rândul al doilea.
'• ,.
•·.
* RATZEL, op. cit., 28.
'
GEOGRAPHICA
FAZELE GEOGRAFICE ALE ISTORIEI
OBSERVĂRI GEOPOLITICE
[fragment]
Istoria este geografie în mişcare.
HERDER
Faptul cel mai caracteristic al timpului de faţă ni se pare aces-
ta: istoria a devenit planetară.
Acum două mii şi ceva de ani, Polybiu (istoric, geograf, etnograf
şi om de stat) avusese impresia că istoria a devenit universală. (
Mediterana şi ţările dimprejur i se păreau centrul universului. În-
tinderea stăpânirii romane îl uimise pe cel deprins cu statele piti-
ce ale Greciei. Azi, chiar şi un copil îşi poate da seama cât de în-
gust era orizontul lui Polybiu.
Nici la 1500, când Columb se întorsese din Lumea Nouă, istoria
nu era încă universală.
Nici la 1800, după ce explorările lui Cook fixaseră destul de
exact pe hartă întinderea Oceanului Pacific şi deci proporţia din-
tre uscat şi apă.
~ Nici la 1860, când împărăţia japoneză evita încă atingerea cu
străinii, iar cârmuitorii ei socoteau că se vor putea apăra de flotele
oamenilor albi, înconjurând fiecare insulă cu o perdea de copaci,
spre a o scăpa de lovitura tu_nurilor.

)
188 S. MEHEDINŢI
Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea, istoria a început a .~
universală, când Bismarck a luat iniţiativa împărţirii tuturor ţi
nuturilor rămase fără stăpân. Thrm întreagă a intrat atunci în
stăpânirea omului. Generaţia de la începutul secolului de faţă este
contemporana celor dintâi exploratori care au văzut polii planetei
si a oamenilor de stat care au împărţit până şi sloii Mediteranei
~rctice si gheturile arhiseculare ale continentului antarctic
ajungâ~d la st~agul înfipt în creştetul lui de mâna norvegianului
Amundsen.
În lupta pentru cucerirea spaţiului geografic trebuie să deose-
bim însă mai multe faze:
A) Timp de mii şi răsmii de ani, traiul omenirii a fost continen-
tal. Nu numai sălbaticii, dar şi neamurile ajunse pe o treaptă înal-
tă de civilizaţie şi de cultură, erau străine de ocean. Statul farao:
nilor si al chaldeilor habar n-avea de navigaţie, măcar că marea ŞI
ocean~lle sta la îndemână. Ba încă unii monarhi din epoca conti-
nentală mergeau până acolo încât chiar interziceau supuşilor con-
struirea corăbiilor!
Pentru a vedea cât de mare era înstrăinarea de ocean, e destul
să amintim atât: când Mesopotamia şi Egiptul aveau un trecut is-
toric de mii de ani, iar Mediterana ajunsese în plină lumină a epo-
cii greco-romane, Atlanticul era încă pustiu. Oceant_~l Indi~n -:-
aproape pustiu şi el; nimeni nu-l trecuse în curmezrş, nav1gaţi~
mărginindu-se la ţărm (periplu). Atât de străină era lumea conti-
nentală de acest ocean, considerat azi ca o ,,Mediterană engleză»,
încât Nearch, amiralul lui Alexandru Makedon, însărcinat să con-
ducă flota din Indus până la gurile Eufratului, nici nu s-a gândit
la flux şi reflux. Era cât pe ce să-şi piardă vasele şi oastea îmbar-
cată pe ele. Singurul ocean străbătut mai de timpuriu a fost cel
Pacific. Polinezienii, ajutaţi de puzderia insulelor, de ritmul alize-
elor şi de minunatele lor luntri, roiau de la un arhipelag la altul,
dar de isprăvile lor nu auzise încă nimeni..
Istoria antică a fost aşadar continentală în cel mai deplin înţe-
. l~s al cuvântului. Fiecare trăia închis în orizontul lui. Cei din bazi-
nul Mediteranei nici nu visau că dincolo de pustia Saharei trăieşte
o întreagă lume cu pielea neagră, cu părul creţ şi lânos ca al miei-
lor. cu nasuri turtite etc., etc. Pliniu mărturisea cu naivitate: Cine
' .ar crede că există si oameni negri, dacă nu i-ar fi văzut în carne ŞI
oase? :(Singuri egi,ptenii aflaseră ceva despre rasa neagră, prin
·atingerea cu ea în valea superioară a Nilului.)
De asemenea, mediteraneii nu ştiau aproape nimic despre lu-
mea de dincolo de cocoaşa Pamirului şi a Tibetului, unde e aşeza
' tă gloata galbenilor. Iar cât priveşte America şi rasa ce s-a numit
mai târziu roşie, nici pomeneală. Ca o ciudăţenie şi mai mare,
amintim că Peru şi Mexic, imperii cu o civilizaţie şi o cultură de
• nivelul celei egiptene şi chaldeene, trăiau pe acelaşi continent,
fără să ştie măcar unul de altul; - ca şi cum ar fi trăit pe două
planete deosebite. Atât de îngust era orizontul istoric.
Târziu, târziu de tot s-au stabilit legături între aceste cuiburi
de omenire izolată. Şi e vrednic de însemnat că legătura s-a făcut
mai întâi prin apele oceanului. Nu peste Sahara au ajuns popoare-
le Mediteranei în atingm·e cu rasa neagră, ci înconjurând Sahara.
Amiralul cartaginez Hannon1 a fost un fel de Columb în ce priveş
te descoperirea Africei «negre». (Tot pe calea lui, au apucat mai
târziu şi navigatorii portughezi.)
De asemenea, pe ocean s-au stabilit cele dintâi relaţii mai
strâ12se între indo-europeni şi lumea galbenă din Extremul Ori-
ent. In sfârşit, tot oceanul ne-a purtat spre America şi Australia. -
B) După faza continentală, a urmat aşadar o fază oceanică în
istoria omenirii. Dar faza aceasta n-a început de-a binelea, decât
în momentul când explorările lui Cook au determinat cu destulă
aproximaţie întinderea Oceanului planetar. Abia atunci a început
şi omenirea să ia cunoştinţă de unitatea ei antropologică şi biogeo-
grafică (Blumenbach2).
Se înţelege, trecerea de la o fază la alta s-a făcut pe nesimţite.
Anul 1800 era încă sub zodia continentală. Napoleon, cu toată
agerimea privirii lui; cu toate că spusese: «geografia este mama is-
toriei şi a politicei», nu cugeta·destul de hologeic3 sau geopolitic.
Altfel n-ar fi făcut marea greşeală de a vinde Statelor Unite Loui-
siana şi prin urmare valea lui Mississipi. Cuceritorul rămăsese
continental. Expediţia sa în Rusia era un fel de reeditare a ispră
vii lui Dariu Histaspe contra sciţilor, iar Trafalgar --:- un episod se- ·
cundar în cadrul războaielor sale.
Faptul care a inaugurat deplin faza oceanică a fost o descoperi-
re tehnică: aplicareR aburului la navigaţie __:. vaporul. De la pluti-
rea cu pânze (nevoiaşă şi chiar paralizată, când vântul.se oprea)
s-a trecut atunci la navigaţia liberă: oricând şi în~ orice,direcţie
(chiar contra vânturilor, a curenţilor şi a râurilor). In locul zigza-
gului vaselor cu pânze, vapoarele au putut urma drumurile cele
mai scurte, întocmai ca vârful creionului, mişcându-se pe faţa
unui glob geografic.

190 S.. MEHEDINŢI
Trecerea celui dintâi vapor în curmezişul Oceanului Atlantic în
1819, măcar că durase 25 de zile, a fost totusi o dovadă că omul
ajunse_se stăpân pe întinderea apelor şi că fa;a oceanică începuse
de-a bmelea. Iar rezultatele au fost imense: europenii s-au revăr
sat asupra tuturor continentelor, împreună cu mărfurile lor (fabri-
cate de maşini purtate cu abur şi transportate de vapoare mânate
iarăşi de abur, cum le arată şi numele). Ce efecte economice socia-
le şi politice a avut revoluţia maşinismului, adică a industriei
mari, am cercat să arătăm altădată*.
Relevăm aici numai atâta: fiind apa mai întinsă decât uscatul
cine a~ dob~ndit mai întâi stăpânirea asupra oceanului planeta;,
acela, m ch1p firesc, a putut stăpâni comunicatiile dintre toate con-
tinentele şi deci negoţul mondial. Şi astfel' apare în secolul al
XIX-lea cel mai întins dintre toate statele câte văzuse până atunci
p~an:ta,. Marea Britanie. Puterea acestui stat uriaş, cu posesiuni
raspand1te pe toată faţa globului, se reazemă întâi de toate pe flo-
ta, care trebuia, după părerea oamenilor de stat britanici să fie
superioară flotei tuturor celorlalte state. Liniile de navig~tie ale
<<regatului unit>> Anglia, Scoţia, şi Irlanda, devenit «Marea 'Brita-
nie», apoi «Mai marea Britanie>>, ajutate de cabluri aşezate pe fun-
dul tuturor oceanelor, de depozite de cărbuni iarăsi în toate mările
---~~~şi oceanele, au făcut din micul arhipeleag aşez~t în nord-vestul
Eu~_opei_ centrul relaţiilor mondiale în ce priveşte importul de ma-
·. tern pnme, exportul de cărbuni şi de mărfuri fabricate, bursa,
banca. etc... Caracteristic pentru înfrăţirea dintre om şi ape în faza
ocea_m~ă e faptul_ că tehnica navigaţiei a ajuns să permită chiar
u~m sm~r mannar să străbată fără tovarăş orice ocean al pă
mantulm. Un francez (Gerbault) a trecut si Atlanticul si Pacificul
cu un mic yacht,. putând ancora în mijlo~ul celor mai' întărâtat~
furtuni şi odihnindu-se ca în portul cel mai linistit când valurile
mă~turau puntea micului vas. ' '
In ce priveşte transportul, vasele au căpătat dimensiuni care le
·aseamănă cu nişte <<cetăţi plutitoare>>. De la monoxilele de odinioa-
ră până la transoceanicele de azi si marile unităti blindate ale for-
ţelor de război (adevăraţi monştri de metal) depărtarea e ca de la
pământ la cer. Iar culminarea fazei oceanice a fost atinsă sub ochii
:p.oştri prin tehnica navigaţiei sub apă. Până la submarine flota de
supr~faţă era decisivă. In marea încăierare dintre Angli~ şi Ger-
mama (1914-1918) care, ajutate de secundantii lor au transfor-
mat repede un război european în <<război m~ndiaL,, stăpânirea
*Omul de stat, p. 5; Trilogii, p. 397 ş.u.
:··'-
"'
..
oceanului, a plecat de la început cumpăna în favoarea Angliei, izo-
lând repede pe rivalul de pe uscat şi tăindu-i putinţa de aprovizio-
'nare cu materii prime pentru industrie şi cu hrană pentru popu-
laţie.
• C) Faza oceanică· ar fi putut să dureze multă vreme dacă nu
s-ar fi ivit un lucru neaşteptat: avionul. În câteva decenii, aviaţia
a adus o nouă revoluţie în circulaJia planetară şi deci în relaţiile
economice şi politice dintre ţări. In ziua când Lindberg4 a putut
zbura singur peste Atlantic (într-o noapte şi două zile), s-a început
o fază nouă în viaţa omenirii - cea atmosferică. După ce la în-
ceput, avionul apăruse mai mult ca mijloc de sport, iar la începu-
tul războiului mondial avea numai rolul modest de observator, în-
locuind sarcina de cercetaş a cavaleriei, el a ajuns repede mijloc
de transporturi comerciale pentru mărfuri uşoare şi călători, apoi
o grozavă armă de atac: duce cu o repeziciune înzecită ca a trenu-
rilor infanterie (paraşutişti), artilerie (tunuri şi mitraliere), pre-
cum şi cantităţi enorme de explozibile. E pe cale să devină factorul
decisiv al războiului. Cel mai mare stat al planetei, bizuit pe cea
mai puternică flotă şi pe ceea ce numea el «splendidă izolare», a
încetat dintr-odată de a mai fi izolat. După ce timp de opt secole,
arhipelagul britanic nu mai văzuse nici o invazie, şi nimeni nu se
putuse apropia de porturile sale, necum să vatăme populaţia din
mijlocul insulelor, a văzut în al doilea război- cu adevărat mon-
dial acesta - o armată de zburători deasupra porturilor, uzinelor
si tuturor centrelor sale industriale si militare. Dacă mai tinem
~eamă şi de Zepelinuri, adevărate <<c~tăţi zburătoare», este'vădit
pentru orişicine că, în faza atmosferică, tehnica a ajuns să împli-
nească prin circulaţi~ în aer roluri cu mult superioare circulaţiei
pe uscat ori pe apă. In oceanul liber al aerului, avioane zburând
pe deasupra vânturilor (până aproape de stratosferă) pot stabili
de la un continent la altul şi peste continente şi mări legături mai
scurte şi neasemănat mai repezi decât cele oceanice. Istoria acum
este nu numai universală, ca în faza oceanică, dar viaţa omenirii
este în aşa măsură integrată, încât izolarea a devenit cu neputinţă:
nici o naţiune şi nici un stat nu mai poate scăpa de ritmul acce-
lerat al relaţiilor impuse de tehnica circulaţiei moderne.
(
(

)
)
GEOGRAFIA ECONOMICĂ
OMUL CA FACTOR ECONOMIC.
Formele de cultură economică:-··~-···----···~~···-
vânătoare, păstorie, agricultură, industrie, comerţ
De obicei, se începe cercetarea avuţiei unei ţări cu o pnv1re
asupra pământului ei. Ar fi mai drept să se înceapă cu o privire
asupra oamenilor.
Pentru ce?
"Factorii naturali ai bogăţiei" (adică plantele, animalele, mine-
ralele, râurile ca mijloc de transport etc.) au mare însemnătate,
dar bogăţia nu e lucru natural, ci e o născocire omenească.
La început, omul era tot atât de bogat, ca şi lupul din pădure
sau altă sălbăticiune care trăieşte de azi pe mâine. Până să ajungă
a avea un trai mai tihnit adică să ştie din vreme ce va mânca, cu
ce se va îmbr,._ăca şi unde se va adăposti, a trebuit să treacă mii şi
mii de ani. In acest răstimp, el s-a deprins a creşte înadins o
sumedenie de plante (ierburi şi pomi), precum şi o mulţime de ani-
male care să-i dea hrană şi îmbrăcăminte; iar din lemne, pietre şi
metale şi-a făcut o sumă de unelte, care-i înzecesc şi-i însutesc
puterile. Şi astfel, din lipsit şi neajutorat, cum era la început, a
ajuns azi bogat (adică înzestrat cu multe înlesniri pentru trai).
Prin urmare, nu pământul e izvorul bogătiei, ci omul. Pe unul
şi acelaşi pământ, un neam e sărac, altul e' bogat. În Alaska (la
Kloţtdyke), eskimosul abia trăieşte din pescuit şi vânat, suferind

------,-~~~
;
li
L'
194 S. MEHEDINŢI
cumplit de foame, pe când americanul din Statele Unite îşi face
hotele luxoase şi sfredeleşte pământul îngheţat ca să caute aur. E
destul să schimbi locuitorii unei tări si să aduci altii în loc, pentru
ca înlesnirile traiului să se schi~be 'îndată, - fi~ în bine, fie în
rău. - Olandezii ar schimba în zece ani toată lunea Dunării.
De aceea, omul ca factor economic (adică: omul ca izvor de bo-
.găţie) e cel dintâi lucru pe care trebuie să-1 cercetăm, căci de min-
tea lui atârnă felul plantelor şi al animalelor sau întrebuinţarea
avuţiilor de sub pământ.
În şesurile Mesopotamiei, unde se înălţa acuma vreo 2500 de
ani minunatul Babilon - un fel de Paris al antichităţii - azi ră
tăcesc nomazi de neam arab, care nu pricep nimic din agricultura
cu irigaţie, temeiul rodniciei de odinioară a acelui ţinut; unde azi
e nisip pustiu creştea odinioară un orz cu foaia lată ca a păpuşoiu
lui... Venind însă englezii în locul turcilor, ţara unde curg Tigrul şi
Eufratul va ajunge în scurtă vreme iarăşi unul din grânarele lu-
mn.
Aşadar, când e vorba de avuţia unei ţări, fiecare ţinut trebuie
măsurat mai întâi după omul care îl stăpâneşte ::;i-l lucrează. - Să
· vedem deci treptele dezvoltării economice a omenirii.
A. STAREA PRIMITIVĂ
Cum va fi fost omul la început, e greu să ghicim. - De obicei,
ne închipuim că a dus un trai destul de înlesnit, după cum socotim
şi despre primitivii1 din ţările calde (negrii din pădurile ecuatori-
ale, Pieile-Roşii din Brazilia, papuaşii din Noua Guinee) că duc o
viaţă plină de toate deslatările raiului: mereu cald, mereu verdea-
ţă şi flori, mereu poame pe copaci... E destul să întindă mâna şi să
ducă hrana la gură...
Adevărul e cu desăvârşire altfel. Pădurile ecuatoriale sunt nu
se poate mai puţin prjelnice pentru viaţa omului. Mai întâi, sunt
întunecate şi umede. Inchipuieşte-ţi o sumedenie de trunchiuri ca
nişte coloane, sprijinind un pod de frunziş, prin care lumina soare-
lui abia răzbeşte... Călătorii spun că samănă mai degrabă cu o
pivniţă întunecată, plină de crengi şi de frunze putrede... Peste
tot, umezeală şi lunecuş, iar dacă asculţi cu luare-aminte, în tăce
rea aceea grozavă, auzi foşnetul jivinelor mărunte: insecte, reptile,
lilieci şi alte vietăţi înfometate, care veşnic foiesc incoace si încolo
după hrană. De aceea, omul se simte acolo închis ca într-~ puşcă
' rie. Negrii Fang (Congo francez) îţi fac impresia unor lapturi spe-
rioase şi totdeauna gata de fugă...
Dar, greutatea cea mai mare e alta: lipsa de hrană. Sălbaticii
din ţinuturile ecuatoriale suferă mereu de foame, întocmai ca si
• locuitorii din regiunile polare, veşnic ascunse sub zăpezi. Dorinta
lor de toate zilele e să mănânce o dată până să se sature,- ce~a
ce se întâmplă rar de tot. De aceea, boalele cele mai multe ale pri- (
mitivilor de azi vin din foame. - E aşa de cumplită lipsa, încât
unii au o curea anume ("cureaua de foamete"), cu care strâng pân-
tecele să nu ghiorăie; iar alţii mănâncă ţărână (litofagi), numai să
înşele cu ceva stomacul. - Cât despre putreziciuni, pe acelea le
mănâncă cu bucurie,- numai să le găsească.
Asta lămureşte pentru ce sălbaticii lasă de obicei cărnurile să
putrezească, apoi le mănâncă. În loc de a fi preţuită hrana proas-
pătă, ca în ţările unde omul este îndestulat, primitivii consideră
chiar hoiturile ca o mană cerească. (Când europenii se miră de
gustul lor pentru cărnuri stricate, ei răspund că "doar nu mănâncă
şi mirosul").
Ca să se vadă ce însemnează lipsa, e destul să pomenim că în
unele colonii europene (Congo), cimitirele sunt păzite de străjeri
ţnarmaţi, deoarece negrii dezgroapă cadavrele şi le mănâncă. -
In schimb, ei arată o mare greaţă, când văd usturoi si unele
br~nzeturi europene, prea dospite. ·
Insă urmarea cea mai grozavă a foamei e alta: canibalismul
sau "antropofagia"2
: adică, omul mănâncă de viu pe alt om, ceea
ce nu se întâmplă decât la făpturile de tot greţoase, cum sunt (
şerpii şi alte jivine lacome. - Copiii, bătrânii, femeile... si de obi- ·-
cei cei slabi sunt totdeauna în primejdie de a fi ucişi, ia~ pruncii
sunt lepădaţi, ca pisoii sau căţeii ...
Tot lipsa de hrană explică n~mărul mic al populaţiilor primitive
şi viaţa scurtă a sălbaticilor. In Congo, la 6 femei abia vezi un
copil. Jumătate din copii mor înainte de 20 de ani. La 6 ani,
începe fiecare a-şi căuta hrana. Până atunci suge însă la mamă.
(Eskimoşii sug până la 12 ani.)- Mijlocia vieţii este de 13-15 ani,
aşa că bătrâni nu se văd mai nicăieri, - nici chiar acolo unde
lipseşte antropofagia.

·;
)
196 S. MEHEDINŢI
Din cele înşirate până aci, rezultă că în starea naturală (adică
în sălbăticie) omul nu cunoaşte bogăţia nici azi, necum la început,
când era şi mai neînvăţat decât acuma. -:- ?u drept cuvânt .putem
zice că averea nu este un lucru natural, c~ o ~prava a omuluL
a) Cauzele întârzierii în starea primitivă.
Cât va fi durat starea de curată sălbăticie, nu ştim. Primitivii
de azi sunt departe de a ne putea arăta treapta cea mai de jos a
vietii omeneşti. . .
În adevăr, un negru care are arc şi săgeţi, este un om_ t~re _ciVI:
lizat fată de omul neajutorat de odinioară, care n-avea mc1 atat, ci
se sl~je~ ca unelte de crengi rupte din copaci sau de pietre cu~ese
la întâmplare. Între eskimosul (care e .un vâslaş fără per~che Şl un
vânător foarte iscusit - birueşte chiar ursul polar). ŞI omul de
odinioară care se hrănea cu ce găsea şi nu putea scăpa de fiare
decât asc~nzându-se, depărtarea e ca de la cer la pământ.- Mii w
răsmii de ani au trebuit să treacă, până ce biata făptură omeneasc~:
slabă, proastă şi neajutorată de la început a ajuns pe treapta pn-
mitivilor de azi.
Totusi vedem că acesti primitivi stau locului. Fiul trăieşte în-
tocmai ~~ părintii. - c'um se explică această schimbare atât de
înceată? Şi pentru ce unele părţi din omenire au înaintat mai re:
pede, iar altele mai încet? De ce atâr~ă repeziciun:a. ~rogresulm
gospodăriei omeneşti, adică naşterea ŞL creşter;a bog_aţwL. .
In patria sa, care, de bună seamă, a fost m ţănle calde dm~re
Asia si Australia omul avea să lupte cu animale foarte puterniCe
(leu, tigru, hienă,etc.). Dar şi mai primejdioase er~u. pent;u el.:'ie:
tătile mărunte· îndeosebi furnicile, lăcustele, omizile, ţanţam ŞI
altejivine care,îi fac viaţa aproape cu nepu~inţ~. ?'ermitele r~d to~
ce întâlnesc în cale. (0 scândură, aruncata dtmmeaţa, o gaseşb
până seara sfredelită pe dedesubt!) Lăcustele de asemene~ n~vă
lesccu grămada şi strâng orice urmă deverdeaţă;- trec rau.~t de
peste 100 m lăţime şi nu se sfiesc nici de flăcări.:. !ar ţânţarn, cu
frigurile pe care le pricinuiesc, sunt o. pl~gă veşmc~. Cu dre~t cu-
vânt· s-a zis că adevărata fiară în regmmle ecuatonale este msec-
. . . ~ . ' '
ta. · ...
~:•Dar chiar hrana, care scapă de concurenţa animalelor nuci ŞI
mari, nu putea fi păstrată. Umezeala ţărilor din aprop~erea ~cua
torului face să putrezească tot ce nu e viu. Nu numai mermdea
CIVILIZAŢIE ŞI CUL'TURĂ 197
adunată, dar şi haina, unealta... tot ce nu e pus la adăpost muce-
zeşte şi putrezeşte.
" Prin urmare, nu-i de mirare că omul primitiv a trăit aci mii de
ani, pe aceeaşi treaptă cu fiarele, adică de la mână până la gură.
Chiar şi azi, viaţa unui indigen este nu se poate mai simplă: înda-
1{1 ce se scoală, îşi dezmorţeşte puţin mădularele, cască... şi caută
hrană. Mănâncă ce se întâmplă la îndemână, apoi, îndată ce şi-a
potolit foamea, se aşază iarăşi la odihnă. - Nici nu-i trece prin
minte să agonisească avere. (Când vede pe un european că are ce-i
trebuie: mâncare şi haine, şi tot nu se astâmpără, ci munceşte(!),
purtarea aceasta este pentru un primitiv ceva cu totul neînţeles,
-cum ar fi pentru noi faptele unui nebun).
Putem zice că munca, adică lucrarea făcută înadins, cu gândul
la viitor, este cu desăvârşire streină de cugetul omului sălbatic.
Starea lui obişnuită e trândăvia şi de aceea fiul trăieşte întocmai
ca părinţii, viaţa se preface foarte pe încetul.
Pe când englezul zice: timpul e ban3, pentru sălbatic, timpul null~--
există, adică nu are nici un preţ. Şi când îţi vinde o marfă pe loc, şi
când face un drum de mai multe zile până la un târg, el cere tot
acelaşi preţ. Pentru el nu există viitor. Puterea de închipuire, des-
pre ce va fi mai târziu, e atât de slabă, încât nici de moarte nu se
teme, dacă moartea nu-i apropiată. O pildă: Căpitanul unui vapor
francez întâlneşte într-un sat pe malul fluviului Congo pe un ne-
gru care slujise mai înainte printre marinarii săi. Acuma se afla în
robie şi, după obiceiul locului, avea să fie ucis într-o bună zi şi os-
pătat de stăpân. De milă, căpitanul l-a chemat să se suie pe vapor,
ca să-1 facă scăpat. Dar robul nici nu s-a urnit. - Deocamdată îi
mergea bine acolo: stăpânul îl hrănea cu îndestulare, ca să-I îngra-
şe până la sorocul când era să fie căsăpit. Ce avea să se întâmple
cu el în ziua aceea, de asta nici nu-şi bătea capul...
b) Pornirea pe, calea progresului
Cele spuse mai sus arată că omul n-a putut să se deştepte în ţă
rile calde şi să adune avere, ci numai acolo unde clima îi îngăduia
să păstreze hrana şi-l silea să se opintească mai mult spre a o do-
bândi, adică să muncească, nă::;cocind unelte tot mai bune.
În adevăr, cele dintâi ţinuturi unde omul s-a deşteptat mai mult
şi a ajuns la o gospodărie mai deplină sunt: valea Nilului, Mesopo-. . ' ·. - ' . . . .

198 S. MEHEDINŢI
tamia, Fenicia, Grecia şi alte ţări dimprejurul Mediteranei, pre-
cum şi valea lui Hoang-ho, a lui Indus şi podurile înalte ale Peru-
lui şi Mexicului. Aci s-a deprins el pentru întâiaşi dată cu o muncă
mai înteţită a pământului; aci a născocit unelte mai numeroase şi
mai îndemânatece.
Aşadar, dacă munca şi unealta este începutul progresului gos-
podăriei omeneşti, e destul să vedem ţările unde munceşte omul
mai mult, unde are mai multe şi mai bune unelte, pentru a măsu
ra mersul înainte al fiecărui popor.
__........... Concluzie: Omul ca factor economic trebuie judecat în raport cu
calitatea şi cantitatea muncii sale, pe care o poţi cunoaşte după
numărul şi felul uneltelor cu care lucrează.
Anglia, Germania şi îndeosebi America sunt azi ţările cele mai
civilizate din lume. Ceea ce te minunează mai mult în fabricile şi
porturile americane este lipsa omului. Cea mai mare parte din
muncă se face cu maşina, iar lucrătorii păzesc doar maşinile, ca să
aibă ce lucra. - Un inginer, Taylor, a mers până acolo că a foto-
grafiat toate mişcările fiecărui fel de lucrători, apoi le-a repetat la
cinematograf, suprimând gesturile şi toate abaterile nefolositoare.
Pe calea aceasta, lucrătorii sunt deprinşi să muncească, făcând cea
mai mare economie de timp şi de energie (taylorism4). De aci au
urmat câştiguri foarte mari, faţă de munca mai puţin civilizată
· din Europa.
,B. TREPTELE ECONOMICE PE CARE LE DEOSEBIM AZI
ÎN VIAŢA OMENIRII5
1. Culegătorii. Sunt încă ţinuturi, in care omul aproape nu
ştie ce e munca, ci trăieşte din hrana găsită de-a gata. După cum
maimuţa mănâncă: poame, rădăcini, seminţe, ouă de paseri ş. a.
tot astfel unele hoarde de sălbatici trăiesc, culegând ceea ce e bun
de mâncat. Fuegienii de pildă rătăcesc pe malul oceanului, adună
scoici şi ce la mai dă marea.
Ţara Focului e aşa de muntoasă, incât abia dacă afli un hectar
de loc neted. "Nu-mi aduc aminte să fi văzut decât un câmp de tot
mic, lângă Portul Foametei. În clima aceea grozavă, unde furtunile · -
se urmează aproape fără întrerupere, însoţite de ploi, grindină şi
zăpadă, atmosfera e mai întunecată decât orişiunde aiurea. Ţi se
pare că te afli în adevăr la marginea pământului locuibil... Totusi
omul trăieşte şi aci, ba încă umblă gol! În golful Goeree, am văz~t
'pe unul do~mind într-un adăpost care n-ar fi fost de ajuns nici
pe~tru un Iepure... Unii au haine de piele de focă sau de vidră;
hama ~ste doa~ o bucată de piele de lăţimea unei batiste, legată
.c~ doua aţe... Şl este mutată mereu, ca să acopere partea corpului,
?m~o~ro bat~ ~ântul. Trupul lor e închircit, pielea murdară, părul
mcalc1t... Niciodată n-am întâlnit făpturi mai dezgustătoare si
mai _nemernice. Când îi priveşti, abia îţi vine să crezi că sunt o~
mem; socoţi că ar fi mai degrabă fiinte din altă lume. M-am crucit
câx,:d an: _băgatA de s~amă că vreo 5.:..6 dintre dânşii, goi şi puţi~
a~ap?sbţt de van_t ŞI. de ploaia acestei ţări cumplite, dormeau pe
P~_m::mtul ~d, stranş1 unu lângă alţii şi înghemuiţi cârlig, în felul
camil~r..l!'w. vara, f'ie iarna, noaptea, ca şi ziua, când începe reflu-
xuţ maru,_ez se scoală şi încep a culege scoici de pe stâncile ţărmu
luz. Femeile se dau la fund, ca să culeagă ouă de mare ori stau
ceas.uri în!rep ~n luntrile lor, până ce prind câţiva peş'tişori, cu
undtţe făra carhg. Iar dacă ucid o focă ori întâlnesc cumva hoitul
unei balene pe jumătate putrezită, asta e pentru ei o sărbătoare
până în naltul cerului... Se ghiftuiesc cu acea hrană scârboasă
adăog~n.d ospăţului câteva poame sălbatice ori câţiva bureţi, car~
n-au mei un gust. . De multe ori suferă însă grozav de foame iar
când hrana e pe sponci, fuegienii mănâncă si carne de om î~ce-
pând cu jertfirea celor mai bătrâni..." (Darwi~s). '
?upă cum îl arată felul dinţilor, omul era omnivor, adică se
hranea cupoame, rădăcini, ouă, scoici, reptile, insecte... şi tot felul
de plante ş.i d~ vânat ~otrivit cu slăbiciunea trupului său, care nu
se put~a b1zm ~ult mei pe dinţî, nici pe unghii, nici pe puterea
muşcJ;ulor. -A~1, tot omnivor îl găsim, dar nu-l mai aflăm nicăieri
culegand numat cu organele sale fireşti, ci peste tot se ajută cu
unelte. (Chiar fuegienij şi australienii au unelte.)
• A O~iginea uneltelor. In adevăr deşi slăbuţ de felul său, omul do-
bandise de la natură un organ de o putere mai mare decât a tutu-
~or celo~lalte vieţuitoare creierul. Pe când celelalte făpturi tră
Iesc mai mult ca în somn, adică, îndată, ce sunt sătule cad în toro-
peală şi uită repede lucrurile care le trec pe dinainte ~mul având
un creier mai bine întocmit, are o ţinere de minte (:nemo;ie) mai
trainică. Şi iată la ce i-a folosit: Culegând mereu hrana a fost silit
uneori să_se_ ajute nu z:~mai cu mâinile şi cu dinţii spr~ a-şi potoli
foamea, CI ŞI cu alte miJloace. Aşa fac de altfel si alte animale. Ca
să spargă nucile prea tari, maimuţele se ajută. cu pietre. Dar, pe
c
(

)
)
200 S. MEHEDINŢI
când maimuţa aruncă piatra şi ia mereu tot altele, omul şi-a _a~~s
aminte de piatra care îi slujise odată şi, dacă i s-a părut p~otnv1ta,
a păstrat-o, ca să-i fie de folos ~i a_ltă dat~. --:- -~tfel ~-~ nascu~ e~~
litul (vorba aceasta însemneaza pwtra pnm~twa), ad1ca cea dmtal
unealtă. Tot aşa cu crengile de copac, cu ghimpii, cu scoicile şi alte
lucruri care ajutaseră mâinii la lovit, la spintecat, la spart sau la
sfâsiat. (Si maimutele se slujesc de o bucată de lemn, ca să zbura-
tui~scă p~amele din copacii prea înalţi, dar, îndată ce au isprăvit,
aruncă creanga, n-o prefac în băţ care să-i slujească şi în viitor.)
Găsind o piatră rotundă, care se potrivea bine cu măsura pal:
mei lui, el a păstrat-o (eolitul) şi a mai teşit-o puţin, ~a să-i fie ~1
mai la îndemână. Astfel, pumnul cu bolovan lovea mai tare, deca:
fără bolovan; degetele, cu un ghimpe sau o scoică~ puteau înţ:pa ŞI
zgâria mai tare decât cu unghiile; braţul cu o nma s_au u?~baţ era
mai lung şi ajungea să scuture poame de pe.ramu~I ma1 malte.:.
Apoi, tot creierul său cel ţinător de minte, 1-a ma1 adu_s un spr~~ ....
jin neasemănat de mare, împrietenindu-1 cu focul. Dm cop~c1:
aprinşi de trăsnet, din focurile nestinse (care sunt în multe parţi
pe faţa pământului) sau din vulcani, a căror l.av~ s';lnt :a o ~~ră
curgătoare, omul a luat flacără, cu care s-a mcalz1t, cand u era
. frig, sau a speriat fiare!e care îl prigonea~. Ba, ~e l~ o vreme, s-a
deprins să aprindă el smgur lemnul, frecandu-1 madn:s. - As.tfel,
cu uneltele şi cu focul (o putere egală cu a trăsnetulm), el a aJuns
să stăpânească toate ţinuturile pământului.
Unealta deci a fost cel dintâi pas prin care omul s-a depărtat de
celelalte vietuitoare. Născocind uneltele, omul a arătat că nu-i sunt
destule org~nele date de natură ci este în stare să-şi facă el altele
mai puternice. Din simplu culegător, a ajuns "culegător cu unelte".
·La orice popor, cât de civilizat, găsim şi până azi obiceiul de a
culege. Cei care trăiesc mai aproape de natură, culeg încă multe
roadeale pământului, aşa cum le întâlnesc. De pildă, la mu?te, se
adună în tara noastră: bureti, zmeură, afine, jir (pentru olm), alu·
ne... î~ alte părţi, melcii, mierea sălbatică... scoicile la malul mă-
rii... sunt o hrană uşor de cules. ·
2. Vânătorii. De la o vreme, uneltele de care se folosea omul
pentru culegerea paşnică a hranei, ajung unelte care slujesc pen-
tru smulgerea ei cu de-a sila, Adică omul ajunge vânător. . ·
Braţul cu care zgâria şi împungea pământul, ca să scoată rădă-
' cinile bune de mâncat, ajunge lance de înfipt în trupul animalului
care se punea de pricină ori căuta să scape de urmărirea omului.
Piatra ţuguiată, cu care se ajuta la despicarea nucilor, dacă a fost
legată la capătul unui băţ, a ajuns ciocan ori topor. Aceeasi piatră
• sau o aşchie mai subţire de cremene, înfiptă sau legată strâns în
capătul unui băţ, a făcut o lance mai primejdioasă decât băţul sau
parul ascuţit. Eolitul (piatra rotundă) pe care o azvârlea la început
cu mâna, de la un timp a fost aruncată cu o fâsie mlădioasă de ra-
fie, ori teL.. şi ajunge praştie, care aruncă bolo~anul până departe,
cu o putere înzecit de mare. - În acest chip se nasc rând pe rând
toate armele de vânătoare.
Dar a trebuit să treacă mii şi mii de ani, până ce s-a ajuns la
născocirea unei arme, apoi la îmbunătăţirea ei. Sunt semintii care
nici până azi n-au descoperit încă arcul (australienii)*. D~r nu e
nici un primitiv, care să nu fie cât de puţin şi vânător, nu numai
culegător.
De aceea, deosebim două trepte de vânători:
A) Pe treapta întâi, cea mai de jos, stau seminţiile care au arme
de vânătoare, alcătuite din piatră, lemn, os şi (câteodată) puţin
metal. Dacă socotim pe fuegieni ca pilda cea mai deplină de cule-
gători, vânătorii cei mai umili sunt: Piticii1 (în pădurile din
Congo), Boşimanii (în pustia Kalahari), Wedda (peninsula Ceilon),
Mincopii (în arhipelagul Andamanelor), Kubu (Sumatra), Aeta (Fi-
lipine), Australienii, Botocuzii şi Bororo (în Brazilia), Pieile-Roşii
(California) şi Aleuţii (în lanţul insulelor Aleutine).
E destul această înşirare, spre a se vedea că semintiile care îşi
reazemă traiul pe vânat sunt puţine; că vânătorii trăi~sc resfiraţi
pe faţa pământului şi ocupă: sau desisul codrilor Mricei ecuatori-
ale, al Brasiliei (Pitici, Botocuzi etc.); sau largul pustiilor (Bosi-
mani, Australieni), ori s-au cuibărit pe insule mărunţele şi sărace (An-
damane, Aleutine etc.). Aceasta dovedeste că vânătorii mărunti au
fost strîmtoraţi de seminţiile mai marl şi mai puternice, pâ~ă ce
s-au pomenit împinşi în codrii nestrăbătuţi sau înlocuri mărginaşe
şi neprielnice pentru agonisirea hranei**. · .
* În schimb ei au minunatul bumerang care se întoarce la picioarele vână
torului, ~acă n-a lovit prada, şi poate nimeri chiar pe cel ascuns, deoarece arma
aceasta crudată merge în linie curbă, atât vertical cât si orizont.al un fel de tun
cu tragere indirectă. ' ·
** U?i_i ;;.ră~esc în tovără~ie (simb~oză) cu vecinii care fac plugărie şi lucrează
~erul (Piticu ŞI Wedda). Pe langă schimb de produse, Piticii slujesc şi ca un fel de
Iscoadă care dă de veste când se apropie primejdia.

202 S. MEHEDINŢI
De aceea, gospodăria lor se înfăţişează cu următoarele însuşiri:
a) Ei trăiesc în cete mici. E în firea vânătorului să umble cam
răzleţ, deoarece altfel sperie vânatul. Apoi dacă sunt prea mulţi la
un loc, n-ajunge vânat pentru toţi;
b) Cetele sunt mereu în mişcare, căutând urmele vânatului,
până dau de ţinutul unde vânează alţii şi de care se feresc (ori se
încaieră la luptă);
c) Singura avere e arma de vânat şi câteva unelte, iar pe unde e
frig, oarecare îmbrăcăminte. De obicei, toţi vânătorii mărunţi
sunt grozav de săraci (Australienii şi Boşimanii au "curea pentru
foame"). Ce e pe el, e şi acasă! Aci se încheie averea acestor vână
tari care sunt veşnic pribegi;
d) Toţi trăiesc la fel şi muncesc aceeaşi muncă -adică vânează.
Aşadar vânătoarea nu îngăduie pe această treaptă o împărţire
a muncii. Un început de diviziune a muncii e următoarea: bărba
tul umblă după pradă, adică e vânător curat, iar femeia, cu un băţ
ascuţit scoate rădăcini din pământ, adună bureţi, poame, ouă de
paseri... adică este culegătoare. Tot ea are şi grija focului, aduce
apa, şi face culcuşul (adăpostul de noapte: colibă, perdea de frunze
ori de ierburi pentru a se feri de vânt etc.).
Totuşi, se găseşte chiar şi la aceşti vânători mărunţi oarecare
·. îndrumare spre diviziunea muncii. Piticii, de pildă, sunt arcaşi
· foarte meşteri şi au mare pricepere la pus căpcăni. Ei pot ucide
chiar elefanţi. Dar pentru lăncile şi arcurile lor au nevoie de fier,
pe care nu ştiu cum să-I scoată din pământ şi să-I lucreze. De
aceea, ca să dobândească săgeţi şi vârfuri de lănci, ei dau carne se-
mintiilor vecine. Schimbul se face muteste si tainic. Piticul vine
.noaptea şi lasă la uşa negrului deprins 'a l~cra fier, o bucată de
frunză, arătând mărimea şi chipul vârfului de lance sau al săgeţii
pe care o doreşte. Fierarul ia carnea şi, peste câteva zile, pune în
acelaşi loc lucrul gata. (Dacă n-ar pune, e în primejdie să fie săge
tat într-o bună zi de arcaşul înşelat.) - Tot aşa fac şi Wedda în
Ceilon, cu vecinii lor (Singhalezi) meşteri lucrători de fier.
Aşadar, pe treapta cea mai smerită a vânătoarei, abia se începe
diviziunea muncii, iar pe alocurea se porneşte şi un mic schimb
· (adică negoţ).
BJ Pe treapta a doua stau vânătorii mari, adică cei care au ar-
me mai multe, mai temeinice şi care ajung să trăiască mai înles-
niţi. Ca pildă pot sluJi eskimoşii, Pieile-Roşii din America boreală,
şi unii Polinezieni. · · · ·
Eskimoşii au pentru prinsul focelor nişte lănci minunate. Vâr-
' fui lancei rămâne înfipt în vânat, iar vânătorul (stând în luntre),
se lasă târât peste valuri de frânghia priponită în animal. Nici
marea cea mai furioasă nu-i împiedică de a vâna (vâslesc câte 15
km pe oră). Hainele, ca şi armele lor, sunt o minune de chibzuintă,
• i~r casele ~e gheaţă (iglu) le ţin aşa de cald, că pot sta în ele ~u
pielea goala. -De altfel, au şi un dobitoc îmblânzit pe câine (care
trage săniile). '
Pentru vânătoarea renilor, eskimoşii se însotesc Îacând cete (
~ai mari. 0'~natul trebuie hăituit, înconjurat pe d~parte şi îm-
pms spre balţ1, unde poate fi prins mai uşor.)
Pieile-Ro~ii_ ~in_ Canada şi Statele Unite erau iarăşi vânători
f~art~ temmmc: ŞI ca arme, şi ca organizare. Ei se ţineau după
Cirezile _de boun, cum se ţin ciobanii de turma lor şi aveau astfel
carne dm belşug. Alţii, de pildă Tlinkiţii, (pe ţărmul de N.-V.) erau
pescari minunaţi, străbătând vitejeşte fiordurile.
Tot între vânătorii superiori trebuie să numărăm pe cei din
pădurile Siberiei, din mijlocul Mricei (atât de bogată în fier si fie-
rari) şi pe Po~inesieni, la care meşteşugul vâslitului e în floar~, iar
plasele de pnns peşte au lungimi de sute de metri si cer întovără-
şirea la un loc a multor pescari cu luntrele lor. ·
De aci urmează:
a) Vânătorii mai bine înarmaţi trăiesc în cete mai numeroase.
(Seminţia Tlinkit numără vreo 10 mii de suflete).
b) Nu locuiesc aşa de risipiţi ca vânătorii mărunti, ci uneori se
adună în chip de sate. '
Îndeosebi, vânătorii din ţările reci se adună peste iarnă în cete
mai mari. Pe ţărmul Americei boreale, spre N.-V., se văd sălase (
de peste 600 de suflete (satul Klocwan, lângă râul Cilkat); i~r
către primăvară se răsleţesc iarăşi după vânat.
c) lmpărţirea muncii8
e mai vădită. -Nu numai că vânatul e
al bărbaţilor, iar femeia e culegătoare, dar chiar între bărbati
încep deosebiri de îndeletniciri. ·
În seminţia Tlinkit, unii nu fac decât o muncă o îndrumare
deci s_pre meserii.
• d) !mpărţi:ea muncii aduce cu sine nevoia de schimb (negoţ).
De ob1ce1, schimbul e în natură: dai o maria şi iei alta. Cu vremea
însă, pentru înlesnire, s-au ivit banii: scoici, piei... s. a.
e) Cine munceşte o muncă deosebită de alţii (m~seriaşi) şi face
·negoţ, ~e la o vreme are nu numai hrana de toate zilele, ci şi pri-
sos, adiCă adună capital.- Uniivânători (Tlinkit) au şi robi!

:)
)
204 S. MEHEDINŢI
tJ Îndată ce se adună bogăţia şi se împarte munca, se deşteaptă
şi ideea de întrecere: cine e mai bogat'? De aceea, vânătorii de pe
treapta aceasta nu numai că trăiesc mai mulţi la un loc, dar sunt
împărţiţi în mai multe categorii, adică societatea nu mai e omoge-
nă, ci începe a se diferenţia.
3. Păstorii. - De obicei se zice că omul din vânător a ajuns
păstor, îmblânzind animalele, apoi plugar.
Adevărul e cu totul altuL Sunt ţinuturi întinse şi continente în-
tregi, unde omul a ajuns agricultor, fără să ştie ce înseamnă păsto
ria şi fără ajutorul animalelor domestice. De pildă, în America.
Când au sosit europenii, Pieile-Roşii erau parte culegători, parte
vânători (de la cei mai mărunţi, până la cei mai mari) şi agricul-
tori, unii abia la început, alţii (Peru şi Mexic) stau pe aceeaşi
treaptă cu egiptenii şi cu babilonenii.
Aşadar, mersul gospodăriei omeneşti trebuie privit în fiecare
ţinut potrivit cu împrejurările locului.
Desigur, la început, omul a trăit în ţările calde şi a fost culegă
tor, apoi a ajuns cu vremea şi vânător. Totdeodată a început să
adune unele animale împrejurul său. Femeia care este culegătoare
(şi copiii care sunt iarăşi culegători înainte de a ajunge vânători)
au găsit pui de paseri şi de alte animale şi i-au cruţat. Cu ce gând?
De bună seamă pentru plăcerea de a-i vedea şi de a se juca cu ei.
Dovadă că şi azi colibele Pieilor-Roşii din Brazilia şi ale unor negri
sunt adevărate menajerii. Găseşti acolo: paseri, maimuţe, broaşte
ţestoase... şi chiar şerpi, care fac slujba pisicilor, prinzând şoareci.
Atâta de mare e obişnuinţa cu puii altor vietăţi, încât femeile une-
ori îi şi alăptează, alături cu copiii lor. (Femeile Aino dau să sugă
puilor de urşi.) Dacă ar fi un gând de folos, s-ar îngriji să
prăsească aceste vietăţi îmblânzite,- ceea ce nici nu le trece prin
minte. Ba chiar când împrumută unele de la europeni - de pildă,
găini, Pieile-Roşii le ţin ca podoabă sau ca "bani", dându-le în
schimb oamenilor albi, pentru a lua mărfuri; dar carnea lor n-o
ating şi nici ouăle nu le mănâncă.
E vădit aşadar că îmblânzirea n-are legătură cu vânătoarea, ci
cu obişnuinţa femeii şi a copiilor de a culege şi cu dorinţa omului
de a se juca cu ce este drăgălaş.
· De aceea, îmblânzirea a început nu cu animale de folos, ci cu
cele care s-au înt~mplat pe lângă coliba sălbaticilor şi s-au arătat
inai prietenoase. In privinţa aceasta, între toate vieţuitoarele mai
de seamă, pasul cel dintâi spre om l-a făcut câinele o rudă de
aproape cu şacalul şi lupuL A uitat să urle şi a învăţat să latre (un
fel de grai) spre a se înţelege cu stăpânul său, cu care apoi s-a răs
pândit peste toată faţa pământului*. Paznicul turmelor a fost deci
" îmblânzit cu mult înainte de a se fi gândit omul la turmă şi păsto
rie.- Alături de câine, în gospodăria celor mai mulţi sălbatici din
ţările unde frigul nu e prea mare a intrat şi găina.
Prin urmare, nu e adevărat că vânătorii au îmblânzit câteva
animale şi au devenit păstori. Îmblânzirea s-a început cu alte ani-
male decât cu acele care trăiesc în turme; domesticirea acestora a
mers pas cu pas alături de agricultură, acolo unde şi lucrarea pă
mântului a fost cu putinţă. Iar începătoarea agriculturii e femeia.
Întrebarea e: unde, cum şi când a ajuns omul păstor? Foarte
târziu şi numai în puţine locuri pe faţa pământului. În Polinezia,
Micronezia şi Australia nu era cu putinţă, deoarece lipseau anima-
lele din care se fac turme. Lumea Nouă, cum am spus, nu cunostea
păstoria, deoarece renul si bourul nu fuseseră îmblânziti iar o~ia
calul şi cămila lipseau. Africa tot asa: mii si mii de ani 'd-a cunos~
cut altă gospodărie decât a vânăto~ilor şi ~ plugarilor. Ba chiar si -~~
răsăritul Asiei şi mijlocul ei erau cu totul streine de păstorie. D~-
vadă că şi azi chinezii nu ştiu ce este ciobănia şi nu mănâncă lapte
chiar când au bivoli şi vaci. - Vitele sunt ţinute mai mult pentru
lucrul ogoarelor.
E însă pe faţa pământului un ţinut cu o mare bogăţie de iarbă,
e stepa dintre Carpaţi şi Tian-Şan prelungită şi spre Gobi şi Tibet.
Aci, în mijlocul Eurasiei, e patria câtorva ierbivore de mare însem-
nătate: oaia, cămila şi calul. Aci, între vânătorii din pădurile sibe-
riene şi între agricultorii din Iran si tările mediteraneene e tinu-
tulAanume întocmit pentru păstorie: ' ' ·
In marginea sudică a acestui ţinut (adică în jumătatea apusea-
nă a Asiei) s-a adăogat pentru întâiaşi dată boul la gospodăria
plugarului. De aci s-a întins spre Egipt şi în tot continentul negru,
până în colţul austral; de aci a pornit spre ţările din apusul Euro-
pei şi tot de aci a ajuns cu arienii până în India. Înainte de arie-
ni, acea mare peninsulă a Asiei n-avea decât bivoli, dar îmblânzi-
rea bivolului şi întrebuinţarea lui în agricultură s-a făcut mult mai
târziu, după ce arienii au introdus acolo plugăria cu boul înjugat.
Tot aşa, Yacul (boul sălbatic din Tibet), Bateng (Indochina) si
Gayol (Assam) şi alte cornute înrudite cu boul, abia mai târziu a~
fost îmblânzite.
* Afară de unele Piei Roşii de pe malul lui Xingu (Brazilia) şi la u~ele triburi
africane, care nici azi nu cunosc câinele.. w

206 S. MEHEDINŢI
Cum a ajuns omul să înlocuiască. puterea braţelor sale în lucra-
rea pământului, cu puterea unui ierbivor atât de puternic, nu e
uşor de ghicit. E sigur însă că multă vreme aceasta era slujba cea
mai preţuită a boului (nu interesul pentru carnea lui). Dovadă că
la greci şi la romani junghierea unui bou de jug era pedepsită cu
moartea. Iar fenicienii si egiptenii pentru nimic în lume n-ar fi
tăiat o vacă de lapte. ~ În India şi până azi e o crimă să tai o
vacă. Plugarii arieni aveau un adevărat cult pentru această vită
binecuvântată.
Pe când arienii şi semiţii înduplecau boul să poarte jugul, alţi
arieni în stepa din mijlocul Eurasiei, îmblânzind calul, oaia şi că
mila, ajung să trăiască numai din laptele turmelor şi lâna lor, ră
tăcind de primăvara până iarna în căutarea locurilor de păşune.
Aceşti nomazi, care ne apar în pragul istoriei sub numele de sciţi,
sunt cei dintâi mari păstori. De la ei, păstoria se întinde spre ră
sărit peste seminţiile mongolice, care până atunci stăruiseră în
obiceiul culesului şi al vânătoarei.
Aşadar, pe când ocupaţia de culegător este o stare primitivă, le-
gată peste tot de viaţa omului; pe când trecerea bărbaţilor spre
vânătoare, iar a femeilor (pe unde se poate) spre agricultură, este ·
iarăşi o stare generală a omenirii, păstoria este o excepţie, legată
de îmblânzirea câtorva ierbivore în marea stepă dintre Carpaţi,
Iran, Gobi şi Taiga siberiană.
De aci, în veacurile din urmă, cu răspândirea calului, cămilei,
boului şi oilor, păstoria s-a întins şi în ţinuturi unde înainte nu se
pomenea. In Australia a pătruns abia de vreo 100 de ani, iar azi
are turmele cele mai întinse de pe faţa planetei; în America a pă
truns abia de câteva sute de ani; în Africa numai de câteva mii de
ani- cămila a trecut cu arabii abia după Christos. Aşa că gospo-
dăria păstoriei e ceva nou pe faţa pământului; - mult mai nouă
decât a culegerii, a vânătoarei şi agriculturii.
Azi, mai putem socoti ca păstori, pe lângă semintiile de rasă
mongolă, răspândite între Volga şi Amur, pe laponi' şi samoezi,
care vara pornesc cu cirezile de reni spre tundre, iar toamna se în-
torc spre miazăzi, căutând adăpost în pădure, spre a se feri de
vântul şi frigul polar. -Mai departe, numărăm între păstori pe
Toda (în munţii Nilgiri), Arabi, Dinka (pe malurile Nilului de sus),
Nueri, Bari, Galla, Somali.. ., iar spre colţul de miazăzi al Africei,
pe vestiţii Cafri, Herero şi Hotentoţi.
E vrednic de observat că şi păslorii, ca şi vânătorii, dispreţuiesc
populaţiile care lucrează pământuL Cum vânătoarea este menirea
,bărbatului, de asemenea şi paza vitelor s-a socotit ca ceva vrednic
numai de bărbat. Femeia trebuia să se ocupe doar de pregătirea
laptelui. La unele triburi (Cafri), femeia n-avea voie să intre în
ţarcul vitelor, iar la altele (Beciuana) nici măcar să le atingă9.
Ce însemnătate are păstoria faţă de celelalte ramuri de gospo-
dărie?- Ea este cu mult mai prielnică pentru dezvoltarea omului
decât vânătoarea.
a) Asigură mult mai bine hrana.- Ea este un fel de ;,vânătoare
leneşă", întrucât, omul are totdeauna vânatul la îndemână. Şi
procură nu numai carne, ci ceva şi mai de preţ: laptele (de oaie,
cămilă, ren, iapă şi vacă), adică un fel de "sânge alb", foarte sănă
tos şi hrănitor.
b) Numărul celor care păzesc turmele poate fi cu mult mai
mare decât al vânătorilor;- ba chiar trebuie să fie mare, pentru
paza de fiare sălbatice şi de vecini prădalnici.
c) Averea păstorilor e nemăsurat mai mare decât a vânătorilor.
- O singură familie de Samoiezi are peste 500 de reni. Un aul
(sat) Kirghiz numără cu miile de oi, de cai şi de cămile.
d) Legătura între membrii fiecărei seminţii e mai strânsă decât
~la vânători. Pe când vânătorii rareori au nevoie să meargă îm-
preună (la pescuit în ape mari şi la hăituit), păstorii sunt legaţi de
turmă şi organizaţi în chip aproape militar: cel mai bătrân (nu cel
mai voinic şi curajos, ca la vânat) e capul întregei hoarde. El ştie
locurile bune de adăpat turma sau herghelia; ştie timpul când ră
sare iarba...; cunoaşte boalele vitelor...; iar când se întâmplă de
mor vitele de molimă ori de seceta care usucă iarba, nomazii sunt
ca o armată, care nu are altă scăpare decât să năvălească peste
cei dimprejur. Şi, în adevăr, din păstorii stepelor Asiei au ieşit
cuceritorii cei mai vestiţi, care s-au revărsat peste China şi peste
Iran, India şi Europa, împânzind de la răsărit spre apus mai toată
Eurasia. - Cu calul şi cămila, mişcarea devine nu se poate mai
·repede.
Păstoria (cu călăreţi care păzesc turma) e forma de viaţă care a
ademenit pe om mai mult decât toate celelalte la hoţie şi la război.
- Şi vânătorii se războiesc (mai ales unde e obiceiul antropo-
fagiei), dare mai greu să robeşti un om decât un dobitoc sau o tur-
mă, care se lasă uşor condusă. Pe când herghelia sau cireada e o
pradă uşoară pentru cel ce înşeală paza stăpânului. De asemenea
şi urmărirea duşmanilor e uşoară, aşa că vecinătatea turmelor la
c
c

,,
1
j:
)
)
208 S. MEHEDINŢI
păscut, şi mai ales pieirea lor de molimă, era un veşnic prilej pen-
tru încăierare cu alţii.
e) Averea fiind mai mare, diferenţierea socială e mai mare decât
la vânători. De asemenea şi munca e mai diferenţială: femeia stă
împrejurul cortului. (Arabii, mai leneşi, o pun să păzească şi vitele.)
Având apoi multă lână (de oi sau de cămilă) şi piele, ea ajunse o
ţesătoare fără pereche. Covoarele din Buhara şi alte regiuni din
stepele Asiei sunt renumite. De asemenea fac şi lucruri din piele.
In schimb, olăria (greu de purtat în drum) le lipseşte aproape cu
desăvârşire. Până şi lichidele: lapte, kefir, apa... sunt purtate în
burdufde piele uscat şi afumat din când în când.
Pentru înţelegerea vieţii poporului nostru, e vrednic de luat
aminte că păstorie şi nomadism nu-i totuna. Părinţii noştri geto-
daci şi daco-romani pe lângă plugari şi podgoreni, e drept, au fost
şi păstori. Nomazi însă n-au fost niciodată. Mutarea turmelor din
munte, unde pasc vara, spre văile de la poalele munţilor, după ce
încep ninsorile, e un obieci cunoscut în toate ţările de plugărie,
începând cu Italia. Dar această mutare (transhumanţă) a turmei
cu câţiva păzitori nu înseamnă nomadism.
La nomazii adevăraţi, toată suflarea se mişcă: bărbaţi, femei,
copii... cu tot avutul lor. Asta presupune: vite care pot merge iute
{îndeosebi cai şi cămile ori reni, pentru a purta poverile). Apoi,
presupune animale care pot face drumuri lungi, răbdând de sete şi
de foame, cum e: renul, oaia, calul şi cămila, care toate se mulţu
mesc cu te miri ce.- Din contra, cornutele mari (cum e boul) care
cer apă multă, merg greu şi au nevoie de iarbă din plin, nu se po-
t:t;"Îvesc pentru nomazi.
De aceea, părinţii noştri au mutat turmele în ţinuturi ştiute, de
vară şi de iarnă, dar femeile, copiii, bătrânii şi toată masa popu-
laţiei, afară de câţiva ciobani, rămâneau locului. Ei au fost tot-
deauna şi crescători de vite mari. Numai la românii din penin-
sula balcanică, mişcarea de transhumanţă a păstorilor a căpătat
oarecare intensitate, mărginindu-se mai ales la oi şi la cai.
Acolo se apropiase întrucâtva de nomadism.
.4. Agricultorii. - Aproape tot aşa de veche ca şi vânătoarea
trebuie să fi fost încercările de agricultură. Femeia, culegătoarea
rădăcinilor şi a poamelor, a băgat de seamă că unele seminţe în-
colţesc. Unde ai azvârlit sâmburii, răsare o plantă la feL - Adese-
ori, când ascundea unele rădăcini de lăcomia bărbatului, ea le gă-
sea prinse din nou în pământ, iar seminţele încolţite. Era destul
să le mute aiurea, în loc mai potrivit, şi sămănătura era gata. Astfel,
~ din culegătoare, femeia a devenit pe nesimţite îmblânzitoare de
plante (după cum tot ea, împreună cu copiii, îmblânzise şi câteva
animale).
Fireşte, desprinderea s-a făcut pe încetul. Întâi a aşteptat totul
• de la sămânţa lăsată în voia întâmplării. Apoi i-a venit în minte să
ajute ~emănătura, ucizând duşmanii care o înăbuşeau (adică pli-
vind). In sfârşit, cu vremea a ajuns la ideea de a pregăti pământul,
fărămiţând bulgării adică, la un mic început de arătură şi de prăşilă.
Cum a mers cultura plantelor şi ce fel de plante au fost îngrijite
de om în fiecare regiune, nu e uşor de spus. E fapt însă alături
de culegători şi vânători, găsim mai peste tot, unde clima îngă-
duie, şi începuturi de lucrare a pământului. Mricanii, afară de vâ-
nători (Pitici şi Boşimani) şi de păstori, sunt mai toţi lucrători de
pământ. Primitivii din Sudul Asiei de asemenea. Aproape toţi au-
tohtonii din arhipelagurile dintre Asia şi foustralia (Indonesia),
precum şi toţi locuitorii insulelor Oceaniei. In sfârşit, lucrarea pă--~
mântului începuse în multe părţi ale Americei cu mult înainte de
Columb. Mară de Peru şi de Mexic, unde era o agricultură superi-
oară, întemeiată pe irigaţie, cultivarea plantelor era răspândită la
toate Pieile-Roşii, câte nu trăiesc din cules (fuegienii) sau din vâ-
nătoare şi pescuit (eskimoşii, triburile din Nord-Vest etc.).
Treapta pe care se află lucrarea pământului la aceşti primitivi
nu este aceeaşi peste tot. Ea atârnă şi de felul plantelor sămă
nate. Unele cresc foarte uşor, altele cer dimpotrivă multă muncă.
Pe când bananul şi unii palmieri dau hrana de-a gata, cel care
samănă igname trebuie să mu!lcească zilnic aproape 9 luni până
la recoltă! Atârnă însă şi de felul uneltelor.
a) Pe treapta întâi avem pe săpători. Semnul caracteristic pen-
tru această treaptă este slăbiciunea uneltelor şi numărul lor mic.
Cea dintâi a fost băţul ascuţit. Ca să-i dea mai multă uşurinţă·
de a pătrunde în pământ şi a răscoli ţărâna, i s-a adăogat cu vre-
mea o bucată de os sau o piatră ascuţită. Cu timpul, în loc de a·
împunge pământul şi a-l zgâria cu un băţ, omul a băgat de seamă
că lucrul merge mai repede, dacă îl loveşti cu un cârlig ascuţit şi,
astfel s-a născut sapa de lemn (cum e încă în Tibet), apoi sapa de
lemn înarmată cu o bucată de fier*.
*Vezi câteva exemple la muzeul de la Sf. Gheorghe (Trei Scaune)10• . l
"

210 S. MEHEDINŢI
Lucrul acesta nu e de mirare, deoarece chiar în Europa până de
curând, pământul se lucra cu plug de lem~ şi chiar cu sapa de
lemn, căci fierul era prea rar şi scump. - In limba românească
s-a păstrat şi până azi vorba: a-l duce pe ~ineva la "sapă de lemn",
adică a-l arunca în sărăcie /leplittă. - In ostroavele Melanesiei,
sapa de lemn, întărită cu o piatră.'.. eşi azi destul de răspândită.
A fost un mare pas înainte, când de la băţul ascuţit sau săpăli
gă s-a trecut la sapă adevărată, deoarece sapa cu coada (făcută
dintr-o limbă de fier înţepenită la capătul unui băţ) îngăduie o lo-
vitură mai puternică (prin repezirea braţului). -Putem să zicem
că agricultura primitivă a fost şi este răzemată pe sapă.
Lucrarea e felurită, după loc. Unii lucrează micul lor ogor deo-
sebit. Femeia şi copiii curăţă pământul şi samănă câteva strate ori
câţiva pomi. Alteori, familia toată, adică şi bărbatul sau chiar
tribul întreg, pornesc la muncă şi lucrează împreună, după tactul
tobei. Bum! Toţi ridică sapele. Bum! Toţi le reped în pământ. Apoi
fac un pas înainte şi iarăşi: Bum! -ridică sapele... Sunt de ase-
menea fel de fel de obiceiuri pentru apărarea sămănăturii de pa-
seri cu ajutorul momâilor, cu privire la paznici, la împărţirea şi
păstrarea roadelor etc.
Unele sămănături sunt foarte uşoare. De pildă alunele ameri-
cane (Arachis hypogaea), de felul lor din America australă, s-au
-~----întins îndată după descoperirea Americei şi în Africa. E o plantă
la fel cu fasolea (foile seamănă cu ale salcâmului). Se samănă în
cuiburi. Îndată ce florile se trec, păstarea se pleacă singură spre
pământ, intră în ţărână şi se coace acolo. Când planta se usucă de
tot, păstările sunt scoase din pământ, cum se scot la noi cartofii şi
se mănâncă de-a dreptul sau se prăjesc. Sămânţa e plină de olei
(50%) şi de aceea este foarte hrănitoare.
Din contra, ignama (Dioscorea alata) e o plantă a cărei rădăcină
uriaşă dă o hrană minunată, dar cere şi multă muncă. În februar,
negrul curăţă locul de tufe şi de iarbă, dându-i foc, sau tăind cu
cosorul. Copacii mai mari sunt lăsaţi înadins pentru a ţine umbră
şi a sluji în loc de araci. -Apoi începe a face moşoroaie cu sapa,
cam la depărtarea de 1 m. Iar la sfârşitul lui aprilie, samănă în
fiecare moşoroiu câte o rădăcină de ignamă (un fel de cartof mic).
După vreo două săptămâni, iese din fiecare cuib un vrej de 1/2
de metru, care trebuie sprijinit pe un arac. Dacă e aproape un pal-
mier sau alt copac, sprijinul e gata; dar de obicei se înfig pari, care
trebuiesc tăiaţi şi ascuţiţi, cum se face în viile noastre - o muncă
destul de grea. Apoi începe plivitul şi săpatul buruienilor care ţine
până toamna, când rădăcina plantei a crescut deplin. (Când ogorul
e aproape de colibă, lucrul e mai uşor; când ela depărtare de câteva
ceasuri, femeile şi copiii fac zilnic drumuri lungi, iar bărbaţii rămân
'în colibe, lângă ogor- ca cei care păzesc.la noi pepenăriile - şi
au grijă să cureţe mereu buruienile netrebnice.) -Abia în octomvrie,
se taie curpănul - dar se potriveşte aşa, ca să mai rămâie şi o
, felioară din rădăcină, care e din nou învelită cu ţărână, în acelaşi
moşoroi, iar rădăcina cea mare o lasă deocamdată pe loc. Această
rădăcină este groasă ca o sfeclă de cele mari; atinge cam 112 de
metru lungime şi trage uneori pân( la· 10 kg. - Cine are vreo
1000 de rădăcini de acestea, e asigurat pe un an, căci aceşti
"cartofi" africani se pot păstra 8-9 luni. (Din felioara rămasă la
capătul curpănului, cresc apoi 4-5 cartofi mici, care slujesc ca
sămânţă pentru primăvara viitoare.)
De aci se vede că dacă lucrarea pământului la săpători este
simplă, fiindcă n-au unelte multe, în schimb ea cere uneori o silin-
ţă şi o grijă îndelungată.
b) Plugarii. -Un pas şi mai departe s-a făcut când de la sapă
s-a trecut la plug. Cum?
Strămoşul tuturor uneltelor şi al tuturor armelor a fost băţul.
_ După cum din băţ, asociat cu pietre, oase şi aţe (fibre de copaci) au
ieşit: toporul, ciocanul, arcul, sapa etc., tot aşa a ieşit şi plugul.
Trecerea se poate urmări încă si azi în uneltele cele vechi.
În adevăr, străvechiul băţ, ~are e şi până azi unealta nedeslipi-
tă de femeia australianului, a căpătat unele modificări care se im-
puneau de la sine.
Aşa de pildă, ca să poată pătrunde mai uşor, i s-a dat uneori
forma de T (La Tinne -Piei-Roşii din America boreală). Cu acest
chip, el putea fi apucat cu amândouă mâinile şi apăsat mai bine în
pământ. Dar, şi mai uşor era să alegi un băţ care avea o ramură
jos, ca să poţi apăsa cu piciorul. În acest caz, apăsarea e şi mai ho-
tărâtoare, căci adaugă greutatea întregului corp. Atunci băţul sau
"săpăliga", în loc de a deveni sapă, devine hârleţ. La Maori, în
Noua-Zeelandă, se poate vedea foarte bine această prefacere. -
De altfel, avem chiar între uneltele bătrânilor noştri ceva asemă
nător: e chitonagul podgorenilor.
Din băţul devenit chitonag, s-a născut plugul: a fost destul să
fie ţinut vertical şi să fie tras de om sau de vite spre a se zgâria şi
răscoli pământul. - Plugul egiptean, precum şi vechile forme de
pluguri aproape întregi de lemn sunt o dovadă pipăită.
~
(
c

1
i1·
)
212 S. MEHEDINŢI
În Algeria, plugul adesea e numai o tânjală, la al cărei capăt e
un chitonag, pe care plugarul îl ţine înfipt în pământ, iar boii trag
înainte.
Când s-a făcut trecerea de la băţ şi sapă la plug, întrebuinţân
du-se puterea vitelor de jug, omul a făcut cea mai mare descoperi-
re cu privire la lucrarea pământului. Între băţul primitiv şi plugul
de lemn, depărtarea e mult mai mare (şi a trebuit să treacă mult
mai multe mii de ani), decât între plugul de lemn şi plugul cu abur
care răstoarnă azi brazde atât de adânci.
Urmările agriculturii au fost de cea mai mare însemnătate pen-
tru traiul omenirii.
Chiar în faza săpătorilor, lucrătorul de pământ a fost mult mai
înlesnit decât vânătorii şi păstorii.
· a) Hrana (mai ales când se sămăna nu o plantă, ci mai multe
feluri) a ajuns mult mai bogată şi mai sigură.
b) Numărul locuitorilor a putut creşte foarte repede. Unde
trăia un vânător, alergând după vânat pe întinderi foarte mari,
sau câţiva păstori (rătăcind după vite care au nevoie de păşuni în-
tinse), agricultorul putea scoate o hrană pentru un număr înzecit,
însutit şi chiar înmiit de suflete. - Pe când vânătorii şi păstorii
trăiesc în cete puţin numeroase şi nestatornice, pleacă din loc în
. loc şi aci se adună, aci se risipesc, după seminţii, plugarii ajung la
· 'mare îndesire de populaţie şi se suie pe treapta de popor.
, c) Averea a sporit în chip uimitor. Păstrând hrana pe timp
mai îndelungat şi având şi plante care să-i dea îmbrăcăminte
(bumbac, in, cânepă ...) traiul era deplin asigurat. Dar prisosul
putea fi schimbat (negoţ) cu roadele altor ţinuturi.
, . d) Legătura între plugari e şi mai tare decât între vânători şi
păstori, deoarece sunt legaţi de pământ. E drept că şi vânătorii şi
păstorii îşi împart ţinuturile. Dar la plugari, pământul ajunge
preţuit palmă cu palmă. De aci, legi de proprietate şi de muncă
foarte amănunţite. .
· e) Averea fiind mai mare si mai felurită decât a vânătorilor şi a
păstorilor- mai ales când l~ lucrarea pământului se mai asociază
şi creşterea vitelor şi ceva meserii, diferenţierea socială e cu mult
mai mare. Pe când vânătorii sunt o ceată omogenă (toţi au aceleaşi
·arme, aceeaşi avere, aceleaşi obiceiuri), iar păstorii fac o familie
sau ~dunare de familii sub o căpetenie (de obicei: un bătrân
patriarhul) care are stăpânirea turmei sau a turmelor şi împarte
tuturor după trebuinţă, agricultorii, împărţind pământul, îşi
împart şi roadele lui... Fiecare are locuinţa statornică şi o avere
personală mult mai bine hotărâtă. Munca e cu mult mai specia-
lizată (diviziunea muncii): unii samănă o plantă, alţii alta; unii
fac unelte, schimbă mărfurile etc.
Societatea întemeiată pe lucrarea pământului a fost aşadar
până de curând treapta cea mai înaltă la care s-a înălţat omeni-
rea.
Pe când agricultura săpătorilor e răsplătită mai peste tot unde
omul, părăsind vânătoarea, a putut sămăna plante care să-i
asigure hrana, agricultura plugarilor n-a fost cu putinţă decât în
ţinuturile cu deosebire prielnice, unde cerealele puteau fi mai uşor
sămănate şi îngrijite. Cele mai însemnate centre de plugărie au
fost: valea Nilului, Mesopotamia, India şi China. - Aci au fost şi
vetrele celei mai vechi culturi omeneşti.
Cu vremea însă mai ales de câteva sute de ani lucrarea
pământului a luat un mare avânt în Europa. Pădurile au fost
aproape peste tot alungate din şes, locurile rămânând doar pe
n;tunţi, pe vârfurile dealurilor şi în locurile sterpe, iar fundul
văilor şi câmpiile au fost arate şi sămănate cu mare îngrijire. În
sfârşit, de vreo 100 de ani, de când la puterea vitelor s-au adăugat
unelte tot mai îndemânatece, lucrate în fabrici mişcate cu abur şi
cu electricitate, agricultura a luat un avânt uriaş. În unele regiu-
ni, plugul e tras de maşini, nu de vite, iar pădurile şi stepele au
fost şi mai mult îngustate, ridicând populaţia pământului de la
câteva milioane, cum era acum 2000 de ani, la aproape 2 miliarde.
Astfel, făptura slabă de odinioară, care nu se putea bizui nici pe
unghii, nici pe dinţi, nici pe tăria muşchilor, a ajuns să biruiască
toate animalele mari ale globului (pe unele le-a stins eu desăvârşire)
şi azi e cel mai numeros dintre mamifere, stăpânind toate regiu-
nile globului, de la un pol până la celălalt.
De unde urmează, că cel dintâi factor economic e omul, - el
"sfinţeşte locul" sau îl ţine în paragină, când e vrednic ori nu are
încă pregătirea cuvenită.
C. STAREA CIVILIZATĂ
Dacă privim viaţa omului în starea primitivă, vedem că omul
era osândit să înceapă în fiecare zi acelaşi fel de viaţă ca şi a pă
rinţilor. Bizuindu-se la început pe culegerea roadelor, pe care natu-

214 S. MEHEDINŢI
rai le da de-a gata, ei-"trăia de la mână până la gură". Foamea îl
chinuia veşnic, ca pe orice altă sălbătăciune.
Când a pornit a se îndeletnici şi cu vânătoarea, viaţa a început
a-i fi mai înlesnită. Dar, nici vânătorul nu poate aduna avere: co-
lindă dintr-o zi în alta, după întâmplările vânătoarei ... Când gă
seşte vânat, trăieşte în belşug; când nu, suferă cumplit de foame.
· Ajungând pe treapta păstoriei, lucrul se schimbă mult. Păstorul
duce o viaţă mai largă: hrana îi este asigurată, şi, în deosebire de
vânat, poate fi sporită înadins de om, prin paza vitelor şi alte în-
grijiri. Totuşi, nici averea păstorului nu poate creşte prea mult,
deoarece el este într-o mutare necurmată, după turme. E drept că,
având un dobitoc (cal, cămilă, ren, vaci), care să-i poarte târhatul,
păstorul îşi duce cortul cu sine şi poate aduna mai multe unel~e şi
mai multe haine, pe când vânătorul, fiind lipsit de o vită de pova-
ră chiar dacă ar vrea să ducă coliba cu sine, nu poate. (De aceea o
şi 'părăseşte cu atâta uşurinţă.) Totuşi, şi muta~ea necurn:~tă ~
popasului nomazilor nu îngăduie întocmirea unei gospodărn mai ·
temeinice. - După cum vânătorul e osândit la veşnică sărăcie, tot
asa nomadul e osândit la o relativă mărginire a averei sale. ·
' Adevăratul progres n-a fost cu putinţă decât în societăţile înte-
meiate îndeosebi pe lucrarea pământului unită cu îmblânzirea
~--~- animalelor, ca vite de muncă.
Pentru ce?
·. ' Fiindcă singur lucrătorul de pământ are destule săgeţi în tolbă.
Dacă nu nimereste cu una scoate îndată alta. Nu-i orez, caută ba-
nane· nu-s ban~ne, se îndreaptă spre nuci de palmier, igname,
alun~ (americane sau africane), mei, grâu, cartofi etc., etc.... Apoi,
crescând si animale domestice, hrana lui poate fi deplin asigurată
şi poate spori fără limită, dacă născoceşte unelte tot mai bune şi
lucrează pământul mai bine. De aceea, din ţinuturile, unde omul a
început a lucra mai cu dinadins pământul, a răsărit cea din~âi
cultură omenească mai dezvoltată: din Egipt, Chaldeea, lnd1a,
China Peru si Mexic. Aci a început adevărata civilizaţie.
Iar'semn~l deosebitor al vieţii omeneşti în aceste ţinuturi de
agricultură superioară este numărul mare al uneltelor şi sporul
grabnic al muncii, care a dat hrană multă şi a făcut cu putinţă în-
grămădirea unui mare număr de locuitori pe un loc îngust. .
Asemănarea dintre vânător, păstor şi plugar arată îndată cât de
sus stă acesta din urmă.
Oricât de meşter este eskimosul la vânat, şi oricât de îndemâ-
natec lucrează el osul, dar uneltele lui de os sunt totuşi neîndestu-
lătoare. Ca să lucreze pieile din care îşi fac haine şi încălţăminte,
'
femeile eskimoşilor atâta le întind cu dinţii şi atâta muşcă vinele
(cu care cos în lipsă de aţă), încât dinţii lor sunt aproape tociţi.
Tot aşa, oricât de meşteri sunt nomazii la împletit lâna şi la mâ-
nuitul pieilor, gospodăria lor mereu călătoare nu poate spori prea
mult. Ca să păstreze hrana, se slujesc de burduf... Câtă deosebire
• faţă de vasele de lemn şi de lut ale plugarilor statornici, la care se
adaogă cu vremea şi vase şi unelte de metal, pe care păstorul
n-are răgaz şi nu ştie să-I scoată din pământ. (-
Aşadar, e destul să vezi cum sporeşte numărul plantelor culti-
vate de plugar, al animalelor îmblânzite şi al uneltelor cu care lu-
crează, spre a înţelege că numai în ţinuturile cu plugărie, unde
hrana este asigurată, s-a putut împărţi bine munca şi s-a dezvol-
tat o clasă de oameni care fabrică unelte (adică industriaşii) care
sporesc puterea omului şi-1 descarcă de unele munci, lăsându-le
pe sama vitelor mai puternice, apoi pe sama maşinilor.
Astfel munca, în ţările agricole, a putut deveni- şi a trebuit să
devină tehnică sau industrială.
1. În loc de băţul primitiv cu care omul se ajută la toate, plu-
garul a făcut pentru fiecare muncă o unealtă deosebită şi a devenit
industriaş.
2. În loc să mai risipească puterea sa în zadar, a pus vitele,
uneltele şi maşinile să lucreze în locul lui.
O scafă de lemn este lucrată de un camciadal (un locuitor din
Kamciatka) un an de zile, iar un lemnar european o face la strung
în câteva minute. - Un eskimos se necăjeste luni de zile până
găureşte o ţandără de os, să facă un ac. - Î~ fabrică, maşina face
mii şi,.mii de ace pe ceas.
3. In loc de a mai risipi timpul, ca vânătorul şi nomadul sau
agricultorul cu puţine unelte, omul civilizat, care uneşte munca
pămâ}ltului cu industria, cruţă timpul până la minut.
4. In loc de a risipi prosteşte materia de lucru de lemn, piatră,
cereale... omul civilizat o întrebuinţează până la cele mai mici fă
rămituri.
Unii primitivi din Nordul Asiei muncesc 3 ani să facă o scân-
dură, cioplind cu toporul un trunchi întreg, pe când fierestrăul
mecanic într-o minută scoate din el zeci de scânduri, şi "margini",
întrebuinţându-se apoi chiar şi scoarţa şi frunzele copacului.
Civilizaţia înseamnă aşadar economie de putere, de timp şi de
materie, adică folosirea cea mai deplină a mijloacelor date de
natură, pentru mulţămirea nevoilor vieţii omeneşti._
('

_)
)
216 S. MEHEDINŢI
Prin urmare e destul să măsori cantitatea şi calitatea muncii
·unui popor, şi vezi îndată câte de civilizat. Apoi, cu "omul ca factor
economic" măsori puterea unei ţări. Şi abia în rândul al doilea vin
avuţiile naturale, adică însuşirile pământului pe care trăieşte:
climă, plante, animale, minerale, râuri ca putere motrice etc.
Industria nu poate fi pusă ca o treaptă deosebită în dezvoltarea
omenirii, deoarece ea este legată de toată viaţa omenească, înce-
pând cu ziua când omul s-a despărţit de animalitate. Cel dintâi
băţ, care a fost ascuţit înadins de om, devenind unealtă, a făcut
din om un industriaş.- Aşadar, nu numai că industria nu e faza
din urmă a vieţii omeneşti, ci ea este tocmai faza dintâi. Pe teme-
iul uneltei a ajuns el vânător, iar mai târziu agricultor.
De aceea, industria e nedespărţită de toate stările vieţii ome-
neşti, - numai atâta că şi numărul şi felul uneltelor e cu atâta
mai mic şi mai inferior, cu cât ne întoarcem spre trecut.
Tot aşa şi schimbul (negoţul) e foarte vechi. Cel dintâi schimb a
fost între femeie (culegătoare) şi bărbat (vânător).- Am arătat că
chiar cei mai smeriţi printre primitivii de azi (Piticii şi Wedda) fac
schimb.
De la acest schimb în natură până la cecul băncilor moderne e
un drum foarte lung, dar în faptă e unul şi acelaşi lucru: mutare
de valori.
Amândouă însă, şi industria şi schimbul au ajuns intensitatea
lor cea mai mare în ţinuturile de agricultură, care au îngăduit
sporirea numărului locuitorilor, diferenţierea muncii şi, prin ur-
mare a produselor muncii (care au adus cu sine nevoia de schimb,
adică. negotul).
. În rezu~at:
După ce a ieşit din starea primitivă, când trăia ca animalele
sălbatice din culegerea roadelor naturei, bărbatul, cu ajutorul
uneltelor distrugătoare (arme) ajunge vânător, iar femeia, cu aju-
torul uneltelor creatoare, ajunge lucrătoare de pământ.
Din culegerea animalelor tinere a ieşit îmblânzirea lor. Bărba
tul, luându-le asupra sa în câteva ţinuturi, a devenit păstor şi a
ajuns într-o cale închisă: în pasivitatea ciobăniei, din care n-a ieşit
decât în chip sporadic sub forma de războinic, - o plagă pentru
plugarii vecini.
Femeia, ca îmblânzitoare de animale, a ţinut înainte drumul
prielnic: din lână şi piei a dezvoltat industria, după cum cu aju-
torul focului, ca gospodină, născocise olăria.
Abia în ţinuturile unde şi bărbatul a apucat calea femeii, adică
lucrarea pământului şi industria, s-a putut ajunge la faza omenirii
'"civilizate.
Prin urmare, oricâte descoperiri tehnice vor fi făcut bărbaţii, în-
drumarea spre civilizaţie a pornit îndeosebi din munca cea crea-
'toare a femeilor.

t.•... .
'.··.:_••
1.
••••••••
1
ANTROPOGEOGRAFIA
CE ÎNSEMNEAZĂ "MEDIU GEOGRAFIC"?
De vreo sută şi ceva de ani, cuvintele acestea au mare însemnă
tate în vorba şi în scrisul cărturarilor. Se cuvine deci să le înţele
gem cât mai deplin.
*
Dacă luăm seama cum trăiesc oamenii în fiecare parte a ţării,
vedem că ei sunt uneori foarte strâns legaţi de ţinutul în care lo-
cuiesc. Iată câteva dovezi:
Priviţi îmbrăcămintea unui cioban de la munte. El poartă mai
totdeauna un cojoc lung, de piele de oaie.- Când plouă, îl întoar-
ce pe dos, adică cu .lâna deasupra, pentru ca apa să se scurgă repe-
de. (De aceea, cojoacele se fac de obicei din piele de oi ţurcane, adi-
că cu miţele lungi*, nu de oaieţigaie.)
În unele părţi ale Carpaţilor, s-a păstrat chiar vechea sarică, o
îmbrăcăminte ţesută în aşa chip, încât seamănă cu o lână de oaie.
* Oile de la munte, unde plouă des, au lâna lungă, groasă şi despărţită în şu-
. viţe (mîţe). Astfel de oi se numesc ţurcane. - Din contra, la câmpie, pe unde
plouă rar (Bărăgan, Bugeac, Burnas...), sunt nişte oi care au lâna mai scurtă,
mai subţire şi nu e despărţită în rniţe ce spânzură pe corpul animalului. Se nu-
mesc ţigăi. (Firullânei lor e creţ, din cauza uscăciunii aerului.)- De pe astfel de
oi, ploaia nu se scurge destul de repede. ~:.: ..
c

)
220 S. MEHEDINŢI
Picăturile de ploaie lunecă de pe miţele saricei, întocmai ca de pe
oaie.
Cămaşa păstorului este groasă. Ţesută din cânepă sau din in,
ea este uneori neagră ca păcura*, fiindcă e fiartă în zer amestecat
cu suc de steregoaie1, spânţ2
şi alte buruieni veninoase, pentru ca
insectele să nu se poată cuibări în tivul ei, iar ploaia să nu pătrun
dă până la piele.
Pe cap, poartă o căciulă de piele de miel sau chiar de oaie (ela-
băţ) mare cât un moşoroi. (Ciobanul poate dormi lângă turmă,
chiar pe vreme de ninsoare.)
Cine a învăţat pe păstorii din Carpaţi să se îmbrace astfel?
I-a învătat nevoia si felul locului. Dacă nu s-ar fi îmbrăcat aşa,
n-ar fi putl;.t stărui atâtea mii de ani împrejuru~ munţi~or. (Col?ni~
romani veniti din tările calde dimprejurul Med1terane1, cu o biata
pelerină pe ~i, cu pulpele goale şi încălţaţi cu sandale uşurele, au
trebuit să se îmbrace** şi ei, ca dacii. De aceea, portul roman a
fost părăsit, iar cel dacic a rămas până azi la fel cu cel arătat pe
columna lui 'l'raian.)
Priviţi apoi şi mersul oamenilor de la munte. Un muntean,
când suie pieptiş coasta muntelui, se pleacă înainte şi păşeşte alt-
fel, decât omul de la şes.
Piciorul nu calcă drept, ci cu vârful în afară, pentru a da centru-
lui de gravitate un spaţiu mai larg. Apoi, băţul lung e nelipsit sp:e
a se putea propti şi la suiş, dar mai ales la coborâre. (De aceea, ba-
tul acesta a si căpătat aiurea un nume deosebit: boată sau moacă,
de unde si n'umele "mocanilor".) De multe ori, când urcuşul nu e
greu, dru~eţul pune băţul pe spate, iar palm~le cup~in_d ce}e do~ă
capete ale băţului. De ce? Spre a lărgi coşul pieptulUI ş! ~ lasa pla-
.mânui să răsufle în voie. -Toate deprinderile acestea IŞI au rostul
lor, cerut de mersul pe munte. .
Priviti de asemenea cum sar muntenii peste apa pâra1elor.
Când n~ e adâncă, ci s~ vede cât de puţin colţul bolovanilor, dru-
meţul îşi face vânt, atinge - doar cu vârful piciorului - un b~lo
van, doi... şi iată-1 pe malul celălalt. Piatra a putU;t să se .clatme
sub picior (poate s-a şi mutat din loc), dar munteanul a aJuns pe
malulcelălalt, fără să-şi fi cufundat încălţămintea în apă.
.: ·' ·• În partea de miazănoapte a Ardealului, păstorul se cheamă păcur~r, dar
numele acesta nu vine de la păcura (unsoarea neagră) de UnS Căruţele, CI de la
vorba latină pecus-oris şi pecora (turme de oi, capre...). . < .. •
·•· ** Pentru bătrânii neamului nostru (veterani), a se îmbrăca însemna mtiu Şl
îritâi să-şi acopere goliciunea picioarelor, punând pe ele braca o haină necunos-
cută în ţările călduroase de lângă Mediterana. ,
Acum, întrebăm: cine a învăţat pe muntean să umble altfel,
decât oamenii de la şes? - Tot nevoia, adică felul locurilor pe
" unde trăieşte.
Şi, după cum e cu îmbrăcămintea şi cu mersul, tot aşa e cu lo-
cuinţa, mâncarea, băutura şi alte amănunte ale traiului. -
• Putem zice că deprinderile omului sunt totdeauna potrivite cu ţi
nutul în care trăieste.
În adevăr, dacă cercetăm viaţa celor ce trăiesc pe dealuri, pe
câmpie, pe luncile râurilor, pe ţărmul mării sau aiurea, vom găsi
peste tot anume legături între traiul oamenilor şi felul ţinutului,
unde îsi duc traiuL
Să dăm o dovadă şi din partea şesului. În ţinuturile muntoase,
de obicei sunt multe izvoare şi pâraie, aşa că locuitorii de la mun-
te beau apă într-ales, numai din izvoare limpezi şi răcoroase. Din
contra, de izvoarele sărace, sălcii, cu miros de pucioasă, de noroi
sau cu gust neplăcut, se feresc ya deceva nesănătos. -Ce se în-
tâmplă la şes? Sunt ţinuturi unde apa e rară de tot Puţurile sunt
foarte adânci, râurile seacă peste vară, aşa că locuitorii îşi aduc-~
"apa de toate zilele" de la mari depărtări, iar uneori se mulţumesc
şi cu cea de ploaie, adunând-o până şi din şanţul drumurilor pline
de gunoaie.
De altfel, în ţinuturile de la câmpie, unde izvoarele sunt rare,
nu numai satele, ci şi oraşele suferă de lipsa apei. Până acum vreo
60 de ani, bucureştenii beau apă din puţurilc săpate aproape de
lunea Dâmboviţei. Şi fiindcă apa de la fântână nu le ajungea, mai
luau şi din gârla Dâmboviţei, cea plină de tot felul de necurăţenii.
Sacagiii umblau cu nişte butoaie trase de un cal, vânzând o apă
tulbure, pe care locuitorii capiţalei o limpezeau cu piatră acră...
Fiind însă plină. de microbi, trebuia să fie întâi fiartă, dar chiar şi
aşa se stârneau uneori boli cumplite, care secerau mulţime de lu-
me. - Iar ceea ce pătimea odată capitala, pătimesc şi azi unele
oraşe, fiind silite să ia apă chiar din râuri, ca Dunărea, în care se
adună murdăriile mai multor ţări.
E drept că cei care }ocuiesc pe câmpie şi pe luncile râurilor
mari, au alte înlesniri. In bălţi, peSCJtitul e atât de lesnicios, încât
dă omului o hrană foarte ieftină. Imbrăcămintea la şes e mai
uşoară (de obicei hainele sunt largi) şi multe obiceiuri sunt altfel
decât la munte. De pildă, pe cât de sprinteni sunt muntenii la
mers, pe atât de îndemânatici sunt la înotat cei care trăiesc lângă
baltă şi râuri;- pot trf'-te uşor ape late şi adânci, în care omul de
la munte s-ar duce la fund "ca un topor".

222 S. MEHEDINŢI
Aşadar e adevărat că, în fiecare ţinut, omul se leagă cu locul pe
care trăieşte, potrivit cu împrejurările. - Avea dreptate bătrânul
geograf Carl Ritter care zicea că "pământul este casa de educaţie a
genului omenesc"3. Muntele e o "şcoală"; podişul, dealul, câmpia,
lunea, pădurea, stepa, pustia, lacul, marea, oceanul... sunt toate,
în felul lor, ca nişte "şcoli", în care omul capătă învăţături deosebi-
te, spre a şti cum să trăiască, mlădiindu-se după felul fiecărui ţi
nut.
Toate împrejurările geografice ale unui ţinut (relief, climă, ape,
vegetaţie, animale domestice etc.) luate la un loc, se cheamă "me-
diul geografic" al acelui ţinut. -Am dat câteva exemple din ţara
noastră, dar aşa e pe toată faţa pământului. Uneori mergi sute şi
mii de kilometri în acelaşi mediu. (De pildă, plecând de la malul
Nistrului şi până în mijlocul Asiei, vezi peste tot aceeaşi netezime
de loc, calci mereu iarba stepelor, iar în lunile de iarnă aceeaşi ză
padă răscolită de vifor.) Alteori, numai în timp de câteva ore, treci
dintr-un mediu geografic, în altul, cu totul deosebit. Cine pleacă
dimineaţa din vârful Carpaţilor, iar seara ajunge la malul mării,
în câteva ore a străbătut mai multe ţinuturi cu "medii geografice"
foarte deosebite.- Cu atât mai mult, acela care pornind de la ecu-
ator, va străbate pământul până la poli.
Pe scurt: prin "mediu geografic", înţelegem suma tuturor împre-
jurărilor geografice din fiecare ţinut al planetei (luând în seamă,
rând pe rând: atmosfera, hidrosfera şi biosfera ţinutului de care e
:vorba).
'
URMĂRILE SOCIALE ALE
ADAPTĂRII LA MEDIU
[OMENIREA CA ASOCIAŢIE PLANETARĂ]
Luptându-se cu mediul geografic, ca să ia planeta în stăpânire,
corpul omenesc a suferit unele schimbări (fizice şi fiziologice), iar
omenirea s-a împărţit încetul cu încetul în mai multe rase.
În acelaşi timp, lucrând cu uneltele, partea stângă a creierului
a crescut, s-a născut graiul articulat, iar omenirea s-a trezit cu o
unealtă nouă: limba, care e jumătate fizică (sunetele), jumătate e
suflet (gând, simţire şi voinţă). - Cum s-au schimbat to~te u~e~
tele fizice asa s-au schimbat si Iim.bile (adică uneltele fizico-psihi-, . '
ce4).
În sfârşit, munca de adaptare la mediu l-a mai dus pe om şi la o
altă ispravă: el a creat fel de fel de asociaţii. Şi alte animale se în-
tovărăsesc (mai ales insectele şi paserile), dar ca omul nici una.
Filosoful Aristotel a zis că "omul e o fiinţă politică" (zoon politi-
kon), înţelegând prin aceste cuvinte nu că omul face politică, ci
altceva: că omul este produsul societăţii- atât de mult atârnă el
de societatea în care s-a născut şi în care trăieşte!
Aşadar, după ce am văzut civilizaţia omenirii, apoi rasele şi
limbile, să arătăm în puţine cuvinte cum se înfăţişează azi omeni-
rea, ca o mare asociaţie planetară.
I. M a r g i n il e o m e n i r i i. -Abia de câţiva ani, omenirea
a luat tot pământul în stăpânire. Cel dintâi om care a văzut
amândoi polii a fost norvegianul Amundsen. -El a descoperit po-
lul antarctic şi tot el a zburat cel dintâi peste polul arctic, după
războiul mondial.
Dar lupta de cucerire a ţinuturilor reci a fost cumplită. Duşma
nul cel mai mare al fiintei omenesti e aci frigul. Când gerul creşte,
răsuflarea scade. Nu m'ai poţi tr~ge în piept destul aer. Să mergi
repede, nici vorbă nu-i. Nici câinii de la sanie nu mai pot alerga.
Când termometrul se coboară la -46°, aerul, chiar dacă ar fi li-
ni~tit, produce acelaşi efect ca şi cum ar bate un vânt :umpl~t
peste un om care stă" (Nares5). - C]liar bărbatul cel_ mm vom~c
începe să scuipe sânge din plămâni. Indată ce nu bagi de seama,
gerul te "ciupeşte". Pielea îngheaţă, începând cu cea de pe nas.
Trebue să pui încet mâna pe el, ca să-1 încălzeşti. Dacă ai încerca
să-1 freci, pielea se "rupe".
(
(

)
)
224 S. MEHEDINŢI
Alt neajuns e lipsa de lumină în lunile de iarnă. Noaptea cea
lungă tâmpeşte pe om; faţa i se întunecă, iar pielea par~ bolnavă.
Când s-a arătat soarele, primăvara, "care n-a fost mirarea noas-
tră, când am văzut schimbările pe care le adusese noaptea cea lun-
gă pe faţa noastră! O gălbejeală urâcioasă acope~ea obra~ul ca~e
părea descompus; credeam că ne-am sculat dupa o boala lunga;
ochii căzuseră în fundul capului" (Payer6
).
În sfârşit, altă pacoste e vântul. - Când se mai adaogă şi furtu-
na, regiunile polare frâng şi pe omul cel mai viteaz. .
Mai ales împrejurul Antarcticei, unde marele vânt dmspre apus
nu întâmpină nici o piedică din partea uscatului, viaţa e cu nepu-
tintă. În insulele Kerguelen, cu toate că stau în latitudinea oraşu
lui "Praga (la sudul Indiei, pe paralela 50°), vântul suflă ca o furtun~
necontenită.- Pe aceste insule nu creşte nimic, afară de muşchi,
licheni si o biată varză. Traiul omului e aproape cu neputinţă; atât
de cumplit e vântul. . ~
1btusi, omul s-a "adaptat", adică s-a mlădiat atât de mult dupa
împreju'rările mediului, încât a putut înainta până în mijlocul ghe-
turilor si zăpezilor vesnice. ~ ~·
' E dr~pt că 1-au aju'tat doi buni tovarăşi: câinele şi renul. In Lu-
mea Veche locuitorii tundrei au îmblânzit renuL
Însă tin~rea unei turme de reni nu e lucru uşor. Unde a păscut
odată o 'cireadă un veac de om nu mai are ce paşte a doua oară,
aşa că păstorul e silit să caute mereu tot alte locuri d~ păşu~e.
Astfel, în tundra siberiană, omul a atins treapta cea mai malta a
nomadismului. - E mereu în mişcare.
a) Spre Nord. -În Lumea Nouă, eskimoşii, cu toa_tă isteţimea
lor, n-au putut îmblânzi renul, ci numai câine!e, dar aJu~oru~ aces-
ta i-a fost de ajuns, ca să se apropie de pol mai mult decat onund:.
Isprava asta a făcut-o pe temeiul unei înalte civilizaţii polare ~hai:
nă, iglu, sanie, kayac etc.). Şi chiar prin transformarea propnulm
său corp: pielea feţii e mai grasă (nu îngheaţă repede), u~r stoma-
cul eskimos poate mistui cantităţi de grăsime, care ar ucide_ pe un
om din ţările temperate necum pe cel de la ecuator. - Eskimosul
s-a deprins cu frigul, "ca ţiganul cu scânteia".
Niciodată n-am văzut pe localnici să ţină socoteală de ceea c~
nu~im noi temperatură. - Papik, cel dintâi dintre aceşti ?am~m:
pe care îi întâlnisem, v~nise să ne vadă, împreună cu fe111:e1a lm ş;
trei copilaşi mărunţeL In ziua plecării, mare ne-a fost mirarea ~~
vedem .că se pregăteşte şi el de drum, măcar că era o v:eme spat-
mântătoare, care ar fi făcut să stea la cumpănă pe mulţ1 groenlan-
dezi. Totuşi, femeia se lupta contra viforului şi înainta, încovoiată
înaintea câinilor. Pe copii îi cocoţase în vârful saniei cu bulendre,
'iar tatăl împingea, apăsând cu toată greutatea corpului peste ca-
labalâc, să împiedice răsturnarea...".
Altundeva: "Femeile stau cu copiii lor, lungite lângă sanie (pe
,zăpadă), ca nişte excursionişti culcaţi pe iarbă, într-o frumoasă zi
de vară. Câteva din ele dau să sugă pruncilor aproape desbrăcaţi".
- Cât e de mare gerul se poate vedea şi din împrejurarea că mor
şi păduchii în lunile de iarnă. Nu se găsesc decât vara7•
Totuşi, omul a izbutit să ,c':cerească pentru sine şi ţările acope-
rite de zăpezile polare. - Inaintarea cea mai mare spre poli s-a
făcut în marginea Americei de Nord. Cauza e uşor de înţeles: us-
catul se prelungeşte aci mai mult decât oriunde, spre pol. Dar
marele arhipelag american (care a fost cândva o podoabă a pla-
netei) azi este căptuşit cu gheaţă. Noroc că fluxul şi refluxul e des-
tul de puternic, ca să rupă sloii în fiecare primăvară, lăsând
marea liberă pentru pescuit. - Eskimoşii mai vânează şi boi săl
batici (oviboos) aşa că omul s-a putut întinde aici până la 82° lati-
tudine.
În Lumea Veche, oamenii tundrelor, fiind legaţi de reni, nu s-au
şimţit îndemnaţi să înainteze şi pe arhipelagurile Oceanului
Ingheţat. - Când s-a aflat însă că pe Spitzberg sunt cărbuni,
omul s-a aşezat şi acolo. Apoi, în zilele noastre, când în locul săni
ilor cu cai şi a kayacului, au venit la rând vapoare "spărgătoare de
gheaţă" şi avioanele, omul s-a aşezat chiar pe gheaţa mişcătoare
de la polul Nord- nu de dorul gheţei, ci numai ca să înlesnească
"circulaţia" între Lumea Veche şi Lumea Nouă pe calea cea mai
scurtă, adică peste pol. Avioanele pot zbura acum într-o întinsoare
de la Moscova până la San-Francisco. Omule cu adevărat stă
pânul planetei şi cea mai răspândită fiinţă (între animalele supe·
rioare).
Nu numai că graniţa polară a omenirii s-a întins sub ochii
noştri, dar şi graniţele politice s-au întins pretutindeni: în deşer
turile calde (Sahara), ca şi în ţinuturile veşnic îngheţate de la poli.
Ruşii au luat tot sectorul de gheţuri vecine până la pol. Canada a.
luat şi ea sectorul din dreptul ei, hotărându-se cu stăpânirea ru-
sească într-un punct- polul. (E întâia oară că un "punct" a ajuns
hotar politic!) În sfârşit, norvegienii au luat şi ei în stăpânire
arhipelagul Spitzberg care venea în dreptul Scandinaviei.
b) Spre Sud. Spre polul sudic, continentele sunt scurte.
Omul nu s-a putut apropia .de uscatul antarctic, care a rămas

226 S. MEHEDINŢI
până azi pustiu. Nici o fiinţă omenească nu s-a aşezat pe el, deoa-
rece este căptuşit până în margine cu gheaţă.
Totuşi, lăcomia omenească a luat în stăpânire de câţiva ani
chiar şi acest pustiu îngheţat, nădăjduind că se vor găsi pe acolo
cine ştie ce comori: metale, cărbuni sau alte lucruri de preţ. Engle-
zii, stăpânii mărilor, şi-au tăiat două mari sectoare: unul în drep-
tul Australiei, altul în dreptul Americei, iar francezii, ca stăpâni ai
Madagaskarului, au luat şi ei în stăpânire gheţurile din dreptul
Africei. Ceea ce e mai ciudat: chiar norvegienii, vecinii polului
nordic, au căutat să se înfigă şi ei în pustietăţile antarctice, venind
să vâneze aci balene, după ce nevinovatele făpturi au fost aproape
nimicite în apele Oceanului Arctic. Măcar că insulele Kergue-
len, St. Paul şi Amsterdam, sunt nişte vulcani stinşi, acoperiţi cu
zăpezi eterne, pescarii europeni s-au cuibărit şi aici, ucigând în
fiecare an câte 20 000 de balene. (Au aşezat uzine de pregătit gră
simea chiar în craterul vulcanilor, unde vântul şi lapoviţa nu mai
contenesc!) -Atâta e de adevărat că "foamea de spaţiu"8
este azi
mai vie decât orişicând, iar omul modern a luat în stăpânire toată
planeta.
c) Spre Atlantic. - Pe lângă graniţa de Sud, omenirea a mai
avut până ~cuma câteva sute de ani şi o graniţă spre Oceanul
Atlantic. -In Lumea Veche, ţărmurile apusene abia târziu au fost
luate în stăpânire de om, ceea ce dovedeşte că patria omenirii a
fost în ţinuturile răsăritene ale continentului eurasiatic, spre In-
sulinda9 şi, numai pe încetul, omul s-a îndrumat spre Oceanul
Atlantic.
În epoca romanilor, Atlanticul era încă pustiu. Insulele Feroe
au început a fi locuite abia în secolul al 6-lea după Hristos. Islanda
a primit cei dintâi locuitori în secolul al 8-lea. Madeira şi Azorele
în secolul al 14-lea, iar insulele Capului Verde abia în secolul al
15-lea- ba lângă ţărmul celălalt, Bermudele şi Falkland au fost
luate în stăpânire de om în timpurile din urmă.
· Până la Columb (1492), Atlanticul era pustiu de la un pol până
la celălalt. În schimb, Oceanului Pacific fusese ocupat de om
aproape în toată întregimea, deoarece roiul insulelor de mărgean
se întinde între cele două tropice, la fel cu "calea laptelui" pe cer.
Astfel, spre Nord, omenirea din Lumea Veche era legată cu cea din
Lumea Nouă nu numai peste strâmtoarea lui Bering, acoperită de
gheţuri iarna (o adevărată punte!), dar şi peste lanţul Aleutinelor,
.care se întind din Alaska până în Kamciatka ca o ghirlandă, iar de
acolo se continuă cu ghirlanda Kurilelor până în Japonia.
CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ 227
.Omul e făptura cea mai răspândită pe glob. În latitudine el
atmge, spre Nord, paralela 80° iar spre Sud, pe cea de 600· în alti-
~ tudin~, oamenii folosesc munţii până la 6 000 m iar ca expioratori,
cu aviOnul sau baloanele s-au suit mult mai sus (până la peste
12 000 m.). Se numeşte icumenă partea locuită (sau folosită) de
om pe pământ.
•
IL ~umăr u 1 omenirii. Lungă-lungă vreme, numărul
oamemlor a fost foarte mic. Cu câteva zeci de mii de ani în urmă
c~nd o bună p~rte ~in Euro~a ş~ Ame~ica erau acoperite cu ghea~
ţa: ~u se afla ţ1~em~ de om m ţmutunle unde găsim azi oraşe cu
n:IIwa,?e de locmton. A trebui~ d~ci să se retragă mai întâi gheţu
nle, sa se acopere aceste regmm cu plante si cu animale ca să
poată veny şi o~u~ :- ~upă ce, _se înţelege, aJunsese pe o treaptă
msemnata de CIVIhzaţ1e (nutnment, îmbrăcăminte locuintă şi
mijloace de circulaţie). ' '
~stăzi, omul ţine în stăpânire aproape fu din faţa planetei si e
ma: numeros decât orişicând în trecut. ,
I:t~;rebar:a e: putem şti câţi oamen~ locuiesc azi pe faţa pămân
t~lm. . .. Raspun_s~l e greu de dat. Cme poate să numere pe toţi
sa~baticn a~cun~I m desişul pădurilor? Cel mult putem să-i pre-
ţmm aproximativ, după mărimea cetelor întâlnite de călători ori
~· ~upă :r:umărul aşezărilor, pe unde omul sălbatic a ajuns stato~ic.
In schimb, sunt ţări, unde, de câtva timp, toată populatia e numă
rată într-o singură zi (oriunde s-ar găsi fiecare ins în ~iua aceea).
Astfel poţi şti câţi locuitori au acele ţări, după cum stii câte chibri-
turi sunt într-o cutie. '
V Pun~n~ deci la ~n lo~ populaţia ţărilor cu numărătoare regula-
ta <.statistica exacta), ŞI a celor cu populaţie preţuită numai din
och1, putem spune că toată suflarea de azi a planetei se apropie de
2 miliardelO.
Să nu uităm însă că sporul omenirii e legat mai ales de schim-
bările celei din urmă sute de ani. Iată sporul în milioane (cifre
rotunde).
. Europa Asia
La 1800: 174 520
Azi: 500 .1050
Mrica America
55 23
140 250
Australia şi Oceania11
1
10
Aşadar, la !r:ceputul secolului trecut, populaţia întregii planete
era cam t mllmrde (775 milioane), iar azi se apropie de 2 mi-
liarde12. ·
c

)
)
228 S. MEHEDINŢI
Se înţelege, sporul nu e deopotrivă în toate ţările. În Franţa,
sporul a fost de 10%; în Germania de 70%; în Rusia de 84%, iar în
Statele Unite de 360% (punând şi emigranţii). - Pe la 1850,
Statele Unite aveau abia 23 milioane locuitori, cu puţin mai mult
decât România de azi.
Cum de a crescut atât de repede populaţia planetei?
Cauzele sunt. multe: mai întâi, mult.e boli au fost stăvilite. Ciu-
ma holera si alte molime nu mai au puterea de altădată, din cau-
za ~ăsurilo~ igienice (carantina) şi a doctorilor şi doctoriilor care
vindecă tot mai multi bolnavi.
Apoi şi hrana a sporit. Mulţime de păduri au fost tăiate şi înlo-
cuite cu ogoare de cereale, iar numărul vitelor de hrană a crescut
în chip necunoscut altădată. În pampele şi preriile, unde rătăceau
odinioară câteva ierbivore sălbatice sunt azi turme şi cirezi uriaşe,
iar lanurile de grâu şi de porumb au schimbat faţa unor întregi ţi
nuturi. - În sfârşit, industria întemeiată pe maşini a dat omului
altă îmbrăcăminte, alte unelte şi alte mijloace de transport ... aşa
că împrejurările traiului au ajuns mult mai lesnicioase decât în
trecut.
III. D e s i m e a p o p u l a ţ i e i. - Cu toate că populaţia
planetei a crescut, totuşi sunt unele regiuni foarte puţin locuite;
· poţi călători zile întregi, fără să zăreşti picior de om. Aiurea, din
contra, afli adevărate furnicare omeneşti; casele sunt lipite unele
de altele şi au mai multe rânduri (etaje). Poţi zice că acolo oamenii
trăiesc "grămadă", ca furnicile în moşoroi.
Care sunt ţinuturile cu populaţie rară?
1.Regiunile polare. - Continentul antarctic e pustiu în întregi-
me; Oceanul Îngheţat arctic are de asemenea împrejurul său o
largă fâşie de uscat cu foarte puţini locuitori. ::- Groenlanda, tun-
drele Canadei şi Siberiei sunt aproape goale. (In toată zona aceas-
ta lipseşte căldura.) · ·
2. Podişurile reci (Tibet, Mongolia, Puna Cordilierelor) şi deşer
turile calde (Sahara, Arabia, Tharr, Australia, Kalahari etc.) for-
mează o altă zonă de populaţie rară. -Aci lipseşte întâi de toate
apa, iar la unele şi căldura. · ·
· 3. Pustiurile ecuatoriale din Amazonia şi Congo strâmtorează
pe om prin marea bogăţie a vegetaţiei, prin friguri (umezeală şi
căldură), precum si ,prin forfota insectelor.
· .: Îri toate tinutu~ile însirate până aici, abia dacă vor fi 100 mili-
oane de oa~eni, adică nici măcar 1 pe km.
De bună seamă, nici în viitor nu va fi pe aci o populaţie prea
..deasă. Antarctica tot pustie va rămânea, iar tundrele dimprejurul
Oceanului Arctic, unde viforul nu mai conteneşte în lunile de iar-
nă, de asemenea vor fi pustii. Acolo e "împărăţia vântului", nu a
omului. Bălţile îngheţate par nişte uriaşe ochiuri de sticlă, de pe
•care viforul mătură toată ninsoarea, iar între bălţi nu întâlneşti
decât valuri de zăpadă (dune) mereu mişcătoare. Cum să se aşeze
omul acolo? Bietul eskimos se îngroapă în iglu, dar samoezii şi alţi
nomazi nu ştiu cum să fugă mai repede la adăpostul pădurii
(taiga).
Din contra, în pustiile calde, unde se va putea scoate apă de sub
pământ, numărul oazelor va spori; - atâta numai că şi sub pă
mânt apa e rară, iar cerul nu trimite ploaie mai niciodată.
Doar regiunea pădurilor ecuatoriale e mai prielnică. Biruind
pădurea cu foc şi alte mijloace, omul se va putea înmulţi, -dar
numai cel cu piele neagră.
Sunt însă şi ţinuturi ale planetei unde de timpuriu omul a --~-...o~
ajuns la o desime destul de mare, îndată ce civilizaţia a sporit.
Astfel valea Nilului (am putea zice "oaza" Nilului) cu mii de ani
înainte de Hristos ajunsese un cuib de populaţie foarte deasă. Tot
aşa au fost Mesopotamia, India şi China în Lumea Veche, apoi Me-
xicul şi Peru în America. - Dar centrele acestea de aglomerare
n-au fost statornice: uneori sporeau, alteori scădeau. Mesopota-
mia, acuma două mii si vreo cinci sute de ani, când a văzut-o Hero-
dot, era plină de locuitori. În secolul trecut, ajunsese aproape pus-
tie, iar Egiptul tot aşa.
Italia, spre sfârşitul războaielor punice, număra vreo 20 milioa-
ne locuitori, iar pe timpul lui Aurelian, când au fost retrase legiu-
nile din Dacia, nu mai avea decât 5 milioane!
Singurele care şi-au păstrat mereu o mare desime au fost India
şi China. (Pe timpul lui Herodot, acolo se credea că este poporul
cel mai mare din lume.)
Astăzi, avem pe faţa planetei următoarele centre de mare desi-
me:
1. Unul în Extremul Orient, adică China şi Japonia. (Japonia
singură sporeşte cu 1 milion pe fiecare an.) .
In curând, China şi Japonia la un loc vor atinge~ miliard13.
2. Al doilea furnicar este India (peste 330 milioane14).
Cât de deasă e populaţia în Extremul Orient se poate vedea din
aceste cifre. Asia musonilor şi Insulinda au împreună cam 12 mili-
.qan'e km2
, adică întrece puţin suprafaţa Europei. Totuşi desimea

230 S. MEHEDINŢI
.populaţiei e de 62 de locuitori pe km pe când Europa, începând din
Mediterana şi până pe la 61° latitudine, (adică chiar acolo unde
populaţia ei este mai deasă), nu are decât 58 locuitori pe km2. Cât
priveşte răsăritul Americei, el atinge abia 27 pe km2 (nici pe ju-
mătate). Care e cauza? - Mai întâi de toate ploile aduse de mu-
soni vara, adică tocmai când e nevoie. Apoi ajută mult şi irigaţia şi
îngrăşămintele. Chinezul şi japonezul sunt plugari fără pereche,
ca silinţă. Adună până şi gunoiul din coteţul porumbeilor, să-1
ducă pe ogor. - Se poate zice că sunt mai degrabă grădinari, decât
plugari. Toată munca o fac cu palmele lor, căci unde să mai ţină şi
vite de jug, pe nişte ogoare cât stratele de mari! Toată nădejdea e
în muncă. De vara până iarna, pământul e mereu răscolit şi mereu
primeşte răsad nou (legume, orez, bumbac etc.), iar peste iarnă,
micul ogor e transformat în iaz de peşte, aruncând în el peştişorii
crescuţi până atunci în putini, să nu prindă loc prea mult. - Fie-
care palmă de pământ e o avere.
3. Al treilea centru de desime este apusul Europei. - Am ară
tat că aci desimea a crescut numai de puţin timp.
Care e cauza acestui nou centru de aglomerare? Până acuma
vreo sută de şi ceva de ani, europenii trăiau mai mult din plugărie
< şi păstorie. S-a întâmplat însă pe la sfârşitul secolului al 18-lea o
,mare schimbare.
. În Anglia, aburul şi maşinile cu aburi au înlocuit puterea bra-
ţelor. Englezii s-au lepădat de plugărie şi de creşterea vitelor (mai
ales se îngrijeau de oi, pentru lână) şi, având mulţi cărbuni şi fier,
au început a deschide peste tot fabrici, iar mărfurile englezeşti,
purtate tot de abur (vapoare) s-au răspândit iute în toate ţările pă
mântului. De peste tot veneau acum cereale şi materii prime: lână,
bumbac etc. Astfel, populaţia arhipelagului britanic s-a înmulţit
văzând cu ochii- până şi copiii mărunţi puteau să câştige ceva,
lucrând în fabrici. Iar ce s-a întâmplat în Anglia, s-a petrecut la fel
şi în Belgia, Franţa, Germania şi peste tot unde s-au descoperit
mine de cărbuni.
Urmarea acestei prefaceri a fost o îndesire a populaţiei în apu-
sul Europei, cum nu s-a mai văzut niciodată. Numai într-o sută de
ani, numărul locuitorilor din Europa s-a îndoit. Oraşe ca Londra,
Paris şi altele, care numărau abia câteva sute de mii de locuitori,
·astăzi au milioane.- În curând au ajuns să sufere de foame, ca si
în India şi China, unde furnicarul omenesc e prea des. (În parte'a
de răsărit a Londrei - East London e atâta îngrămădeală de lume
săracă, încât oamenii îşi caută hrana lor prin gunoaie, cum fac
câinii fără stăpân.)
' Prin urmare, cauza acestui nou centru de aglomerare a fost in-
dustria mare întemeiată pe abur şi maşinism.- E cea mai mare
revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul, iar urmările ei au
, fost atât de repezi în ce priveşte creşterea populaţiei, încât pri-
sosul muncitorilor a prins a se revărsa împreună cu mărfurile si
p~s~e celelalte continente. Peste 30 de milioane de "şomeri" au pă-
rasit Europa. c·'-.4. În sfârşit, revoluţia industrială s-a întins şi peste Oceanul -
Atlantic, dând naştere şi acolo unui centru de mare desime. La în-
ceputul secolului al 19-lea, Statele Unite aveau abia vreo 4 milioa-
ne de locuitori. Astăzi, numai pe faţada răsăriteană (între tărm si
Mississippi) trăiesc peste 80 milioane de suflete. - O ad~vărată
lume nouă! Dar aci nu e numai industria de vină ci si o agricul-
tură nouă". În loc de vite şi de braţele omului, 'au fost "puse să
muncească o mulţime de maşini: tractoare, sămănătoare, seceră
toare, maşini de treierat (batoze) etc.
Privind aşadar faţa pământului, găsim că în ce priveste desi-
mea, locul întâi îl are Europa- 50 locuitori pe km2 . Asia· are nu-
mai pc jumătate (24 pe km2
). Apoi vin la rând America de nord cu
__..7 pe km2
, Africa cu 5, iar America de Sud cu 4 pe km.
Cea mai mare desime (peste 200 pe km2) a fost atinsă la gura
Tamisei şi a Rinului, cu împrejurimile lor (din Germania Olanda
Belgia şi Franţa); apoi în nordul Italiei, în delta Nilului,' în vale~
de jos a Gangelui, a lui Hoang-ho şi Iang ce-Kiang. Trebuie să
adăugăm apoi lava - cel mai nou centru de îndesire în Extremul
Orient.
(. )
Din cele înşirate până aici se vede că populaţia planetei e în .
spor.J?esimea atârnă de multe împrejurări: · .
1. Intâi de climă. - Dovadă sunt zonele aproape pustii din
ca_uza frigului prea mare, a căldurii prea mari, a secetei, a vântu-
lm etc.
2. Apoi de sol. - După unele socoteli, locurile bune de agricul-
tură nu trec de 43 milioane km2 (cam cât Asia).
3. Dar împrejurarea cea mai însemnată e munca omului. -
Când un popor trece de la plugărie (o muncă slabă) la grădinărie,
adică la o muncă înteţită, care răscoleşte mereu ţărâna, munca e
măcar de 4 ori mai încordată, însă câştigul de 8 ori mai mare.
Aşadar, "regimul de muncă" este adevărata temelie a unei
. ţări15
. Acolo unde e pămân,t mult de prisos, iar locuitori puţini,

)
232 S. MEHEDINŢI
poate fi vorba de lucrarea pământului cu maşini. Aşa a fost în
America şi chiar în România, cât timp era în fiinţă "proprietatea
mare". Pe Bărăgan, lucrau maşinile ca şi în Cana~a. - Azi î?să,
când România este o ţară de mică proprietate, singură "agncul-
tura intensivă" (după pilda grădinăriei) poate să ne scoată la li-
man.
Munca e temeiul, nu întinderea ogorului. Dovada: ţăranului
american îi trebuie cel puţin 1 ~ha., germanul poate trăi şi pe t
ha., iar japonezul şi chinezul se mulţumesc chiar cu o zecime de
hectar. Ogorul lui are abia câteva strate, pe care le lucrează nu cu
maşini, şi nu cu vite, ci cu palmele lui. Unde să mai ţii şi vite pe
un petice} de grădină! După socoteala asta, pământul ar pute~
hrăni numai 2-3 miliarde de americani 5-6 miliarde de germam,
iar japonezii ar putea să ajungă la 22 t miliarde. - Aşadar, cine
va munci mai mult, acela va lua în stăpânire pământul.
4. A patra cauză a îndesirii unui popor este igiena. - Dovadă
sporul populaţiei unde ţânţarii au fost stârpiţi şi, împreună cu ei,
frigurile; unde ciuma şi holera nu mai pot intra sau sunt repede---~~
stinse si unde viata este din ce în ce mai îngrijită, potrivit cu des-
coperirile ştiinţei.' - În privinţa asta, oraşele îngustează viaţa
omenească, iar satul dă o populaţie mai spornică.
Cine trăieşte la ţară este mai sănătos. Ciobanii şi nomazii nu
cunosc oftica. Din contra, oraşele sunt pline de oftică şi alte boli,
care sting populaţia. În sat, aerul curat şi soarele ajută chiar pe
cel care nu are hrană destulă; în oraş, lipsa aerului şi a luminii
duce pe copii la rachitism. (Soarele care intră pe geam, nu mai e
soare. Chinezii n-au geamuri şi nu cunosc rahitismul. - Munca
zilnică în grădină îi scapă de ticăloşirea corpului.)
Oraşul aşadar este ca o lampă care suge uleiul (adică populaţi~
rurală) si-l arde. Iar urmarea se vede: popoarele care se reazema
pe indu;tria mare, adică pe munca în fabrici, îşi slăbesc propria lor
populaţie. La început, numărul locuitorilor creşte iute, cât timp
găsesc destui cumpărători pentru mărfuri, aşa ca să poată aduce
de aiurea "pâinea de toate zilele" (Anglia). Când însă nu mai gă
seste cumpărători, fabrica nu mai are materie primă, lucrătorul
nt;{ mai are hrană şi începe "şomajul" şi chiar sănătatea populaţiei
scade.
· .Fabrica se închide, ogorul nu se închide niciodată!
Cea dintâi, cea mai adevărată şi mai sănătoasă industrie ~
munca ogorului (Ford). Prin urmare, în lupta dintre neamun,
acela va birui care îşi va cinsti mai mult pământul, trecând de la
agricultura slabă a plugarului de rând, la agricultura înaltă, care
se cheamă: grădinărit..
" 5. În sfârşit, sprijinul cel mai tare al îndesirii unui popor e su-
fletul- adică concepţia sau gândul lui despre viaţă.- Cât timp
romanii au cinstit familia, Italia ajunsese un stup de lume (circa
·20 milioane, când au răpus pe cartaginezi); când s-au păcătoşit
prin lux şi plăceri, ajunseseră la 5 milioane (Au trebuit să lase
Dacia în paza barbarilor!)
Şi în privinţa sufle~ului, oraşul scade pe om: îl ademeneşte spre
o viaţă fără măsură. Intr-un oraş mare, omul se pierde ca într-o
pădure. Nimeni nu-l cunoaşte şi ruşinea piere. Familia slăbeşte.
Numărul copiilor scade, iar cine nu are copii nu mai are grijă nici
de yiitor; trăieşte în ţara lui, ca un călător la hotel.
Incheiere: Lupta pentru stăpânirea pământului e azi mai
aprigă decât oricând. Populaţia planetei va mai creşte încă. După
unele socoteli, singură Mrica ar putea ajunge cu timpul la 2 300
milioane; Europa va trece şi ea de 2 miliarde; America de Sud va
avea tot vreo 2, iar cea de Nord numai 1 200 milioane16. ----~--
Dar, în orice caz, biruitor nu poate fi decât cel care va fi mai să-
nătos şi mai numeros, îndesind cât mai mult populaţia spre a nu
lăsa loc veneticilor să se strecoare înăuntrul hotarelor sale.
AŞEZĂRILE OMENEŞTI.
Am arătat cum s-a născut locuinţa omenească. Ea presupune
numaidecât statornicie.- Găsim încă şi azi sălbatici care se mută
mereu, din loc în loc, donnind peste noapte, unde se întâmplă:
lângă un mal, în vreo peşteră etc. Aşa sunt boşimanii. De la un
timp, chiar culegătorii şi vânătorii se aşează statornic, măcar o
parte a anului. (Pieile Roşii din Nordul Californiei stau locului în
lunile de iarnă, adăpostindu-se în locuinţe destul de bine întocmi-'
te. Numa} vara se risipesc iarăşi, plecând fiecare la vânat sau la
pescuit.) In sfârşit, agricultura leagă numaidecât de pământ, adi-
că dă omului aşezări statornice.
Putem vedea şi în ţara noastră mai multe trepte, în felul cum
s-a legat omul de pământ.
1. Sălasul este cea mai mică asezare omenească.
La mun'te sau în largul câmpiei, găseşti uneori o singură gospo-
dărie: o colibă, un bordei pe jumătate săpat în pământ, sau chiar o
casă împrejmuită cu gard şi adăpostind un om cu toată familia

234 S. MEHEDINŢI
lui. Acolo e petecul său de pământ, unde îşi paşte vitele - ba câte-
odată pune şi ceva semănătură. Acolo e."sălaşul", adică aşeza
rea.
La munte, sunt ţinuturi, unde sălaşul e forma obişnuită a aşe
zărilor omeneşti. (În Munţii Apuseni, între Detunata şi Roşia, ori
în muntii dintre Bistrita Moldovei si Bistrita Ardealului, afli pe
coastele' munţilor acope~iţi cu iarbă ~ mulţi~e de sălaşuri. De de-
parte, se văd albind ca nişte cuiburi risipite în verdele păşunilor.
Oamenii n-au vecini. Peste iarnă, când ninge mult, localnicii nu se
văd cu săptămânile; doar fumul din horn dacă mai dă semn de
viata locuitorilor.)
Păstorii au nevoie de sălaşuri tot aşa de bine întocmite, ca şi
plugarii; ba uneori şi mai mult. Unde sunt fiare primejdioase, păs
torul strânge toată turma la un loc, în curte, clădind locuinţa sa în
chip de ocol.- Păstorii din Africa numesc astfel de sălaşuri tembe.
Pe Măgura Zărneştilor, sunt sălaşe în chip de dreptunghi: clădirile
tin loc de gard, iar vitele sunt închise în curte. Nici hoţ, nici lup,
~ici altă fiară nu poate pătrunde la ele; apoi sunt şi apărate de
vânt din toate părţile17.
. Dar nu nu~ai pe munţii "răsfăţaţi", ci şi în văile prea înguste,
unde nu-i loc pentru mai multe case la un loc, lucrul se petrece la
fel. Casele sunt la mari depărtări unele de altele. (Aşa e pe valea
Cernei bănăţene -lungă şi foarte îngustă.)
' Prin sălaş se înţelege deci cea mai mică aşezare a omului.
Unele sălase sunt totdeauna locuite, altele numai o parte a anului.
Stânile pe munte, prisăcile din pădurile dealurilor sau ale câm-
piilor, colibele pescăreşti în lunea Dunării, sunt toate nişte "săla
se". Prisaca este un sălaş deplin statornicit, deoarece ştiubeiele nu
~e mută şi cer pază tot timpul anului. Tot aşa sunt şi odăile -
adăpostul unde se strânge fânul vara şi se adăpostesc vitele iarna.
(I se mai zice şi bordei, dar prin aceasta se înţelege chiar locuinţa,
pe când "odaie" însemnează şi tot locul dimprejurul bordeiuliri şi
. chiar moşioara întreagă a celui aşezat răzleţ faţă de alţii.)
2. Cătun. - Când nu e numai o gospodărie într-un sălaş, ci se
adaugă cu timpul şi altele, atunci sălaşul poate forma o grupă de
mai multe locuinţe, adică ajunge cătun.
Mai ales la munte, se văd ici şi colo pâlcuri de case. Locul bun
de clădit fiind rar, unde o vale se lărgeşte ori coasta e mai ~aşeza
tă" (mai orizontală), se adună mai multe locuinţe şi fac împreună
un mic cătun18.- Uneori îi zice tot cătun, chiar dacă se apropie de
100 de case!
3. Satul.- O aşezare rurală mai mare decât.cătunul se chea-
~ mă sat. Cât de mare? De opicei se cheamă sat o aşezare care nu
trece de 2 000 de locuitori. In fapt însă, sunt sate, care au până la
10, 15 şi chiar 20 000 de locuitori. (Pecica, aproape de Arad.)
După numărul locuitorilor, astfel de sate întrec si orasele. Atâta
• numai că felul locuitorilor si mai ales felul vietii oam~nilor este
deosebit de al oraselor. ' ·
În adevăr, casdle satelor sunt de obicei mai mici decât cele din
oraşe. Rar-rar de tot, când afli o casă cu două rânduri. (Nici nu e (
nevoie, fiindcă e loc destul.)
Apoi casele sunt clădite din material uşor: din lemn, din lut
amestecat cu paie şi acoperite uneori cu stuf, cu paie, sau cu şin
drilă.
Dar deosebirea cea mai însemnată e alta: aproape toţi locuitorii
satului trăiesc din munca pământului învecinat cu satul. - Locui-
torii au fiecare un petec de pământ în "vatra satului", şi o bucată
mai mare afară din sat: în "ţarină", la "fânaţ", la "vie" etc. Satul
sau grupa locuinţelor este aşadar ca "sâmburele" unei mari moşii,
împrejmuită de "hotarul satului".
Uneori, satul întreg s-a născut dintr-o "moşie" sau proprietatea
unei familii (unui "moş", "strămoş"). La început, pădurea, păşunea
~şi chiar arătura a fost "trup" de moşie; iar cu timpul, împărţindu-se
mereu între fraţi şi sporind numărul gospodăriilor, s-a născut un
sat- doar "hotarul satului" dacă mai aminteşte pe strămoşul de
odinioară.
4. Târg sau oraş. -Se cheamă o adunare de locuinţe, ai căror
locuitori trăiesc mai ales din negot si din meserii.
Mai întâi, oraşul se deosebeşte'de sat prin felul locuinţelm: Ca- ( ,
~ele sunt clădite de obicei din cărămidă, piatră, sau beton armat.
Inainte vreme, când casele erau mai rare, erau acoperite cu şin-
drilă; acum, sunt învelite cu fier (tablă) sau cu olane, ca să nu se
aprindă uşor. Apoi, fiind locul scump, unele case de oraş au mai
multe rânduri.- In timpul din urmă, oraşele mari au case cu zeci
de "etaje"; seamănă cu nişte turnuri (blockhaus)..
A doua mare deosebire este felul traiului. Sătenii au aproape
toţi aceeaşi muncă (la câmp, la pădure, la vie ete.). Orăşenii, din
contra, au fel de fel de meserii şi mulţi se ocupă cu negoţul. -
Apoi mai e ceva: locuitorii unui sat se cunosc aproape toţi şi ştiu
cine au fost străbunii lor, ca şi cum ar fi o singură familie. (Chiar
,şi sunt cei mai mulţi rude unii cu alţii.) In oraş, din contra, afli fel
de fel de venetici, adică, oameni depripas; locuitorii nu se cunosc

)
236 S. MEHEDINŢI
unul pe altul; uneori nu se cunosc nis_i vecinii şi nici măcar cei_ care
trăiesc sub acelaşi acoperământ! -In oraş, omul îşi poate pierde
urma mai repede decât într-o pădure.
În sfârsit satul trăieste mai totdeauna din ceea ce-i dă împre-
jurimea a'di~ă mosia" s~tului sau pământul rămas de la străbuni,
pe când,oraşul,~e ţine cu hrană adusă de departe (uneori de peste
ţări şi de peste mări). Mărfurile şi materiile prime pentru mese-
riasi vin de asemenea de la mari depărtări, iar negustorii vând nu
nu~ai orăşenilor dimprejur şi satelor din vecinătate, ci trimit une-
ori mărfurile lor până peste oceane.
Astfel stând lucrurile si asezarea oraselor e deosebită de a sate-
lor. Locuitorii unui sat 's~au' aşezat acoio, unde au avut la înde-
mână "pâinea de toate zilele" şi "apa de toate zilele". Zilnic ei sunt
legaţi de "moşia" satului, pe când oraşele s-au întemei~t acolo
unde e loc mai potrivit pentru schimb, adică pentru negoţ ŞI pentru
fabricarea mărfurilor. - E destul să aibă un petec de pământ
prielnic, şi oraşul poate înflori. A fost de ajuns un colţişor _de uscat,
pentru ca negustorii să înainteze în mare, la Constanţa ŞI, de vreo
două mii şi jumătate de ani, a -putut trăi acolo un port (Tomis,
Constanta) aci ridicându-se, aci scăzând, după înflorirea sau scă
derea negotului cu ţinuturile mai depărtate.
Putem zice: satul atârnă întâi de toate de locul pe care e aşeza
tă mosia lui· orasul mai ales de drumuri.
O bună p,ildă ~unt Ploieştii. Acum câteva sute de ani, era aci un
sătuc- o nimica toată faţă de târgurile dimprejur: Bucov şi altele.
Azi însă, fiindcă se întâlnesc aci mai multe drumuri de fier şi s-a
adus şi petrol pentru rafinare, s-a înfiripat unul din oraşele cele
mai spornice. Din munte vine petrolul, din dealuri - vinul, din
câmpie- cerealele, fiind aşezat la răscruce. Astfel, fabricile, mori-
le si alte industrii au sporit repede-repede, dând avânt negoţului
şi făcând populaţia să crească. (E unul din puţinele oraşe ale ţării,
căruia nu-i ajunge o gară.)
;~; Din cele spuse până aci, vedem că "aşezările omeneşti" atârnă
mai ales de două împrejurări: de felul locului şi de felul muncii
omeneşti.·
*
* *
,' ,, După felul locului, deosebim următoarele categorii de sate: ·
1
' a) S a t e r i s i p i t e. - La munte, unde faţa pământului este
"n:eregulată, nu găseşti uşor loc de clădit. De aceea, fiecare locuitor
aşează casa lui cum poate şi pe unde poate, fără să urmeze anume
rânduială: o casă e mai sus, alta e mai jos, una pe culme, alta pe
.. coastă, alta chiar în fundul văii sau în vreun pârâu - după cum
se întâmplă. Cu alte cuvinte, casele sunt risipite şi rămâne împre-
jur loc larg pentru pometuri, păşune sau chiar pentru mici ogoare
de arătură.
b) Sate adun a te sunt acelea unde locuinţele sunt apropi-
ate unele de altele. Dar înfătisarea lor e foarte deosebită:
1) Unele sunt în chip de 'li'nie, adică locuinţele sunt aşezate în
lungul drumului. Satul întreg rămâne ca o stradă păzită de două
şiruri de case. - Pe şes, astfel de sate merg în linie dreaptă, întoc-
mai ca şi drumul. (Localnicii chiar şi zic linie, în loc de drum ori
şosea.)
Când s-a dat poruncă acum vreo 50 de ani, ca locuitorii să iasă
din păduri şi alte locuri stângace şi să se adune la "linie", adică la
drum, s-au născut multe sate adunate: unele au chip de linie
dreaptă.
2) Alteori, satul e tot adunat, dar nu pe o linie dreaptă, ci pe
una cu cotituri. Aşa S··a întâmplat de obicei la munte, unde valea a --~~-1
fost îngustă. Satul întreg "şerpuieşte", ca şi râul. -Casele par ca
un şir de mărgele, înşirate pe un fir, iar firul este însuşi pârăul
sau râul satului.
3) Alteori, când locul a îngăduit, satul s-a adunat în chip de
grămadă. -Aşa sunt cele mai multe din satele vechi ale ţării: o
grămadă neregulată de case, având fiecare o curte şi grădină
împrejur. Uliţele satului sunt strâmbe şi nu seamănă una cu alta.
Fiecare şi-a înconjurat "siliştea" lui cu gard, fără să ţină seamă de
alinierea cu gardul altora.
4. În timpul din urmă, s-au întemeiat însă unele sate noi, după
un singur plan de împărţirea a pământului. Bucăţile de silişte
sunt deopotrivă de mari şi aşezate la rând, ca soldaţii în front,
având toate aceeaşi formă patrunghiulară. - Când priveşti pla-
nul satului, parcă vezi un ,joc de şah", adică satul întreg e cadri-
lat.
De obicei, astfel de sate geometrice au la mijloc un loc mai larg,
unde e aşezată biserica, şcoala şi primăria. E un fel de mică piaţă,
pe când la satele vechi, cu chip de "grămadă neregulată", biserica
e de multe ori tocmai la marginea satului, lângă cimitir, iar şcoala
şi primăria unde se întâmplă. Piaţă nu-i deloc.
5. Sate concentrate.- Aproape toate satele româneşti- oricât
ar fi de adunate locuinţele -lasă destul loc liber pentru locuinţe.
R~mânul vrea să fie înconjurat de toate părţile cu gardul lui. Rar

238 S. MEHEDINŢI
când iese cu peretele casei în drum sau lipeşte casa lui de a veci-
nului.
Din contra, sunt neamuri care, chiar în sate, lipesc locuinţele
una de alta.- La unele sate săseşti din Ardeal, casele sunt lipite
una de alta, întocmai ca în oraş. Acestea sunt sate "concentrate"
pe cel mai mic loc de clădit. (Pe alocurea, chiar românii învecinaţi
cu saşii au luat acest obicei.)
*
* *
După felul muncii, deosebim:
a) Sate de păstori. La munte sunt unele locuri atât ~e
aspre, încât singurul sprijin al omului este creşterea vitelor. In
lunile de vară, localnicii suie oile- uneori şi vacile sus pe mun-
te, unde iarba nu e bună de cosit (fiind mică şi locul pietros), ci nu-
mai bună de păscut. Spre toamnă, turmele şi cirezile sunt coborâte
mai spre vale, unde iarba cosită şi aşezată în clăi este nutreţ pen-
tru lunile de iarnă.
Astfel de sate de păstori trăiesc din ceea ce le dau vitele: lână
pentru îmbrăcăminte, piei pentru încălţăminte şi lapte pentru
hrană.
Când turmele sunt numeroase, muntele nu le ajunge. O parte
din vite, neavând nutreţ destul pentru iarnă, coboară toamna în
câmpie şi spre lunea Dunării, unde sunt păduri mari de sălcii.
Oaia se mulţumeşte cu puţin: ciuguleşte firele de iarbă uscată ră
masă pe mirişti după ce s-a strâns grâul ori porumbul şi, la nevoie,
poate ieşi din iarnă cu puţini muguri de salcie... Mutarea aceasta
.a turmelor de la munte spre câmpie şi apoi iarăşi la munte (pentru
lunile de vară) se cheamă transhumanţă. Sate mari, cum e Po-
iana (aproape de Sibiu), Săcele (lângă Braşov) şi altele se ţineau
numai cu oieritul, trimiţând turmele lor până la Balcic, Crimeea şi
Caucaz.
Astfel, satele de păstori au fost pentru viaţa poporului nostru
un mare sprijin: păstorii au păstrat unitatea limbii româneşti din
culmea Carpaţilor până la Tisa, Dunăre, Mare şi dincolo de Nis-
tru. Păstorii, care iernau cu oile departe de munte, se însurau une-
ori în satele de la câmpie, iar alteori duceau nevestele în satele de
munte. Astăzi, arăturile au strâmtorat turmele. Unde era o mo-
şie mare, acuma sunt sute de ogoare mici, aşa că turmele nu mai
au înlesnirea de a umbla slobod în timpul iernei, flicând învoială
cu un singur stăpân. Agricultura a îngustat păstoritul.
b) Sate de lemnari. -Uneori, sprijinul cel mai mare al
vieţii e pădurea. Localnicii taie lemne pentru foc, sau pentru lucru
' (cherestea) şi le cară spre oraşe ori spre satele de la câmpie, unde
pădurea lipseşte.
Munca lemnului e foarte felurită. Întâi, se taie butucii (trun-
chii), apoi sunt căraţi la "herăstraie", unde sunt preflicuti în scân-
• duri, margini, dulapi, lătunoi, grinzi etc. Brazii cei mari.sunt des-
picaţi mărunt, în chip de şindrilă. - Uneori, muntenii fac din
scândurile de b:r_:ad: ciubcre, cofe, doniţe, albii, putineie, şiştare, (~ · ·
putini, căzi etc. In privinţa asta, cei mai vestiţi sunt motii. Satele _
lor sunt aşezate adesea pe locuri atât de pripoase, încât drumul de
căruţă lipseşte; de aceea, ei încarcă marfa pe cal şi colindă până
departe în câmpie, dând doniţe şi alte lucruri de lemn, ca să aducă
acasă "pâine" (grâu ori porumb)l9.
c) S a te d e b ă i a ş i. - În câteva părţi ale muntelui, unde
sunt şi metale, unele sate se ţin cu "băieşitul", adică culeg din ni-
sip firele de aur ori fărâmă piatra şi spală nisipul, până aleg câte-
va dramuri de metal scump. Fărâmarea se face, lovind piatra cu
nişte trunchi grei, într-un fel de moară ce se cheamă şteamp. -
Ceea ce este "herăstrău!" pentru lemnari, e şteampul pentru sate-
le de băiaşi.
De obicei, muntenii nu se pot ţinea cu un singur fel de muncă.
Pe lângă vite, păstorii fac şi ceva semănătură, au o grădină de le-
gume, pun şi câte un mic ogor de cânepă ori de in, iar unde e un
petec de pământ mai lipsit de piatră şi cu destul soare, ei samănă
şi ceva porumb (un soi care se coace până în septemvrie). Tot
aşa fac şi satele de lemnari, şi ~le de mineri.
· d) S a t e d e p o d g o r e n i. - La poalele munţilor, unde e (
căldură destulă, sunt unele sate care îşi pun toată nădejdea în vie.
-Viţa de vie cere o muncă încordată de primăvara până toamna.
Dar alături de vie, podgorenii fac şi sămănături de cereale, când
şesul e apropiat. Satele cu podgorii ~i cu pometuri au fost odinioa-
ră cele mai înstărite din toată ţara. In "podgorie", ca şi la "munte",
ţăranii au fost mai peste tot "moşneni'' sau "răzeşi", adică oameni
ce trăiau pe pământul apucat de la bătrâni. - Proprietatea mare
era rară de tot.
e) Sa te de p l u g a r i. -.Cele mai multe din satele tării
rqmâneşti trăiesc din plug~rie. Vite ţin cât trebuie pentru m~nca

)
240 S. MEHEDINŢI
pământului, pentru hrană şi îmbrăcăminte (câteva oi Şl câteva
vaci).
*
* *
Şi oraşele se pot împărţi după formă şi după felul muncii.
1. Cele mai vechi au fost o r a ş e - c e t ă ţ i, adică mici aglo-
merări de locuinte înconJ·urate cu ziduri de apărare contra duşma-, '
nilor.
De obicei, oraşul era aşezat pe o înălţime. Atena avea un loc în-
tărit, Acro-polis, adică oraşul de sus. Roma era aşezată pe, colina
Palatină, iar alături sta Capitoliul, altă colină întărită. - In evul
mediu, fiecare burg căuta un loc ceva mai ridicat.
Si în tara noastră unele orase vechi erau întărite, dacă nu tot
oraŞul, c'el puţin partea unde stau Domnii (Suceava, I~şi, Târgo-
vişte). Târgurile mai mărunte n-aveau nici o întărire. In timp ~e
război, erau jefuite şi chiar arse. - Saşii, fiind străini de loc~r_1le
acestea, îşi înconjuraseră oraşele lor cu ziduri tari (Braşov, Sibm}-
şi chiar prin sate aveau întărituri împrejurul bisericilor care semă
nau cu nişte cetăţi (Prejmer).
Cu timpul, întăriturile oraşelor n-au mai avut nici un preţ, -
când s-a ivit praful de puşcă şi tunurile. Zidurile au fost dărâmate;
în locul lor, multe oraşe au făcut grădini publice, iar clădirile s-au
întins dincolo de vechile ziduri. (Când priveşti planul vechilor ora-
şe şi vezi azi o grădină în chip de inel, asta e semn că acolo a fost
zidul cetăţii.)
2. Acum, oraşele nu mai sunt întărite, ci au numai rosturi de
n e g o ţ, adică sunt aglomerări de populaţie, unde se face schimbul
· mărfurilor. ..
Până la războiul mondial, tot mai erau câteva oraşe-cetăţi, dar·
nu mai erau înconjurate cu ziduri, ci cu o cunună foarte. largă de,
forti.tri. Bucureştii de pildă erau înconjuraţi de un ocol de sai-·
câmi, în care erau adăpostite sub pământ tunurile mari de ceta~e..
Parisul si alte orase de asemenea. Azi însă nu numai că tununle
bat pest~ suta de kilometri, dar şi avioanele pot bombarda orice
oraş, aşa că paza nu maipoate fi în ziduri, ci numai în avioane cât
~·mai numeroase.- Războiul s-a întins de pe pământ şi în aer.
Urmarea acestor prefaceri e mare: oraşele mai noi sunt clădite
:-în'vederea negoţului, iar nu cu scop de apărare ca cetăţile. De
·;·aceea, planul lor e de obicei regulat.
Unele oraşe noi sunt g e o m e t r i ce (seamănă cu jocul de
şah, adică sunt cadrilate). -Când priveşti planul oraşelor, vezi de
, pildă: o parte cu străzi strâmbe şi întortochiate. Aceea este partea
veche a oraşului. La margine însă, vezi părţi întregi ale oraşului,
având străzi de o regularitate geometrică. Asta e semn că nu de
mult, oraşul a crescut în partea aceea. (Brăila, Severinul şi Chişi-
•năul sunt printre oraşele cele mai regulate.)
3. Dar nu numai forma, ci şi poziţia oraşelor s-a schimbat cu
timpul. De pildă, în vechime, oraşele nu numai că alegeau înadins
locuri înalte (acropole), dar fugeau cât mai departe de ţărmul
mării. În vechime, marea era loc de pescuit şi de prădat. Ori
prindeai peşte, ori prindeai corăbii cu mărfuri, totuna era. Chiar
fără marfă, luntrea sau corabia străinului era un câştig, fiindcă
putea servi la pescuit, iar oamenii din vasul prins erau vânduţi ca
robi. - Pescuit, negoţ, hoţie (piraterie) erau amestecate; câştig să
iasă.
Cu timpul însă, puterea legilor s-a întins şi peste mare. Atunci,
în locurile bune pentru schimb de mărfuri, s-au aşezat oraşe tot ~~--~
mai înfloritoare: Tir, Milet, Tomis, Callatis, Massalia (==Marsilia),
Tarent, Cartagina etc. - Şi fiindcă mările şi oceanele sunt calea
cea mai ieftină pentru negoţ, oraşele cele mai mari din lume tre-
buiau să fie tocmai cele aşezate lângă mare: Londra, New York,
Hamburg :.. sau cel puţin lângă râuri, pe care pot intra şi vasele
din mare: Paris, Anvers etc.
Aşadar, tipul adevărat al oraşului, ca loc de schimb,este în tim-
purile noastre p o r t u l. După ce omul s-a ferit câtva timp de
mare (adică de piraterie), acuma portul caută cât mai mult apro-
pierea de ţărmul mării. Chiar şi mările îngheţate au ajuns la
preţ. Ruşii au vase anume ("spărgătoare de gheaţă"), ca să poată
circula pe apă din Marea Albă până la Vladivostok, atât pentru
negoţul cu pieile, lemnele şi alte mărfuri ale Siberiei, cât şi pentru
război, în caz de ciocnire cu Japonia.
4. În sfârşit, timpurile mai noi a făcut să se ivească şi un tip
nou de oraşe, necunoscut până în secolul trecut. Scoaterea cărbu
nilor din pământ a silit pe industriaşii "cu palmele" să se apropie
de minele de cărbuni şi să lucreze cu maşini mânate de abur. i
Astfel, ţinuturi bogate în cărbuni mai ales când s-au nimerit ală-.
turi şi mine de fier au atras atâta lume, încât numai în câteva zeci
de ani s-au născut oraşe întregi, acolo unde înainte vreme păşteau
oile.. ,..:· . ,·,

. 242 . S. MEHEDINŢI
'În inima Angliei (Birmingham, Manchester, Leedes etc.), lumea
a văzut ridicându-se o sumă de orase i n d u s tria le al căror
rol e întâi de toate producerea de mărfuri. Sunt oraşe nu'atâta de
negoţ, cât de fabrici. - Tot aşa s-a întâmplat în Germania, unde
ţinutul Ruhr a ajuns o vastă uzină (Essen etc.).
Avem şi în ţara noastră o pildă ce însemnează o aglomerare in-
du~trială. Câmpina, un sat cu ceva pruni şi oi (aşa cum l-a apucat
Gngorescu) e azi un cuib de sonde şi fabrici. Ploeştii, un sătuc pe
timpul lui Mihai Viteazul, e azi înconjurat de fabrici şi rezervorii
de petrol. Până şi liniştita Târgovişte, cu ruinele cântate de poeţi,
e năpădită azi de sondele care ameninţă să intre în oraş.- De la
Drobeta din timpul lui Decebal până la Târgoviştea lui Cuza şi
Carol I era numai un pas: amândouă nişte oraşe cu ceva întări
tură, cu vii în apropiere, cu plugari şi păstori, trăind după obiceiul
apucat de la părinţi. De la orăşelele lui Cuza şi Carol I până la Se-
verinul de azi şi Târgoviştea strâmtorată acum de sonde, este o de-
părtare uriaşă. (Industria mare este cea mai puternică revoluţie
dintre câte a văzut până azi pământul. Se adevereşte astfel, că is-
prava cea mai mare a omului a fost unealta şi munca cu uneltele.)
5. O r a ş e p o l i t i c e. - Sunt şi oraşe a căror însemnătate
atârnă numai de politică. Australia de pildă n-a voit să aibă capi-
tala în nici unul din oraşele mai vechi, ci a construit în anii din ur-
mă Canberra, un orăşel de munte, care nu se poate măsura nici" pe
departe cu Sidney, Melbourne ori Adelaida. _
Tot aşa, cele 49 "Statele Unite" ale Americei au ales capitala lor
la Washington, în amintirea bărbatului care luptase pentru libera-
rea lor de englezi măcar că Washington abia trece de ~ milion,
pe când New York, împreună cu împrejurimile lui, a atins 10 mili-
oane.
La fel, Atatiirk a părăsit marele oraş Istanbul şi a suit capitala
Turciei pe podişul Asiei Mici, la Ankara. ·
Roma, întrecută de Napoli şi de Milano, a ajuns totuşi capitală
pentru marea şi vechea ei însemnătate politică.
'" ,·. 'l_,. • •
. Chiar şi la noi, din motive politice, la 1859, Focşanii erau aproa-
pe să devină capitala "Principatelor Unite", iar după întregirea
ţării (1918), a fost vorba de crearea unm capitale pe malurile
Oltului, aproape de Sf. Gheorghe. ·
' 6. O r a ş e r e l i g i o a s e: - Unele oraşe n-au altă însemnă
tate decât amintirea întemeierii unor religii. Ierusalimul e cunos-
cut în lume din cauza lui Iisus, întemeietorul creştinismului;
Mecca e vestită din cauza lui Mahomed care a lăsat urmasilor săi
J>Orunca să vină la mormântul profetului, măcar o singură'dată în
viaţa lor.
Azi, la noi, Curtea de Argeş este însemnată pentru biserica
meşterului Manole, unde se îngroapă regii tării.
t '
STATUL
(Câteva idei cu privire la "geografia politică")
Statul este organizarea autonomă a
unui popor capabil de a-şi afirma
stăpânirea asupra pământului moştenit
de la strămoşii lui.
1. O r i g i n e a s t a t u l u i. Ca să ne dăm bine seama ce
este un stat, să vedem cum s-au născut cele dintâi state.
Cât timp omul a trăit în cete mici, rătăcind de colo până colo
după hrană, el nu ajunsese nicăieri la întocmirea unei asezări ce
se cheamă "stat". ·
Fuegienii rătăcesc şi azi din loc în loc, având o singură grijă:
"hrana de toate zilele". Eskimoşii şi boşimaniî - la feL Dar ni-
meni n-a auzit până azi de un stat fuegian, boşiman sau eskimos.
Abia când omul ajunge statornic, adică se lipeşte de pământ,
cerându-i "pâinea de toate zilele" prin culegere, pescuit, vânătoa
re, păstorie, agricultură, industrie, negoţ, drumuri, poduri, por-
turi, etc., se naşte gândul de a stăpâni deplin un ţinut.
Cugetul acesta se deşteaptă p(;) încetul. Îl au în oarecare măsu
ră chiar şi cei ce trăiesc din vânătoare şi pescuit. De pildă, cine se
apropie cu luntrea de ţărmul unde sunt câteva colibe de eskimoşi
(iglu), întâi se opreşte. Dacă e se face semn să se apropie, asta e o
dovadă că e bine primit. Dacă nu, trece mai departe.- Tot aşa şi
în păduri. Sălbaticii nu se amestecă în pădurea altora să caute
vânat. (Până şi unele paseri au simţul acesta de a nu trece spre lo-
curile, unde sunt cuiburile altora.)
Abia când populaţia a sporit, iar omul începe a trăi din lucra-
rea pământului sau din îngrijirea câtorva animale domestice, aşe
zarea lui devine mai statornică, iar viaţa începe a fi supusă unor
rânduieli tot mai hotărâte, între care cea mai însemnată este res-
pectarea proprietăţii pământului şi a produselor lui. - După cum
culegătorul, vânătorul şi pescarul se simţea stăpân pe uneltele,
c
(

)
244 S..MEHEDINŢI
armele, coliba şi veşmintele lui, tot aşa începe acum să se simtă
stăpân şi pe petecul de pământ, pe care l-a curăţit ("curătură")
spre a sămăna ceva.
E stăpân chiar şi pe copacul din pădure, pe care a făcut un
semn. Nimeni n-are voie să ia poame din eL
Melanezianul, de pildă, schimbă deseori locul de "curătură".
Dar pomii sămănaţi de el rămân toţi proprietatea lui. De la dânsul
îi moşteneşte copiii; chiar fata, cu toate că ea intră prin cumpărare
în familia bărbatului, păstrează totuşi dreptul de proprietate asu-
pra pomilor sămănaţi de taică-său. Copiii fetei însă (adică nepoţii)
nu mai au acest drept.
Din aceasta se vede că, îndesindu-se populaţia, omul munceşte
mai mult, ca să-şi dobândească hrana, iar munca îl leagă tot mai
mult de pământul pe care trăieşte; şi atunci se naşte simţul de
proprietate asupra locului schimbat prin munca sa. Iar dacă are şi
destulă putere, să apere acel loc de năvălirea altora,se cheamă că
neamul acela are ţara lui şi întocmirile lui de viaţă obştească. -
Un astfel de neam formează un stat.
'Cele dintâi două temelii ale statului sunt aşadar: un popor şi
un teritoriu, pe care poporul acela (mic sau mare) se organizează şi
îl poate apăra, să nu fie stăpânit de alţii.
Dar desimea singură sau numărul nu ajunge. În New York, tră
iesc aproape 2 milioane de evrei; totusi ei nu formează un stat
fiindcă n-~u un pământ anume pe sea~a lor. - Ţiganii de aseme~
: nea, rătăcmd din ţară în ţară, n-au nici un stat al ţiganilor, ci sunt
priviţi numai ca oaspeţii altor ţări- plăcuţi ori neplăcuţi, după
împrejurări. .
Insă nici numărul, nici teritoriul nu-s de ajuns. În India, sunt
milioane de paria, care au şi desime, şi vechime (dravidieni), adică
statornicie pe locul unde trăiesc; dar n-au un stat al lor, ci trăiesc
sub ascultarea altora. Aşadar, mai trebuie ceva: vointa de a trăi
neatârnat de alţii şi puterea de a se organiza şi a respi~ge pe stră
ini de pe pământul moştenit de la părinţi.
Prin urmare, putem zice aşa: Statul este organizarea autonomă
(mater.ială şi culturală) a unui popor capabil să-şi afirme stăpâni
rea sape teritorild moştenit de la străbuni.
:Pe scurt, am putea spune: statul este expresiunea geografică şi
istorică a voinţei unui popor. -După cum omul nu e întreg când o
parte a corpului este paralizată (sau măcar legată de cineva), tot
aşa un stat nu este întreg, cât timp nu cuprinde între hotarele sale
întregul neam care a croit statul. (Aşa era de pildă România înain-
te de război. Vechiul regat era un stat, dar nu întreg, deoarece îi
, lipsea aproape jumătate din pământul românesc şi din poporul ro-
mânesc.)
Când se întâmplă însă că împrejurările au aruncat o populaţie
de alt neam în mijlocul altui popor, insulele acelea străine sunt o
• cauză de slăbiciune, întocmai ca o ţepuşă înfiptă în corpul
cuiva.
Există totuşi un stat, în care trăiesc la un loc mai multe nea-
muri, si totusi statul e sănătos este Elvetia. Dar elvetienii sunt
ca nişte oam~ni scăpaţi de naufragiu. Acum' vreo două s~cole şi ju-
mătate, după ce Europa fusese pustiită de un război religios, care
ţinuse vreo 30 de ani, colţul acesta din Europa a fost lăsat de ve-
cini ca un fel de "insulă a păcii" împrejurul lacului celor 4 cantoane.
Ţara elveţiană cuprinde mijlocul Alpilor, cu o faţadă spre câmpia
Italiei, cu alta spre Germania (lacul Constanţei şi Rin) şi alta spre
Franţa (lacul Genevei). Trăiesc deci la un loc trei neamuri: ger-
mani, francezi şi italieni, cu limbi deosebite, religii deosebite şi
obiceiuri deosebite, dar cu acelaşi gând: dragoste pentru pământul-~.~.
lor şi silă faţă de certurile (şi războaiele) vecinilor.
Prin urmare, putem zice că, la urma tuturor urmelor, sufletul
hotărăşte statul. Dar asta presupune un suflet plin de omenie.
Un astfel de stat este "expresia geografică şi istorică a voinţei mai
multor neamuri, care pun interesul obştesc mai presus de egois-
mul fiecăruia în parte"*.
2. C o n d it i i le de v i a t ă a l e u n u i s ta t. Am ară
tat cum s-au născut statele: di~ munca stăruitoare, care a lipit pe
om de pământ, şi din dorinţa lui de a apăra pământul său de
amestecul altora. Aşadar, pentru a judeca trăinicia şi puterea
unui stat, trebue să cântărim pe rând: însuşirile pământului, apoi
şi pe ale poporului care îl locuieşte.
a) Pământul unei ţări, dacă e bine aşezat (la ce-i bună toată
Antarctica, dacă nimeni nu poate trăi pe ea?) şi e bine întocmit,
adică are sol şi subsol de preţ, poate fi o mare înlesnire pentru un
stat. Populaţia se poate îndesi şi poate trăi, fără să ceară nimic
nimănui.
Un stat, ca România; care are pământ negru (cernoziom) şi gal-
ben (loess), iar în subsol are sare, păcură şi cărbuni (nu tocmai
*Când însă un neam venetic trăieşte pe pământul altei ţări cu gând străin de
aLpoporului băştinaş, acel neam este ca un hoţ ascuns în casa cuiva, sub formă
de oaspete, aşteptând doar timpul potrivit, ca să prade şi să ucidă gazda.

246 S. MEHEDINŢI
buni1
dar destui) şi chiar aur, argint şi alte metale, poate trăi în
deplină autarhie, adică se poate îndestula numai cu ceea ce-i dă
pământul său, de la cereale şi vite, până la mărfuri de fabrică.
Dar un pământ prea roditor şi înzestrat cu de toate, nu-i tot-
deauna o norocire pentru un popor. Uneori, tocmai pământul sărac
e~te temeiul puterii, fiindcă sileşte pe om la o muncă încordată, iar
munca este cea mai bună şcoală a vieţii şi cel mai mare izvor de
câştig şi de putere. - Dovadă: danezii, suedezii, norvegienii,
elveţienii etc.
Danezii au astăzi o ţară înfloritoare tocmai din cauza sărăciei
pământului pe care trăiesc. Acum o sută de ani, trăiau destul de
greu, rezemaţi pe creşterea vitelor şi pe o plugărie destul de slabă.
Având parte de un om mare (episcopul Grundtvig20), ei s-au dez-
meticit şi-au început o viaţă nouă. În secolul din urmă, poporul
acesta de ţărani şi-a schimbat de mai multe ori frontul luptei eco-
nomice. Cât timp cerealele aveau preţ bun, ei au făcut plugărie tot
mai temeinică şi vindeau pâine englezilor şi altor vecini. Când
însă concurenţa cerealelor străine (din America, România etc.) a
început să-i strâmtoreze, s-au apucat să crească vite pentru lapte,
unt şi carne. - Cumpără, de exemplu, porumb românesc şi, cres-
~ând porci, câştigă numai pe şuncă 4-5 miliarde pe an. Untul da-
. nez e atât de bun, încât biruie pe piaţa Londrei pe al altor ţări. -
· Totdeodată, au sporit pescuitul, ba s-au apucat şi de industrie* şi
de transporturi din ce în ce mai depărtate pe mare. (Cu calitatea
aleasă a mărfurilor lor, bine pregătite şi bine transportate în alţe
ţări, danezii au silit pe străini să le cumpere produsele muncii lor.)
b) După felul pământului şi aşezarea lui, vine la rând felul
poporului - adică sufletul sau caracterul lui.
Sunt neamuri cu .o fire potolită. Chinezii -de pildă. Rabdă ori-
cât, fără să se supere. Alţii sunt certăreţi; din nimic le sare "ţandă
ra", ori sunt gata să pornească încotro văd cu ochii, după aventuri.
(De dragul războiului, o parte dintre celţi au roit din ţară în ţară,
luându-se "după mersul norilor şi zborul pasărilor" şi astfel au
ajuns din Apusul Europei până la gurile Dunării şi în Asia Mică.
Dar în această lungă pribegie n-au putut să mai întemeieze nici
un stat care să dăinuiască. -S-au risipit ca şi norii.)
* Anii trecuţi, am cumpărat vapoare făcute în Danemarca - o ţară fără
petrol, fără cărbuni, fără metale...!
Aşadar, dintre cele două temelii ale vieţii unui stat, cea hotărâ
toare e sufletul. - Poate să fie pământul şi mai slab, adică sără
" cuţ; dar dacă sufletul e tare, statul poate trăi mult.
In ce priveşte poporul legat de Carpaţi, Dună!'€ şi Mare, am
putea spune că are unele însuşiri de laudă, dar altele sunt slabe.
• -Cea mai izbitoare însuşire a neamului românesc este aplecarea
lui spre artă. Alecsandri a spus că: "Românul e născut poet". - E
mai grav decât atât: e artist... Dovada este alăturarea cu alte
popoare. Începând de la îmbrăcăminte (îndeosebi cya femeiască) şi (
până la poezia populară, muzică, danţ, proverbe, basme... puterea · ·
de creaţie a românului e vădită. Mare laudă din punctul de vedere
al culturii, însă mare slăbiciune din punctul de vedere al traiului
de toate zilele. Arta cere fineţe: e destul chiar un moment de inspi-
raţie pentru a crea ceva de seamă; viaţa cere dimpotrivă muncă
necurmată.- Unde mistreţul huzureştc, cerbul moare de foame,
deoarece nu poate răscoli ţărâna să găsească rădăcini ... Lui îi tre-
bue muguri, frunze şi numai iarbă curată. -Un popor impresio-
nabil nu are liniştea muncitorului care stăruie şi în munca cea
mai migăloasă. (Din fericire, sunt şi unele ţinuturi, în care nea-
mul românesc aminteşte pe durus arator21 al romanilor.)
Are însă poporul român şi unele însuşiri de seamă: e înţelegă
tor, blând, cu multă omenie şi ascultător până la jertfa de sine.
Din antichitate şi până azi, istoria e martoră că băştinaşii acestui
pământ au putut reacţiona cu cea mai mare intensitate în clipele
cele mai grele, de câte ori au avut în frunte un bărbat ales. Sub
înţeleptul Dromihete, biruie pe macedonenii veniţi cu Lisimach,
pe urmele lui Alexandru cel Mare care nu făcuse nici el vreo ispra-
vă la Dunăre. -Sub Oroles22, cetatea carpatică e în mâini bune.
- Sub Burebista, puterea celor din Carpaţi se simte până la Bug (
şi la Alpi; iar mai târziu, Decebal este pentru Roma un fel de al .
doilea Hanibal.
În evul mediu, o nouă înălţare. Marele Basarb (cumpătat ca şi
Dromihete) frânge pe unguri la Posada. Mircea cel Bătrân (iarăşi
un om cumpătat "după vorbă, după port") e recunoscut şi de duş
mani (turci) ca "cel mai ager dintre toţi principii creştini" (acer-
rimus). Alexandru cel Bun este un înţelept organizator. Iancu Hu-
niade este o figură de nivel european în lupta de apărare a Dună
rii contra turcilor. Ştefan e "atletul creştinătăţii", lăudat nu numai
de Papa, dar şi de polonii cu care încrucişase sabia. Iar mai târziu,
Mihai Viteazul este al doilea atlet al creştinătăţii, - o personali-
tate epică pentru toate neamurile din Balcani. Istoricul german
Bisselius îl asemăna cu arhanghelul Mihail. .. În sfârşit, în zilele

248 S. MEHEDINŢI
noastre, după o dureroasă prăvălire din Carpaţi, peste şase luni,
armata bine înzestrată cu muniţii şi bine condusă la Mărăşeşti, a
stat frunte la frunte cu cea mai organizată armată europeană.
Aşadar, se potriveşte şi poporului românesc regula: atâta preţu
ieşte un popor în orice timp, cât preţuiesc conducătorii lui. Cu că-
. petenii mari · epoci mari; cu oameni mici- epoci mici. Iar româ-
nilor, tocmai fiindcă au o înclinare spre artă, regula li se aplică în-
tr-o măsură şi mai mare. -Viaţa detoate zilele nu îngăduie, ca
arta, o producţie neregulată, ci o muncă totdeauna încordată.
c} G r a n i ţ e l e c a s p r i j i n a l s t a t u l u i. - Tăria unui
stat este ajutată şi de felul graniţelor.
.1. Cea mai bună graniţă e marea. Dacă privim hotarele ţărilor
· europene, din vechime şi până azi, vedem că ele s-au schimbat
destul de des "'"'"7 afară de cele dinspre mare. Britania, de exemplu,
fiind înconjurată de mare, a scăpat de multe suferinţe, în ce pri-
veşte încălcarea graniţelor sale. (După ce s-a unit cu Scoţia, n-a
mai avut nici o supărare din partea nimănui. Iar în zilele noastre
Irlanda fiind o insulă a putut destul de lesne să se despartă de An-
glia şi să facă o ţară deosebită.)
Marea încercuieşte mai bine decât orice alt hotar fiinţa unui
popor.
2. Al doilea bun hotar este muntele. - Între Franţa şi Spania,
zidul Pirineilor este o despărţire minunată. De mai bine de o sută
de ani, graniţa aceasta a intrat în zodia păcii. Nici francezii, nici
spaniolii n-au dorinţă să mai împingă unii spre alţii hotaruL Ita-
lia, de asemenea, e apărată de Alpi ca de un paravan.
Munţii sunt cu atâta mai potriviţi ca hotar, cu cât sunt mai
înalţi. Când sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţuri, despăr
ţirea e aproape deplină (Himalaia}.
Când însă muntele nu e înalt şi pustiu pe culme, ci are locuri
netede şi păşuni (cum e de pildă în Carpaţi}, muntele nu numai că
nu desparte, ci mai degrabă este un centru de atracţie pentru
populaţiile de la poale.
3. Alt hotar lămurit e apa unui râu mare. - Încă din vechime,
Rinul a fost socotit ca hotar între Gallia şi Germania, iar Imperiul
Roman, la începutul erei creştine a cercat să aşeze hotarul său pe
linia Rinului şi a Dunării, unind cele două fluvii printr-un limes (o
linie fortificată) între cotul Rinului la Main şi cotul Dunării în Ba-
vari::ţ.' ,
Astfel, şi râurile sunt mai degrabă un mijloc de atingere între
neamuri. - De aceea, deseori pe amândouă malurile unui râu
'găsim aceeaşi populaţie. A
4. Cea mai sigură dintre toate graniţele este pustia. In vechime
-şi chiar azi, la neamurile sălbatice- era obiceiul să se lase la
, margine un loc pustiu. Cu cât ţinutul pustiu era mai lat, cu atâta
graniţa se părea mai bună.
Sahara, pustia cea mai mare a planetei, formează graniţa între
popoarele mediteraneene şi cele de rasă neagră.
d) C a p i t a l a c a o r g a n a l s t a t u l u i. - Un lucru de
mare însemnătate pentru fiinţa statului este şi capitala, adică
oraşul unde stau organele conducătoare ale unei ţări.
Cea mai bună aşezare a unei capitale e spre mijlocul ţării,
fiindcă le vine tuturor la îndemână pentru nevoile care îi leagă de
stăpânire. Madrid, Roma, Moscova, Paris... sunt exemple de capi-
tale bine aşezate.
Când s-a făcut întregirea Italiei în secolul trecut, italienii au --~
căutat mereu să-i dea tot vechea capitală, adică Roma. După ce a
stat câtva timp la Turin, ea a fost mutată la Florenţa, până ce au
izbutit să ia şi Roma din mâna Papei. Ruşii, de asemenea, după
războiul mondial23, şi-au mutat capitala lor la Moscova, fiind
aşezată mai la mijlocul ţării.- Tot aşa turcii au părăsit Istanbul
pentru Ankara. Chiar Berlinul a ajuns la mare însemnătate,
fiindcă era aproape de mijlocul Prusiei.
Dacă din punct de vedere administrativ şi militar, capitala e
bine să fie aşezată cât mai aproape de mijlocul statului, din alte
puncte de vedere poate fi bună o capitală chiar când e la margine.
_:_ Oslo e tocmai la capătul de miazăzi al Norvegiei, fiindcă se bu-
cură de aşezarea într-un golf mai însorit. - Petersburg fusese
construit la marginea Rusiei, fiindcă era pe atunci singura fereas-
tră spre mare a împărăţiei Ţarului. - Londra de asemenea e
aproape de marginea răsăriteană a Angliei, din cauza estuarului
care, ajutat de flux şi reflux, face cu putinţă o pătrundere mai
adâncă a vaselor şi a mărfurilor.
Pentru pământul dacic, capitala cea mai nimerită ar fi fost un
oraş cuprins în cununa munţilor. .....:. Înainte de era creştină, Argi-
dava, capitala lui Burebista, fiind aşezată în Banat, era aproape
de locul unde Dunărea taie Carpaţii - aşadar bun loc de priveghere
spre Marea Neagră, spre Alpi şi spre peninsula balcanică. Pe atunci,
dacii făceau politică europeană: se amestecau şi în trebile im-
periului roman.- La ActiuJ:!l au luptat şi trupe din Carpaţi24
•

250 S. MEHEDINŢI
Mai târziu, când romanii încep să apese pe toată linia Dunării
(aduseseră trei pătrimi din armata lor la Dunăre), capitala lui De-
cebal e în munţi (de bună seamă la Orlea, aproape de Haţeg, pe
lângă că aveau şi alte cetăţi de apărare pc munţi).
După cucerirea Daciei, Traian clădeşte Ulpia Traiana tot în
cuibul Car·patic.
În sfârşit, în timpurile mai noi, Alba Iulia (vechiul Apulum) şi
Clujul (vechea Napoca) aşezate în cununa Carpaţilor au căutat să
concentreze în ele viaţa Daciei superioare, căzută în mâinile ungu-
rilor veniţi din pustă. Iar dincoace de Carpaţi, capitalele au fost
numeroase şi şovăitoare, coborându-se de la munte spre Dunăre
(Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte şi Bucureşti), fiind atra-
se de viaţa fluviului. - In Moldova la fel: domnii şi-au aruncat
privirile când spre Baia, când spre Siret şi Rădăuţi, până ce s-au
aşezat la Suceava, apoi la Iaşi.
Abia în zilele noastre, s-a deşteptat ideea unei singure capitale
pentru tot neamul românesc. - Un moment, eram aproape să
dăm capitalei o poziţie mai centrală, aşezând-o la Focşani, pe tim-
pul lui Cuza. Dacă planul s-ar fi realizat, ţara ar fi scăpat de greu-
tatea de a transforma Bucureştii în "cetate", iar suma de jumătate
de miliard ar fi fost de ajuns să ne dea o capitală modernă la cotul
Carpaţilor, în prelungirea liniei de navigaţie Dunăre Siret. Capi-
tala României, aşezată la poalele unui munte de 1 000 m (Măgura
Odobeştilor) şi aproape de un port fluvial pe Siret, ar fi avut con-
diţii economice, igienice, militare şi politice cu mult superioare
oraşului aşezat pe malul Dâmboviţei. Ar fi fost apoi în "mediana":
Sulina- Galaţi Focşani Braşov Făgăraş- Alba-Iulia-
Arad.
După întregirea statului, cugetul de a întemeia o capitală mai
departe de marginea ţării (prin urmare mai puţin primejduită în
caz de război) s-a deşteptat iarăşi, dar pentru puţin timp. A rămas
deci tot Bucureştii, din. cauza amintirilor istorice, fiindcă "soarele
românilor răsare la Bucureşti" - oraşul "Independenţei" şi al
"Regatului" în urma războiului de la 1878, care a însemnat cel din-
.tâi pas mai însemnat în renaşterea politică a neamului.
e) Poziţia g e o-economică.- În tiinpurile din urmă,
de când "circulaţia" oamenilor şi a mărfurilor a devenit din ce în ce
mai vie, cu ajutorul aburului (vapoare, căi ferate), viaţa statelor
începe a fi judecată şi după aşezarea lor faţă de marile curente de
mărfuri. ··
În vechime, aşezarea cea mai bună o avea Egiptul. Mărfurile
care veneau dinspre răsărit (Arabia sudică şi India), dacă voiau să
pătrundă în Mediterana, n-aveau altă cale mai uşoară decât să
străbată în 1ung Marea Roşie. Şi fiindcă istmul care lega Africa de
Asia nu era tăiat25
, corăbierilor le venea mai la îndemână să des-
carce mărfurile acolo unde distanţa până la Nil era mai mică, să
le ducă cu caravana până la fluviu şi apoi să le poarte apele Nilu-
lui până în Mediterana. - Urmarea a fost că toţi cuceritorii au
căutat să pună mâna pe Egipt: hicsoşi, perşi, greci, romani, arabi, (.
turci, francezi şi englezi.
Aşa se înţelege pentru ce Egiptul era nu numai o ţară agricolă,
de pe urma inundaţiei regulate a Nilului, ci şi un "mare vad co-
mercial" între ţările Apusului şi ale Răsăritului. Abia la sfârşitul
secolului al 15-lea, când portughezii au înconjurat Africa, însemnăta
tea poziţiei comerciale a Egiptului a scăzut. Dar, după trei secole
şi jumătate, istmul a fost tăiat, iar Ţara Faraonilor a ajuns iar ve-
cină cu un uriaş curent de mărfuri. Singur canalul de la Pana-
ma se mai poate asemăna cu al Suezului.
O altă aşezare minunată a avut-o statul cartaginez, care, pu-
nând mâna pe o parte din Sicilia, stăpânea poarta mărfurilor ce
treceau din bazinul răsăritean al Mediteranei în bazinul apusean.
~ Urmarea a fost un duel cumplit care, după un veac şi jumătate,
a dus la dărâmarea Cartaginei de romani.
Până în zilele noastre, strâmtoarea dintre Sicilia şi Tunis joacă
un mare rol economic şi politic. Englezii puseseră mâna pe
Malta, ca să asigure libertatea trecerii vaselor de la metropolă
spre India. Dar aviaţia italiană pune în primejdie portul de la
Malta, aşa că Anglia a trebuit să mute flota aiurea şi să ia măsuri
noi pentru apărarea circulaţiei sale prin Mediterana. (
Altă aşezare geo-economică de mare însemnătate a fost a
strâmtorilor dintre Marea Neagră şi Mediterană (Bosfor şi Darda-
nele). Statul care stăpâneşte aceste strâmtori, areîn mână schim-
bul de mărfuri dintre două continente şi dintre două mări. Urma-
rea a fost aceeaşi: toţi cuceritorii mari au căutat să pună mâna pe
această răscruce a drumurilor de negoţ. Grecii, perşii, macedo-
nenii, romanii, barbarii, cruciaţii, turcii şi, în timpul marelui răz
boi, englezii şi francezii, au cercat să apuce în mână cheia acestor
strâmtori. Iar în timpul din urmă, Turcia lui Atatlirk, fortificând
strâmtorile, a căpătat o mare însemnătate în politica mondială.
Danemarca având' în mână cheia Balticei, timp îndelungat a
fost centrul unei mari puteri politice, rezemată pe ţările nordice.
- Azi, Baltica nu are o singură ieşire, ci două: canalul tăiat de

)
252 S. MEHEDINŢI
ruşi o uneşte şi cu Marea Albă. Apoi navigaţia cu abur şi cu vase
puternice e mult mai liberă decât navigaţia cu pânze, care silea
altădată vasele să se apropie de tărmul danez.
În timpurile mai noi, un mar~ "vad comercial" e pe cale ca să se
înfiripeze în direcţia unei d{agonale care uneşte gurile Tamisei şi
ale Rinului cu ale Dunării. Intre blocul de populaţie din nord-ves-
tul Europei şi cel din sudul şi estul Asiei (India, China), calea de
apă a Rinului şi a Dunării scurtează mult drumul prin Medite-
rana. Când legătura dintre Rin şi Dunăre va fi mai lesnicioasă;
când Porţile-de-Fier vor fi înlocuite printr-un canal mai larg şi mai
adânc decât cel de azi (dacă se mai adaugă şi alte canale de legătu
ră cu Elba, Oderul şi Vistula), Dunărea va fi cu adevărat "a opta
mare" europeană, în ce priveşte relaţiile comerciale. Ea va fi un
noroc pentru ţările nordice, care sunt mai aproape de diagonala
celor două fluvii, decât de Mediterana, - mai ales când legătura
pe apă între Marea Neagră şi Caspică va scurta drumul spre Bos-
for.
Prin urmare, ţările aşezate în lungul Dunării au o situaţie geo-
economică deosebit de favorabilă. - Aşa a judecat Carol I, când a
primit tronul României. Fiind şcolarul unui mare geograf (C. Rit-
ter), tânărul prinţ a pus o linie pe hartă între Anglia şi India şi,
privind aşezarea României pe diagonala Rin - Dunăre, a expri-
mat credinţa că statul aşezat la gurile Dunării nu se poate să nu
· aibă un viitor de seamă, dacă se va sprijini pe multă muncă şi
multă chibzuinţă.
f) P o z i ţ i a g e o - p o l i t i c ă. -Aşezarea unui stat poate fi
însemnată nu numai pentru negoţ, ci şi din punct de vedere poli-
tic.
a) Sunt unele ţări cu o poziţie foarte ferită. Norvegia şi Suedia,
fiind la marginea de miazănoapte a Europei, apărate de jur împre-
jur de mare fără mulţi vecini, nu sunt primejduite din nic} o parte.
- Rusia de asemenea este apărată în spate de Oceanul Ingheţat,
aşa că îşi poate îndrepta privirile numai spre celelalte hotare. -
Canada şi Alaska la fel. Tot aşa este Noua Zeelandă şi capătul
sudic al Argentinei şi Chile.
Astfel de state se numesc mărginaşe, fiindcă sunt aşezate la
marginea lumii, adică a pământului icumenic (locuibil). Din punc-
tul de vedere al politicii planetare (geo-politic), aşezarea aceasta e
cea mai fericită dintre toate. Astfel de ţări se găsesc în zona păcii.
(Mai anii trecuţi, bizuită pe "sancţiunile" Societăţii Naţiunilor,
Danemarca declara~e că nici nu mai ţine armată.)
. ;;;,~.
b) Sunt însă ţări, care sunt aşezate la răspântii foarte primejdi-
oase: cele care sunt vecine cu marile "vaduri de negoţ". -Am po-
' menit ce soartă au avut Egiptul, Cartagina şi Byzanţul.
Izbucnirea războiului mondial26 a fost pregătită tocmai de
lupta pentru vadurile comerciale. Germanii aveau destule colonii
• în Africa şi în Extremul Orient- ba încă luaseră cu "chirie" (vor-
ba vine) un mare ţinut chiar pe faţada Chinei, în peninsula Şan
tung. Dar le mai trebuia altceva: să fie stăpâni pe diagonala Ber-
lin-Bagdad. Aveau de gând să se amestece în Mesopotamia, un
mare grânar în ~antichitate, iar azi însemnat şi pentru bogăţiile
sale petrolifere. Incepuseră deci să construiască drumuri de fier în
Asia Mică şi să trimită ofiţeri germani, care să aibă în mână ar-
mata turcească. - Planul acesta a speriat pe ruşi, fiindcă se gân-
deau şi ei să pună mâna pe Bosfor, şi chiar pe englezi care vedeau
ameninţată legătura lor cu India prin canalul Suezului.
O poziţie foarte primejduită e şi a statului legat de Carpaţi şi
de gurile Dunării. Aci au izbit mai toate valurile barbarilor. Câm-
pia dintre cotul Carpaţilor şi delta Dunării poate fi numită "Poar- '-----
ta năvălitorilor", începând cu sciţii şi sfârşind cu tătarii şi ruşii.
Pe ai~i, lumea săracă şi lacomă din ţările reci căuta să se apropie
de lumea bogată dimprejurul Mediteranei cu ape totdeauna căldi-
cele. Iar pământul şi poporul românesc a fost aşezat, cum bine a
zis cronicarul, în "calea răutăţilor".
Bună aşezare din punct de vedere economic, dar cât se poate de
rea în ce priveşte latura politică.
g) S t a t e m a r i t i m e ş i c o n t i n e n t a l e: de munte şi
de şes.- Sunt ţări care nu au nici o atingere cu marea: Cehoslo-
vacia, Ungaria, Elveţia, Luxemburg, Afganis~tan, Bolivia şi Para-
guay. Astfel de state se numesc continentale. Insă toate au dorinţa
să se apropie cumva de mare, deoarece mărfurile aduse pe mare
sunt mult mai ieftine, decât cele transportate pe uscat. .
O pildă de stat continental, care s-a întins încet-încet spre
mare, a fost Roma veche. A început ca o tovărăşie de câteva sate
pe malul Tibrului. Apoi, timp de câteva secole, s-a întins, până ce
a cuprins toată Italia. Ajunsese astfel la mare, dar rămăsese tot
stat de plugari, fără aplecare spre negoţ pe mare. (Când au în-
ceput lupta cu cartaginezii pentru Sicilia, romanii erau cu totul
străini de valurile mării: vasele lor cele dintâi erau un fel de plute,
adică poduri plutitoare, cu un cârlig care să se anine de vasele
carf;aginezilor! - Centurionii puneau pe legionari să vâslească

254 S. MEHEDINŢI
"pe uscat", înainte de a~i sui pe corăbii. Atât erau de străini de
apă!)
Mai târziu, din stat continental, Roma ajunsese stăpâna între-
gii Mediterane - ba îşi trimitea flotele sale până în Atlantic şi în
Marea Nordului.
O pildă mai apropiată de noi este Rusia. Marele ducat al Mosco-
vei era pe timpul lui Ştefan cel Mare o ţărişoară cu totul străină
de mare. S-a întins apoi spre miazănoapte până la Marea Albă,
dar tundrele fiind aproape pustii, statul rusesc rămăsese tot conti-
nental. Abia acuma vreo 200 de ani (pe timpul lui Cantemir), ţarul
Petru a împins hotarul până în fundul Golfului Finic, unde a
clădit capitala sa Petersburg, şi până la Marea Azovului. Atun.ci a
început Rusia a fi şi stat maritim, întemeindu-şi o flotă. Apoi, timp
de două secole, ţinta ei neîntreruptă a fost să ocupe tot mai mult
din tărmul Balticei (Finlanda si Tările Baltice) si din Marea Nea-
gră (până la Dunăre şi Nordul Asiei Mici); în sfâ~şit, s-a coborât pe
ţărmul Oceanului Pacific până la Port-Arthur, unde a întâlnit pe
japonezi.
Sunt însă state care, prin felul vieţii locuitorilor, au rămas con-
tinentale, chiar când se învecinau cu marea. Aşa au fost toate sta-
tele africane, începând cu Egiptul şi sfârşind cu Marocul (afară de
Cartagina, stat maritim, dar întemeiat de nişte venetici sosiţi tot
--~"~ pe mare, din Fenicia.)
· · Şi neamul legat de Carpaţi a dus o viaţă continentală. Dacii s-au
'mulţumit să ocupe ţinutul dintre Carpaţi şi Mare, dar mişcarea
comercială au lăsat-o în mâinile cetăţilor întemeiate de marinarii
greci: Istria, Tomis, Callatis, Bizone, Dionysopolis etc. - Mai târ-
ziu, muntenii şi moldovenii simt nevoia să se apropie de mare şi
chiar ating ţărmul ei sub Basarabi şi Muşatini, dar negoţul cu
străinătatea se făcea tot de străini (italieni şi greci). - Abia în
epoca modernă, când răsună peste tot lozinca "viitorul e pe mare",
neamul din Carpaţi a putut romaniza ţărmul dintre Balcic şi Ceta-
tea Albă.
Din contra, sunt unele state, al căror sâmbure a fost de la
începu sădit lângă mare.
· Fenicienii aveau doar un singur port bun (Tirul), iar de acolo au
roit cu corăbiile lor în toate colţurile Mediteranei, ba au ieşit şi în
Oceanul Atlantic, forând cea mai mare putere militară a epocii.
Grecii au urmat pilda lor. Unele state greceşti, aşezate mai de-
parte de mare (Sparta) au dus o viaţă aproape continentală, măcar
că din vârful munţilor Peloponezului se vedea peste tot lucind la
orizont marea. Atena, Corintul, Miletul etc., şi-au legat toată viaţa
lor de negoţul pe apă. - Flota ateniană era atât de puternică,
încât Persia (cea mai mare putere continentală din apusul Asiei)
c1 toată mulţimea armatelor de uscat, n-a putut-o strivi, ci tot
Atena a rămas biruitoare pe apă.
Si mai târziu s-au ivit mari "puteri maritime" ieşite dintr-un
sâ~bure mic. Din nişte bieţi fugari, care căutaseră adăpost în in-
s'ulele si lagunele de la gura Adigelui şi Padului, a ieşit cu timpul
falnic~ Venetic" stăpână peste o mare parte din ţărmurile Medi-
teranei. A pu's chiar mâna şi pe insulele Creta şi Cipru şi a pă
truns până în Marea Neagră, unde Crimeea ajunsese un fel de
"noua Italie" cu porturi ca cele din Italia şi cu dogi ca cei de la San
Marco. - Genoa, Pisa, Amalfi au fost iarăşi centre de putere
maritimă.
Dar cea mai mare pildă de stat maritim era Marea Britanie.-
Când s-a coborât Caesar pe ţării'!:;ul Angliei, britanii umblau
aproape goi şi trăiau ca Pieile Roşii. Işi vopseau corpul cu albastru
si trăiau mai mult din pescuit, vânătoare şi păstorie. A venit apoi
ia rând civilizatia adusă de legiunile romane, care ocupaseră mai
toată tara. Însă năvălirea barbarilor (anglo-saxonii) scade iarăşi
niveluÎ vietii si timp de mai bine de o mie de ani, temeiul traiului
pentru loc~it~rii arhipelagului a fost creşterea vitelor (îndeosebi a
oilor) şi o plugărie destul de smerită. Ca marfă mai de seam~
aveau doar lâna, pe care o trimiteau în Flandra, să fie toarsă ŞI
ţesută, iar englezii cumpărau postavuri !acute de străini, din lâna
adunată în Anglia!
Cu timpul însă, locuitorii arhipelagului, deprinşi din ce în ce
mai mult cu pescuitul, s-au avântat şi ei pe căile de apă, cum făcu
seră şi popoarele dimprejurul Mediteranei. Amestecând pescuitul
cu negoţul şi chiar cu pirateria (cum Ia.cuseră fenicien!i, gre~ii şi
alte neamuri de navigatori) au început a străbate mănle mai de-
părtate, fiind ademeniţi şi de vâlva produsă de găsirea unui nou
drum spre ţara mirodeniilor şi a unui nou continent bogat în me-
tale (America).
Feriţi de războaiele de pe continent, englezii au putut pune
mâna pe coloniile altora (olandezi, francezi, spanioli, portughezi),
iar acuma vreun secol şi mai bine, când au început a înlocui coră
biile cu pânze prin corăbii mânate cu abur (vapoare) şi au sporit
masinile purtate tot de abur, mărfurile engleze au ajuns în toate
porturile planetei; flota britanică a luat în stăpânire toate insulele
şi ţărmurile, pe unde nu era nimeni destul de puternic să se împ?-
trivească negustorilor şi soldaţilor englezi. - Astfel, în cele dm
urmă două secole, Britania sălbatică şi umilită din timpul lui

)
256 S. MEHEDINŢI
Caesar s-a trezit cel mai mare stat maritim al planetei - o împă
răţie cu mult superioară imperiului roman. (Roma ajunsese să stă
pânească marginile Mediteranei, care era privită ca un lac: mare
internum, mare nostrum; englezii au ajuns să cuprindă azi un în-
treg ocean între hotarele lor- Oceanul Indian este un fel de "Me-
diterană" engleză; iar în alte oceane, flota britanică este cea mai
puternică dintre toate.)
Î n c h e i e r e. - Toate popoarele au căutat să-şi întindă
stăpânirea: la început, toate statele au fost mici şi numai de vreo
trei mii de ani s-au ivit state tot mai mari. Şi toate au năzuit să se
apropie de mare, deoarece mărfurile cele mai ieftine sunt cele pur-
tate fără multă osteneală de curenţii mării şi de vânturile care
erau "marele cărăuş" înainte de descoperirea vapoarelor.- Cu cât
un stat are la mare o faţadă mai largă, cu atâta este mai înlesnit
în legăturile lui cu restul lumii.
h) S t a t e d e m u n t e ş i d e c â m p i e. - Muntele, ca şi
insula, este un adăpost pentru plante, animale şi om. De aceea,
unele neamuri şi-au căutat scăparea în munţi. Lanţul Caucazului,
fiind aşezat ca un zid între două mări, a primit multe neamuri
atât dinspre miazăzi, cât şi din stepele de la miazănoapte. Cauca-
zului i se zicea în vechime ţara celor "o sută de limbi". Tot aşa,
Abisinia, în limba localnicilor, se chema Habeş adică "amestecă
tură" fiindcă multe populaţii şi-au căutat scăparea în podul cel
mare dintre Marea Rosie si Nil.
În Asia, de asemen~a, găsim o sumă de ţări legate de înălţimi:
Mganistanul stă sus pe pod, iar Butan şi Nepal sunt legate de
Himalaia.
·În America, pe tot lanţul Anzilor sunt state care atârnă în cea
mai mare parte de munţi înalţi: Chile, Bolivia, Peru, Ecuador, Co-
lumbia şi statele mărunte ale punţii care duce spre Mexic.
Toate statele acestea sunt aproape străine de mare, - cu toate
că o au în apropiere.
În Europa, Elveţia este stat de "munteni", iar Albania, cum ara-
tă numele de "Skipetari", e o ţară de munteni, măcar că locuiesc
lângă Adriatica. Scoţia de odinioară era de asemenea legată de.
viaţa podişului şi a munţilor ei, măcar că marea o înconjoară pe
toa_ţe părţile. 1
· Insă toate ţările muntoase au o însuşire comună: tind să se lege
cu câmpia cea mai apropiată. Lucrul e firesc: viaţa pe munte e de
obicei·aspră; muntenii trebuie să caute "pâinea de toate zilele" în
câmpiile de la poalele munţilor. De aceea, deseori locuitorii munţi-
lor năvăleau odinioară să prade pe cei din câmpie şi chiar să le cu-
prindă ţara.
" Vechiul Epir căuta să se întindă peste câmpiile mai roditoare
ale Vardarului. Samniţii priveau spre Laţiu şi Campania. Dacii
din Carpaţi şi-au întins stăpânirea peste câmpiile dimprejur, din
•nevoia de a păşuna turmele, apoi şi pentru cereale şi pescuitul de
la Dunăre şi Mare, unde stau înşirate cetăţile greceşti cu mărfuri
din ţările calde. (Regele Remaxos trimitea călăreţii daci să apere
cetăţile greceşti de neamurile prădalnice.)
Sunt însă şi state care s-au format în câmpie. (Polonia însem-
nează: ţara "câmpoasă", fiind aşezată în marele şes de lângă Bal-
tica.)
Astfel de state îşi pot întinde mai uşor graniţele lor, deoarece
nu întâmpină piedifi greu de trecut, dar sunt şi mai primejduite
în caz de năvălire. In adevăr, slavii, plecaţi din ţinutul mlăştinos
al Pripetului, au roit uşor în toate părţile. Cei care s-au strecurat
peste valul Carpaţilor şi spre Balcani au întemeiat ţări mici, po-
trivit cu felul pământului muntos: Boemia, Moravia, Slovacia,
Croaţia, Herzegovina, Bosnia, Serbia, Bulgaria (Monte-Negro, în
vârful munţilor de lângă Adriatica nu era nici cât un judeţ). Din
contra, în câmpia largă din răsăritul Europei, Polonia şi apoi Mos-
covia au cuprins întinderi mari de pământ; dar când statul polon
a slăbit, el a fost uşor împărţit între vecini, luând fiecare câte o
parte din acest stat câmpos. Tot aşa Rusia, fiind legată de câmpie,
şi-a putut schimba hotarele cu mare înlesnire, până ce s-a apropi-
at spre apus de Carpaţi (de care b-o mai despărţea decât Româ-
nia), iar la răsărit de cununa munţilor care încing Iranul, Pamirul
şi Mongolia. ·
i) S t a t u l c a o r g a n i s m: n a ş t e r e, c r e ş t e r e,
s c ă d e r e ş i c o n f l i c t e m o r t a l e. Din cele spuse până
aici, vedem că statul se schimbă pe hartă, aci întinzându-şi
graniţele, aci îngustându-le. Statul se naşte, creşte, uneori scade,
iar câteodată poate chiar muri- ca şi alte organisme.- Să luăm
câteva pilde, care să ne lămurească.
La marginea de miazănoapte a uscatului, vedem trăind oameni
ajunşi la o civilizaţie destul de înaintată. Eschimosul e atât de în-
demânatic, încât poate vâna chiar în mijlocul valurilor întărâtate
ale oceanului şi se poate adăposti sub o colibă de zăpadă. În felul
său, el a ajuns la o civilizaţie superlativă. (Parizicnii, londonezii şi
alţi europeni ar pieri ca muştele, dacă ar fi lăsaţi să se descurce cu
mijloacele lor de acasă în mijJocul gheţurilor Groenlandei.- Doar

258 S. MEHEDINŢI
câte unul, ca Nansen, dacă a putut birui greutăţile vieţii din acele
ţinuturi aspre). Şi totuşi, cu toată isteţimea lor, nici esckimoşii,
nici laponii sau alţi locuitori ai tundrelor n-au izbutit să întemeie-
ze vreun stat cât de mic.
Care este cauza?- Întâi de toate e numărul cel mic. Vânătorii
trăiesc mereu risipiţi, umblând după hrana de toate zilele şi sunt
puţini în fiecare hoardă. Pentru ca să se lege de locul pe care tră
ieşte, omul trebuie întâi să ajungă la un număr mai mare, adică să
formeze o "gloată" care să nu se poată răsleţi uşor şi să aibă un fel
mai sigur de trai. -Abia atunci se iveşte ceea ce se cheamă un po-
por..
Eskimoşii, ciucii, kamciadalii, iukagirii, aino, samoezii, laponii
etc. sunt numai nişte seminţii sau neamuri, adică grupe, deosebite
prin înfăţişare, limbă şi obiceiuri.- Popoare ajung numai semin-
ţiile care se înmulţesc în aşa măsură, încât se lipesc undeva de un
ţinut, dcosebindu-se lămurit de toţi vecinii şi având putere să
înghită pe veneticii care s-ar amesteca în ele. - Astfel, pornind
din marginea nordică a Asiei spre miazăzi, când trecem peste
ciuci, kamciadali şi aino, spre a ajunge la japonezi şi chinezi sim-
ţim că am ieşit din zona seminţiilor, adică a grupelor mici şi nesta-
tornice, şi am intrat în "gloate" mari omeneşti, legate de pământul
~--~~- lor, întocmai ca nişte copaci mari cu multe rădăcini înfipte în pă-
. ,mânt.
. Seminţii au fost multe pe faţa planetei şi multe au pierit fără
urmă. Numai câteva au putut ~junge la treapta de popor şi au
croit state de sine stătătoare. -In Italia de pildă erau cu o mie de
ani înainte de Hristos multe seminţii. Dar peste toate s-a întins cu
timpul o singură limbă- cea latină, iar după câteva secole de stă
pânire romană, vechile neamuri: umbri, osci, samniţi etc., au for-
mat un singur popor - populus romanus.
Tot aşa în Dacia, au fost în zorile istoriei mai multe semintii:
carpi, carpodaci etc. Au venit peste ele fel de fel de venetici de' la
răsărit (sciţi), de la. apus (celţi) şi de la miazănoapte: bastarni,
goţi, gepizi, etc. Dar toţi veneticii au pierit fără urmă. Tulpina da-
cică şi altoiul roman au rămas neclintite. Cauza a fost întâi de toa-
te numărul mare al localnicilor, apoi alipirea lor de pământ, limba
şi sufletul lor- superior faţă de al năvălitorilor.
O clipă s-a părut că străinii vorcopleşi Dacia.- După retrage-
rea legiunilor, a zăbovit aici neamul goţilor. S-a risipit... Au venit
apoi hunii, roind până departe în apusul Europei, dar având lagă
rul de căpetenie în câmpia Tisei. S-au risipit şi ei... Au urmat apoi
gepizii. Fiind puţini la număr şi nu destul de legaţi cu pământul,
ci mereu în neastâmpăr gata de pradă, s-au risipit şi ei... S-au
mai izbit de zidul cetăţii carpatice şi alte valuri de barbari: slavi,
,bulgari, avari... ·ca un fel de ostiri în mars urmate de care cu
femei, copii, calabalâc si turme. Dar nici unu·l' dintre acesti năvăli
tori n-au putut împân~i tot pământul românesc, până î~ crestele
munţilor, unde viaţa aspră a păstorilor nu-i potrivită pentru orisi-
•cine. ·
E drept că au pătruns unii venetici si între munti dar numărul
lor a fost prea mic, ca să răsune limb'a lor măcar'î~ lungul unei
singuri văi mai însemnate. Dovadă că de la izvor până la vărsarea (
în Tisa vechiul Samus a rămas Somes Marissus a rămas Mures
Tissia - Tisa, Aluta - Olt, Ordessu; '_Argeş, Pyretus - Prut:
Dunaris- Dunăre. Ba chiar unele râuri mici au putut scăpa cu
numele lor străvechi: Berzava*, Ampoiul etc. Iar când începe a se
face lumină iarăşi, după turburările evului mediu, gloata cea
mare a neamului românesc împânzea toată cetatea carpatică si
împrejurimile până la mare (vlahi pontici), până în stepa slavil~r
(bolohoveni), până în Balcani (formând un însemnat element
politic în timpul Asaneştilor) şi până în pustă (pastores Romano-
rum), unde îi arată cronicele ungureşti.- Aşadar, românii au pu-
tut stărui în Carpaţi şi împrejurimile lor, fiindcă aveau întâi de
-~·-·.toate numărul cu ei, adică erau poporul cel mai răspândit în toată
această regiune.
Când însă un popor se simte destul de puternic şi stăpân pe
voinţa lui de a-şi întocmi pe pământul său o viată deosebită de a
vecinilor, el croieşte atunci şi hotarele unui stat. - Românii, în
evul mediu, abia puteau să-şi afirme puterea în tinuturi mici:
cnezate şi voievodale. Câte vor fi fost si cât de mar~ va fi fost în-
tinderea lor nu se poate sti· în cununa'muntilor au fost mai multe C....ţărişoare, cum mărturis~sd chiar ungurii c~re au venit cu război
asupra lor. Dintre toate însă, cele care s-au putut ridica mai iute
au fost cele de la poalele Carpaţilor. Aci, între mongolismul care
apăsa de la răsărit (tătari) şi catolicismul unguresc, care apăsa de
la apus, Basarabii şi Muşatinii au putut închega cele dintâi "prin-
cipate" mai întinse. Dar nu fără legături cu cetatea: Muntenia s-a
simţit legată de Banat, de ţara Haţegului, Amlaşului şi Făgăraşu-
lui, iar Domnii Moldovei au stăpânit o bună parte din valea Some-
şului şi aveau posesiu~i chiar în mijlocul Ardealului, pe Târnave
(Cetatea de Baltă). - In sfârşit, în zilele noastre, după ce între-
. * Din toată cartea lui Traian, De bello dacico, au rămas numai cinci cuvinte.
Intr~ ele este şi numele care explică pe Bârzava: inde ad Berzobis processit27.
~

)
260 S. MEHEDINŢI
girea teritorială s-a împlinit la răsărit (1829, 1856, 1959, 1878,
1913) a venit la rând întregirea deplină într-un singur stat.
Statul aşadar este voinţa şi puterea unui popor de a stăpâni
fără amestecul nimănui, tot pământul moştenit de la străbuni, cu
scopul de a-şi întocmi viaţa potrivit cu simţirea masei etnice, care
şi-a croit hotare prin munca ei de secole.
Când un popor ajunge pe această treaptă, el se cheamă naţiune.
- O naţiune prin urmare nu se naşte într-o zi, ci este o mare
fiinţă care se dezvoltă încetul pc încetul, iar statul este haina care
îmbracă corpul naţiunii ajunsă la maturitate, adică cu dorinţa şi
putinţa de a trăi autonom (după legile sale).
Secolul al 19-lea a avut un mare păcat: a devastat omenirea
mai puţin civilizată, nimicind ramuri~ întregi din arborele omenirii:
tasmanieni, maori, Pieile Roşii etc. In Europa însă a pus înainte
"principiul naţionalităţilor". Statele vechi, cu apucături medievale:
Austria, Ungaria, Turcia şi Rusia, au fost silite să lase libere ţările
cucerite odinioară prin silnicie. Astfel, rând pe rând, au ieşit la
iveală în secolul trecut ţări noi: Grecia, Serbia, Italia, România,
Belgia s-a desfăcut de Olanda, Norvegia s-a despărţit de Suedia,
Irlanda s-a dezlipit de Anglia, Polonia a ieşit din mormânt, Cehos-
lovacia, Lituania, Letonia, Estonia şi Finlanda au căpătat liberta-
tea.
Cele înşirate până aici dovedesc că statul seamănă în adevăr cu
un organism28.
Fiecare popor caută să trăiască în casa lui proprie, adică între
hotarele lui adevărate, iar cine cuprinde pământ străin, acela în-
tocmeşte un organism politic fals.- Aşa era Austro-Ungaria, com-
pusă numai din petice, şi de aceea a pierit.
. Cât priveşte veneticii pripăşiţi pe pământul altora, fie prin silă
(colonizare impusă de străini, cum sunt coloniile făcute de unguri
în Ardeal, de austrieci în Banat sau Bucovina şi de ruşi în Moldo-
va' dintre Prut şi Nistru, -ba şi în Dobrogea), fie prin furişarea pe
încetul între hotarele altei ţări: ţigani, lipoveni, rusnaci, evrei etc.,
aceia rămân cu libertatea de a se întoarce în patria lor, dar n-au
nici un drept de a îndruma soarta poporului autohton şi a statului
întemeiat de el. ·
.! ,: ~ .
ALTĂ CRESTERE
'
ŞCOALA MUNCII
INTRODUCERE
PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI
1. Educaţia nu e atât artă, cât ştiinţă. -Istoria pedagogici ajută puţin, căci
mulţi pedagogi vestiţi au scris într-o vreme când creierul nu era cunoscut mai
deloc, iar sufletul copilului era o taină. Abia Rousseau a bănuit drumul cel ade-
vărat. Pestallo:zi îl urmează în educaţia simţurilor. Frobel ghiceşte însemnă
tatea muncii. In sfârşit, etnografia modernă a arătat însemnătatea fundamen-
tală a conceptului de muncă pentru toată evoluţia omenirii şi deci şi a individu-
lui, care e în mare parte un produs al muncii sociale.
2. Ştiinţa pedagogiei are drept scop să dea cea mai mare si mai armonioasă
dezvoltare energiilor sădite în fiecare ins, potrivit cu interes~le societăţii şi ale
individului. Şi fiindcă viaţa trebuie mai întâi de toate trăită, educaţia e datoare
să facă din fiecare copil un .om de ispravă" în sensul însuşirilor sale celor mai fa-
vorabile, -să-i ajute adică să devină un om harnic şi un caracter bine definit.
3. Caracterul nu e un dar, ci o sumă de deprinderi tari, dobândite prin mun-
că. -Primitivii au de obicei mai mult caracter decât civilizaţii, care, de multe
ori, nu învaţă deplin nici un fel de muncă, ci rătăcesc de la o îndeletnicire la alta
până se obişnuiesc a pune vorba în locul faptelor. '
4. Jocul nu ţine locul muncii. -Animalele se joacă, omul munceşte. Cartea şi
abstracţiile, care sunt un joc al minţii, nu pot înlocui realitatea muncii.
CONCLUZIE: Doctrina educaţiei trebuie să se sprijine pe învăţătura trasă
dînmunca întregii omeniri. Pedagogul şi omul de stat n-au alt drum spre edu-

262 S. MEHEDINŢI .
caţie decât munca, fie că voiesc să formeze individul, fie că tind să îndrepteze obi-
ceiurile unui popor nărăvit.
"Ofensiva naţională"d a fost gândul cel mai apăsător al genera-
ţiei care se apropie acum de sfârşit. De aceea, când am văzut zdro-
birea ţării chiar din lunile dintâi ale războiului, ne-a izbit pe toţi
nepotrivirea dintre sarcina pusă pe umerii poporului şi lipsa lui de
pregătire**, iar pornirea cea dintâi a fost spre critică. Dar cuvân-
tul singur e sterp; el nu poate vindeca o zgârietură, necum să lecu-
iască rănile unui neam întreg. De aceea, am lăsat judecata pe sea-
ma viitorului.
Pentru oamenii de etatea mea, anii câţi ne-au mai rămas pot fi
întrebuinţaţi mai cu folos la altceva: să dăm tineretului o minte
mai chibzuită decât a generaţiei trecute.
Se poate?
Credem că da: deşteptând în părinţii buni şi în profesori (care
ar trebui să fie toţi buni), un nou simţ de răspundere faţă de copii
şi o vie dorinţă de a-i îndruma cum se cade. Iar asta nu-i cu putin-
ţă dacă nu cunoşti firea copilului. Zadarnic te frămânţi, sfătuind,
îndemnând, ori pedepsind, dacă sufletul cuiva nu e în stare să răs
pundă gândurilor tale. Degeaba apeşi afară, la capătul soneriei,
când firul nu-i încă legat înlăuntru. Prin urmare, din capul locu-
lui, educatorul trebuie să-şi dea seama: ce se poate şi ce riu se poate
înfiecare etate. După cum spiţerul are veşnic la îndemână caietul
reţetelor, ca să nu greşească măsura, de asemenea, cel ce poartă
grija de educaţie trebuie să-şi dea socoteala an de an de schimbări-
le copilului, aşa cum le arată ştiinţa pedologiei. .
Spre a nu rătăci însă calea, e nevoie să înlăturăm chiar de la
început trei greşeli.
*
:Mulţi cred că educaţia ar fi numai o artă; iar gândullor e să se
iape urmele pedagogilor pe care îi laudă istoria. Fireste insirarea
doctrinelor pedagogice îşi are şi ea folosul ei. Dar n~ trebuie să
uităm că cei mai mulţi dintre educatorii veacurilor trecute scriau
într.:.o ,'vreme când sufletul copiluluiera aproape necunoscut. Până
la Rousseau copiii erau priviţi ca ni'şţe oaineni maturi; doar de un
format. mai mititel. De aceea li se da aceeasi învătătură, din ace-
;'" J ' '. • • • . J ~" ' ;.. ~" ·: {• li. • • '- ,• ~- 'l...: . !;
. * SOVEJA, Ofensiva naţio~ală, 1912. . . <.L·
·:· **"Intrarea României în război a fost, din punct de vedere militar, foarte rău
pregătită" {Mareşalul Foch). · · · ·
.···.~..
leaşi cărţi, ca şi celor mari,- numai în porţii mai mici*. Rousseau
a fost cel djntâi care a cerut părinţilor să lase pe copii a fi copii.
Ou toate ca habar n-avea de anatomia şi fiziologia creierului, el
punea ca regulă: să urmăm naturii si să ne amestecăm cât mai
puţ~n în viaţa copilului. Unele poveţe din vestita sa operă
E_n:LZe, sunt în adevăr minunate; dar altele sunt curate năzdrăvă~
nn. ~e a~t~el.' pe.d~gogul fusese el însuşi un biet hoinar, petrecân-
d~-ş~ C_?P~lar;a ŞI tme~eFea .Pe la uşile oamenilor, iar când a ajuns
sa atba ŞI dansul familie şt-a lăsat vlăstarele pe mâna străinilor
dându-le la azilul copiilor de pripas! .· '
Mult vmai a~r?ape de adevăr a păşit Pestalozzi2. El şi-a dat
~eama ca nu oncme poate urma povaţa lui Rousseau, adică să-si
ta.dascăl acasă_pent:u copii. I?e ace~a, cu gândulla gloata popo~
lm, el cerca sa aphce sfatunle lm Emile într-o scoală. Dar cu
ţoată drC:g?st:a l~i pe?tru.co~ii, greşelile se ţin la~ţ şi la dân'sul.
Ix_:t:;-o pnv1re .ms~ ~ nm~ent bme: în educaţia simţurilor şi ajude-
caţt:. "Tot ce}ntra m mmtea copiilor trebuie, zicea Pestalozzi, să
fie hmpede ŞI uşor de văzut ca luna pe cer. Elevii trebuie mai ales
să vadă bine şi să înţeleagă bine..." De aci grija sa pentru desen
calcul, intuiţie şi alte mijloace care să ajute mintea a primi numai
lucruri simţite şi în adevăr ştiute.
__ ~~. Bun plan, dar neîndestulător şi acesta. Deoarece a vedea si a
JUdeca ?u e de ajuns. Pentru desăvârşirea omului mai trebuie î~că
multe; tar "omul deplin", la care se gândea uneori si Pestalozzi nu
putea să se formeze într-o biată şcoală plină încă. de dibuiri ~um
era cea întemeiată de el.
. Abia Frobel3
a făcut un pas mai departe în calea adevărului. El
a băgat de seamă că copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra .si a
spus marele adevăr că nimic nu intră în sufletul copilului dadă'nu
s: l.eagă cu ac~ast.ă firească pornire spre lucru. De aci ideea "gră-
·. ~mtlor de copn" ŞI o sui?ă ·de măsuri rânduite înadins: cântarea,
JOcul,_ desenul,. dansul ŞI altele, pentru a da ocazie elevilor să-si
înc~rce puterile, fiind ei înşişi activi. · , . '
. ~nsă, chiar după Frobel, .educaţia a rămas tot pasivă. Lucrul
elevilor e şi azi abia un simulacru. Dovadă că multi tineri învată
fizica, fără să poată drege o sonerie; foarte mulţi isprăvesc bota~i
ca, fă~ă ~ă poată al~oi u? co~~cel; iar cei mai mulţi cunosc zoologia
nmx_:m d~n tabloun .de mtmţ1e, fără să ştie cum să îngrijească 0
pasare"dm curte. Prm urmare, nici până în clipa de faţă nu ne-am
· . * ţnţara n~astră, de p~ld.?-•.uc:nicii_treceau"de la Bu_coavn.ă la Ceaslou, apoi la
P~a~~~r,e, ~artea ~nde I?aVId IŞI martunseşte pacatele ŞI pocămţa. Se rugau adică
b1eţ11 copn să fie 1ertaţ1 de "mulţimea'f, fărădelegilorq lor...! {Psalmul.SO). ·
c
c~

')
264 S. MEHEDINŢI
încredinţat că singurul chip de a ştf şi a pu.t~a cev~a ~ să lucrezi~în
adevăr; ci răsfoim operele pedagogJ.lor vestiţi, amagn~du-~e cu m-
chipuirea că educaţia e o artă în care izbutesc. nu.mai ce1 care au
un talent special, ca în pictură, sculf!tu.ră, poe:1e ?I a~te arte, unde
numai oamenii excepţional înzestraţi aJung la Izbanda.
Aceasta e întâia mare greşeală de care suferă creşterea~g~ne:a
tiei de azi. În locul ei trebuie să punem adevărul modest, c~, ma~n
te de a fi o artă, educaţia începe a fi prin studiul creierului o ştz:n
ţă exactă, ca şi fiziologia, ia: meşteşugul de educator se poate m-
văta si trebuie învăţat, ca once alt meşteşug.
, ''
*
A doua greşeală e concepţia falsă despre ceea c~ n~m~m ca~acter.
Cineva a spus un cuvânt plin de înţeles: "Nu mtaţi ca, mm mult
decât talentele caracterele hotărăsc soarta popoarelor" (Carol I);
iar un critic a formulat cunoscutul aforism: "Cu cât se ~~a':gă.ex-
perienţa vieţii, cu atât pun caracterul mai presus de ştunţa ŞI de
talent" (Titu Maiorescu). V
Dar ce e caracterul? Nimeni nu-şi prea dă osteneala sa ne
spună lămurit: De aceea, pentru mulţi, c~ra.cteru~ pare a ~ ~n dar
din naştere, ca frumuseţea, talentul artistic, on deşteptacmnea.
Iar urmarea se vede îndată: după cum şcoala nu p~a~e da frumu:
'seţe ori talent, tot astfel ţi se pare că nu poate da mc1 caracter. ~
împresia că fiecare om intră de la început în hotarele caracterulUI
său ca într-o stradă înfundată.
De-ar fi asa adică: dacă educaţia ar fi o artă, iar caracterul un
dar de sus, de 'care nu te poţi atinge, ar fi vai şi-amar de sufletul
celor ce-si iau sarcina de a creşte tineretul.
Din f~ricire nici educatia nu e numai artă şi nici caracterul nu
e un dar tainic, cum ni ~e pare citind viaţa eroilor !uiv ~lutarh.
Adevărul e cu mult mai simplu şi-1 găsim îndată daca h~sam la~
parte pe Plutarh, care ne înfăţiş~ază n_umai câteva _flonvra:e, ŞI
privim traiul de toate zilele, la oncare dmtre neamunle pamantu-
luig~r.>ascultăm de pildă ce spune Nansen despre eskimoşii din
Groe~landa: ·· .
E vremea rea: o furtună cumplită răscoleşte oceanu_J.. C:-1 ce
pl~~aseră de dimine~ţă la vânătoare se z~res~ pe va~ur~ abm c::t
· t. cte negre Ii simti cum vâslesc dm rasputen catre maLmş. e pun · . • . A . . · . d f:
Dar· zadarnic. Furtuna 1-a ajuns. Vantul b1cm 1~,.,1 e apa e-o ace
numai spumă, iar cei din kaiac simt uraganul lH -l]•ate, ca pe un
CIVILIZAŢIE ŞI. CULTURĂ 265
uriaş care îi ridică şi-i azvârle înainte. Talazurile aci se înalţă în
chipul unor turnuri, aci se rup şi se prăvălesc peste ei. Aproape
'fiecare creastă de val îi îngroapă sub apă; nici nu mai văd de mul-
ţimea stropilor, iar din mijlocul spumei abia se mai zăresc câteva
caJ!ete, câteva mâini ori vârfuri de lopeţi.
• In sfârşit, iată unda cea mare: valul se ridică, se ridică mereu...
În depărtare nu se mai vede decât negru şi puţin alb. Cerul aproa-
pe a pierit. Repede, vâslaşii leagă lopata de curea, pleacă trupul
înainţe... Iar muntele cel prăpăstios îi ~opleşeşte... Totul a pie-
rit... In curând se arată însă un kaiac... lncă unul... Dar acesta e
cu fundul în sus. Pedersuak s-a răsturnat. Iute, vecinul îi sare în
ajutor, însă alt val îi cuprinde într-o clipă şi fiecare trebuie să se
gândească la sine. Prea târziu! Iată, s-au răsturnat amândoi. Ci
îndată unul se scoală, iar cugetul celAdintâi e la tovarăşul lui, spre
care se îndreaptă ca să-i dea ajutor. Impinge kaiacul alături, spri-
jină lopata punând-o curmeziş peste amândouă luntrile şi, cu o
smucitură zdravănă, trage în sus pe cel cufundat, aşa că poate şi
el să apuce vâsla. Cât te-ai şterge la un ochi a şi îndreptat kaia-
cul... când tocmai soseau şi alţi tovarăşi. Aceia prind lopata pier-
dută şi se îndreaptă cu toţii către mal".
Au caracter eskimoşii? Nansen spune că scene de acestea· se
petrec zilnic şi zilnic ef?kimosul îşi pune viaţa în primejdie pentru
tovarăşii săi. Cât priveşte ştiinţa lor, adică priceperea la vânătoa
re, meşteşugul de a clădi case de zăpadă şi îndemânarea la vâslit
ori la construirea kaiacului şi altor unelte, este iarăşi mai presus
de orice critică. Amundsen, alt martor vrednic de crezare, nu se
poate îndestul minuna de înţelepciunea, statornicia şi cuminţenia
obiceiurilor lor. Până şi ciucurii dj:) la poalele hainelor au un rost
hotărât: ei împiedică marginea pieptarului de a se răsfrânge de
umezeală, ceea ce ar face cu neputinţă purtarea hainei.
Şi acelaşi e cazul cu toţi sălbaticii, de la pol până în pădurile
calde de la ecuator şi în mijlocul pustiilor africane, australiene şi;
asiatice. Toti umblă în viată pe căi bine cunoscute de tovarăsii lor. :
Întrebar~a e: cine a dat acestor sălbaticÎobiceiuri atât d~ înră
dăcinate, încât ştii mai dinainte cum vor lucra în anume împre-
juran chiar dacă fapta lor i-ar costa viaţa?
Răspunsul e scurt şi lămurit: ştiinţa lor şi deprinderile lor nu
se învaţ~ din cărţi, ci din munca adevărată, începând chiar din co-'
pilărie. Indată ce poate să-şi lege bernevicii, eskimosul începe a
prinde peşte. La 6 ani ţinteşte cu arcul îri păsări şi apoi an cu an
se îndeamnă la vânat tot mai mare. Iar îndeletnicirea asta nu e o
glumă. Când unullunecă sub gheaţă, s.:a dus...dacă nu i-ar sări.în;·

266 S. MEHEDINŢI
ajutor tovarăşii- nişte omuleţi de 7-8 anişori. De aceea, a sări în
apă ca să mântui pe altul nu li se pare vreo ispravă mare, ci
obişnuinţă de toate zilele - adică drumul cel mai drept spre ca-
racter. Căci munca, oricare ar fi, lasă urmele ei nu numai în pal-
mă, ci şi în creier: deşteaptă anume cugete, stârneşte anume sim-
ţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândurile, după
cum haina se mlădiază, potrivindu-se după trup. - Cum munceş
ti, aşa gândeşti şi tot aşa vorbeşti.
De aci urmează că singura cale pentru a dobândi o învăţătură
temeinică şi caracter sigur e munca efectivă. Iar adevărul acesta,
pe care etnografia îl sprijină cu mii de dovezi, e întărit şi de peda-
gogie sau cunoaşterea ştiinţifică a copilului. Cine îşi dă seama de
felul cum lucrează creierul, vede că nimic nu poate pătrunde însu-
fletul nostru dacă n-a trecut mai întâi prin simţurile noastre şi în-
deosebi prin mână, tovarăşa oricărui simţ4
. Căci ea mâriuieşte lu-
crurile spre a fi văzute mai bine de ochi; ea le loveşte spre a înşti
inţa urechea despre sunetul lor; ea le duce la gură spre a fi gustate
şi la nas ca să fie mirosite; tot ea le pipăie, le saltă şi le ridică spre
a ne încredinţa de tăria ori moliciunea, căldura ori răceala, uşură
tatea ori greutatea lor. De aceea, numai muncind (şi îndeosebi
muncind cu braţele5
) poţi împuternici trupul şi creierul, lăcaşul
sufletului. Numai muncind în adevăr poţi cunoaşte deplin lumea
-dimprejur, poţi preţui valoarea lucrurilor sau a oamenilor şi poţi fi
·· tu însuţi gata a trece de la vorbă la faptă - adică poţi dobândi ca-
racter6. Căci caracterul nu e numaidecât un dar de sus, ci un obicei
sau o sumă de obiceiuri, însă aşa de tari, că nu poţi lucra altfel de-
cât într-un chip ştiut mai dinainte de toţi cei care te cunosc. Cum
ziceam, eskimosul nu stă o clipă la îndoială să sară în ajutorul to-
varăşului, măcar că dedesubtul lui se deschid genunile oceanului.
Prin urmare, educaţia nu-i vreo artă misterioasă, ci e o ştiinţă,
iar toată filosofia ei se mărgineşte la atât: să îndrumezi pe copil,
potrivit cu dezvoltarea creierului, către munci adevărate, spre a-i
forma deprinderi tari. Încolo, se însărcinează natura să-i spună
pas cu pas ce e adevăr .Şi ce e minciună, - dovadă că eskimosul şi
atâţia sălbatici ştiu bine ceea ce ştiu şi fac cu deplinătate ceea ce
trebuie să facă potrivit cu mediul lor geografic, pe.când europeanul
adeseori nu ştie exact nici ce ştie, nici cât poate. Iar când nu trece
de la vorbe la faptă, atunci îi zicem că n-are caracter,,fără să ne
dăm seama că este absurd să-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a de-
prins niciodată să lucreze.
Hotărât, a sosit timpul s-o lăsăm mai domol cu Plutarh şi chiar
cu istoria pedagogiei. Nu doar că ne-am gândi să reedităm para-
doxele bietului Rousseau, şi să îndemnăm pe oameni a se întoarce
în pădure spre a căpăta ştiinţă şi caracter. Nu, dar a venit vremea
' să înţelegem că istoria sistemelor pedagogice este până azi în
mare parte înşirarea unor încercări pornite din concepţii individu-
ale. De aci caracterul ei mai mult biografic şi mulţimea erorilor
legate de viaţa cutărui ori cutărui reformator.
• Din contră, adevărata doctrină a educaţiei trebuie să plece de
la antropologie, fiziologie, pedagogie, etnografie şi etnopsihologie
căci experienţa omenirii întregi este neasemănat mai instructivă
decât experienţa câtorva individualităţi, - mai ales în faza magi- (
că şi _metafizică a cugetării omeneşti. Viaţa unui eskimos, a unui
baka1r sau botocud te învaţă în unele priviri mai multă pedagogie
decât Seneca, al cărui ucenic a dat foc Romei, şi decât Bacon care
a sfârşit luând mită, ori Rousseau, care şi-a părăsit copiii p~ dru-
muri... Lăsând deci la o parte pe cei ce privesc educatia numai ca
o artă practicată de câţiva artişti, să ne punem înaint~ o tintă mai
modestă: să considerăm creşterea copiilor ca un meştesU:g pentru
care trebuie nu numai inspiraţie, ci cât mai multă ştii~ţă exactă.
Să cunoaştem mai întâi schimbările prin care trece trupul si min-
tea,copilului an cu an şi apoi să-1 deprindem a lucra efectiv.'
Intâi să muncim, apoi să citim,- să urmeze adică fiecare indi-
vi~ calea pe care a mers omenirea întreagă de la început si până
az1*, deoarece omul s-a ridicat din treapta animalitătii m'ai ales
prin muncă şi unealtă, ca să ajungă unde îl vedem' acum7_ _
Ace~st~ l_li se p~re a fi calea adevărată, iar nu întoarcerea spre
pushetaţ1le codnlor**.
*
· Dar din capul locului, să luăm seama la o greşeală: să nu con- (
fundăm munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Cât timp copiii
* Asta nu însemnează că va repeta munca omenirii întregi, ci, alături de
partea generală, comună tuturor grupărilor etnice, copilul se va lega îndeosebi de
tradiţia neamului său, deoarece prin educaţie se înţelege întâi de toate cum am
spus, integrarea individului în naţiune8 . '
** S~ înţ~lege, ~i în direcţia aceasta, a muncii efective, peste ştiinţa metodelor
pedagogice Şl depnnderea de a le aplica se ridică totdeauna arta adică îndemâ-
narea superioară a unui adevărat talent de educator. Atâta num~i că talentul e
u~. lu_cru rar. De ::c~ea ni se pare necesar să apăsăm îndeosebi asupra laturii
ş_tn~ţ1~ce a educ~ţ1e1 mode~ne, care se poate câştiga aproape de orice om, prin si-
hnţa Şl luare ammte, ca once meşteşug. Căci e mai bine să ai profesor bun fără
taler:t, decât un o~ de tal~nt dar profesor mişel, adică o piatră a scandalului pen-
tru tmeret. De o m1e de on e mai de laudă un meşteşugar superior decât un artist
cârpaci, adică _u? î~chipuit c~re, st;b p:etext de "creaţie" şi "concepţie personală",
nu cunoaşte mc1 macar regulile obtşnmte ale muncii sale profesionale.

)
268 S. MEHEDINŢI
erau priviţi ca nişte oameni mari, jocul era socotit ca un păcat şi
pedepsit... De când am început a lăsa copiii mai în voie, ni s-a
părut că activitatea copilului e numai joc şi jucărie. Iarăşi rău. De
aci a ieşit tândăleala din grădinile frobeliene şi lipsa de roade
practice a marelui principiu pe care îl pusese înainte Frobel: edu-
caţia întemeiată pe activitatea copiilor.
A venit vremea să observăm căjocul e numai o îndrumare spre
muncă. La început, zburdălnicia este ceva animalic. Mai toate vie-
tăţile, când sunt sătule şi sănătoase, cheltuiesc prisosul de putere
zbenguindu-se- îndeosebi puii, şi chiar dobitoacele adulte. La om
însă starea aceasta se vede numai în pruncie: copilul de câteva
luni gângureşte, mişcă mâinile, îşi apucă piciorul, se zbate ca un
pisoi care se joacă cu vârful cozii. Dar îndată ce încetează pruncia,
copilul, spre deosebire de dobitoace, se îndrumează instinctiv spre
muncă. Creierul omenesc, de la cei dintâi ani, e capabil de a com-
bina reprezentările şi începe a crea, adică a închipui lucruri noi, -
ceea ce animalul nu poate. Leul bătrân, ca şi puiul de leu, sare, dă~·~
cu laba, scoate unghiile, mârâie şi loveşte cu coada când e sătuL
Atât. Pe când puiul omenesc, prin simpla lucrare a creierului său
plin de energie nervoasă, se simte atras spre o activitate originală
şi începe a modela într-un chip propriu natura înconjurătoare, adi-·
că începe a munci. Fireşte, activitatea aceasta îi face plăcere şi
astfel jocul devine început de muncă serioasă. Dovadă că copilul,
cât de mic, se crede foarte cinstit să ia parte la lucrările celor mar~
(Ce fetită nu se amestecă să frământe aluatul împreună cu mama
ei şi să~şi facă un colăcel mic?) Dimpotrivă, simulacrul de muncă,
începând cu falsitatea multor jocuri frobeliene (adevărate carica-
turi) şi sfârşind cu învăţătura verbală din şcolile secundare şi
chiar superioare, e calea cea mai sigură nu numai spre ignoranţă,
dar şi spre lipsa de caracter. A înlocui deci munca cu un surogat: a
simula cu creta ori cu creionul ceea ce poţi face din plin cu mâinile,
e o mare şi primejdioasă greşeală. Astfel de încercări nu-s "lecţii
de lucruri", ci intuiţii false, adică începutul minciunii, al neştiinţei
şi al lipsei de caracter.
. Aşadar, ca să nu greşim cumva drumul, trebuie să pornim în
orice etate, pe cât se poate, de la munci adevărate. Acest îndreptar
e cel mai sigur dintre toate acelea pe care etnografia şi etnologia
(adevărata filosofie a istoriei) le-a pus la îndemână pedagogiei şi
mor8.lei. Pe uşa oricărei locuinţe omeneşti, şi mai ales a şcoalelor,
ar trebui să stea scrise aceste cuvinte:
. Atâta ~tii ~i atâta poţi, cât munceşti. Munca este izvorul obiceiu-
nlo: fie__carw P_Opor adeuărata sa constituţie, iar cine nu
, sclum_ba felul Şl rostul rn:r:-ncii, acela degeaba mai schimbă legile.
Pnn ~r:nare, o~menn de stat şi educatorii nu trebuie să mai
stea o chp~ la_ î~dmală, ~ăut~nd alte leacuri acolo unde e unul sin-
• gur, do":e~It_şi _:a~dov_ecţ1t pnn toate păţaniile omului din perioada
paleol~bc~ ŞI ~ana az1. In loc de legi multe, ne trebuie scoale de
munca dLre~ta spr~ a~ îndruma tineretul. Iar pentru cei ~aturi, în
lo~ de pr~d1ca.o~c1ala. care ~e ~ulte ori e cu totufstearpă, e de 0
mw de ~n mm bu:e sa depnnz1 pe oameni a munci chibzuit. Cin
s~a depnns a altm c~pa_ci şi ştie ce însemnează să aştepţi până c:
dmt~-un mu:fp~e v.a 1e~1 un pom întreg, acela nu va mai rupe nici-
odata cop~cn ~a~anaţ1 .Pe m_arginea drumului, necum să vatăme
ulto,?-~a d~~ gra~ma vecmulm. De asemenea, cine şi-a dat ostenea-
la sa mgr9easca de_ ap~oape o pasăre, o vită, sau alt dobitoc folosi-
~o: omulm, acela,_ s1mţmd. că dragostea dragoste aduce, nu va mai
InJura, nu va mai bate on blestema nici o vietate, dezbărându-se
pent:u tot~e~una de aceste apucături urîcioase.
~ ClAne a malţat munca până la iubire, acela acoborât raiul pe
pamant.
Încheiere: Caracterul nu e un dar ci o suma· de d · d · t ·
(p 1 · ~ . . A • eprm en an.
asea Zicea ca hr!'!a nu-1 decat un obicei vechi, după cum obiceiul
e o a doua fire.) Insă deprinderile nu se pot căpăta decât ·
mun· t . . pnn
_ca cu ros , 1a: nu prm carte sau alt surogat al muncii.
F~r~şte, u~eon ~~ v?rba are mare înrâurire în educatie. Când
~n copil_ e at~t de Simţitor, încât dintr-un cuvânt el rămâ~e suges~ ~-
bonat ŞI dec1 cu o.':lnum~ deprindere pentru toată viaţa, asta e un
mare davr al naturn, ca AŞI talentul muz_ical al celui care prinde din-
t:.-o data cu_ urechea o mtreagă .melodie. - Dar astea sunt excep-
ţn,pu reguh.
. In orice caz:. _cr;şterea copiilor, îr:ainte Ade a fi 0 artă, e 0 ştiinţă,
Şl ~nui_De o ştunţa cu caracter regwnal m ce priveste partea de
aphcaţ1e, cea cu adevărat hotărâtoare. '
. _Iar regul~ generală eaceasta: ~devărata şcoală p unui om şi
chu:;r a w~w nea_m. este mun~a lur de toate zilele. Invăţământul
fă:a ~u~ca.efecbva.e o amăgire, care aduce după sine, ca orisice
~n~c~una, c':derea ŞI pedeapsa mincinosului, fie că e vorba de' un
mdiVId, fie ca e vorba de un popor întreg.

DATORIA GENERATIEI ACTUALE
'
PRELEGEREA!
Evitarea raţionalismului ca o atitudine extremă. Una este
ştiinţa şi alta aplicaţiunea practică. Să facem diagnoze etnografice
înainte de a da soluţiuni de natură social-politică.
Domnilor, un profesor din secolul trecut şi anume Schelling* a
spus odată o vorbă semnificativă: "Catedra ţine pe om tânăr." Nu
ştiu exact la ce s-o fi gândit idealistul Schelling, dar cred că obser-
vaţiunea lui este într-o oarecare măsură exactŞ.. Catedra face să
pătrunzi ritmul vieţii şi de aici Q grijă deosebită a profesorului
faţă de tineretul care trece necontenit pe sub ochii lui, ca o lume
nouă. Stăpânit de unele griji pentru viitor, în legătură cu politica
relativă la ethnos, să încercăm în primul rând să răspundem ce
însemnează o generaţie nouă din punct de vedere etnografic1.
Noţiunea biologică este clară pentru toţi: este trecerea de la pă
rinţi la copii. Toţi copiii dintr-o epocă sunt faţă de părinţii lor o
nouă generaţie, după cum sămânţa unui fag încolţeşte şi creşte,
continuând să trăiască alăturea sau cel puţin în umbra celei
vechi. · ·
Noţiunea de generaţie nouă, din punct de vedere etnografic,
este cu totul altceva. ·
• Friedrich Schelling filozof german'(1757-1854).

)
272 S. MEHEDINŢI
Pentru etnografie (care este ştiinţa ce descrie, caută să explice
şi să caracterizeze civilizaţia şi cultura popoarelor) o generaţie
nouă nu poate să fie decât aceea care introduce elemente noi în civ-
ilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului
respectiv, adică îi adaugă şi alte mijloace de adaptare la mediul
geografic şi social.
O generaţie nouă contribuie până şi la dezvoltarea unor aptitu-
dini organice, putând să îmbogăţească chiar substratul inconştient
al poporului despre care este vorba. Acei dintre dumneavoastră
care cunosc lucrările anterioare de etnografie* ştiu că faptele pe
care le studiem noi le raportăm întotdeauna la nişte coordonate: la
coordonata culturii si la coordonata civilizatiei.
În anul acesta, c~ o urmare a problemel~r de anul trecut, să în-
cercăm înainte de a trece la cursul de etnografie propriu-zis, să
răspundem la următoarea întrebare: "Ce ar trebui să facă genera-
ţia de astăzi dacă vrea să fie într-adevăr, o generaţie nouă nu nu-
mai în sensul biologic, dar şi în sensul etnografic istoric?"
Domnilor, termenii problemei sunt mi se pare - clari, căci
însemnează atât crearea unor elemente noi pentru civilizaţie, cât
şi pentru cultura poporului român. Puteţi să creaţi şi să adăugaţi
elemente noi de civilizatie si de cultură românească? Dacă da,
atunci sunteţi o generaţi~ n~uă; dacă nu, atunci nu sunteţi decât
nişte exemplare tinere, o simplă continuare.
Dar, înainte de a răspunde la această întrebare, să-mi fie per-
mis, ca o paranteză necesară, să răspund la altă întrebare:
"Cam ce atitudine trebuie să aibă cineva în viaţă ca nu cumva
să greşească rostul propriului său trai, al propriei sale vieţi şi, evi-
dent, rostul neamului din care face parte?"
Domnilor, în genere sunt două atitudini ca răspuns al acestei
întrebări: una externă care priveşte lumea dimprejurul său cu mi-
croscopul până în amănunţime, care cercetează viaţa în amănun
tele ei reale (în abisul infinitului mic cum ar spune metodica lui
Pascal); cealaltă atitudine, diametral opusă primei, te face să priveşti
h1mea altfel, mărind viaţa ta şi a celor dimprejur în raport cu
spaţiul astral, în timp cosmic, privind până în abisul Jnfi:t;itului
mare, aşa cum ar spune foarte liniştit Immanuel Kant. , .
.Căci dacă priveşte cineva lumea din punctul de vedere al spe-
culaţiei, trebuie să ştie că speculaţiunile pun stăpânire pe existen-,
• S. MEHEDINTI, Coordollate etnografice, 1930.
ţă şi te fac să le întrebuinţezi, schimbând preocupările practice.
Ele nu pot să ducă popoarele la ţinta lor normală.
. E_vident,_ ext_:emi~atea _aceasta a speculaţiunilor pentru specula-
ţmn~ treb~1: sa ~e mconJur~t~. Veţi privi viaţa mai degrabă tele-
scople, a~~a pe cat est~ posibil toată sfera societăţii şi a epocii pe
care o poţi mfluenţa pnn cugetul şi fapta ta.
Iată prima observare şi primul sfat în legătură cu întrebarea pe .
care ne-o pusesem.
Dar, Domnilor, în expunerea aceasta nu vom analiza abstract
ci vom privi mai mult faptele concrete, aşa cum trebuie să fie în latu~
ra etnografică: Am cit~t numai pe Pascal şi pe Kant, exemplare
destul de rare m omemre, care au căzut în extreme.
. Dacă ne gândim la Buddha, un asiatic cu inteligenţă şi sensibi-
hta_te foarte fine, vedem că, din nefericire pentru dânsul (privind
mm mult spre latura prea umbrită a existentei) a încercat si a
ajuns la concluzia amară, Ia cumplita concluzi~ a'Nirvanei: să' re-
nunţi până şi la viaţă, până şi la dorinţa de existentă.
~ Care a fost rezultatul acestei doctrine, aşa cum putem constata~--·
m latura etnografică?
. ~ f~ t~eb~it ca, acolo unde budismul este adoptat, să găsim re-
gmm fara fimţe umane, pe când în realitate am văzut că este un
furnicar, poate cel mai mare furnicar de omenire. Doctrina lui
Bud~ha s-a răsJ?ândit_deci într-un chip cu totul şi cu totul neaştep
tat. Intre doctrma lm Buddha şi practica acestei doctrine este o
nuanţă cu totul deosebită. Gândiţi-vă la aceasta şi veti vedea că
aplicarea doctrinei lui Buddha este, în latura etnografi~ă cu desă
vârşire nulă. Dacă este vorba de Nirvana, deci de doctrin~ lui Bud-
dha, atunci !e ~ştepţi,_ acolo unde budismul este adoptat, să găseşti
suprafaţa pamantulm goală; pe când dimpotrivă întâlnesti cel mai
mare focar de populaţie omenească, şi în condiţii cu t~tul si cu
totul penibile, condiţii din cele mai grozave din câte au existat. Se
poate o antiteză mai grozavă decât acest plus de populatie enormă
decât acest furnicar de populaţie omenească de o parte' si acel pa~
radox al Nirvanei de altă parte? ·
. Dar, partea tragi-comică este aceea care priveşte personal pe
bwtul Buddha, căci el nu mai moare niciodată. De 22 secole Bud-
d~a trăieşte n~co~tenitvreîncarnat prin Dalai-Lama, cu neputinţă
sa scape de vmţa (daca moare este înlocuit cu un altul în care
Buddha se reîncarnează).
Dacă este vorba de un sfat, şi mai ales pentru dumneavoastră,
generaţia nouă care trebuie să interveniti în desfăsurarea vietii
P?Porului românesc, cel dintâi sfat pe te~eiul celor ·înşirate este:
1•
.li

274 S. MEHEDINŢI
să vă feriţi de atitudini extreme în viaţă, să jertfiţi orice atitudine
extremă chiar şi în viaţa intimă. Gândiţi-vă bunăoară la discuţiu
nile care au dat naştere teoriei lui Einstein, pentru a vedea că pu-
terea de cugetare omenească te poate pune în poziţiuni de acestea
extreme, de intuiţiunea spaţiului şi timpului care să treacă dincolo
de obişnuinţa noastră.
Aşadar, feriţi-vă de aceste atitudini extreme.
Se pot face constatări şi îmi permit să vi le pun înainte:
Evitarea raţionalismului. Personal sunt convins că toate erorile
se plătesc, legea de cauzalitate naturală nu iartă niciodată şi nu
poate ierta.
Am avut suficiente exemple de astfel de erori în viaţa omenirii,
atât cât se întinde perspectiva istoriei şi dacă a fost eroare mai
mare, fără îndoială aceea a fost raţionalismul2
. Pentru aceasta am
să vă dau şi alte exemple concrete ca să lămuresc mai bine cugeta-
rea de adineaorea, când a fost vorba de budism. Este cazul filo-
sofului Socrate, acea interesantă personalitate care se prezintă
într-un chip foarte curat, simpatic şi cu un suflet într-adevăr fru-
mos. Eternul Socrate, care a avut o activitate atât de prodigioasă,
· trăia la Atena într-o stare de sărăcie, necunoscând bucuriile vieţii.
Era simpatic mai ales în latura etică a simţămintelor lui şi totuşi,
când a pus întrebarea pentru sine şi pentru alţii: "Ce este de făcut
cu viata'? Care este menirea vietii'? Viata trebuie trăită în toată
plenittidinea scopurilor ei'? Feri~irea p~ate să fie foarte repede
·. atinsă?", răspunsul lui Socrate a fost că, dialectica este singurul
drum care duce spre adevăr şi fericire. Iată că şi mintea echilibrată
a lui Socrate a comis o cumplită eroare, susţinând că oamenii pot
ajunge spre idealul de fericire prin ştiinţă, prin dialectică. Mare
nenorocire să susţii că virtuţile sunt raţionamente3
. Şi nenorocirea
a fost aşa de mare, încât a plătit cu propria lui viaţă. Ce cumplită
eroare, ce naivitate, ce credinţă pripită, să crezi că în puterea
ştiinţei (în sens raţional) stă îndrumarea unei activităţi practice.
Dar, după cazul lui, au venit altele care au dovedit eroarea pe
care a comis-o. Pentru noi etnografii lucrul capătă îndată altă în-
semnătate şi altă explicare. Ia gândiţi-vă la viaţa animalică înte-
meiată pe instincte. Ce firească viaţă şi ce normală este! Dar ia
gândiţi-vă la aberaţiunile neîn~chipuite, în care a căzut biata fiinţă
omenească, socializând totul. In toată animalitatea o singură spe-
cie nu poate să fie în pace şi să aibă o seninătate, pentru că a în-
trebuinţat dialectica şi n-a urmat calea obişnuită a instinctului.
Dar partea cea mai grozavă este că omul greşeşte nu numai când
se bazează pe un concept· magic despre Univers, dar şi atunci
când, pe temeiul raţionalismului, caută să-şi explice viaţa. Am
avut exemplul şamanilor, al lui Buddha, al biet~lui Socrate care a
, fost cel mai drept şi primul cetăţean al Atenei. Insemnează că nu
ştiinţa4 şi nu dialectica5 este drumul drept în desfăşurarea vieţii,
în practica vieţii. Cazul lui Socrate este poate cel mai dramatic din
câte le cunoaştem, aşa cum povesteşte Platon discipolul lui (ţinând
• seamă- fireşte- de oameni de nivelul lui Socrate). Singur cazul
lui Iisus, care a fost răstignit, îl întrece prin grozavul proces ce s-a
făcut şi aci tot de cărturari.
Iată cum Buddha şi Socrate au trebuit să plătească grozava (
eroare a raţionalismului. Aceste fapte sunt de deosebită importan-
ţă pentru evoluţia omenirii. Din ele se poate constata că omul poa-
te greşi nu numai când se găseşte pe treapta întâi de cugetare ma-
gică, sau când s-a ridicat pe treapta de cugetare metafizică, ci
chiar atunci când se găseşte în sfera ştiinţelor pozitive, în sfera po-
zitivismului lui Auguste Comte. Omul poate greşi întotdeauna
fiindcă; repet, una este a cunoaşte, alta' este ştiinţa şi alta este
practica unei ştiinţe. Pe primul plan intră emotivitatea. Virtuţile
nu sunt rationamente cum zice Socrate, ci sunt talent, după cum
talent.este pictura, muzica etc. Ştiinţa este una, aplicaţiunea prac-
tică este cu desăvârşire altceva. Este un mare progres când o gene-
. . raţie îşi dă seama că nu ştiinţa şi dialectica, aşa cum susţinea So-
crate, este calea cea mai simplă către idealul de fericire al vieţii
omeneşti.
Din nenorocire, eroarea lui Socrate nu se termină cu el. A durat
şi după el şi putem spune că a ajuns la mare înflorire cu ajutorul
gânditorilor faimosului secbl al XVIII-lea. Dacă se gândeşte cineva
la J.-J. Rousseau cu faimosul lui "Contract social", îşi dă seama
cum a conceput omenirea în secolul al XVIII-lea şi cât de departe 1
au fost aceste concepte faţă de realităţi.
Aşadar, a fost un mare progres când s-a început, din latura pe-
dagogică socială, să se considere altfel societatea omenească.
Aceasta este de un real folos pentru educaţiune·a tineretului, care
trebuie să-şi dea seama că una este adevărul abstract şi cu desă
vârşire alta este aplicaţiunea practică a unei ştiinţe. Mă gândesc
la un. mare filosof, care arat~ cât de adâncă este diferenţa între
ştiinţă şi latur8; ei practică. Intr-adevăr a fost un mare progres,
când lumea a început să-şi dea seama cât de mare este primejdia
acestui raţionalism naiv (care porneşte din epoca lui Socrate)
ajuns la o enormă manifestare, cu foarte grave consecinţe în tim-
purile moderne.

)
276 S. MEHEDINŢI
Gândiţi-vă la revoluţia franceză cu cultul raţiunii cât şi la cele-
lalte revoluţii din Europa. Revoluţia foarte agitată a secolului al
XVIII-lea se ocupă cu ceva extraordinar de grozav pentru judecata
noastră: a hotărât că populaţia nu poate trece de 5 milioane. Aşa
era raţionamentul acelora care hotărâseră că acesta este numărul
pe care Franţa îl poate hrăni. Ce naivitate! Când ne gândim la
toate revoluţiile ce au urmat în Europa şi s-au comis sub ochii
noştri, până la revoluţia de peste Nistru, care a fost o întrecere a
jertfelor omeneşti, într-adevăr rămâi impresionat de consecinţele
laturii etnografice datorite marii erori a raţionalismului. Căci, în
definitiv, atâtea şi atâtea revoluţiuni, pe care ne-a fost dat să le
vedem şi să le suferim, sunt produsul şi concluziunile speculaţiu
nilor pur raţionaliste. A fost un mare progres când cei care se
gândesc şi la probleme de etnografie aplicată şi-au dat seama ce
însemnează eroarea aceasta a raţionalismului. Cred că v-am dat
suficiente exemple spre a vă face o idee despre consecinţele dezas-
truoase şi cu desăvârşire false ale raţionalismului. Şi atunci, care
este punctul de vedere la care să ne oprim, ca să propunem o serie
de soluţiuni juste ale problemei pe care ne-am pus-o de la început?
Domnilor, evident, nu mai poate dura iluzia raţionalismului din
veacul al XVIII-lea, care privea toată omenirea sub acelaşi unghi.
Ştiţi cu toţii că este timpul când se dăduseră unele explicări
asupra pământului, când nu se ştia până unde se întinde omeni-
rea şi nici dacă formează o unitate. Unii chiar îşi imaginau că la
periferie se găsesc monştri (oameni cu cap de câine sau oameni cu
un singur ochiul). Este pentru prima dată când s-a desemnat o
hartă unde se vede intinderea uscatuhţi şi a oceanului şi s-a con-
siderat omenirea ca o unitate sociologică (genus humanus). Din
nenorocire a fost concepută de raţionalişti cu o foarte bogată ima-
ginaţie, aşa cum a conceput-o în "Contractul social" ideologul J.-J.
Rousseau.
·A trebuit să vină multe studii antropogeografice, noi studii et-
nografice, până să se priceapă că omenirea este o unitate, însă una
foarte complexă, un adevărat mozaic de fragmente ·etnice. Şi
atunci, faţă de marea problemă care ne interesează şi pe noi etno-
grafii, evident, e bine să vedem ce trebuie să facă o generaţie tâ-
nără a poporului din care face parte. Din capul locului ne grăbim
să răspundem că nu există şi nu a existat nici o formulă valabilă
pentru toate ţările şi pentru toate neamurile.
Ca să vedem ce avem de făcut trebuie întâi de toate (înainte de
a da soluţiuni de natură social-politică) să facem diagnoze etno-
grafi<;e, să constatăm care este situaţia de fapt a poporului din
care cu toţii facem parte şi de abia atunci când am făcut această
~ constatare (lăsând la o parte orice preocupare raţionalistă) să ve-
dem care este legătura cu alte popoare, precum şi toate legăturile
cu faptele mari geografice şi etnografice. Numai aşa vom fi pe
punctul de a fi capabili să ne apropiem de soluţiuni care, într-ade-
• văr, să merite numele de soluţiuni potrivite cu împrejurările reale
ale vieţii poporului nostru.
Domnilor, aceste cercetări trebuie neapărat să fie făcute şi ana-
lizate din punctul de vedere specific ţării noastre.
Cercetând care este situaţia reală şi actuală a poporului româ-
nesc, de abia vom îndrăzni să răspundem la întrebarea pusă:
"Care este datoria generaţiei actuale?"
Dar răspunsul care trebuie dat acestei întrebări îl vom începe
în prelegerea viitoare.

'···'!·.·
f
'
ACADEMIA,
INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ ( ,
INSTITUTUL- ORGANIZARE
INTERNAŢIONALĂ*
Peste câteva luni, nu se ştie ce mai poate fi... Iată de ce, un co-
leg care nu v-a îmbulzit niciodată cu comunicările sale (a tipărit
numai două dintre cele făcute la Academie1) vă roagă să-i acordaţi
câteva minute pentru a vă prezenta unele observări de caracter
etno-pedagogic. Ele sunt, în parte, urmarea prelegerilor de etno-
grafie la Universitate, dar şi a preocupării de îndrumare a tinere-
tului, lucru firesc pentru orice profesor - mai ales după o catas-
trofă ca cea din 19402. -· (
Titlul comunicării fusese acesta: Etnopedagogia ca fundament
al renaşterii unui neam. Dar, fiind vorba nu demult şi de reorgani-
zarea Academiei3, am socotit nimerită o introducere, în. care să
înfăţişăm chiar această înaltă· instituţie ,din punctul de vedere al
educaţiei neamului. Ştiu şi eu, ca orice român, că viitorul nostru
va atârna de felul cum vor ieşi la urma războiului hotarele ţării,
- cu alte cuvinte de o înlăturare cât mai grabnică a ciuntirii
politice impuse României prin dictatul de la Viena. Însă oricare ar
fi împrejurările şi oricum va fi harta Europei la încheierea păcii,
fiinţa neamului nostru şi viitorul lui vor atârna la urma urmelor
*Comunicare făcută în şedinţa publică de la 14 februarie 1941.

)
280 S. MEHEDINŢI
de propria sa putere, manifestată pe de o parte prin vigoarea popu-
laţiei, iar pe de alta prin nivelul civilizaţiei şi al culturii sale, faţă
de care Academia are capitale răspunderi.
Iată de ce, reorganizarea acestei instituţii - cu toată gravi-
tatea ceasurilor prin care trecem - nu este alături de interesele
imediate ale sufletului românesc, ci în strânsă legătură cu el, de-
oarece, după cum ştiţi, Academia Română a fost cea dintâi insti-
tuţie care, încă de pe la jumătatea secolului trecut, a căutat să
reprezinte măcar simbolic unirea tuturor ţărilor româneşti4
•
I
Mai întâi, ce însemnează o Academie, spre deosebire de atâtea
alte asociaţii de caracter cultural?
În câteva cuvinte, am putea răspunde aşa:
Academia unei naţiuni este expresia cea mai înaltă a culturii
neamului de care e vorba.
Pentru ca definiţia aceasta să nu fie un simplu flatus vocis salul~~
o vorbă goală, ar trebui să ne înţelegem şi asupra sensului acestui
cuvânt: cultura.
Ce însemnează cultură?
Acum doisprezece ani, am făcut aici mcercarea de a defini
analitic "coordonatele etnografice": civilizaţie şi cultură*. Iar grija
noastră n-a fost de prisos. Doi ani mai târziu, problema aceasta a
fost discutată în "Centre International de Synthese" în legătură cu
o mare instituţie ştiinţifică ("Fondation pour la Science"), unde au
luat parte la dezbateri profesori de la Sorbona, de la "Hautes
Etudes", de la Universitatea din Strasbourg, Neapole şi altele**.
Iar la câţiva ani după aceea, Societatea Naţiunilor- ce departe ni
se pare azi, în 1941, timpul când exista o "societate" a tuturor na-
ţiunilor! - a organizat un congres internaţional, ca să lămurească
o dată pentru totdeauna înţelesul celor două noţiuni. Congresul
s-a .ţinut la Madrid (1934), şi a fost botezat de i:r:onişti cu numele
de "sinod icumenic". - Gluma nu era tocmai rea. Insă chiar gândul
acesta de a glumi cu solemnitate era o dovadă că încercarea porni-
tă de la Geneva avea la temelie o preocupare de reală însemnătate
pentru toate ţările de cultură.
. : ·,~~ Coordonate etnografice, civilizaţia şi cultura, şedinţa Academiei Române,
de la 8 noiembrie 1928 (vezi: Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, tom. XI).
_ ** Fondation pour la Science, Fasc. I, "Civilisation": le mot et l'idee, Paris,
1930.
Nu mai amintim rezultatele slabe ale dezbaterilor din acea
adunare foarte eterogenă, unde d-na Curie, reprezentanta fizicei
.. sta alături de poetul Paul Valery, delegatul Academiei Franceze:
Amintesc în treacăt că lucrarea prezentată în Academia noastră s-a
bucurat de aprobarea conducătorului celei mai însemnate publi-
• caţii sociologice din Franţa*. Definiţiunea impusă de cercetarea
fenomenelor etnografice suna astfel;
Civilizaţia este suma tuturor invenţiunilor tehnice prin care
o'!l-.~l a ajun~ să se adapteze la .mediul geografic, precum şi dispo-
ztţule orgamce, pe care grupărde rasiale şi chiar etnice le-au do-
bândit în timpul acestei milenare adaptări. Civilizaţia unui po-
por ~e. ~ăsoară aşadar d~pă n_umărul uneltelor şi calitatea pro-
d~cţt.et, ~a: ~a urmare dupa destmea popu_laţiei şi calitatea biologi-
ca a mdiVIZilor care compun gloata acelm popor. Pe scurt: civiliza-
ţia se măsoară după coeficientul muncii, potenţialul productiei şi
spaţiul vital al populaţiei. '
Cultura e altceva: e suma tuturor creaţiilor sufleteşti, prin care
omul _a căutat ~ă .ajunf!ă în armor:ie nu numai cu universul fizic;
~ar Şl cu cel ps!hzc..Pnn ~rmar~, m "cultură", intră şi dispoziţiile
mtelect~ale, e!zce ŞL estetLcf:: pnn_ ~are un neam tinde a depăşi
lumea mgusta a cunoaşteni emprnce, pentru a prinde ceva din
ceea ce stă "dincolo" de mărginirea noastră telurică. Pe scurt: cul-
tura este suma ştiinţei, artei şi a eticei unui popor, începând cu
folclorul şi terminând cu cele mai înalte produse sufletesti.
Cum vedeţi, definiţiunile acestea arată unele mari ~epotriviri
cu terminologia franceză şi germană - ca să amintim numai lim-
bile străine cu mare răspândire în ţara noastră, - cum se poate
constata din catalogul tuturor bibliotecilor din România. France-
zii, cu toată dorinţa lor de preciziune, au întârziat: limba lor între-
buinţează acelaşi cuvânt şi pentru progresul material, şi pentru
cel cultural. După dicţionarul Academiei Franceze, chiar parizia-
nul cel mai de rând, fiindcă se luminează cu lumină electrică
călătoreşt~ cu ajutorul trenului metropolitan, trece prin Luvru:
aude muzica de la operă sau de la radio, este civilise; iar un bre-
ton, normand ori savoyard cu cel mai fin simţ moral si cu cea mai
bogată imaginaţie nu e civilizat, fiindcă trăieşte u~eori pentru
economie într-o casă împărţită în două printr-un perete mic să-i
vină căldură de la vitele casei; ori locuieşte câteodată între ziduri,
* Făcând o dare de seamă despre Coordonate etnografice: civilizatia si cultura
d. ~aston Rich?rd a găsit că autorul are "deplină dreptate faţă de· O. ·Spengle,.:
(plemement ratson contre Spengler) (Revue internationale de sociologie 1936
Paris, p. 5665). • •
"'

282 S. MEHEDINŢI
pe care nu le-a văruit nimeni de când lucrătorul a pus piatră peste
piatră ...
Limba germană, tot aşa, a întârziat. Cuvântul Kultur exprimă
şi die materielle Kultur şi cele mai înalte produse ale sufletului. -
Faust şi cereale ori alte mărfuri arătate prin acelaşi cuvânt...
A defini însă precis o noţiune, apoi a o exprima exact este un
lucru de o enormă însemnătate pentru înlesnirea cugetării, pentru
răspândirea ideilor şi prin urmare pentru progresul sufletesc al
unui popor. E bine, aşadar, că împrejurările ne-au silit din vreme
să precizăm în limba noastră înţelesul celor două neologisme (civi-
lizaţie şi cultură), pe care le întâmpinăm la fiecare pas în descrie-
rile etnografice. De asemenea, credem că e folositor pentru orien-
tarea noastră, a tuturor, să cercăm azi a trage cât mai exact, linia
despărţitoare între Academie, ca organ al culturii naţionale, şi
ceea ce se numeste în Universitate si afară din Universitate un
Institut de cercetări sau Institut ca a~ociaţie onorifică pentru con-
sacrarea oamenilor de ştiinţă.
II
Să precizăm aşadar ce însemnează Academia unei naţiuni.
În dicţionarele franceze, am găsit această lămurire:.
',Academie, societi? de gens de lettres, de savants ou d'artistes6
•
N-ar fi rău ca definitia aceasta să fie cunoscută la noi de mai
multă lume. Poate că n~am fi ajuns la abuzul de care suferă acum
acest cuvânt: Academie de negoţ, Academie de export (avem una la
Galaţi, dar, potrivit cu însemnătatea porturilor, s-ar putea să se
mai înfiinţeze una la Brăila sau mai degrabă la Constanţa, unde
exportul cerealelor nu încetează nici în lunile 'de iarnă; ori la
'fumu-Severin, pentru mărfurile trimise în susul Dunării). Apoi,
avem Academie de croitorie (şi încă "superioară", ceea ce lasă a se
înţelege că sunt - ori pot fi - şi Academii de croitorie "infe-
rioară"); Academie de dans, de călărie... şi Dumnezeu ştie ce alte
academii se vor mai putea înfiinţa.liindcă mania aceasta bântuie
nu numai pe la noi, ci şi pe' aiurea. In acelaşi dicţionar, la cuvântul
Academie, am mai găsit:
• Ecole de peinture, d'escrime, d'equitation1
•
Ba aud că ar fi pe undeva şi "Academie de înfrumuseţare", ceea
ce,de altfel, nu-i prea departe de al treilea înţeles al cuvântului:
Figure dessinee d'apres un modele nuB.
oCum vedeţi, există o mare libertate în ce priveşte întrebuinţa
rea titlului de ,,Academie", iar abuzul a ajuns în unele ţări să inte-
reseze chiar instanţele judiciare, - o dovadă că trebuie să fie ceva
nesănătos la mijloc*.
Ce-o fi atunci Academia în sensul cel mai propriu al cuvântu-
lui? Dacă putem da un răspuns lămurit la această întrebare, vom
înţelege mai lesne şi raportul dintre Academie şi Institut.
*
Cuvântul ,,Academie" ne duce cu gândul întâi şi întâi la aşeză
mântul filosofic al lui Plato. Dascălul său, Socrate, un fel de "Îna-
inte mergător" al lui Iisus, trăise muncind cu palmele, ca orice
meseriaş; i s-ar fi părut o înjosire să primească leafă pentru lecţi
ile sale de filosofie9. El credea că va mântui Atena prin dialecti-
_să10, discutând mereu cu cine se întâmpla să-I întrebe şi cele mai
de multe ori întrebând el pe alţii când îi vedea că rătăcesc cu
vorba ori cu fapta. Zilnic predica celor dimprejur ,judecata dreap-
tă", căutând să deschidă ochii concetăţenilor săi asupra erorii şi
mai ales asupra minciunii şi a mincinoşilor, - fiind încredinţat
bunul educator că ştiinţa înseamnă dobândirea virtuţii.
Plato ajunsese a privi lucrurile mai sistematic. După încer-
cările făcute în Siracuza, unde fusese chemat ca un fel de organi-
zator social şi politic, scăpând ca prin urechile acului de pieire
(ajunsese rob!), întors în patrie şi redat filosofiei, marele cugetător
* Înfiinţându-se la noi o ,,Academie de Ştiinţe", cu multe secţiuni, cu şedinţe
în aceleaşi ore cu ale Academiei Române, pentru a evita confuzia în ce priveşte
corespondenţa, precum şi schimbul de publicaţii cu academiile din alte ţări, Aca-
demia Română a supus cazul tribunalelor ţării. Câtva timp, noua organizare a
fost silită să renunţe la titlul de Academie, numindu-se .Societate de Ştiinţe".
Dar, după 1941 confuzia a început iarăşi.
Se înţelege de la sine că nu poate fi în cugetul nimănui ideea de a nu preţui
munca ştiinţifică serioasă, ori de unde ar porni. Cine cunoaşte cât de sumar preo-
cupările etnografilor, acela ştie cu ce adânc respect e preţuită în etnografie nu
numai munca oamenilor de ştiinţă, dar şi cea privitoare la aplicările ştiinţei în
viaţa de toate zilele a fiecărui popor. Ca o mică dovadă, putem aminti lucrarea
Altă creştere: şcoala muncii, întemeiată tocmai pe constatarea că unealta şi
munca cu uneltele a fost cel dintâi pas spre "omenie" şi în genere spre cultură.
CI
(

)
284 S. MEHEDINŢI
îmbrătisă sistematic problema statului, considerat ca cea mai
înaltă ·f~rmă de viaţă socială. Ademenit pe de o parte de cele ~ăzu
te în Grecia Mare, unde societăţile pitagoreice erau în m_are cmste,
iar cărturarii erau îmbiati să pună la cale trebile pubhce*; pe de
altă parte dezgustat de 'cele ce se petreceau în patria sa, unde
Atena, Sp~rta, Corintul, Teba şi alte stătuleţe trăiau în necurm~te
intrigi şi ciocniri, filosoful plănui să scrie un fel de înd:ept~r soc~a~
şi politic: să nu mai fie cu putinţă nici despotism~} t~rar:r~or~ mc~
şarlatania demagogilor, nici ostracizarea. cel?r mentoşr, mc1 raz?Ol
peloponesiac... şi alte izvoare de anarhie şr nedreptate. De aer a
ieşit Republica sa. . V • ~. ~
Republica sa poate fi cons1derata ca cea dmt~1 mcercare. de ~a
racter etnopedagogic. Pentru cârmuirea oricărm stat (fie şr ?sm-
gură 1t6t,.,~ll), ucenicul lui Socrate îşi dăduse seam~ .c~ ~ nevOie nu-
maidecât de cârmuirea prin oameni anume pregatrţr m arta de a
guverna. De aceea, a şi deschis aproape de Atena, lângă un sanc-
tuar, un fel de şcoală superioară de ştiinţe politic~. S~ pre~a acol.o
aritmetica, geometria (cu stereometria),, a~trox:omra şr muzrca, adr-
că teoria armoniei. După numele grădmn lm Akademos, ace~stă
institutie de înaltă cultură, destinată nu copiilor, ci tinerilor ŞI oa-
menilo~ maturi, s-a numit Academie. Aci a fost şi sâmburele
celei dintâi Universităti.
7 .,Discipolul său, Aristotel, făcu un pas mai departe. Adu-z:ân~ co-
kcţiile pentru studiul ştiinţelor naturale (e;a fiu de me~w. ŞI ~
cuse multe excursii), cumpărând manuscnse pentru b1bh~tec?,
strângând hărţi cu periple şi periegeze, apoi ţinân~ prel.egen ~tat
publice cât şi esoterice, adică un fel de cur~~r= spo~r~le şr "se~mna
rii" cum am zice azi Stagiritul a fost o fencrta anticipare a timpu-
rilor moderne, în c~ priveşte grija de progresul ştii~ţei.. Plato. şi
Aristotel pot fi consideraţi ca cei dintâi rectori de Umversrta~e, Iar
asezămintele lor au fost modelele din care s-au dezvoltat cu timpul
a~ademiile, universităţile şi toate instituţiile menite a înlesni pro-
gresul ştiinţei. · ·. · . · . ..
Dar sămânţa a încolţit pe încetul. Abia în evul medlU, ar~b1~ de
o. parte şi neamurile creştine. de. altă p~r~ au î~c~put a dtbu~ cu
mare greutate calea deschisă de filosofii dm an_trchitate, pe J?asu-
ră ce în Bizanţ, în Italia, apoi şi în celelalte ţăn ale Apusulm, stu-
* hchytas, savant matematic (unul dintr~ întemeietorii mecanicei.şi ac~sti
cei) fusese ales de şapte ori strateg în Tarent, cu toate că legea nu per~1tea sa fie.
chemat in fruntea statului decât o singură dată. Pilda aceasta de omeme, prec~
şi legătura personală cu matematic~ devenit om de stat îl încântase pe Plato, lfi
timpul călătoriei sale în sudul Italie1. ·
diile clasice ajunseseră tot mai mult a fi cinstite. Îpsă sporul a fost
la început tare mic. Până în secolul la XVIII-Iea,".omul de ştiinţă
era subordonat teologiei. Naturalistul Buffon a fost silit să facă
mea culpa în faţa Sorbonei, fiindcă îndrăznise să calculeze etatea
pământului, pe temeiul unor experienţe cu globuri metalice lăsate
să se răcească pe încetul - închipuind adică acele globuri răcirea
piantei noastre. Biblia şi prin urmare cronologia mozaică cu cele
vreo 5 000 de ani era încă tabu în mijlocul secolului raţionalist al
enciclopediştilor. ·
Totuşi, exista o instituţie, unde libertatea de cugetare - măcar
în unele ramuri de cercetări - fusese destul de bine asigurată
încă din secolul al XVII-lea. E vorba de Academia din Paris. Am
putea spune că regilor Franţei li se cuvine cinstea de a fi bănuit
cei dintâi rolul unei Academii în viaţa naţiunilor. Carol al IX-lea
(cel cu ponosul persecuţiilor faţă de hughenoţi) aduna în fiecare ·
duminică, la Hotel de BaiJ, o seamă de cărturari, mai ales poeţi şi
câţiva muzicanţi. Alături de concerte, se mai ocupau de prozodic şi
de ortografie (droicte escripture). Suveranul luase titlul de Protec- ~~~
teur et Premier Auditeur, iar membrilor Academiei le făcea onoa-
rea să-i lase a şedea pe scaun, cu pălăria pe cap în faţa lui. Sub
urmaşul său Henric al III-lea, şedinţele se ţineau chiar la palat
(în Luvru). De două ori pe săptămână, membrii acestei ,,Academie
du palais" trebuiau să ţină conferinţe de filosofie şi de retorică
asupra unor teme date, iar la urmă se adăugau şi discuţii contra-
dictorii, spre a-şi arăta fiecare meşteşugul de a vorbi*.
Sainte-Beuve credea că dacă timpurile acelea ar fi fost mai
liniştite, cei din urmă regi din casa de Valois ar fi apucat înaintea
lui Ludovic al XN-lea în ce priveşte mişcarea culturalii.. Ipoteza
însă e cu totul de prisos. Nu academîile determină epocile literare,
ci operele scriitorilor, iar acestea atârnă întâi de toate de geniul
lor. Adevărul e că acele academii cu concert şi cu întreceri retorice
erau mai mult pentru distracţia regelui. La şedinţe luau parte şi
doamnele de la curte, precum şi alţi invitaţi, ca la orice petrecere.
Cel care a înţeles cu adevărat menirea unei Academii în viaţa
· unui popor a fost Richelieu. Lăsând la o parte muzica şi declaraţi
ile, el organiză o instituţie cu numele semnificativ: Academie
Fran<;aise, "la portion la plus noble et la plus durable de sa
glorie"12, cum va zice Montesquieu.· · ·
Care fusese scopul cardinaluluî?
* TH. GRAUR, L'Acadimie du palais et un discours inedit de Desportes.
(Mela~ges d'histoire litteraire et de litterature comparee, Buc., 1940, p. 179 ş.u.}.

286 S. MEHEDINŢI
Să creeze un sanctuar pentru cugetare, întemeiat pe deplina
libertate de gândire şi pe egalitate în faţa m~rituh.~~· fă~ă nici o" de-
osebire de naştere, rang, avere sau alte consideraţn .soc1ale. ~acar
că era nobil si cleric (episcop la etatea de 19 am!), gentdomul
Armand du Pl~ssisl3 fiind crescut într-o şcoală aleasă- o ,,Acade-
, d R '«14 V "tmie" condusă de Pluvimel, "Grand Ecuyer u OI -, capa ase o
creştere nu atât cărturărească, ci mai mult în genul r:o?ililor :n-
glezi de azi, care consideră sportul ca o parte a educaţiei lor .chiar
la Universitate. Aşadar, grand seigneur pe de o parte, catohc de-
prins cu anume disciplină spirituală pe de altă parte, Richelieu,
prim-ministru la etatea de 30 de ani, în chip foarte firesc co~~ep_::
planul de a da ţării sale ordine şi unitate. Interesele statulUI mta1
si mai întâi de toate. De aceea, îl vedem că în politica externă face
~lianţe cu protestanţii în contra Austriei catolic~, ~ar înă':ntru. u~~
măreste cu cea mai mare asprime pe protestanţi ŞI pe toţi semorn
(prot~stanţi ori catolici) care îndrăzne~u să f~că ~lianţe cu străir:ii,
fără să ţină seama că Franţa este ŞI tr:bUie ~a fi~ :pent~u or:c_e
francez o unitate mai presus de orice cons1deraţ1e rebg.oasa, pohti-
că sau socială. Richelieu nu numai că a înlăturat teologia din poli-
tică, dar a şi arătat politicii adevăratul ei ţel: organizarec;: tuturo.r
puterilor naţiunii pentru a realiza statul deplin autonom I.n ce pn-
veste urmărirea idealului cultural şi matenal al neamulUI pe care
îl ~eprezintă; Putem spune că, după cum Descartes a fost cuţ;et~~
torul care a inaugurat filosofia modernă, Richelieu este cel dmta1
"om de stat" în sensul superior al cuvântului. El îşi dădus~ seam~
că după cum pământul unei ţări e ceva unic, care nu se ~ai r~~e!a
nicăieri pe faţa planetei, tot aşa un popo~ este.ofo~rn_ayte ~mea 1r:
ce priveste adaptarea sa la mediul telunc, ad1ca cwzhzaţw sa, ŞI
reprezintă în sânul omenirii iarăşi o măsură unică prin felul cum
înţelege Universul, prin concepţia sa etică şi estetică despre lume,
adică prin ceea ce numim cu un singur cuvânt cultură.
De aceea cardinalul lăsând la o parte în politică vechea idee a
"Sfântului Imperiu R~man", cu care îşi băt~~u capul împ~raţii
Austriei; lăsând de asemenea la o parte catohctsmul papal Şl pnn
urmare ~niversal, cu latineasca lui ca limbă internaţională, ca om
de stat; măcar că purta rasa, el nu vedea înaintea ochilor decât ':n
lucru: Regatul Franţei, cu o biserică apărată faţă de papă pnn
concordat" si cu o limbă franceză ca mijloc de înţelegere pentru
~loata întreiului popor compus din atâtea provincii cu tradiţii şi
graiuri deosebite: breton, basc, provensal etc.
Iată de ce, Academia Franceză a fost concepută din capull9cu-
lui cu un scop precis: să se ocupe de limba poporului francez. Ina-
inte de a se dezmetici profesorii de la Sorbona, cardinalul şi-a dat
seama că mortii nu se mai întorc de la groapă. Latineasca şi gre-
ceasca nu mai puteau învia şi nu mai erau în stare a sluji ca
organ de comunicare pentru nevoile vieţii moderne. Gândul acesta
trecuse şi prin mintea altora. Montaigne, care păţise ce păţise cu
învătarea limbii latine încă din pruncie15 si mai ales neastâm-
păr.atul Rabelais, amândoi iubitori de călăt~rii în ţări străine şi
preocupaţi de educaţia tineretului, îşi dăduseră seama ce rău e să
porneşti la drum cu roată veche la căruţă şi ce minunat lucru ar fi
fost o limbă vie, care să înlesnească relaţiile dintre popoare, mai
mult decât puteau s-o facă elina şi latina.
Însă abia Richelieu, ca om politic, păşeşte la dezlegarea proble-
mei dând cărturarilor de la ,,Academie Fran9aise" grija să facă
din limba frantuzească un mijloc de înţelegere cât mai precisă, -
mai ales când ~ra vorba de corespondenţă diplomatică, de legifera-
re şi de tratate, unde se cere o exprimare cât mai lămurită şi mai
exactă.
În sirul acesta de idei, sarcina cea dintâi era fixarea unei
scrieri 'regulate, adică a ortografiei. Cine zice însă ortografie, acela
presupune anume reguli, adică stabilirea gramaticei acelei lim.bi.
Si fiindcă pronuntarea cuvintelor se schimbă cu timpul ba chtar
Şi înţelesul lor,__: era numaidecât nevoi~ de u~ Ma:e Dicţio11;?'r ~~
graiului francez, pentru ca întreaga naţmne ŞI mai ales scrntoru
să-1 poată avea la îndemână.
Mai mult: unele cuvinte mor. Dicţionarul le culege şi le păstrea
ză pentru ştiinţa filologilor. Dar se şi nasc unele cuvinte, ori sunt
împrumutate de la vecini, din cauza nevoilor vieţii, -- mai ales în
partea meseriilor, unde se născocesc unelte noi sau lucrări noi.
Cine să hotărască primirea cuvintelor celor noi? Alegerea nu
poate fi lăsată în voia întâmplării, mai ales că unele sunt schimo-
noseli ale unor cuvinte străine sau sunt pocite îhadins şi capătă
întelesuri tăinuite (cum se întâmplă între hoţi, între beţivani, car-
tofori si alte gunoaie sociale). Cine să judece valoarea cuvintelor
în priv'inţa înţelesului, sau din punct de vedere estetic şi etic, adi-
că al bunei cuviinte? .
Asadar vrând-;,.evrând, Academia devenea arbitrul cuvintelor
si de~i măsura supremă în ce priveşte cultura exprimată prin lim-
ba respectivă. Şi cum se întâmplă adeseori în lucrurile omeneşti,
nici Richelieu n-a bănuit la început ce mare dezvoltare va dobândi
cu timpul instituţia pe care o crease. În curând s-a văzut că suve-
ranitatea asupra cuvintelor n-o au cărturarii şi nici măcar filologii
de meserie ci scriitorii cei mari. Claritatea sau neclaritatea înţe-
·. ~ "'-
(
(

)
288 S. MEHEDINŢI
lesului unei vorbe, frumuseţea ori urâţenia ei, cuviinţa sau necuvi~
inţa întrebuinţării, artiştii graiului o hotărăsc. Ei sunt "piatra de
încercare" a celor ce se ocupă cu redactarea Dicţionarului. Prin ur~
mare, în chip firesc, Academia a trebuit să devină locul unde se
adună scriitorii cei mai de seamă ai unui neam.
Şi fiindcă limba creşte şi se perfecţionează nu numai în partea
ei literară, ci şi în legătură cu cugetarea oamenilor de ştiinţă, era
firesc ca şi aceştia să intre la socoteală. Astfel, Academia lui Riche-
lieu, în loc de a mai fi o şcoală, ca în timpul lui Plato, sau ocazie de
petrecere cu muzică şi versuri, ca sub regii din Casa de Valois,
deveni încetul pe încetul un fel de simbol al vieţii poporului fran-
cez în tot ce are el mai tipic în latura culturii. După cum vechile
"acropole" erau sâmburele unor noÂt<;, unde stau zeii tutelari ai ce~
tăţilor respective şi unde cetăţenii se retrăgeau pentru ultima apă~
rare în timpuri de primejdie, tot aşa academiile moderne au deve-
nit un fel de acropole culturală a fiecărui neam. De bună seamă, la
asta se gândise Montesquieu când afirma că Academia Franceză
este "partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei lui Richelieu".
După ce a făcut unitatea politică a statului francez prin întărirea-
monarhiei, cardinalul i-a adăugat şi unitatea sufletească prin Aca-
demie. Ceea ce însemnase Discours de la Methode şi Regulae ad
directionem ingenii ale lui Descartes pentru spiritele filosofice,
, acelaşi lucru a fost crearea Academiei pentru orientarea spiritului
,francez în cultura naţională şi chiar în cea politică. Avem dovezi
pipăite: toate neamurile europene, pe măsură ce s-au întărit politi-
ceşte, au căutat de atunci încoace să-şi creeze şi o Academie, ca
simbol al naţiunii întregi; ba unele au anticipat unitatea politică
prin unitatea culturală, reprezentată de Academia respectivă (cum
s.:a întâmplat cu noi, românii16). Atâta e de adevărat că Academia
reprezintă azi "acropolea" unei naţiuni, încât chiar în timpuri de
catastrofe politice, când hotarele sunt fărâmate, iar neamul pare
strivit de duşmani, Academia rămâne mai presus de toate vân-
turile şi de toate valurile. (Când războiul mondial adusese cu sine
invazia asupra României, apoi un tratat sălbatic care strivea sta-
tul, rupându-i tot hotarul de la apus şi o mare parte din cel de la
răsărit şi miazăzi, singura instituţie care şi-a continuat fiinţa şi
lucrările sale chiar în timpul ocupaţiei duşmanilor a fost Acade-
mia.)
·.Din cele spuse până aici, rezultă că Academia unei naţiuni
cuprinde şi trebuie să cuprindă în fiecare epocă valorile cele mai
reprezentative ale neamului respectiv. În aceasta se cuprinde
esenţa creaţiunii lui Richelieu,
289
*
' . Cut?~ ră~âneau atunci celelalte instituţii culturale ale Franţei
ŞI, mai mtai de toate, Sorbona?
• Vechea univ~r.sitate medievală îşi continuase viata ei mer ând
pe ~gaşul tradiţiOnal. Scopul ei cel mai de seamă e;a să for!eze·
~a~~tra~i, clerici, avocaţi şi medici - toti legaţi încă de studiul
hmbn la_tme sau măcar de o teză scrisă î~ latineste. Stiinta însă
sp~rea ŞI _e~, ?ând lă~tari tot mai mulţi prin mun~a u~or c~rcetă
tor~, erudiţi ~-1 sav_~nţ1 care n-aveau altă preocupare decât aflarea
legilor naturu (unu ca Daubentonl7 Adansonl8 H .. 19 ~
adevv ţ' . . . .. ' , auy ... au 10st
h;ra I ~~cem_c1 ai ştunţei). Sorbona însă· rămăsese "închisă
anc I ozată ŞI pe JUmătate moartă"*, când fu surprinsă de marei~
cutremur al revoluţiei franceze. Revolutionarii plăn · ~ ~ "
toarne to t · t't ţ"'l · uira sa ras-
. ~ ave ~n~ l u 11 e care aduceau aminte vechile diferente so-
Ciale. Pana ŞI titlul de medecin şi chirur ien se ăre ,
P~ncipiul~i de egalitate"**. Atunci se abftuasup~a F::nt~~~t:~:~
~a;.ata f~ne de ?rganizare a tuturor institutiilor culturaÎe Revo~
u,w_narn au c~roit al_ături de Academie şi de Sorbona Jnstit~tul cu
men:rea de a ml~~m p~ogresul ştiinţei şi al democratiei, ca re~cti
un~ m contra spi~I~ul_m t~logic şi monarhie. Abia N~poleon md -
~em~orul revolu~Iei, Izbuti să potolească pornirea organi;ăril:r
msp:r~te ~~ p~smn_ile politice. Având nevoie de chirurgi, de far-
maci~ti mi:I~n, de mg:meri şi alţi specialişti pentru armata de us-
cat_ şi m~nna, el p~ne temelia şcoalelor speciale din care au iesit
rohtehmcel~ de ~ZI~ u~ fel de universităţi yrofesionale. Tot Napo-
eon făc';0randmal~ ŞI în altă _!lirecţie. Insărcină pe chimistul
F,o'-:rcroy ~ă ?rvg~mzeze Institutul ca o asociaţie de savanţi, gru-
paţi pe spectahtaţi, pentru a reprezenta toate ramu ·1 A t
ale cercetv .. t" t'fi (U n e Insemna e
b . . ~ni ş 11
~.I-Ice. n moment, gândul fusese să dea mem-
~lo!-' l?st:_tut~m ŞI însărcinarea de a priveghea învă ământul
adica raspandtrea cunostintelor în toată tara c It ţ · t '
menii ca e fv t" . , ' . u a e cuvm e, oa-
- .. r ~ceau ş unţa, tot aceia să aibă şi răspunderea propa~
g~m cunoştmţelor în gloata naţiunii. Dar, pe urmă Institutul a
r~mas cu ca~acterpur teoretic, lăsând aplicarea ştiintei la instruc-
ţi~ POJ?Orulm pe seama altor_organe.) Astfel ştiinţele' au putut că
p_ata ŞI ele ~n fel de autonomw, lăsând Ia o parte atât Sorbona · At
ŞI Academia Franceză,. cu m,enirea·sa speci'alav.. · ' cadepreocuparea
•=~AgL DUPUY, Le centenaire de l'EcoleNormale Paris 1895 p 77
· UVIER, Eloges histork]ues, Paris, 1874, p.1lH. ' ' · . ·

290 S. MEHEDINŢI
limba, literatura şi în genere de cultura franceză în cel mai larg
înţeles al cuvântului.
Se înţelege că nici Universitatea nu putea întârzia prea mult.
Şi în Franţa, şi în alte ţări, ea rămăsese lângă vechiul ei scop: adi-
că o instituţie cu caracter profesional, din care să iasă magistraţi,
clerici, avocaţi şi medici. Dar încetul pe încetul, s-a văzut 5ă nici
una din aceste meniri nu putea fi împlinită cum se cade. Invăţă
mântul universitar putea să pregătească jurişti, teologi, filologi,
istorici, naturalişti, matematici, fizicieni etc., etc. în "seminarii" şi
"institute" de cercetări; dar până la aplicarea acestor cunoştinţe
speciale în vederea profesoratului, a bisericii, magistraturii, baro-
ului, medicinii sociale etc., mai era nevoie de o practică deosebită,
care nu-şi poate găsi locul cel mai potrivit în sfera prelegerilor uni- .
versitare. Aşa că, încetul pe încetul, universităţile au rămas sau
tind să rămână focare de ştiinţă pentru ştiinţă şi sunt pe cale de a
părăsi cu totul vechiul lor caracter de şcoale profesionale, lăsând
această sarcină pe seama unor seminarii normale superioare, cu
alte programe, alţi auditori, altfel de profesori, adică un fel de
nouă politehnică de caracter social*.
În acest chip, dezvoltarea firească a lucrurilor a adus cu sine
~~--~~ următoarea împărţire a muncii ştiinţifice în timpurile noastre:
, · Cercetătorii tineri intră în pepiniera ce se cheamă Universitate,
u:nde încep ucenicia. Cei care s-au dovedit capabili să lucreze pe
iărâmul ştiinţei, au la îndemână în anii lor maturi "institutele de
cercetări", ca un fel de a doua pepinieră, unde pot lucra cât de
intens şi în deplină libertate. În sfârşit, cei care au dat la iveală
lucrări însemnate pot fi aleşi membri ai Institutului central al ţării
lor, unde se află adunaţi la un loc cărturari din toate ramurile
ştiinţei, ca un fel de consacrarea meritulu:i, iar pe de altă parte ca
un suprem control al rezultatelor dobândite în toate direcţiile de
cercetare. "Institutul" aşadar este un fel de universitate a bătrâni
lor care, în loc de lecţii zilnice, aduc ştiinţei ca prinos operele lor şi
· din timp în timp comunicări mai mărunte, al căror auditor e ţara
întreagă şi chiar lumea întreagă, deoarece ştiinţa nu cunoaşte
lţ9~are politice ori naţionale. .
In rezumat; Institutul unei ţări (al Franţei, de pildă, care a dat
modelul acesta de organizare) este exponentul cel mai înalt al
ştiinţ~i din ţara şi epoca de care e vorba. Cum am spus: la început
fusese vorba să aibă şi însărcinarea de a priveghia răspândirea cu-
*S. MEHEDINŢI, Trilogii, Buc., 1940, p. 31 ş.u:
-,
CIVILIZAŢIE ŞI CUL'I'URĂ 291
noştinţelor în gloata naţiunii, dar pe urmă a rămas un aşezământ
pur ştiinţific, de caracter universal şi deci internaţional*.
*
• Cu totul altceva este o Academie. Ea este purtătoarea de grijă
numai a tezaurului culturii naţionale.
Sarcina ei cea dintâi este îngrijirea limbii, fiindcă limba este
oglinda cea mai credincioasă a sufletului unei naţiuni; ea înregis- (
trează veac după veac cugetul şi simţirea neamului care, muncind
(mult ori puţin), cugetând (bine ori rău), simţind bucurii si întris-
tări, mergând pe căi drepte ori nedrepte, lasă în graiul său urma
tuturor particularităţilor etnice şi chiar ale vicisitudinilor sale is-
torice.
Dar nu numai de limbă şi de literatura naţională trebuie să se
ocupe Academia, ci şi de purtătorul graiului, adică de om. Antro-
pologia descriptivă a poporului de care e vorba se impune de la
sine ca sarcină a oamenilor de ştiinţă adunaţi în acest for suprem
de cultură. Pentru ce oare, îndată după studiul limbii, vine la
rând cercetarea antropologică ~neamului respectiv? Pentru a în-
lesni însăşi ştiinţa despre grai. In adevăr, nu toate ramurile speci- .
· ei colective homo sapiens au aceeaşi capacitate de a exprima prin
sunete articulate stările sufleteşti. Mai întâi, sunt unele populatii
cărora le lipsesc cu totul din limbă anume sunete. Altora le lipse~c
chiar părţi de cuvânt. Limba anneană nu are verbe. Ce fel de grai
o fi acela, în care nu există cuvinte pentru a exprima actiunea! La
bakairi s~nt n~m~i două numerale: unu şi doi. Trei se ~ice 2 şi 1;
patru: 2 ŞI 2; cmci: 2, 2, 1; şase 2, 2, 2. Şi atât. Numărătoarea s-a
isprăvit. Prin urmare, după cum capacitatea de elaborare cerebra- (
lă a impresiilor căpătate din mediul înconjurător nu este aceeasi -
d.e la in.divid la individ şi ~-a progresat deopotrivă în toate grupă-
nle etmce, tot astfel capacitatea de exprimare prin sunete articu-
late nu este egală. Grafologia, cum se ştie, este de un real sprijin
pentru caracterologi. De bună seamă, la fel va fi şi cu fonologia,
când cantitatea, calitatea şi ritmul graiului vor fi înregistrate si
analizate cât mai exact la fiecare popor. E posibil ca şi timbr~l
vocii să fie utilizat în acest scop. Proverbul spune că "toată pasă,-
rea pe limba ei piere". Adevărul acesta e valabil atât pentru indi-
vid, cât şi pentru popor; fiecare "pe limba şi prin limba sa trăieş-
te". După cum unealta a fost de la începutul omenirii şi este şi azi
* G. CUVIER, op. cit., p. 193. .~

J
292 S. MEHEDINTI
mijlocul de exprimare a născocirilor în tehnica ma_terială, tot ~stfel
limba (cu însusirile sale favorabile ori defavorabile) a fost ŞI este
unealta prin c~re se manifestă întreaga viaţă sufletească a fiecă
rui neam.
Asadar limba are si ea o vădită latură antropologică şi e firesc
lucr~ ca ~naliza sun~telor (Schallanalysis) să ajute stabilirea de
legături între anatomia aparatului vocal-auditiv ~i a~ustica fiecă
rui grai. După cum urma lăsată de deget pe ceara on pe cerneala
iscăliturii este un mijloc de identificare, fonogramele vor putea fi
nu numai un mijloc de determinare a particularităţilor unui indi-
vid, dar şi ale unui neam. (Cine nu deosebeşte după ureche un
tenor italian, de unul german, francez ori englez...! Parcă ar avea
un adaos deosebit undeva, în fundul gâtului.) S-ar putea ca anume
diagrame acustice să ne ajute a stabili deosebiri foarte caracteris-
tice între fonetica neamurilor. (Gândiţi-vă un moment la diagrama
vorbirii maghiare şi a celei româneşti, una sacadată, ca o cascadă,
alta potolită în felul curgerii unui izvor.) O astfel de analiză ar
putea veni chiar în sprijinul cercetării stratificărilor de populaţie,
deoarece când împrumutăm vocabularul străinilor, păstrăm încă
vocea, urechea şi ceva din pronunţia limbii poporului din care
.ne.:am născut.
· În orice caz alături de fundamentul anatomo-fiziologic al graiu-
I'ui, sunt încă ~ sumă de caractere somatice pe care antropologulle
cercetează si trebuie să le cerceteze, dacă vrea să-şi dea seama de
ceea ce est~ caracteristic în fiinţa unui popor. Serologia, cum se
stie, a deschis şi ea interesante perspective pentru cunoaşterea
~omplexului omenesc, pe care, în timpurile din urmă, unii îl nu-
mesc ethnie. • · · '
Poate Academia unui neam· să fie nepăsătoare faţă de astfel de
probleme? · · · · ·· · ·~ . · ·
-:·Alături de studiul antropologie al rasei, se mai adaugă în pro-
gramul preocupărilor academice şi etnografia descriptivă. Aici, nici
nu mai e nevoie să stăruim. Cele spuse altădată în Coordonate et-
nografice şi în Caracterizarea unui popor prin munca ~i uneltele
sale. credem că sunt de ajuns. Cine ştie cum se reflectă v1aţa fiecă-
.rui neam în civilizaţia sa, adică: în locuinţă, port, nutriment, mij-
loace de circulaţie şi în particularităţile muncii de toate zilele, ace~
Ia stie .că "Muzeul etnografic" al unui popor este rezumatul cel mai
co~pl~t al civilizaţiei lui; iar pentru cultură, potrivit cu definiţia
dată la început, acelaşi rol îl joacă ;,Muzeul de artă" şi alte mani-
festări ale culturii. O dovadă concretă este "Muzeul Limbii Româ-
ne", ale cărui fericite rezultate începem a: le simţi nu numai înpro-
gresul Dicţionarului, dar şi pentru dezlegarea unor mari proble-
,me, cum este cea privitoare la continuitatea elementului român în
Dacia
21
• Prin urmare, se înţelege de la sine cât de însemnată e
strângerea şi studierea folclorului sub toate manifestările lui.
Dacă e vreo sarcină mai grabnică de împlinit pentru Academia
•unei naţiuni, aceasta e, când cugetăm ce repezi schimbări s-au ivit
în viaţa tuturor neamurilor, de când s-a înteţit grozava revolutie
adusă de "marea industrie". '
~ai dep.~rte,_ nu ~ nevoie să mai dovedim însemnătatea capi-
tala a studulor tstonce, culegerea şi îngrijirea tuturor documente-
lorA despre trecutul neamului, până în timpurile preistorice.
In sfârşit, antropogeografia, urmărind legăturile dintre neam
şi me~iul său fi~ic .<acţiu~ea ţării asupra omului şi reacţiunea
omulm asupra pamantulm) se adaugă şi ea ca o nouă temelie a
cercetării asupra poporului. Iar antropogeografia presupune Ia
rândul ei cunoaşterea prealabilă a solului, a subsolului, a climei a
hidrografiei, vegetaţiei şi a tuturor formaţiilor biogeografice, ~u
un cuvânt a geografiei ţinutului respectiv.
Cine să ţină în mână toate firele acestei complexe probleme
dacă nu Academia, ca manifestarea cea mai întreagă a fiinţei unui
neam? De soarta unei naţiuni nu poate îngriji oricine, iar în
numele ei nu poate vorbi orice ins, pe temeiul că e cărturar de
seamă. Am putea aminti exemple de mari erori... pentru că în
n_u~e~e n~ţiunii au vorbit oameni care, prin făptura lor antropolo-
gica ŞI pnn caracterele lor sufletesti, n-aveau calitatea de a vorbi
şi hotărî în numele poporului român. Şi totuşi au vorbit si au ho-
tărât, spre paguba lor, dar mai ales spre paguba noastră ~ tuturor
şi cine ştie dacă nu pentru totdeauna. De aceea socotim că mult
mai bine au făcut aceia care, măcar că erau nă~cuţi cu nume ro-
mâne_:;c, simţindu-se totuşi prin moştenirea lor fiziologică şi sufle-
teasca de alt neam, au renunţat la pretentia de a trece drept ro-
mâni. '
Aşa s-a întâmplat - ca să dăm o pildă mai cunoscută __:_ cu ne-
poata fostului Domn Bibescu, contesa de Noailles. Cu o lăudabilă
sinceritate, ea a mărturisit că nu se simte legată de cultura româ-
nească. Mai întâi, nu ştia limba şi prin urmare nu putea să aibă o
comunicare directă cu simţirea şi cugetarea poporului român. Era
pentru noi un fel de N-aude, Nu-vede... doar un "greu" al pămân
tulu~, adie~ o ftinţ~ P,e ca~e gravitatea o ţinea lipită de scoarţa pla-
netei, ca ŞI pe noi- atata avea comun cu românii. Născută şi
crescută. în Franţa; vorbind din pruncie limba franceză, contesa
simţea circulând în vinele sale sângele grecesc al mamei si al bu~. ' .,

294 S. MEHEDINŢI
nicei. Oglinda însăşi îi spunea că nu face parte din neamul olte-
nesc al tatălui, ci avea sânge foarte amestecat, - un sang nom-
breux, cum zicea ea însăşi, gândindu-se la Fanar. În sfârşit, nu
cunoştea nici ţara. Văzuse cerul României numai câteva zile, la
etatea de 9 ani. Şi i se mai întâmplase o nenorocire: dăduse cu
ochii de o ceată de danci cu pielea goală, ceea ce o făcuse să creadă
că românii sunt un neam sans pudeur. Cine ştie dacă nu vor fi fost
chiar niscaiva ţigănuşi prăsiţi pe moşiile Bibescului, pe care
nepoata de domn se temea să nu-i considere ca rubedenii din
punct de vedere etnografic. Apoi, s-a adăugat şi altă împrejurare
defavorabilă: i-a dat cineva să guste din mămăligă, un plat sans
finesse... Judecaţi singuri: cum ar fi putut biata înstrăinată să afle
cam ce-o fi limba românească şi că în această limbă scrisese un
oarecare Eminescu, unul dintre cei trei-patru poeţi-filosofi ai
omenirii!22 Vorba lui Goethe: sângele e un suc grozav de scump
(ein ganz besonderer Sa{t); este un dar din naştere, iar limba şi
folclorul naţional sunt de asemenea mari daruri ale naturii, răsu
net şi ele al sângelui, în sensul larg al cuvântului.
III
Iată, domnilor colegi, câte şi cât de mari sarcini are de purtat
· Academia unei naţiuni, spre deosebire de institutele ştiinţifice,
care îşi pot împărţi munca lor cu oricâte aşezăminte de caracter
internaţional. Toate ştiinţele sunt necesare şi toate sunt bineveni-
te în Academie. Dar dacă astăzi s-ar întâmpla să nu fie tocmai
înlesnită astronomia în România, am regreta fără îndoială, totuşi
ne-am mângâia cu speranţa că ceea ce ne lipseşte o clipă aici s-ar
putea face în Australia, în Canada, în Japonia sau aiurea. Pe
când studiul limbii şi al poporului nostru, cu toată civilizaţia şi
cultura lui, dacă nu se face aici şi acum, nu se mai poate face nică
ieri şi niciodată (cel puţin când e vorba de ceea ce rămâne neînre-
gistrat la timp). Iar sarcina aceasta enormă de a face mereu inven-
tarul material şi sufletesc al vieţii unui neam presupune numaide-
câf concentrarea tuturor ramurilor de cercetare mai sus-amintite
într-un singur organism cultural, Academia Naţiunii.
..; Uriaşă greutate, când te gândeşti numai la împlinirea Dicţiona
nilui, ca tezaur al sufletului etnic. Câtă cemere trebuie spre a
scoate gunoaiele şi boabele şiştave din grâul cel sănătos, adică a
deosebi cugetarea şi scrisul proştilor de al celor deştepţi; de a deo-
sebi simţirea bădăranului de a celor înzestraţi cu mare sensibilita-
te etică şi estetică...; într-un cuvânt: a despărţi ceea ce este trecă-
,'•"
tor şi piere împreună cu gloata (analfabetă ori alfabetă), de ceea
• ce rămân~ din viaţa celor aleşi ca inimă şi minte (fie analfabeţi,
fie alfabeţ1).
Doamne, ce greutate! Francezii au o vorbă impresionantă: ei zic
despre ceea ce trece dincolo de marginile puterii omenesti c'est la
• mer aboire23
. A cunoaşte însă limba unui neam în toată desfăsu
rarea ei seculară; a găsi reguli pentru scrierea ei cât mai exa~tă
(închipuiţi-vă ce s-ar alege din limba latină, dacă ar tipări fiecare
autorii latini după felul cum o pronunţă neamul său!); a găsi deci (
regulile pentru scrierea cât mai exactă a unei limbi, tinând seamă
de articulaţiile ei gramaticale şi de rânduiala ei sint~ctică; a dibui
apoi toate nuanţele de înţeles ale fiecărui cuvânt după împereche-
rea cu altele şi a stabili un canon al tuturor valorilor estetice si
etice în care s-a întrupat cugetul si simtirea unei natiuni î~-
tregi..., e totuna ca şi cum ai vrea să Înghiţ(o mare. '
Enormă sarcină atât scrierea, cât şi vorbirea oricărei limbi. De
aceea, drept vorbind, s-ar cuveni să intre în Academie numai cei
care stăpânesc deplin graiul neamului lor. Cine poceşte cuvintele,
acela să se ducă aiurea. Fie el primit cu onoruri cât de mari în
secţia Institutului, unde e vorba de filologie, dar pragul Academiei
nu-l poate călca fără să aducă o scădere a prestigiului tării... Nu
~~·~~~.chemi pe un mut-balamut să cânte la Operă, chiar dacă a~ fi cel mai
erudit muzicolog. Ştim toţi că unul din cele mai bune dictionare
ale limbii române a fost compus de un străin, care vorbea în'să slut
de tot româneşte. Statul i-a preţuit cu generozitate munca sa
ştiinţifică. S-ar fi putut însă ca străinul acela să fie primit şi în
Academia Română?24
Ba avem dreptul să mergem şi mai departe. Chiar românii din
naştere care vorbesc pocit sau dialectal dovedesc si dânsii că nu (
respectă destul regulile institutiei car~ i-a chem~t în ~ânul ei -
Dacă, de pildă, urechea unui ac~demician nu face deosebire într~
ia-l de pe mine şi ia-l după mine, adică nu poate să deosebească
în vor?i:e locul de timp, acela nesocoteşte în chip vădit regulile
ortoep1e1. Tot aşa, expresiile lătăreţe pă, în loc de pe, dă (parcă e
ver?) în locul lui ~e... şi alte schimonosiri caracteristice pentru
graml vulgar (pocit îndeosebi de explozitivitatea vocalelor la o
anum: P~J?u.laţie ex~tică d.in ţara noastră), nu este un omagiu
adus hmbn hterare ŞI regulilor Academiei. Asa ceva n-ar trebui să
se audă în nici o şcoală, de la cea din cătun până la Universitate si
în nici o biserică, unde preotul, rugându-se să fim scutiti de holeră
de ciumă, de războaie, secetă, cutremure şi alte nenorociri le însiră
ca şi cum ar cere: dă holeră, dă ciumă, dă războaie... 'şi alt~le.

_)
. ;
296 S. MEHEDINŢI
(Între piţigăiatul di, pi şi lăbărţatul d~,~Pă:·· A?ademia. şi l~mba
literară au ales pronunţia mai deschisa Şl ma1 armomoasa de,
pe... Şi bine a făcut. Dar dacă a ales, ~le~ .s~ fie:) . V
Academia este Academie - cea dmta~ mstLtUţLe unde se arata
deplin respect faţă de tot ce e scump ne~m:;lu~. Cel. puţinAaş~ e ~ân
duiala în Academia Franceză, unde mmanm nu-1 este mg~dmt a
păcătui contra prestigiului limbii franceze. Acolo, n~ r:u~al noble-
se oblige, dar şi nationalite oblige. Atât de mult <:bliga, mcât Aca:
demia se simte datoare să primească în sânul e1 tot ce este mal
tipic francez. Ea cheamă între "nemurito?" băr?aţi ca:e r:u s:ar
potrivi pentru nici una din secţiile I:r:stitu~ulm:. Dupa razboml
mondial a chemat pe Foch, Joffre, Petam25 Şl alţn, nu ~entru ~~
mărul şi însemnătatea operelor ştiinţifice ori .liter~re, Cl numai .m
calitate de figuri reprezentative ale sufletului etmc, pen~ru. ero_Is-
mul francez, politeţea franceză, spiritul francez şi toată distmcţ~u
nea manierelor franceze. Victor Hugo, Pasteur, Renan, Ba_rre~, ·
Foch... nu-s mărimi comparabile. Dar toţi au avut câte cev~ d:n t~
parul francezului, un "nu ştiu ce"... ~ude definit ~i totuşi ~1mţ1t_
de cei dimprejur şi preţuit ca o realitate de ordin supenor -
"naţional".
*
Să ne întoarcem acum la noi. . . ·
Cea dintâi grijă a instituţiei noastre, cu~ se ştie, a fost cul.ttva-
realimbii deoarece a simtit că graiul unm neam este creaţia sa
cea mai p~rsonală. Atâta ~umai că bunii noştri bătrâni, :n~hniţi
de nedreptăţile ce ne făceau vecinii, au crezut că vor. I~atur~
ponosul, alungând din limbă toate c~vinte}e pe :are le ~nm1se~ ŞI
le romanizasem de atâtea secole. Cmdata suparare, sa arunct de
râpă nişte metale pe care le-ai făurit, făcând :Iin e.le une!te de
muncă, ba din unele chiar monede cu o frumoasa efigie romaneas-
~ă.Î~cercarea lui Treboniu Laurian şi Massim a ieşit rău26• D~r ?u
tllologii următori am intrat pe drumul cel drept, iar acum Dzcţzo-
narul e pe cale de înceată împlinire.· ·
~· E drept că studiile antropologice cu privire la popon:I nostru n-au
căpătat din partea Academiei toată încurajarea ~e h se cu':enea.
Folclorul însă e binişor îngrijit, deşi culegerea lm n-a fosty nu e
nici 'azi destul de ştiinţifică. În schimb, isto_ria neamul~Aa ~ost
sprijinită prin bogata colecţie a m?ldo;rean~m ~urmu~a~; m tim-
pul_?J~ urmă, săpăturile arheologice ŞI pre1stonce au capatat oare-
{ţ,.·.·.·.•'
1
1
CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ
297
care avânt (regretabilă întârziere când atâtea castre aşteaptă să
, fi~ de~gropate, iar cetăţile lui Decebal, în mijlocul munţilor, pe
varfun de peste 1 000 m, ascund şi azi tainele marelui război din-
tre romani şi daci); de asemenea, cercetarea geologică, geografică
climatologică, botanică şi zoologică a ţării a fost îmbrăţişată cu in~
• teres de Academia noastră. Nimeni dintre cei care au arătat un
real interes pentru pământul şi neamul românesc, în orice mani-
festare de cultură şi chiar de ştiinţă aplicată, n-a fost trecut cu
vederea de Academie. (Când un inginer român, în timpul epocii de
laudă a lui Carol 1, a izbutit cu ajutorul inginerilor şi lucrătorilor
români să lege malurile Dunării de Jos printr-un pod - cea dintâi
lucrare asemănătoare cu a lui Traian, la Severin -, Academia a
fost bucuroasă să-i arate cuvenita preţuire27.) ·
Dreptatea ne obligă să mărturisim totuşi, că atenţia n-a fost
concentrată deopotrivă asupra tuturor ramurilor culturii româ-
neşti. Există, de pildă, o arhitectură rurală vrednică de luat în
seamă. Au simţit-o de multă vreme chiar artisti străini care s-au
minunat de luminoasa înfăţişare a casei ţărăneşti de la munte,
un~e, lemnul fii~d la îndemână, libertatea de clădire şi de împo-
dobire a fost ma1 mare. Au simţit-o şi artiştii noştri mai ales de la
Mincu încoace. Firesc ar fi fost ca acel arhitect rep~ezentativ să fi
dobândit un loc în Academia ţării, iar cei care construiau după
modele arhitectonice franceze, italiene, americane ori altele (bu-
năoară arhitecţii "blocurilor"), dacă ar fi dovedit si ei merite reale
să fi avut locul lor în secţia respectivă a Institutului. La Institut'
nu la Academia natiunii. '
Cu muzica tot ~şa. Este importantă opera muzicală a cuiva
pentru felul de a cânta al românului? Binevenit la Academie.
Dacă nu, să i se recunoască meritele în institutiile de caracter in-
ternaţional. (Aţi văzut cum miorlăitele "roman'ţe" purtate de lău
tarii ţigani prin toate grădinile de vară ale mahalalelor au fost
părăsite cu dezgust îndată ce un cântăreţ şi o cântăreaţă cu simţ
pentru muzica românească au început a cânta cu adevărat româ-
neşte, cântecele adevărat româneşti? Cine şi-ar fi închipuit că bo-
cetul din cimitirele satului cuprinde atâta durere şi doina atâta·
melancolie, până ce a venit revelaţia folclorului muzical printr-o
adevărată înţelegere a cântecului popular?) ,
Cu pictura tot aşa. Pentru ce sunt şcoale deosebite? Una italia~·
nă, alta franceză, flamandă, spaniolă şi câte mai sunt...? Pentru
ce Grigorescu e pictor român? Unii cred că s-ar fi ivit între noi pic-
~ri supe;iori moşneagului de la Câmpina, cel cu. multe oi, mulţi
Ciobaru ŞI multe care cu boi subun cer de un albastru primăvăra-

298 . S. MEHEDINŢI
tic. Foarte bine. Să Ii se recunoască meritele în expoziţii interna-
ţionale. Ne vom bucura de. toat_e i~?ânzile .<şi <:hiar. de ~ncasările
lor) dar în Academie locunle dmtm se cuvm p1ctonlor m care se
simte cât mai lămurit fizionomia neamului şi a peisajului româ-
nesc. Pentru ce Grigorescu, zugravul atâtor icoane din mânăs~iril.e
României, pictorul războiului de neatârnare, artistu_I c~re a SI~ţit
mai deplin în ce stă "fierul" rasei, eleganţa ~rtulm, n~~ul ŞI co-
loarea vieţii autohtone, de ce n-a fost chemat m.Acade~ne. V
Si cât de greu apasă şi va apăsa de-a purun conştnnţa noastra
lip;a lui Eminescu din şirul academicienilor! Ivitu-~-~ oa:e vreo
minte mai bogată decât a lui în generaţiile de car~ IŞI mai adu~e
aminte poporul nostru? Fost-a în vremea poetulm vreun roman
mai conştient de greutăţile naţiei şi cu mai multă grijă de viitor~l
ei? Găseste cineva în paginile istoriei noastre literare vreun scn-
itor care·să se apropie de măsura lui? - Ce amară şi ireparabilă
greşeală că "între ai săi a fost, însă ai săi pre el nu 1-au cunos-
cut..." . . .
Tot aşa cu Creangă. Dacă minunatul povestitor ar mai fi p_rintre
noi cine nu s-ar feri la o parte ca să-i dea locul de cinste! Chiar cel
mai închipuit de sine şi-ar strânge întreg calabalâcul romane~o_:,
dramelor, versurilor şi toată volumăraia de proză cât de erudit~,
spre a face loc operei unice _a gen~alului ţ.ăran~ pe urmei~ căruia
nimeni nu va mai putea păşi, dupa cum mmem nu poate mto~rc~
· scripetul vremii, ca să dea unui popor tinereţea_ sa ~ufleteasca ŞI
sănătatea graiului netulburat de influenţa altor hmb1. .
Fiecare neam îsi are făptura sa fizică şi morală. Spamolul e
mândru şi religios.·(Unamuno, înainţe de a muri, văzând cruzimile
războiului civil din patria sa, a mărturisit că acelea nu-s fapte ale
spaniolilor adevăraţi, ci ale celor corciţi cu ţigani.) Francezu~ ~
iubitor de glorie şi generos. Italienii au înclinare mare spre _muzica
şi. în genere spre artă. Englezii sunt utilitari, ~ar a~ ŞI umor.
Germanii treceau până mai ieri drept poporul poeţilor ŞI al filosofi-
lor... Câte naţii, atâtea idealuri de viaţă. Iată de ce, pri~ f~rea lu-
crurilor o Academie trebuie să cuprindă, pe cât e cu putmţa, toate
laturile caracterului etnic, începând cu cele mai caracteristice. Ea
este şi trebuie să fie esenţa sufletului fiecărei naţiuni. Făcând ~n
fiecare epocă suma valorilor celor mai repre~entative, Acade~a
' devine astfel un îndreptar, o şcoală de perfecţiOnare a neamulUI, o
institutie etnopedagogică- adică educatoarea naţiunii întregi.
1
Ma~e cinste, dar grozavă răspundere. Fiindcă e o cumplită fa.ta:
litate a naturii: în viata unui neam nu-s numai zile cu soare, CI ŞI
• zile de întunecime şi ~utremur. Istoricul Treitschke, măcar că era
voluntar şi foarte încrezut, mărturiseşte undeva, că "nici un popor
JJ.U are în fiecare epocă tot ce-i trebuie". Ba uneori îi lipseşte toc-
mai ceea ce-i trebuie mai mult, adică omul de stat. Atunci cine
să--i ţină locul? Singură Academia, ca educator al naţiunii, ca Spi-
ritus rector, poate pe temeiul tradiţiei să-i mai arate cât de cât pe
."ce cale să apuce, apreciind fără părtinire ce se cuvine şi ce nu se
cuvine.
*
Aci am ajuns însă la o mare răspântie. Dacă Academia este
si~bolul culturii naţionale şi deci regulatorul vieţii ştiinţifice, es-
tetice şi chiar etice a neamului, nu cumva ştiinţa şi arta sunt şi
ele supuse cenzurii?
Întrebarea e grea, dar răspunsul nu poate fi câtuşi de puţin în-
doielnic. Vom pune înainte un exemplu concret. Benvenuto Cellini
a fost fără îndoială un puternic artist. Cine i-a privit opera în mu-
zeele Florenţei nu va sta o clipă la îndoială să-i recunoască tot me-
ritul. Dar Benvenuto a ucis oameni; ba încă a şi descris cu plăcere
felul de a junghia pe adversar, învăţând adică şi pe alţii meştesu
gul asasinării... Urmarea a fost puşcăria (cum au păţit, pentru
alte păcate, Oscar Wilde şi alţi oameni de real talent, dar şi cu
ma!e deficit moral în viaţă).
In epoci ~a ale lui Cesar Borgia, când baroni bandiţi pândeau
ca eretele dm tumul castelelor aşezate pe vârfuri de deal; când
până şi în mijlocul oraşelor unele familii trăiau în case cu tum
înalt, gata mereu de asediu (Bologna păstrează si azi câteva du-
zini); când până şi papii încingeau spada, iar industria stiletului
şi a veninului era la modă, crimele şi asasinatele erau floare la
ureche. Pe vremea aceea multe se puteau şi foarte multe se iertau,
mai ales unui artist ca Benvenuto Cellini... Azi însă, rânduielile
vieţii sunt altele.
Intrebăm, fără înconjur: care Academie din lume ar fi gata să
primească în sânul ei un criminal ca reprezentant al sufletului na-
ţiunii? Opera artistică e una, omul e cu totul altceva. Thată admi-
raţia pentru operă, dar pentru om nimic decât mila crestinească si
severitatea justiţiei. (Grecii vechi, învăţătorii noştri î~ atâtea Şi
atâtea priviri, dezlegaseră problema aşa: kalonkagathon. Adică:
frumosul să fie unit cu binele şi deci cu adevărul care, în latura
practică a vieţii, se cheamă dreptate. Fără această indisolubilă le-
gătură între Adevăr, Bine şi Frumos, nu numai cultura neamului,
dar chiar şi fiinţa lui şi a statului est? primejduită: La asta se
(,
c

300 S. MEHEDINŢI
gândise Plato, întemeietorul celei dintâi Acade_mii. ~i _tot l;ln _scop
de perfecţionare intelectuală şi morală a sta~ulm urmans_e ŞI Riche-
lieu prin crearea unei Academii a poporulm_fr~ncez. Umtatea ~a:
niţelor politice nu i se părea destul de sohda;_ r:;u s~ P~~ea ~~~u~
numai pe comunitatea administrativă, economi~a on militara. l~1
dăduse seama că temelia cea mai tare este umt!ltea ~ufle_teasca,
exprimată întâi printr-o limbă_ înţe~eas~ de. toţi: apo~ p_nr:tr-un
ideal de viaţă naţională, persomficata prm ce1 _ma·I· ~Ieşi fi_I ai nea-
mului francez, aşezaţi ca o pildă vie în faţa D:aţmnn mtre~. .
Prin urmare cine zice Academie, acela ZICe o suprema selecţw
nare a tuturor ;alorilor pozitive din fiecare epocă şi o riguroasă în-
lăturare a tuturor celor negative. Căci poate avea cineva reale ca-
lităti în unele priviri şi totuşi să nu fie potrivit a ocupa.un loc _în
Academia tării sale. Putem formula chiar unele reguh valabil.:
pentru oric~ om deplin, aşa cum îşi închipuia Richelieu pe membm
unei Academii. . . . . . . .
Mai întâi, nu poateintra în Academia unei naţmm mme:u dm-
tre cei care nu respectă adevărul, ci-I conf~ndă cu oportumt~tea.
Stim că toate lucrurile omeneşti sunt relative, dar cul_tul f~ţ~ de
~devăr trebuie să fie absolut, adică necondiţionat de mmem ŞI de
nimic. Iar cine măsluieşte adevărul nu e vrednic să intrevîn Acade-
Inie, oricâte merite literare, ştiinţifice ~au d: ~tă natu~a ar.!lvea_:
Nu poate fi vorba de nici o toleranţă ŞI de mci o excepţie.. F;md~a
cetatea în care s-a furişat un singur trădător, poa~e fi oncan_:l m
primejdie. Naţiuneacare ar primi î~ !lcro~olea sa mtele~t~al~ un
singur mincinos, îşi pierde tot presbgm_l ŞI ~ă ~rep~ul ~ncc:_rm om
cu adevărat cinstit să întemeieze alătun de msbtuţ1a pa~~ta ~ alta
care să reprezinte cu toată demnitatea sufletul ~aţmnn (fimdcă
ac~asta nu poate lua asupră-şi minciunile nimănui). .
Ştim mai dinainte întâmpinarea. Dar care om nu poate greşi,
luând uneori eroarea drept adevăr? . . , . ~
. Nu de asta. e vorba. Ca oameni toţi greşim ŞI vom_gre~I p~nă ~a
mormânt. Viata nu e geometrie, ci o continuă aproximaţie ŞI pnn
~·urmare mere~ avem nevoie de iertare. Biserica se şi roagă să fie
iertati în ceasul din urmă toţi, fie că au greşit, ,.au cu vorba, au cu
gând~l ... cu ştiinţă şi chia:t" fără ştiinţă". · . . . . . ·
·. În Academie însă, rânduiala e alta: ea nu poate tolera mci gre-
şeli făcute din imperfecţiunea m~tod~lor de c~rcetare, n?cum ~~le
făcute "cu ştiinţă". Cine sluţeşte ~na~ns adevarul, pentru ambiţie,
·vanitate, ură sau din alte. slăbicnii~I yersonale, acela estevp~nt:u
totdeauna pierdut în faţa Acadenne1. Unu_l caV ace_la a pacatmt,
'cum zic teologii, în contra Sfântului Duh, fimdca pnn purtarea sa
301
a m~nj~t c_hipu_I ~eamului pe care _Academia îl reprezintă în faţa
lumu ŞI a Istonet. Poate o Academw să primească în blazonul ei o
" carjcatură, spre a o da ca pildă generaţiilor viitoare?
In al doilea rând, nu poate păşi pragul Acadeiniei cel care nu
respectă Binele şi Frumosul. Aceste noţiuni presupun o adaptare
cât mai deplină la armoniile naturii şi ale societăţii... iar cine nu-i
capabil de o astfel de armonizare e un biet "varvar" care se exclu-
de ~e la sine din sfera culturii adevărate. Stăpânit de impulsii
egoiste, barbarul (fie cât de erudit), prin firea sa inferioară, e inca-
pabil să respecte obiectivitatea în ştiinţă, emoţia impersonală în
artă, şi ceea ce se cheamă esprit de finesse în morală. Barbarul e şi
bădăran. La astfel de suflete slute, eul se dilată uneori până la
îngâmfarea care nu admite decât ceea ce-i gâdilă vanitatea· ori se
ariceşte până la invidia ce neagă orice valoare străină c~nside-
rând-o ca o pagubă pentru sine. Bădăranul, impulsivul ~i vanito-
s.ul e şchi9p la gândire. Are exact atâta ambiţie, câtă intehgenţă îi
l~pseş_te. Intrebăm: poate fi vir bonus28 şi poate fi numit măcar
"m_tehge~t" cin: e într-atâta lipsit de simţul relativităţii, încât să --~
se I~ p~ sme umtate de măsură a tuturor valorilor trecute, prezen-
te ŞI vutoare? Istoria e plină de pilde tipice. Vanitatea l-a îndem-
nat pe Xerxe să bată marea cu biciul; fudulia l-a făcut pe Alcibia-
de să taie coada câinelui, numai să vorbească lumea de el· trufia
lui Nero a ajuns până la nebunie: smintitul a dat foc Rom~i ca să
aibă motiv de inspiraţie literară. Astfel de suflete deficitare fiind
lipsite de măsura lucrurilor, devin izvor de insanitate m~rală.
Plato avea o adevărată groază de timocraţie, adică de ajungerea la
cârmă a celor fuduli şi ambiţioşi. Nu e vorba numai de cârmuirea
politică, ci şi de cea culturală. A pătrunde în Academie un astfel
de ~uflet _ar însemna să se prefl;lcă această instituţie într-un izvor
de l~puntate suţletească. Mi:;cinoşii, trufaşii, pornografii şi toate
spec1me~ele dubwasevlucreaza asupra sufletului unui neam, după
cum toxmele lucreaza asupra corpului, aducându-l la boală si Ia
pieire. De aceea, Academia, ca simbol al sănătătii sufletesti ·are
datoria să preţuiască nu numai adevărul în ştiiO:tă dar s(l~tura
morală a vieţii. Exemplare cu scăderi ca cele mai' s~s îns'irate nu
pot căpăta însărcinarea de a reprezenta un neam în fat~ eterni-
tăţii,- cum lasă a se înţelege titlul de "nemuritori" dat cu atâta
omenească indulgenţă membrilor unei Academii.
Nemuritoare sluţeniile sufleteşti? Niciodată si nicăieri. La nici
o naţie _care .se r:spectă, A~ad_emia nu. poate d~veni nici adăpost
pentru IObagt făra autonomie Intelectuală şi morală, nici podium
pe care să-şi înalţe cineva arţagul, vanitatea, ura şi alte betesu..;,
guri ale firii omeneşti. Ea eşte şi trebuie să fie un altar la care,'cu

302 S. MEHEDINŢI
adâncă smerenie, cel ales să aducă numai ofranda cea mai pură a
sufletului său. Fiindcă nu atâta de ştiinţă, de artă şi de filosofie
are nevoie un neam şi un stat (acestea se pot găsi azi aproape în
toate ţările şi pe toate cărările), ci mai ales de savanţi, de artişti şi
de filosofi, a căror viaţă să fie ea însăşi o învăţătură pentru cei
dimprejur. Şi cu drept cuvânt, fiindcă viaţa reală a cuiva cuprinde
mult mai mult decât toate operele lui... Iată de ce, a fi primit în
Academia unei ţări înseamnă pentru bietul muritor în luptă ne-
curmată cu scăderile traiului său teluric un fel de arvună provi-
zorie a unei presupuse "nemuriri" după moarte, - dacă cel "ales"
a fost în adevăr bine ales şi continuă a trăi în chip demn până la
sfârşitul vieţii sale. Prin urmare, intrarea în Academie nu este o
apoteoză, cum îşi închipuie vanitoşii, ci un votum29 de a spori cu
grijă şi smerenie prin toată activitatea sa averea culturală a naţiu
nii, păstrând scăderile personale numai pentru sine şi ferindu-se
ca de foc de a le da pildă şi altora, din înălţimea acestui loc unic.
Aşadar, orice merite ar avea cineva în vreo latură a vieţii, dacă
intr-o singură privire ar deveni izvor de pilde rele, acela nu merită
să calce pragul Academiei. Un impur nu poate să se apropie de
sanctuarul unde suprema datorie e să te conformezi vechii învăţă
turi a lui Plata: kalonkagathon.
*
.Cer iertare celor care mă ascultă că am stăruit atât de mult
asupra laturei etice din menirea unei Academii, dar aci nu e vorba
de trecătoarea noastră viaţă individuală, ci de însăşi fiinţa neamu-
lui pe care o dorim să fie şi să rămână "nemuritoare". Şi tocmai
acum, cum s-a spus răspicat: "Suntem ameninţaţi a fi copleşiţi din
dreapta, din stânga, din toate părţile". Tocmai acum s-a afirmat
mai categoric decât orişicând în relaţiile internaţionale cel mai
grozav cinism ca.doctrină socială şi politică30
. Un scriitor cu renu-
me, făcând inventarul ideilor morale într-o operă intitulată Kultur
und Ethik, nu s-a sfiit să mărturisească făţiş, că "Numai nouă, eu-
ropenilor, ne-a fost cu putinţă să dăm la iveală filosofia brutalită
ţii". Ne-am întors aşadar la homo homini lupus31.
Totdeodată şi noi, românii, am găsit chiar acuma ceasul cel mai
potrivit să zdruncinăm până în temelie sufletul naţiunii prin cele
mai urâte pilde de viaţă publică din câte a văzut până azi poporul
nostru32. Parcă a fost un blestem: tocmai când trebuia să dăm
după întregirea teritorială cel mai trainic fundament statului, atât
de ameninţat şi la hotare şi înăuntru, am uitat vechea învăţătură
a lui Zamolxe că trup sănătos şi deci stat sănătos - nu poate
avea decât cel care are suflet sănătos.
" Iată pentru ce am stăruit atât de apăsat asupra menirii Acade-
miilor în genere şi a instituţiei noastre îndeosebi.
*
Cu acestea, domnilor colegi, credem că am stabilit destul de lă
murit unde stă deosebirea între Academia fiecărui neam ca insti-
tuţie etnopedagogică, de caracter naţional, şi orice Institut, ca or- (
ganizare supra-naţională, ca să nu mai repetăm calificativul in-
ternaţional (de felul "Biroului de longitudini", al institutelor meteo-
rologice, poştale, de navigaţie şi multe altele de interes general
omenesc). Pe când Institutul e polivalent, având aceeasi unitate
de măsură peste tot ca un cec în relaţiile bancare -, Academia
e ceva unic, reprezentând, cum am spus, esenţa sufletului fiecărei
naţiuni în parte. Ca chimist şi biolog, Pasteur era membru al
Institutului, dar ca francez de o valoare culturală reprezentativă
el a intrat în Academie. Ca semitolog, Renan se ocupa la institut
de Corpus inscriptionum şi de alte cercetări laterale, dar ca scri-
itor al atâtor pagini de clasică armonie, a ajuns şi membru al Aca-
demiei Franceze.
După aceste observări, socotim că menirea Academiei va fi de
aci înainte lămurită pentru oricine şi sperăm că va înceta abuzul
Ia.cut cu numele ei. E o chestie de igienă intelectuală să se ia mă
suri contra desfrâului de vorbe, întocmai ca şi contra desfrâului în
fapte. Nu numai pornografia, de care s-a ocupat nu de mult Aca-
demia33, dar şi alte abateri anti-culturale merită să fie cenzurate
şi împiedicate ca o necuviinţă faţă de naţiune.
Lăsând deci statului libertatea de a înfiinţa oricâte institute (
ştiinţifice şi dorindu-i să le ajute cât mai mult în toate privirile, ••·
credem că e o datorie de conştiinţă culturală şi de demnitate na-
ţională să-i amintim în acelaşi timp obligaţia neînlăturabilă de a
asigura prin toate mijloacele fiinţa unei Academii Române, deasu-
pra tuturor organizărilor ştiinţifice din institute. ·-
~ ~upă ~um na~iunea este o valoare unică în faţa istoriei, tot aşa
m 1erarh1a valonlor culturale Academia ocupă un loc iarăsi unic
fără a întrista pe cineva. Din contra, ea e gata a primi cu recunos~
tinţă pe toţi cei care dau o parte cât mai însemnată din traiull~r
pământesc pentru nea~ul care ne cuprinde pe toti si de a cărui
.durată atârnă si neînsemnata noastră viată individua'lă' ' .

)
)
DE SENECTUTE
BĂTRÂNETEA ÎN CADRUL MUNCII
1'
'
PENTRU CULTURĂ*
- scădere şi adaos -
Scăderea trupului,
Înălţarea sufletului.
*
În latura etică,
bătrâneţea e culminarea vieţii.
În ultima comunicare**, mărturisisem că aş dori să vă spun
câteva cuvinte despre România viitoare, aşa cum o văd geografiî şi
etnografii. S-a ivit însă din capul locului o întrebare: cei ajunşi în
seara târzie a vieţii mai au ei oare vederea destul de ageră spre a
zări măcar ceva din ceea ce vaputea fi mâine ori poimâine?
Urma deci de la sine că ar trebui să cercetăm mai întâi Bătrâ
neţea, - cel puţin în cadrul muncii pentru cultură, când e vorba
de Academie. Gândul acesta se leagă însă şi de o împrejurare mai
veche. Stând odată de vorbă cu Titu Maiorescu, îndrumătorul
generaţiei noastre, mi s-a părut că se uita cu oarecare sfială spre
zilele bătrâneţei. Trecuse de 60 de ani, în plină sănătate trupească
şi sufletească. Întâmpinase multe-multe greutăţi, unele Ilebănuite
nici de prietenii cei mai de aproape, cum se constată din "lnsemnă
rile"1 de curând publicate. Văzând însă vioiciunea excepţională a
minţii şi munca atât depunctuală a întemeietorului criticei româ-
*Comunicare făcută în şedinţa publică de la 15 noiembrie 1946.
** Metoda geografiCă tn ştiinţele naturale şi sociale (şedinţa de la 5 octombrie
1946). ·,. ' r

306 S. MEHEDINŢI
ne, nu ştiu cum mi-a venit să-i spun că bătrâneţea e doar o boală,
iar cine poate lucra ca-n zilele tinereţei n-are temei să se plângă.
Cumpănit ca totdeauna, magistrul m-a privit câteva clipe în
tăcere; apoi, dându-şi seama că vorbele acelea nu erau o măgulire
de ocazie, s-a înseninat. - Totuşi, stângăcia mea de a pune în faţa
unui om cărunt bătrâneţea şi boala pe acelaşi cântar mi-a lăsat o
amintire foarte neplăcută. Dar aveam o scuză: în copilărie, nu vă
zusem nici un bătrân bicisnic. Vasile Diaconu2, care păşea cel din-
tâi la nafură, sta în mijlocul bisericii drept ca un brad, măcar că
pletele lui erau albe. Ioniţă Vomicu tot aşa. Alde Bitirez, Balcu,
Vântdevară, Bunghez, Gosav, Sfârnog... un sobor de moşnegi tot
unul şi unul. - Iertaţi-mă că înşir aici numele unor oameni, care
neam de neamul lor n-au visat că vor fi pomeniţi dincolo de mar-
ginea satului aceluia ascuns între munţi. Dar s-a mai întâmplat
ceva: copilul, care văzuse acei falnici bătrâni, s-a nimerit să ci-
tească pe la 15 ani cartea lui Cicero De senectute. Şi măcar că
n-avea pregătirea cuvenită, a simţit o reală plăcere. Avusese parte
de un dascăl rar, un cărturar şi jumătate, care colindase prin
multe ţări, ştia o mulţime de limbi învăţase şi sanscrita. Ce nu
citise, ce nu văzuse şi ce nu povestea, când era în toanele lui cele
bune! Clasa ajungea o şezătoare... Şi astfel, minune a tuturor
~---~~minunilor, nişte băietani în anii jocului cu mingea au citit într-o
întinsoare toată cartea lui Cicero Despre bătrâneţe3 .
' Fie-mi deci îngăduit, pe temeiul acestor vechi amintiri şi a celor
văzute şi trăite de atunci încoace, să vă spun ceva despre ultima
fază a vieţii omeneşti. Bucuros aş fi lăsat altora sarcina asta, dar
nu mai văd împrejurul meu pe nimeni dintre cei aflaţi aici acum
31 de anî4
. Ştiind însă că există o asociaţie pentru cercetarea feno-
menelor legate· de bătrâneţe, m-am încumetat să vă înşir câteva
observări, care s-ar putea să aibă: întâi, oarecare interes din punctul
de vedere pur- ştiinţific; apoi, fiindcă se vor lega la urmă şi cu noua
ramură a ştiinţei- etnopedagogia, de care a mai fost vorba aici,
când am înfăţişat Academia fiecărei naţiuni, ca cea mai înaltă
instituţie educativă a naţiei respective5•
I
În latura fizică scădere, >
apoi cădere. Insuperabile fatum6•
Să începem cu partea fizică. - Din capul locului, cată să măr
turisim că bătrâneţea însemnează o firească scădere. Tot înce-
putul are şi un sfârşit. Se aprind şi se sting sorii, se înalţă şi se rui-
nează munţii, se nasc şi pier speciile vegetale şi animale, se ridică
'şi cad popoarele şi împărăţiile... Cum să nu scadă, apoi să cadă şi
individul omenesc! E numai o chestie de timp şi de tempo. Cedrii
Californiei umbresc pământul de sute şi mii de ani. Unii au fo_st
contemporani cu faraonii care dădeau piramidele Egipetului. Câte
•dinastii şi câte imperii n-au trecut de atunci până azi! Va trece şi
împărăţia cedrilor uriaşi (sequoia gigantea), ca să le urmeze alte
dinastii vegetale. La fel şi popoarele. Iar poetul care a spus că nu (
se sperie "de moarte, ci de veşnicia ei", ar fi fost mai logic dacă s-ar ·
fi speriat mai degrabă de încremenirea lui într-o viaţă veşnică.
Vechii elini aveau despre moarte o închipuire destul de firească.
Morţii lor se odihneau de-a pururi; nu mai simţeau nimic, nu mai
ştiau nimic*. Singur Tiresias, ghicitorul cel încărc!:!;t de ani, păs-
trase şi sub pământ ştiinţa lui, ne spune Homer. Insă era sătul
bietul moşneag de povara ştiinţei şi-ar fi dorit din suflet să aibă şi
el parte de liniştea morţii depline. - Iată cum se tânguia:
"0, Zeus, părinte şi stăpân, de ce nu mi-ai dăruit o viaţă mai
scurtă şi de ce nu m-ai făcut părtaş neştiinţei oamenilor? Tu nu
mi-ai voit binele când mi-ai lungit traiul şapte veleaturi de om"...
Aşadar, gândul trecerii dincolo.? în liniştea eternă, ar trebui să
-----·- cel mai odihnitor pentru om. Insă ivi';:.ea creştinismului a răs
turnat dintr-o dată toate perspectivele. In loc de lumea sub-pă
mânteană a lui Hades, unde umbrele stau cuprinse de un somn
necurmat, teologia creştină ne-a pus înainte două mari privelişti:
o genune de chinuri nesfârşite în flăcări şi smoală topită - iadul,
şi o veşnică feerie- raiuL Ce se găseşte în fiecare, putem afla chiar
din pridvorul bisericilor (de pildă la Mitropolie). Iar cine vrea să
ştie şi mai multe, să citească Op{:l.ra lui Dante. Vorba cronicarului: c·"Să sparie gândul...", citind numai o pagină din povestirea poetu-
lui florentin despre grozăviile infernului. E drept, că la· el mai
găsim şi un purgatoriu, deci o rază de speranţă. Culmea ororilor
au atins-o însă acei creştini, care cred că oamenii sunt daţi-dia
volului chiar de la naştere şi că Dumnezeu s-a înşelat croind iadul
prea îngust, aşa că trebuie acum să-I mai lărgească spre a încăpea
toată gloata celor ce se nasc şi se vormai naşte. · · ·
Cumplită perspectivă! Noroc că cineva a găsit leacul... Există
un popor cu atâta simţ de armonie şi cu atât respect faţă de logică,
încât a scăpat şi pe aceşti creştini pesimişti de grija lărgirii iadu-
lui. Poporul acela judecă aşa7
:
*Doar cei fără mormânt mai rătăceau noaptea, arătându-se în vis rudelor şi
prietenilor, rugându-i să-i îngroape.spre odihna de veci.

j
308 S. MEHEDINŢI
Este Dumnezeu atotputernic?- Este. Atunci Diavolul a fost un
mare nătărău, când a început războiul cu Creatorul lumii. Cum să
te lupţi cu cel Atotputernic? Infinitul nu poate fi biruit de nimeni
niciodată. (E chestie de logică şi de bun-simţ.) De aceea, Satana a
pierdut războiul şi a fost aruncat, cu toate oştile lui drăceşti, în
adâncimile întunecate ale iadului. - Cu timpul va vedea şi el cât
a fost de neghiob, îi va părea rău şi se va pocăi ...
Apoi, este Dumnezeu nemărginit de bun? Este. Aşadar îl va
ierta şi pe Scaraoschi... Iadul va rămânea ca o şandrama pustie,
iar morţilor, potrivit cu vrednicia lor, le va rămânea o singură îm-
părăţie, a cerului, "unde nu este durere, nici întristare, nici sus-
pin, ci viaţă fără de sfârşit". Dialectica optimistă a poporului din
Carpaţi (fără analogie în folclorul altor neamuri) este o dovadă pi-
păită că doctrina dacilor "nemuritori", atât de admiraţi de greci şi
de însuşi Socrate, a putut da creştinismului o nuanţă de unică ar-
monie. Concepţia neamului românesc despre lume este un docu-
ment de o nepreţuită valoare etnopedagogică. Pot să se sperie alţii
de moarte şi de iad; noi, cei legaţi de pământul dacic şi de străve
chile datini, care fac să însoţim cu veselie priveghiul morţilor (ba,
în unele ţinuturi de la munte, să trimitem şi scrisori până la cei
din cer ... unde~ ne aşteaptă Lumina cea veşnică), noi suntem de-
plin asiguraţi. In locul iadului mohorât al anticilcr în care bietul
'll~esi3:s nu-şi putea afla odihnă şi în locul grozavului infern al lui
Dante şi al creştinilor pesimişti care cer lărgirea iadului, blândul
popor din Carpaţi, cu seninătatea sa dacică, a simplificat radical
problema, deschizând tuturor calea spre rai, - până şi Diavolului
(dacă se va pocăi...). .
De n-ar fi făcut poporul acesta pe faţa pământului nici o ispravă
afară de cea mai frumoasă baladă, cea mai duioasă doină si cea
mai omenească exegeză a creştinismului8 şi tot s-ar cuveni ~ă fie
respectat şi îngrijit de toate Naţiunile Unite, ca o raritate a tu-
turor rarităţilor om~nirii. (Iar asta nu ca o favoare, ci ca un act de
riguroasă dreptate. Indeosebi ne sunt datoare neamurile pesimis-
te, deoarece exegeza ţăranului român le-a scăpat de grozavul po-
nos că Dumnezeu, cel atotputernic şi nemărginit de bun ar con-
simţi să împartă pe veci stăpânirea lumii cu Belzebut, simbolul
~iş~lie~şial răutăţii) ~·-'
*
J? )3ine. ,Toate bune. Ne-am asigurat deocamdată în ce priveşte
frica de moarte...
Cum stăm însă cu neajunsurile bătrâneţii?
• După anii fermecători ai copilăriei, care găseste mari bucurii
chiar jucându-se cu pietricele şi cu surcele; după s{mrnica tinerete
când omul trăieşte "zile cu trei sori în frunte... cu izvoare ale gân~
dirii şi cu râuri de cântări"9
, să vezi în amurg puterile scăzând nu
• d ~ ~ ,
e oare o pe eapsa care mtunecă toate plăcerile din trecut? La ce
sl.ujeşte :hi.a: ne~tarul, băutura zeilor, dacă în fundul cupei, cele
dm urma p1catun sunt amare ca veninul?
. ~a~ori suntem să ră~pundem limpede la astfel de întrebări. Şi
Iata raspunsul. E adevarat, foarte adevărat că bătrânetea aduce
cu s~ne de la un.timp o scădere fizică. Dar să nu uităm cişi finalul
unei opere muzicale e o scădere; unele instrumente ale orchestrei
amuţesc şi totuşi sentimentul armoniei creşte în loc de a scădea...
Recunoaştem dar că bătrâneţea coboară pe om fiziceşte, începând
cu agerimea simţurilor. Cel mai viu dintre toate, văzul, îşi scur-
teaz~ raza. Doamne, câtă înlesnire în tinereţe, când din vârful
unm munte cuprinzi cu ochii depărtări pe care ar trebui să le
str~ba~i cu piciorul ceasuri şi chiar zile întregi. De pe culmea
Zbomei, la cotul cel mare al Carpaţilor, ciobanul zăreste tocmai în
câmpia Siretului trenul înaintând ca o omidă neagră~ (Vede vălă
tucul de fum, lungindu-se în urma locomotivei.) Baciul cel bătrân
duce I?alm.a la oc~i, în ch~p de streaşină, dar nu mai poate desluşi
vedema dm departarea mceţoşată, are însă destulă agerime să
deosebească bine toate oile boteiului ce se apropie de strungă Ia
mulsoare; ba încă să bage şi firul în undrea, când trebuie' să
cârp~~scă gaura vreunui burduf.
Apoi, să nu uităm că mai sunt şi ochelari. Greu era, când ome-
nirea nu cunoştea încă meşteşugul de a îndrepta văzul, ajutân-
d,u•se cu sticle subţiate în anume chip, după nevoile fiecăruia. De
atunci, ochiul a căpătat puterea de a întineri. Nu mai pomenim de
Junete şi alte aparate, care lungesc ori scurtează raza vederii
după voie.Cu telescopul, pot vedea şi bătrânii până in adâncimile
spaţi':_lui ceresc, .iar cu ~icroscopul ei pot-descoperi într-o picătură
de apa sumederne de VIetăţi, pe care nici ochii tinerilor nu le pot
zări fără ajutorul lentilelor. ,
Doamne fereşte, să nu rămână cineva orb. Însă asta se poate
întâmpla nu numai bătrânilor, ci la orice etate. · .. · . : ,..
Apoi, dacă e vorba numai de slăbirea unui simţ, trebuie să ţi- .
nem seamă că mai rămân altele, care pot să-i împlinească lipsa.
Ceea ce nu vezi poţi pipăi, auzi, gusta ori mirosi. Când vederea
pictorului impr.::sionist Degas a slăbit, el s.:.a lăsat de pictura în
·ulei, care cere mai multă agerime vizuală, înlocuind-o cu pastelul

310 S. MEHEDINŢI
(servindu-se de creioane colorate şi de linii tari), iar în cele din
unnă a părăsit şi pastelul şi s-a apucat de sculptură. Sensibilita-
tea ochiului se mutase oarecum în vârful degetelor, ajutându-1 să
modeleze lutul. Compensarea aceasta nu e numai o iluzie. Nu prea
demult, botanistul cel mai vestit din Scoţia era un orb, dar asta
nu-l împiedica să iasă la câmp pentru a ierboriza. Cunoştea toate
plantele după pipăit, alteori după miros şi după gust.10 Nici cititul
nu lipseşte orbilor, dacă se ajută cu degetul. Cine a văzut odată un
orb primblând palma pe pagina cărţilor făcute anume pentru
pipăit şi cum zâmbeşte de plăcere când degetul arătător se opreşte
la pasajele interesante, acela nu se mai sperie nici de pierderea
văzului. Natura se ajută în multe feluri. Orbirea agereşte nu
numai pipăitul, dar ascute şi auzul, apoi întinereşte şi memoria.
Lipsa vederii nu l-a împiedicat pe Homer să ticluiască în gând
miile de versuri ale Iliadei şi Odiseei. - E un lucru ştiut că cele
mai multe cântece şi cele mai lungi le cunosc lăutarii orbi.
Mai greu e cu auzul. Când începi a fi tare de-o ureche, te bizui
pe cealaltă, cum te ajuţi şi cu un singur ochi, când ai nenorocul
să-ţi lipsească celălalt. Unde mai pui înlesnirile timpurilor din
unnă. Cum ochiul e ajutat de ochelari, urechea se ajută cu un soi.
de pâlnie, care adună şi întăreşte sunetul; megafonul poate întări
- -.......~-- în chip uriaş vocea, microfonul poate culege şi cele mai fine
vibraţii acustice, iar cu stetoscopul auzim nu numai ce se petrece
în anumite părţi ale corpului, dar am ajuns să sondăm chiar
adâncimile oceanului. Prin urmare, şi urechea bătrânilor poate
întineri.- E de prisos să mai amintim lungirea auzului prin tele-
fonie şi radiofonic, care ne pennit azi să auzim, ca şi cum ar vorbi
alături, pe cel ce ne şopteşte ceva din dosul pământului, tocmai de
la antipozi. În sfârşit, de când am putut înregistra până şi răsune
tul undelor trimise în spaţiile interplanetare, ne putem aştepta 1a
isprăvi şi mai mari. Fără de voie ne gândim la Pitagora, al cărui
cosmos era imaginat ca un imens instrument muzical; mişcarea
astrelor da naştere la o "dulce muzică de sfere", pe care urechea
zeilor o auzea "cum se naşte din rotire şi cădere"11
. Cu atâ4l deci e
mai dureroasă pierderea totală a auzului ......,. al doilea corifeu în ier-
arhia simţurilor. Ce · grozavă schimbare: dintr-o dată oamenii
rămân muţi, păsările mute, apa râurilor şi chiar valurile mării
mute; mut şi vântul care frânge copacii, mută şi furtuna care răs
coleşte oceanul. Cumplită pagubă lipsa vocilor omeneşti şi a nenu-
măratelor sonorităţi annonioase, născute din atâtea şi atâtea in-
strumente muzicale. Orchestra, cu dirigent cu tot, pare o ceată de
amintiţi care se strâmbă pe întrecute... Îi mai rămâne surdului
'
·doar amintirea sunetelor. După cum muzicantul ceteste partitura
cum ceteşte în tăcere gazeta, ascultând însă în gând ~rchestra, tot
a~tfel cel care ~ păstrat în memorie unele fraze le poate repeta în
gand (cum se Zice, în "surdină") şi simte acelasi fior de bucurie ca
şi când le auzi.se în zilele cele pline ale vieţii. Aşa se înţelege d~ ce
Beethoven, chtar după ce asurzise, a continuat a făuri melodii noi,
ascultându-le doar în minte. -Prin urmare, nici pierderea auzu-
lui nu-i tocmai o catastrofă.
Nu m~i înşir}im celelalte,~imţuri: pipăitul, mirosul şi gustul. În (
genere, cand slabeşte unul; n poate ţmea locul în oarecare măsură ·
altul. Cât de departe poate ajunge compensarea aceasta o stim
din întâmplarea cu Helen Keller. Îmbolnăvindu-se de sc~rlatină
cân~ era numai de doi ani, a rămas oarbă, surdă şi mută. Până 1~
7 am a vegetat ca o plantă. Atunci o profesoară isteată a izbutit s-
o.înveţe alfabetul, scriindu-i literele pe palmă, cu vâ;ful degetului
ş~ punând fetiţa să pipăie îndată lucrurile de care era vorba. Aju-
t~ndu-se astfel numai cu pipăitul, copila cea oropsită de soartă a
ajuns să treacă examene Ia universitate, apoi să scrie opere cu-
noscute azi până la marginile pământului. Dar mirarea tuturor
mirărilor este filosofia ei optimistă. A trăit (si mi se pare că trăies
te ,şi azi) ~ncântată de viaţă. Cunoaşte oame~ii după felul cum da~
ma11:a; atmgerea degetelor unui copil, adierea vântului, alipirea
unm trandafir de obraz... au fost pentru dânsa adevărate izvoare
de,bucurie. Şi d.ac:;ă o biată ~inţă oarbă, mută şi surdă a putut fi
atâ~ de U:ulţumtta12
, se cuvme oare să se plângă de slăbirea sim-
ţunlo:_ ce; ce v~d•. vorbesc, Acitesc şi se desfată privind peisaje pe
faţa pamantulm Şl pe bolta mstelată a cerului?
<:er ie~a~e :ă ~ai înşir lucr1,1ri atât de evidente pentru cine are
ochi de pnvtt ŞI mmte de gândit. Dar le înşir fiindcă lumea prea le c•• .·
trece cu vederea, când e vorba de izvoarele de bucurii ale bătrâne- ··
ţii. Scăderea simţurilor - da; nu însă cădere ca în fundul unei
carc_?re. v_eştejire - da; însă este şi o bătrâneţe verde. :i?e amân-
doua poezia populară le arată în imagini pline de înţeles:
Bătrâneţe, haine grele!
Mult aş vrea s.ă scap de ele...
Obosit trebuie să fie bătrânul, care simte şi greutatea hainelor
d~ pe. el! - Sufnd încet pl~iul, baciul. îşi aminteşte sprinteneala
dm tmer~ţe, cand ·urca pnporul, cântând din frunză, şi chema
codru-n ajutor: .. . . .1 l
Fagule cu frunza lată
Din poianct'cea rotată,

312 S. MEHEDINŢI
Schimbă şirul anilor;
Anilor dusmanilor;
Să-nflore~scă culmea toată
Să mai fiu ce-am fost odată...
Melancolie - fireşte. Dar nu totdeauna şi nu la tori. De la
Gheorghe Buian13, care la 80 (le ani călărea ca un haiduc, am
auzit altă vorbă:
Tinerete c-ale mele
Se mi;a lumea de ele
Patru veri am fost haiduc,
Şi la vară iar mă duc..·.
. Râdeau ştrengăreşte ochii moşneagulu_i. Căldura an~lor tineri îi
înviora şi apusul vieţii. Se temea de un smgur lucru~ sa nu~ cu~va
să-I părăsească puterile pe neaşteptate; să nu pozmageasca, aJun-
gând ca o "babă turcească", să râdă şi copiii de el. Fudulie? Nu.
Dar se ferea să nu rămână slut, fiindcă bătrânul cel verde avusese
parte de ceea ce se întâmplă u~or oameni :r:oro:_oşi: să fie la bătrâ
neţe mai înfăţişători decât la tmereţe. ~e zice ~a aşa era Plato. Cel
din stantele lui Rafael e senin, puternic, dommator - ca un zeu.
Se înţel~ge, frumuseţea aceea este creaţia pictorul?i. Dar _Jă~~nd
la o parte fermecătoria artei, e ştiut că chiar î:r: ~eaht~~ea~vu:ţu, ~~
..,:unele popoare (la francezi, bunăoară), t.ocm~ m anu. b~traneţu,
fizionomia capătă expresia cea mai fină Şl mm caractenstică.
Dar dacă asta e o excepţie, o altă împrejurare e aproape regulă
generală: boalele molipsitoare ocolesc pe bătrâni; organismul lor
capătă un fel de stabilitate. Zicătoarea populară·_şună aş~: "Am v~
zut mai multe piei de miei, decât de oi bătrâne". In a~evar mortali-
tatea cea mai mare este în anii dintâi ai vieţii, iar cei care au apu-
cat multe ierni şi multe veri, dacă ritmul traiului lor nu e prea
zbuciumat, aceia se apropie de ceasul inevitabil într-un tempo
destul de domol, făcând popasuri care îi odihnesc şi-i desfată. A~~
rp.işca cu foarfeca în mână printre pomi.i m:wi_ ~ădiniA cât de nn~1
este pentru un bătrân un izvor de _hucune zdmca. Pe c?-nd ~x~c;.!rsi
ile tinerilor sunt însotite de zbengmală - o zburdare animahca -,
plimbarea potolită a'bătrânilor bucură sufletul tot atât (s~u chiar
mai :mult) decât corpul. Odihnindu-se pe malul pârâulm, pe un,
trunchi de copac sau pe un bolovan, moşneagul s_tă de ~orb~ c~ apa
ce; saltă peste pietre, ascultă c~ntecul păsănlor. du~ zav01, se.
bucură de vântul care îi aduce m1ros de Iarbă cos1tă, Iar susurul·
cetinei brazilor îi amăgeşte urechea, ca răsunetul unei cascade
foarte depărtate. Iluzie...! Dar amestecând cele ce-i stau acuma
înaintea ochilor cu cele văzute ori auzite cu ani şi ani în urmă, i se
deşteaptă în suflet amintiri care îl fericesc. .. Pe când tinerii se
• plimbă mai mult cu picioarele, bătrânii călătoresc mult şi cu gân-
dul. - Câtă deosebire între alpinistul acrobat, care se leagă cu
funia de mijlocul călăuzei şi, potcovit cu scoabe de fier, se caţără pe
, stânci drepte ca zidul (căzând uneori prosteşte în prăpastie) şi bă
trânul care, cu un beţişor în mână: hai, hai... colindă în voie pote-
cile, gustând pe îndelete priveliştile naturii. Tinerii aleargă, bătrâ
niî contemplă. Uneori, în pauzele mai lungi ale somnului, ei repetă
agale: suirea pe cutare munte, cutare coborâre cu plutele pe sub
vârfurile golaşe ale unui pisc ce se aseamănă cu o mânăstire înăl
ţată spre cer, cutare pescuit de noapte, cu fachia aprinsă, în lungul
pâraielor pe unde calcă numai sălbăticiunile cadrului... panorame
peste panorame, văzute în gând cu aceeaşi mulţumire, ca şi în
zilele cele mai spornice ale vieţii. - Bucurii şi iarăşi bucurii, fără
nici o osteneală.
În sfârşit, dacă şirul anilor e prea lung, natura se îngrijeşte de o
ultimă compensaţie:
Când doreşti mai mult somnul? Atunci, când te simţi foarte obo-
sit. În ceasul acela, ce noroc poate fi mai mare decât să închizi
ochii şi s-adormi somnul cel mai lung dintre toate. Poeţii-filosofi
(ca Alfred de Vigny ori Eminescu), departe de a se teme copilăreşte
de veşnicia morţii au spus dimpotrivă:
Sunt însetat de somnul pământului s-adorm... 15
Liber deci să creadă fiecare ce va voi şi cum va voi. Dar, pentru
orice om cu judecată, gândulla moarte şi la locul unde se odihnesc
morţii- campo santo16, cum zic; aşa de frumos italienii- trebuie
să fie cel mai liniştitor dintre toate. Vederea unui cimitir e o oca-
zie de înseninare, nu de încruntare. Şi nu e vorba numai de cimiti-
rele cu multe flori, cu sculpturi de artă, sau cu bogate amintiri is-
torice, ci chiar de cele mai umile, cu cruci fără nume ori cu niscai-
va lespezi pe mormintele năpădite vara de buruieni. Până şi astfel
de cimitire, pentru omul care e om, sunt ocazie de socoteli cu veş
nicia şi de înălţare peste nivelul vieţii de toate zilele.
Dar să fie destule cele spuse despre latura fizică; să ne întoar-
cem acuma şi spre sufletul bătrânilor. "

314 S. MEHEDINŢI
II
În .,partea sufletului", vedem:
cum creşte cantitatea cunoştinţelor,
cum sporeşte calitatea gustului es-
tetic şi cum se înalţă tonalitatea
simţului etic.
. Dacă în partea corpului e scădere, în latura sufletească se poate
constata în unele priviri o reală adăugire.
A) NUMĂRUL CUNOŞTINŢELOR CREŞTE. SINTEZE ŞTI
INŢIFICE. Mai întâi, sporeşte numărul cunoştinţelor. Cine a vă
zut multe şi-a auzit multe, nu se poate să nu ştie multe. Cetind azi
una, mâine alta, de la o vreme saltarele bătrânilor se umplu cu tot
felul de însemnări. În Trilogia ştiinţei, am arătat că cei care stau
ţn preajma cărţilor, vrând-nevrând ajung spre bătrâneţe erudiţi.
In ţările cu o viaţă mai tihnită, nu e familie în care să nu se fi
adunat o mică bibliotecă, potrivit cu gusturile şi ocupaţiile celor
din casă. A ceti e pe-acolo un obicei zilnic. Mi-aduc aminte de o
franţuzoaică bătrână, care cetea în fiecare seară câteva capitole
din Istoria Franţei de Michelet. Era pentru toţi pensionarii ei un
fel de enciclopedic... Adesea o auzeam zicând: Si jeunesse savait...
si jeunesse savait... 17 Adevărul e că toţi cei înaintaţi în etate ştiu
multe, - uneori chiar mai mult decât ar fi dorit să ştie. De aceea
şi sunt buni de sfat; spre ei se îndreaptă în zilele grele ochii tutu-
ror. Formula cea mai solemnă la romani era: Senatus populusque
romanus18, adică "adunarea bătrânilor" întâi, apoi gloata poporu-
lui. - În Iliada, cel mai respectat dintre greci era bătrânul Nestor.
La serbările pentru înmormântarea lui Patroclu, alături de cere-
monia funerară, se organizase şi jocuri de întrecere: alergare cu
· carele de luptă, tragere cu arcul, trântă, fugă, bătaia cu pumnul ...
şi altele, şi altele. Au ieşit din rânduri vitejii vitejilor: Aiax, cel mai
înalt şi mai spătos dintre ahei, purtând un scut din şapte piei de
taur; Diomed cel cu lancea cât un răzlog şi cu un glas care
acoperea strigătul unei cete de 50 d~ luptători; apoi puternicul şi
vicleanul Ulise şi mulţi-mulţi alţii. Indureratul Ahile a împărţit
tuturor premiile cuvenite, dar "urna cea mai adâncă şi neatinsă
încă [de] flacără", ştiţi cui a dat-o? Unuia care nu luptase, ci nu-
mai privise, divinului Nestor, înţeleptului bătrân, care ştia să dea
grecilor sfaturile cele mai potrivite, povestind cele văzute şi păţite
de dânsul, în vremuri pe care tinerii n-aveau de unde să le cu-
' noască. La Roma, tot aşa. Când Pyrrhus încercase cucerirea Italiei,
aducând în contra legiunilor chiar elefanţi (un fel de tancuri ale
epocii), spre cine s-au îndreptat ochii tuturor? Nu spre consuli, tri-
buni, auguri sau vreun pontifex maximus, ci spre unchiaşul Appiu
• Claudiu adus de mână la Senat de fiii lui, fiindcă vederile îi slăbiseră.
Nu însă şi mintea. Cuvântul lui a hotărât atunci soarta Italiei şi
prin urmare a tuturor ţărilor dimprejurul Mediteranei. (Asta nu
mai e poezie, ca la Homer, ci politică de stat, adică realitatea cea (_
mai aspră dintre toate.) Să mai amintim că Roma a ajuns la apo-
geu, dobândind pe cel mai bun împărat, optimus princeps, după
chibzuinţa cui? A bătrânului senator Nerva care, ales împărat, cu
fireasca grijă şi smerenie a bătrânilor, a pus ochii, dintre toţi ge-
neralii, tocmai pe Traian şi l-a înfiat chemându-lla tron! (Cât de
vrednic a fost "alesul", se poate judeca dintr-o împrejurare unică:
un papă din evul mediu, care revizuia pesemne listele celor din
rai, s-a rugat de Dumnezeu să primească în locul cel mai de cinste
şi pe monarhul cel prea bun, măcar că nici nu fusese botezat.
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, dar cu o condiţie: să nu mai
ceară aşa ceva pentru nimeni altul19.)
E ·de prisos să mai stăruim. Prin firea lucrurilor, tinerii n-au de
~unde să ştie o sumedenie de fapte, pe care abia încercările vieţii le
scot la iveală. Vorba ceea: "Tot păţitu-i priceput", de unde a ieşit şi
înţeleapta zicătoare: "Cine n-are un bătrân, să-1 cumpere". Să
lăsăm însă la o parte viaţa practică, unde hotăreşte întâi de toate
bunul simţ şi să vedem dacă bătrâneţea ajută şi munca pentru
cultură.
Din capul locului, răspunsul este afirmativ. Tinerii, îndată ce
găsesc câteva fapte noi îşi închipuiesc că au ajuns reformatorii C,..
specialităţii lor. Cum se îndeasă unele femei frivole să cumpere -
grabnic ceea ce numesc ele "modern" (un calificativ foarte impro-
priu), tot astfel începătorii ambiţioşi sunt gata să primească în ba-
gajul lor stiintific cât mai multe noutăti - mai ales vorbe noi - ca
semn de ~ult~ră. În ajunul războiului mondial, bântuia pe la noi
mania inovaţiilor "cu orice· preţ". Cuvântul proaspăt ajunsese o
.adevărată obsesie. Cei cu procesul generaţiilor ţineau să asigure
.mereu lumea că ei sunt "proaspeţi", adică trufandale. Bătrânii
însă care în cursul vieţii lor au văzut atâtea "noutăţi" ajunse ve-
chituri (şi chiar cârpe aruncate pe maidan) nu-şi mai pierd cumpă-
tul în faţa nici unei mode. Verificând mereu faptele şi teoriile, ei
ştiu că este o primejdie tot atât de mare a te închide cu nătângie
în 'cadrul unei singure teorii, considerată ca un fel de Coran al

316 S. MEHEDINŢI
specialităţii, pe cât e de mare pericolul de a schimb~ teoriile ca
decoraţiile, numai din dorinţa de paradă.
Bătrânii sunt scutiţi de astfel de fudulii; sunt gata să primească
si înnoiri dar cu măsură si sub rezerva unei verificări cât mai
Îungi Pe lângă inevitabila ~rudiţie, ei dobândesc un simţ critic tot
mai fin. Apoi, de la o vreme, capătă ceva şi mai de preţ: putinţa de
a ajunge la sinteze, o însuşire care nu se poat~ cere t~neriio:. Pen~
tru ce? Pentru că sinteza, pe lângă un matenal considerabil, mai
are nevoie si de un fel de presbiţie intelectuală, adică înlesnirea de
a vedea I~crurile mai depărtate, fără să te împiedici de cele
apropiate. Iată câteva pilde. Alex. Humboldt a scris marea sa ope-
ră Cosmos, abia după 70 de ani; foile din urmă le-a dat la ti~ar în al
89-lea an al vieţii sale neobosite. (Despre valoarea acestei monu-
mentale sinteze, e destul să amintim atât: contemporanii credeau
că secolul al 19-lea se va numi "Secolul lui Humboldt", după cum
al 18-lea fusese numit "secolul lui Voltaire.") Dar vestitul istoric
Ranke l-a întrecut şi pe Humboldt ca iniţiativă până în seara târ-
zie a vietii. După ce publicase o sumă de opere capitale, patriarhul
istoricil~r începu la 90 de ani să mai scrie o istorie univer~ală
(Weltgeschichte), dând gata câte un tom pe fiecare an. S-a opnt 1~
al saselea volum, lăsând în al 96-lea an al vieţii lucrarea netermi-
nată. Din fericire putem cita pilde chiar din România. Frumoa-
sa sinteză bio-geo~afică, prezentată anul trecut Academiei în
chip atât de elogios de colegul nostru d-1 Traian Săvulescu, este
opera octogenarului naturalist de la Grumăzeşti20
. Entomologul
,,filosof', ajuns la 89 de ani în plină activitate ştiinţifică, e o dova-
dă pipăită că bătrâneţea nu împiedică pe c!ne':a ~e a _?cupa un loc
de onoare în cadrul m11ncii pentru cultura. ŞI fimdca e vorba de
stiinţele naturale se cuvine să mărturisim că, după cum d-1 Ca-
~adjaa făcut dintr-un sat moldovean "un centru pe glob"*, Clujul
a ajuns şi el un centru de însemnătate mm;dială în ce priveşte
speologia prin silinţele altui bătrân naturalist, profesorul Raco-
~~ . .
'Puteau să· fie realizate astfel de opere, fără o muncă urmărită
până la adânci bătrâneţe? Fără de voie ne aducem amin~ îr;. şin:I
acesta de idei si de vestitul entomolog Fabre. Putea el sa aJunga,
cum i s-a zis ·"Homer al animalelor"~ fără ostenelile unei lungi
vieti.în pustn'icia grădinei sale, unde a venit îns~şi Preşedintele
:ftepublicii să-i aducă omagiul Franţei întregi?- In minunata sa
. · * TRAIAN SĂVULESCU, Aristide Caradja- entomolog şi filosof (Analele
Academiei Române, Mem. Secţ. Ştlinţif., 1945).
operă Banchetul, Plato pune în gura lui Socrate aceste cuvinte:
"Ochii minţii nu văd limpede decât atunci când ai trupului slă-
'besc". •
Solemnă mărturisire şi vrednică de ţinut minte, fiindcă fusese
făcută faţă de floarea intelectualităţii ateniene, din cel mai lumi-
•nos secol al culturii antice. Nu uitaţi că între alţii erau de faţă spi-
ritualul Socrate şi amarui umorist Aristofan. Dar iată alături de
lumină şi inevitabila umbră. Dacă bătrâneţea, sporind cunoştinţe
le şi ascuţind simţul critic, înlesneşte sintezele, nu-i mai puţin
adevărat că amânarea operei până în anii din urmă ai veleatului
omenesc e şi o reală primejdie. De-ar fi murit Humboldt la 70 de
ani, mai exista un Cosmos? Câte şi câte întâmplări nu pot risipi
munca cuiva chiar în clipa din urmă! Incendii, cl!tremure, revolu-
ţii, războaie, epidemii şi alte şi alte calamităţi. Intâmplarea este
atotputernică şi în bine, dar şi în rău. Zeul roman Fatum era legat
la ochi... (Uneori la întâmplările oarbe ale naturii fizice se mai
poate adăuga şi nătângia omenească. În astfel de cazuri, singura
speranţă e ca opera să fie continuată de cineva dintre urmaşi, iar
răspunderea întârzierii cade întreagă pe creştetul celor ce au îm-
piedicat realizarea la timp a operei de sinteză.)
Un lucru rezultă clar din faptele înşirate până aici: măcar că
bătrâneţea însemnează scădere fizică, ea poate fi în latura intelec-
tuală un real câştig, atât prin sporul cunoştinţelor, cât şi prin în-
tărirea simţului critic, care înlesneşte închegarea marilor sinteze
ştiinţifice.
B) SPOR iN CALITATEA GUSTULUI ESTETIC. Mai mare şi
decât sporul cunoştinţelor este ascuţirea gustului estetic.
Cine nu îndrugă în anii adolescentei câteva stihuri ce din coa-
dă au să sune", ca şi zmeii de hârtie!. Dar zornăiala a~t~ încetează
iute şi degrabă. Răsunet durabil au numai operele cu adevărat ar-
tistice, iar acelea se ivesc tocmai spre maturitate. Ce deosebire
între Faust, abia însăilat de tânărul Goethe şi opera deplină, cum
ne-a lăsat-o la 82 de ani bătrânul poet, după ce o netezise până la
sfârşitul vieţii, potrivind mereu cuvintele! Căci ce este versul
decât un mozaic de vorbe, menite a deştepta în sufletul altora
anume cugete, anume armonii de imagini şi anume ritmuri muzicale
{fără a cădea în exagerarea simbolistului care cerea de la musique
avant tout21). Dar spre a realiza o astfel de operă, pe lângă geniu
mai trebuie timp şi iarăşi timp. Ce viu a simţit adevărul acesta
Goethe, scriind tocmai la sfârşitul vieţii cuvintele dedicaţiei din

318 S. MEHEDINŢI
Faust. Copleşit de mulţimea amintirilor din tinereţe e cuprins de
melancolie, văzându-se acuma aproape singur:
.
S-a risipit îmbulzeala prietenilor!
Cântarea mea răsună mulţimii necunoscute*...
Ce-i sta dinaintea ochilor i s-a părut dintr-o dată departe, foarte
departe, iar ce fusese odinioară îi devenise iarăşi o realitate apro-
piată. Lacrimile îi păinjinesc vederea (Thrăne folgt den Thră
nen)... Însă bătrânul maestru îşi dă seama că, fără larga perspec-
tivă a unei vieţi atât de lungi, cu atâtea bucurii şi atâtea întris-
tări, n-ar fi putut înfăţişa în opera sa tot universul moral: Cerul, Fă
mântui şi iadul laolaltă, - o nouă Divina Commedia, însă nu în
tonul contemplativ al descrierii epice, ci în desfăşurarea dramatică
a vieţii înseşi (punând faţă în faţă cei doi poli ai omenirii: "eternul
feminin"- frumuseţea şi simţirea Margaretei şi eternul masculin .
-cugetarea şi fapta lui Faust). Drama aceasta filosofică (un fel de
Cosmos al sufletului) ar fi fost cu neputinţă să ajungă la împlinire,
dacă artistul însuşi n-ar fi ajuns, ca şi doctorul Faust, până la li-
manul liniştit al bătrâneţei. Mare noroc pentru Goethe, cum mare
fusese şi norocul lui Humboldt coborârea aceasta lină spre pragul
din urmă al vieţii!
Doamne, de ce n-a trăit şi Eminescu [al] nostru, să fi apucat
anii poetului de la Weimar! Ce păcat că mintea cea mai cuprinză-
; toare şi simţirea cea mai adâncă dintre câte s-au ivit în viaţa nea-
mului românesc, n-au avut parte să dea la iveală tot ce era sădit
în ele! Geniul care îşi arătase puterea de creaţie în Satire22 şi Lu-
ceafărul, zugrăvind ca nimeni altul marile aspecte cosmice:
Un cer de stele dedesubt
Deasupra- cer de stele,
Părea un fulger ne-ntrerupt,
Rătăcitor prin ele...;
inspiratul cântăreţ care, în fragmentul epic de la Rovine a reînviat
trecutul mai clar decât toate volumele istoricilor, de ce n-a apucat
să isprăvească măcar drama sa Decebal! În lumina de apoteoză a
flăcărilor Sarmisegetuzei, el ar fi arătat lumii că nu la Troia, la
Tyr sau la Cartagina, ci în Carpaţi s-a arătat culminarea sufletu-
lui antichităţii în latura etică. Cel care a scris Rugăciunea unui
dac şi a implorat ca pe un sfânt pe Ştefan-Vodă în versurile Doinei,
* Mein Lied ertont der unbekannten Menge... zerstoben ist das freundliche
Gedriinge... · '
cel care colindase toate ţinuturile neamului românesc, plângându-i
toate durerile şi bucurându-se de toate bucuriile lui, ne-ar fi lăsat
'la urmă acel Carmen Saeculare ce-l visase el odată ... ca un etern
imn pentru toată suflarea românească. - De aceea, întunecarea
atât de timpurie a lui Eminescu este şi va fi o veşnică umbră dea-
•Supra vieţii poporului nostru. De-ar fi avut parte de regala bătrâ
neţe a lui Goethe, contribuţia românească la cultura omenirii ar fi
fost de pe acuma atât de însemnată, încât am fi putut privi cu se-
ninătate orice nenorocire trecătoare.
Ce norocos a.fost neamul elin!
În lliada şi Odiseea, Homer a lăsat întregului popor grec un ne-
secat sprijin sufletesc şi un temei de educaţie naţională, chiar şi
pentru veacurile când atinsese culmea filosofiei, artei şi ştiinţei
antice. Care efeb atenian se suia pe Acropole fără să se simtă învi-
orat de amintirea unor strămoşi "asemenea zeilor", cum îi înfăţi
şase genialul povestitor al tinereţei neamului elin! Virgiliu a dat
şi el poporului roman un fel de încununare seculară prin Eneida şi
Georgice. Dante, călăuzit de Virgiliu, a dăruit la rândul său o ope-
ră de artă mai durabilă decât toate statuile, templele, palatele şi
pânzele din muzeele întregii Italii, iar Goethe, scriind Faust, a lă
sat ţării sale şi lumii întregi o zestre sufletească ale cărei dimensi-
-:uni nu ştim cum vor mai putea fi întrecute. Ce nu ne-ar fi dăruit
Eminescu dacă ar fi atins pragul bătrâneţei, după ce încă din anii
tineri se aşezase alături de cei doi-trei poeţi-filosofi ai omenirii!
Căci nu sunt veşnici oamenii ca Traian!
Aşa suspina acum vreo două veacuri şi mai bine Miron Costin,
după ce văzuse ruinele podului făcut de împărat la Dunăre şi se
gândea la toate amărăciunile de care a avut parte Dacia felix, aşe
zată "în calea răutăţilor". Ce păcat că geniului i-a lipsit Timpul ...
când ştim că toate operele mari au avut nevoie şi de mult timp,
iar pentru muritori timpul lung se cheamă bătrâneţe.
E drept că anii amurgului pot aduce cu ei şi multă umbră însu-
flet. Cicero mărturiseşte că bătrâneţea l-a făcut mai amar (amari-
orem me senectus facit). Este însă vreo etate scutită de amără
ciuni? Apoi să nu uităm şi anume împrejurări din viaţa "amărâtului"
orator. De soţie se despărţise; fata lui, Tullia (Tulliola cum o alinta
el) murise, iar bătrânul făcuse greşeala să se însoare din nou,
luând o femeie mai tânără şi sub nivelul său sufletesc; băiatul tri-
mis la Atena pentru studii - se alesese un rău: se ţinea numai de
petreceri şi de blestemăţii. Câtă deosebire faţă de anii tinereţei,
când Cicero se dusese până la Rhodos să asculte pe învăţatul Posi-
donius, a cărui cultură universală şi echilibru sufletesc îi făcuseră
c

)
320 S. MEHEDINŢI
reputaţia unui fel de Goethe al antichităţii. Unde mai pui şi decla-
raţiile politice... Să vezi Roma frământată de Catilina şi alţii de
teapa lui; să vezi că tânărul pe care l-ai ridicat, în loc să fie apără
torul republicii, se arătase un oportunist de rând, gata să pună
(cum l-a şi pus) pe binefăcătorul său în capul listei celor ce aveau
să fie asasinaţi sub noul triumvirat23.
Dar asta nu înseamnă că bătrâneţea e de vină. Dimpotrivă, ex-
perienţa anilor din urmă îl ajutase să scrie De senectute şi alte
opere filosofice, iar în senat să pronunţe Catilinarele, după care au
urmat Filipicele ce I-au ridicat alături de faima lui Pemostene.
Repetăm: e adevărat că zilele amurgului sporesc umbra. Dar
faptele înşirate mai înainte sunt de ajuns spre a dovedi că bătrâ
neţea poate fi un dar, iar uneori chiar darul cel mai mare al
vieţii, când ajută împlinirea unor opere capitale în ştiinţă sau în
artă. Ce s-ar fi ales de Goethe, de Beethoven, Michelangelo, Leo-
nardo da Vinei, ori Dante, dacă ar fi murit şi ei în tinereţe, ori mă
car la jumătatea drumului vieţii?
E de prisos să mai întrebăm, când ştim că chiar celor mai pu-
ternici între puternici, viaţa lungă le adaugă nu numai cantitatea
cunoştinţelor, dar şi calitatea gustului estetic, ducând pe artist
până la opere de universală însemnătate.
C) SPORUL SIMŢULUI ESTETIC. Al treilea câştig al vieţii
lungi este cel mai însemnat dintre toate: bătrâneţea sporeşte nu
numai cantitatea cunoştinţelor şi calitatea gustului estetic, dar
înalţă şi tonalitatea simţului etic. Eroii ştiinţei sunt respectabili şi
merită. toată recunoştinţa noastră. Eroii artei sunt vrednici de ad-
miraţie, fiindcă lor le datorăm partea cea mai încântătoare a cul-
turii. Dar eroii moralei stau şi mai sus în ierarhia valorilor sociale,
fiindcă munca lor e cea mai grea dintre toate.
Pentru ce? Pentru că toţi ceilalţi au măcar libertatea de a se
odihni după ce muncesc. Omul de ştiinţă- chiar când ajunge la
treapta de savant - nu creează decât intermitent. Ideea sa cea
mai originală {intuiţia majoră, c:um ar fi zis Descartes) apare de
obiCei pe la începutul carierei, iar mai târziu urmează dezvoltarea
corolarelor ei. Şi încă ceva: munca pentru progresul ştiinţei e în
.bună parte colectivă, sprijinindu-se pe colaborarea contemporani-
lor şi pe temeliile puse de predecesori. Chimistul Ostwald spunea
încă de acum jumătate de secol, că o descoperire ştiinţifică poate fi
comandată ca o păreche de încălţăminte, - atât de întinsă e cola-
borarea celor ce dau asalt aceleiaşi probleme. N-am fost şi noi
martori la pregătirea bombei atomice după comandă? Cutare in-
stitut t~hr:ic .(Zeiss, bunăoară) are la îndemână o cohortă întreagă
de ~~ec~ah_yti, care lucrează numai la dezlegarea problemelor de
' optica. Iata de ce numărul oamenilor de ştiinţă creşte azi atât de
repede.
. În artă. lucrurile stau altfel. Faust întreg e opera lui Goethe.
AJutat-~ cm~va pe. Beethoven să compună Simfoniile, ori pe Emi-
nescu ~a .scn.c S~hr~le? ~drept că unii .artişti (în sculptură, arhi-
tectura JI ~hi~r m pictura)_ se folosesc ŞI de muncă străină pentru
u?ele parţi dm opera lor. In tablourile sale uriaşe, Rubens încre-
dmţa execu.tarea unor.fragr;nentc .d~scipolilor mai meşteri: dar gru-
p~rea figunlor, expresia fiziOnomiei, annonizarea colorilor si dina-
mism;tl scenei între~ ~·· într-un cuvânt, partea esenţială e~a toată
de mana maestrulm. Insă creaţia artistului, întocmai ca si a sa-
vantu~ui, este. intermitentă. Nici Leonardo da Vinei, cu toa"tă uni-
v~r~a~Itatea ŞI puterea lui neasemănată, nu picta în toate zilele_
Ş.I r:Ic~ măcar.în t?ţi ~':ii - câte o Mona Lisa. Ba încă Ia unii ar-
tlşt~, Izvorul mspira.ttei seacă chiar de la început, mărginindu-se
apm l~ repetare~ cl~şeului. Şi t:auşi, numărul artiştilor, ca şi al -=~
oamemlor .de şt~mţ~ este relativ mare. Poeţi, pictori, sculptori,
dran:~turgi, arhrtecţ1, actori, muzicanţi şi cântăreţi cu sutele şi
cu muie.
Din contra, geniile etice, sunt extrem de rare: le putem număra
pe degetele de la mână în tot şirul veacurilor. De ce? Fiindcă mo-
rala nu admite intermitenţe. Ea cere o încordare neadormită _
fără pauză. Omul de ştiinţă face azi o descoperire însemnată iar
O:âine poate.~ădea în ci~e ştie ce erezie; fără să sufere partea ~ozi
tlva a mun.cu sale. Cuv1er creează anatomia comparată, apoi vine
l~ Academie cu basmul catastrofismului, Discours sur les revolu-
hons du globe. Basmul s-a dus, anatomia a rămas. Artistul tot
aşa: azi, creator puternic; mâine - un adormit ori autor al unei
opere secundare. Din timp în timp, adoarme si te adoarme chiar
povestitorul gen.ial care a fost Homer. Aşa mărturisea Horaţiu şi
P.oetul roman ~ha ce sp':lne, fiind el însuşi un mare artist, ba încă
ŞI autorul une1 Ars Poetwa.- Dar nici în artă, scăderea de azi nu
anulează genialitatea de ieri.
Cu tot~l alte!e sunt canoanele moralei. E de ajuns o singură că
dere grava- Şl tot restul vieţii rămâne definitiv surpat. Maiores-
c~ avea o v~rb~ pe care bătrânul critic o spunea cu un fel de serio-
Zitate umonstlca. Despre unul care se poticnea rău el zicea· Bun
bun~ băiat... Atâta n':lma~ că a ucis pe tat-său... Cine a ~eşit ~
d.a~ grav, ace~a S·a SinUCIS moraliceşte. (Despre astfel de nenoro-
Ciţi nu se mm poate repeta vorba veche: De mortuis nihil nisi

322 S. MEHEDINŢI
be'ne...24 Veninul le-a otrăvit tot vinul, oricâtă vechime şi orice aromă
va fi avut.
Repetăm: creaţia artistului şi a savantului e sporadică; ţinuta
morală este ceva permanent şi cere o necurmată apropiere de no-
tele cele mai înalte ale gamei. Iată .de ce geniile etice au fost atât
de rare, de la marele mucenic Socrate, până la martirul contempo-
ran Gandhi.
Întorcându-ne acum spre bătrâneţe, ce găsim? Un lucru nu se
poate mai îmbucurător: cu cât se apropie amurgul vieţii, cu atâta
numărul greşelilor scade. Departe de noi gândul că bătrâneţea ar
însemna perfecţiune. Nu, hotărât- nu. Greşeşte omul cât trăieş
te, "au cu fapta, au cu gândul ori cu cuvântul... cu ştiinţă şi fără
ştiinţă". Un lucru e însă vădit: pe măsură ce scade încordarea lup-
tei pentru trai, scade şi egoismul -izvorul atâtor rele, aşa că oca-
zia de a greşi e tot mai rară. La tineri, e precumpănitor nesaţul;
uneori sunt chiar agresivi; cumpătarea se iveşte abia la maturi-
tate şi tocmai bătrâneţea aduce cu sine liniştea şi renunţarea. E
cunoscut şi prea cunoscut aforismul întemeietorului Junimii: "Ar-
ta vieţii? Rezervă, discreţiune, cumpătare; în genere negaţiune şi
în rezumat abnegaţiune". Vorbele astea parcă sună a prohodire.
Nu ne împăcăm chiar cu toate, însă recunoaştem că ele cuprind
~-~~~-mult adevăr mai ales în ce priveşte faza din urmă a vieţii. Căci
dacă bătrâneţea nu-l apropie pe om de perfecţiune, e sigur că-1
apropie cel puţin de abnegare. E ştiut că părinţii dau de la o vreme
copiilor lor tot ce-au agonisit, iar din "partea sufletului" lasă cât
pot şi aşezămintelor publice, pe care le socotesc mai potrivite cu
idealul urmărit de ei în viaţă. Imputarea că bătrânii ar fi zgârciţi
se reazemă pe o iluzie; ei sunt "strângători" nu zgârciţi, ştiind din
experienţă că e greu să găseşti ceea ce n-ai pus bine din timp.
Zgârcitul e altceva: chiar din tinereţe, e lacom şi acaparator, cără
băneşte de toate şi de la toţi numai pentru el. Pere Grandet al lui
Balzac e un monstru, un rechin gata să înghită orice pradă. În loc
să lase bănetul şi toată averea fetei, singura lui moştenitoare (o
!?ucenică, împreună cu biata maică-sa), ce-i dă diavolul în gând?
Indeamnă fata să-i facă ea testament lui! Avarii lui Flaut, Moliere
şi Balzac nu-s niscaiva căzături neputincioase, ci oameni. în pu-
terea· anilor şi plini de o luciditate reptiliană; dacă ar putea, s-ar
încolăci ca şerpii împrejurul propriului lor corp...; îşi ascund
trupul sub haine corcoţoase, gem, se tânguiesc, ca cerşetorii ce se
prefac că-s bolnavi şi lipsiţi; îşi mănâncă de sub unghii, iar la
moarte îi găseşte lumea încremeniţi pe saltele putrede, în care
stau dosite averi nebănuite de nimeni.
-~ ..;.
·~ "/
Din contra, bătrânii sunt de obicei miloşi şi darnici. Isprăvindu-si
socotelile vieţii, ce le rămâne decât să dea? A dărui e pentru ei n~
numai ceva logic, dar şi un izvor de bucurie. - Bătrâneţe:
cumpătare, îngăduinţă, înseninare, abnegare.
. Putem spune fără teamă de a greşi, că asprimea sufletului este
mvers proporţională cu etatea. Copiii se încaieră usor si adesea
di~ lipsă de experienţă, sunt şi cruzi cu animalele;' tin~rii ajun~
c~_Iar la violenţe (joco din mano); bărbaţii se stăpânesc, iar bătrâ
nn sunt îngăduitori nu numai faţă de semenii lor, dar blânzi cu
·toate vietăţile. Gândiţi-vă: idealul cel mai dintâi al copilului e să
creas~ă repede şi puternic. Campionul clasei este fala camarazilor,
:---:-chiar ~acă e sărac la minte; abia în rândul al doilea sunt preţu
Iţi şcolaru talentaţi şi muncitori; cât despre însuşirile etice: simtul
de dreptate, lealitatea, modestia, generozitatea discretia si alt~le
târziu dacă sunt luate în seamă. Şi cum sunt i~divizii,as~ sunt si
popoarele tinere. La Homer, faima cea mai mare o au ghiogarii c~i
puternici: Aiax, Diomed şi în fruntea tuturor bătăiosul Ahile, ase-
~ănat mereu_ de poet cu un leu înfuriat, gata să rupă şi cu dinţii
dm trupul lm Rector, târât după carul de luptă, până în tabăra
grecilor. Iar cine crede că astfel de apucături brutale se potriveau
nu~ai cu ti_mpurile lui Homer, să nu uite că şi azi gloata mai
puţm reflexiVă, adică tânără la minte, preţuieşte întâi de toate
vârtutea, nu virtutea. Cel mai admirat în circuri arene si cine-
matografe este cel tare la ciolan (cutare negru: Jim, Joe,' Noe...
sau cum îl mai cheamă); entuziasmul ela culme când labele lui de
urs aruncă pe podeala ringului altă namilă tot atât de grobiană
cu fălcile fărâmate şi cu gura plină de sânge.25 '
In rezumat:
În pruncia omenirii, pornir~ instructivă si brutalitate animali-
că: homo homini lupus26. Mai târziu, încep~ a miji simţul estetic
- un _mare pas spre îmblânzire (zorile culturii); şi tocmai spre
~atu:Itate se ad~ugă respectul faţă de înţelepciune şi omenie,
msuşirea cea mm caracteristică şi mai târzie a speciei colective
homo sapien.s.
Trecând de la omenire la individ:
Pruncul şi copilul e abia un sâmbure de om şi stă deci foarte
apro~.pe de_ restul animale~or. Adolescentul şi tânărul, adăugân
du-ş~ exp~nenţa; începe a-şi înfrâna pornirile animalice, stăpânin
du-şi egmsmul; Iar omul matur face un pas şi mai departe: caută
punctul de contact cu antagonistii si încearcă să stabilească norme
de purtare valabile pentru to~tă lumea. În sfârşit, bătrânul, vă
zând cât de jos rămâne viaţa reală faţă de etica ideală, îşi anulea-
"
(_

)
''
)
324 8. MEHEDINTI
ză aproape tot egoismul, devenind ca budiştii prieten .al ~uturor
făpturilor, până şi al firului de iarbă peste care e nevOI: sa calce.
După faza ofensivă a traiului urmează astfel o nou~ ~az~- retra-
gerea, manifestată întâi şi întâi prin ştergerea. onca~m u~m~e d~
vanitate. Căci ce este vanitatea? E forma cea ma1 neghwaba ŞI ma1
ridicolă a egoismului; e mulţumirea omului-fleac c~ aparenţa
lucrurilor - cu coaja fructelor, chiar când miezul lor hp~e~~· A~
putea spune aforistic: omul are exact at.âta :-ranitate, cata. mteh-
genţă şi cât bun simţ îi lipseşte. Poate fi u~~ehgent ce~ car? 1a ap~;
renţa drept realitate? Care poartă decoraţn cerute yrm m1logeala..
Care se laudă cu recenzii scrise tot de el? Se bucura de ba~chet: ~~
de omagii pe care singur şi le-a pus la cale? Astfel de papuş:rn
sunt semn sigur de paupertate intelectuală. Din ~ontra, P~Aca~ e
vanitosul de mişcăreţ şi grandilocvent, umflându-ş1 :'~ce~ ŞI mcar-
cându-şi pieptul cu alămuri, cordoane, colane, panghc1 ŞI alte pan-
glicării din bâlciul deşertăciunilor omeneşti, pe atâta e de ~ezerva~
şi smerit cel care îşi dă s~ama de caducit~t~a _formel~r. Ş1 toc~a~
acesta e cazul bătrânilor. In locul ostentaţie! ŞI grandJlocvenţei, e1
simt plăcerea tăcerii (libido tacendi, c~~ ~ic?a mi se pa~e Juve-
nal); în locul ambiţiei de a întrece pe alţn, e1 s1mt m~lţum1rea d~ a
înlesni dezvoltarea tuturor valorilor pozitive, - onunde le-ar m-
tâlni. Văzând că viaţa nu-i geometrie, cel ajuns în pragul bătrân~
tei începe a mai schimba chiar unele din aforismele pe care le pn-
~ise în tinerete fără nici o împotrivire. Cu experienţa unor tim-
puri neasemă~at mai grele decât acelea prin care trecuse genera-
tia lui Maiorescu, în faţa aceleiaşi întrebări am ajuns Aac~m la~ a.~t
~ăspuns: "Înţelepciunea vieţii? - Sm.ereni~ (în faţ~ I_ntamplan;,
atotputernică în bine, dar şi în rău), discreţw,. rezerv::, .w.r cc:pava-
ză contra factorilor imponderabili, muncă dm toata lnLma :··: ~~
pus în frunte smerenia, fiindcă ea însemneaz~ simţul I~el~tlvitaţu
valorilor si ne îndeamnă la respectarea Adevarului. Far.a adev~:
.nu poate fi nici o formă de asigurare~ :ieţii, nici.înţ:_lepcmm:, niCI
· .omenie - însuşirea supremă a speciei omeneştL Car.td ~amto~ul
pune aparenţa în locul realităţii, el minte. Poat~ fi mu_:cmosul m-
ţelept? El nu-i decât o maimuţă,, c~~e a~ vrea sa treac~ drept o~.
Din contra, cei ajunşi în scara vwţu, pnn firea lucrunlor, ~un,t m
genere scutiţi de o astfel de ridicolă slăb~ci~ne. Trupeşte, batrane-
tea ,e scădere şi desfigurare; sufleteşte msa este o trans~gurare,
~dică lepădarea de toate impurităţile, începând cu cea ma1.neroa-
dă- vanitatea. De la egoism, trece tot mm mult spre altrmsm, de
*Cf. "Decalogul muncii", în /S. MEHEDINTI,] Altă creştere: şcoala muncii.
t..:..
la semeţie la modestie. Dovada, Faust. După ce încercase să cu-
prindă în mintea sa Universul (studiase filosofia, medicina, Juris-
" terei -ba încă şi teologia*), cu ce se mulţumeşte după atâta zbu-
cium care îl dusese până la un pas de sinucidere? Ajuns la bătrâ
neţe, îşi simte sufletul împăcat, fiindcă a izbutit să sece o
• m1a,_.;tină făcând-o loc bun de arătură!
'i/n <-•ce însă cititorul: Faust e literatură, adică ficţiune. Goethe,
ca un burghez alintat de soartă, a trăit toată viaţa cu deprinderi
aristocratice în cercul curţii de la Weimar, culegând florile cele mai
frumoase şi mai bine mirositoare din grădina vieţii. - Fie şi aşa!
Iată însă cazul lui Tolstoi. Se născuse între cei de sus si cunos-
cuse în tinereţe toată lărgimea unei vieţi întemeiate nu p~ sclavie,
ca cea din antichitate, dar pe un fel de iobăgie asiatică, nu prea
departe de sclavie. Pe ce cale îl îndreaptă experienţa vieţii şi bă
trâneţea? Se leapădă de toate; îmbracă sumanul mojicilor, trăieşte
între ţărani, muncind cu palmele şi găsind pacea cugetului în
măruntele creaţii ale plugarului. Poate că nimeni între moderni
n-a arătat atâta sete de purificare, ca mucenicul de la Iasnaia
Poliana. Asemenea prorocului retras în pustia Iordanului, bătrânul
conte trăia predicând nu numai cu vorba, ci şi cu fapta, smerenia
şi altruismul, începutul unei epoci noi în viata omenirii.
Şi asta e literatură? Pentru cel care s-ar î'ndoi şi de sinceritatea
lui Tolstoi, nu ne rămâne decât să trecem dincolo de lumea cărtu
rarilor spre a judeca bătrâneţea celor care nu-şi obosesc mintea
citind şi s~riind.- Iată cutare moşneag "cu mânăbună". Îl ştie
tot satul. In ce grădină nu-s pomi altoiţi de mâna lui? De când a
îmbătrânit, care e rostul lui cel mare? În fiecare primăvară
colindă grădinile satului, altoind pădureţii ale căror poame el ştie
bine că nu va putea să le vadă şi e mulţumit bătrânul ca un preot
care, ieşind din liturghie, dă binecuvântare poporenilor lui zicân-
du-le: "Pace vouă!" - Asta nu mai e literatură, ci pildă de reală
înseninare la cei ajunşi în amurgul vieţii. Iar dacă ne uităm cu
luare-aminte, astfel de pilde putem descoperi în toate colţurile
lumii şi pe toate treptele sociale. - Nu strică să amintim câteva
chiar din viaţa poporului nostru.
La 1891, cu câteva luni înainte de moarte, Mihail Kogălniceanu
a primit însărcinarea de a rosti în faţa regelui Carol I cuvântarea.
festivă la împlinirea unui sfert de secol de la întemeierea Acade-
miei. Cel care ţinuse în tinereţe vestita prelegere despre istoria.
patriei, un imn ce răsunase în sufletul românilor de pretutindeni27,
auch Theologie...

326 S. MEHEDINŢI
apoi îşi măcinase timpul şi puterile slujind ţara, nu ambiţiile sale
ori interesele vreunui partid, cu toată suferinţa trupească, a pro-
nunţat aici, la 74 de ani, o cuvântare tot aşa de vibrantă ca cea din
tinereţe, rezumând istoria întregii noastre Renaşteri. Cei mai
inimos orator al neamului (repet: cel mai inimos) a lăsat atunci şi
suveranului cărunt şi tânărului principe de coroană îndrumări "cu
limbă de moarte":
"Sire, în timpuri foarte grele (se gândea la sfârşitul războiului
pentru neatârnare) aţi dus Ţara la izbândă. Moştenitorul vostru
să ia învăţătură, să urmeze şi el cu aceeaşi stăruinţă lucrarea cea
mare a redeşteptării şi înălţării neamului românesc".
Se putea o atitudine mai solemnă, mai multă uitare de sine şi
grijă de urmaşi?28
Altă pildă. - La 1913, Titu Maiorescu, în etate de 73 de ani,
după ce condusese atât de magistral politica ţării că atrăsese lau-
dele tuturor Puterilor Mari (afară de Austro-Ungaria, monarhia cu
două capete), iată-! prezidând tot aşa de !Ţlagistral şi pacea de la
Bucureşti, apogeul domniei regelui Carol. Indată ce sarcina a fost
îndeplinită, el renunţă la rangul de prim-ministru, se dezbracă
chiar de şefia partidului, lăsând altora onorurile. Adânc îngrijorat,
dar şi înduioşat până la lacrimi, regele Carol, îmbrăţişându-1, i-a
-~-~--.zis: ,,Ai fost nu numai ministrul, ai fost şi prietenul meu"29.
Se putea mai multă lepădare de sine şi de toate slăbiciunile
omeneşti în faţa intereselor pentru stat?
Cred că nu mai este acum nici o îndoială că bătrâneţea, mai
mult decât tot restul.vieţii, ajută la înălţarea simţului etic.
*
Făcând deci suma celor înşirate până aici, socot că nu ne depăr
tă!Ţl de adevărul faptelor, încheind aşa:
In latura intelectuală, pentru omul de ştiinţă, norocul cel mare
e să trăiască destul spre a-şi aduna materialul necesar cercetărilor
sale, iar - dacă poate - să ajungă şi la o sinteză originală, ceea
ce preţuieşte totdeauna mai mult decât orice lucrare parţială.
Pentru artist, fericirea cea mai mare e să aibă destul timp pen-
tru realizarea operelor capitale şi îndeosebi a capodoperelor care
se leagă mai adânc de firea poporului din care s-a născut, îmbogă-
ţind astfel cu ceva nou cultura omenirii. ··
· · În sfârşit, pentru omul de temperament etic, soarta cea mai pri-
elnică e să se poată apropia măcar la bătrâneţe - şi să apropie
şi pe alţii - de ceea ce se cheamă omenie, însuşirea cea mai de
preţ a vieţii. La fel, în lunga călătorie pe bolta cerului, soarele -
câte de soare- aproape nu-i luat în seamă. Momentul solemn al
.zilei e spre seară, când astru! se stinge pe încetul în aureoJa pro-
priei sale lumini. ·
Aceasta e treimea postulatelor omului de cultură, iar realizarea
)or- cum vedeţi- presupune între altele şi apropierea de bătrâ
neţe.
Atâta am avut de spus.
Şi ~cuma, o ultimă întrebare: nu cumva, în cele afirmate aici,
povesbtorul s-a arătat părtinitor faţă de cei cu părul alb?
Să lăsăm răspunsul pe seama celor ce au ascultat de[spre] ce a
fost vorba. Geografului să-i fie permisă o singură constatare: cel
Il_lai larg_ orizont se înfăţişează călătorului nu pe umerii muntelui,
CI toc~a1 pe culme, după ce târâş-grăpiş a trecut de greutăţile ur-
cuşulm. De acolo işi poate arunca privirea până în zare, unde pă
mântul se sfârşcşte şi începe seninul cerului. În acea altitudine
gândindu-se la cei ce vin pe urmă, el nu mai are alt interes decât
al adevărului: să le spună cât mai exact ce-a văzut în cale, spre a
le cruţa orice zadarnică abatere din drum.
Povestitorul a spus ce-a văzut. Dacă în mijlocul aproximatiilor
traiului zilnic ochii săi 1111 vor fi deosebit lucrurile destul de pr~cis*
. :' .Înşirând scăderi_le bătrânilor, văd că n-am stăruit destul asupra unei împre-
J~ran, pe care o pot Judeca exact numai cei sosiţi la pragul din urmă. E amără
c~unea lorcă nu mai pot îndrepta unele erori. Cine are timp înainte compensează
c~t de puţm greşelile. Când se apropie însă noaptea cea mare, toate isprăvile vic-
ţu nu trag la cântar cât o singură lunecare.
Rărp.âne doar o mângâiere: speranţa că vei scuti măcar pe urmasi de eroare.
Cum? In două chipuri: arătându-le [în) ce fel s-ar putea ocoli rătăciriie si ce lacu-
n_e trebuie ~.ă fie împl!nite, apoi atr~gând tineretului luarea-aminte asupra slăbi
cmmlor fint omeneşti. Cea mai obtşnuită este supra-evaluarea. Vanitatea este
atât de înfiptă în inima omului, că chiar tâmpitul se laudă şi ar dori să aibă ad-
miratori" (Pascal). Mai ales începătorii cad lesne în ispită. Îndată ce au făcut
doi-trei paşi, cred că soarele stă pe loc să se uite la ei. Bătrânii fireşte nu mai au
ast(el de slăbiciuni (afară de rare secături, a căror vanitate e fără leac).
In ce priveşte întâia sarcină, autorul a căutat s-o împlinească scriind Terra·
p~ntru a dou~, a~ fi dorit să termine o lucrare cu acest titlu: Cum s-ar putea seri~
bwgra{ia unet ştunţe? (Vezi Premise şi concluzii la "Terra", 1946, p. 247).
• Imprejurătile i-au fost potrivnice; s-a mărginit deci să înşire câteva premise
mtr-o Anexă. Dacă vor folosi cuiva, nu se ştie. Ele dovedesc însă măcar atâta: do-
rinţa bătrânilor de a fi impersonali. În India unii cărturari îsi leapădă chiar nu-
~ele, se~nâ~d c~ ';l_n num~r _C~n fel de Nirvana literară). D~că nu pot înlătura
1mperfecţmmle vteţu, pot mmtCI măcar numele celui care a greşit... cu gândul cu
cuv_ântul... cu conştiinţă şi chiar fără ştiinţă. Un francez, Pere Foucauld, a ~ers
mat departe. Lepădând titlul de nobleţe, renunţând la rangul diri armată s-a fă
cut misionar în Africa şi, pe lângă ~arcina preoţiei, a terminat opera filol~gică a
(
(

)
328 S. MEHEDINŢI
iar altii au avut norocul să descopere Adev~rul dephn,~ datori~
acelor~ e să nu ascundă lumina sub obroc, c.1 s-o arate mtreaga
omenirii întregi. După zile de atâta întunenc, de care ai? avut
arte în secolul al XX-lea până azi, să ne put~m bucur~ m~car .de
P. · ~ 'nte de mai multă lumină" cum a dont cel ma1 semn dm-
aicl 1nai. ·. A " • • ~ • ' . . 31
tre munton m chpa dm urma a vwţu ·
altuiierudit misionar, tipărind-o numai:~um~mele răp?~atului pe co~eZ::,ă
30
• Doar
rarea interesa... Ce mai preţuieşte şt un btet num~ m faya etermt~ţu. .
lu,c,Bătrânii a'ung usor la astfel de gânduri. Cei mat mu~ţl ~e a~ropte. de convu:-
~~rea'exprim~tă în'cunoscntul aforism: Jnţe!epciun~a ·vwţu? Dtscreţte, rezerva,
în genere,'negaţiune, în total abnegaţiune", iar ca ulttmă almare mun0I· .
'
PREMISE SI CONCLUZII LA "TERRA"
AMINiTIRI ŞI MĂRTURISIRI
VINDECARE ŞI ÎMPĂCARE
Când Ethnos* va fi la îndemâna oricui (ca împlinire la Terra),
mărturisirile înşirate aici vor părea ceva de la sine înţeles. Până
atunci vor fi de ajuns câteva rânduri pentru cetitorul care ar voi
să ştie cum şi de ce geograful s-a apropiat uneori şi de literatură.
Ca să nu lungim vorba, lăsăm să urmeze aceste scurte constatări:
1. Arta este o vindecare. Cuvântul "vindec" îşi are originea în
vorba latină .vindecare ce .însemna a răzbuna. Cum ·a putut din
răzbunare să iasă tocmai vindecare?
La munte, <:ând cerul începe a se însenina după mai multe zile
de ploaie, se zice că "se răzbună vremea". Ciudată imagine, deoa-
rece norii nu se pot răzbuna co.nt.ra nimănui, .nici vremea. Aici pu-
tem însă ilibui înţelesul vechi al c.uvântului. Ase răzbuTUL însemna
.odinioară :a .s.e face iarăşi bun, .după c.um a răscumpăra însemna a
cumpăra încă o dată, a răsfoi, r.ăsgân.di, răsplăti ... însemnează re-
petarea zun~i .stări anterioare. Legătura in ,ce priveşte vremea s-a
făcut de bună seamă aşa: dacii priveau furtuna şi vremea rea ca
Mfi ;a,tepJ;,at :C9Ptra ;.se:r;llnătăţii ze1,1.lui ,s,upre.m, .ale cărui raze ,luJ;lli-
nau to.t ,c:enu.l. .De aceea, ei trăgeau cu săgeţi asupra norilor ca să
şJ@ge spiritele rele, .cum .fac .Şi .~i sătenii noştri .trăgân~Lclopote-
*Autorul fiind.despărţ.it de cărţile ~;ale, lucrul devine tot mai îndoielnic (Nota:
S. Mehedinţi). ~

330 S. MEHEDINŢI
le, să alunge vârcolacii când cearcă să mănânce luna. Prin analo-
gie, rana fie trupească, fie sufletească provoacă o reacţiune,
adică o luptă a corpului sau a sufletului contra izvorului suferin-
tei si numai când durerea încetează e vădit că vine biruinţa, adică
Înto~rt:erca spre bine, în-bunarea sau răzbunarea. Abia rana
închisă c semn de vindecare; binele a biruit răul (Ormuz a învins
pe Ahriman1).
Pentru suflet, leacul cel mai subtil e arta. Cum corpul îşi repară
rănile, tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale, creând în gând, în
marmură, în sunete, în colori întinse pe pânză, în cuvinte înşirate
pc hârtie... o lume mai bună, mai frumoasă şi mai armonioasă decât
aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. Aici stă esenţa cea
mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă,
morală, ştiinţă. Dintre toate însă, cel dintâi şi cel mai general leac
al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta. De la Clîntecul
monoton şi lălăit al botocudului până la simfoniile lui Beethoven,
artele au fost şi sunt încercarea supremă de a realiza rnăcar
parţial armonia care lipseşte vieţii în total.
Nici o mirare aşadar că. toate gloatele omeneşti caută să aline
suferinţele traiului lor prin mici încercări de artă, îndeosebi prin
cântare, dansuri şi împodobire, apoi prin povestirea de basme,
creând o lume imaginară, mai plăcută decât cea reală. Lucrul e
atât de firesc, încât nu numai omul, dar şi alte vietăţi (indeosebi
păsările c:.lntătoare) caută să-şi împlinească viaţa prin apropierea
de artă. (Privighetorile cântă şi învaţă cântece ascultând pe altele
mai meştere. Cocorii dănţuiesc, iar o pasăre din Noua Guinee îşi
împodobeşte cuibul cu flori de anume coloare, puse în anume rân-
duială).
Arta vindecarea imperfecţiunilor vieţii.
2. Arta este oglinda cea mai dreaptă a· sufletului etnic. În opera
sa de creaţiune, artistul desface şi reface toate încheieturile lumii
spre a le potrivi după gustul :său. (Cuvântul "poet" a ieşit din 1tou':ro
= fac). Poetul însă, adică "făcătorul", nu lucrează croind lumea ca
ceva de iznoavă · nu ară în telină, ci numai adaugă brazda lui la
brazdele trase rtiai înainte d~ alţii. În pieptul său bate inima între-
gului neam care veac după veac, a cercat să realizeze tot mai
multă armo~ie, î~lăturând disonanţele vieţii. Începând cu descân-
tecul unei răni fizice si sfârsind cu cântarea ce alină rănile sufletu-
lui, melopeea umană's-a repetat de mii şi milioane de ori, cum se
repetă vântul, ploaia şi înseninarea după furtună.
·. Prin urmare, arta este îndreptarea naturii; este crearea din nou
a universului, după un ideal potrivit cu sufletul unui popor; ea
CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ 331
este manifestarea cea mai tipică a sufletului etnic în momentele
sale de osebită vibrare, fie în cli1Jele de amărăciune când nădeJ·dea
' t . d t· ' •
es e aproape pwr ută, fie in momentele de euforie, când fiinta
omenească simte "împlinirea tuturor lucrurilor divine si uman~"
când pământul e m,ai aproape de cer sau chiar una cu ce~ul. '
• Asta e arta: o întrupare şi fixare concretă a sufletului etnic in-
.cepând c~ c~eaţi~ ano~imă numită folclor şi culminând cu o~era
pc.rsonala a u:dividuahtăţilor celor mai reprezentative ale neamu-
lm. Arta devme astfel un testament în fata vesniciei si de acea ( •..
este solemnă ca şi moartea. · · ' ·
3. Arta poporului e mai tipică decât a individului. Ce e mai în-
s~m:mt: .izvorul car.e curge acuma din coasta muntelui, ori ploaia
ŞI zapezile care topmdu-se an după an au pătruns în inima mun-
tel~i, picătură cu picătură, până ce a găsit un loc prielnic să iasă
mai la :ale cur~tă şi limpede ca lacrima? Nu va tăgădui nimeni di
m~ama 1~vorulm esu;: ploaia; .cu ea s~ aseamănă şi sufletul etnic,
nascut ŞI crescut pe mcetul dm expenenta multor veacuri cu toate
bucuriile şi durerile loz·. Întâi se naşte poporul şi limba l~i ca in-
ventar credinc~os al cuge.~ă.ri_i şi sim_ţirii neamului respecti~; apoi,
de la o vreme, mcep a rniJI ICI-colo mici creaţiuni anonime nu la în-
~tâmplare, ci împrejurul unor forme-tip, potrivite cu idealul de via-
ţă. al po~orului de :are e vor~a. Nici unui negru nu-i va trece prin
mmte sa socoteasca frumoasa faţa oamenilor de rasă albă, vestedă
ca a moryilor (zic negrii din Congo); nici un european nu va ~onsi
dera ca 1deal de frumuseţe nasul turtit al negrilor si buzele lor
răsfrânte, sau ochii strâmbi ai mongolilor etc., etc. Idealul etnic
este ca un poligon unic ce nu se poate supmpune deasupra altora
ci dă la iveală particularităţile sa]~ tocmai prin alăturarea cu altele:
Sufl~tul etnic are aşadar de două ori precădere fald!i de cel indi- ( '
vidu~l. Intâi, prin aceea că-I simţim deosebit de al tut~ror străinilor·
al dml:a, _fi.indcă e .o formă tipică, de care nu se poate depărta fără
paguba mei unul dm sfera neamului de care e vorba. Oricât ar vrea
să ~mite pe ~lţii, "îşi d.ă în petec", adică se va simţi legat cât de
puţm.de ţesat~ra n;.ultlse!'ulară a cugetării şi simţirii pe care şi-a
apropmt:-0 odată cu hmba. In toate cazurile nonnale viata individului. -.,
ori~~t de singular ar fi urmează o "datină", adică ~n canon dat
de alţi~ (de strămoşi), iar arta fiecărui popor este o necunnată încer-
care dm partea celor mai înzestrati să vindece rănile vietii adică
să-i. îndrepteze imperfecţiunile, ap;opiind-o de idealul col~ctiv sau
etruc. Istoria este martora permanentă a acestui adevăr (. ..)2
· S-a ~ov~dit astfel şi la no~, ca şi în viaţa altor neamuri, că lite-
ratura, mamte de a fi expresia unor suflete individuale, este mani-.

)
)
332 S. MEHEDINŢI
festarea cea mai credincioasă a sufletului colectiv-etnic. A te apropia
deci de literatura unui popor, pornind de la temelia ei -- folclorul,
însemnează să te apropii de însuşi sufletul acelui popor. Cât despre
părerea celor ce au afirmat în timpurile din urmă că o "cultură" ar fi
un organism independent de mediul geografic şi etnografic, astea
sunt vorbe deşerte3
, ca şi bâiguiala metafizică a celor ce pretindeau
acum vreo sută de ani astronomilor de atunci să creadă ce le spun ei •
din carte, nu ceea ce le arătau telescoapele pe cer.
Din contra, faptele ne impun altă concluzie. Începând cu bătrâ
nul Homer şi până la Goethe şi alţi doi, trei poeţi-filosofi ai omeni-
rii (între care unul este Eminescu), cultura unui popor este oglinda
sufletului său colectiv, în care se reflectă vrând-nevrând şi îm-
prejurările mediului. Pământul unei ţări şi amintirea celor ce s-au
coborât în ţărâna mormintelor cârmuiesc traiul fiecărui neam,
după cum albia unui râu îndreptează necurmat curgerea apelor
lui. Individul, fiind vremelnic, e ceva minor faţă de marea fiinţă a
neamului din care s-a născut, care, împreună cu limba, i-a dat şi
chintesenţa sufletului strămoşilor. Când se întâmplă însă că un
geniu excepţional cerne încă o dată gândurile unui popor şi face
sinteza tuturor valorilor lui sufleteşti, turnându-i chiar şi limba în
tipare noi, acel geniu devine simbol suprem al naţiunii, cum au fost
Homer, Dante, Cervantes, Goethe şi cei asemene~ lor. Sufletul
etnic exprimat de un geniu sintetic, iată semnul că poporul de care
e vorba a ajuns la o cultură majoră. Aşa a fost Eminescu. Doina lui
este culminarea tuturor doinelor româneşti. Glossa lui a concentrat
ca într-un focar toată înţeleapta resemnare a neamului carpatic;
Satirele şi Luceafărul au dăruit sufletului românesc perspective de
o cosmică măreţie. Abia atunci când urmaşii vor analiza opera
poetului ca pe a lui Dante ori Goethe, vor putea să-şi dea seama de
ceea ce apropierea noastră epigonică ne împiedică să vedem azi.
·summa:
.......- Arta este vindecare.
-Arta adevărată este oglinda sufletului etnic.
-· Sufletul etnic are precădere asupra celui individual, după
cum izvoarele permanente, adunate din ploile ce au pătruns ani de
zile, picătură cu picătură, până în straturile cele mai adânci. ale
muntelui, întrec pe cele superficiale, ce scad după fiecare ploaie.
·Până. azi, vedem în Panteonul literaturii universale multe lu-
mini, uitele mai vii, altele luminând abia împrejurimea lor, altele
s-au stins.. Din timp în timp, se ivesc însă şi astre de mărimea
întâi~ a cărQr strălucire răzbate peste veacuri. Astfel de artişti
sunt 'll!l fel de crea.tori (am puţea zice re-creatori) ai vieţii poporu-.'
333
lui lor, vind~cându-~ suferinţei~, sporindu-i puterile şi arătându-i
calea spre vntor. P.rm urmare, hteratura si arta nu s t · d, ·t · • . - ~un un JOC e-
şei , CI suprema mcercare de a înlătura disonantele v1·et·· 1 ·
d ~ ~It · . 11 rea e SI
e a ma .a progresiv sufletul unui neam. · ·
. ~u acest gân.d, ple~ând_ de la această fundamentală convingere
.m:I un om de cultura, onc~re ar fi specialitatea sa, nu poate ră~
manea cu totul departe de literatura si de arta poporulu· d.
s - t A t 1. v • 1 m care
-a nascu . ceas a exp 1ca pentru ce si autorul M- t ··1 ·· t. ·1 " A • • • , " ar un1 or SI
ami~ In or .mşirate aiCI a lunecat de câteva ori spre literatură
Daca abatenle acestea sporadice vor fi contribuit cât de t. 1·
cont · · ·· pu m a
• _urarea Imagm:l nea?Iului carpatic, se va putea vede~ mai
~ar~m. 4Deoca~data, _p~ţ~ne]e încercări de care a fost vorba mai
~~a;nte I-au aJut~t s~-Şllmpace cugetul, ca orice prinos de pietate
1aţa de seculara fimţa a neamului*.
* Ca ~ complftare la cele spuse despre "formaţia stiintifică şi literară"5 si ca
:~~~tietăx uernmora"toaarreez:rvei _faţă de amestecul geogra.fiei in literatură, poate fi
a ImpreJurare:
. Când istoricul I. Bogdan, simţindu-se obosit n-a putut duce mai d
blrcarea Convorbirilor literare (Luceafărul din' Sibiu chiar a. t e?arte pu-
;,e~stei fu _sfârşi.tul.anului 1906), dorinţa întemeietorilor aces~~~n~:::nt~:~~e=
os ca e sa.contmute. Au decis deci să incredinteze nu numai directia dar ·
~ul d~ propn:tate c':lui ce s:rie aceste rânduri. Răspunsul profesoru!"ui 'de ge~:;~=
Îl!; ? ost ms'tn.eţ;at:v: Dupa multe dezbateri, argumentul hotărâtor a fost dat de
•. awres~_u: " 01ţ1 .sa mcete~e? ~ine, foarte bine... numai să nu vină vremea să
01ţ1 a a spune hber părenle ŞI să n-aveti unde "(Cuv1· t 1 . · -
ţel , tot 1 -. . d - . . · ··· n e e au uneon un In·
cs ~~ t_: scazut, aca r:u vezr_~I fizionomia celui ce le-a pronuntat.)
Şt:u~d cat de mult consrderaţule personale pot să întunece ad~vărul si - l
veasca mteresele unei naţiuni, întelegând deci nu numai· ama-ra··c· ' dsa 0
:
dr t t b ă .. 1 · M · · runea ar step a ea o serv rn u1 awrescu cel designat să pn"mească d. t" · · '
s "rt .· · d • - . ' - · 1rec Ia revtstet s-a
~pus, ma UllSI!l msa dm capul locului hotărârea de a trece cât ~a· d
ema a.sup;a unui literat. Tânărul poet Cerna i se părea cel mai indic~[epe e s~r
l~nt..şt pnn temp~ramentul său .etic, străin de vanitate şi de alte vulg!~~~~~ af;
VIe_ţu. Du~ nefenc1re, m?arte!lllll Cerna şi tulburările Europei întregi au întâr ·•
~t 1mphmrea ~celei donnţe. Indată ce a fost posibil, direcţia a fost treeută asu ~~
colaboratorulm care se ocupase de cronica artistică6 puna'nd · 'd '"' rt P
1 - C te . ' w eVI en'-<' a a popu-
;ra ~tl re~an~ sb.t pentru etnografi), apoi asupra scriitorului buco~inean prof
orou.m, ce J?at un cunoscăwr al trecutului Junimei. Marea sa colec ie de da.:
curnente pnvrtoare la Convorbirile literare aminteşte fapta altu1
· b ţ ·
Eudo · H k. b 1 - . ucovmean
x_1u urmu~a 1,. ~u a_ carui ?urne Academia Română a publicat un vast
matenal pentru ISWncL_- !n ce pnveşte proprietatea revistei Convorbiri litera-
re, ac~asta a fost. trecuta pnn act legalizat (20 februarie 1945) A d · · R •
ne Frtnd ce • It" · · . ca emter orna-
. a mat ma a "mstituţte e.tnopedago<Tica""7 Acade · t ·t · r · · l'b ". , m1a es e cea mat po-
m? a ~a astgu~e t. ez:ta~ea d? cu~etare şi de exprimare,- ultimul gând al înte-
m~~eto~ior Jummet .şr ar r~vrstet Conuorb~ri Llterare. Cea mai lnaltă instituţie
cu _ura ~ neam.ulu~ s~ c~VIne. să îngrijească de tot ce poate insemna vindecarea
neaJunsunlor ce tmpred1ca reahzar~ idealului băştinaşilor acestui pământ.

PRIMĂVARA LITERARĂ
SPRE OPTIMISM
Pentru cultura românească de la începutul acestui veac, ni se
pare cu deosebire caracteristică însufleţirea faţă de Carlyle1• Pe
cât era de cunoscut odinioară numele lui Schopenhauer (nu şi filo-
~sofia sa), pe atâta e azi de răspândită între români faima filosofu-
lui scoţian. Şi nu se poate tăgădui că optimismul celui ce a scris
despre «Eroi» a contribuit într-o măsură însemnată la înviorarea
sufletească a generaţiei de azi. Tinerii nu se mai jelesc în versuri
ca altădată, şi chiar scriitorii care începuseră cariera lor smoliţi Ia
faţă, bocindu-se în public, şi-au venit în fire, scriu potolit uneori
cu o reală seninătate - scutind astfel pe începători de lunecările
pseudo-pesimiste de la sfârşitul veacului trecut.
Semn de progres. - Căci melancolia, atât în artă, cât şi în via.,
ţă, nu e o însuşire a tinereţii popoarelor, ci un simptom de scădere
organică şi prin urmare un pas mai mult către bătrâneţe şi moar-
te. Dimpotrivă, tinereţa, ca manifestare a unei energii în creştere;
trebuie să fie veselă. Ba în ordinea normală a lucrurilor, chiar şi
moartea ar trebui să ne găsească senini. Dacă rodul care se dezli-
peşte din pom nu se întristează, de ce să se supere omul ajuns la
sfârşitul firesc al drumului'? Anticii, sănătoşi cum erau, înfăţişau
moartea sub chipul unui geniu frumos, care întorcea spre pământ
flacăra unei torţe aproape de a se stinge...
Era aşadar de aşteptat, ca vigoarea poporului nostru, tânăr
încă, să biruiască în cele dig urmă epidemia pesimistă de altă-
c
c~

)
336 S. MEHEDINŢI
dată, iar popularitatea lui Carlyle e o probă că însănătoşirea a
ajuns acum aproape deplină.
De altfel, nu numai la noi, ci şi aiurea, îndrumarea sufletului
·omenesc pare că va fi de aci înainte tot mai mult spre optimism, pe
măsură ce concepţia despre Cosmos va limpezi din ce în ce orizon-
tul cugetării omeneşti.
Cât de înguste erau perspectivele lumii de odinioară! Universul
lui Homer era abia cât o colivie. În zece, unsprezece ceasuri ajun-
geai din cer pe pământ (dovadă căderea lui Hefaistos în insula
Lemnos2); iar dedesubt, până în fundul «negrului Tartar» era tot
cam aceeaşi depărtare. De aceea şi omul trăia sub spaima trăzne
telor lui Zeus care, cu un singur fulger, putea să prăpădească din-
tr-odată şi cerul şi pământul. De atunci însă, veac după veac, cerul
s-a înălţat mereu deasupra pământului. Azi, măsurăm în adânci-
mile spaţiului depărtări pe care doar calculul le arată simbolic,
dar mintea nici nu le mai poate concepe. Căci de-am încerca "să le
preţuim în «unităţi ordinare», ar trebui să punem în şir un număr
incalculabil de zerouri, chiar dacă am voi să le exprimăm în miii~
oane de kilometri". Pas de mai ameninţă acuma cu scânteia
unui biet fulger acest uriaş univers, pe care nici gândul nu-l mai
poate ocoli.
Apoi, la aceeaşi liniştitoare concepţie am ajuns şi în ce priveşte
. timpul cosmic. La sfârşitul veacului al XVIII-lea Buffon sărise de
' la cele cinci mii şi câteva sute de ani ale tradiţiei mozaice la
76 000 de ani ca etate a planetei. Şi încă a trebuit să-şi ceară în-
dată iertare de la cenzura Sorbonei. Dar socoteala sa, întemeiată
pe răcirea globurilor turnate înadins, fusese totuşi un pas înainte;
aşa că urmaşii lui au putut spori vârsta pământului (după grosi-
mea păturilor sedimentare etc.), iar azi, după unele analogii scoa-
se din radioactivitate, etatea probabilă a globului pământesc pare
a fi de două miliarde de ani! Cât priveşte durata lui în viitor, aceea
se confundă cu înseşi perspectivele eternităţii.
· Aşadar, de la lumea pitică a lui Homer, până la fluxul şi reflu-
xul ceresc al lumilor lui Herschell şi Humboldt, pe care telescopul
(iar de curând ultra-telescopul) şi fotografia ni le arată formân-
du-se chiar sub ochii noştri, e aceeaşi distanţă ca de la o picătură
până la oceanul cu adâncimi nemăsurate încă. De aceea, vechea
temere de vreun sfârşit grabnic al lumii- cum fusese vorba pe la
. 1 000 după Hristos - sau de niscavaia catastrofe telurice ni se
pare azi cu totul înlăturată. Cuvier a fost cel din urmă om de
ştiinţă, care a întristat lumea cu astfel de vedenii posomorâte în
vestitul său «Discours sur les reuolutions de globe». De atuncea
însă, desvoltarea grandioasă a ştiinţelor naturale, cul~inând în
" filosofia evoluţionistă, ne-a liniştit pe deplin. Cu drept cuvânt
H':mboldt a _rutut pune în fruntea marii sale opere despre Lum~
(Vveltbeschretbung) frumosul cuvânt pitagoreic Cosmos adică
podoabă şi armonie. '
Ştiinţa a tras înlături perdeaua cerului·
la cele mai depărtate ţărmuri ale întun~ricului
se face lumină...
cum zice plină de însufleţire Helen Keller- oarbă, surdă si mută
dar desăvârşit optimistă de pe urma concepţiei senine despre Uni~
vers, pe care ne-o dă minunata ştiinţă a epocii noastre.
Despre Giotto s-a zis că a înnobilat artâ, fiindcă a pus mai mul-
tă bunăta~e peste toate chipurile sale. Cu privire la ştiinţa exactă
a v~aculm nostru se va putea zice de asemenea, că, arătându-ne
mai pe aproape armoniile lumii fizice, a înseninat sufletul ome-
n:sc: dându-i iarăşi ceva din liniştea filosofiei din antichitate. Par-
ca dm nou, vedem armonia pitagoreică umplând spatiile ceresti -~~~·~·-~·~.
Parcă din nou navw: pEî al lui Heraclit în chipul u"nei evol~tii
v_eş_?ic "creatoare" deschide planetei noastre o nesfârşită persp~c-
tlva de progres.
*
Dar nu tot astfel se înfăţişează lucrul, când de la universul ma-
terial ne întoarcem spre cel moral.
Aci ne întâ!'lpină unele antinomii, care apar ca un vesnic izvor
de pesimism. In adevăr, pe când în lumea fizică actiunea.este deo-
potrivă cu reacţiunea, în lumea morală din contra, pare că dom-
n_?şte un .cap.riciu c~ nepu~inţă de înlăturat: binele e răsplătit cu
rau, adz_n1raţ1a cu ~h.sp~eţ, I~birea. cu ~ră, prietenia cu vrăjmăşie şi
aşa mai departe. Iţ1 vme sa crezi că m umbra fiecărei vieti ome-
neşti pândeşte. o~p_ute~e nevăzută, care încurcă înadins firul fapte-
l~r cu o satamca 1rome. Iar aceasta turbură adânc încrederea în
bme.
Căci optimismul, ca să slujască în viaţa de toate zilele trebuie
să fie nu numai o impresie trecătoare, izvorâtă din felul cum se
răsfrâng în mintea noastră armoniile lumii fizice ci o reală con-
vingere lăuntrică, pe care nici o împrejurare din af~ră să n-o poată
clătina durabil.

338 S. MEHEDINŢI
Să privim deci spre colţul de umbră al sufletului omenesc. - E
adevărat că binele e răsplătit uneori cu rău. Istoria ne arată nenu-
mărate cazuri. Vorbind despre Greci, Macaulay, cu toată aplecarea
lui spre îngăduinţă, mărturiseşte că «Spartanii au privit ca duş
mani de moarte tocmai pe cetăţenii care le făcuseră mai mult
bine». Machiavel de asemenea relevă nerecunoştinţa faţă de Scipio
(l, cap. 29). Tucidide, la rândul său, pune în gura lui Pericle aceste
amare cuvinte: «a fi urât şi povară lumii e soarta tuturor celor ce
cârmuiesc pe alţii» spre binele lor. Şi mai nu este istoric de seamă,
care să nu fi relevat această neagră parte a sufletului omenesc.
Până şi oameni de ştiinţă exactă, ca potolitul Poincare, n-au prege-
tat să afirme cu tărie că <<sunt unele suflete urîcioase pentru care
dreptul la ingratitudine e cea mai scumpă dintre toate libertăţile»
Wernîeres pensees, p. 277).
Gum să ne explicăm acest întristător fenomen? Mai întâi, la te-
.melia acestei antinomii ni se pare că stă o mare parte de iluzie.
Căci ceea ce numim noi faptă bună e adeseori numai o impresie
personală, fără cel mai mic răsunet în cugetul sau simţirea altora.
Cel dintâi care preţuieşte actul nostru de generozitate, suntem noi
înşine; şi-1 preţuim cu atât mai mult, cu cât ne-a costat o cheltuia-
lă mai mare de energie. Aşa se explică în parte dragostea timpurie
a părinţilor pentru copii, iar mai tâniu împrejurarea absurdă, că
tocmai "fiul pierdut" e adeseori privit cu mai multă părtinire;- e
aşa, fiindcă el a pricinuit celor dimprejur mai multe sacrificii!
Vambery3 povesteşte undeva (Voyage dans l'Asie centrale) un
amănunt curios: la unii turcomani e obiceiul ca cel ce dă bani cu
împrumut să lase zapisul tot la datornic. Pentru ce? a întrebat că
lătoruL Fiindcă cel ce s-a împrumutat trebuie doar să poarte de
grijă pentru plăti rea datoriei...1
Cam de acest fel ni se pare şi judecata celor ce săvârşesc o face-
re de bine. Îşi închipuiesc că au lăsat în mâna debitorului lor mo-
ral un zapis, care să-i urmărească în veci,- fără să le vină în min-
te că binefacerea lor a trecut, poate, ca umbra peste valuri, iar în
strâmtul cerc al conştiinţei celui ce o primise, amintirea acelui
moment abia dacă s-a mai ivit vreodată... Cine priveşte însă mai
de aproape realitatea, vede că sunt atâtea şi atâtea grade. de pau-
perism intelectual şi moral, încât toate formele de uitare sunt cu
putinţă. Iar cel ce aşteaptă numaidecât recunoştinţă de la alţii,
dovedeşte că are o foarte superficială pricepere a sufletului ome-
nesc.
Cu uitarea aşadar ar fi uşor să ne împăcăm. Mult mai greu e
cazul, când binefacerea nu e trecută cu vederea, ci e răsplătită,
'!nsă cu rău! Antinomia pare atunci desăvârşită.
Cum să ne-o explicăm?
O motivare ar fi aceasta: Sentimentul recunoştinţei deşteaptă
.de obicei în sufletul datornicului ideea de subordonare. Nu însă
totdeauna. Pentru omul superior, binele primit de la altul e tot
aşa de firesc ca mireasma unei flori, pe care o respirăm trecând pe
lângă grădina cuiva. A întâlnit, cum se zice, "o grădina de om"; a
primit într-o formă ori alta un sprijin moral ori chiar material şi e
fericit să recunoască în faţa oricui această faptă, după cum e
bucuros să se plece deasupra trandafirului şi să mulţ.umească în-
tâmplării care i-a scos înainte aroma binecuvântată a unei flori
atât de alese. -Pentru astfel de oameni, sentimentul recunoştin
ţei e deci spontan şi deplin, deoarece, în circumstanţe asemănă
toare, şi ei ar face binele cu aceeaşi firească lipsă de interes. Cu
drept cuvânt observă Spinoza în teorema LXXI, că <<numai oame-
nii liberi sunt plini de recunoştinţti unii faţă de alţii" - iar liberi
cu adevărat nu se pot simţi decât cei ce se simt sufleteşte egali.
Altfel stă lucrul cu cei mediocri. Pentru aceştia, recunoştinţa e
~reală subordonare, un jug şi deci o apăsare. De aceea şi caută să
se scape de ea, iar forma cea mai obişnuită e negaţi unea: omul vul-
gar crede că se poate ascunde în dosul nerecunoştinţei, ca în dosul
unui scut. Ca şi struţul, el bagă capul în nisip, iar când Ia vulgari-
tate se mai adaugă şi rafinarea, atunci, după cum legea contradic-
ţiei cere calomniatorului să afirme despre cineva tocmai însuşirea
contrară calităţilor sale bune, de asemenea, logica stringentă a
nerecunoştinţei îndeamnă pe mişel să plătească binele tocmai cu
rău. Negaţiunea datoriei către binefăcător este atunci deplină, şi
pe această cale i se pare mişelului că şi-a câştigat cu desăvârşire
libertatea. Aceasta credem că este explicarea cea mai apropiată
de adevăr.
Oricum ar fi, de aci nu unnează însă că omul superior trebuie
să înceteze de a face binele. Dimpotrivă, celor neprihăniţi cu du-
hul (cum sunt de obicei oamenii din popor), precum şi îndividuali-
tăţilor în adevăr alese, poate oricine să le facă bine făţiş, fără nici
o teamă de urmări. Celor mediocri, egoişti şi vulgari, din contra
cât mai în taină.
Aşa ne sfătuieşte de altfel şi zicătoarea populară: «fă binele şi-1
aruncă în mare». Ea trebuie să se fi născut tocmai din observarea
că numai prin discreţie poţi,scăpa din cleştele antinomiei care te
c
c

)
)
340 S. MEHEDINŢI
pândeşte, de câte ori, săvârşind o faptă meritor_ie, ai _de a face cu
făpturi de rând. Fă binele deci, nu uita !nsă ŞI vechml sfat: cave
canem4...
Uşor de zis, dar ce greu e de urmat ~ceastă pov.aţă! Că:i, cum
să deosebeşti pe oamenii de rând de cei cu suflet m adeva~ ales,
când vezi că chiar Intre cei cu însuşiri intelectuale de seama sunt
unii cu totul lipsiţi de armonia superioară pe care o J1Ull_lim bună
tate de caracter! Pe lângă experienţa vieţii, îţi trebme ŞI mult _?O:
roc, ca să nu nimereşti în calea vieţii creaturi de acestea, care sa-ţi
întindă paharul ingratitudinii. . .
Oricum ar fi insă realitatea, şi oricare ar fi exphcarea contraZl-
cerii amintite, binele e totdeauna cu putinţă şi totdeauna ~bligator
pentru omul în adevăr superior. Căci, oricum l-ar răsplăt~ lu;ne~,
în sufletul său fapta bună lasă un simţ de atâta armon_Ie, mcat
chiar cea mai mare mişelie nu-l mai poate tulbura durabiL Cel ce
pune criteriul valorilor în judecat~ sa I?ro~rie, nu~în a alt?ra,, s~
poate încinge cu liniştea ca cu o hamă, ŞI chiar ~upa cea m~m urata
dezamăgire, e gata să înceapă din nou a face bmele, dupa cuiTI__"''~~
pasărea Începe iarăşi cantecul ei obişnuit, îndată ce zgomotul VIJC-
liei a trecut. .
Prin urmare, la drept vorbind, antinomia mai sus-pomemtă e ~
iluzie. Cht timp singura plată reală e aceea pe care_ ne-o dăm_ nm
·'însine, binele nu poate fi răsplătit cu rău. Ceea ce m se pare rau. e
do~r o actiune străină. care se intoarce tot asupra sufletulm dn~
care a isvorat fără să poată atinge armonia interioară a omulm
superior, după cum nici cea mai grozavă ca~astr?făy nu poat~
schimba esenţa aurului, chiar dacă 1-ar zdrum1ca pana la atomn
atomilor.
**
O altă antinomie: admiraţia răsplătită cu dispreţ. . .
Aceasta pare şi mai ciudată. Căci, la ce te-ar supăr~ admiraţia
cuiva; când acela nu-ţi cere nimic în schimb! Şi totuşi e oarecare
.logică şi în această absurditate. . V , •
, · Pornirea admirativă faţă de cmeva deşteapta m acela .sen.tl-
mentul puterii. Iar cel ce se crede puternic, lunecă pe x:~simyite
spre despotism şi tinde a se izola faţă de lume; Suverana se IZO-
lează. Cei ce ajung la situaţii sociale eri vue se Izolează de. ase~~-
. nea. Uşa care mai înainte se deschidea la orice a_diere a pr!e~~Ie~,
şi chiar a simulacrului prieteniei, acuma se închide, aşa ca mei v1-
CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ :341
jeliile n-o mai pot crăpa câtuşi de puţin. Doar sine:,rur fumul de tă
mâie al linguşirii, cladi o mai poate deschide iarăşi. - De aci pri-
11 mejdia de a recunoaşte în chip admirativ suveranitatea intelectu-
ală a cuiva, dacă vrei să te opreşti la sentimentul cinstit al respec-
tului sincer, fără să treci la colachie şi servilitate- un prinos, pa-
• re-se, bine primit de mai toţi cei ce se joacă de-a suveranitatea. O,
ce vicleană e închipuirea de sine! Şi ce uşor poate să se creadă
Apollo chiar cel ce poartă urechile unui faun ...
Dar şi faţă de această antinomie e un leac. Între oamenii care
stau pe planul întâi al unei epoci sunt trepte şi trepte de superio-
ritate. Sunt unele personalităţi de o reală mărime. Acestea de obi-
cei sunt atât de absorbite de menirea lor socială, ştiinţifică sau ar-
tistică, încât admiraţia altora nu le tulbură judecata, după cum
nu se tulbură în mijlocul mulţimii nevinovata frumuseţe a fecioa-
rei care trece prin lume, fără să se gândească măcar că e frumoa-
să. -Pe unii ca aceştia, admiră-i fără nici o teamă.
Sunt apoi valori reale, dar de un preţ secundaJ.: sau chiar valori
superioare într-o direcţie, însă pătate de unele infirmităţi intelec-
tuale ori morale. Aceastea sunt mai mult frumuseţi de faţadă, ca
cele datorate sulimanului. Iar dacă o rază de admiraţie se rătăceş
te cumva asupra lor, urmarea va fi aproape invariabil: nemulţu
mire, gelozie şi chiar dispreţ.
Pentru ce!- Sunt lacrimile curtezanei care turbează de necaz,
de câte ori îşi desface înaintea oglinzii podoabele false, care îi as-
cund sluţenia reală. Pcntm astfel de făpturi, a fi admirate e o ne-
voie. Da.r se~a lor de laudă nu poate fi potolită, căci totdeauna le
rămâne în suflet amărăciunea lipsei lăuntrice de armonie. Şi de
aceea, vinul lor e gata a se preface oţet; în fiecare clipă, admiraţia
ce li s-a acordat e gata să se întoarcă asupra celor dimprejur în
chip de jignire şi nedreaptă asprime. ·
Dar de aci nu urmează deloc, că trebuie să stârpim din sufletul,
nostru pornirea spre admiraţie. Cât era de ursuz şi încrezut,
Nietzsche mărturiseşte că <•cel mai mqre bine al vieţii e să ne sim-
ţim una cu un suflet mare; să urmărim cu dreptate şirul ideilor·
sale, ca într-o patrie a cugetului şi ca într-un adăpost al ceasurilor
tulburi». Prin urmare, departe de a zice ca scepticul Horaţiu: nil
admirari5, vom zice dimpotrivă: atât preţuieşte fiecare om, cât e .
de mare capacitatea lui de a admira. Roteşte-ţi aşadar ochii în
uni-vers. şi admiră cât de mult şi cât mai multe. Păzeşte-te însă să .
nu începi cu treptele de jos ale meritului. Ci din contra, pune

342 S. MEHEDINŢI
criteriul valorilor atât de sus, încât să fii sigur că în grâul tău nu
s-a strecurat nici un fir de neghină.
Şi, slavă Domnului, ai de unde alege. De la orbul care a cântat
Troia şi până la Goethe sunt destui spre care să-ţi îndrepţi ochii.
Iar când e vorba de contemporani, ai un mijloc aproape sigur ca să
descoperi pe cei fără prihană: e smerenia. Omul cu adevărat supe-
rior pricepe relativitatea tuturor valorilor şi e impersonal chiar
faţă de sine însuşi. De aci modestia care stă atât de bine lui Dar-
win, Pasteur, Poincare şi altor somităţi ale spiritului omenesc. Pe
unii ca aceştia, cum ziceam, îi poţi admira fără teamă.
Îndată însă ce te cobori la valori secundare, ia seama: ţine me-
reu în evidenţă linia care desparte în fizionomia lor lumina de um-
bră şi, vorba franţuzească: pas trop de zele6. Dă Cezarului ce este
al Cezarului, dar păstrează pentru tine toată libertatea sufleteas-
că de a judeca liber şi umbrele fiecărei figuri. Ridică datoria mora-
. lă la nivelul sufletului tău, nu-ţi coborî sufletul la nivelul slăbiciu
nii altora. La cartea corăbierilor stă scris: pentru a scăpa de vâr-
tej, întoarce spatele către vânt şi apucă spre dreapta. «Spre dreap-
ta..."- asta e siguranţa faţă de toate vârtejurile care se pot naşte
din relaţiile cu oamenii. Iar pe această cale, şi admiraţia rămâne
un sentiment de liniştită contemplaţie, pe care imperfecţiunea
-~----
altor suflete n-o poate tulbura, după cum şi furia vântului rămâne
cu totul neputincioasă în urma celui ce se ţine la cuvenita depăr
tare de drumul ştiut al ciclonului.
***
Dar, la urma urmei, admiraţia e un sentiment sporadic. Nu
oricine poate admira, şi mai ales nu oricine e vrednic să fie admi-
rat.
Prietenia însă e un sentiment foarte firesc şi obişnuit. Şi totuşi,
o grozavă fatalitate pândeşte şi legăturile prieteniei, spre a le
schimba în duşmănie! Biografiile arată că cele mai mari nedrep-
tăţi nu-ţi vin de obicei de la duşmani, ci tocmai de la prieteni.
Scylla şi Charybda fiecărei vieţi omeneşti nu e în mijlocul valuri-
lor, ci totdeauna aproape. Pumnalul lui Brutus e un simbol. Iar
Caesar, cu toată genialitatea lui, dovedeşte că nu observase destul
mecanica spiritului omenesc, când a zis: tu quoque7 ... Ar fi trebuit
de la început să-şi acopere faţa cu toga; trebuia să fie sigur că nu·
din mulţimea anonimă se va ridica pumnalul...
Şi tocmai aci pare că stă cel mai mare izvor de nefericire în
viaţă. Căci nimic nu e mai necesar sufletului omenesc decât prie-
' tenia. Chiar în vieţi ca a lui Goethe şi Schiller, ca este un mare
ferment de energie. «Sunt zile de sărbătoare când întâlnim fiinţe
care înrâurcsc asupra noastră ca o poezie frumoasă, oameni a
• căror atingere de mână ne umple de o simpatie negrăită, făpturi
bogate la suflet care împărtăşesc inimii noastre nerăbdătoare o
minunată linişte ... Ncastâmpărul, amărăciunea şi chinul, care
ne-au urmărit, pier ca nişte visuri rele şi ne trezim că vedem cu
alţi ochi frumuseţea şi armonia lui Dumnezeu, şi o ascultăm cu
alte urechi. Fonnele seci, care umplu traiul nostru de toate zilele,
câştigă dintr-odată un adânc înţeles ...'' (Helen Keller).- Iar toa·
te acestea le scrie o biată dezmoştenită a vieţii: lipsită de grai, de
văz şi de auz, dar care a fost scoasă din întuneric tocmai prin mi-
nunile pe care le poate săvârşi.
Cu toate acestea, legea antinomiilor cere ca şi acest dumneze-
iesc sentiment să fie uneori răsplătit tocmai prin contrariul său:
duşmănia. La Bruyere o spune făţiş: <<Disons hardiment une chose
triste et douloureuse a imaginer: il n)· a personne au monde, si
bien liee avec nous de societe et de bienviellance, qui nous râme,
qui nous goute, qui nous fait mille offres de seruices et qui nous
-----sert quelquefois, qui n'en ait en soi, por l'attachement a son interet,
•des dispositions tres proches arompre avec nous et a deuenir notre
ennemi8
". E cunoscută apoi observarea că duşmăniile cele mai
mari se nasc de obicei între cei ce au fost odiniom·ă prieteni.
Cum să mai fii optimist şi după o astfel de constatare?
Este totuşi cu putinţă. Observarea lui La Bruyere despre nes-
tatornicia prieteniei, credem că în genere nu are valoare decât
pentru relaţiile banale, pe care 1ipsa de preciziune a limbii le bo-
tează cu frumosul nume de amiciţie. Din contra, în sufletele unde
«egoismul - rădăcina tuturor relelor» - e temperat de o reală
putere de abstracţiune, prietenia e şi rămâne pâhă la sfârşitul
vieţii un armonios schimb de idei şi de sentimente între două sau
mai multe suflete. Căci dacă ai în adevăr un scop impersonal în
viaţă, atunci ce preţuieşte şi traiul tău, şi traiul altora proiectat
. pe nesfârşita linie a secolelor ce au să vină? Şi cum să sfarămi far-
mecul acestei treceri prin existenţă, ridicând ceea ce este secundar
.peste ţinta pe care o urmăreşti cu gândulla un viitor pe car:e ştii
bine că nu-l vei apuca? Dimpotrivă, e o chibzuinţă elementară
pentru cine atinge acest grad de obiectivitate, să trăiască în
;fiecare zi, ca şi când aceea ar fi cea din urmă zi a vieţii sale. Iar cu
;astfel de lozincă, egoismul fiind tăiat chiar la rădăcina lui, prietenia
c·

)
344
S. MEHEDINŢI
~ . . - d vorbeste La Bruyere, devine,
este asigurată, ŞI acel «tnte_ret", e faret"n atât de scăzut încât e ca
dacă nu o deplină absurditate, ce pu,I ,
si cum n-ar fi. . . · t · si dusmănie e la ur-
. Prin u:mare :;;i ant_inor;n~.dmt:_~e ~~i~ ~~~~t aju~ge decât aceia
ma urmei ~u.~al aparenta., a vraJ;:tliance. Numai vinurile slabe
a căror anuclţlC a fost un f~l de me~t e învechesc cu atât devin şi
se prefac în oţet. Cele nobi.le, cu ca sd . tie în loc de a predica
. b'l D ceea ca ŞI pentru a mira. ' .ma1 no 1 e. e a • . . ntra că valoarea cmva e
neîncrederea şi izolarea, vom ztce, ~m co . ' mai bogat de pri-
cu atât mai mare, cu cât sufletul sau e un Izvor
etenie. b · · ·odată imputate decât
Cât despre decepţii, acelea n:tre ~I;~dn:~~ul calitatea sufleteas-
celui ce le are. Pen~r~ ce n-a o serv~ie~eni~ În orice caz, mângâie-
că a celor pc care ŞI I-~ luat _drep~ Pb.l a~ fii; păgubas decât hoţ; iar
l ~ . căci e mai onor a 1 s ·' , 1rea e .sta aproape.. . f fl t l calde mai mare decât toate ace e
mulţumirea de a-ţi Sim,l su ~ u .. . · dusmani ţi le trimit în
de gheaţă pe ca~~ pse~d~r~f~:~~~~ud~!~reţ~lui liniştit, şi s~ ta-
faţă; ele nu _te ~ m~, CI _c teca oricărei vieţi omeneşti. -Ins~~-
Pese în noroml me Itab!l pe po · · ten·I· ci si dusman11
. . gubă. Nu numai pne I, . . • ~
mei asta nu e spre pa d ~ . Daca~ prietenii ÎI dau msu-
d c 1 1 · în a evar spormc. .
sunt e tO os omu ~~I .. , ectitudine mai mare şi-1 ţm deş-
fleţire şi avân_t, VI~aJmaşu N11
dau 0
1
r
1
are în viaţă e să ai alături
te t asupra ţmtei finale. orocu ~e ..m
. depprietenii ideale, şi câteva duşmann reale.
****
Mai pomenim în sfârşit o antinornie a .cărei aplic~revse :e~~~~
. , . . l'·t· ~ E· observarea aproape generala ca «n p
ales m vmţa po I Ica.
torul n-are parte».
1
. b'to;de dreptate să fie ascultat
· În adevăr, .ai aştept~ ca o;n:u m
1
.A . âm lă însă tocmai dimpo-
.de .toţi, căutat şi chivarfic~.mbraţCIŞ~a~. Sdee lon:ice/spre latura practică a
. ă. . firesc -sa Ie .asa. . aci, . , . .. 1
tnv ,- ŞI e . . . n-' .e îndreaptă nu oamenu contemp a-
v.!e.~ii•. un~e Ilntră Şl pt~ ~~nic:~t= vointa iar aceştia au despre lume o
itiVJ;.ci :acCia a car~ s apa . :, . . ' .
reprezentare quaSI·SUl~amc_a.. . "'. · .. · J ea CU ,destule nu~
.··!Re .când ~contemplatlvul ,IŞI poate ~~chJp~ . ·~ . ărtinitori 'un
anţe :şi destulă lepădam de SIInel, gatasrnr.. lun.ş:~~;~ ;_e~ e «reprezen-
~ . } avu pentrU•CC VO UO , · .
loc 1mpreJuru s ' · . . · . v . usesiunea lui. De aceea, .once
;tar:ea» .Lui, cii se_p~r: lu.cwl, .a~catzontul constiinţei sale e mai
.rezistenţă il Jr:_tarata; ·IŞld, ,cu t~a Z~ractică e m'ai;autoritar şi :mai
:restrâns, cu atata omu e ac,run ,....
1
nedrept. Pentru astfel de exemplare omeneşti, nepărtinitorul e
mai greu de suportat chiar şi decât un vrăjmaş.- Aşa se explică
, de ce duşmanii se unesc câteodată tocmai în prigonirea omului
drept, uitând pentru un timp vrăjmăşia reciprocă.
Alungarea lui Aristide din Atena este un exemplu clasic9. Me-
moriile lui Saint-Simon cuprind iarăşi nenumărate dovezi cât de
• nesuferit poate ajunge nepărtinitorul înaintea celui ce are puterea
şi vrea ca toată lumea să trăiască şi să moară după toanele sale.
Nu mai vorbim de epocile agitate; atunci imparţialitatea ajunge
aproape o vină. Cazul lui Chateaubriand e caracteristic. La înec- ·
putul revoluţiei, el cade, fireşte, la fund; om de seamă pentru fran-
cezi e faimosul scrib Barere, a cărui nepilduită mişelie a fost aşa
de magistral zugrăvită de Macaulay. Când soseşte la cârmă Bona-
parte, împăratul uită şi el pe camaradul său din tinereţe şi aduce
lângă sine pe lipsitul de caracter Talleyrand - unealta de mai
târziu a Bourbonilor. Iar când vine, în sfârşit, rândul Bourbonilor,
trec şi aceştia peste loialitatea şi serviciile lui Chateaubriand, pu-
nându-i înainte pe Fouche (fostul instrument al lui Napoleon).
Fără parte rămâne astfel numai cel ce scrisese Le genie du chris-
tianisme, fiindcă fusese nepărtinitor.
Se înţelege că acesta e numai un fel de a vorbi. În realitate,
omul imparţial nu poate fi niciodată nedreptăţit, căci el îşi face de
la început <<partea cea bună, care nu se va lua de la dânsuJ"_ cum
scrie la Evanghelie. Căci ce înseamnă la urma urmei a fi nepărti
nitor? Înseamnă o afirmare atât de puternică a judecăţii cinstite,
încât cel ce simte în sine această lumină, capătă un fel de suvera-
nitate ca a vulturului ce pluteşte deasupra tuturor vânturilor.
De la această depărtare, larn:ta pe care o fac vrăbiile în praful
drumului nu se mai aude şi nici nu se zăreşte măcar. Nepărtinitor
în admiraţie, ca şi în dispreţ, sufletul celui drept se opreşte ca lim-
ba unei cumpene în punctul echilibrului desăvârşit, arătat de jus-
tiţia imanentă.- Meteorologia, se ştie, atârnă mai întâi de altitu-
dine. De la vreo .şapte mii de metri în sus, nu mai e nicăieri în
jurul pământului nici vară, nici iarnă, ci acelaşi rece şi liniştit
senin. Morala e şi ea într-un fei ·chestie de altitudine. Nedreptatea
oamenilor nu poate atinge decât pe acela care stă în regiunile
inferioare ale vieţii de părtinire, adică de club, facţiune, partid şi
alte variante ale interesului particular. De la înălţimea nepăr
tinirii în sus, încetează îndată orişice nedreptate, cum încetează şi
larma vrăbiilor in regiunea unde zboară liniştit pasărea lui Zeus.
1,.-,

346 S. MEHEDINŢI
Asadar. toate antinomiile înşirate până aci sunt. la drept vor-
bind· iluzii izvorâte dintr-o măsură prea de rând a judecăţilor
noas~re despre viaţă. Dimpotrivă, nu numai în lumea fizică, ci şi
·în lumea morală, acţiunea este egală cu reacţiunea. Binele real
aduce totdeauna bine. Răule totdeauna rău- pentru cel ce l-a să
vârşit, şi va fi ispăşit cu siguranţă, chiar dacă făptuitorul l~ar fi
făcut singur, în taina cea mai adâncă a nopţii. Prin urmare, smgu-
ra răutate ce ne poate întâmpina în ·iaţă, e aceea care. izvorăşte
din sufletul nostru; după cum şi singurul bine mai trainic este ia-
răşi acela, pe care ni-l facem noi înşine. . ..
. Si aYem cuvânt să credem că morala şchioapă a antmomulor va
ră~ânea din ce în ce mai mult în umbră, cu cât sufletul omenesc
va vedea mai limpede în sine şi împrejurul său. Progresul omenirii
ne îndreaptă pas cu pas spre o armonie şi un echilibru tot mai ~e~
·săvârşit. :ici cea mai puternică imaginaţie nu ne-ar putea zugravi
azi priveliştea vieţ.ii omeneşti de peste câteva s~cole. C_eea ce acu-
·ma zece-douăzeci de ani ni se părea roman, az1 e realitate. De la
minuni fizice am trecut la minuni fiziologice. După ce ne-am de-
prins cu idee~ transformării corpurilor simple (vechiul vis al alchi-
mistilorl. cercetările din urmă asupra secreţiunii unor anume glan-
de ·ne deprind cu ideea schimbării experimentale a sexului vieţ.ui
toarelor! Aceleaşi cercetări, arătându-ne modificarea vieţii sufle-
:-:-·teşti în raport cu anume altoiri, par a ne deschide calea sp~e ade-
vărate minuni psihologice. Unde va fi hotarul progresulm ome-
nesc? ,. . ·
Oriunde va fi, un lucru e sigur: cele câteva mii de ani de viaţă
istoridt de până acum, sunt ca şi nimic faţâ de evoluţia viitoare ~
omenirii. Izvoarele de energie sporesc; sporeşte armoma trupeasca
Şi sut1etească; va spori desigur şi frumuseţea, şi binele, şi drepta-
tea. ·. .
Cei cu scăderi mm~ale vor pieri ori vorrămâneîndărătul omem-
rii. tot asa cum cei ce suferă de neajunsuri fizice rămân în urma
cm~voiuh~i unei ostiri. ·
Prin urmare. după cum încrederea în sănătate e un postulat al
stiintei moderne încrederea în bine - optimismul mi se pare
~n p~stulat al întregii culturi moderne. Părerea lui Schoper:-hau~r
că "cei fără fiere sunt proşti" e o eroare din vremea :ând b1?log~~
abia pipăia drumul, iar psihologia mergea încă legata la o.chL Azi,
când «umorismul organic» începe a fi cunoscut, adevă:ui.m sep.are
cutotul altul: fierea sufletească e dovadă nu de supenontate, CI de
boală şi prin urmare de inferioritate. Adevărata distincţiune s:
manifestă la acei a căror cugetare sănătoasă unnăreşte nu numai
.;~,'t~
_,.,i
adevărul, dar îl şi pot împerechea într-o unitate armonică cu bine-
le si frumusetea.
' De aceea, ~u voie ori fără voie, video meliora, meliora sequor10:
aceasta e legea viitorului. Iar dacă ai în suflet o largă perspectivă
de timp şi de spaţiu, căderile şi scăderile contemporanilor de rând
.nu te pot nici măcar tulbura, necum opri din drumul tău spre pro-
gres. Sprijinit pe ştiinţa şi conştiinţa veacului, optimismul devine
astfel din ce în ce mai mult o credinţă generală. Iar cine se fmpăr
tăşeşte cu adevărat din roadele culturii şi ajunge la un real echili- (
bru sufletesc, poate trăi deplin fericit, simţindu-se şi el o undă de "-
armonie în nenumăratele ondulări ale veşniciei.
(·

)
'
NOTE
SECŢIUNEA ÎNT
~-~~~--------~~----
CARACTERIZAREA ETNOGRAFICĂ A UNUI POPOR PRIN lIUNCĂ
.'ŞI UNELTELE SALE
1. Simion Mehedinţi a fost ales membru titular al Academiei Române
în 1915. Rostirea discursului amânat-o cu cimi ani din pricina raz-
boiului, după cum însuşi lasă să se înţeleagă.
2. Dimitrie A. Sturdza (1833-1914) om politic şi istmic, născut la
Roman. A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal intre anii
1892-1908 şi prim-ministru în patru guverne, dar ca figură politică n-a
rămas prin vreo faptă mare. Meritele istoricului şi omului de ştiinţă pe
care i le evidenţiază succesorul său la fotoliu academic, sunt reale. D. A.
Sturdza a sprijinit activitatea Academiei Române, fiind timp indelungat
. secretar, iar între 1882-1884 chiar preşedinte al celei mai inalte institu-
ţii culturale a ţării. A scris numeroase studii istorice şi numismatice şi a
contribuit mult la îmbogăţirea colecţiilor' s'usţinând îndeosebi colecţia
,,Acte şi documente relative Ia istoria renaşterii României".
3. Geografia politică (1897), operă prin care Fr. Ratzel a pus bazele geo-
politicii. Această doctrină avea menirea de a. scoate în evidenţă impor-
tanţa factorilor geografici (a aşezării, a dimensiunilor şi a hotarelor) asu-
pra vieţii unui stat. Ea a degenerat rapid, devenind una din bazele teo-
retice pentru planurile expansioniste ale cercurilor agresive din Germa-
nia. În contextul de faţă interese~ză, în legătură cu geopolitica, nu atât

350 S. MEHEDINŢI
poziţia lui D. A Sturdza, cât aceea a lui S. Mehedinţi. Discipol al lui
Ratzel, Mehedinţi a promovat unele idei geopolitice în parte din studiile
sale. El nu a ,,real un sistem de geopolitică, aşa cum a creat unul de geo-
grafie generalft şi de antropogeografie, dar a adus în acest domeniu con-
tribuţii substantiale. Viziunea sa asupra relaţiilor interstatale a fost una
pacifistă, adică opusă direcţiei în care s-a dezvoltat geopolitica germană:
planeta cu fatalitătile ei fizice, vrând-nevrând ne împinge spre colabo-
;are geo~conomică şi. geopolitică" (Trilogii, 1940, p. 402; vezi de asemenea
Şcoala păcii, 1928, din care cităm: "asigurând cât mai multe păei re-
gionale, va rezulta de la sine şi pacea generală..." p. 6).
4. Idealismul exaltat la D. A. Sturdza e de factură morală.
5. Unul din cele trei principii ale dreptului roman (honeste vivere;
alterum JWii suum cuique tribuere, adică: t~ă trăieşti cinstit; să nu
lezezi pe altul; sâ dai f!ecdruia cei se cuvint').
6. Este vorba d•: Muzeul Naţional de Etnografie şi Artă din Bucureşti,
devenit ap01 Muzeul de Artă Populară al R S. R., fuzionat într-o vreme
cu Muzeul iar în prezent Muzeul Tăxanului Român. Ca instituţie
independentă. acest muzeu a fost întemeiat documentar în 1874. Me-
hedinţi a fost cllla din personalităţile de seamă care i-au încurajat activi-
tatea. ·
7. Constmcţ.ic ţărănească din lemn, înălţată în satul Ceauru (Gorj) pe
la 1875-1876, de meşterul Antonie Mogoş. Vestită mai ales prin eleganţa
faţadei (frânghii, rozete, stâlpi cl! caneluri oblice etc.), casa a fost adusă
în Muzeul dt.· Etnografie în 1909. In prezent ea face parte din patrimoniul
Muzeului Satului (Bucureşti).
8. Editia :ntâi a discursului cuprinde următoarea notă cu privire la
această l~cr~cre: "Prezentată Academiei spre publicare la 30 ianuarie
1920". Lucrarea însă nu a mai văzut lumina tiparului (oricum, ea nu
figurează in ,.inalele Academiei"); probabil de aceea, în ediţia a doua a
discursului, nota dispare.
9. Principal?. carte de pedagogie scrisă de Mehedinţi, cu titlul ei com-
plet: Altă ·şcoala muncii (ediţia întâi: 1919).
10. În Europa continentală, antropoogia era redusă pe atunci la an-
tropologia fizică, adică la biologia umană. Denumirile de "antropologie
socială" si "antropologie culturală" nu intraseră incă în uz.
· 11. Afirmaţia se justifică numai prin dorinţa de a îndrepta discuţia pe
terenul faptelor etnografice. De altfel autorul însuşi, cum se va vedea în
Coordonate etnografice, concepe graiul drept o unealtă psihică specifică
omului.
12. Termenul, des întâlnit în paginile de faţă, nu e folosit cu sens pe-
iorativ, ci ea wbstitut pentru "primîtiviu. Prin "primitivi" Mehedinţi în-
ţelegea "primii oameni". Cum însă în timpurile noastr~nu mai există popu-
laţii care să stea pe aceeaşi treaptă de evoluţie cu cei dintâi oameni, p~~
tru populaţiile contemporane întârziate el preferă cuvântul "sălbatici"
(vezi şi p. 110î, dar fără vreo coloratură etică. Nici acest cuvânt nu este
cel mai poLri·it, însă omul de ştiinţă român a trăit faţă de termenul
' .
'1;•..
CIVILIZATIE ŞI CULTURA 351
"primitiv" o insatisfacţie care abia in ultimul timp s-a generalizat intre
specialişti (vezi lLF. Ashley Montagu, ed., Tiu: Cuncept of'the Primitive,
New York: Frec Press, 1968).
13. Altă denumire pentru populaţia baltică a letonilor.
14. Teoria originii artei pnn JOC şi a jocului ca dibe1·are de energie fu-
sese fundamentată de filosoful englez Herbet·t Spencer (1820-1903 J şi
nuanţată de psihologul şi est0ticianul german Karl Groo;; (1861-1946).
Un punct de vedere diferit, dezvoltat de Karl Bticlwr, era acela al origimi
artei prin muncă. Mehedinţi nu respinge prima Lt;Orie, dar acordă mult
mai multă atenţie celei de a douH.
15. Uşurarea efortului prin crearea unei plăcute ambianţe sonore la
locul de muncă, chiar într-o uzină, e>;te o constatare fâcut<' şi de cei ce se
ocupă de studiul ştiinţific mod.:rn al muncii iergonomia).
16. Afirmaţie izvorât.ă din recunoscuta sobnetute a autorului. În fapt,
dansul este o artă mai complexă, a cărei expresivitat..: se bazează nu
doar pe mişcarea picioarelor. Cât despre tango, ace~ta e un dans totuşi
vechi: în secolul al XV-lea îl praclic2u mam·ii din ::lpama. De-aco;o a
ajuns în America de Sud. Ca dans de petrecere, a început a se răspândi
în Europa în anii 1910-1913.
17. Ideea sincretismului originar al artelor, adică a îngemănării lor
primordiale, este pusă de savantul român sub semnul dt>termin<1rii aces-
tui f!::momen de procesul foarte complex al muncii.
18. În traducere: ,jocul se pref;'i.cu;;;e încdul cu !neNul în artă".
~~~~9. Citatul este dinAb Urbe condita (De la rundarea Romei).
20. Venus din Milo.
21. Trimiterea are în vc:lere articolul lui D. Puşchilă, Furca dr tors.
publicat în "Convorbir·i iiterar·e·', HH4. nr. G (pp. .tt):)-474i şi nr. 6
(pp. 660-664). Autorul era un tnlentat ccrcdf.tor, di,;păl'Ut insii el<, timpuriu.
22. Se referă probabii la procedeu de expunere :l unor forme
de viaţă într-un mediu creat artificial, care n!produce insc în mic mediul
real în care vieţuitoarele respectin! traiesc. Diorama a fost introdusă în
muzeistica mondială de biologul roml'm 'Grigore Antipa.
23. A se vedea studiul acestuia, Doina, apărut în revista "Albina", V
(1902), numerele 48-49, pp. 1246-1250 şi 1281-1284 şi reprodus ulterior
în Delavrancea, Opere (ediţie ;ngTijită de Emilia Şt. Milicescu), voi. 5,
Editura pentru literatură, 196:l, pp. 441-450, precum şi înElogiul fol-
clorului românesc (antologie de Octav Păun), Editura pentru literatm·ă,.
1969, pp. 168-174.
.24. Numele nefranţuzit, moştenit deJa strămoşii săi din ţinutl.t Orhe-
iului, al lui Alecu Russo, cel ce a scris Cântarea României şi care, în tim-
pul exilului de la Soveja (1846), a descoper·it Mioriţa. Pentru grafia Rusu
ori Russu vor mai pleda ulterior Const. Turcu, Const. C. Angele5cu, AL
Dima şi Geo Şerban (vezi Geo Şerban, "Inerţia tradiţiei", in România li-
terară, nr. 16, din.20 aprilie 1989).
. 25. Ultimele rânduri conţin faţă de ediţia întâi câteva modificări, prin
care autorul a voit să se pună de a,cord cu sine însuşi, retroactiv. Repro-
c
c

)
352 S. MEHEDINŢI
ducem, spre comparaţie, din ediţia întâi (păstrând sublinierile autorului):
Cine zice cultură, acela zice suma muncii de creare a unui popor, începând
de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale, izvorâ-
te din munca sa. Cultura este ceva organic, legat de întreaga luptă de
adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte. Cultura aşadar nu
se poate importa de nicăieri, ci ea se poate numai crea, adăugând cel
mult de aiurea unele elemente asimilabile. Cine zice cultură, acela nu se
poate gândi la împrumut de forme exterioare, amalgamate haotic, ci
numai la o dezvoltare domoală şi unitară a tuturor formelor de viaţă ale
unui popor. În ultima sa expresie, cultura este concepţia proprie şi unică
a unui popor cu privire la universul material şi moral" (S. Mehedinţi,
Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale,
Academia Română: Discursuri de recepţiune, XLVII, 1920, p. 21).
Se vede limpede că în 1920 Mehedinţi renunţase la distincţia între
civilizaţie şi cultură, pe care în 1914 (Către noua generaţie) o trasa cate-
goric (vezi nota 2 la Coordonate etnografice). Fără îndoială, l-au făcut să
revină apariţia volumelor lui Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922),
dar mai cu seamă înteţirea discuţiilor chiar la noi în ţară: în 1925 avus-
ese loc, pe această temă, o polemică între G. Rădulescu-Motru şi E.
Lovinescu.
26. În ediţia întâi: "Dacă cultura e suma muncii... " etc.
COORDONATE ETNOGRAFICE
CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA
1.. Cuvintele acestea nu servesc bine functia de motto, întrucât nu ex-
primă esenţialul din poziţia lui Mehcdinţi şi lasă impresia unei apropieri
de Spengler, de care, dimpotrivă, gânditorul român îşi propune să se de-
părteze. Ca motto erau mai nimerite cuvintele de pe contrapagina prefe-
ţei. Autorul se simte chiar el dator cu explicaţii în plus- cf. Anexa IL El
nu renunţă la viziunea istorică, dar în timp ce la Spengler istoria era o
alternanţă a două forme, la savantul nostru istoria prinde viaţă ca dina-
mică a raportului de coexistenţă dintre cele două forme.
2. Conferinţa purta titlul "Rustica natura" ca temei al culturii româ-
nesti în veacul al XIX-lea si a fost tinută, mai exact, la 13/26 aprilie 1914.
C~le câteva consideraţii despre ci~ilizaţie şi cultură conţinute acolo dau
prilejul unor importante observaţii. Mai întâi, devine clar că Mehedinţi
adoptase încă de atunci dihqtomia civilizaţie-cultură, pe care în discursul
de recepţie nu o mai aflăm. In ediţia a doua a volumului Către noua gene-
ratie (1923) el anuntă o revenire, concretizată tocmai în Coordonate etno-
gr'afice: Ap~i, în con,ferinţa amintită, atitudinea care urma din tratarea
culturii era vădit discriminantă: "la cultură, adică la dezvoltarea armo-
nioasă 'a•însusirilor caracteristice ale omului, nu poate ajunge nimeni pe
deplin decât î~ măsura în care are sau nu din naştere însuşiri alese. Prin
CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ
353
urma~e, ~un: indivizi (şi pare că sunt şi neamuri întregi) care din capul
locuim r,aman afară din sfera culturii" (Către noua generatie· 19!
4p.,325). In Coordonate etnografice Mehedinti va păstra pă · 'd '
pecete t · • lt .. ' . rerea espre
a e mea a cu uni, spre deosebire de civilizaţie ·dar va pă • ·
punc~ul de v:dere dis?~O:i~ator, ceea ce lasă loc ipotezei că a fost vo:~~
de o mfluenţa preluata m1hal fără discemăman't d1
'n Germ · d
· · D - · • . • an1a, un e se
mstrmse. e altfel, m lucranle sale ulterioare credinta în apt"t d' ·1
creatoare ale fi • · ' · 1 u Ini e
, , eca.rm popor, mare sau mic, este clar exprimată: "Peste
tot,. atat. I?. r~~unle protomorfe, cât şi în cele mai noi, omenirea arată
deci posib_llitaţi ~e. progr~s. Iar un fapt vrednic de luat aminte e acesta·
nu ~u~a~ ~upanle etmce numeroase şi puternice ca gloată sau c~
tehmc~, CI ŞI altele mai puţin numeroase, dar cu însusiri rare au avut
un rol I?semna_t !n. ev~luţia. ome?irii". Iar omenirea tr~buie sodotită "nu
ca ~uma de umtaţ1,antmebce, simple, ci ca o mare asociaţie de unităti
etmce comple.x:e•. avand fiecare darurile sale şi putând fiecare contribui 1~
progresul speciei umane" (Trilogii, 1940, p. 409, respectiv 410)
_3. Cu toate acestea, pe parcurs, Mehedinţi va trece prea u~or cu atri-
bmrea celor două ?eterminări de la grup etnic la individ, fă;ă a marca
nuanţarea sensulm pe care o aduce cu sine această trecere.
4. Explorator polar, ori~nar di~ Groenlanda. A trăit între 1879-1933.
A fos~ fiu.al .unui danez ŞI al une1 eskimose. A cercetat mai ales Arctica
am~nca?a ŞI Groenlanda, arătându-se interesat de oriainea · d · t
esk1moşJlor. .,. Şl e Vla,a
. 5: Crain~ - ţir:_ut sârbesc la Dunăre, în care locuieşte şi populatie de
ong1ne romaneasca. ·
.6. ţn traducer~: "Civilizaţia apare ca una din cele mai remarcabile
ch1ar m con:paraţie c~ aceea a celor mai avansate naţiuni". '
7. Aprec1erea, ca ŞI aceea asupra.civilizaţiei eskimoşilor, se sprijină pe
~n. ~nu:n~ punct de vedere funcţwnalist, implicat în chiar definirea
c~~~1zaţ1e1 ~a modalitate specifi~ uma~ă a adaptării, mai exact a adap-
tam la medml natural. Dar plurifuncţiOnalitatea unor produse material
doved~şte ~oa~e nu atât u.n gra~ î?alt de civilizaţie, cât mai cu seamă ( ~
~u :na1 ~uţm Important) mgemozttatea, aptitudinea de a crea 0
civiliz:.
ţie malta.
8. A se vedea nota 10 la Caracterizarea unui po']Jor prin
uneltele sale. . . . . . munca şi
9. E~gramăA= ~rmen de origine medicală, desemnând urmele lăsate;
de evemmente m sistemul nervos. . . . .
10. Gusta_v.':f'he~dor .Fechner (1801-1887), psiholog german, a pus ba-;
zele ps1hofizicu. A mcercat să exprime matematic raportul d"nt · t
sitate t' ulul . fi . . . . I re In en-
a s :m. ~ . Zic ŞI u~ten:'.1tatea senzaţiei (legea lui Fechner).
. 11. ,At~t_m Pr:':mţa l~g~tuz:: dintre fenomenele psihice şi cele fiziolo-
giCe, cat ŞI m pnVInţa d1stmcţulor biologice dintre om şi speciile apr ·-
a_te, adoptar:a de c~tre Mehe.rlinţi a unei atitudini sceptice este un ac~~~.
c~rcumstanţa, care .1 se par~ _mdr.eptăţit savantului "până ce vom căpăta,
dm latura aceasta mformaţu mru :wecise". Sensul scepticismului trebuie·

354 S. MEHEDINŢI
căutat tot în dorinţa de a da întâietate "dovezilor etnografice", altfel zis:
culturale (vezi şi nota 11 la Caracterizarea unui popor... ). Dorinţă legiti-
mă, fiindcă acestea îşi păstrează şi astăzi, în chip privilegiat, gradul de
importanţă, deşi între timp psihofiziologia a adus într-adevăr "informaţii
mai precise" în problemele de mai sus.
12. În traducere din franceză: "Suntem constrânşi a proceda prin ta-
tonare".
13. Cuvintele acestea pot sta drept motto la orice tratat de filozofie a
ciberneticii.
14. Silur = silurian (a treia etapă a paleozoicului, în geologie).
15. În original, acest cuvânt străin dintre paranteze apare şi subliniat:
Bohn- ca mai jos Blickfeld şi Blickpunkt -ceea ce poate crea ip1presia
că ar fi corespondentul cuvântului românesc anterior, mutaţie. In reali-
tate, pentru acesta din urmă, în limba germană există, simplu, Mutation.
Bohn (Georges) este numele unui biolog, mai puţin cunoscut astăzi, care
s-a pronunţat în problema respectivă; l-am grafiat fără subliniere, ca în
celelalte cazuri similare din originaL
16. Mutaţia nu mai este considerată astăzi "un fenomen obscur şi ne-
determinat". Ea este pusă de geneticieni pe seama unui determinism
probabilistic. Iar memoria nu este un fenomen de mutaţie, ci e legată de
dezvoltarea îndelungată a creierului. La Mehedinţi însuşi găsim solid
fundamentată această idee.
17. Psihologii actuali văd apercepţia ca operaţie de integrare a unei
experienţe noi în structurile cognitive anterioare. Unealta va fi declanşat
desigur un astfel de proces la o anvergură sporită, concentrând asupra ei
resursele principale ale eului. Meritul lui Mehedinţi e de a fi relevat
acest fenomen rămâne neştirbit, cu toate că existenţa unui centru nervos
aperceptiv cu localizare fixă nu se mai susţine.
18. De fapt, la punctul (a) este vorba de o diferenţiere a uneltelor în
tipuri, iar la punctul următor, (b), de o diferenţiere în cadrul fiecărui tip.
19. Cititorul poate aduce ·singur la zi exemplele date şi. poate chiar
spori numărul lor.
20. Atras de matematică-încă din şcoală, Mehedinţi a păstrat despre
ea imaginea unei ştiinţe pur cantitative. De aceea el nu a ajuns la nişte
metode matematice rafinate. Reprezentările grafice pe care le propune
lasă de asemenea impresia de naivitate, poate şi din cauza limbajului
folosit, care conţine· entităţi concrete şi nu variabile ·abstracte. Totuşi,
ideea .aplicării instrumentelor matematice la etnologie trebuie apreciată
în sine,;ca idee strategică (vezi "Cuvânt introductiv" la prezentul volum,
p._33)..' .· '
21. Salangane = păsări·.:ritid,- cunoscute şi sub numele. de "rândunele
de mare". Trăiesc în Asia si în Oceania. ',
·; 22. Rubricând la un lo~ elemente în aparenţă deosebite, dar care înde-
plinesc funcţii asemănătoare, se vede clar în ce sens concepţia lui Mehe-
dinţi poate fi considerată funcţionalistă. Dar la el aflăm de asemenea ele-
mente de morfologism, de istorism, 'de difuzionism şi chiar de configu-
raţionalism, ceea ce ne face să-1 alăturăm unei figuri de complexitatea lui
Franz Boas, adică aceluia în a cărui operă, clădită în primele patru dece-
nii ale veacului nostru, putem recunoaşte în stadiu de prefigurare princi-
palele direcţii ale antropologiei mondiale contemporane. ·
23. Phormium tenax - plantă liliacee, din ale cărei frunze se scot
fibre textile şi care se mai cheamă ,,in de Noua Zeelandă".
• 24. Cartografierea fenomenelor culturale este un procedeu foarte uzi-
tat de specialiştii de astăzi. Autorul Coordonatelor etnografice stă în
această privinţă ca un precursor.
25. Discorides Pedanios (sec. I d.Hr.), medic şi botanist grec, originar
din Asia Mică. A scris Despre mijloacele de vindecare, lucrare foarte răs
pândită în evul mediu. În sec. al III-lea, în lucrare au fost interpolate şi
denumiri dacice de plante.
26. Cuvântul "îmbrăcare" (cu derivatele lui) provine de la bracca, un
fel de iţari cu care dacii îşi acopereau picioarele, adică partea de jos a
corpului.
27. Taylorism =sistem de organizare a muncii industriale creat la în-
ceputul secolului nostru de inginerul american F. W. Taylor. Bazat pe un
control riguros al timpului şi al mişcărilor şi pe folosirea raţională a uti-
lajelor, taylorismul viza creşterea productivităţii muncii. Pentru punctul
de vedere critic al lui Mehedinţi la adresa taylorismului a se vedea
p. 128. Vezi, de asemenea, şi nota următoare.
28. Este vorba de fordism, un alt sistem de organizare a muncii, intra-
~dus prima oară în uzinele de automobile Ford. Fărâmiţarea procesului
tehnologic în o mulţime de operaţii mici (reintegrate apoi prin interme-
diul benzii rulante) permitea folosirea mâinii de lucru mai puţin calificate,
de unde şi impresia dispersării de experţi. Creşterea randamentului prin
aplicarea metodelor tayloriste şi fordiste reprezintă un scop strict prag-
matic. Aspectele pur ştiinţifice din aceste metode au fost însă integrate
principiilor ergonomiei, ştiinţă relativ recentă a muncii.
29. Adolphe Quetelet (1796-1874), statistician belgian, considerat în-
temeietorul statisticii moderne.
30. Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883), medic franc~z, unul dintre
fondatorii Societăţii de Antropologie din Paris. A lăsat şi importante lu-
crări de statistică.
31. Franz Miiller-Lyer (1857-1916), sociolog şi filosof german. A detec-
tat în istoria culturală teme mari administraţie, familie, drept, şcoală
- împărţindu-le apoi pe fiecare în faze. Din compararea fazelor ar rezul-
ta direcţia dezvoltării. . .
32. Ai.fredo Niceforo (1876-1960), statistician, criminalist şi psiholog
italian,· calităţi în care a predat la Lausanne, Bruxelles şi la Sorbona.
Dintre lucrările lui, în ţara noastră a circulat destul de mult Indicii nu-
merici ai civilizaţiei.
33. Hilotehnică cu tehnică materială. Derivă de la grecescul "bile",
care înseamnă "substanţă", "mater,ie"..
(
C·

)
·-·-·
356 S. MEHEDINŢI
34. În traducere mai apropiată: "inteligenţa noastră a fost turnată în
tiparul acţiunii". . ...
35. "...Starea de reflecţie este o stare împotnva natun1, Iar omul care
gândeşţe este un animal decăzut". . . . . . . .
36. In afară de "dialogul" cu unealta, ongmea hmbaJulm mai trebme
căutată si în nevoia omului de a comunica cu semenii săi, în primul rând
tot în pr~cesul muncii. Mehedinţi invocase anterior (p. 102) un "substrat
social" al apariţiei graiului, dar ideea rămâne nedezvoltată. . .
37. Autorul Atlasului este Jules Gillieron (1854-1926), hngvist fran-
cez, originar din Elveţia, creator al geografiei lin~stice. A coordonat
(împreună cu E. Edmont) Atlasullinguistic al Franţet (1902-1909), A fost
membru de onoare al Academiei Române. _
38. Titlul iniţial al capitolului era: CUGETAREA MAGICA. RELIGIA
În exemplarul de arhivă (pe care l-am semnala~ în "Nota asupra edi~~ei")
Mehedinţi şterge religia, fără a o scoate însă dm componenţa cultum (v.
mai încolo p. 140 şi nota noastră nr. 65 la prezenta lucrare). .
39. Foarte interesantă idee! Pe baza datelor etnografic-antropologtce,
Simion Mehedinţi modifică modelul celor trei "stări" ale spiritului uman
(teologică metafizică- pozitivă), model elaborat de .Auguste Camte!...
40. Iniţial: "starea teologică": în exemplarul de arhrvă: "starea magică
şi mitologică". Substituire motivată mai sus (vezi nota noastră ante-~~
rioară).
41. În sensul adăugirii imediat următoare, care completează fraza,
ideea merită atenţie. Altfel, Mehedinţi însuşi consideră faza magică
drept vârstă a rătăcirilor. . .
· 42: Altă modificare importantă în exemplarul de arhivă (iniţial era:
"p'ridvorul religiei"). · · . . .
43.·Limba capitalizează nu numai experienţa pozitivă, dar ŞI eroarea.
Constatarea, foarte importantă, depăşeşte cadrul de explicare a î~cepu
tului rătăcirilor magice, putând fi luată şi ca unsemnal de profilaxie cul-
turală: atenţie la cuvântul rostit şi mai ales la cel scris, fiindcă el ampli~
fică nu numai o idee bună, dar şi o idee greşită!
44. O valoroasă intuitie. Modelului celor trei stări în evoluţia spiritu-
lui uman, aşa cum îl co~cepuse Comte (teologie meta~zică p~zit~~
vism); rs~a reproşat pe bună dreptate că urmăreş~ evoluţ~a ~entahtăţ~l
în totală independenţă faţă de substratul matenal al vreţn omeneşti:
Adoptâlld acel model, Mehedinţi nu numai că îi aplică o corecţie (veZI
p. 112),· dar îi descoperă şi un fir cauzal de esenţă materială: munca cu
uneltele;· '
45. E vorba de Ernst Mach (1838-1916), fizician şi filosof austriac,
considerat un precursor al lui Einstein. . .
. 46i Prima obiecţie făcută lui Pârvan rezultă dintr-o neînţelegere; în
care au căzut şi alţii. Autorul Geticei se referea nu 1~ romaz:izarea, ci la
occidentalizarea carpato-danubienilor (prin intermedml· celţdor), ceea ce
a facilitat romanizarea lor de după cucerire (cf. Radu Vulpe, nota 273, în
Vasile Pârvan, Dacia, ediţia a cincea, Editura ştiinţifică, 1972, p. 203).
Totuşi, am adăuga noi, Pârvan, fără ca prin aceasta să se facă vinovat de
vre~ co?tradicţie l?gică, vorbeşte de o penetraţie romană în spaţiul nas-
iru mamte de Trman, dar o susţine prin prezenţa a o multime de merca-
tores, ~e~st~ri .romani, încă de pe vremea lui Burebista: precum şi de
meşten zrdan ŞI de oameni de afaceri (vezi Vasile Pârvan Dacia editia
citat~, .P: 1~3). De altfel: Mehedinţi însuşi îi va numi pe daci "a'proape
l!reştm: mamte d: cre~tmism" (vezi în volumul de faţă p. 154 şi nota
noastra nr. 84). Cat pnveşte cealaltă obiecţie, se pare că, spre deosebire
de filozofi, arheologii n-au găsit necesar să teoretizeze prea mult dis-
tincţia dintre civilizaţie şi cultură.
4!. As~menea afirmaţii scot cel mai mult în evidenţă partea de con-
venţwnahtate a distincţiei dintre civilizatie si cultură si a definitiilor
re~pective. Sunt demne de luat în seamă, 'în ~cest conte~t, coment~riile
lu1 P. P. ~egulescu. Refe~ndu-se chiar la pasajul marcat de noi prin pre-
zenta nota, Negulescu ~brectează: "Dacă ar fi aşa, formele de exprimare
;Ie care _e vorba ar trebur să rămână excepţionale, adică rare, şi să nu fie
mtrebumţate decât de oamenii inculţi, pe când ele alcătuiesc în realitate
re~a generală, întrebuinţate fiind şi de oamenii culţi. Nu există oare
cuvantul «agncultură», cu derivatele lui, în toate limbile neolatine? Nu-l
au ~hiar şi ur:ele din celelalte limbi? În limba engleză, bunăoară, găsim---
cu~ntele: ag:wulture, agriculturist, agricultura!". Negulescu întreprinde
apOI o digresmne etimologică şi istorică, la capătul căreia constată că cei
doi termeni "cultură" şi "civilizaţie" - n-au avut niciodată sensuri
exc~usi':e (sp~ritual, respectiv material). El ajunge să înţeleagă prin cul-
tura (dm latmescul "colere") "îngrijirea ce se da lucrurilor si fiintelor
s?re a le ame~iora c~litat:a şi a le augmenta cantitatea", iar prln civiliza-
ţie (de la cuvrr:tele mrud_r~ "civis", "civitas", "civilis" şi "civilitas") "com-
plexul de sentrmente pnvrtoare la raporturile dintre oameni - senti-
mente care au făcut mai întâi posibilă şi apoi mai sigiiră mai usoară
sau chiar mai plăcută, viaţa în comun a oamenilor, în so~ietăti o~gani~
zate" (vezi P. P. Negulescu. Scrieri inedite, II: Destinul omenirii voi. V
B':cu_r~ş~i, E~itura Acader;niei R.S.R., 1971, pp. 448, 458, 503 ş.a.)~
PnleJmta vădit de tezele lm Mehedinţi, analiza întreprinsă de Negulescu
pe s~ama concepte~o-~ d~ cultur~ ş! ~ivili~aţie sporeşte în chip notabil di-
v~rsitatea de _d:fimţn ŞI determman aphcate acestor concepte. E o diver-
sitate exegebca ce nu face decât să reflecte, cu partea de conventio-
nalitate cu tot, bogăţia şi complexitatea reală a fenomenelor împricina'te.
48. Afirmaţia cu totul ipotetică, referitoare la un caz particular si me-
nită a prelungi până la limită exemplul imediat anterior, care nu s~ înso-
ţeşt~ c:-x vreo intenţi: dis.cri:ninată. Aşa cum arătam şi în prefaţă, S. Me-
hedmţi nu~ Pt;S la md01al~ resurse!e :reatoare ale vreunei populaţii de;
pe globul pamantesc. Vorbmd, de pilda, despre variatia acestor resurse
de la o rasă la alta, învăţatul român arăta că: "Oame~i de rasă neagră
sunt_ ~e obicei ~oi, veseli ~i gata s~re ~ot ce ~eamănă a teatru, dans şi
muz1ca. Pare ca au ceva tmeresc ŞI chiar copilăresc în purtarea lor· de
aceea, mulţi au socotit că rasa neagră este o rasă inferioară. (Mai ale~ ţi-

358 S. MEHEDINŢI
neau la părerea asta cei care făceau negoţ cu robi şi voiau să se păstreze
mai departe robia.) Adevărul !:3 însă altul" (S. Mehe_di~ţi, An:tropo._,geogrU;-
fia, ed. a IV-a, 1942, p. 226). In continuare, Mehedmţ1 precizeaza u_rma-
toarele aptitudini ale rasei negre: (a) inteligenţa, iuţeala ~n a pncepe
ceva si a se acomoda unei situaţii noi; (b) îndemânarea practică, doved1tă
prin destoinicia africanilor în prelucrarea metalelor; negrii au găsit e~
singuri mijlocul de a scoate fierul din minereu, pe când unele popoare az~
civilizate au împrumutat metalele; (c) înzestrarea pentru arta, mdeose?l
pentru muzică. "Ceasu~ întregi, sălbaticul ~frican.nu m~i contene~te dm
cântare iar numărul mstrumentelor muz1cale dm Mnca e mm mare
decât î~ orice stat european. Nu e noapte în care să nu auzi undeva, în
depărtare, sunetul muzicii care adună pe negri la dans. Nu s~ ştie ?acă
nu cumva din rasa neagră vor ieşi cu timpul mai multe genu muzicale
decât din cea albă" (Ibidem, p. 227).
49. Caracterizarea stării de înapoiere a fuegienilor (populaţie din
Ţara de Foc) aparţine lui Darwin şi contine nu dispreţ, ci ~?mpasiune
(vezi Charles Darwin, Călătoria unui naturalist în jurullumu pe bordul
vasului Beagle, Editura tineretului, Bucureşti, 1959, pp. 228-233). Me-
hedinţi nu conferă altă nuanţă acestei caracterizări? ~upă .cu~ ~.~rele
vat, savantul român a privit cu simpatie spre aşa-Zişn "pnmibVI .. El se
exprimă însă neriguros când afirmă că Jemmy Button rămăsese "s~b
treapta culturii în care fusese transplantat". Din cele relatat~ de. Darwm
(op. cit., p. 223) rezultă de fapt că fuegianul, împreună cu alţ1 d01 compa-
trioţi ai săi între care o femeie nu se deprinseseră a concepe. a.~te~na
tivele· cu alte cuvinte, gândirea lor nu putea opera în cadrullogiCn bma-
re. L.'Levy-Bruhl şi Cl. Levi-Stra~ss, în ~pirit~ ~u~ei eti~i o?i.~ctive,.au
arătat că există într-adevăr anum1te parhculantaţ1 ale gand1n1 arhaic~,
fie că această gândire este caracterizată drept "prelogică", sau "analogi-
că", sau "mitică", dar că particularităţile respective nu ~oa.rtă cu. ele
nimic stigmatizant. Un logician de reputaţie ca Anton Dum1tnu c~r:~lde
ră chiar că gândirea aşa-zisă "primitivă" funcţionează pe h.aza _Iog~cn po:
livalente. În privinţa lui O. Mai, Forster afirmă că, după dm am petrecuJI
la Londra în cercurile înalte, tahitianul încă se purta ca un copil,
emotionându-se si cerând tot ce vedea si îi făcea plăcere. E greu de spus
cât de edificatoa;e sunt aceste experien~ de transplantare a unui individ
uman dintr-un mediu social în altul. Dar, obiectiv vorbind, manifestările
spirituale, în mai mare măsură decât producţiile materiale, poart~
într-adevăr o pecete etnică. Important însă ni se pare faptul ~ă aceast~
determinare particulară nu împiedică, ci, dimpotnvă, face ma1 necesara
circulaţia universală a valorilor de la o arie culturală la alta, de la un po-
~~iliul. . .
50. În principiu, Mehedinţi nu este refractar la ori~~ î~p:nmu~ de CI-
vilizatie. Dacă tehnica însemnează o uşurare a muncn Şl o mnobilare a
vieţii,' nu"poate să rămână o clipă de îndoială că _invenţiuni_l~_sunt ~ine
venite şi datoria fiecărui popor este să le armomzeze cond1ţnlor.lU:. de
viaţă"', (S: Mehedinţi, · Datoria generaţiei actuale, curs multiplicat,
1933-1934, p. 63 şi urm.). Convingerea sa e că, pe lângă unele forme de
civilizaţie care sunt "bunuri ale tuturor", "forme, mijloace şi metode de
,viaţă internaţionale", există în viaţa fiecărui popor şi condiţii particu-
lare, de care poporul respectiv nu se poate desprinde. Astfel de condiţii
particulare cer forme de civilizaţie particulare.
51. Se are în vedere mişcarea paşoptistă, sau, mai precis, o parte din
<supravieţuitorii ei, învinuiţi de junimişti (al căror descendent direct
Mehedinţi era) de a fi transpus la noi liberalismul occidental şi ceea ce
Titu Maiorescu a numit "forme fără fond". Critica aceasta, întemeiată pe
evoluţionismul organic, a atins expresia ei cea mai clară în publicistica
profesată de Mihai Eminescu. Expus la rându-i reproşului de a fi o con-
cepţie antiprogresistă, evoluţionismul organic a cultivat de fapt, în adân-
cul încrederea în resursele autohtone de creaţie originală, în toate
domeniile.
52. Teoretician al "şcolii muncii" şi legiuitor în spiritul ei, Mehedinţi
şi-a făcut o ţintă de bătaie din "cultura generală" ca sumă de cunoştinţe
livreşti, fără finalitate practică. El este autorul unui dicton care as târnit
multe discuţii: "Mai bine muncă fără carte, decât carte fără muncă".
Aceste cuvinte aveau în vedere o situatie-limită. Criticii nu au înteles
convenţia şi Mehedinţi a fost nevoit să ~evină cu lămuriri suplimentare:
,,Nu e nici o îndoială că-i mare neajuns pentru omul care munceşte cu
braţele să fie lipsit de lumina cărţii; dar e şi mai mare nenorocire să ce-
teşti mereu fără să aduci la îndeplinire cele cetite" (Altă creştere: şcoala
muncii, prefaţă la ediţia a patra, 1922, p. 3).
53. Rechizitoriul care urmează trebuie înteles în adevărata lui
direcţie: el nu se adresează tuturor efectelor civilizaţiei moderne, ci nu-
mai acelora care se întorc împotriva omului. Iar latura de adevărat pro-
gres pe care o recunoaşte civilizaţiei, constituie temeiul pe care savantul
umanist îşi reface elanul, spre a-şi formula în cele din urmă un crez opti-
mist (vezi p. 137 şi următoarele). ·
54. Afirmaţie exagerată. Datele stricte arată că în general, în lume,
natalitatea este mai scăzută în mediul urban decât în cel rural. Pe de
altă parte, în oraşe populaţia este mai mobilă, mai fluctuantă, dar nici
acolo indicele de natalitate nu a coborât vreodată la zero. Fenomenul
natalităţii depinde de calitatea vieţii, de mentalitatea oamenilor, precum
şi de alţi factori, pasibili de acţiune pozitivă printr-o politică socială judi-
cioasă.
., 55. Vezi Ars€me, Dumont, Depopulation et .civilisation, Paris, 1890,
capitolul 6.
56. Reflecţie profundă, surprinzător de. modernă, a filozofului francez
Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780).
57. În alte lucrări, Mehedinţi socoteşte drept înclinaţ{i de acest fel:
· deprinderea locuitorilor din pustiuri de a răbda foamea şi setea, a poline-
zienilor de a bea apă sărată, plăcerea tot a acestora din urmă de a sta în
apă etc,, ~ ,
(
(

)
360 S. MEHEDINŢI
58. Fără preocuparea de a ilustra î~ mo~ expres.şi a"daosul l<: d"efiniţia
culturii autorul vorbeşte în alte ocazn de mchnaţia catre muzica la ne-
gri, căt;e arta figurativă la polinezieni, către gândirea abstractă la euro-
peni şi la tasmanieni. . .
59. A se vedea nota 1 -aici, supra.
60. A se vedea nota 47- aci, supra. . . . ,
61. Armonizarea între civilizaţie şi cultură mentă _un ~oc pnncipal m
strategia de dezvoltare a societăţii umane. Dar este o iluzie a c:ede: c~m
spune Mehedinţi, că pragmatismul poate pune de acord tehrucc: mam-
tată, pe de 0 parte cu o înaltă moralitat~, pe ~e altă pai1:_e.. PasaJul este
semnificativ pentru inadecvarea între o zdee ŞI exemplt(zca~d~ pe c~re ea
le poate primi. Asemenea inadecvări.-. adevărate demvelan _va!o~ce -
apar uneori în gândirea lui S. M.e~edmţ1. ~ ~e rema:cat totu~I ca, I~ cele
m · multe din asemenea cazuri, Ideea (aiCI, tocmai: armon1zarea Intre
ci~lizatie si cultură) rezistă valoric prin ea însăşi, situându-se deasupra
exemplificării.
62. A se vedea nota 35- aci, supra. .. . .
63. După sensul antropologie al civilizaţiei şi cultun~, opuna aceasta
nu trebuie să stârnească mirare. Conceptele respective de_semnem:ă
formele specifice ale comportamentului uman. Dar .nu numai expre.su~
scrisă a comportamentului uman (sau ca parte a lUI) este aptă a _!lnmi
evaluări superioare. Mioriţa, spre exemplu, este un fapt de ~ultura, dar
putem fi siguri că aceia care au creat-o şi ne-au transmis-o pnn vreme nu
stiau carte. . - t" t"
'·.. 64. În general, Mehedinţi a nutrit o mar~ în~e~ere m _ş nn,':, :~
inijloc prin care omul poate deveni mai putern~c ŞI IŞI P?ate I:Ubu.nataţi
modul de trai. În anii tulburi de dinaintea celUI de al doilea razbOI ~O?
dial el a văzut în stiinţă instrumentul optim de înlăturare a răulUI dm
lum~. Linia de cen~ură pe care o dezvăluie aici, izvorăşte pe ~~ o parte
din· intelegerea caracterului asimptotic al înaintării cunoaşteni umane,
iar pe 'de altă parte, cum vădeşte ansamblul paragrafului, din dorinţa de
a împăca ştiinţa şi religia. . . _ . • , .
65. în concepţia lui Mehedinţi despre rehgte IŞI dau mta:ru:_e tez~
comteană a evoluţiei stadiale a spiritului uman cu teza kant~an~. dupa
care problemele religioase fundamentale sunt ~robleme ~le r~ţiUnn prac-
tice, adică ale moralei. Astfel, în lucrările ulten?.are (v~zi mat ales A::t;o-
pogeografia) religia va fi tratată la un loc cu ştunţa, dtscu.rsu~ urm:=mnd
îndeosebi felul cum cunoaşterea s-a desprins de magie ŞI mitolo~e (ca
forrn~ ale religiei priinitive) spre a deveni ştiinţă exactă.. Concepţia ~
mâne dualistă, întrucât religiilor doctrinare, spre._deo~ebire de cele pt;·
mitive, li se recunoaşte un statut complementar ştn~ţei..Aş~ se_face ca U1 .
Antropogeografw, în Trilogia ştiinţei, în Ac~~emw, •.r;stz!uţte etn:_op~:
dagogică, structura culturii nu mai este: rehg~e - ştunţa - arta, CI.
ştiintă- artă- etică. · · · · . · .
, 6S. Mehedinţi critică aici raţionalismul pentru carc:cterul vag atnbm~
în cadrul acestui curent "raţiunii", adică pentru pnvarea conceptulw
respectiv de determinarea lui particular-etnică. Derivat dintr-un astfel
de concept sărac în determinaţii, conceptul de "c,!lltură universală" îm-
!Jrumută automat ŞI caracterul abstract al sursei. In fapt, cultura univer-
sală cuprinde valori din orice mediu etnic, este ansamblul lor, şi, prin ur-
mare, conţinutul conceptului are o concretitudine logică exemplară. Me-
hedinţi ştie că lucrurile stau aşa, ca atunci când vorbeşte de "panteonul
literaturii universale", în care îsi au locul acei artisti ce sunt un fel de
creatori (am putea zice re-creat~ri) ai vieţii poporul~i lor..." (v;zi Premi-
se şi concluzii la "Terra", în volumul de faţă, p. 332-333). Dovadă că
savantul era limpezit asupra raportului dintre national si universal în
cultură stă şi următorul fragment din cuvântul înainte ("Către cetitori")
la volumul de povestiri Oameni de la munte: "...arta, deşi universală în
scop, poate fi naţională în subiecte şi mijloace, adăogând lângă ceea ce
este general omenesc şi ceea ce este specific în fiecare naţiune".
67. Vezi nota 12 la Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele
sale.
68. Pasajul acesta trebuie interpretat ca o critică a europo-centrismu-
lui şi, implicit, ca o probă de umanism foarte larg.
69. Titlul uneia dintre lucrările lui Karl Weule (în traducere: Cultura
celor lipsiţi de cultură). ·~~~~
70. Am menţionat în studiul introductiv rezervele cu care e necesar să
întâmpinăm asemenea descrieri, dat fiind timpul care a trecut de când
ele au fost realizate.
71. A. D. Xenopol credea că un lanţ de munţi ar trebui să despartă
două popoare şi, prin urmare, i se părea o anomalie prezenţa Carpaţilor
în mijlocul masei de populaţie românească. Cu îndreptăţirea specialistu-
lui în antropogeografie, dar şi cu aceea provenită dintr-o deplină cunoaş
tere a istoriei neamului, Mehedinţi a adus corecţia necesară. Contributi-
ile sale la lămurirea unor probleme privind etnogeneza românilor au fo'st
foarte importante şi se află sintetizate în Le pays et le peuple roumain
(1927), în Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea (1938,
pp. 117-153), precum şi în alte lucrări.
72. Această teorie a fost susţinută de unii istorici români din secolul
trecut, Grigore Tocilescu, citat cu câteva rânduri. mai înainte, numărân
du-se printre ei. Ideea-program era afiŢIDarea originii pur latine a po-
porului român şi a limbii lui. Teoria s-a dovedit a fi exagerată. Un mare
merit în dezvăluirea acestuifapt a avut B. P. Hasdeu, cu articolul său
Perit-au dacii? (1860).
73. Respingerea teoriei lui Robert Roesler, istoric german din secolul
al XIX-lea, care a încercat să conteste continuitatea poponllui român în
teritoriul carpato.danubian şi, în directă consecinţă, dreptul românilor
de a-şi stăpâni teritoriul de astăzi. Roesler, reamintim, afirmase că,
odată cu plecarea trupelor romane de ocupaţie (271 e.n.), Dacia ar fi fost
părăsită şi de populaţia autohtonă. Absurditatea punctului de vedere
roeslerian a fost demonstrată la vreme de B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol,
D. Onciul şi alţii. Mehedinţi li se. alătură. El priveşte continuitatea. sub

362 S. MEHEDINŢI
mai multe aspecte: continuitatea rasei (a tipului antropofizic), continui-
tatea masei (a densitătii blocului), continuitatea în concepţia despre via-
ţă şi continuitatea politică. Toate aceste aspecte se regăsesc în u~itatea
organică dintre pământ şi popor (vezi Le pays et le peuple roumam, 2-e
edition, 1930, pp. 3-23).
74. Socotirea năvălirii popoarelor migratoare ca moment de început în
istoria popoarelor din partea aceasta a Europei era un punct de vedere
derivat din amintita teorie a lui Roesler.
75. Alcătuitorul prezentei ediţii nu a reuşit încă să afle despre ce con-
ferintă e vorba.
7B. Iniţial: "vertical". În exemplarul din arhivă, corecţie operată de
autor: "orizontal".
77. Aluzie la cunoscutul pasaj din dialogul platonic Charmides, unde
Socrate se adresează tânărului al cărui nume îl preia ca titlu al dialogu-
lui si care se plânge de durere de cap, spunându-i că ştie un descântec,
învătat acolo în tabără, de la un trac, unul din medicii lui Zalmoxis,
desp~e ;~re s~ zice că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor" (în
Platon, Opere, vol. I, Editura_ştiinţifică, 1974, p. 183 şi urm.). De aseme-
. nea, Herodot povesteşte că: "Inainte de a ajunge la Istru (numele grecesc
al Dunării - Gh. G.), Darius îi supune mai întâi pe geţi, care se cred
nemuritori ... " si că Zamolxis, pe vremea când era om, "a pus săi se clă
dească o sală d~ primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte;
în timpul ospeţelor, îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii
acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, tră
'ind de-a pururea, vor avea parte de toate bunătăţile" (Herodot, Istorii,
cartea a IV-a, capitolele XCIII, respectiv XCV). .
78. A se vedea nota 23 la Caracterizarea unui popor pnn munca şi
uneltele sale.
79. A se vedea notele 52 şi 63 la prezenta lucrare.
80. Eugfme Pittard (1867-1962), bioantropolog elveţian; a făcut cerce-
tări în tara noastră si a sustinut miscarea antropologică de la noi, între
cele do~ă războaie m'ondiale: A fost ~embru de onoare al Academiei Ro-
mâne.
81. Simion Mehedinţi a încurajat continuu activitatea muzeelor etno-
grafice din toată ţara. Ca mărturie a acestei preocupări, în 1926, ~u oca-
zia ţinerii la Sighetul Marmaţiei a Congresului anual al profesonlo~ de
geografie, Mehedinţi va patrona inaugurarea în acel oraş a MuzeulUI et-
nografic maramureşean, unul dintre cele mai import_ante muzee etno-
grafice regionale din ţară (întemeietor: prof. Gh. Vormcu). A salutat, d~
, asemenea, înfiinţarea la IaŞi (prin eforturile lui Ion Chelcea) a MuzeulUI
, etnografic al Moldovei. Savantul se gândea chiar la înfiinţarea, pe lângă
Universitatea din Bucureşti, a unui muzeu etnografic naţional în aer
. liber. Proiectul acesta va fi dus la îndeplinire de Dimitrie Gusti, în 1936,
când va lua fiintă Muzeul Satului.
82. Prin pri~ma exigenţelor unui trai sănătos, critica ac:asta es~e în-
dreptăţită, cel puţin parţial. Dar progresul real se înfăptUieşte pnntr-o
competiţie a mai multor factori. În cazul de faţă, vestimentaţia de tip
urban s-a impus prin avantajul de a fi lesne de procurat şi de întreţinut.
Problema e complexă şi îşi găseşte expresia generală în tehnica de aban-
donare a portului tradiţional. Acţionează în acest sens multiple cauze-
sociologice, economice, psihologice -, dar nu e locul aici să le analizăm.
83. Intrarea societăţii româneşti în epoca modernă a produs o stare
tie alertă în legătură cu destinul culturii folclorice, populare, ameninţată
să dispară. De aici imperativul dacă nu al conservării în forme vii au-
tentice, măcar al consemnării ei. În acest sens, reacţia lui Mehedinţi: dic-
tată de simţul răspunderii, nu a fost singulară. Academia însăşi, în ordi-
nea imperativului amintit, a iniţiat concursuri tematice pentru cerceta-
rea poeziei populare, a basmelor, a obiceiurilor; în 1908, înalta instituţie
a iniţiat colecţia "Din viaţa poporului român", iar în 1930 a aprobat înfi-
inţarea la Cluj a Arhivei de Folklor, sub conducerea lui Ion Muslea.
84. Pentru contestarea valorii alfabetului ca indice de pro~es, trimi-
tem la notele 52 şi 63 - aci, supra. Cât priveşte expresia "aproape cres-
tini înainte de ivirea crestinismului", ea merită toată atentia stiintifici
fiind vorba de o ipoteză lansată pc terenul istoriei cultural~ a 'pop~rului
român. Istorici de astăzi ai religiei (îndeosebi Ioan G. Coman) sprijinin-
du-se pe izvoare scrise din primele secole ale erei noastre, au pus în lu-
mină o serie de similitudini între cultul lui Zalmoxis si crestinism (năzu
inţa spre nemurire, cumpătarea etc.). Tocmai acesta e~te s~nsul expresiei
folosite de Mehedinţi. Cum creştinarea propriu-zisă a daca-romanilor s-a
înfăptuit prin mijlocirea limbii latine, aceste două momente (pătrunderea
noii credinţe şi cristalizarea limbii autohtone pe baza celei latine) apar
indestructibil legate de însăşi formarea poporului român.
85. La 20 august 1929, guvernul naţional-ţărănist condus de Iuliu
Maniu promulga "legea pentru reglementarea circulaţiei pământurilor
cultivabile". Conform acestei legi, terenurile arabile dobândite prin îm-
proprietărirea din 1921 - terenuri iniţial inalienabile - puteau fi în-
străinate fără nici o formalitate. Legea circulaţiei pământurilor a dus la
fărâmiţarea proprietăţii rurale şi la sporirea numerică a proletariatului
agricol, o parte din ţăranii săraci şi mijlocaşi fiind nevoiţi să renunţe la
bucata de pământ pe care o primiseră prin împroprietărire. Cumpărările
şi vânzările de pământ au favorizat de asemenea proliferarea creditelor
bancare şi a cametei, manevrate în bună măsură prin capital străin (vezi
şi Ioan Scurtu, Din viaţa politică a României (1926-1947), Bucuresti,
Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1983, pp. 135-136). În rândurile 'de
mai sus, Mehedinţi deplânge faptul că legea amintită nu a protejat
grupurile de aromâni care migraseră din Peninsula Balcanică în Româ-
nia, după primUl război mondial. · ·
86. Nu e nevoie să fii păşunist spre a recunoaşte că numai acolo unde
a existat o tradiţie pastorală şi unde limba (element prin excelenţă etnic)
a îngăduit o anume simplă asociere de sunete, unul din primele exercitii
de citire din abecedar a putut fi: .,o-i, oi!" . ·1 • t. . '
c
c

)
364 S. MEHEDINTI
87. Această orientare regionalistă e acceptată în prezent şi de UNESCO.
Fără a se exclude si posibilitatea unor asemănări de condiţii între diverse
tări, ceea ce poau; conduce la unele soluţii educaţionale asemănătoa:e,
Într-un raport al acestei organizaţii se spune: "Sistemele . educ~b:Ve
exprimă în cel mai înalt grad conştiinţa naţională, cultura ŞI tradtţule
fiecărui popor. Nici o naţiune nefiind identică cu alta, problemele de edu-
caţie au tot atâtea modalităţi de a fi conc_epute, câte ţări ex~stă;. în do~e
niul educaţiei, poate mai mult decât în oncare altul, determmănle ma;ore
se situează deci în planul strategiilor naţionale" (sub direcţia lui Edgar
Faure: A învăţa să fii un raport al UNESCO, Editura didactică şi pe-
dagogică, Bucureşti, 1974, p. 236; subL în orig.). •
88. Două obiecţii sunt de adus în legătură cu cele afirmate m acest
alineat. Mai întâi, este discutabilă generalizarea că "mai toate
descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la î~ceputul, .I?-u la sfârşi~ul
carierei lor". Apoi, extinderea unei pretinse legi. a naturu l~ d~~emu~
istoriei culturale nu se justifică. Operaţia de extmdere evoca opm1a lm
Mehedinţi că popoarele şi omenirea sunt "unităţi biogeografice". Idee': n':
este falsă, o recunosc şi alţi specialişti în matene, dar ea nu expnma
esenta realităţii în cauză. Mehedinţi însuşi se depăşeşte pe sine afirmând
cu aite prilejuri că un popor nu trebuie socotit doar ca o masă. ?e oame~i
legată de sol şi de climă, ci poporul se defineşte pe un plan ma1 malt, pnn
originalitatea creaţiei în sfera civilizaţiei şi a culturii.
SECTIUNEA A DOUA' ' '
INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE
• 1. 'în esentă geografia noastră generală trebuie să privească Pămân
tul dr~pt locuintă a neamului omenesc" (Cari Ritter, Allgemei_n~ Er~kun
de, Berlin, Georg Reimer, 1862). Reprezentant de seamă al spmtulm ge.r-
man în secolul al XIX-lea, Cari Ritter (1779-1859) trece drept unul dm
întemeietorii ştiinţei geografice. Ca gândito;, a fost profund influenţat de
Herder si Pestalozzi.
'2. C~pitolulla ca~e trimite autorul se intitulează "Pământul ca operă
avointP-i omrmesti" (a se vedea R MP-herlinţi, Opere cnmplete, voL I, par-
tea 1:introduce;e în geografie, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Litera-
tură. şţ Artă, 1943, pp. 156-169; capitolul a fost reeditat în S. Mehedinţi,
365
Opere alese sub red. Vintilă Mihăilescu), Bucuresti Editura ştiintifică
1967, pp. 192-203. . , ' '
' 3. Theodor_ Wai~z (182~-1864), antropolog şi filosof german. A fost
pro~es~r la Umvers1t~tea dm Marburg. Opera principală, citată si de Me-
hedmţ1: Ant~ropologl~ der Naturuolker, 5 vols., Berlin, 1859-1872.
4. ~ehedmţ1 m~nţwnează numele marelui geograf al antichităţii atât
~~ verst~me~ greaca (Strabon), cât şi în versiunea latină (Strabo). Întru-
cat mott~aţ1a nu es_te evidentă, respectăm alternarea uzitată de autor.
Oper~ lm Strabon du: care. ~eht:dinţi citează este Geographia.
5: In ~ra~ucere, d1~ latn;a: "In ~est, să nu socoteşti că se pot afla lu-
cru.n n:ar placute decat o. vilă, un htoral, o perspectivă asupra mării. Si
mc1 chrar acestea nu mentă o scrisoare mai amplă" (Cartea a XII- ·._
IX d" s · · a, scn
soa.rea a . -a, :n cnson către Atticus; Attîcus reprezintă numele celui
~ar. apro?1~t p~eten al lui Cicero). De asemenea: "Şi deşi mă ascund de
dtmmeaţa m padurea deasă şi sălbatică, nu ies din ea înaintea serii"
(Op. CLt., Cartea a Xli-a, scrisoarea a XV-a).
" 6. _Ţex:_ul citat aparţ~ne lui Plinius cel Tânăr, din Scrisoarea a V-a
c~tre Impa~atul Traran. In traducere: "Şi de fapt nici nu vei vedea distin-
gandu-se mşte teritorii, ci o formă oarecare, zugrăvită cu deosebită fru-
museţe". · · =~~~~
7. Arnir:tim că aces~ ~xt, altfel de sine stătător, reprezintă capitolul
~l II-lea dm S. Mehedmţi, Opere complete, voi. I, partea 1: Introducer
m geografie". " e
~· S':b denu?:ir.ea d: ,,m~terialism naiv", Mehedinţi are în vedere 0
vanantă, de pozltiVIsm, ~nrud1tă cu un determinism liniar, mecanicist.
, ~· "~a~d om~l nouy dezarmat se pomeneşte în mijlocul naturii, ea îl
mvaluw, 11 ~lefme"şte~ Il modelează, ~ar lutul moral, încă moale şi flexibil,
se supune ŞI ~e plam~deşte sub presmnea fizică..." (din fr.).
1~. "Istona ~ la mceput geografie întreagă", sau, şi mai în spiritul
sentmţe1: "Istona ela început curată geografie" (din fr.).
GEOGRAPHICA
.L Hanno (sau Hannon), navigator c~rtaginez (sec. 6-5 î. Hr.). A călă
tont de-a lun~l co~st:elor d: ve~t ale Africii, cu 60 de vase pe care se
afl~u ~O 000 barbaţ1 ŞI femeL A mtemeiat mai multe cetăti si temple ,
tent~nu! actu~l al Ma~ocului. A atins coastele Gambiei şi Si~rrei Leon~~
Se banmeşte c~ ar ~ aJ:r~s p~~ă în Camerun. ,Scrisă în limba punică, în
temp!ul Baal? Iston~ calatone1 sale. s-a păstrat într-o versiune greacă
sub titlul Penplullw Hannon~ · · .'
2. E.vorba de Joha~ Friedrich Blumenbach(1752--1840), fi~iolog si
~natom1st germ~n, C_??Sider~t părintele antropologiei,biologice. A rehw~t
I~J?.ortanţ~ cran~ulm_ m, cl~s1fic~ra raselor omeneşti. In spatele variabili-
taţu somatice, a mtmt, msa, umtatea speciei umane. · . .

366 S. MEHEDINŢI
3. Hologeic: termen preluat de S. Mehedinţi de la Fr. Ratt;el, cu referi-
re la descrierea geografică. Aceasta, afirmă Mehedinţi, trebuie să fie "ho-
logeică" şi "holocronică", adică trebuie să înfăţişeze fenomenul şi efectele
lui la scara 'intregii planele (gr. holos - întreg, gea - pământ) şi pe
întreaga perioadă a ~anifestării în timp (gr. holos şi chronos). A se vedea
S. Mehedinţi, Terra, ed. princeps, voi. 1, pp. 207-235.
4. Charles Augustus Lindbergh (1902-1974), aviator american, intrat
definitiv în istoria aviaţiei prin performanţa de a fi realizat primul zbor
fără escală peste Oceanul Atlantic, de la New York la Paris. Zborul a
avut loc între 20-21 mai 1927 şi a durat 33,5 ore.
GEOGRAFIA ECONOMICĂ
1. Termenul "primitiv" avea iniţial sensul de "primii oameni". Concep-
ţia evoluţionistă a adăugat însă sensului iniţial pe acela (peiorativ) de
"înapoiat", "rămas în urmă pe scara devenirii sociale". Cu timpul, ter-
menul de "primitiv" a ajuns incomod atât pentru lumea pe care o desem-
na, cât şi pentru oamenii de ştiinţă care îl foloseau (vezi M. F. Ashley-
Montagu, ed., The Concept ofthe Primitive, New York, Free Press, 1968).
Mai mult încă, antropologia culturală a scos in evidenţă excepţionala bo-
----~e-- găţie valorică a fondului uman arhaic (un atribut mai adecvat decât "pri-
·.,mitiv"). Deşi utilizează termenul "primitiv", Mehedinţi îşi orientează de-
ptersul tocmai către punerea în valoare a civilizaţiei şi culturii arhaice.
' 2. Fenomenul canibalismului sau antropofagiei e mult mai complex în
semnificaţii decât îl prezintă Mehedinţi, întrucât, aşa cum afirma Mar-
shall Sahlins, canibalismul este "întotdeauna simbolic, chiar atunci când
este real". Deplorabil în sine, el presupune practici funerare, sacrificiale,
alimentare, în cursul cărora cei ce le înfăptuiesc sunt convinşi că-şi însu-
şesc virtuţile celor sacrificaţi (J. G. Frazer). Între lucrările mai noi dedi-
cate acestui fenomen menţionăm: E. Sagan, Cannibalism: Human Aggre-
ssion and Cultural Form, New York, Harper and Row, 1974; P. Brown
and D. Tuzin (eds.), The Ethnography ofCannibalism, Washington, Soci-
ety for Psychological Anthropology, 1983; etc. ·
3, E vorba de celebrul proverb: Time is money.
4~Vezi nota 27la Coordonate etnografice.
5. Tema "formelor de cultură economică" (spre a utiliza expresia lui
S. Mehedinţi) nu şi-a pierdut din actualitate. Dintre studiile mai recente
despre societăţile de culegători, vânători şi crescători de vite menţionăm:
T. Ingold, D. Riches, and J. Woodburn (eds), Hunters and Gatherers, 2
vols, Oxford, Berg, 1986; A. Barnard, Hunters and Herders of Southern
Africa, Cambridge, Cambridge University Press, 1992; etc.
· 6. Citat extras din Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe uasul
Beagle. · · ·
7. Peste tot unde vorbeşte despre pitici, Mehedinti se referă la popu-
laţiile de pigmei din Africa. '
, 8. Prin "împărţirea muncii", Mehedinţi înţelege, evident ceea ce
Marx numea "diviziunea socială a muncii", iar Durkheim diviziunea
muncii sociale". "
9. Această prohibiţie funcţionează şi în practicarea păstoritului la ro-
•~âni (vezi, de. ex~mp!u, Tr~ian Herseni, Probleme de sociologie pastora-
la, 1941). Motrvaţm er pleaca de la elemente biologice (de constitutie si fi-
ziologie specifică) spre a atinge sfera moralei şi a religiei. În to~te 'cul-
t~ril~ lu~i!, _femeia apare mai vulnerabilă la impuritate: fiind mai supu-
sa pnmeJdrei, ea este totodată o potenţială sursă de primejdie (vezi Mary
Douglas, Purity and Danger, 1966).
_ 1~. O _astfel ?e bucată de fier (în formă de U, cu un şanţ în partea
mtenoara), servmd drept ramă pentru lama hârleţului, se află de aseme-
~ea ~n mu~eul sătesc de la Şirnea (Bran). Îngrijitorul ediţiei de faţă de-
ţme m arhiva personală o fotografie a acestei piese.
ANTROPOGEOGRAFIA
L Steregoaie = Veratrum album, plantă ierboasă, veninoasă din fa-
milia Liliaceae, cu flori albe. Creşte prin fâneţe, livezi şi păşuni, 'ta mun-
~te. Pentru toxicitatea ei este întrebuinţată în practicile populare ca in-
secticid (vezi şi alte întrebuinţări, în Valer Butură, Enciclopedie de etno·
botanică românească, 1979, p. 224).
2. Spânţ (spânz, sau bozotei) = Helleborus odorus, plantă ierboasă ve-
ninoasă, din ~an:ilia Ranunculaceae. Creşte prin păduri şi zăvoaie. Sunt
ma1 multe somn de spânz, folosite în practicile populare (vezi Valer Eu-
tură, op. cit. pp. 41, 221-222).
3. Expresia în original: "das Erziehungshaus der Menschheit". Simion
Mehedinţi a apelat adesea în scrierile sale la această formulă a lui Ritter
.pentru a sublinia funcţia modelatoare a planetei în raport cu specia
umană (vezi, de exemplu, în volumul de faţă capitolul respectiv din In-
troducere în geografie). Alte expresii apropiate ca sens folosite de Ritter
sunt: Wohnsitz..., Wohnplatz..., sau Heimat des Menschengeschlechtes.
Aşa cum s-a observat, .ideea ca atare este de inspiraţie herderiană, Johann
Gottfried Herder fiind (alături de Johann Heinrich Pestalozzi) unul din
marii îndrumători ai lui Ritter (vezi Klaus E. Muller: "Cari Ritter und
die_ kulturhistorische Volkerkunde. Darstellung und Uberlegungen", .în
Patdeuma, 11, 1965, pp. 24--5(). . . . ..
4. Despre grai sau limbă ca unealtă fizi~-psihică ve~i Coord~nat~
etnografice, îndeosebi (în volumul de faţă) pp. 101-110. •
5. E vorba de f?ir <?eorge St;--ong Nares (1831-1915), navigator şi ex-
plorator polar bntamc. A deţmut în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea două recorduri: călători9-d cu o navă cu aburi, a trecut în premieră

368 S. MEHEDINŢI
dincolo de 67o spre Polul Sud şi dincolo de 82° spre Polul Nord. A lăsat
mai multe descrieri ale expediţiilor sale. . ..
6. Julius Ritter von Payer (1842-1915), explorat~r ~ustnac. A partici-
pat la 0 expediţie gennană pe coastele Groenlande1. Intre 1872-1874. a
condus, cu nava "Tegetthoff', expediţia austro-ungară în.Oceanul.Ar:_ti~,
în cursul căreia a descoperit arhipelagul Franz Jos~~· Şt-a descns cala-
toriile în Die osterreichisch-ungarische Nordpole~pedL:wn.
7. Cele două citate succesive sunt, probabil, dm lucrarea lui von
Payer. v 1 G · ·
8. Fonnulă geopolitică de care cercurile conducatoare ~ e. ermame1
naziste s-au slujit în acţiunile lor expansion~st:. ~a Mehedmţ1,. e.a nu re-
prezintă altceva decât o metaforă care expnma Impulsul speciei umane
de a lua în stăpânire planeta. .
9. Ansamblu de insule ce delimitează vla nord-e~t O~eanul I.n_dmn,
între Asia şi Australia, cu o suprafaţă totala de aproximati_v .2,2 ~llwane
km2. Acest ansamblu cuprinde Sumatra, ,Java, So~de.l~ ~ICI (Bah, Lom-
bok Flores etc.), Borneo, insulele Celebes, Moluce Şl Fihpme. . .
io. În 1994, populaţia planetei se ridica la aproape 5,590 milmrde loc-
uitori (cf. Britannica Book ofthe Year, 1995, p. 756).
11. Actualizate, datele din tabel (rotunjite) se.înfăţişează astfel: Eu:op_a·-=~
730, Asia 3 385, Africa 683, America de Nord Şl de Sud 763, Australia
Oceania 28 (cf. Britannica Book ofthe Year, 1995, p. 756).
12. Vezi aci, supra, nota 10. . . . . . .
13. În 1994, China singură avea 1,192 mtharde locmto_n, Iar Japoma
124 9 milioane (Brîtannica Book ofth Year, 1995, pp..5.84 Şl 638).. . ..
.Î4. În 1994, populaţia Indiei se ridica la 913,7 mthoane locmton (LbL-
dein, p. 628), ) 0 1 f: to
15. Vezi şi capitolul (reprodus în prezent~} volum " ~~ ca ac r
economic". Asemenea afirmaţii nu sunt doar Simple consta~an ~au pos~u
late teoretice. Ele sunt adevărate îndemnuri la mur;că ~erwasa•. ca umc~
solutie pentru societatea românească de a depăŞI cnzele ce-I tulbura -
mer~ul înainte spre starea de prosperitate generală: • .
16. În fapt, mişcarea demografică nu s: caractenzeaza prmtr-o. c~eştc-.
re constantă. Factori imprevizibili intervm în ac~st proces. l!"evizmml:
lui Mehedinţi nu s-au adeverit, pentru .că între timp populaţia globului,
mai ales în tările industrializate, a trătt fenomenul cunoscut sub den_u-
mirea de "tr~nziţie demografică". Este vorba de trec~r:ll:_de. la un r:~~
demografic caracterizat prin niveluri înalte ale nat~l~taţ~1 ŞI ~ortahtaţu
laun regim demografic cu niveluri joase ale celor d01 md:caton ~:mogra
fici. E de notat că în proc-esul de tran.ziţie . _ca~e ~~rea:a dece~n - te~
dinta de scădere afectează ambii indtcaton ammtiţt (at.at ?atahtatea cat
şi ~ortalitatea). A se ved?a Vladimir Trebici şi Ion Ghinom, Demografze _
şi etno!{!afie, 1986, p. 36 Şl urm. . · __ .
- 17. In etnografia românească, asemenea sălaşe se numesc "case (sau
gospodării) cu ocol întărie'. În unele zone (în Br?-n, ~e exemplu) ele nu au
dispărut nici astăzi, dimpotrivă s-au dezvoltat Şl mat mult. ·
369
18. În Munţii Apuseni, ele se numesc "crânguri".
1.9. Devun.?e şi cunoscutul cântec: "A plecat moţul în ţară! Cu doniţi şi
~u CIUbara....
. 2?. ~ikolaj Frederik Severin Grundtvig (1783-1872): episcop, poet,
Ist?nc Şl pedagog danez, fondatorul unei mişcări reformatoare complexe
~e-1 poartă numele (grundtvigianism). Războaiele napoleoniene conflictele
cu Anglia şi pierderea Norvegiei au avut asupra Danemarc~i la înce-
putul secolului al XIX-lea, efecte economice şi politice cat~strofale.
G:undt~i? ~ re~?v~t. spi~itul lutheran, a relevat necesitatea cunoaşterii
m1tologre1.' hm~m Şl tst~nei ~a?eze, a creat o vastă reţea de şcoli popu-
lare de mvel hceal. Pnn acttvttatea sa prodigioasă, Grundtvig a redat
dan_ezilo: încrederea în ei înşişi, ajutându-i să-şi înţeleagă identitatea
naţwnala. Pentru consideraţii mai recente despre această contributie
vezi Uffe 0stergârd: "Peasants and Danes: The Danish National Identit;
and Politica! Culture", în Comparative Studies in Society and History
vol. 34, no.l, 1992, pp. 3-27. '
21. Durus are aci sensul de "neobosit". Durus arator s-ar traduce deci
(~i? la~i~ă) pr~n "plugarul neobosit". Spre o mai bună înţelegere a expre-
siei, cttal}l dm Theodor Mommsen (cuvinte referitoare la plugarul=~~
roman): "In gen_eral, ţăran_~! nu obosea să are de mai multe ori pe an.
Ogorul era considerat negluent cultivat, dacă brazdele nu erau trase atât
de dese încât grăparea să devină inutilă" (Istoria romană, voi. I, Edit. st.
şi encicl., 1987, p. 119). Mehedinţi face apel la durus arator ca încă ~n
îndemn la muncă asiduă.
2~. Oroles =:ege.geto-dac, c~re, în sec. I. î. Hr., a ţinut piept atacuri-
lor dm partea tnbu.nlor germamce ale bastarnilor, la cotul Carpaţilor.
23. ~ vorba, desigur, de războiul mondial prim.
24. In bătălia celebră de la Actium (anul 31 î. Hr.) s-au înfruntat ar-
matele lui Octavianus cu cele ale lui Marcus Antonius. Conform lui Dio
Cassi~s (lsto~ia romană,__ LI, 22), înainte de bătălie dacii adresaseră lui
Octavianus mşte cereri. lntrucât acestea nu le-au fost luate în seamă în
bătălia ce a unnat trupe de daci au luptat de partea lui Antonius. D~cii
căzuţi prizonieri au fost puşi, ulterior, să lupte în arenă cu suebi.
25. E vorba de Canalul Suez. O fonnă de canal a fost realizată încă
din antichitate, dar nefiind de mare utilitate, canalul a fost abandonat.
Actualul canal a fost construit în secolul al XIX-lea (inaugurat în 1869).
26. Vezi nota 23. · ·
~7.; În trad~cere din latină: "~poi [sau: de.acoloJ au înaintat spre Ber-
zobrs . Berzobts este un topomm traco-dacic actualmente localizat la
Berzovia (jud. Caraş-Severin). Acolo s-a desc~perit un mare castru ro-
man din perioada războaielorde cucerire a Daciei. · - -
28. Ideea statului ca organism, atât de radical promovată de Mehe-
dinţi, este de origine evoluţi?nistă (s-a vorbit în :?ecolul al XIX-lea, prin
Herbert Spencer, despre societate ca organism). In paralel Ratzel (ma-
gistrul lui Mel_ledinţi) a gândit statul ca "formă de viaţă" (der Staat als
Lebensform), In zielele noastre;'- societatea umană a devenit foarte

370 S. MEHEDINŢI
dinamică şi liberală, regulile dreptului contemporan a~ordând indivizilor
umani libertatea de alegere a rezidenţei şi cetăţeniei. In legislaţia state-
lor moderne există norme speciale privitoare la străini: fie de protecţie a
indivizilor minoritari faţă de masa majoritară şi faţă de stat, fie de pro-
tecţie a statului faţă de intenţiile străinilor care solicită rezidenţa în
spaţiul său. Mai presus de toate acestea, prin constituţie sau legislaţie
expresă, orice individ - autohton sau străin- este invitat să se integre-
ze cu dăruire şi loialitate în viaţa socială a statului respectiv. Aşadar, în
conditiile globalizării (sau planetarizării proces diagnosticat de
Mehedinţi însuşi), ideea statului ca organism nu e complet depăşită. Ea
apare în primul rând ca o metaforă. Atunci însă când este adoptată mai
mult decât ca metaforă, ea suferă un transfer de accent, de pe sensul evo-
luţionist pe sensul funcţionalist.
ALTĂ CREŞTERE
ŞCOALA MUNCII
1. Expresia (şi implicit titlul lucrării, semnată de Mehedinţi cu pseu-
donimul Soveja) nu trebuie să inducă în eroare. Ea nu închide un gând
agresiv sau şovin, ci numai "ideec.< de integrare a vieţii naţionale" (Soveja,
Ofensiva naţională, 1912, p. 28), adică de desăvârşire a unităţii social-
--~---
p()litice a poporului român.
· 2. Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827), pedagog elveţian. A arătat
.că educaţia trebuie să trezească dispoziţiile înnăscute ale copilului. Şi-a
îndreptat atenţia mai ales către învăţământul primar. Concepţia sa pe-
dagogică se axa pe intuiţia vie şi fixa drept scop al educaţiei încadrarea
individului uman în comunitatea socială, de la familie la întreaga ome-
nire..
3. Friedrich Frobel (1782-1852), pedagog german, adept şi colaborator
al lui Pestalozzi. L-a preocupat îndeosebi educaţia preşcolară. În 1837 ~
infiintat prima grădiniţă de copii. . · .
4. Şirul de cuvinte subliniate reprezintă o parafrazare a tezei princi-
pale din filosofia lui John Locke: nimic nu eXistă în intelect care să nu fi
fost mai întâi în simţuri (nihil est in intellectu quod non prius fuerit in
sensu). Ideea că mâna este călăuza tuturor simţurilor vine însă ca un
adaos al lui Mehedinţi şi constituie premisa filosofică empirist-activistă a
doctrinei sale pedagogice, adică a şcolii muncii.
5. A se vedea nota 52 de la Coordonate etnografice.,
6. Aici autorul trimite la capitolul XV al cărţii, capitol în care se ocupă
mai pe .larg de problemele caracterului (definiţie,. tipologie, metode
pentrU: cunoaşterea lui). . · .
7. Pe acest temei, Mehedinţi considera etnografia ca un fel de "peda-
gogie a omenirii".
8. În consens, amintim acea memorabilă definire dată de Mehedinti
scopului pe care îl are educaţia: "Încadrarea eului individual şi empiri~,
"supus lunecărilor de toate zilele, în eul normativ al neamului..." (Vezi
S. Mehedinţi Trilogii, 1940, p. 135).
DATORIA GENERAŢIEI ACTUALE
1. După primul război mondial, odată cu realizarea idealului politic
de unitate naţională, a apărut pe scena vieţii sociale româneşti generaţia
lui Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran,
Petru Comarnescu ş.a. Idealul acestei generaţii a fost de la bun început o
creaţie culturală care să depăşească perimetrul provincial românesc si să
se înscrie în sfera valorilor absolute, universale. În formularea' lui
Mircea Vulcănescu, ţelul era "o lume românească a valorilor", în care
omul românesc, cu faptele lui, urma nu doar să intre în judecata altora
ci să fie în stare la rându-i să judece pe alţii. Ţelul acesta nu era diferit
de acela al generaţiei mature care domina viaţa social-culturală româ-
nească atunci (Iorga, Pârvan, Rădulescu-Metru, Gusti, Mehedinti), dar
noii-veniţi şi-au făcut în arenă o intrare intempestivă şi superb p~ovoca
toare, auto-numindu-se "noua generaţie". Prelegerea de faţă (ca de altfel
întregul curs) reprezintă o întâmpinare a acelei generaţii "noi" din
-~--partea unui exponent al generaţiei "vechi": o întâmpinare - după cum
se poate vedea caldă, părintească.
2. Aşa cum am mai argumentat (vezi nota 66 la Coordonate etnografi-
ce), Mehedinţi critică raţionalismul nu pentru încrederea în ratiune ca
facultate a spiritului uman, ci fie pentru înţelegerea ei abstra~tă (vezi
nota amintită), fie, ca în contextul de faţă, pentru abuzul în întrebuinţa
rea ei. Dialectica socratică, privită ca exerciţiu strict verbal, este în conti-
nuare.socotită de Mehedinţi drept U!J. exemplu de asemenea abuz.
3. Intreagă această prelegere se centrează pe postulatul că e deajuns
să ştii a distinge binele şi răul ca să poţi săvârşi binele. Ideea- conside-
rată o axiomă a eticii socratice- constituie tema dialogului platonician
Hippias Minor (vezi G. Liiceanu şi Petru Creţia: "Note la Hippias
Minor", în Platon, Opere, voi. II, Bucureşti, Edit, şt. şi encicl., 1976, pp.
42, 54). Nu-i mai puţin adevărat, totuşi, că Socrate îndeamnă nu numai
la cunoaşterea virtuţilor, ci şi la practicarea lor: "Ascultă, deci, Critobul.
Calea cea mai sigură şi cea mai bună, dacă vrei să fii onorat, este să te
străduieşti să devii într-adevăr virtuos. Ceea ce oamenii numesc virtuti
le vei afla, urmărind să le cunoşti, pe toate, şi să le dezvolţi prin practi-
carea lor'' (Xenofon, Amintiri despre Socrate, Bucureşti, Editura Univers,
1987, p. 53 - subl. ns., Gh.G.).
4. E vorba nu de ştiinţă ca sistem de concepte şi teorii; cuvântul "şti
inţă" înseamnă aici "a fi conştient de ceva", sau "a lua cunoştinţă de
ceva".·
c
c

)
372 8. MEHEDINŢI
5. Mehedinţi foloseşte termenul "dialectică" cu sensul de practică a
conversaţiei prin folosirea excesivă a raţionamentului.
ACADEMIA, INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ
1. Prima: Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura, comunicare
susţinută în şedinţa de la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930; a doua:
Trilogia ştiinţei: cercetător erudit- savant, comunicare susţinută în
şedinţa de la 17 ianuarie 1936 şi publicată în 1939.
2. Erau foarte proaspete rănile produse în trupul ţării. Cu numai
câteva luni în urmă avusese loc dictatul de la Viena. Ca geograf, ca om cu
sentimentul adânc şi cu conştiinţa clară a valorii pământului pentru o
ţară, Simion Mehedinţi va fi trăit cu maximum de acuitate dramaticul an
1940.
3. Discuţiile privind reorganizarea Academiei Române începuseră de
fapt în 1929. Realizarea, la 1918, a idealului politic de unitate naţională
dăduse un puternic impuls ştiinţei şi culturii româneşti. Se simţea nevo-
ia ca instituţia Academiei să reflecte procesul de înflorire a acestora -
atât prin activitate, cât şi prin structura organizatorică. La dezbateri, au-=-~···
participat, între alţii, Emil Racoviţă, Sextil Puşcariu, Ioan Bianu. Propu-
nerile vizau în principal mărirea numărului de secţii şi a numărului de
membri (din 1867, Academia funcţiona cu trei secţii: literară, istorică şi
ştiinţifică, iar în 1879 se reglementase ca fiecare secţie să cuprindă câte
doisprezece membri titulari). Discuţiile continuă şi după 1930. Deşi as-
pectele organizatorice erau foarte importante, nu s-a pierdut niciodată
din vedere, în timpul dezbaterilor, aspectul fundamental al menirii şi
funcţiei academiilor în general şi Academiei Române în special. Comuni-
carea de fată a lui Mehedinti succedă imediat încercării de sinteză Des-
pre academli şi institute, de' Radu Rosetti (în şedinţa de la 17 ianuarie
1941) şi precedă cuvântările rostite la 29 mai (acelaşi an) de C. Rădules
cu-Motru (Fiinţa şi menirea Academiei Române) şi de Al. Lapedatu (La a
75-a aniversare a Academiei Române), în sedintă festivă, cu ocazia
expres menţionată în titlul cuvântării lui Lap~datu.' În acelaşi cadru, mai
este de menţionat articolullui Traian Săvulescu Academia Română şi
progresul · ştiinţific în ţara noastră (în "Convorbiri literare", nr.
11-12/1941), după cum nu trebuie dat uitării mai vechiul discurs ~e
recepţie allui Dimitrie Gusti, Fiinţa şi menirea academiilor (1923). In·
raport cu toate aceste contribuţii, comunicarea ·lui S; Mehedinţi se
remarcă prin derivarea concepţiei despre Academie dintr-o concepţie fi-
losofică (relaţia dintre civilizaţie şi cultură), precum şi prin altitudinea
etică foarte ridicată la care autorul proiectează idealul academic.
. 4. Chiar în "Regulamentul" privind constituirea Societăţii Literare
Române- devenită după un an Societatea Academică Română şi procla~
mată în 1879 Academia Română -, se menţiona că în componenţa aces-
373
teia urmează să intre membri din "România de peste Milcov" d' R
, . d d. d . ' In " o-
" mama e mco~ce _e Mllcov:', p_recum şi din Transilvania, Banat, Ma-
ramureş, Bucovma ŞI alte regmm (Analele Societătii Academice Româ
to~ul I, 1~69, pp. 3~, apud "Documentar", de A~toarieta Tănăsescu,~~
D~scur~urt de receJ?ţ:e !a Academia R~mână, ediţie îngrijită de Octav
• Paun Jt ~toaneta rar:~sescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1980). Asa se
face ca ~n~tre m.em~mt .fon~atori figurează maramureşanul Iosif H~doş,
a~deleru_t Timotet C1panu ŞI George Bariţ, bănăţenii Andrei Mocioni şi
Vmcenţ~~ Babeş, bucovinenii Alexandru Hurmuzaki şi Ioan Sbiera, ba-
sarab~nn_Alexandru -~1asdeu şi Constantin Stamati, macedoneanul Ioan
Carag1an1, moldovem1 Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi v Al _
d U h . · T't M · , . exan
rescu- rec_ ta ŞI .1 u awrescu, ~~ntenii Ion Heliade-Rădulescu, Au-
gust Trebomu Launan, C.A. Rosetti şt Ioan Massim.
5. Aşa cum am mai _precizat (v. Studiul introductiv la prezentul vo-
l~m, ,not_a 47),"Gasto_n _Rtchar~ recenza, împreună cu Coordonate etnogra-
{tc~, mea dou~ lucran ale lm ~· _Mehedinţi: Caracterizarea unui popor
prm m_unca ş~ uneltele sale (edtţta a 2-a, 1930) şi. Le pays et le eu 1
roumam (1927). P P e
6. ,,Academie, societate de oameni de litere, de savanţi sau de art· t' "
7 Ş lă d ' t V d ' ' lŞ 1.
·" :oa • epiC ura, e scnmă, de echitaţie."
8. "F1gura desenată după un model nud."
9. Acesta este unul din sensurile încare Socrate îşi neagă statutul d
profes~r: "J?e fapt, profesor, nu.an: fost nirl!ănui", spune el, adăugând c:
tot ce-1 :evme_e d~ a. ~u fi ~mptedtcat pe mmeni să-I asculte dacă cineva
dor~~ şa~ faca. "Şt mc1 nu tau bani ca să vorbesc, nici nu tac dacă nu iau
bam , ~at spune Socrate cu un aer mucalit, deşi era în joc însăsi viata sa
(v. ,,Apararea lui S?crate", în -~laton, Opere, I, Edit. ştiinţifică, l974,
p. 34). Dar :::-u numai Socrate, CI m general filosofii greci nu primeau bani
pentru lecţit (despre caracterul dezinteresat al acestei filosofii _ 1 ·z _h' k ..1-< • An . puo
sop uz a er_,<=s - _vezt .. ton Dumitriu, Aletheia, Editura Eminescu,
1984, pp. 5 1-65);.smgum care au făcut excepţie, spre mirarea si deza-
prob_area ~elo;la:ţt, au fost sofiştii. Tot o îndeletnicire neretribuită era la
grect poezta. Intamplarea face- dar oare a fost numa1· A
1nt' l"t f
t l? ă · 1 · . . . . amp a or ap-
, u - - c ŞI a ~m reVIsta Convorb~n hterare, cu un rol atât de important
I? _cultura ror:'~n~, _a apăr~~ timp de 77 de ani (1867-}944) prin par-·
tictpare~ p~bhctstlca ~atm~ a tuturor colaboratorilor. In timpul direc-
torat~m ~au l~ ace~~tă revtstă, Mehedinţi a numit scrisul pentru bani
"amencantsm hterar (v. cartea sa Primăvara literara~ 1914) I'n · ·· 1 , . pnnct-
pm, e nu contesta dreptul unui artist la răsplata materială se 1 rt
. r tă d 'b'l b , a e anumat ta. e post 1 a o turare a idealului în creatie , . . ..
. ~:o: Aici, dar n~ n;unai, ~ehedinţi întrebuinţ~a;ă termenul "dialec-~
ttca. m sensul.lm etimologic: "a convorbi", "a discuta" (din gr. dia i
legetn = "a vorbi cu"). ş
11. P6lis ="cetate" (în gr.). . .. . ,
12. "Partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei sale" (din fr.).

374 S. MEHEDINŢI
13. Numele complet al cardinalului este Armand Jean du Plessis de
Richelieu.
14. "Marele scutier al regelui"- dregător la curtea regilor Franţei.
15. La vârsta de doi ani, Montaigne începuse să înveţe limba latină
după o metodă specială, pe care i-o aplicase tatăl său. Acesta l-a dat pe
mâna unui profesor german, pe nume Horstanus, care, neştiind deloc
franceza, vorbea cu micul Montaigne numai latineşte. Servitorii din casă
i se adresau de asemenea, sumar, numai în limba lui Cicero. Pe această
cale, Montaigne a ajuns - cu toate consecinţele, favorabile şi nefavora-
bile - să stăpânească mai bine latina decât franceza. "Limba mea
franţuzească este stricată, şi ca glăsuire şi în altele, de barbaria ce zace
în mine", va recunoaşte el însuşi (în Eseuri, II, Bucureşti, Editura ştiinţi
fică, 1979, p. 213).
16. Vezi aci, nota 4.
17. Pe numele său complet şi real: Louis-Jean-Marie d'Aubenton
(1716-1799), naturalist francez, la început de carieră colaborator al lui
Buţfon, apoi profesor de agricultură şi aclimatizare la College de France,
la Ecole Normale şi la alte instituţii prestigioase din Franţa.
18. Michel Adanson (1727-1806), botanist francez. Revoluţia l-a sur-
prins în toiul cercetărilor. F'iind chemat să-şi reocupe fotoliul la Academie
(după ce vârtejul evenimentelor îl îndepărtaseră din înalta instituţie),
răspunde maliţios că nu are pantofi. Lucrări principale: Les familles
naturelles des plantes, Traite de physiologie vegetale etc.
19. Rene-Just Hauy (1743-1822), mineralog francez. Studiile sale
asupra cristalelor atrag atenţia lui Daubenton şi Laplace, care-I reco-
mandă Academiei. Revoluţia franceză îi aduce necazuri, inclusiv condam-
narea în închisoare, de unde este eliberat prin intervenţia lui Geoffroy de
Sa:int-Hillaire. A fost profesor la Universitate şi întemeietor al unei
vestite colecţii mineralogice la Şcoala superioară de mine din Paris.
20. Antoin~ Fran~ois, conte de Fourcroy (1755-1809), chimist şi om de
stat francez. In timpul Revoluţiei a făcut parte din diverse comitete. A
colaborat la întemeierea Şcolii Normale, a Şcolii de medicină, precum şi a
Institutului Franţei. Ca director în domeniul instrucţiunii publice, s-a
ocupat de reorganizarea liceelor şi a colegiilor.
· 21. Muzeul Limbii Române a fost întemeiat în 1920, pe lângă Univer-
sitatea din Cluj, de Sextil Puşcariu. Instituţia a avut şi un Buletin, publi-
caţie de mare prestigiu în ţară şi în străinătate: Dacoromania. În progra-
mul Muzeului, dat publicităţii chiar în primul număr al Dacoromaniei,
erau prevăzute multiple sarcini: strângerea materialului lexicografic al
limbii române din toate timpurile şi din toate regiunile locuite de ro-
mâni, pregătirea unificării limbii literare şi a terminologiei tehnice, deş
teptarea interesului obştesc pentru cultivarea limbii române, pregătirea
de filologi, publicarea de monografii, dicţionare, glosare etc.. În cadrul
Muzeului s-a depus o muncă uriaşă la Dicţionarul limbii române şi la
Atlasul lingvistic român, ambele lucrări desfăşurându-se sub egida Aca-
demiei Române. La ele au contribuit Vasile Bogrea, Theodor Capidan,
George Giuglca, Emil Petrovici, Dimitrie Macrea şialte figuri ilustre ale
lingvisticii clujene. Dacoromania - prin studiile riguroase de lingvistică
, generală, istorie a limbii, fonetică, dialectologie sau stilistică a repre-
zentat un puternic bastion de apărare a limbii şi a fiinţei româneşti îm-
potriva tentativelor externe de contestare a continuităţii poporului ro-
mân în Dacia.
• 22. Atât cât o relatează Mehedinţi, povestea Annei Brâncoveanu, con-
tesă de Noaillcs, este neterrninată. Celebră poetă de limbă franceză, Anna
de Noailles s-a născut la Paris, în 1876. Tatăl său, Grigore Bibescu, era (
fiul ultimului domnitor al Ţării Româneşti (Dimitrie Bibescu), cu ante-
cesori în neamul Brâncovenilor. Mama poetei era cretană la origini. Tra-
iectoria literară a Annei de Noailles a fost plină de strălucire. Încă de la
debut (1901, cu volumul Le coeur innombrable) primeste premiul Acade-
miei Franceze. În 1921 e aleasă membră a Academiei Belgiene. Cucereşte
admiraţia şi prietenia unor personalităţi de întâie mărime, precum: Jean
Cocteau, Paul Valery, Henri Bergson, Louis Barthou, Edouard Herriot,
Marcel Proust. A murit în 1933, dar faima îi supravieţuieşte. Când se
afla în plină ascensiune, contesa a comis imprudenţa să declare în
revista Les Annales că nu e româncă şi că nu cunoaşte România, în care a
călătorit o singură dată, în drum spre Constantinopol. Este tocmai episo-
dul de care face caz şi Mehedinţi. Cea mai insolită replică o dăduse însă,
prompt, Octavian Goga. Acesta a răspuns contesei în revista Luceafărul
(nr. 16, din 15 aprilie 1912) printr-o frumoasă poezie, în care dojana
-~--poartă sigiliul unei nobleţi de alt gen decât aceea pe care o afişa atunci
destinatara: "Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastră /Nu ştii nimic, ni-
mica nu te doare: /Nici Dunărea nu-ţi plânge la fereastră, /Nici munţii
mei nu pot să te-nfioare". Avertizând-o apoi pe destinatară (poezia se
cheamă chiar Scrisoare} că ,,noi minţim, dar sângele nu minte" şi că
suflarea străbunilor nu-i va da pace nici pe malurile Senei, în "palatele
cu creştete bronzate", Goga încheia: "Când vei simţi o jale vag-adese /Şi-n
liniştea amurgului de toamnă !re vor fura îndemnuri ne-nţelese, /Nu te (...
mira: sunt Brâncovenii, doamnă!" La drept vorbind însă, în locuinţa sa
de la Paris, Grigore Bibescu rezervase o întreagă sală amintirii
strămoşilor de la Dunăre; în această atmosferă începuse el ,a-şi creşte
fiica. Dar Grigore Bibescu a murit când copila avea 9 ani. In sufletul
acesteia va renaşte, totuşi, - mai bine mai târziu decât niciodată! -
sentimentul obârsiei. Ca urmare, în 1925, va fi aleasă membră de onoare
a Academiei Române. Înşişi comentatorii străini vor recunoaşte că suflul
nou adus de ea în poezia franceză se datOrează filonului valah. Dar dova-
da definitivă că poeta va fi fost tulburată într-adevăr de acele "îndem-
nuri ne-nţelese" asupra căreia o avertizase Goga, e poezia Le souvenir des
ai'eux (Amintirea străbunilor) din.. volurnul postum Derniers vers et
poemes d'enfance (Paris, Grasset, 1934). Cităm fragmentar: "Une enfant
qui naquit dans la Gaule latine /Et dont le reve fut chantant et pastoral,
/Est puissamment liee au secret ancestral /Qui du bord d'un pays vers
d'autres bords !'incline.// (...) M,.on pere me parlait des rives bucoliques,

)
376 S. MEHEDINŢI
/Des espaces brillants de mai:s et de bie; /J'imaginais debout, dans les sil-
lons combles, /Le paysant rieur, au coeur melancolique". Alta este acum
şi impresia din călătoria în ţară: "La, j'ai vu des palais, des eglises, des
tombes, ffout ce dont mon esprit ignorant etait ne./- Depuis combien de
temps prepariez-vous, colombes, /Le pur roucoulement que les dieux
m'ont donne?" (În încercarea noastră detranspunere, cele trei strofe ale
Annei de Noailles ar suna aşa: "0 copilă născută în Galia latină /Şi-al
cărei vis fu cântec duios şi pastoral /E-nlănţuită foarte de-un mister
ancestral, /Ce dintr-un ţărm de ţară spre altele-o-nclină. // (...) Despre
pure meleaguri da tatăl meu a-mi spune, /Despre lucii întinderi de
porumb şi de grâne; /Eu vedeam stând drept, între grelele lanuri, /Un
tăran surâzând, încercat de aleanuri.// (...) Văzui atunci palate, biserici şi
~orminte, ffoate câte-al meu suflet ignorant zămisliră. /- O, voi,
porumbi, gătarăţi cu mult timp înainte/ Duiosul ciripit ce zeii-mi
dăruiră?").
23. În traducere textuală: "a sorbi (a bea) marea".
24. D~pă un astfel de criteriu, Lazăr Şăineanu (lingvistul la care se
referă, probabil, Mehedinţi) nu numai că nu a ajuns membru al Acade-
miei Române (în pofida operei sale excepţionale), dar a fost nevoit să se
expatrieze. Pe de altă parte, nu-i mai puţin adevărat că exigenţele vor-
birii şi scrierii corecte au fost şi sunt cu o dezolantă constanţă ignorate~-~
chiar şi de reprezentanţi ai elitei sociale româneşti, din trecut şi de
astăzi: publicişti, politicieni, educatori, oameni de ştiinţă şi cultură.
25, Mareşali ai Franţei, distinşi în primul război mondial.
.26. August Treboniu Laurian şi Ioan C. Massim au elaborat împre-
ună; din însărcinarea Academiei Române, - printre ai cărei membri fon-
datori s-au numărat-,-- un Dicţionar al limbii române, în două volume (la
volumul al doilea au contribuit, de asemenea, Iosif Hodoş şi George
Bariţ). Dicţionarul acesta a rămas celebru prin exagerările latinist:. El
cuprinde numai cuvintele de origine latină; celor considerate "străme",
autorii le-au rezervat un volum separat, sub titlul: Glosar care cuprinde
vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor, cum şi cele
de origine îndoioasă. Greşeala fundamentală a lui Laurian şi Massim a
fost aceea de a fi ignorat limba română reală, cu istoria şi tradiţia ei
populară şi cultică şi cu un fond slavon deja asimilat. Dicţionarul nu e
complet.lipsit de valoare, iar eşecul lui spectaculos nu anulează alte
merite ale autorilor.
27. E vorba de Anghel Saligny şi de podul de la Cemavodă, construit
sub conducerea sa între anii 1890-1895. La vremea aceea era cel mai
lung pod din Europa.
.28. ;,Bărbat vrednic (cinstit)" -din latină.
· , 29..',.;JUrământ (făgăduinţă)"- din latină.
· , 30., În; momentul când Mehedinţi rostea acest discurs, situaţia din
Europa era foarte sumbră. La 1 septembrie 1939.începuse deja al doilea
război ·mondiaL Anul 1938 marcase o criză gravă în existenţa Societăţii
Naţiunî!or, caie nu izbutise să împiedice agresiunile Germaniei şi Italiei
în Europa, precum nici pe-acelea ale Japoniei în Orientul îndepărtat.
Tratatele diplomatice deveniseră formalităţi cu totul nesigure, fiind în-
~călcate fără scrupule. Unele state mici erau ciuntite (cazul României),
altele desfiinţate (cazu] Austriei şi al Cehoslovaciei). Şi toate acestea se
petreceau sub privirile tolerante ale marilor puteri.
31. Pentru sensul acestei expresii, vezi nota 26 la De senectute. Adău
•găm doar că Mehedinţi a repudiat teoriile de ultim moment venite din
Germania, cum că omul ar fi "un animal de pradă".
32. Nu trecuse nici o lună de la rebeliunea mişcării legionare, prin
care aceasta voise a rămâne singură la conducerea statului. Avuseseră
loc cu acel prilej masacre, jafuri, distrugeri.
33. Cel care, la mijlocul deceniului al patrulea, lansase o fulminantă
campanie împotriva literaturii pornografice fusese Nicolae Iorga, în pu-
blicaţiile-i proprii Neamul Românesc şi Cuget clar. În capul listei de acu-
zaţi erau puşi E. Lovinescu, cel care ar fi încurajat prin cenaclul Sbură
torul literatura degradării, şi Tudor Arghezi, ca principal exponent al
acestei literaturi. Mai figurau pe listă: Geo Bogza, Felix Aderca,
H. Bonciu, Ion Călugăru, N. D. Cocea, I. Peltz, G. M. Zamfirescu s.a. Nu
e mai puţin adevărat că pe lângă autentica literatură modernistă se în-
mulţiseră şi "creaţiile" genului pornografic. În acest context, problema a
fost adusă şi la Academie, în şedinţa din 26 martie 1937. Raportul a fost
prezentat de I. Al. Brătescu-Voineşti şi susţinut de Octavian Goga, Ni-
colae Iorga, Andrei Rădulescu, Sextil Puşcariu. De astă dată n-au mai
fost numite decât trei cazuri: H. Bonciu, M. Celariu şi Geo Bogza (ulti-
mul pentru Poemul invectivă). S-a făcut şi propunerea de a ,se apela la
organele de justiţie.
DE SENECTUTE
1. Sub titlul Însemnări zilnice, apăruseră în 1937 şi 1940 două volume
din jurnalul lui Titu Maiorescu, acoperind perioadele 1855-1880 si,
respectiv, 1881-1886. Această primă încercare de editare a preţioasel~r
manuscrise maioresciene se datora lui I. A. Rădulescu-Pogoneanu. .
2. Numele acesta şi cele imediat următoare sunt nume de tărani din
Soveja, satul natal al lui Simion Mehedinţi. Invocarea lor s~b cupola
celui mai inalt for cultural al ţării are semnificaţia unui omag{u. Purtă
torii acestor nume sunt înfăţişaţi nu doar ca modele de vitalitate, ci în
primul rând ca depozitari şi modele de virtute. Să nu uităm că Mehedinti
a relevat cu insistenţă - am putea spune chiar că ? redescoper.it - stră-.
vechiul principiu autohton: cine are suflet. sănătos, are şi trup sănătos.
Gestul de a invoca la Academie figuri proto-tipice este unic în felul lui
concret, dar, pe de altă parte, prin· semnificaţia generală, omagială, se
înrudeşte cu acela săvârşit de Lucian Blaga, iar apoi şi de Liviu Rebrea-
nu,.fare :--primul în 1937, al 4oilea în 19~0- şi-au ales ca discursuri

378 S. MEHEDINŢI
de recepţie la Academie Elogiul satului românesc, respectiv Lauda ţăra
nului român.
3. Acel "dascăl rar, un cărturar şi jumătate", era Constantin Georgian,
profesor de latină la Seminarul central din Bucureşti (v. S. Mehedinţi,
Premise şi concluzii la "Terra", 1946, p. 15).
4. Atâţia ani trecuseră de când (în 1915 deci) Mehedinţi fusese ales
membru titular al Academiei Române.
5. Vezi Academia, instituţie etnopedagogică, comunicare reprodusă în
volumul de fată.
6. "Implac~bilul destin" (din lat.).
7. Ceea ce urmează în paragrafele proxime constituie o imagine a folc-
lorizării în linie morală a creştinismului românesc. Se ştie că în mentali-
tatea românească tradiţională, dogma creştină şi-a înmuiat tăria prin
amestecul ei cu tot felul de imagini, credinţe şi datini precreştine sau
profane, caracteristice modului de viaţă al autohtonilor. Faptul acesta a
fost înfăţişat sub diferitele lui aspecte de istorici de artă, de folclorişti, de
antropologi, de filosofi ai culturii. Mai puţin cunoscute sunt ingredientele
morale ale acestei viziuni despre lume. Fără doar şi poate însă că poves-
tirile şi colindele cu Dumnezeu şi Sfântul Petru umblând ca nişte moş
negi înţelepţi printre oameni, sau icoanele pe sticlă cu sfinţi îmbrăcaţi în
straiele ţăranilor din Carpaţi, sunt solidare cu imaginea (relevată de
S. Mehedinţi în continuare) a unui Dumnezeu nu numai atotputernic,
dar mai ales atotiertător: toate sunt rezultate ale filtrării etno-psiholo-
gice a dogmei, în toate avem de-a face cu autoproiecţii specifice ale ethosului
trfl.diţional românesc. .
8. Nu e vorba de o exegeză propriu-zisă, ci mai curând de un mod de
trăire. Atributul "omenească" (şi încă în formă de superlativ) merită să
fie reţinut: el subliniază efectul umanizant pe care l-a generat folcloriza-
rea în plan moral a dogmei creştine (vezi nota anterioară).
9. Imagini împrumutate din Epigonii lui Eminescu, unde poetul, evo-
când."zilele de-aur" ale culturii române, tinereţea ei îndepărtată, se sim-
ţea cufundat "într-o mare de visări dulci şi senine" şi vedea în juru-i
"dulci şi mândre primăveri", nopţi cu oceane de stele, sau: "Zile cu trei
sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,/Cu izvoare-ale gândirii şi cu
râuri de cântări". · ·
10. Botanistul.orb', pe nuine' Wilkinson, a ajuns chiar doctor în disci-
plina sa, Universitatea din Leeds acordându-i titlul respectiv în 1915. ·
· 11. Alte imagini de inspiraţieeminesciană, de astă dată din Scrisoa-
rea V. Se simte laS. Mehedinţi o adevărată voluptate în a cita din versu-
rile marelui poet, pe care le integrează de fiecare dată cu măiestrie în
. ţlfsătura propriilor sale idei.'· · · .
· 12. Scriitoarea americană'· Helen Adarris Keller a trăit 'între
1880-1968. Când avea doar 19 luni, în urma unei boli, a: rămas oarbă,
· surdă şi mută. La 7 ani a început să se ocupe de ea Anne Mansfield
Sullivan (ulterior căsătorită Macy). Cu ajutorul educatoarei sale, Helen
Keller a învăţat să citească şi să scrie: In 1904 a absolvit "cum laude"
studiile la nivel de colegiu. Dintre cărţile sale menţionăm: Povestea vieţii
mele (The Story of My Life, 1902), Optimism (originalul omonim, 1903),
I.umea în care trăiesc (The World I Live In, 1908) etc. Un fragment din
Povestea vieţii mele a apărut în Convorbiri literare, 5/1985. Merle E.
Frampton, în Enciclopaedia Britannica (1961), considera cazul lui Helen
Kcller drept "cea mai extraordinară realizare atinsă vreodată în educa-
tea persoanelor astfel handicapate".
13. Alt nume de ţăran din satul de baştină al autorului, rostit cu evla-
vie sub cupola Academiei; de alăturat celor de mai înainte (v. p. 306 din
prezentul volum, precum şi nota noastră însoţitoare).
14. Mehedinţi vrea să spună că, ontogenetic, tinerii sunt mai aproape
decât bătrânii de filogenie. O exprimare mai clară a acestei idei - deri-
vate din legea biogenetică fundamentală (= legea lui Haeckel)- ne în-
tâmpină ceva mai departe (v. p. 323, în volumul de faţă). Fireşte, avem
de-a face cu o exagerare, menită a scoate în evidenţă şi mai mult, prin
contrast, înţelepciunea bătrâneţii.
15. Criticii au remarcat că acest vers eminescian are ca model un vers
din poemul Moise, de Alfred de Vigny: "Laissez-moi, m'endormir du som-
meil de la terre". Nu întâmplător, deci, Mehedinţi îi alătură pe cei doi
mari poeţi. La Eminescu, versul în discuţie apare, cu o uşoară variaţie,
în două poeme, ambele postume: O, stingă-se a vieţii... şi Apari să dai
lumină. Privite în întregime, cele două creaţii eminesciene sunt originale
-atât una faţă de alta, cât şi ambele faţă de Morse. Comună tuturora şi
implicit celor doi poeţi este, aici cel puţin, oboseala romantică indusă de
neîmplinirile unei existenţe imperfecte. .
16. "Cimitir"; cuvânt compus, însemnând textual "câmp sfânt".
17. "De-ar şti tinereţea..., de-ar şti tinereţea...". Zicala completă sună
de fapt aşa: Si jeunesse sauait, si uiellesse pouvait, adică: "De-ar şti
tinereţea, de-ar putea bătrâneţea...". Contextul însă cere numai prima
parte, <:_are-şi sporeşte expresivitatea proprie prin repetiţie.
18. In traducere din latină: "Senatul şi poporul roman". Formula fi-
xează cele două surse principale de~autoritate, care s-au manifestat la
Roma pe vremea republicii. Ordinea numirii nu e întâmplătoare: senatul,
alcătuit din bătrânii cu stare şi cu vază, a avut întotdeauna cuvântul
hotărâtor. Astfel, la începutul republicii, senatul se pronunţa asupra
unei legi după ce ea era votată în adunările populare; senatul avea astfel
posibilitatea să o anuleze. În secolul al IV-lea î. Hr., ordinea supunerii la
discuţii fu schimbată: senatul începu a hotărî înainte de a hotărî po-
porul; dar, în noua situaţie, un proiect de leg-e neaprobat de senat nu mai
era adus în discuţia adunărilor populare. In epoca imperiului, regimul
senatorial intră în eclipsă, devenind un organ politic complet subordonat
împăratului.
19. Acel papă care, conform legendei, s-a rugat pentru mântuirea lui
Traian, a fost Grigorie I cel Mare (590-604). Se spune că în vremea sa,
săpându-se la ~orna un şanţ pentru o fundaţie, se descoperi un monu-
menţ funerar.. In interior, prinţ,re osemin~, se afla ,şi craniul defmictu-
(

380 S. MEHEDINŢI
lui, care însă avea limba cărnoasă şi proaspătă ca şi cum ar fi fost vie.
Ştirea ajunse şi la urechile lui Grigorie. Acesta, pe cale taumaturgică,
făcu să grăiască acea limbă; şi ea grăi: ,,Am fost Traian, împărat al
Romei; am stăpânit după ce Hristos descinsese din Fecioara şi mă aflu în
infern fiindcă n-am fost de partea credinţei". Interesându-se Grigorie şi
aflând că Traian, deşi persecutase şi el întrucâtva pe creştini, fusese
totuşi un om drept şi milos, obţinu prin rugăciuni iertare~ lui. Un ecou
al acestei legende inserează şi Dante în Divina comedie. In purgatoriu,
pe un perete drept, de marmură, el vede sculptat cu o măiestrie divină
chipul lui Traian, călare pe cal şi însoţit de oşteni: ~Quivi era storiata
!'alta gloria/ Del roman prince; lo cui gran valore/ Mosse Gregorio alla
sua gran vittoria" (adică, după G. Coşbuc: "Înalta glorie-n faţă-aici îmi
stete,/ A prinţului roman, valoare-a cui/,Izbândă mare lui Grigorie-i
dete", Purgatoriu!, Cântul X, vv. 73-75). In temeiul amintitei legende,
Dante dezvoltă o întâmplare de sine stătătoare: pe peretele sculptat, în
faţa lui Traian, o văd~vă îngenuncheată îl roagă cu lacrimi pe împărat
să-i răzbune fiul ucis. Impăratul, grăbit să plece într-o campanie (poate
chiar în Dacia), îi promite dreptate la întoarcere, iar dacă nu se va
întoarce îi dă asigurări că dreptatea i-o va face urmaşul său. "Când poţi
face un bine, de ce să pui pe altul ca să-1 facă?", insistă femeia. Cuprins
de milă, dar totodată uimit de înţelepciunea replicii primite, Traian
îndeplineşte pe loc rugămintea ce-i fusese adresată. Fără îndoială,
această scenă, "una din cele mai puternice şi mai dramatice din întreagă
Divinacomedie" (Alexandru Balaci), este menită a confirma încă o dată
virtuţile lui Traian de optimus princeps şi de a valida gestul lui Grigorie
cel Mare,"la care se referă Simion Mehedinţi.
· ·20. Aristide Caradja, entomolog român, născut la Grumăzeşti (ţinutul
Neamţ). A studiat lepidopterele. A realizat o colecţie de cea 125 000 de
fluturi, aflată astăzi în Muzeul de Istorie Naturală "Gr. Antipa" din Bu-
cureşti. Mehedinţi comite în continuare o mică eroare de apreciere a
vârstei: în 1947, când apărea De senectute, Aristide Caradja ava 86 de
ani, nu 89 (confuzie probabil tipografică): se născuse în 1861 şi va muri
în 1955; -
21. Paul Verlaine, corifeu'al simbolismului în poezie, punea în fruntea
poeziei-manifest L'art poetique acest vers ce avea să devină celebru, până
la detaşarea de context: De la musique avant toute chose ("Muzică înainte
de orice"); .
,._;22. Mehedinţi preferă pentru Scrisori denumirea de Satire. Aceasta
din urină:_ a fost întrebuinţată de Maiorescu în cercul "Junimii" şi a fost
menţinută de el în·toate ediţiile de opere ale marelui poet pe care le-a
îngriji't. Eminescunu foloseşte această denumire decât o singură dată:
când scrie Satira I pentru Scrisoarea II, în manuscrisul 2260, 167 (cf.
notele lui Perpessicius, în Eminescu, Opere, II, 1943, p. 174).
. 23.'După asasinarea lUi Cezar (44 î.e.n.), Cicero a pledat împotriva lui
AntOnius; susţinând ascensiunea lui Octavian, pe care l-a şi numit "tânărul
divin".'A'urmat însă 1m moment de împăcare între Antonius şi Octavian
~car~ ~preună c_u Lepidus au format al doilea triumvirat). În răstimpul
1mpacarn, Octavian a acceptat ca marele orator să fie trecut pe lista de
pr~scrişi alcătuită de oamenii lui Antonius, ceea ce echivala cu con-
damnarea la moarte. Cicero şi-a găsit astfel sfârşitul, în anul 43 î.Hr.
24. "Despre morţi să nu vorbim decât de bine" (din lat.).
25. Mehedinţi repudiază supralicitarea în sine a fortei fizice ca mani-
~estare ~ naturi_i pr~mare din om, dar o face repudiind în acelaşi timp
mtrecenle sportive, m care forţa fizică apare în prim-plan. E adevărat că
sportul conţine şi o latură aspră, mai evidentă în box (la care autorul face
aluz~e) dec;1t în alte gen~ri de întrecere. De asemenea, nota potenţială de
a~p~mw se poat: actu~l~za, ceea ce se în~mplă mai ales în sportul profe-
swm~t, ~nde pnmeaza m~eresele financ11:re. Esenţa întrecerilor sportive
este .m.s~ cu totul alta. ş_t anume: înloc~1rea luptei războinice cu lupta
p~ş~u<_:a, m am~el~ partlc1p~rea sub_stanţtală fiind asigurată de generaţia
t~n~ra. To~mat di~ acest 1n:p;rahv s-a născut spiritul olimpic în an-
tichitate ŞI a renascut apOI m epoca noastră (la sfârsitul secolului
:1! XIX-~ea). Nu e~s~ . I?ai e_nevoie să sp~em?- nici o in~ompatibilitate
mtre vmţa sportiva ŞI vtrtutt!e morale Şl mtelectuale: vointă realitate
sociabilitate, inteligenţă etc. Incercarea lui Mehedinti de a~si situa ati~
tudinea contrară pe biologia şi psihologia vârstelor e interesa'ntă dar nu
pe depl_in con_vi~g~toare (vezi şi nota 14). În plus, savantul plăte~te trib-
ut unei sobnetaţ1 exagerate, cum rezultă şi din atitudinea sa fată de
dansul modern (vezi Caracterizarea unui popor prin munca si un~ltele
sale, în. voL de faţă, p. 56). . '
26. Iz:_ traducere,din latir;-ă: "Omul este lup pentru om". Expresie prin
care unu filosofi (mdeosebt Thomas Hobbes) au caracterizat aşa-zisa
~,stare natural~" (p~es~cială) a om~lui,_ stare dominată de tendinţele ego-
ISte, de dezordme ŞI rautate, de razbm al tuturor împotriva tuturor (bel-
lum omnwm contra omnes). După starea naturală ar fi urmat starea
socială", când apare statul, ca rezultat al unui contract, al unei co~ventii
între oameni. S. Mehedinţi vădeşte o tendinţă de evoluţionism social d~r
el nu se ţine nicidecum de împărţirea simplîstă efectuată de Hobbes.'
27. E vorba de "Cuvântul introductiv la cursul de istorie natională"
rostit de Mihail Kogălniceanu la Academia Mihăileană din Ia~i la 24noiembrie 1843. ' '
28. Discursul bătrânului orator şi om politic la aniversarea a 25 de ani
de l~ î~fiinţarea Academiei Române a fost, într-adevăr, impresionant.
Kogalmceanu a relatat atunci pe larg trei dintre cele mai importante
momente ale istoriei sociale româneşti din veacul al XIX-lea momente la
ca:e pa7ticipase~ e~ însuşi: dezrobjrea. ţiganilor, anularea' privilegiilor
bmereşb de casta Şl emanciparea ţaramlor. Cât priveste uitarea de sine
şi grija pentru urmaşi", acestea transpar nu din ~uvfntele citate de
Mehedinţi, ci din acelea în care Kogălniceanu, apreciind ce a însemnat
emanciparea ţăranilor pentru apărarea ţării, adăuga: ,.Aceasta e mult e
foarte mult, dar nu e destul. Trebuie să mergem înainte. ( .. )Trebuie ~a
prin cultură să ridicăm pe ţăranuJ. nostru, ca el să aibă. cunoştinţă pro-.

jf!
t
1
382 S. MEHEDINŢI
fundă şi energi~de drepturile şi datoriile lui, ca el să înţeleagă pe deplin
că trebuie să-şi pună viaţa pentru a-şi apăra ţara şi neamul".
29. Despre prezenţa şi rolul lui Titu Maiorescu la tratativele de pace
de la Bucureşti (urmare a războiului balcanic), sunt elocvente rândurile
scrise de E. Lovinescu în monografia închinată mentorului ".Junimii":
"Lui T. Maiorescu (...) îi reveni, aşadar, cinstea de a prezida tratativele
de pace, la Bucureşti, cinste unică, neîmpărtăşită de nici un român, nici
înainte, nici după aceea(. .. ); trebuie să recunoaştem că bătrânul de 73 de
ani aducea cu dânsul o mare autoritate morală, o înţelepciune, un
temperament egal şi curtenitor, putem zice chiar un fel de frumuseţe
senină, virilă, nestoriană, un talent de expresie ce-i înlesnea rolul de
arbitru..." (E. Lovinescu, T. Maiorescu, Editura Minerva, 1972, p. 558).
Episodul demisiei lui Maiorescu s-a petrecut la 31 decembrie 1913 şi este
de asemenea relatat în monografie (p. 560).
30. Charles-Eug(me. viconte de Foucauld, devenit apoi Pere Foucauld
(1853-1916), a fost explorator şi misionar în Maroc şi Algeria. A studiat
limba berbecilor. Celălalt misionar a cărui operă filologică (tot despre
berberi) a dus-o din umbră la capăt este A. de C. Motylinski. . .
31. Aluzie la Goethe şi la cuvintele lui de pe urmă: Licht, mehr Licht
("Lumină, mai multă lumină").
PREMISE ŞI CONCLUZII LA "TERRA"
'1. Ormuz(d) şi Ahriman: zeul binelui şi, respectiv, al răului în mitolo-
gia iraniană. Acestea sunt de fapt denumirile lor greceşti, cele originale
fiind Ahura Mazda, respectiv Angra Mainyu.
2. În continuare, Simion Mehedinţi îşi exemplifică tezele printr-o suc-
cesiune de comentarii la operele lui Homer, Virgiliu, Dante, Cervantes,
Goethe şi Eminescu,.: Reproducem din ele doar parţial, aici, în spaţiul
aparatului de note. In ce fel, deci, poate arta să vindece rănile şi imper-
fecţiunile vieţj_i?
"Poemele. homerice sunt o vastă frescă a lumii greceşti cu toată lumi-
na şi cu toate umbrele ei (în Iliada), iar Odiseea este aurora care alungă
umbrele Iliadei, vindecând rănile cele mai grele ale poporului grec, în
frunte cu ambiţia şi pisma (...) Un lanţ de omoruri şi de răzbunări pe
câ"mpul de război, împrejurul Troiei, apoi un lanţ de crime acasă. Iar zeii,
tot aşa de supuşi păcatului ca şi oamenii: pismă, lăcomie, ţâfnă, gelozie,
părtinire... Şi toate celelalte; uneori se bat ca orbii, dând şi primind lovi-
turi' când se amestecă în luptele muritorilor, iar în timp de pace părtaşi
la toate slăbiciunile omeneşti. Nu lipseşte nici constatarea unui flagrant
deliCt de adulter, când Mrodita pune coarne şchiopului de Hefaistos, fie-
. rarul zeilor, iar acesta se răzbună prinzând în aceeaşi plasă şi pe nevasta
cea darnică şi pe bădăranul Ares, zeul bătăliilor, care o ţinea încleştată
mbraţe... Păcătoasă lume şi mai ales slabă, - o jucărie în mâna soartei
CIVILIZAŢIE ŞI CUL1f.RĂ 1 • 383
.~- ·~
atotputernice, dar oarbă şi ea. (...) Lumii adesteia de slăbiciuni şi de
orbecăială chiar şi la zeii nemuritori, Homer. (adică geniul elin) îi caută o
~ mângâiere sau vindecare prin isteţimea lui Ulysse -cel mai grec dintre
greci marinarul care, după atâtea rătăciri şi primejdii, ajunge totuşi
la liman, se întoarce la Ithaca si află toate în bună rânduială: (. ..) Asa se
face că poemele homerice a~ ajuns «evanghelia» neamului întreg,
• tell!elia învăţăturii şi a educaţiei tineretului grec. (. ..)
In sfârşit, ce e Faust decât tot o vindecare -poate cea mai cuprinză
toare şi cea mai dramatică dintre toate. Poporul poeţilor şi al filosofilor
(aşa le ieşise porecla germanilor) aproape uitase că se află pe pământ; (
trăia cu capul în nori. Cel dintâi cugetător mai de seamă (Hugo von St. '
Viktor) a încercat să facă sinteza între scolastică şi mistică. Împăraţii
germani se străduiau să facă o mare sinteză politică, cu gândulla Impe-
riul Roman; iar alchimiştii au stat sute de ani la tocmeală cu Diavolul,
să descopere piatra filosofală şi alte taine ale naturii, prefăcând orice
bleav în aur curat. Visuril.e acelea lăsaseră în spiritul german o nemărgi
nită pornire speculativă. In ce hrubă încărcată de cărţi de schelete şi de
ciudate unelte pentru experienţe alchimiste se înfundase doctorul Faust,
cu disperata l~i încercare de a cuprinde cu mintea tot ce se. petrece în
Macrocosmos. In cele din urmă, se face tovarăş şi cu Satana şi, împreună
cu el, zboară prin văzduh tocmai în mijlocul Sabatului din Walpurgis-
nacht... Don Quijote era ridicul; Faust e tragic. Migrena filosofării se
lăţise peste Germania mai mult decât în orice altă ţară. Kant era încă
liniştit şi rece, dar Hegel şi urmaşii lui pătimeau de friguri acute. (...)
Din halucinarea aceasta, asemănătoare cu a lui Don Quijote, care vedea
ce nu era şi tăgăduia ce era, i-au trezit pe germani mai ales Goethe şi
Humboldt. Faust însemna sfârşitul migrenei şi întoarcerea spre realitate
(de la Macrocosmos şi tovărăşia cu Mephisto la Cosmos, serioasa operă a
lui .f!umboldt, adică la respectarea cugetării ştiinţifice).(. ..)
In sfârşit, Eminescu [al] nostru- mintea care a cugetat pentru noi
toţi şi inima care a suferit pentru noi toţi.(...) Mai întâi, Eminescu a dat
la iveală adevăratul «act de naştere" al poporului legat de Carpaţi şi de ('
Dunăre. Pe când condicarii mărunţi porneau mereu, ca nişte orbi, de Ia
<<Originea Principatelor», ca şi cum lumea ar fi început numai de ieri sau
de alaltăieri, iar cei mai îndrăzneţi se urcau abia până la colonizarea
Daciei de Traian, tânărul geniu, colindând prin toate tările românesti a
văzut clar trecutul până în zarea veacurilor. În Rugdciunea unui ·d~c,
închinătorul lui Zamolxe mulţumeşte smerit pentru toate darurile vieţii.
Şi· ce dar putea fi mai mare decât ţara în care orice «picior de plai e o
gură de rai" şi ce noroc mai vădit decât să aibă ca legiuitor pe un înţelept
lăudat chiar de filosofii grecilor pentru doct~ina sa privitoare la nemuri-
rea sufletului... (...)Tot Eminescu ne-a· ajutat să vedem descălecarea.nu
ca fapta episodică a unei cete de vânători îndârjiţi în urma unui zimbru
fugărit spre valea Moldovei, ci ca o largă epopee, aci pasnică, aci război
nică. În stil homeric, poetul ne-a înfăţişat lunga coborâr~ din munţii Ma-
ram;rreşului a gloatelor cu tw;me îndrumate de bătrâni purtători de toie-

)
384 · S. MEHEDINŢI
ge şi a cetelor de arcaşi sub povara voievozilor «păstori de popoare» (toc-
mai cuvântul lui Homer), sfârşind apoi cu apoteoza revărsării urmaşilor
lui Dragoş şi Bogdan. (. ..) Descălecarea însemna astfel reluarea în stăpâ
nire a vechiului pământ dacic, după izgonirea hoardelor de nomazi pră
dalnici. El, în sfârşit, ne-a învăţat să preţuim după dreptate şi a doua
culminare a neamului, cea de la 1400. (...)Cu El, aşadar, şi prin El, popo-
rul român a făcut suma tuturor durerilor şi a bucuriilor sale din trecut.
(...) Mai grijnic decât toţi, El, pelerinul în timp şi în spaţiu al neamului
românesc, luase încă de atunci sarcina să ne lumineze calea spre
viitor, înşirând zi cu zi în anii săi de mucenicie gazetărească toate rănile
de care suferea poporul său, arătându-i şi leacurile cele mai prielnice".
3. Această afirmaţie nu e vreun obol la determinismul geografic. Auto-
rul precizează doar că în cultură se reflectă şi împrejurările mediului.
Pentru o lămurire în privinţa nuanţatei concepţii deterministe a lui Me-
hedinţi trimitem la studiul său Legătura dintre istorie şi geografie, în'
volumul de faţă, pp. 177-186.
4. În capitolul anterior (XJ. Apropierea de literatură) faţă de cel repro-
dus aici; autorul îşi prezentase pe scurt povestirile din volumul Oameni
de la munte, arătând în ce împrejurări le-a scris şi ce a voit să exprime în
ele.
5. Carte autobiografică, Premise şi concluzii la "Terra" a fost scrisă de
Mehedinţi ca răspuns la solicitarea venită din partea Editurii Fundaţi
ilor, care începuse a-i publica Opere complete, de a da câteva amănunte
despre "formaţia sa ştiinţifică şi literară".
6. E vorba de Al. Tzigara-Samurcaş (1872-1952), director la "Convor-
biri literare" între anii 1924-1939.
:7. Cu alte cuvinte, instituţie ce poartă grija educării unui neam întreg.
Mehedinţi vedea în Academie o astfel de instituţie, fiindcă ea adună la
un loc pe cei mai de seamă creatori ai unui popor, aceştia cuvenindu-se a
fi adevărate modele de urmat pentru generaţiile tinere (vezi în volumul
de faţă S. Mehedinţi, Academia, instituţie etnopedagogică).
':. PRIMĂVARA LITERARĂ
1. Thomas Carlyle (1795-1881), istoric şi eseist britanic. A îmbinat în
sCrierile sale puritanismul scoţian cu idealismul german. A scris Revoluţia
franCeză, 3 voi. (1837), Istoria lui Friedrich II al Prusiei, 6 vol. (1858-1865),
dar scrierea care îi caracterizează cel mai birie concepţia este Despre eroi,
cultul eroilor şi eroicul în istorie (1841), carte În care se ocupă de.erou în
diferite ipostaze: ca divinitate (personajele miturilor păgâne), ca profet
(Mohamed), ca poet (Dante şi Shakespeare), ca preot (Luther şi Knox), ca
om de. litere (Johnson şi Bums) şi ca rege (Cromwell şi Napoleon). ·
2, Mitul grec povesteşte că Hefaistos a intervenit de partea zeiţei
Hera mtr~o ceartă pe care aceasta a avut-o cu Zeus. Drept pedeapsă,
Zeu"s l-a apucvat pe ~ef~istos de un picior şi I-a aruncat din cer. Hefaistos
a cazut pe pammt, m msula Lemnos, după numai 0 zi de planare prin
'~>aer.
3. Hermann Vambery (1832-1913) călător si oriental'st h'
· t 't , G · ' . 1 mag mr
ms rm m ermama. Pentru a studia la fata locului divers 1· b' · '
t l "lvto 't • T k · e 1m 1onen-
a e,. a ca a r1 m ur estan, Uzbekistan (la Buhara si Samarkand) •
•Persia etc. · , In
. 4. Textu~l (din latină): "~ăzeş~e-te de câine!" (aviz la intrarea în locu-
mţa romana). Intr-o vananta ma1 familiară azi: "Câine rău!".
5. Citatul c_omplet: "Nil admirari propre res est una, Numiei, 1 Sola-
que, quae posstt facere et servare beatum" (Să nu admiri nimic N · ·
t · l " , UmlCIUS,
es ~_aproape ~mguru 1apt,/ Da, unicul în stare să te facă si să te tină
fenctt) (Horatms, Epistularum, 1, 6, 1). · '
6. In traducere liberă: "încetişor cu zelul".
7. Expresia compl_e~ă: "Tu q_uoque, mi fili?!" (Chiar şi tu, fiul meu?!).
E.ste exclamaţia rostita de Iuhus Caesar în clipa premergătoare m rt"
d t t t V • o Il,
can "a cons a a ca pnntre complotiştii care aveau să-1 ucidă se afla· si
fiul sau, Brutus. ·
8. În tra_duce:e, din fra~ce~~: "Să spunem fără ocoliş un lucru trist si
du:er~s de 1magma_t: n~ ex_1sta m _l~me făptură oricât de strâns legată de
n~I pnn grupul -~ocial ŞI pr~n afabtht_a~:· ?are r:e iubeşte, care ne aprecia-
za, care ne ofera sumedeme de serv1cn ŞI ne s1 sluieste uneor1· dar c. . . ~ , , are,
c~ urmare, pnn ataşal_fl~ntul mteresului său, să nu aibă înclinaţii grab-
mce de a. s~ rupe de nm ŞI de a deveni duşmanul nostru".
. 9. ~.nsb?e (cea. _5~0--467 î: Hr.), ilustru om politic atenian, ale cărui
V1rt~ţ.1 p~bhce ŞI sp1nt de ech1tate i-au atras supranumele de cel Drept"
~~ŞI mc~rcat de _glorie în bătălia de la Marathon, a fost o;tracizat d~
nvalul sau Them1stocle. După zece ani de exil, sub amenintarea invaziei
trupelor persane conduse de Xerxes, a fost rechemat concluca'ndu-· d'
t . . . . ' l ln
nou pe a em~~~ spre '?ctone, la Salamina şi Plateea. Deşi a condus fi-
na~ţelev~recrer, a munt complet sărac, cheltuielile de înmormântare tre-
bumd s.a-I fie suportate de stat.
10
0. Ir: traduc~re, din latină: "Văd binele şi urmez binele". Parafrază
~upa: "Vtdeo melwra proboque, 1 Deteriora sequor" (Văd binele si-l încuvi-
mţez,/ Dar urmez răul) (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 20-21). '

CUPRINS
(
Studiu introductiv ............................................................................ 5
Notă asupra ediţiei ......................................................................... 39
SECŢIUNEA ÎNTÂI
Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi
uneltele sale ................................................................................. 45 (
Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura ..................... 69
.Prefaţă ........................................................................................ 71
I. Introducere ............................................................................. 72
.,
II. Civilizatia (hilotehnica) ........................................................ 74
A. Încep.uturile civilizaţiei .................................................... 76
B. Unealta ca instrument psihic ................................:......... 80
C. Unealta ca criteriu al progresului speciei umane ........... 83
D. Definiţia civilizaţiei şi verificarea ei pragmatică ........... 85
III. Cultura (psihotehnica) ...................................................:.. 101
A. Graiul şi unealta ............................................................. 101
B. Limba şi cultura :~..:.·::...............................................:.:,... 110

IV. Raportul între civilizaţie şi cultură .................................. 122
A. Deosebirea de esenţă ..................................................... 126
B. Posibilitatea de adaptare ............................................... 127
C. Deosebirea de durată ..................................................... 130
D. Deosebirea de efect social .............................................. 131
V Îndrumări metodice pentru descrierea unui popor ........... 142
A. Raportarea integrală la cele două coordonate .............. 142
B. Raportarea trebuie să fie analitică ............................... 145
C. Raportarea trebuie să fie cantitativă ............................ 149
VI. Încheiere: Aplicare cu privire la poporul român ............. 151
Anexe ....................................................................................... 158

SECŢIUNEA A DOUA
.,
Introducere în geografie ........................................................ 165
Pământul- "Casa de educaţie a neamului omenesc" .......... 165
Legătura dintre istorie şi geografie ........................................ 177
Geographica .............................................................................. 187
Fazele geografice ale istoriei ..............................:................... 187
Geografia economică ·········'···········································..········ 193
Omul ca factor economic ......................................................... 193
A. Starea primitivă ............................................................. 194
B. Treptele economice pe care le deosebim azi în viaţa
omenirii ........................................................................... 198
C. Starea civilizată ............................................................. 213
Antropogeografia ..................................................................... 219
Ce însemnează "mediu geografic" .......................................... 219
Urmările sociale ale adaptării la mediu ................................ 223
[Omenirea ca asociaţie planetară] ............................,........ 223
Aşezările omeneşti .............................................................. 233
·Statul .....................................•;.............................................243
Altă creştere: şcoala muncii .................................................. 261
'··.·:Introducere ...................,......:................................................... 261
t ~.r:> '
Datoria geueraţiei actuale ...................................................... 271
. Prelegerea I .............................................................................. 271
Academia, instituţie etnopedagogică ........~,:··:•.·:················· 279
De senectute .........................................._................................... 305
Premise şi concluzii la "Terra" ............................................. 329
Vindecare şi împăcare ............................................................. 329
Primăvara literară ................................................................... 335
Spre optimism ............................................................·............. 335
Note ....................................................................................·........... 349
.·

'·

Mehedinti, simion civilizatie si cultura - scan

More Related Content

What's hot

Similar to Mehedinti, simion civilizatie si cultura - scan

More from Robin Cruise Jr.

Mehedinti, simion civilizatie si cultura - scan